r/- /

/ ·r
. /-... ,
/ -:
I -~-,,>::,

23

Sfanta Biserica

Mantuirea lumii cat si a tuturor oamenilor s-a infaptuit obiectiv in Iisus Hristos prin
Intrupare, Jertfa, Inviere si Inaltare, iar mantuirea subiectiva sau personala a fiecarui ins se face
prin unirea cu Hristos, unire voita ~i lucrata personal de fiecare om (Filip. 2, 12). Locul de real a
intalnire duhovniceasca si de vietuire tainica impreuna eu Hristos este Biserica, in care El, fiind
Cap vazut al ei, este permanent prezent pana la sfarsitul veacului (Mt. 28, 20). Hristos
mantuieste pe cei ce se unesc Cll E1, asimilandu-i in omenirea Lui inviata. Aceasta extindere a
lui Hristos in cei ce vin la El este Biserica, organismul in care sunt incorporati cei cuprinsi in
luerarea de mantuire personala a lor de catre Hristos, Care ii primeste si. ii ridica treptat la
stare a omenitatii sale de dupa inviere, prin harul revarsat asupra lor de Duhul Sfant in Sfintele
Taine.
Astfel, Biserica este organismul celor adunati in Hristos,ei constituind trupul tainic al
Lui, iar Hristos este Capul pururea viti si activ al acestui trup. Pe scurt spus, Biserica este
organul intemeiat de Dumnezeu-Omul pentru rnantuirea si sfintirea .oamenilor.
Numirea de Biserica se da asadar comunitatii celor ce formeaza poporul lui Dumnezeu si
cuprinde atat vii §i cat si mortii, la care se adauga si ingerii. Sfintii Parinti numesc Biserica
celor vii, Biserica luptatoare, iar Biserica celor raposati, Biserica triumfatoare .. Insusirea
fundamentala a Bisericii luptatoare este calitatea acesteia de a se razboi cu pacatul, Iar Biserica
triumfatoare, in care sunt cuprinsi ingerii, dreptii ~i sfintii, este cea care a triumfat in lupta
impotriva pacatului. Cele doua Biserici formeaza 0 unitate deplina, fiind In e~a mai stransa
Iegatura una cu cealalta, intrucat reprezinta comunitatea tuturor celor ce cred in Hristos.
Cuvantul Biserica se mai foloseste ~i pentru numirea unor comunitati crestine locale;
Biserica are deci sensul si de comunitate locala (Mt. 18, 17).
In izvoarele revelatiei nu se gaseste 0 definitie a Bisericii, ci doar descrieri ale ei 11. In Sf.
Scriptura, Biserica este inrali~ata ca totalitate a credinciosilor, condusa In mod nevazut de
Hristos sau ca mijloc de transmitere a lucrarii sfintitoare a lui Hristos, prin Taine. Nici in
Sfanta Traditie nu avem 0 definitie a Bisericii, ci numai descrieri ale ei:
~ expresie a comuniunii trinitare
>- extensie a lui Hristos peste timp in credinciosi
~ factor al mantuirii.
De asemenea in cercetarea teologica nu avem 0 definitie completa a Bisericii. Atat in
definitiile date de catre teologii ortodocsi cat §i in cele ale Romano-Catolicilor, sunt scoase in
relief fie partea nevazuta sau intema a Bisericii, fie cea externa, vazuta (administratie, taine,
membrii),
Teologul grec H. Andrutsos, formuleaza 0 definitie care incearca sa cuprinda ambele
aspecte ale Bisericii dupa cum urmeaza: .Biserica se numeste institutia sfanta, careeste
intemeiata de Cuvantul Cel intrupat al lui Dumnezeu, spre mantuirea si sfintirea oamenilor si
poseda puterea si autoritatea Lui dumnezeiasca, constand din oamenii care au aceeasi credinta,
se impartasesc de aceleasi Sfinte Taine si se impart in popor si clerul conducator, care-si deriva
puterea, prin succesiune neintrerupta, de la Apostoli ~i prin ei, de la Domnul".
s:
11 Aeeasta inseamna ea III trairea ~i traditieortodoxa apare ea Taina, inainte de toate, Biseriea 'insa~i. Istorieii
teologiei au observat in repetate randuri ca, 'in traditia primara a Sfintilor Parinti, nu aflam definitii date
Biserieii. Aeeasta nus(~e)faptului ca teologia de atunci "nu era dezvoltata", cum cred unii teologi
invatati, ci pentru ca 'ill traditia prirnara Biserica nu este un obiect care "sa se poata defini" ea este 0 traire
vie a Vietii celei noi.
 24

Intemeierea Bisericii
Biserica sta in stransa legatura cu intemeierea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant,
imparatie despre care vorbesc si profetii V.T. (Isaia 2, 2), ~i Sf. loan Botezatorul (Mt. 3, 2:
.Pocaiti-va ca s-a apropiat impaditia cerurilor" ~i Me, 1, 15: "S-a implinit vremea si s-a
apropiat imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie") ~i insusi Mantuitorul
Iisus Hristos (Mt. 4, 17: "De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca ~i sa spuna: Pocaiti-va,
caci s-a apropiat imparatia cerurilor; Mt. 10, 7), Biserica fiind reprezentarea sacramental a a
acestei imparatii.
Mantuitorul Hristos vorbeste clar despre Biserica pe care 0 va intemeia nevazut prin
jertfa pe Cruce: " ... pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea ~i portile iadului nu 0 vor birui pe
ea" (Mt. 16, 18), actul eide intemeiere fiindjertfa Sa de pe cruce: .Drept aceea, luati aminte de
voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Stant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastoriti
Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-e cu insusi scump sangele Sau" (F .Ap.20, 28).
Biserica a fost inaugurata vazut la Cincizecime, ziua ei de nastere, cand Duhul Sfant sa
pogorat peste Sfintii Apostoli ~i in mma predicii lui Petru au primit credinta, botezandu-se cam
la 3000 de suflete (F.Ap. 2, 41), conform poruncii Mantuitorului: "Mergand invatati toate
neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh ... " (Mt. 28, 19).
Apostolii au intemeiat in diferite regiuni biserici locale, ei considerandu-se colaboratori ai
Domnului si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1), iar pe Domnul, drept intemeietorul
Bisericii.si piatra din capul unghiului (1 Cor. 3, 11; Mt 21,42).
Intemeind Biserica ca organ pentru continuarea lucrarii Sale mantuitoare in lume,
Mantuitorul i-a dat acesteia puterea de a continua intreita Sa slujire: invatatoreasca, arhiereasca
si imparateasca, propovaduind adevarul Evangheliei neschimbat ~i neaIterat, curatind de pacate
si sfintind pe credinciosi prin Sfintele Taine, conducandu-i pe calea dobandirii vietii vesnice,

Fiinta Bisericii

Prin fiinta Bisericii se intelege trairea in comuniune cu Sfanta Treime, adica participarea
omeneasca Ia viata lui Dumnezeu. Biserica este extensiunea vietii divine in persoanele umane,
facuta posibila prin moartea si invierea lui Hristos. Este 0 singura Biserica deoarece este un
singur Dumnezeu, cu Care se intra in comuniune prinDuhul lui Hristos Cel inviat. Dupa
formula paulina, Biserica este trupul tainic al Dornnului Hristos.

In fiinta Bisericii sunt circumscrise urmatoarele elemente:

1. Teandria
Teandria este~ainica, dumnezeiasca si omeneasca a Bisericii, avandu-si temeiul in
Sfanta Treime; Biserica fiind un organism teandric. Teandria este unirea vointei omenesti cu
cea divina ~i imitarea vietii dumnezeiesti dupa modelul aratat de catre Fiul lui Dumnezeu.
Raportul teandric este intretinut de prezenta Duhului Sfant, care intretine iubirea intre
madularele Bisericii. Iubirea reciproca intre credinciosi, este respiratia Bisericii.
 25

Acest mod de intelegere si de participare la iubirea divina, adica caracterul teandric al

Bisericii, a fost subliniat de catre Mantuitorul Iisus Hristos, prin rugaciunea adresata Parintelui
ceresc: .Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci ~i pentru cei ce vor crede In Mine, prin
cuvantul lor. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine ~i Eu intru Tine, asa si acestia
in Noi sa fie una" (loan 17, 20-21). Prin Fiul, iubirea intertreimica se extinde intre oameni si
tot prin El, acestia sunt ridicati la Dumnezeu Tatal.
Si de aici se poate vedea nesamuita maretie a Fiului intrupat, care ridica pe oameni, prin
Jertfa Sa deplina, in uniunea Sfintei Treimi si Care, totodata, coboara Treimea In oameni,
lntretinandu-Ie iubirea reciproca: "Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut,
ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei ~i Eu In ei" (loan 17, 26).12

A) Comuniunea natural-umana
Temeiul comuniunii bisericesti are la baza natura umaria comuna a. tuturor
descendentilor din Adam. Relatia natural-omeneasca a comuniunii se reflecta din modelul
divin, Dumnezeu Insusi fiind 0 comuniune de.Persoane. Ca purtator al chipului lui Dumnezeu
(are chiar din 'creatie Fac. 2, 18, teama de singuratate), omul din creatie aspira spre comuniune eu
Parintele sau, dar si spre relatia cu ceilalti oameni, intrucat de unul singur nu se simte intreg.
Dumnezeu a creat pe Adam dual, "barbat si femeie". In aceasta pluralitate unitara ei sunt dupa
chipul Lui si fiecare purtator al ehipului lui Dumnezeu, amt cei doi, cat si urmasii lor.
Comunitatea umana ca neam mantuit de Dumnezeu este Biserica 13. De aceea Sf. Ciprian al
Cartaginei (sec. III) spunea: "Extra Ecclesiam nulla sallus".

: 13),,: Caracterul perfectibil al comunitatii bisericesti

', __ J
Biserica reuneste In fiinta sa elementul divin ~i elementul uman. Elementul uman are un
caracter dual reunind dreptii si pacatosii. Existenta pacatosilor in Biserica nu afecteaza
sfintenia fiintiala a Bisericii, deoarece aceasta sfintenie este data de catre Intemeietorul (Capul)
ei, prin lucrarea Duhului Sfant. Madularele Bisericii sunt formate din drep]i ~i pacatosi, In toti
lucrand Duhul Sfant si lisus Hristos primit prin botez. Dorinta pacatosilor de a ramane in
Biserica, le da posibilitatea acestora de a se indrepta prin .Sfintele Taine ~i de a ajunge la
"chipul barbatului" desavarsit (Galateni 2, 20), deoarece nimeni nu poate pretinde ca este rara
de pacat: "daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine ~i adevarul nu este intru noi"
(1 loan 1,8).

12 Teandria fiintiala bisericeasca se constituie din intalnirea si unirea tainica, nepatrunsa de minte, a naturalului cu
cu supranaturaIuI, a ceea ce este omenesc cu ceea ce este dumnezeiesc, mai Intai in Intrupare ~i apoi in Inviere,
asigurata apoi cornunitatii la Cincizecime, cand mai multe persoane - ca la trei mii - sunt cuprinse in comunitatea
duhovniceasca nascuta din lucrarea harului divin asupra celor ce se boteaza; acesta este inceputul Bisericii.
Biserica este intemeiata de Dumnezeu, prin intruparea, moartea, invierea §i inaltarea Fiului, facute accesibile
oamenilor care se desehid sufleteste -~i adera Ia ele prin consimtamant personal ~i liber. $i tot astfel In viata
Biserieii de dupa tntemeiere, exista pentru totdeauna 0 Impletire neintrerupta, vie, intre lucrarea harica
dumnezeiasca si impreuna-lucrarea omeneasca, prin libera integrare in atmosfera harului. De aceea, in existenta
Bisericii nu poate interveni niei 0 intrerupere, dupa cuvantul Domnului: "nici portile iadului nu 0 vor birui pe ea"
(Mt. 16, 18).
13 inaceasta manifestare de apropiere catre ceilalti, agentul miscarii este chipullui Dumnezeu in om, prin care se
realizeaza comunitatea umana reflectata plenar 'in viata Bisericii, unde actioneaza tainic ~i sfintitor harul Duhului
Sfant.
 26

2. Institutionalitatea
Biserica este 0 institutie amt in sens juridic, sens de reglementare al raporturilor
exterioare dintre membrii ei, cat ~i in sens duhovnicesc, avand ca autoritate suprema pe insusi
Hristos care este: " ... Calea, Adevarul si Viata" (loan 14, 6). Organizarea institutionala nu
poate lipsi, dat fiind ~i existenta ei terestra. Ca institutie divino-umaria, Biserica mediaza relatia
dintre nevazut ~i vazut, dintre Dumnezeu si creatie,

3. Dualitatea
Biserica are un aspect vazut si unul nevazut. Aspectul vazut, vizeaza caracterul bisericii
de-a fi, pe de-o parte, comunitatea credinciosilor, iar pe de alta parte, institutia care indruma si
supravegheaza buna oranduire a vietii membrilor ei, viata traita in conformitate cu invatatura
lui Hristos. Aspectul nevazut se refera la Capul ei, Hristos, cat ~i la calitatea Bisericii de
transmitatoare a harului divin prin Sfintele Taine. (relatia trup - suflet).
Aspectul vazut al Bis este perceptibil de catre toti credinciosii si e identificat in
activitatea pe care institutia Bisericii 0 desfasoara in plan vizibil. Credinciosii stiu ca in actele
vazute, care uneori sunt simboluri ale unor actiuni nevazute, se transmite tuturor harul lui
Dumnezeu. Aspectul nevazut este sesizabil numai de credinciosii care au 0 viata
duhovniceasca aparte si care pot surprinde cu ochii credintei bucuria tainica a lui Hristos in
Biserica.

4. Infailibilitatea
lnfailibilitatea este independenta Bisericii fata de greseala, Este insusirea Bisericii de a nu
gresi cu privire la marturisirea adevarurilor dumnezeiesti. Acest atribut al fiintei Bisericii este
generalizat de calitatea ei de a fi Trup tainic al lui Dumnezeu, care niciodata nu e despartit de
Capul sau Hristos. Biserica asigura pastrarea invataturii revelate prin asistenta Duhului Sfant
care este Duhul adevarului si care " ... va va calauzi la tot adevarul" (loan 16, 13); ea fiind
.Biserica Dumnezeului Celui viu, stalp si temelie a adevarului" (1 Tim. 3, 15).

5. Vesnicia
Biserica este vesnica pentru ca Iisus Hristos, Capul ei, este vesnic. Prin calitatea ei de a fi
vesnica, Biserica conduce pe membrii ei atat pepamant cat si dupa moarte. Pe pamant in
procesul luptei cu pacatele de tot felul, incer prin cultivarea efortului celor drepti de a se
desavarsi neintrerupt,
Intre Biserica de pe pamant si cea din ceruri exista 0 legatura fiintiala, anume
continuitatea comuniunii, fiindca indumnezeirea credinciosilor inceputa aici pe pamant, se
continua in viata vesnica, alaturi de Dumnezeu, de ingeri si de toti Sfintii. Asadar nu sunt doua
Biserici, ci doar doua stadii, doua stari ale aceleasi Biserici, caci si pe pamant oamenii traiesc
tot in Dumnezeu. Biserica celor vii adreseaza cereri si rugaciuni ingerilor ~i sfintilor din cer,
spre a mijloci pentru cei vii si pentru cei morti, catre Parintele ceresc, iar Biserica celor din cer
este impreuna-rugatoare si mijlocitoare catre Dumnezeu pentru cei ce i se roaga, sfintii si
ingerii cunoscand nevoile acestora.
 27

Insll!?iriie Bisericii

Prin insusirile Bisericii se inteleg atributele fundamentale ale trupului tainic al Domnului
Iisus Hristos. Simbolul de credinta marturiseste patru insusiri sau atribute ale Biserieii:
Unitatea, Sfintenia, Sobornieitatea sau catolieitatea (universalitatea) ~i Apostolieitatea.

1. Unitatea
Unitatea este insusirea Biserieii de a fi in interior cat si in exterior purtatoarea unui mesaj
unie atat in materie de credinta, cat si in materie de viata crestina. Insusirea Bisericii de a fi una
o afirma Mantuitorul Iisus Hristos cand spune: " ... pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea ... "
(Mt. 16, 18). De aid rezulta ca Mantuitorul a intemeiat 0 singura si unica Biserica, intrucat
unul este Dumnezeu, unul este Iisus Hristos, intemeietorul Bisericii, unul este Duhul Sfant,
Sfintitorul ei si una este Treimea eea de 0 fiinta si nedespartita'".
Unitatea /iintialii a Bisericii este extensiune a unitiitii dumnezeiesti. Este absurda ideea ca
Dumnezeu ar fi putut intemeia comunitati diferite de viata eu Sine, deoareee aeeasta ar
insemna ~i posibilitatea de opozitie intre ele, deei ~i 0 opozitie reala in Dumnezeu Insusi.
Sfantul Apostol Pavel afirma: .Este un trup ~i un Duh, precum si chemati ati fost la 0 singura
nadejde a chemarii voastre; Este un Domn, 0 credinta, un botez, Un Dumnezeu si Tatal tuturor,
Care este peste toate si prin toate ~i intru toti'' (Ef 4, 4-6).
Unitatea fiintiala a Biserieii se exprima prin mdrturisirea unei singure credinte, prin
conducerea ei unica ~i prin supunerea credinciosilor la aceasta unica ierarhie. Aeeasta
eonstituie legatura care uneste, pe de 0 parte, pe credinciosi cu Mantuitorul Hristos, iar pe de
alta parte, pe toti credinciosii intre ei, indiferent de loe si timp. Sfinti Parinti, ea: Ignatie al
Antiohiei, Irineu, Ciprian, Fericitul Augustin s.a, dau numeroase indemnuri crestinilor pentru
pastrarea aeestei unitati, evitand oriee schisma sau dezbinare dintre ei.

2. Sfintenia
Sfintenia Bisericii este sfintenia lui Hristos Insusi, intrucat ea este trupul Lui tainic, trup
nedespartit niciodata de Capul Sau. Ea este Sfanta si prin ealitatea sa de locas al Duhului
Sfant, care impartaseste credinciosilor harul sfintitor,
Biseriea este laboratorul de formare, crestere ~i sfintire a membrilor ei ell scopul
mantuirii acestora. Prezenta pacatosilor In Biserica nu afecteaza si nu pateaza sfintenia
Bisericii, deoareee sfintenia consta in prezenta a eeea ce este dumnezeiesc in ea. Sfintenia
Bisericii nu rezulta din sfintenia membrilor ei, ci sfintenia acestora se alimenteaza din sfintenia
Bisericii.
Calitatea Bisericii de a ramane sfanta, cu toate ca membrii ei sunt pacatosi, 0 da
Mantuitorul Iisus Hristos care S-a intrupat pentru a Iua asupra Sa pacatele oamenilor. Aiei mai
trebuie mentionat faptul ca membrii Bisericii se deosebese de cei ee nu fae parte din Biserica,
intrucat ei sunt sfintiti intotdeauna in adancul fiintei lor prin harul Botezului, chiar daca nu-i

14 Pluralul cuvantului Biserica: Biserici, nu se refera la fiinta Bisericii, ci la elemente exterioare continutului
esential si specific al Bisericii, elemente de ordin istoric (Biserica veche, Biserica medievala etc.), geografic
(Biserica rasariteana, apuseana, romans, greaca, rusa etc.), la unele datini ~i forme de manifestare (limba cultica)
si locuri de inchinare (locasuri de cult, biserici, domuri etc),
 2
8
fac pe acestia lucratori ill faptele lor, dar lor le ramane deschisa usa spre sfintire: " ... Hristos a
iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin
cuvant, Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de-
acest fel ... " (Efeseni 5, 25-27). Asadar Biserica este Sianta deoarece:
c) Sfant este intemeietorul ~i Capul ei Hristos si sfant este Duhul care salasluieste in ea;
d) Poseda mijloacele mantuirii ~i sfintirii credinciosilor: Sfintele Taine;
e) Urmareste un scop sf ant, adica indumnezeirea omului.

3. Sobornicitateasau catolicitatea (universalitatea)

Sobomicitatea este insusirea Bisericii de a fi un intreg unitar, viu si activ peste tot
pamantul unde s-a raspandit crestinismul, Sobomicitatea Bisericii este strans Iegata de unitatea
ei, deoarece fiind una Biserica este a lumii intregi. '
Sobomicitatea are doua aspecte: extensiv si intensiv. Aspectul extensiv- vizeaza prezenta
spatiala a Bisericii, adica intinderea ei in intreaga fume. Acest aspect pune in lumina diferenta
dintre Biserica crestina universala ~i sinagoga iudaica, marginita la un singur popor. Aspectul
intensiv- releva puterea interioard a Bisericii de a pdzi neatinsa unitatea de invatatura, cult si
conducere in comunitatile crestine din diferite parti ale lumii, pastrandu-se neintrerupta si
neslabita legatura dintre Bisericile regionale sau locale. Aceasta in opozitie cu erezia sau
schisma, care despart de Biserica, formand comunitati particulare.
Prin sobomicitate se arata ca invatatura Bisericii nu se schimba in cadrul Bisericii locale.
Comunitatea bisericeasca fiind 0 plenitudine sfintita, care tine la un loc pe credinciosii
diferitelor etnii. La aceasta contribuie conducerea bisericeasca, care se bazeaza pe temelia
sinoadelor ecumenice, a carer doctrina are la baza unitatea de credinta a invataturii cuprinsa in
credinta statomica sau in predica apostolica.

4. Apostolicitatea
Este insusirea prin care se arata ca Biserica a fost intemeiata de catre Hristos si a fost
asezata pe temelia Sfintilor Apostoli, El fiind piatra cea din capul unghiului, caci Biserica este
zidita "pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus
Hristos" (Ef. 2, 20); si "nimeni nu poate pune alta 'temelie, decat cea pusa, care este Iisus
Hristos" (1 Cor. 3, 11).
Apostolicitatea este nota specifica a Bisericii Ortodoxe, pastratoarea cu sfintenie a
plenitudinii nealterate a Invataturii propovaduite de Apostoli, martorii Domnului: .Deci, dar,
fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola
noastra" (2 Tes. 2, 15). Dimensiunea apostolica a Bisericii rezulta si din indemnul
Mantuitorului adresat ucenicilor SM: .Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la
toata faptura" (Marcu 16, 15; Mt. 28, 19-20).
Istoric, apostolicitatea Bisericii se manifesta prin succesiunea apostolica. Succesiunea
apostolica este transmiterea neintrerupta de la apostoli prin sirul de episcopi canonici in timp ~i
spatiu a harului divino Sfantul Irineu, Ciprian, loan Gura de AUf, Fericitul Augustin ~i Fericitul
leronim considera ca succesiunea este nota distinctiva a Bisericii adevarate fata de gruparile
eretice si schismatice.
 2
9
Membrii Bisericii

Alegand pe cei doisprazece Apostoli, Mantuitorul i-a pregatit pe acestia pentru a exercita
intreita slujireIn Biserica, In calitate de urmasi ai Sai: vestirea cuvantului Evangheliei,
savarsirea lucrarilor sfinte si conducerea credinciosilor pe calea mantuirii. Iar dupa pogorarea
Duhului Sfant, Apostolii fiind constienti de misiunea lor, spre a satisface nevoile celor ce se
botezau si intrau In Biserica, al carer numar sporea continuu, au impartasit puterea preoteasca
si altora, hirotonind episcopi, preoti ~i diaconi, spre a-i lasa pe acestia ca urmasi in slujirea
apostoleasca, Astfel dintru inceput in Biserica au existat doua categorii de membrii: clerul,
reprezentat de persoanele care celebreaza cultul divin ~i in acelas timp formeaza ierarhia
Bisericii si poporul (laicii sau mirenii).
Ierarhia bisericeasca apartine in mod fiintial Bisericii, fiindu-i intru totul necesara, Ca
institutie, Biserica nici nu poate fi conceputa rara ierarhie sacramentala, adica rara un sistem
propriu si specific de administrare, prin care sa se exercite intreita slujire a Mantuitorului. In
Biserica primara, ierarhia cuprindea patru categorii de slujitori ai lui Hristos: Apostoli,
episcopi, preoti si diaconi.
Apostolii- au fost ueenieii Mantuitor. ~i au posedat plenitudinea harului preotiei, adica a
darurilor duhovnicesti si a harismelor exceptionale. Potrivit intelepciunii divine, Apostolatul,
nu s-a transmis mai departe, dar Apostolii, ca trimisi ai Domnului ~i condusi de Duhul Sfant,
au aeordat urmasilor lor puterea preoteasca, hirotonind episcopi, preoti si diaconi pentru
continuarea slujbei apostolesti. Harul transmis de Apostoli urmasilor lor este eel al episcopului,
iar apoi, prin episcopi, eel al preotiei, treapta a doua, eea a urmasilor celor 70 de ucenici si al
diaconatului, treapta a treia. Acestea trei sunt treptele sau gradele hirotoniei dupa har,
Episcopii- formeaza cea mai malta treapta a ierarhiei din perioada post-apostolica.
Episcopul fiind primul pastor bisericesc intr-o anum ita regiune, sub conducerea lui aflandu-se
clerul si poporul, teritoriului respectiv. Episcopii sunt purtatori ai Duhului Slant iar hotararile
lor stau sub asistenta ocrotitoare a Acestuia'". Dealungul istoriei episcopii au afirmat adevarul
de credinta In Sinoadele Eeumenice.
Preotii- formeaza treapta a II-a a ierarhiei post-apostolice ~i sunt indrumatorii Bisericii,
fiind cuprinsi intr-o episcopie. Ei au plenitudinea harului cu exceptia celui incredintat
episcopului, prin care acestia din urma practica hirotonia. Prin hirotonie, preotii primesc harul
de-a savar~i Sfintele Taine si de-a conduce pe credinciosi spre mantuire.
Diaconii- formeaza treapta a III-a a ierarhiei bisericesti §i au calitatea de slujitori ai
episeopilor si preotilor in savarsirea Sfintelor Taine si In misiunea 'inva!atoreasca a bisericii.
Sfanta Scriptura precizeaza ca autoritatea ierarhiei bisericesti este de natura divina (Fapte
14, 23; 1 Tim. 3 si 5; Tit 1, 5-7). Sfanta traditie releva ca ierarhia bisericeasca are 0 slujire
speciala. Ignatiu de Antiohia specificand faptul ca In Biserica Apostolica existau trei trepte
ierarhice, precis individualizate: episcopii, preotii si diaconii, rara de care Biseriea nu exista.
Clement Romanul face deosebire intre clasa laicilor si clerul sfintit, incredintat cu 0 slujire
speciala. Policarp alSmirnei indeamna pe credinciosi sa se supuna preotilor si diaconilor ca lui
Dumnezeu.

15Prezenta §i lucrarea Duhului Sfant In Sinoadele ecumenice nu inseamna inspirare si descoperire de dogme noi,
ci ajutor §i supraveghere ce pazesc pe membrii sinodali In hotararile lor. SinoduI ecumenic este autoritatea
suprema, infailibila a Bisericii. Ierarhiiintruniti In sinod au constiinta ca sunt purtatori ai Duhului Sfant si ca, ill
hotararile lor, stau sub asistenta ocrotitoare a acestuia, ceea ce se exprima prin formula imprumutata de la Sinodul
apostolic din Ierusalim: " ... parutu-s-a Duhului Sfant §i noua ... " (Fapte 15, 28)
 30
In 'cursul vremii au aparut gradatii in cuprinsul fiecaruia din cele trei trepte, lara ca prin
aceasta sa se micsoreze sau sa sporeasca harul hirotoniei. Astfel au aparut grade la fie care
treapta conferite prin hirotonie. La treapta episcopului au aparut gradele de arhiepiscop,
mitropolit si patriarh. La treapta preotiei a aparut gradul de: protopresbiter (protopop); la
treapta diaconului a aparut gradele de: protodiacon, arhidiacon'",
Mirenii - formeaza a doua categorie a membrilor bisericilor. Ei formeaza biserica
laicilor sau a credinciosilor lara hirotonie. Rolul rnirenilor in biserica este de a participa la
activitati administrative si la cele pastoral misionare.

Diferente interconfesionale

Romano - Catolicii
Catolicismul acorda Bisericii un caracter institutional, asemanator celorlalte institutii
civile. Prin aceasta atitudine se neglijeaza calitatea sfintitoare si indumnezeitoare a Bisericii.
Astfelca teologia romano-catolica accentueaza caracterul vazut al Bisericii, considerand-o
institutie cu caracter juridic religios, a carui misiune este raspandirea credintei crestine in lume.
Biserica este numita institutia care rnarturiseste aceeasi credinta ~i acorda aceleasi Taine sub
conducerea pastorilorIegitimi in frunte eu Pontificele roman'".
Aspeetul nevazut al Bisericii il constituie lucrarea in lume a gratiei creata'", prezenta in
sufletul fiecarui om. Aceasta gratie este administrata de biserica.
Daca teologia catolica nu afirma nicilegatura Bisericii eu Hristos, Capul ei, nici prezenta
Duhului Sfant, sufletul ei, nici participarea dupa har a oamenilor .la viata dumnezeiasca, intr-un
cuvant, nesocotind caracterul teandric al Bisericii, un merit deosebit Il au teologii catolici
contemporani, care vorbesc de teandrismul Bisericii ~i arata ca intre Biserica, ca trup tainic al
Domnului, si Capul ei, Iisus Hristos, exista 0 legatura directa, misterioasa si invizibila. Astfel,
Biserica este numita "Trupul mistie (tainic) al Domnului. Mernbrii Trupului lui Iisus primesc
de la El un influx supranatural, un curent datator de viata prin actiunea Duhului Sau,
concretizat in daruri si haruri exceptionale 19.
Insuficienta teoriei rornano-catolice, consta in faptul ca nu accentueaza lucrarea
sfintitoare a Duhului Sfant 'in Biserica si minimalizeaza rolul credintei in procesul mantuirii
subjective. Prin urmare, numai credinta in energiile necreate poate rezolva problema relatiei:
Dumnezeu-om-lume.
Insu~irile Bisericii sunt intelese diferit de romano-catolici, astfel ea disfunctionalitatea
fiintiala a organismului ecleziastie afecteaza ~i insusirile Bisericii:

16in primele veacuri crestine, numirile de pres biter !?i episcop se intrebuintau in mod egal. Astfel, episcopului i se
spunea presbiter, sau preotului i se spunea episcop. Dar daca in acea vrerne exista confuzie de nurniri, niciodata
n-a existat confuzie de trepte ierarhice. Aceasta aparentaconfuzie provenea din faptul ca atat preotul, cat §i
episcopul erau "Mtrani" si toto data "supraveghetori" ai credintei,
1 Evident, rara sa fie tagaduite elementele nevazute care intra in componenta Bisericii, acestea sunt lasate la 0
parte, la periferie, sau poate raman subintelese, '
18 Gratia nu este energia necreata care izvoraste din fiinta lui Durnnezeu, ci 0 energie creata, asezata de Dumnezeu
in suflet, ea facand astfel parte din sfera lumii create.
19 In aceeasi teoiogie, se gasesc expresii ortodoxe, ca: Biserica este viata ill Hristos, ea este participare corn una a
oamenilor la durnnezeire, la cornuniunea persoanelor Sfintei Treimi, este extensiune a Sfintei Treimi intre oarneni
!?i altele, la fel de frurnoase.
 31

• Unitatea- nu este receptata ca 0 unitate in spirit a membrilor Bisericii, ci ca 0

unitate exterioara, ca rezultat al subordonarii fata de normele impuse de autoritatea
bisericeasca; prin legi si randuieli pretutindeni obligatorii si prin capul ei vazut, papa;
• S{intenia- este privita iarasi din exterior, ca moralitate si activism social, nu ca
participare la viata divina;
• Catolicitatea- este vazuta ca universalitate spatiala, corespunzatoare tendintei de
intindere si stapanire peste tot, sub conducerea ~i autoritatea papei;
• Apostolicitatea- este inteleasa ca 0 presupusa, imagin.fita subordonare a apostolilor
fata de apostolul Petru ~i continuata in ascultare si supunere fatarepiscopul Romei, urmasul sau.
Potrivit Scripturii ~i Traditiei, invatatura este gresita, deoarece intre credinciosi exista 0
egalitate deplina la fel cum ~i intreepiscopi exista 0 egalitate deplina, fiecare fiind centrul
puterii duhovnicesti in eparhia sa si prin urmare singura autoritate in Biserica este persoana
Mantuitorului Iisus Hristos ~i Sinodul episcopilor, care pot hotari in materie de credinta,
Ca temei in favoarea autoritatii supreme ~i infailibile a patriarhului Romei, teologii
catolici apeleaza la cuvintele Mantuitorului, care se adreseaza unuia din cei 12. Apostoli,
spunand: .Eu zie tie, ca tu esti Petru ~i pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului
nu 0 vor birui" (Mt. 16, 18). Ei apreciaza ca aceasta afirmatie este un temei al primatului papal
in Biserica crestina'". ..
Textul amintit nu se refera la Petru ca la 0 persoana fizica, ci la credinta marturisita de el,
in numele Sfintilor Apostoli si prin care declara ca El, Iisus Hristos, este Fiullui Dumnezeu. El
nu are nici un merit pentru aceasta marturisire i-a fost descoperita de Tatal ceresc (cf. Mt. 16,
17). Putea, oare, Mantuitorul sa zideasca Biserica Sa pe 0 astfel de temelie subreda, ca
persoana lui Petru sau credinta sa personala, stiut fiind ca Domnul i-a adresat cuvintele: "Mergi
inapoia mea, satano! Sminteala Imi esti" (Mt, 16, 23), iar dupa prinderea lui Iisus, el s-a
Iepadat de trei ori de Dansul (Mt. 26). Dealtfel Sfantul Apostol Pavel arata cIar ca, crestinii
sunt "ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind
insusi Iisus Hristos" (Ef. 2, 20).
Urmand exemplu si sfatul lui Iisus - Cine va vrea sa fie intre voi primul sa fie slujitorul
vostru (Mt. 20, 26) - nici unul dintre Apostoli nu a revendicat un plus de autoritate in fata
celorlalti ucenici ai Domnului. Pe de alta parte nici cartea Faptele Apostolilor, nici alte scrieri
ale N.T. nu-l arata vreodata pe Petru ca avand vreo prioritate fata de ceilalti Apostoli.
Dimpotriva, Petru este aratat si mustrat pentru atitudini gresite: il rnustra Mantuitorul atunci
cand Petru I-a stat impotriva, rugandu-L sa nu se supuna patimilor, mortii ~i invierii, pe care Ie
vestise pentru prima oara Apostolilor (Mt.16). La feI, Sf. Ap. Pavel l-a mustrat pe Petru in
Antiohia, cand a vazut "ca nu calca drept, potrivit cu adevarul Evangheliei" (Gal. 2, 14), In
problema crestinilor proveniti din pagani. Iar daca Petru ar fi avut vreun primat asupra
Apostolilor, ar fi trebuit sa prezideze el sinodul din Ierusalim, ceea ce nu s-a intamplat, sinodul
fiind prezidat de Iacob, fratele Domnului (Fapte 15).
Daca in epoca post-apostolica i s-a considerat 0 intaietate onorifica scaunului patriarhal al
Romei, aceasta atitudine s-a produs pe fondul autoritatii politice si culturale ale urbei latine,
precum si pentru rolul determinat pe care aceasta I-a avut in procesul de raspandire a
crestinismului in mediul european. Mai mult, In constiinta comunitatilor crestine din primele
veacuri, episcopul era considerat un "chemat la slujire, nu la domnie" (Origen).

20 Inconceptia catolica, toata puterea se concentreaza In persoana papei, In calitate de cap vazut al Bisericii §i
vicar al lui Hristos. Sinodul episcopilor nu poate face nimic rara papa, dar papa poate face orice, rara sinodul
episcopilor.
 32
In ceea ce priveste infailibilitatea episcopului Romei, putem spune ca de-a lungul
timpului unii dintre ei au subscris la diferite erezii. In acest sens este si cazullui Liberiu,care a
subscris 0 formula de aderare la erezia semi-ariana ~i Onoriu care a aprobat erezia monotelita,
Aceste sumare exemple, demonstreaza faptul ca infailibilitatea nu poate fi privilegiul unui om,
ci al unei institutii, care dispune de instrumentele necesare pentru a fi In atmosfera sfinteniei ~i
a eultiva sfintenia,
Explicatia teologilor eatolici ca acestia, in greselile lor, s-au pronuntat ca persoane
particulare, ~i nu ex cathedra, adica oficial, 'in calitate de rnvatatori ai lumii intregi, nu poate
eonvinge pe nimeni. Acelasi lucru ~i cu pretentia papala de vicar al lui Hristos, pentru ca
Hristos n-a asezat pe nimeni In Biserica drept Ioctiitor sau vicar al Sau ("vicarius Christi"),
demnitate ce ~i-o pretinde episcopul Romei21•
In sfarsit, 0 ultima .greseala doctrinara pronuntata de romano-catolici este conceptia
despre celibatul preotesc (Elvira, 306 in Spania), conform caruia viata conjugala este contrara
preotiei intrucat Iisus a fost necasatorit,
Invatatura este gresita, deoarece aceasta conceptie nu a fost Imbratisata de reprezentantii
Bisericii primare, preotii primelor veacuri fiind oameni casatoriti. Mai mult, Sinodul I
Ecumenic a hotarat ca clericii care vor sa slujeasca 'in stare de casatorie sa se casatoreasca
inainte, numai episcopiilor recomandandu-Ii-se viata celibatara, hotarare generalizata numai
dupa Sinodul VI ecumenic.

Protestantii
Teologii protestanti considers ca Biserica adevarata este nevazuta, deoarece membrii
Biserici adevarate sunt cei ce cred, iar pe acestia nu-i cunoaste decat Dumnezeu+,
Luther sustine ca apartenenta unui om la Biserica este rezultatul conformarii vietii
acestuia eu Evanghelia. Evanghelia creeaza ~i sustine Biserica invizibila, iar ceea ce se
numeste institutie bisericeasca este cu totul strain Bisericii adevarate. Mai tarziu, Luther a
adaugat la primul criteriu si pe acela al primirii Tainelor Bisericii, Botezul si Euharistia,
socotind ca acolo unde se administreaza Botezul ~i Euharistia este prezenta, in chip nevazut,
Biserica. In Confesiunea Augustana, Biseriea este definita astfel: .Biserica este comunitatea
sfintilor in care se invata drept Evanghelia si se administreaza eoreet Tainele" (art. 7).
Calvin considera Biserica unitatea eelor alesi de catre Dumnezeu si cunoscuti numai de
El. Membrii Bisericii sunteei ee marturisesc credinta, dau exemplu de viata crestina si se
impartasesc cu Sfmtele Taine, prin aceasta manifestandu-se legatura dintre Biseriea vazuta(a
celor chemati) si Biserica nevazuta (a celor alesi), Biseriea nevazuta coboara si lucreaza in cea
vazuta ea mama ~i scoala, formand caraetere religioase superioare ee evolueaza spre trepte tot
mai inalte de viata crestina, Calvin mai accentueaza pe neeesitatea mentinerii fraternitatii
credinciosilor, condamnand separatismul sectar si afirma ca cine se desparte de Biserica
renunta la Dumnezeu si la Iisus Hristos, Biseriea fiind paznicul adevarului. Toate aceste
formule luate separat, nu apar ca protestante.

21 De asemenea, pare de necrezut pretentia papala de a se substitui intregului trup al Bisericii, ca posesor al
intregului adevar ~i singurul vestitor desavarsit al adevarului, Duhul Sfant, Duhu! adevarului incetand a mai via in
toata Biserica, in locul DuhuJui auzindu-se glasul episcopului de la Roma "ex cathedra".
22 Dar cum teza aceasta generals, corisecvent recunoscuta ~i mentinuta, duce la dizolvarea Bisericii intr-un sir

nesfarsit de secte, reformatorii au cautat criterii externe prin care sa intareasca bisericile intemeiate de ei §i sa se
poata recunoaste Biserica invizibila.
 33

invatatura protestanta este gresita deoarece distinctia pe care teologia protestanta 0 face
intre Biserica vazuta si cea nevazuta, ca ~i accentulpus pe aceasta distinctie, nu sunt
acceptabile, intrucat cuprind contradictii interne. Acestea se pot vedea din urmatoarele:
1) Conceptul de Biserica nevazuta creeaza cadrul anarhismului sectar; fiecare om
putandu-se considera purtatorul mesajului mantuitor. Adevarul unic se divizeaza ~i 'in locul
atributului unitatii Bisericii apare rnultitudinea ecleziastica care revendica autoritatea
adevarului subiectiv.
2) Biserica adevarata trebuie sa exprime clar si coneis adevarul mantuitor si sa of ere
ajutorul necesar tuturor membrilor ei in vedereqjnantuirii prin Sfintele Taine. Cunoasterea
adevarului mantuitor legitimeaza autoritatea Bisericii vazute, care prin ierarhia sa exprima si
apara acest adevar".
3) Daca omul este mort din punct de vedere spiritual, 0 Biserica invizibila nu Ii poate
oferi cunostintele necesare mantuirii, intrucat ea nu are nici 0 legatura cu cadrul vizibil In care
i~i duce existenta subiectul uman. Deci, Biserica trebuie sa fie 0 unitate vazuta, care exprima
criteriile pe care trebuie sa si le insuseasca omul pacatos In vederea sfintirii ~i desavarsirii sale.
4) Biserica invizibila nu poate fi subiectul purtator al Tainelor. Numai Biserica vazuta
poate savar~i Tainele 'in mod coneret si poate contribui continuu la apropierea credinciosilor de
lucrarea sacramentala a lui Iisus Hristos.
In teologia protestanta mai noua, circula si opinia conform careia adevarata Biserica nu
este Inca realizata, ea fiind doar 0 idee, un deziderat, un ideal spre care numai se tinde.
Evident, ca aceasta opinie este fara temei, deoarece Mantuitorul n-a vestit numai un ideal
al Bisericii, ci a intemeiat-o de fapt, fiindu-i Cap pururea viu si nedespartit. Nu pe parcursul
timpului se desavarseste Biserica, ci ea este desavarsita de la inceputul ei, putandu-si astfel
indeplini misiunea de mantuire si sfintire a membrilor sai. Revelatia lui Hristos, pazita si
vestita de Biserica, este desavar~ita de la inceput, pentru aceasta ea n-are nevoie de contributie
omeneasca, avand desavarsirea prin Domnul si Duhul Sfant.
Insusirile Bisericii sunt nesocotite In protestantism. Fara unitate, apostolicitate,
universalitate si sfintenie, Biserica nu poate participa la unitatea Treimica si la lucrarile
acesteia In lume, de unde rezulta ca protestantismul cultiva caracterul subiectiv al mantuirii
prin lucrarea arbitrara a harului In lume, Ierarhia bisericeasca, dupa conceptia protestanta, nu
are un caracter sacramental. Sacerdotium, adica slujirea preoteasca si ministerium, adica
preotia universals sunt considerate notiuni identice, de unde si posibilitatea recunoasterii
dreptului femeilor de a sluji in calitate de propovaduitor al Evangheliei.
Aceasta teza este gresita deoarece identifica preotia sacramentala cu cea universala
(generals), primita de crestini prin botez. Spiritul invataturii lui Hristos ~i al Sfintilor
Apostolilor este cu totul altuI:
a) Mantuitorul a incredintat Apostolilor si; evident, si urmasilor lor, puterea de a lega si
de a dezlega pacatele oamenilor: .Luati Duh Sfant; Carora Yeti ierta pacatele, le vor fi iertate si
carora le Yeti tine, vor fi tinute" (loan 20,22-23; Mt. 18, 18).
b) Sfintii Apostoli releva caracterul distinct al activitatii preotilor. Sf Ap. Pavel scrie lui
Timotei: "Nu fi nepasator de harul care este in tine, care ti sa dat prin proorocire, cu punerea
mainilor mai-rnarilor preotilor" (I Timotei 4,14; Fapte 20,28).

23Si astfel, ordinea justa a elementelor din definitia Bisericii nu este cea anuntata oficial: Biserica adevarata este
acolo unde se predinca drept Evanghelia ~i se adrninistreaza coreet Tainele, ci invers: Evanghelia se predica drept,
iar Tainele se administreaza eoreet acolo unde este Biserica adevaratal
 3
4
cjPreotia general a nu se confunda in epoca Apostolica cu cea speciala, Sfantul Apostol
Petru atragand atentia ca el este preotsi ca alaturi de el sunt alti preoti care se disting prin
slujirea lor de restul credinciosilor (II Petru 5, 1).
d) Harul special nu+l are poporul si de aceea nici nu poate fi vorba de transmitere de har
din partea poporului credincios. Plenitudinea harului preotiei au avut+o apostolii, prin
pogorarea Duhului Sfant peste ei in ziua Cincizecimii, haruri pe care le+au transmis urmasilor
lor, episcopi, prin hirotonie, iar acestia, preotilor ~i diaconilor. Acestea sunt clar exprimate in
Sfanta Scriptura (Fapte 14,23; 2 Tim. 1,6; Tit 1,5).
e) Sfinti Parinti au recunoscut caracterul sacramental al preotiei ~i auconsiderat un
sacrilegiu desconsiderarea si abaterile de la normele de viata preoteasca, sanctionand cu
canoane pe toti cei ce s-au aratat nevrednici de misiunea preoteasca. Teologul ortodox Serghei
Bulgakov in cartea sa "Ortodoxia", subliniaza faptul ca: "Suprirnarea ierarhiei a deposedat
lumea protestanta de darurile Cincizecimii, comunicate ill tainele si cultul Bisericii prin
. ierarhie, care a primit puterile ei de la Apostol si de la urmasii lor. Lumea protestanta din
aceasta cauza devine asemanatoare crestinilor care desi sunt botezati in numele Mantuitorului
Iisus, n-au primit pe Duhul Sfant, pe care mainile apostolilor il transmiteau de sus".