UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIALE

CATEDRA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

ALIMENTAREA CU APĂ ÎN MUNICIPIUL CRAIOVA

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Conf. Univ.dr.Pleniceanu Vasile

Asist.Univ. drd. Ionuş Oana

ABSOLVENT:

Răduică Ionuţ

CRAIOVA

2011
 Moto:

“ Apa dulce constituie o resursă epuizabilă şi

vulnerabilă, esenţială pentru a susţine viaţa,
dezvoltarea şi mediul înconjurător”
Constantin Savin

Poti aduga asta

Apa, izvor de viaţa, pe care credem că o să o putem folosi

la nesfarşit fară a avea grija de ea , o murdărim , o
distrugem ; dar toate au un sfârşit si noi prin acţiunile
noastre grabim totul .
Daca nu încercăm să o protejăm , este posibil ca cei ce
vor veni după noi , să nu mai cunoască frumuseţea
apelor si bogaţia lor ; dar cum este întotdeauna primează
comfortul , factorul economic şi lacomia oamenilor mi-e
teama că viitorul este sumbru .
Dar este de datoria noastră sa încercam să o protejăm ,
să încercăm sa câstigam lupta.
 CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. SISTEMUL ACTUAL DE ALIMENTARE CU APĂ
2.1. DATE GENERALE
2.2. SURSE DE APĂ
2.2.1. SURSA GIOROC
2.2.2. SURSA POPOVA
2.2.3. SURSA BREASTA
2.2.4. SURSA IZVARNA
2.2.5. SURSA JIU-IŞALNIŢA
2.2.6. SURSELE MARICA 1, MARICA NORD ŞI
MARICA 2
2.2.7. SURSA MIHĂIŢA
3. SISTEMUL DE ADUCŢIUNE ŞI DISTRIBUŢIE
4. SURSE LOCALE DE ALIMENTARE CU APĂ (FÂNTÂNILE)
5. CALITATEA APEI
5.1. CALITATEA APEI DIN SISTEMUL CENTRALIZAT DE
ALIMENTARE CU APĂ
5.2. CALITATEA APEI DIN FÂNTÂNI SI ALTE SURSE
LOCALE
6. SISTEMUL DE EVACUARE A APELOR UZATE.
7. PERCEPŢIA LOCUITORILOR PRIVIND ALIMENTAREA CU
APĂ A MUNICIPIULUI CRAIOVA
8. CONCLUZII
 1. INTRODUCERE

Cetate a banilor Craioveşti şi Buzeşti – “ capital a Valahiei Mici” -, aşsezare străveche, cu

bogate tradiţii cultural, Craiova este situată la 44˚2̕ latitudine nordică, 23˚5̕ longitudine estică şi la o
altitudine cuprinsă între 75 şi 116 m.
Reşedinţă a judeţului Dolj, cu pondere în toate domeniile de activitate, Craiova este aşezată
aproximativ în central Olteniei, la o distanţă de 227 km de Bucureşti, pe şoseaua naţonala Bucureşti-
Timişoara şi pe calea ferată ce uneşte Bucureşti cu Timişoara.
De-a lungul existenţei sale, oraşul s-a bucurat de condiţii favorabile care l-au ajutat să se
dezvolte necontenit, aceasta şi datorită poziţiei sale geografice. Craiova a beneficiat de o apărare
natural determinată de situarea sa într-o mică depresiune marcată de dealul Bucovăţului- la vest, de
dealul Vulcăneştilor- la est, de zona fostelor mlaştini Făcăi – Balta Verde- Popoveni- la sud, de
Balta Craioviţa şi nodul hidrografic al Jiului, Amaradiei şi Raznicului- la nord. Câmpiile, terasele şi
luncile înconjurătoare au prilejuit o diversitate de faună şi floră. În acelaşi timp, aşezată la o răscruce
de drumuri, Craiova a reprezentat o cale mereu deschisă către regiunea Porţlor de Fier, Valea
Oltului, Câmpia Munteniei şi către Transilvania.
Craiova este situată într-o zonă cu o climă temperat-continentală ce atinge media anuală de
10-11 ˚C; aici se resimt unele influenţe submediteraneene. În ceea ce priveşte media termică lunară,
se observă o creştere din februarie până în iulie, urmată de o descreştere din august până în ianuarie,
fără ca diferenţele dintre mediile lunare să fie egale pe toată durata anului. Există, de asemenea,
variaţii termice doarte pronunţate de la an la an, atât în privinţa valorilor medii lunare, cât şi a
valorilor absolute.
Numărul mediu al zilelor cu temperature maxime mai mari de 25˚C este în jur de 115,
înregistrate de regulă între 15 mai şi 15 septembrie, iar al celor du temperature maxime mai mari de
30 ˚C de circa 40, din care circa 25 în iulie şi august.
Anual, circa 135 de zile sunt cu cer senin, mai ales în perioada aprilie- octombrie.
La Craiova se înregistrează cantităţi medii de precipitaţii relative mici, de 523 mm, dar cu
variabilitate însemnată de la un an la altul.
Craiova se află pe malul stâng al râului Jiu la 44 2` latitudine nordică şi 23 5` longitudine
estică, fiind situată la o altitudine cuprinsă între 75 şi 116m.
 Suprafaţa arealului în studiu însumează 350 km 2 cu o formă alungită în lungul râului pe
aproximativ 22 km şi variabilă pe direcţia est-vest, unde este mai îngustă către nord de aproximativ
12 – 16 km şi mai lată către sud 16 – 18 km.
Localizarea oraşului pe partea stânga a Jiului şi pe cele cinci terase ale văii formate de
acestea creaza premizele că la contactul dintre ţâţâna şi podul teraselor să fie localizate o serie de
izvoare naturale, utilizate în alimentarea publica cu apă.
Lunca Jiului prezintă un aspect neted, lăţimi ce depăşesc uneori 3 km iar altitudinea coboară
de la 78-79 m la confluenţa Jiului cu Amaradia la 70 m în dreptul localităţii Balta Verde. Nivelul
piezometric se găseşte la adâncimea de 2-4 m iar în perimetrele mai joase se formează chiar lucii de
apă şi zone umede.

Localizarea Municipiului Craiova

Fig.1 Localizare Municipiului Craiova

 2. SISTEMUL ACTUAL DE ALIMENTARE CU APĂ

2.1. DATE GENERALE

Centrul populat deservit de sistemul de alimentare cu apă este Municipiul Craiova- reşedinţa
judeţului Dolj, cu importante funcţiuni socio-economice de interes naţional, având o populaţie de
circa 330000 locuitori.
Reţelele hidroedilitare (apă- canal) acoperă cea mai mare parte a oraşului, cu o mai slabă
reprezentare în zonele periferice.

2.2. SURSE DE APĂ

În prezent consumatorii de apă ai municipiului ( populaţie + industrie) sunt alimentaţi din

surse de apă subterane şi de suprafaţă.
Situaţia surselor de apă este redată în tabelul1 şi fig. 2.

Nr. Sursa de apă Capacitatea sursei Anul punerii Observaţii

Crt. fl/sl în funcţiune
1. Gioroc (drenuri) 130 1909
2. Popova (drenuri) 10 1953
3. Breasta (foraje 20m) 50 1964 scoasă din funcţiune
4. Izvarna (izvoare) 700 1966
5. Işalniţa (din raul Jiu) 1100 1977 + 1985
6. Marica 100 1993 - 1997
7. Mihăiţa (foraje 20m) 150 1993 scoasă din funcţiune
TOTAL 2240
 Schema alimentării cu apă a Municipiului Craiova

Fig.2 Schema alimentării cu apă a Municipiului Craiova

Sursă: Compania de Apă Craiova
 2.2.1 SURSA GIOROC

Sursa Gioroc, menţionată mai sus, având un debit de 130 l/s, furnizează apă din pânza
freatică (fig.3) a Văii Gioroc printr-un sistem de drenuri. Prin staţiile de pompare de la Secui şi
Făcăi apa ajunge în rezervoarele de la Bordei 2×5000 mc, distribuită în zona de est a oraşului.

Apele din valea Giorocului, cu un debit constant de 17.000 mc/zi, temperatură fără mari
variaţii, număr de bacterii saprofite/cmc mic, duritate de 11 până la 22 grade, se găsesc la o
altitudine de 102 m, fapt care a dat posibilitatea ca ele să fi aduse în preajma Craiovei prin pantă
naturală.
Captarea apei se face printr-un sistem compus dintr-un dren principal (L dren = 2 km)
prevăzut cu 18 cămine de vizitare în care accesul se face pe scări în spirală. La capătul aval al
drenului principal este prevăzută o cameră colectoare de formă hexagonală, care cu ajutorul unui
deversor colectează apa din toate drenurile.
La drenul principal sunt racordate două drenuri secundare prevăzute cu vană şi cămin de
vizitare şi un cămin colector. Camera colectoare se află amplasată în aval de drenul principal.
De aici, apa este transportată spre staţia de pompare Secui, printr-o conductă de fontă Ø500
mm în lungime totală de 28.12 km, prevăzută cu 14 ventile automate de aerisire în punctele cele mai
înalte ca: Giorocul Mare, Teasc, Secui, Bratovoieşti, Malu Mare, Făcăi. Pe această conductă apa
circulă gravitaţional până la staţia de pompare Secui, lângă DN 55 Craiova – Bechet la jumătatea
distanţei dintre Gioroc şi Făcăi.
Staţia de pompare Secui are scopul de a mări viteza apei, respectiv debitul de apă transportat.
 Fig.3 Secţiunea litologică a orizontului acvifer freatic în zona Gioroc

2.2.2 SURSA POPOVA

Sursa Popova (fig.4), pusă în funcţiune în anul 1953, este o sursă de mică capacitate, cu
apă de bună, corespunzătoare calitativ, care deserveşte utilizatorii din zona parcului Romanescu.

Izvorul nr.1 este captat printr-un dren cu două ramuri, L = 85 m, Dn = 250 m, executat din
bazalt, amplasat în medie la 4 m adâncime. În punctul cel mai de jos al stratului de bază s-a executat
un puţ colector unde se colectează apa din cele două ramuri ale drenului.

Izvorul nr.2, situat la 100 m spre vest de primul, este captat printr-un puţ prevăzut cu filtru
invers, de unde apa este transportată la puţul colector al drenului printr-o conductă Ø100mm, prin
cădere lineară, pe distanţă de cca. 100 m.

Fig.4 Schema captării de la Popova

 2.2.3. SURSA BREASTA
(Scoasă din funcţiune în august 2005 şi trecută în conservare)

Furnizează apă de infiltraţie din râul Jiu, printr-o captare formată din 140 puţuri de circa 20m
adâncime. A fost realizată pentru o capacitate de 750 l/s pentru zona industrială Işalniţa care se
alimentează în prezent cu apă de suprafaţă din sursa proprie şi apă din conducta Izvarna.
Apa din puţuri conşine fier; după defezare este pompată pe o conductă de oţel Ø=800mm în
conducta PREMO Ø=100mm Işalniţa – Şimnic, în nodul denumit B800.
Din cauza colmatării filtrelor de la puţuri capacitatea sursei s-a redus faţă de cea proiectată,
existând o capacitate disponibilă de filtrare a apei în staţia de la Breasta.

2.2.4. SURSA IZVARNA

În sudul Munţilor Vâlcan, calcarele mezozoice carstificate, ocupă suprafeţe importante

între Şuşiţa şi Orlea (fig.5). Toate apele care le traversează: Sohodolul, Bistriţa, Tismana, Pocruia,
Orlea, pierd în această porţiune din debit prin infiltrare în aceste calcare (fig.1). Studiile hidrologice
şi hidrogeologice au demonstrat capacitatea mare de debitare a izvoarelor carstice, dintre care la
Izvarna:

- un izvor cu debit de 50-100 l/s;

- două izvoare cu debit de 200 l/s;
- o peşteră cu aflux din râu subteran de 50-100 l/s

Izvarna, este o sursă subterană de apă de izvor carstic, de foarte bună calitate, pusă în
funcţiune în anul 1966. Sursa cuprinde o captare de izvor, o cameră de captare, un dren de captare
cu o lungime de 170 m, un rezervor de înmagazinare şi două staţii de ridicare a presiunii, una fiind
amplasată la captare iar cea de-a doua pe traseul aducţiunii, la Ţânţăreni.

A fost proiectată la o capacitate de 1060 l/s dar furnizează numai 650 l/s

Principalii indicatori de calitate a apei din captarea Izvarna are urmatoarele valori:
 pH - 6,56 - 7,34

alcalinitatea - 2,56 - 3,0 mval HCl 0,1 N

NH4+ - <0,025 - 0,37 mg/l

NO3- - 0,06 - 4,7 mg/l

NO2- - <0,007 - 0,005 mg/l

Cl- - 15,6 - 34,0 mg/l

Fe tot. - 0,009 - 0,01 mg/l

Fig.5 Harta hidrogeologică IZVARNA (după Huică,1977)

 2.2.5. SURSA IŞALNIŢA- JIU

Işalniţa este o sursă de apă de suprafaţă, apa fiind preluată din râul Jiu. S-a dezvoltat în două
etape. Prima etapă, proiectată pentru o capacitate de 630 l/s a fost pusă în funcţiune în anul 1976.
Aceasta a fost extinsă în perioada 1984-1987 pentru o capacitate proiectată de 1150 l/s. După tratare,
apa ajunge în Staţia de acumulare şi pompare Şimnic, fiind pompată în reţeaua publică de distribuţie
a Municipiului Craiova.

Apa provenită din râul Jiu este preluată din barajul Işalniţa printr-o priză prevăzută cu
instalaţii de deznisipare existente ale CET. Două conducte Dn = 1000 mm transportă apa în staţia de
tratare, formată din: gospodărie de reactivi, decantoare suspensionale (D = 29 m), staţie de filtre
rapide, staţii de pompare treapta I şi II. Din staţia de pompare, apa ajunge în gospodăria Şimnic
printr-o conductă cu Dn = 1000 mm, care a fost dublată în etapa a II-a.

2.2.6 SURSELE MARICA 1, MARICA NORD ŞI MARICA 2

Sursa Marica preia apa din orizontul freatic din terasa medie „Malu Mare”, cu următoarea
compoziţie litologică (fig.6):

Fig.6 Secţiune prin terasa Jiului la Secui

 Pusă în funcţiune în anii 1993-1997,  sursele Maricaca preia ap[ din stratul de apă freatică
din terasa râului Jiu prin puţuri cu adâncimea de 10-15 m amplasate la circa 100 m distanţă unul de
celălalt, prin trei fronturi de captare (Marica I, Marica II, Marica Nord).

Fiecare front de captare are o staţie de pompare proprie care pompează apa într-o conductă
de refulare comună, până la gospodăria de apă Secui (rezervor 10.000 mc + staţie de repompare).

Printr-o conductă de refulare Dn = 800 mm apa ajunge în Staţia de tratare - pompare Făcăi
care asigură pomparea în reţeaua de distribuţie a oraşului pe o conductă de oţel Dn = 1000mm.

2.2.7. SURSA MIHĂIŢA

(scoasă din funcţiune în luna august 2010 şi trecută în conservare)

Este formată din 3 fronturi de captare cu puţuri de mică adâncime amplasate pe malul drept
al Jiului în amonte de baraj. Aceasta capta apa de infiltraţie din lacul de acumulare. Fiecare front are
o staţie de pompare proprie. Apa era pompată la staţia de tratare Breasta printr-o conductă de
refulare comună.
 3. SISTEMUL DE ADUCŢIUNE ŞI DISTRIBUŢIE

Date generale
 Denumirea investiţiei: staţia de pompare Şimnic.
 Bazin hidrografic: Jiu, cod VII-1-42 (15-16).
 Volum de apă înmagazinat 3 x 10000mc, 5 x 5000mc, total=55000mc.
Descrierea instalaţiilor :
Staţia de înmagazinare cuprinde ca părţi cimponente construcţii şi instalaţii pentru
înmagazinarea apei (rezervoare), îmbunătăţirea calităţii apei (staţie de clorinare), pompare (staţia de
pompare), transport şi distribuţie apă (conducte).
Apa este pompată din sursele Izvarna, Işalniţa-Jiu, Breasta şi este înmagazinată în staţia
Şimnic. Apa de la sursa Izvarna este transportată printr-o conductă PREMO cu Ø=1000mm şi o
lungime totala de 117KM. Apa de la sursa Işalniţa-Jiu este adusă la staţia de înmagazinare Şimnic
prin aducţiuni realizate în 2 etape.
Etapa I: 1975 aducţiune cu Ø=1000mm până în dreptul zonei industriale Işalniţa până l
aintersecţia cu tronsonul Ø=800mm de la aducţiunea Breasta. De la căminul B800 s-a executat o
conductă de aducţiune având Ø=1000mm până la rezervoarele Şimnic paralel cu aducţiunea Izvarna.
Etapa II: 1980 s-a executat a doua aducţiune Ø=1000mm de la staţia de tratare Işalniţa-Jiu
până după căminul B800 legată de conducta Ø=1000mm, spre rezervoarele Şimnic.
Apa din sursa Breasta- Mihăiţa este transportată din staţia Breasta până la nodul B800 cu
ajutorul unei conducte PREMO cu Ø=800mm. De la nodul B800 se face legătura cu aducţiunea
Işalniţa Ø=1000mm până la Şimnic.
Rezervoarele sunt construcţii care asigură înmagazinarea unei cantităţii de apă în
apropierea Municipiului Craiova în scopul de a face compensarea zilnică a debitelor de consum cu
cele de alimentare, de a asigura cantitatea funcţionării distribuţiei, în cazul unei defecţiunii şi de a
asigura rezerva de apă pentru stingerea incendiilor.

Rezervoarele de la Şimnic sunt grupate pe 2 zone de presiune, şi anume:

1. zona inferioară reprezintă partea oraşului situată la cele mai joase cote, între
70-95m, această zonă fiind alimentată permanent din rezervoarele de 5000mc
prin cădere liberă, rezervoarele fiind situate la cota 135m.
 2. zona superioară, reprezintă parta oraşului situată la cote superioare, între 95-
128m şi care a necesitat crearea unei staţii de pompare şi executarea unor
rezervoare de 10000mc fiecare.
Rezervaorele zonei superioare au fost amplasate la cota de 155m nivel marea Baltică,
pentru asigurarea presiunii în reţeaua zonei superioare.
Între cele 2 conducte de alimentare a zonei superioare şi a zonei inferioare, există un by-
pass exterior. Ţinând cseama de presiunile de serviciu, necesare a fi asigurate la blocurile de
locuinţe din zona superioară s-a construit o staţie de pompare. Staţia de pompare are cota pardoselii
la 131,5m nivel marea Baltică, pompele fiind amplasate cu axul la cota 132,55m, pentru a fi sub
mediu al apei din rezervoarele având V=5000mc.
Ca anexe la staţia de pompare au fost prevăzute postul trafo, instalaţiile de înaltă şi joasă
tensiune, postul dispecerat atelier, cameră echipată, depoziot laborator chimic şi biologic, staţia de
clorinare a apei. Staţia de pompare este organizată pe 2 linii de pompare.
Un grup de pompare, pompează apa din rezervoarele 1 şi 2 cu 4 pompe având următoarele
caracteristici:
 3 pompe tip 14NDS cu Q=1000mc/h, Hp=40mCA, P=160kW, n=1000rot/min.
 1 pompă tip 12NDS cu Q=1000mc/h, Hp=24mCA, P=100kW, n=1000rot/min.
 1 pompă tip 12NDS cu Q=1000mc/h, Hp=24mCA, P=100kW, n=1000rot/min.
Apa este refulată în reţeaua de distribuţie a zonei superioare, conform programului zilnic
de furnizare a apei. După caz, apa poate fi stocată în cel de-al treilea rezervor V=10000mc cu
ajutorul pompei tip 12NDS.
Al doilea grup de pompare folosit pentru pomparea apei la rezervorul de 10000mc( de
rezervă) cuprinde:
 2 pompe SIRET400 cu Q=1000mc/h, H=27mCA, P=132kW, n=1500rot/min.
 1 pompă 14NDS cu Q=1000mc/h, H=23mCA, P=110kW, n=1000rot/min.
De la staţia de pompare până la rezervoarele de 2 x 10000mc(prevăzute pentru alimentarea
zonei superioare a oraşului) transportul se face prin conducta cu Ø=800mm şi L=1Km. Legătura
între staţia de pompare şi noul rezervor de 10000mc se face prin conducta cu Ø=1000mm şi
L=1Km.
Reţelele de distribuţie ce deservesc zonelor de presiune inferioară şi superioară, comunică
între ele după cum urmează:
  Conductele ce deservesc zona superioară sunt din tuburi PREMO cu Ø=800-
1000mm. Prima pleacă de la rezervoarele 2 x 10000mc Şimnic printr-un singur fir,
traversează CF Craiova-Timişoara prin pasajul Bariera Vâlcii, desparţindu-se în 2
conducte cu Ø=800mm fiecare, una alimentând partea de vest a zonei superioare ,
iar cealaltă partea de est a zonei superioere. Cea de-a doua conductă cu
Ø=1000mm, pleacă din staţia de pompare şi se uneşte cu prima după pasajul
Bariera Vâlcii.
 Zona inferioară a oraşului este alimentată din rezervoarele 2 x 5000mc printr-o
conductă cu Ø=800mm care urmează traseul conductei zonei superioare până după
ce subtraversează pasajul Bariera Vâlcii, de unde se continuă aducţiunea cu o
conductă cu Ø=800mm până în zona inferioară.
 Alimentarea zonei industriale se face printr-o conductă separată cu Ø=1000mm din
noul rezervor cu V=10000mc.
Între cele 2 zone de distribuţie a apei există vane de secţionare care dau posibilitatea ca in
cazul unor avarii pe una din artere, cealaltă să poată fi alimentată din zona neavaritată. Pentru o mai
bună distribuţie a apei este construită o nouă conductă care porneşte din zona rezervoarelor de
5000mc şi alimentează zona superioară a oraşului. De asemenea pentru o mai bună exploatare şi
manevrarea mai uşoară, vanele plate au fost înlocuite cu vane fluture.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aducţiune a apei din sursele Işalniţa şi Breasta se
foloseşte o a treia conductă cu Ø=1200mm tip PREMO, paralelă cu cele 2 aducţiuni de la Izvarna şi
sursa Işalniţa-Breasta, iar în incinta staţiei se face legătura la conducta de aducţiune a rezervoarelor
1 şi 2 (2 x 5000mc).

Reţeaua de distribuţie

Reţeaua de distribuţie a oraşului, împărţită pe cele 2 zone de presiune este alcătuită din
tuburi din fontă, oţel, azbociment, premo, polietinenă şi polistiren. Lungimea totală a reţelei de
distribuţie este de 440 Km (Fig 7).
 200
180
160
140
120
100 Lungime (Km)
80
60
40
20
0
fontă azbociment oţel premo altele

Fig7 Materialele de construcţie ale reţelei de distribuţie

Cele mai vechi conducte au fost executate în anul 1906. Din cauza depunerilo de calcar, pe
peratii conductelor, secţiunea de curgere s-a micşorat mult.
Cantitatea de apă medie distribuită anual în ultima vreme a fost de circa 79000000mc din
care :
 La populaţie 30000000 mc/an
 La agenţi economici 10000000 mc/an
 Pierderi, refacerea rezervei de incendiu, nevoi tehnologice 39000000 mc/an.
Pierderile de apă în reţeaua de distribuţie se apreciază la 40% din cantitatea de apă
distribuită. Deficitul de debit la surse face ca distribuţia apei să se facă 14 ore/zi în zona superioară
şi 24/zi în zona inferioară.
Consumul mare de apă într-un interval mic de timp duce la creşterea debitului de apă în
reţeaua de distribuţie şi scăderea presiunii, astfel că majoritatea blocurilor de locuinţe cu P+4, nu pot
fi alimentate direct din reţeaua oraşului.
Din această cauză în cartierul cu blocuri de locuinţe, din zona superioară s-au executat
staţii de hidrofor, cuplate cu rezervoare din beton armat de 200mc. Presiunea apei în reţea este
cuprinsă între 1-6bari. Reţeaua de distribuţie a oraşului s-a extins şi în unele localităţi ce aparţin
Municipiului Craiova.
Numărul de abonaţi pe localitate la reţeaua oraşului este:
  Izvorul Rece 117
 Mofleni 120+ Seminarul teologic
 Popoveni 4
 Făcăi 22

SECTORUL HIDROFOARE
R.A. APA Craiova dispune de 10 staţii de hidrofor independente:

SH4 „AUTOMATĂ”
Amplasament: Brazda lui Novac, în spatele complexului nou.
Este dotată cu:
 5 rezervoare de apă metalice de 50mc fiecare.
 4 recipienţi metalici de presiune de 5mc fiecare.
 7 electropompe LOTRU125 cu Q=180mc/h, H=50mCA, P=34kW, n=3000rot/min.
 1 compresor aer.
 1 tablou electric de joasă tensiune şi 7 contactori.
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţiune.

SH2 „AUTOMATĂ”
Amplasament: Brazda lui Novac, în spatele complexului nou.
Este dotată cu:
 2 rezervoare din beton de 25 mc fiecare.
 4 recipienţi metalici de presiune de 5mc fiecare.
 4 electropompe LOTRU100 cu Q=140mc/h, H=55mCA, P=30kW, n=3000rot/min.
 1 tablou electric de joasă tensiune cu 4 contactori.
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH4 „ROCADĂ”
Amplasament: Brazda lui Novac, Rocadă, în spatele PT9..
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 200mc.
  4 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare (3 în funcţiune).
 2 electropompe LOTRU125 cu Q=180mc/h, H=50mCA, P=37kW, n=3000rot/min.
 2 electropompe LOTRU100 cu Q=50mc/h, H=55mCA, P=22kW, n=3000rot/min
 1 tablou electric de joasă tensiune cu 4 contactori.
 1 compresor aer
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH3 „BRAZDĂ”
Amplasament: Brazda lui Novac, între blocurile Experimental 1 şi D7.
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 200mc.
 4 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare (3 în funcţiune).
 2 electropompe LOTRU125 cu Q=140mc/h, H=55mCA, P=37kW, n=3000rot/min.
 2 electropompe LOTRU100 cu Q=180mc/h, H=50mCA, P=37kW, n=3000rot/min
 1 tablou electric de joasă tensiune cu 3 contactori.
 1 compresor aer
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH2 „BRAZDĂ”
Amplasament: Brazda lui Novac, în spatele complexului nou.
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 100mc.
 3 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare( 1 în funcţiune).
 3 electropompe LOTRU125 cu Q=90mc/h, H=55mCA, P=37kW, n=3000rot/min.
 1 tablou electric de joasă tensiune cu 3 contactori.
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH3 „ROVINE”
Amplasament: cartier Rovine, în spatele blocului E3.
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 200mc.
 3 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare (2 în funcţiune).
  2 electropompe LOTRU125 cu Q=180mc/h, H=50mCA, P=30kW, n=3000rot/min.
 2 electropompe LOTRU100 cu Q=70mc/h, H=55mCA, P=22kW, n=3000rot/min.
 1 tablou electric de joasă tensiune.
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH2 „ROVINE”
Amplasament: cartier Rovine, lângă Şcoala Generală 39,
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 200mc.
 4 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare (2 în funcţiune).
 3 electropompe LOTRU125 cu Q=180mc/h, H=50mCA, P=37kW, n=3000rot/min.
 1 tablou electric de joasă tensiune.
 Un grup de 4 pompe COWARA cu P=7,5kW / 15,5A.
 1 compresor aer
 Tablou electric tip TA- convertizor frecvenţă
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH „VALEA ROŞIE”
Amplasament: cartier Valea Roşie, între blocurile K şi 118.
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 200mc.
 3 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare (2 în funcţiune).
 2 electropompe LOTRU125 cu Q=180mc/h, H=50mCA, P=37kW, n=3000rot/min.
 1 tablou electric de joasă tensiune.
 1 compresor aer
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH „PIAŢA NOUĂ”
Amplasament: Piaţe Centrală.
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 200mc (nu este în funcţiune din punct de vedere tehnic şi al
amplasării).
  2 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare (nu funcţionează).
 o electropompă LOTRU80 cu Q=80mc/h, H=50mCA, P=17,5kW, n=3000rot/min.
 3 electropompe LOTRU100 cu Q=70mc/h, H=55mCA, P=22kW, n=3000rot/min
 1 tablou electric de joasă tensiune.
 1 compresor aer
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

SH „ROMUL”
Amplasament: Str. Rmul la subsolul blocului T7.
Este dotată cu:
 1 rezervor din beton de 250mc.
 2 recipienţi metalici de presiune de 4mc fiecare.
 Un recipient metalic de presiune de 3mc.
 o electropompă LOTRU125 cu Q=100mc/h, H=50mCA, P=17,5kW,
n=3000rot/min.
 3 electropompe LOTRU100 cu Q=40mc/h, H=55mCA, P=22kW, n=3000rot/min
 1 tablou electric de joasă tensiune.
 1 compresor aer
Toate utilajele şi dotările sunt în stare de funcţionare.

De asemenea mai există 71 de staţii de hidrofor aferente punctelor şi centralelor termice

preluate în exploatare de R.A. APA Craiova începând cu data de 01.08.2005.
 4. SURSE LOCALE DE ALIMENTARE CU APĂ (FÂNTÂNILE)

Localitatea  Craiova este menţionată ca oraş la 1582 iar în 1596 era menţionat ca oraş
mare, important . Deşi se află pe malul râului Jiu, una dintre apele importante din ţară, nu a putut fi
alimentat cu apă de timpuriu din cauză că apa trebuie tratată şi în acea perioadă nu se cunoştea
tehnologia, iar transportul necesita energie electrică
Dacă la începuturile existenţei sale, prin anul 1475,oraşul Craiova (rezultat din contopirea
mai multor sate) avea ca surse de apă câteva fântâni cu izvoare naturale (Popova,
Obedeanului, Jianului, Purcarului) după1582 când a devenit oraş, şi mai ales odată cu creşterea
numărului de locuitori, prin anul 1888, alimentarea cu apă a oraşului devenise o necesitate, deoarece
chiar înmulţirea numărului de fântâni stradale nu făcea faţă consumului.
Problema apei în Craiova a fost o preocupare importantă în timpul când în fruntea oraşului s-
a aflat primarul Nicolae Romanescu (1898-1899, 1901-1905, 1914-1916).
Obiectivul lui, în perspectiva istorică, era de a crea oraşul subteran de conducte pentru apă şi
canale, condiţia primordială în întronarea modului de viaţă civilizat.
Pentru realizarea marii lucrări a alimentării cu apă a Craiovei s-a prevăzut angajarea de studii
noi pentru sursele de apă şi alegerea celui mai bun sistem de alimentare, concesionarea lucrărilor şi
canalizarea unei părţi din oraş. Pentru realizarea acestor lucrări, Nicolae Romanescu l-a preferat pe
inginerul englez William Heerlin Lindley (1853-1917), unul din cei mai mari hidrologi ai timpului,
cunoscut în România pentru rezultatele pe care le obţinuse la Iaşi şi Ploieşti.
Din august 1901 şi până în iulie 1902, s-au desfăşurat cercetările, sondajele, analizele apelor
şi s-a întocmit un proiect.
W.H. Lindley a preferat, dintre mai multe surse posibile, apele din valea Giorocului ca fiind
cele mai apropiate (cca. 40 km de Craiova), de calitate foarte bună şi în cantitate suficientă,
îndeplinind şi condiţii favorabile pentru aducţiune la Craiova.
    Lucrările de captare de la Gioroc, începute de Serviciul Apelor sub direcţia W.H. Lindley în
1908, au fost terminate în anul 1911 pentru 4100 mc/zi .
Primele măsurători ale debitului de apă adusă la Craiova au fost făcute la 9 octombrie 1910,
consemnându-se 4170mc/zi.
În perioada interbelică nu au avut loc modificări notabile ale sistemului public de alimentare
cu apă al oraşului Craiova. Au fost construite o serie de noi fântâni publice Oota, Piaţa Chiriac, etc.
şi mai ales în zona Mofleni, Corniţoiu şi Bariera Vâlcii s-au construit fântâni în curţile locuitorilor.

În secolele XVII-XIX, sursele locale de apă erau cele subterane, fiind valorificate prin
fântâni. În prezent, 14 din acestea sunt încă folosite, atât constant (Fântâna Popova, Fântâna Izvorul
Rece, Fântâna Obedeanu şi Fântâna Purcarului) cât şi ocazional (în situaţiile in care alimentarea cu
apă in sistem centralizat este oprită).
 Localizarea fântănilor pe harta hisometrică în funcţie de anul puneri în funcţiune ( Tabel 2 şi
Fig. 8

Nr. Nume fântână

1.
Crt. Popova
2. Obedeanu 1
3. Izvoru Rece
4. Iancu Jianu
5. Purcarului
6. Ootta
7. Piaţa Chiriac
8. Dealul Spirii
9. Gheorghe Doja
10. Corniţoiu
11. Şimnicul de Jos
12. Valea Feti
13. Şerbanescu
14. Obedeanu 2

Tabel 2

Fig 8 Harta hipsometrică a Municipiului Craiova

Localizarea fântânilor poate fi corelata si cu graficul următor (Fig9), în care se poate observa
dispersia acestora pe cele 5 terase ale râului Jiu, localizare raportată la altitudinile la care izvoarele
au ieşit la suprafaţă. Astfel, în zona piemontală, dintre terasa V şi terasa IV, se situează fântâna
Şimnicul de Jos; pe fruntea terase III, se localizează fântânile: Corniţoiu şi Izvorul Rece; de-a lungul
terasei II, sunt localizate fântânile: Obedeanu 1, Obedeanu 2, Iancu Jianu, Gheorghe Doja, Dealu
Spirii, Piaţa Chiriac, Ootta, Purcarului, Valea Feti şi Şerbănescu, iar pe terasa I şi lunca Jiului, se
întâlneşte fântâna Popova.
 160
140
120
100
80
60
40
20
0
i
nu Jo s ri ac tta lui u 1 u 2 eti c u oj a piri va ce o iu
Jia de Chi Oo caru an an ea F n es e D l S op o l Re rnit
u l
nc i cu i ata
r de de al rba rgh al u P r u Co
Ia n Pu be be V e o De vo
m P O O S he Iz
Si G

Altitudine(m)

Fig 9 Valorile altitudinale ale fântânilor din Municipiul Craiova.

În continuare o să prezint câteva dintre cele mai vechi fântâni din Municipiu Craiova,
frumuseţe a cărora poate fi admirată şi astăzi.

Fântâna Popova

Fântâna Popova, cunoscută şi sub numele de Fântâna Basarabeştilor (Fig 10). Datează încă
de la începutul secolului al XVII-lea, fapt reieşit dintr-un act datând din anul 1613. A fost refăcută în
1651 de către Matei Basarab (de unde i s-a atribuit şi denumirea de Fântâna Basarabeştilor), iar în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către Alexandru Ipsilanti.

Fântâna a fost construită după un plan pătrat, pe fiecare latură având câte o nişă, iar pe
laturile de S şi de V au mai fost efectuate două inscripţii, una cu litere latine şi una cu litere chirilice.
 Fig 10 Fântâna Popova

Fântâna Obedeanu 1

În anul 1756, cu ocazia împlinirii unui an de la moartea ctitorului Constantin Obedeanu,

soţia sa, Stanca, împreună cu fiul ei, Dumitrache, au construit, la marginea moşiei Craioviţa, o
frumoasă fântână, pentru a fi spre veşnică pomenire răposatului lor soţ şi tată. La sfinţirea acestei
fântâni a fost chemat şi episcopul Râmnicului, Chesarie.

Fântâna a fost restaurată de mai multe ori, ultima dată fiind recondiţionată în anul 2006 cu
cheltuiala parohiei Obedeanu, cu directa purtare de grijă a părintelui paroh Ioan Ioanicescu. Tot în
2006 au fost serbaţi cei 250 de ani de existenţă neîntreruptă a Bisericii, Şcolii şi Fântânii Obedeanu
(Fig 11).
 Fig 11 Fântâna Obedeanu 1

Fântâna Iancu Jianu

Fântâna Iancu Jianu (Fig 12) a fost construită în jurul anului 1800 de boierul Hagi Stan
Jianu. Se află amplasată la intrarea în Grădina Botanică. A fost construită la sfârşitul secolului al
XVII-lea de Hagi Stan Jianu, epitropul averii familiei Obedeanu, pe valea pârâului Jianu, care
curgea prin grădinile din zona respectivă. A avut un rol important în alimentarea cu apă a cartierului.
În perioada interbelică, i s-au adus modificări importante care i-au schimbat înfăţişarea de altădată.
Lângă fântână era şi casa familiei Macedonski şi se presupune că peisajul idilic din zonă (fântâna,
pomii din grădini) l-a inspirat deseori pe poet. Traditia mentioneaza ca aici a poposit vestitul haiduc
Iancu Jianu.
 Fig 12 Fântâna Iancu Jianu

Fântâna Purcarului

Fantâna Purcarului( Fig 13),situată pe strada Matei Basarab,in apropriere de Piaţa Veche,a
mai fost cunoscută si sub numele de fântâna din Piaţa Elca.

Această cişmea a fost construită in anul 1818 in zona târgului.Cu timpul,pământul din jurul
ei s-a înălţat incât,in prima parte a secolului XX,s-a ajuns la astuparea ţevilor de curgere a apei.In
anul 1928,fântâna se găsea in ruină.Starea actuală se datorează amenajărilor din anii 1965-1966.

Fig 13 Fântâna Purcarului

 5. CALITATEA APEI
5.1. CALITATEA APEI DIN SISTEMUL CENTRALIZAT DE
ALIMENTARE CU APĂ

5.2. CALITATEA APEI DIN FÂNTÂNI SI ALTE SURSE LOCALE