Randunele

de GEORGE TOPARCEANU

Un vânt și-o ploaie necă jită

S-au repezit ca din senin
Ș i ră pă ie prelung pe frunze
Ș i-mi culcă florile de crin.
Gră dina toată -i ră scolită ...
Ce tristă e gră dina mea!
Pe-o creangă tremură de frică
Un pui plă pând de rândunică .
E singur, în bă taia ploaiei,
Ș i-n ciripitu-i rugă tor
Îmi spune să -i deschid fereastra:
Ș i eu deschid, el intră -n zbor.
Ș i iată -mi-l rotind prin casă
Ș i parcă nu mai e pustiu
În casa mea înveselită
De ciripitul lui zglobiu.
Dar iată ... soarele s-arată ...
Pe frunze picurii sclipesc
Ș i rândunelele, pe-afară ,
În zboruri vesele vorbesc.
La glasul lor, gră bit, mă lasă ,
Plă pândul pui de rândunea...
Mai vino, ploaie, înc-o dată
Să -l vă d din nou în casa mea.