CUPRINS

Pagina
Argument ....................................................................................................... 2
PLANUL LUCRĂRII .................................................................................... 3
I. INTRODUCERE .............................................................................................................
... 4
1. Biserica-așezământ sfânt ……………………………………………………………….... 5
2. Sfânta Liturghie – centrul cultural ortodox ……………………………………………… 6

II. BISERICA – TRUP TAINIC AL LUI HRISTOS ……………………..… 10

1. Pogorârea Duhului Sfânt și începutul Bisericii ……………………...……10

2. Întreita slujire a lui Hristos în Biserică …………………………………... 11

III. ÎNSUȘIRILE BISERICII …………………………………………….….. 13

1. Unitatea ……………………………………………….…………..……… 13
2. Sfințenia ………………………………………………………………...… 15
3. Sobornicitatea …………………………………………………………….. 16
4. Apostolicitatea ………………………………………………………….… 18

IV. DIFERENȚE INTER-CONFESIONALE …………………………….… 20

1. Teologia romano-catolică ……………………………………………...… 20

2. Teologia protestantă …………………………………………………..…. 21
3. Poziția ortodoxă ………………………………………………………….. 21

Note bibliografice …………………………………………………..…….. 23

 Bibliografie ……………………………………………………………….. 26

ARGUMENT

Dumnezeiasca Biserica Ortodoxă este un organism viu, și îi cuprinde pe toți

creștinii ortodocși, care mărturisesc aceeași credință ortodoxă, se împărtășesc cu
aceleasi Sfinte Taine, și sunt povățuiți spre mântuire de Episcopi, Preoți și Diaconi
ortodocși.
Creștinii ortodocși alcătuiesc Biserica vie, Trupul mistic al Domnului Iisus
Hristos in care se pot mântui.
“... Căci noi suntem Trupul Dumnezeului celui viu precum Dumnezeu a zis
că: Voi locui în ei, și voi umbla și voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul
Meu.”(II Cor. 6, 16; I Cor. 3, 16; I Cor. 6, 19)
Pătrunzând cu adevarat misterul cuvintelor de mai sus, mi-am dat seama că
nimeni nu poate să se împărtășească de mântuire, dacă nu este parte a trupului lui
Hristos, adică a Bisericii, fapt pentru care am întocmit această lucrare: “Sfânta
Biserică. Învățătura ortodoxă”.
Studiind Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiţie, am văzut că Dumnezeiasca
Biserica Ortodoxă este Locaşul lui Dumnezeu (Psalmi 121,1;F.A. 6 ,14), care a fost
pus la dispoziţia oamenilor, in ziua în care s-a pogorât Duhul Sfânt peste Sfinţii
Apostoli și s-a produs prima comuniune dintre oameni (F.A. 2 ,5)..
Biserica Ortodoxă este “Poarta Cerului”. Prin ea ne apropiem de Dumnezeu,
ne pregătim pentru împărăția cerului. Ușa prin care se intra in Împărăția Cerurilor
este însuși Mântuitorul Iisus Hristos care a zis:”Eu sunt ușa, de va intra cineva prin
Mine, se va mântui, va intra și va ieși și pasiune va afla”(Ioan 10, 9).
Sfânta Biserică nu este numai un locaş. de rugăciune si de cântări religioase,
cum știu cei mau mulţi credincioși. În ea se săvârșește o îndoită lucrare: Dumnezeu
vine la oameni și oamenii se întâlnesc cu Dumnezeu. Prin aceasta îndoita lucrare, în
Sfânta Biserică credincioşii se impărtășesc de daruri și binecuvântări cerești și
pământeşti.
De aceea, se cuvine să mergem la Biserică, pentru că Sfânta Biserică este
Corabia Mântuirii, iar cei care nu intră în corabie vor fi înecaţi de potopul
păcatelor.
Urmând cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care zice: “Rămâi în Biserică
și nu vei fi trădat de Biserică, că de vei fi în Biserică nu intră lupul, iar de vei
rămâne afară te pierde fiara (diavolul)”, am întocmit această lucrare referitoare la
Sfânta Biserică socotind că nimic nu este mai tare ca aceasta, ca Biserica Ortodoxa.
Nădejdea noastră, scăparea în necazuri și în nevoi să fie Sfânta Biserică.
 I. INTRODUCERE

1. Biserica — așezământ sfânt

"Biserica este aşezământul sfânt şi dumnezeiesc întemeiat de Domnul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru mântuirea celor ce cred într-ânsul şi
împlinesc poruncile cuprinse în Sfintele Evanghelii şi în învăţăturile Sfinţilor
Apostoli. Biserica este comunitatea celor ce cred şi mărturisesc pe Iisus Hristos cel
mort şi înviat a treia zi din morţi, ca Dumnezeu, se unesc cu El prin Sfintele Taine
din Biserică şi împlinesc cuvântul dumnezeiesc prin fapte bune" 1
Biserica ortodoxă (Biserica dreptei credinţe) este păstrătoarea învăţăturii
nealterate a Domnului Hristos cum ne-au transmis-o noua Apostolii şi rămaşi
acestora. Biserica creştină, Trupul lui Hristos, întemeiată direct de Mântuitorul a
devenit văzută în ziua Cincizecimii odată cu pogorârea Sf. Duh, trimis de la Tatăl
în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli care îndată după această misiune au
întemeiat prima obşte creştină în Ierusalim.
Hristos ne iubeşte pe toţi fraţii Săi şi ne cheamă la El, iar locul de reală
întâlnire duhovnicească şi de vieţuire tainică împreuna cu Hristos este Biserica, in
care El, fiind Cap văzut al ei, este permanent prezent până la sfârşitul
veacului( Mt.28,20). Hristos îi mântuieşte pe cei ce se unesc cu El, asimilându-i în
amenitatea lui înviată. Aceasta extindere a lui Hristos în cei ce viti la El este
Biserica, organismul în care se incorporează sau în care sunt încorporaţi cei
cuprinşi în lucrarea de mântuire personală a lor de către Hristos, Care îi primeşte şi
îi ridică treptat la starea amenităţii Sale de după înviere, prin harul revărsat asupra
lor de Duhul Sfânt în Sfintele Taine.2
Biserica creştină este Biserica luptătoare 3. Biserica luptătoare cuprinde pe fiii
creştini înfiaţi în viaţa care se luptă cu ispitele şi păcatul, dar, cu ajutorul lui
Dumnezeu care trimite harul Sau ca şi prin efortul permanent al creştinului, acesta
îşi curăţeşte sufletul de întinare şi îl face "lăcaş al Duhului Sfânt". Creştinul este
dator să lupte pentru câştigarea mântuirii( a împărăţiei lui D-zeu), după cum ne
spune însuşi Domnul Hristos:" Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţa(cu asalt) şi
cei ce se silesc (lupta) pun mâna pe ea"(Matei 11,12).

1
2
3
 Biserica creştină este şi Biserica triumfătoare 4. Biserica triumfătoare
cuprinde pe toţi aceia care, luptând în viaţă pentru căpătarea mântuirii au trecut
pragul vieţii pământene, au primit dreapta răsplată pentru lupta lor. Biserica
triumfătoare este cea nevăzută, spre ea tinde orice creştin.
Biserica mai este şi lăcaşul de închinare "casa Domnului", de la grecescul "Basiliki
oikos" cum numeau primii creştini locaşul de adunare. Ea se construieşte de obicei
în formă de cruce sau de corabie (navă). În formă de cruce, pentru crimini, crucea
este semnul biruinţei, este aitami pe care S-a jertfit pentru noi Hristos. În formă de
corabie, pentru că aceasta primeve, ca şi corabia lui Noe, pe toţi şi îi poartă spre
mântuire, având cannaci nevăzut pe însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, iar văzuţi
pe preoţi, urmaşii Apostolilor, iar pânzele sale fiind mişcate de suflarea Duhului
care lucrează in Biserica( Fapte I,8,X,44).
În Revelaţie nu găsim vreo definiţie a Bisericii, ci numai descrieri ale
acesteia. Astfel, in Sfânta Scriptură ea este înfăţişată fie ca totalitatea
credincioşilor, condusă în mod nevăzut de Iisus Hristos, fie ca mijloc de
transmitere a lucrării sfinţitoare a lui Iisus Hristos prin Tainele şi Cuvântul lui
Dumnezeu. Nici în Sfânta Tradiţie nu găsim vreo definiţie a Bisericii, ci numai
descrieri după unul sau altul din cele două aspecte ale ei: ca societate a
credincioşilor, unită şi nedespărţită de capul ei, Hristos, sau ca izvor de viaţă
făcător al mântuirii, ori ca Hristos prelungit peste veacuri în credincioşi,
conţinându-şi în ei activitatea învăţătorească, sfinţitoare şi conducătoare. Într-un fel
sau în altul, asemenea descrieri se afla la Sfântul Ignatie de Antiohia, Tertulian, Sf.
Ciprian, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin si alţii.
La fel stau lucrurile şi în teologie, unde nu există vreo definiţie completă a
Bisericii, unanim acceptată. Căci atât în definitive date de teologii ortodocşi, cât şi
în cele ale romano-catolicilor, sunt scoase în relief fie partea nevăzută, internă a
Bisericii, fie cea externă, văzută: administraţie, Taine, membri.
Cu aceste constataţi pe care le face, teologul grec H. Andratsos ajunge la
formularea unei definiţii a Bisericii în care se străduieşte să cuprindă ambele ei
aspecte: "Biserica se numeşte instituţia sfântă, care este întemeiată de Cuvântul Cel
Întrupat al lui Dumnezeu, spre mântuirea şi sfinţirea oamenilor, şi poseda puterea şi
autoritatea Lui dumnezeiască, constând din oamenii care au aceeaşi credinţă, se
împărtăşesc de aceleaşi Sfinte Taine şi se împart în popor şi clerul conducător,
care-şi derivă puterea prin succesiune neîntreruptă, de la Apostoli şi prin ei, de la
Domnul".5
Participarea credincioşilor creştini la slujba din biserică, pentru rugăciunea
comună, este dovada unirii şi a înfrăţirii ca fii ai lui Dumnezeu. Viaţa Bisericii îşi
face începutul în urma unei rugăciuni de obşte.( Faptele Apostolilor 11,1)
4
5
 Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, iar slujbele reprezintă
intrarea noastră în această împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţă cea
nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează
Împărăţia lui D-zeu.( Romani 14,17)

2. Sfânta Liturghie-centrul cultului ortodox

Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, slujba în care se realizează,
prin excelentă intrarea noastră în Împărăţie, mai precis unirea tuturor în Biserică şi
intrarea Bisericii în Împărăţia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregătire
pentru Liturghie şi îşi găsesc împlinirea în ea. Sfântul Dionisie Areopagitul
numeşte Sfânta Liturghie Taina Tainelor, deoarece ea încununează tot ceea ce s-a
dat prin celelalte slujbe şi uneşte cei mai deplin pe fiecare credincios şi pe toţi în
Dumnezeu cei Unul şi infinit în iubire desăvârşind comuniunea cu Dumnezeu.
Astăzi vorbind despre Taină avem tendinţa de a ne gândi numai la cele şapte
Taine sau sacramente ale Bisericii( Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania,
Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar până în secolul al XIII-lea Biserica Ortodoxă nu a
fixat precis numărul Tainelor. Părinţii preferând să se refere la Taina Mântuirii în
sens general şi la aspectele acesteia, la Taina unica a Bisericii în care Dumnezeu îşi
împărtăşeşte viata Sa dumnezeiasca omenirii, răscumpărând omul din păcat şi din
moarte şi revărsând asupra omului slava nemuririi. Aceasta Taina se concretizează
în lucrările specifice ale Bisericii în care Hristos însuşi se oferă şi se împărtăşeşte
printr-un ritual de sfinţire săvârşit de slujitorii bisericeşti în şi prin puterea Duhului
Sfânt.
Punctul culminant al acestor lucrări este Sfânta Liturghie, Taina actualizării
mântuitoare a lui Hristos şi a unirii depline cu El, Taina împlinirii Bisericii ca Trup
al lui Hristos şi a intrării ei în Împărăţia lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie Duhul
Sfânt introduce realitatea eshatologica a Împărăţiei în istorie schimbând
istoricitatea liniară în prezent.
În Liturghie, Hristos e prezent în mijlocul Bisericii Sale, a adunării
credincioşilor. Credincioşii nu îl întâlnesc ca inşi singuratici, ci ca mădulare ale
trupului Său adunate laolaltă sporind neîncetat comuniunea cu El şi între noi printr-
un urcuş spiritual continuu al nostru spre trepte tot mai înalte de comuniune
duhovniceasca cu Hristos si, în Hristos, cu Sfânta Treime.
În Liturghie Biserica primeşte darul unităţii ,,de sus", în Hristos, împlinindu-
se ca Trup al lui Hristos. Fiecare comunitate locală realizează astfel şi revelează
Biserica întreaga, evenimentul noului mod de viaţă care constituie mântuirea,
participarea omului la viaţa veşnică. În acelaşi timp Liturghia este slujită în
comuniune cu întreaga Biserică universală şi în numele întregii Biserici
pomenindu-se atât cei aflaţi departe, cât şi cei adormiţi ca mădulare ale aceluiaşi
Trup al lui Hristos, realizându-se astfel o unitate în timp şi spaţiu.
Biserica este propovăduitoarea păcii, a dreptăţii, a înfrăţirii între oameni şi a
mântuirii lor, prin Harul lui Dumnezeu, credinţă şi fapte bune. Aceştia se unesc cu
Dumnezeu spre a se face vrednici Împărăţiei Cerurilor.

II. Gfg
1.