1) Comportamentul economic al producătorului – care are ca punct de plecare procesul

combinării factorilor de producție – este subsidiar principiului maximizării efectelor economice,

producătorul încercând să ia decizii economice prin care să ajungă la o cât mai bună utilizare a
resurselor.

1. Factorii de producţie reprezintă potenţialul de resurse productive atrase în circuitul

economic. Resursele productive la rândul lor se prezintă printr-o enormă varietate de forme, cum
ar fi:

 resurse materiale (construcţii, utilaje) şi resurse nemateriale (servicii productive);

 resurse primare (potenţialul demografic, resurse naturale)
  resurse derivate (echipamente, experienţă, cunoştinţe)

Prin urmare, factorii de producţie reprezintă resursele economice disponibile şi valorificabile,

în măsura în care sunt atrase şi utilizate în activitatea economică în scopul producerii de bunuri
economice.
2. Funcția de producție exprimă relația dintre inputurile (intrările) și outputurile (ieșiri,
producție) unei organizații productive. Aceasta indică, în formă matematică sau grafică faptul că
outputul poate fi obținut din diferite cantități și combinații de factori input. Nu este o funcție cu
parametri financiari, ci volumici. În mod particular, aceasta arată cantitatea maximă posibilă de
output (producție) care poate fi produsă într-o perioadă de timp, cu toate combinațiile posibile
ale factorilor input, în condițiile tehnologiei disponibile și a dotărilor existente.
3. Ca neofactori se consideră: progresul tehnico-ştiinţific; sistemul informaţional; capitalul
uman; abilitatea întreprinzătorului.
4. PĂMÂNTUL (natura) elementele naturale brute atrase şi folosite în producerea de bunuri şi
servicii; cuprinde suprafeţele agricole, pădurile, apele, resursele minerale, fenomenele naturale
ce pot fi utilizate în producţie; are existenţă materială (substanţăşi/sau energie) şi un caracter
limitat (restrictiv) care se răsfrânge şi asupra celorlalţi f.p. ceea ce impune utilizarea raţională a
acestui f.p. Pământul, ca factor natural de producţie, prezintă câteva trăsături specifice şi anume:
a) este un element natural preexistent, neprodus de om, care asigura: locul pe care trăieşte
societatea umană; sediul şi spaţiul de desfăşurare a proceselor de producţie şi activităţii
economice în general; furnizor de resurse naturale (minerale şi energetice). b) este un element
durabil şi regenerabil; c) este limitat ca întindere, dar dispune de o mare capacitate de regenerare
şi de creştere a fertilităţii ca rezultat al intervenţiei omului; d) este principalul mijloc de producţie
în agricultură, constituind sursa principală de producere a alimentelor şi de materii prime de
origine agrosilvică pentru industria alimentarăşi unele ramuri ale industriei uşoare. Exprimarea
consumului factorului pământ se face numai valoricprin cheltuielile cu dobândirea sau
închirierea pământului respectiv.
5.
6. Bunuri reproductibile, se pot realiza intr un numar oricat de mare de exemplare, daca exista
factorii de productie necesare
Bunuri de consum Bunuri care contribuie direct la satisfacerea trebuintelor (individuale, de grup,
colective).

Unele sunt de unica folosinta, altele sunt de folosinta curenta sau de folosinta indelungata.
Capital folosit- capital consumat
Tipul extensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia
preponderenta a laturilor cantitative ale factorilor directi la formarea sporului
produsului national brut
Acest tip
de crestere presupune acumulari sustinute, un amplu efort investitional.
Tipul intensiv de crestere economica se defineste prin faptul ca cea mai mare
parte a sporului de rezultate macroeconomice se datoreaza laturilor calitative ale
factorilor de crestere, maririi eficientei utilizarii lor.
Tipul de crestere intensiva succede, in principiu, celui de crestere extensiva. In
teoria si in practica economica se intalneste si tipul intermediar de crestere economica,
ce caracterizeaza situatia in care laturile cantitativa si cea calitativa au contributii
aproximativ egale la obtinerea sporului de rezultate macroeconomice.

Cresterea capitalului unei firme sau tari.

Se distinge intre:
1. acumulare de capital in conditiile mentinerii intacte a structurii componentelor existente
anterior;
2. acumulare de capital prin modificarea structurii componentelor existente anterior in conditiile
in care au loc substituiri intre ele sau intre ele si altele noi, ceea ce implica reorganizarea lor.
Sursele acumularii de capital sunt:
a. profitul propriu;
b. amortismentele proprii;
c. creditul.
Orice firma poate recurge la una sau mai multe surse deodata sau succesiv.

.
3.
A. curriculum diferentiat
  Pentru învăţământul liceal, planurile-cadru cuprind următoarele componente:
- trunchi comun şi curriculum diferenţiat, ca ofertă curriculară obligatorie pentru fiecare filieră,
profil, specializare, şi
- curriculum la decizia şcolii, pentru filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum în
dezvoltare locală, pentru filiera tehnologică – componente care cuprind orele alocate pentru
dezvoltarea ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ.
Programa şcolară este parte a Curriculumului naţional. Termenul de curriculum derivă
din limba latină unde, printre altele, înseamnă drum către. Filosofia contemporană a educaţiei a
evidenţiat diferenţa dintre o educaţie bazată pe curriculum, adică având ca element central la
toate etajele sale activitatea de proiectare, şi programa analitică, document care are în centrul
activităţii didactice ideea de programare a traseului elevului către un ţel cunoscut şi impus doar
de către adulţi.
B. Curriculum aprofundat – reprezintă, pentru învăţământul general, acea formă de CDS care
urmăreşte aprofundarea obiectivelor de referinţă ale Curriculumului-nucleu prin noi obiective de
referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline.
Conform Ordinului ministrului nr. 3638/2001, aprofundarea se aplică numai în cazuri de
recuperare, pentru acei elevi care nu reuşesc să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute
de programă în anii anteriori.
Curriculum opţional – reprezintă acea formă de CDS care este structurată sub forma unei
discipline şcolare noi, cu finalităţi şi conţinuturi diferite de cele ale curriculumului obligatoriu,
corespunzător trunchiului comun.

Disciplinele opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

 asigură diversificarea activităţilor de învăţare, în funcţie de nevoile şi de aspiraţiile

elevilor;
 pot fi derivate din oricare dintre disciplinele de învăţământ, constituindu-se astfel într-o
ofertă educaţională care răspunde interesului elevilor pentru un anumit domeniu de studiu;
 pot introduce un nou obiect de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun,
structurat în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai
multe arii curriculare.

C. Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul unui an

şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora.
Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.
Conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă
propuse. Unităţile de conţinut sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu alte domenii
constitutive ale diferitelor obiecte de studiu.
D. Validitatea trateaza corespondenta dintre ceea ce trebuie evaluat si ceea ce s-a evaluat efectiv.
Spre exemplu, nu se poate pretinde ca intre numarul de pagini ale unei lucrari si val;oarea
acesteia este o legatura directa. Ca si problemele de fidelitate, cele de validitate nu lipsesc dintr-o
evaluare. Ele pot fi diminuate, dar nu se poate ajunge la validitate perfecta. In general validitatea
testului este conformata pe baza judecatii experte a unui grup de specialisti in domeniu.
E.
Următoarea secvenţă face parte din programa şcolară pentru disciplina economie pentru clasa a
XI-a: Competenţe specifice
3.1. Utilizarea cunoştinţelor economice în rezolvarea unor sarcini de lucru prin cooperare cu
ceilalţi
4.4. Identificarea tendinţelor de [...] globalizare, specifice dinamicii economice actuale Economia
deschisă
Conţinuturi
Globalizarea
a) Precizați o metodă didactică centrată pe elev, utilizată pentru formarea/dezvoltarea
competenței specifice 3.1., enumerând totodată trei avantaje ale metodei în realizarea unui
demers didactic adecvat particularităţilor de vârstă ale elevilor de clasa a XI-a.
b) Exemplificați desfășurarea demersului didactic pentru formarea/dezvoltarea competenței
specifice 3.1., prin metoda didactică pe care ați precizat-o la subpunctul a).
c) Prezentați modalitatea în care se realizează evaluarea competenței specifice 4.4., prin
observarea sistematică a comportamentului elevilor.

Analiză comparativă între învățarea tradițională și învățarea centrată pe elev:

Învăţare tradiţională Învăţare centrată pe elev

Instruire centrată pe profesor
Predare de informaţii
Instruire centrată pe elev
Schimb de informaţii. Sub supravegherea
profesorului, elevii își asumă responsabilitatea
propriei învăţări, dezvoltându-și pe parcursul
acestui proces, competenţe metacognitive și
autoevaluative (competenţe de educaţie
permanentă)

Factuală, bazată pe cunoştinţe Gândire critică, luare de decizii bine informată

Predare bazată pe disciplinele tradiţionale Mai holistică, abordare în funcţie de nevoi
Elevii primesc informaţii Elevii pun întrebări şi rezolvă probleme
Organizare formală în sala de clasă Aranjamente flexibile, schimbătoare, legate de
sala de clasă
Accentul pe învăţare în vederea amintirii Accentul pe înţelegere/aplicare
Evaluarea în mare parte prin examene Diversitate de evaluări incluzând activităţi în
tradiţionale cadrul proiectului
Învăţare pasivă Învăţare activă, exploratoare, bazată pe cercetare
Răspuns ca reacţie Acţiune interactivă, planificată
Stimularea unui singur simţ Stimulare multi-senzorială
Un singur mijloc media Multimedia
Muncă individuală Muncă în colaborare