Sanatatea omului-valoare suprema personala si

sociala
„Sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta
bolii si a infirmitatii.”

Sanatatea, inseamna deci mult mai mult decât absenta bolii, a anormalitatii fizice si are un sens
mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic si social. Este vorba deci
despre un concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de
conditiile social-economice in care oamenii traiesc si muncesc. Numai societatea in care totul
este consacrat bunastarii omului poate conferi conditiile optime pentru apararea si promovarea
sanatatii.

Sanatatea trebuie conceputa si ca un factor important in determinarea acelui concept complex pe

care il denumim „calitatea vietii”.

Pe plan biologic, sanatatea are la baza un echilibru al tuturor functiilor organismului, al

compozitiei chimice a umorilor si tesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este
permanent intretinut si controlat printr-un mecanism complex in care intra numerosi factori:
chimici, fizici, psihici, sociali.
Sanatatea sociala,reprezinta abilitatea de a comunica in mod eficient cu oamenii din jur si cu
mediul social,prin angajarea in relatii personale satisfacatoare.Sunt numeroase dovezile care
sustin ca cei care au multe legaturi sociale se imbolnavesc mai r Educaţia fizică este importantă
în mod special în timpul copilăriei şi adolescenţei, când corpul este mai sensibil la dezvoltarea
fizică decât mintală. Aceasta este o perioadă de creştere şi dezvoltare a corpului în mod special.
Mai târziu, mintea are prioritate şi corpul se dezvoltă mai încet prin antrenament. Dar, aşa cum
nu ar fi înţelept să se neglijeze dezvoltarea minţii în primii ani de viaţă, tot aşa nu ar fi înţelept să
se neglijeze dezvoltarea corpului mai târziu în viaţă.

Primii 20 de ani de viaţă reprezintă o perioadă de creştere , în special dezvoltare fizică. După
această vârstă, creşterea în înălţime încetează în mare măsură. Dacă plămânii, inima, coapsele şi
braţele nu sunt dezvoltate la această vârstă, ele nu se vor reface complet, şi persoana aceea va
suferi toată viaţa ei. Nici corpul nici mintea nu sunt capabile să atingă perfecţiunea până când
amândouă nu sunt folosite la întreaga lor capacitate, şi în măsura în care nici una nu este folosită
în detrimentul celeilalte. Din acest punct de vedere, educaţia fizică este o parte necesară a
educaţiei minţii. Nici un creier nu poate fi clar şi capabil să funcţioneze în cele mai bune
condiţiuni, până când nu este aprovizionat cu sânge curat. Omul poate fi foarte bine definit în
primul rând drept un mecanism intelectual, înzestrat cu un al doilea mecanism pentru nutriţie,
peste care el guvernează. Nici un intelect nu poate oferi societăţii tot ceea ce ştie dacă corpul nu
funcţionează bine. Corpul omenesc îndeplineşte funcţiile de nutriţie, asimilare, dezasimilare, şi
folosire a alimentelor. Dacă numai una din funcţiile nutritive nu funcţionează corect, creierul,
care este organul minţii, de asemenea nu funcţionează corect, iar omul al cărui fizic nu este
potrivit creierului lui, nu va dura mult în lupta pentru viaţă.ar si sunt mai satisfacuti de viata.