A PATRA CONFERINŢĂ

A HIDROENERGETICIENILOR DIN ROMÂNIA,

Dorin Pavel

EFECTELE AMENAJĂRILOR HIDROENERGETICE

ASUPRA ECOSISTEMULUI ACVATIC AFERENT
BAZINULUI HIDROGRAFIC OLT. STUDIU DE CAZ.
Codrinela VOICU1, Răzvan VOICU2, Octavian LUCA3

Abstract: The paper aims at achieving a better management of all the environmental resources, particularly
the water ones, improving water quality on the rivers which due to the hydro-power fittings have been turned
into water bodies strongly modified and for which D.C.A .imposes certain requests, such as information and
education of the population for a better understanding and assuming of responsibility regarding
environmental protection. This study has been achieved with the purpose of showing consequences of the
anthropogenic impact (hydro-power fittings) both upon the way of functioning of the aquatic eco-systems, and
upon their ecologic valences. Through this study, it can be demonstrated that it is very important that the civil
engineers and not only should consider the implications of their work regarding the environmetal protection.

1. INVENTARIEREA AMENAJĂRILOR HIDROENERGETICE REALIZATE PE

RÂUL OLT

Pe teritoriul Romaniei există toate tipurile de resurse de apă. Apa curată provine din
râuri, lacuri şi acvifer.
Potenţialul hidroenergetic al României, ca medie pe un an hidrologic este evaluat la
40000 GWh/an. În prezent, capacitatea totală instalată în staţiile hidroelectrice operative
din România este de peste 5800 MW.
Oltul este un ul dintre principalele râuri ale României care îşi colectează apele dintr-
un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 24050 km2, străbătând judeţele: Harghita, Covasna,
Braşov, Sibiu, Vâlcea, Olt şi Teleorman. Având o lungime totală de 670 km,
1
Drd. ing
2
Drd. ing
3
Prof. Univ. Dr. ing.
râul Olt varsă în Dunăre un stoc mediu anual de apă de 6 milioane m3.
Ca urmare a marelui potenţial hidroenergetic de care dispune râul Olt (17 % din
totalul potenţialului hidroenergetic al râurilor interioare ale ţării), de-a lungul cursului său
mijlociu şi inferior au fost construite (în perioada 1970 – 1990) 24 de lacuri de acumulare şi
tot atâtea hidrocentrale cu o putere instalată, totală, de 940 MW.
Hidrocentralele existente pe cursul râului Olt sunt (Figura 1): Făgăraş (27 MW);
Voila (14,2 MW, în funcţiune în februarie 1989); Viştea (14,2 MW, 1989); Arpaşu de Jos
(14,2 MW, 21 ianuarie 1992); Avrig (14,2 MW); Gura Lotrului (26,5 MW); Turnu Roşu
(70 MW); Călimăneşti (38 MW); Dăeşti (37MW, 1976); Râmnicu Vâlcea (46 MW, 1974);
Râureni (48 MW, 1977); Govora (45 MW, 1975); Băbeni (37 MW, 1978); Ioneşti (38 MW,
1979); Zăvideni (38 MW, 1979); Drăgăneşti – Olt (53 MW, 1987 – 1989); Strejeşti (50
MW, 1979); Arceşti (38 MW, 11 noiembrie 1980); Slatina (26 MW, 1981); Ipoteşti (53
MW, 1986); Drăgăşani (53 MW, 1981 şi cu toată capacitatea în 1989); Frunzaru (53 MW,
1989); Rusăneşti (53 MW, 1989 şi al patrulea grup energetic la 20 martie 1992); Izbiceni
(53 MW, 1989).

Fig. 1. Hidrocentralele de pe cursul râului Olt

2. STABILIREA SECTORULUI DE RÂU ALES

Având în vedere efectele pozitive şi negative pe care le generează amenajările

hidroenergetice asupra ecobiomului local, s-a ales ca studiu de caz sectorul de râu
Drăgăşani – Slatina (34,5 km), ce cuprinde patru amenajări hidroenergetice: Drăgăşani,
Strejeşti, Arceşti şi Slatina (Figura 2).

Figura 2. Sectorul de râu Drăgăşani - Slatina

3. DESCRIEREA ŞI SCOPUL AMENAJĂRILOR

A.H.E. Drăgăşani a fost creată pe sectorul mijlociu amenajat al Oltului, în arealul

municipiului Drăgăşani, aval de acumularea Zăvideni şi amonte de acumularea Strejeşti. A
fost dată în folosinţă în anul 1980, iar apele acestui lac de acumulare sunt utilizate atât
pentru punerea în mişcare a turbinelor hidrocentralei Drăgăşani, cât şi pentru alimentarea
cu apă a municipiului.
 A.H.E. Strejeşti este o acumulare realizată în scop hidroenergetic (1975 – 1978);
apele lacului de acumulare pun în mişcare turbinele hidrocentralei Strejeşti din arealul
comunei omonime. Suprafaţa – 2203,5 ha; volumul – 225 mil. m3.
A.H.E. Arceşti face parte din schema de amenajare a râului Olt, pe sectorul mijlociu.
A.H.E. Arceşti a fost pusă în funcţiune în anul 1980 şi este situată pe sectorul de albie al
râului Olt cuprins între C.H.E. Strejeşti şi confluenţa Oltului cu pârâul Beica.
A.H.E. Slatina face parte din schema de amenajare a râului Olt, pe sectorul mijlociu.
A.H.E. Slatina a fost pusă în funcţiune în anul 1980 şi este situată pe sectorul de albie al
râului Olt, cuprins între C.H.E. Arceşti şi zona localităţii Slatina.

4. AMPRENTA ECOLOGICĂ EXISTENTĂ ÎN ZONĂ ÎNAINTE DE AMENAJARE

4.1. Mediul fizic

Construcţiile hidroenergetice şi acumulările care s-au realizat, au ca suport geologic

formaţiuni sedimentare, care în cea mai mare parte sunt roci necoezive, sau prezintă o
coeziune redusă şi sunt permeabile.
În sectorul Drăgăşani – Slatina, râul Olt traversează Podişul Getic. Lunca Oltului,
dezvoltată pe ambele maluri, însoţeşte albia minoră pe tot sectorul, având o lăţime mare de
1 – 5 km. Lăţimea maximă este la confluenţa Tesluiului. Caracteristica principală este
excesiva meandrare (meandre şi braţe cu sau fără apă, care închid ostroave). La viituri,
lunca Oltului este inundabilă şi este dominată de fruntea terasei joase sau înalte.
Reţeaua hidrografică pe sectorul de râu Drăgăşani – Slatina prezintă un caracter
permanent şi nepermanent (torenţial), alimentarea fiind în general de suprafaţă, dar şi din
subteran.

4.2. Mediul biologic

Flora terestră şi acvatică - Vegetaţia ierboasă din lunca Oltului era alcătuită din
culturi agricole şi pajişti de iarbă moale, coada vulpii, pir şi asociaţii hidrofile. Adiacent
vegetaţiei de luncă era zona de vegetaţie a pădurilor de foioase.
 Intervenţia antropică a făcut ca de-a lungul timpului, pădurile propriu – zise să
dispară prin defrişare, singura vegetaţie arboricolă fiind zăvoaiele de salcii de pe malurile
râului Olt, la care se adaugă plantaţiile de plopi de pe marginea drumurilor şi de pe
terenurile în pantă supuse eroziunii.
Fauna terestră - Zoogeografic, porţiunea studiată se încadrează în provincia
moesică, cu o faună central – europeană, însă cu numeroase infiltraţii submediteraneene. În
marea lor majoritate, speciile sudice sunt specii termofile. Fauna pajiştilor de luncă este un
rezultat al contactului dintre mediul acvatic şi cel terestru şi, sub influenţa unor condiţii
ecologice aparte (inundaţii periodice, umiditate ridicată), fauna acestor biotopuri are
trăsături distinctive. În luncile de şes apar specii care cuibăresc în maluri, precum prigoria,
lăstunul de mal, codobatura, sau specii care îşi caută hrana aici, cum ar fi barza.
Fauna acvatică - Zoocenozele bentice (organisme nevertebrate) – Structura
compoziţională a Oltului era foarte săracă şi dominată de oligochete şi chironomide.
Imaginea mediului acvatic era aceea a unui mediu acvatic foarte antropizat, supus unor
influenţe poluante însemnate.
- Ihtiofauna – Zona studiată se încadrează în zona mrenei, care
începea aval de Govora şi continua până aproape de vărsarea în Dunăre. În zona mrenei au
fost semnalate următoarele specii: mreana – specie dominantă, scobarul, cleanul, crapul,
obletul, ştiuca, batca, plătica, babuşca, porcuşorul, etc.
Ihtiofauna râului Olt înainte de barare prezenta următoarele caracteristici si
influenţe:
- pescuiri industriale;
- începând cu deceniul al 6 – lea, încep să îşi facă apariţia surse de poluare majore,
de natură diferită;
- în perioada ’60 – ’70 se specifică dispariţia speciilor de peşti fusar şi mihalţ;
- reducerea efectivelor piscicole, prin mortalitate repetată.
5. SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN ZONA AMENAJĂRILOR HIDROENERGETICE
5.1. Mediul fizic

După realizarea amenajărilor hidroenergetice Drăgăşani, Strejeşti, Arceşti şi Slatina

în soluţia tehnică bief în bief, au apărut o serie de modificări ale morfologiei albiei şi
malurilor râului Olt, precum şi modificări importante ale regimului de curgere. Acestea
constau din:
- modificarea traseului râului prin îndiguirea şi protejarea malurilor, ceea ce a
condus la eliminarea meandrelor, a bălţilor şi a braţelor moarte,
- modificarea patului albiei, atât din punct de vedere al substratului, cât şi a pantei şi
a rugozităţii,
- formarea conurilor de dejecţie în zonele de vărsare a văilor laterale (exemplu, la
debuşarea pârâului Beica, în coada lacului Slatina – aport de aluviuni la viituri),
- depuneri aluvionare la cozile lacurilor,
- împotmolirea gurilor de vărsare ale afluenţilor şi formarea de bare aluvionare, care
împiedică debuşarea normală a acestora,
- prin reducerea pantei de scurgere şi a vitezei apei, depunerile aluvionare conduc la
fenomenul de colmatare a cozilor de lac.

5.2. Mediul biologic

Flora şi fauna acvatică şi terestră - Prin construirea obiectivelor hidroenergetice

din valea Oltului se remarcă dispariţia, restrângerea şi fragmentarea unor habitate, în
special prin inundarea lor. Peisajul fiind oricum foarte antropizat, s-a ajuns la dispariţia
tuturor asociaţiilor specifice luncii Oltului. Totuşi, în foarte multe puncte ale Oltului
amenajat, chiar în perimetrul unor lacuri de acumulare, acest tip de ecosistem s-a putut
reface, dar într-o compoziţie şi dominantă a speciilor mult diferită de cea iniţială. În aceste
situaţii se poate vorbi de tipuri de succesiune ecologică determinată de cauze antropice.
Ecosistemele terestre sunt reprezentate de: zăvoaiele de sălcii, tufărişuri, pajişti,
culturi agricole (cu o pondere mare în vara anului 1997 a porumbului), stufărişuri.
 Fauna terestră - În mod evident, prin inundarea unor suprafeţe de uscat, prin
apariţia lacurilor, fauna de nevertebrate a scăzut prin dispariţia acelor populaţii care îşi
duceau viaţa legată de sol şi aveau o mobilitate mai scăzută.
Referitor la vertebrate, se pot afirma următoarele:
- reptilele şi amfibienii sunt prezenţi în zonă cu un număr mic de specii, acestea având o
situaţie destul de precară, situaţie întâlnită şi în restul Europei şi datorată distrugerii
habitatelor şi a lipsei de protecţie; reptilele sunt reprezentate prin şopârle (şopârla de câmp
şi cea de ziduri);
- ornitofauna este destul de bogată, ceea ce s-ar putea explica prin expunerea sudică în calea
curenţilor calzi care străbat Peninsula Balcanică în partea sa sud – vestică; de asemenea,
luciul de apă a atras populaţii însemnate de păsări acvatice.
Fauna acvatică - În prezent, ihtiofauna râului Olt este reprezentată de următoarele
specii: scobarul, cleanul, mreana, porcuşorul, crapul, obletul, babuşca.

6. IMPACTUL AMENAJĂRILOR ASUPRA BIOCENOZEI ACVATICE ŞI

TERESTRE

În zonele studiate se constată, în momentul de faţă, unele modificări şi o evoluţie

interesantă a ecosistemelor. Astfel, au apărut şi s-au extins unii biotopi noi şi anume
biotopii lentici, s-au modificat însuşirile fizico-chimice ale apei, s-au schimbat temperatura
şi condiţiile de oxigenare a apei şi altele, care şi-au pus amprenta asupra vieţuitoarelor
preexistente. Apariţia lacurilor de baraj a redus cantitativ o serie de specii, restrângându-se
arealul lor, consecinţa fiind scăderea aportului lor funcţional la realizarea producţiei
biologice şi a afectat genofondul şi ecofondul râului Olt.
Modificări s-au înregistrat în ceea ce priveşte vegetaţia şi grupele majore de
animale.
a) Vegetaţia
Datorită amenajării complexe a Oltului inferior, prin bararea succesivă a acestuia,
au fost distruse două tipuri distincte de vegetaţie şi anume: vegetaţia acvatică iubitoare de
apă curgătoare, ce a dispărut treptat, fiind înlocuită de o vegetaţie iubitoare de apă
stătătoare, respectiv o vegetaţie de baltă. A dispărut, de asemenea, vegetaţia terestră, de
luncă, alcătuită din plante lemnoase şi ierboase, ce ocupau zona de luncă a Oltului, zonă ce
în prezent este ocupată de apă.
Modificări posibile sunt legate de ridicarea nivelului hidrostatic. În acest caz, cu
timpul, se va instala un exces permanent de apă, în special în zona de luncă, unde se vor
reface şi se vor extinde aspectele vegetaţiei tipice, în detrimentul suprafeţelor agricole.
Modificările cele mai evidente constau în distrugerea ireversibilă a pădurilor de
luncă, care şi aşa erau deficitare ca suprafaţă.

b) Fauna acvatică
Creşterea impactului activităţilor umane asupra biosferei şi în general asupra
condiţiilor vieţii, conduc azi, este dovedit, la o scădere evidentă a genofondului şi la o lentă
dereglare a unui anumit echilibru.
• Angrenată în procesele evolutive, fauna de nevertebrate, ca orice formaţiune, ca
orice sistem ecologic, prin caracterul său dinamic, depinde în cea mai mare măsură de
componenţi şi firesc de conexiunile lor, funcţionarea şi activitatea acestora.
Nevertebratele din această zonă, deşi mult mai puţin cunoscute, se prezintă însă
într-un număr imens faţă de cel al vertebratelor.
• Vertebratele - Pe baza unor studii efectuate în teren şi informaţiilor primite de la
persoane de specialitate interesate de biodiversitate, se cunoaşte că amfibienii şi reptilele
sunt prezente în zonă cu un număr scăzut. De altfel, este cunoscut declinul acestor animale
atât în Europa, cât şi în ţara noastră, declin datorat deteriorării habitatelor, a colectării
maxime şi a lipsei de protecţie.
După construcţia amenajărilor hidroenergetice, numărul broaştelor, salamandrelor
(sunt foarte rare), şerpilor de apă, etc, a scăzut, datorită inundării braţelor moarte ale
râurilor, stricându-le locurile de cuibărit.
• Pentru ihtiofaună, lacurile de baraj au marcat regresul unor specii şi progresul
altora, la care se înregistrează o accentuată îmbogăţire cantitativă. Dezvoltarea unor specii a
fost facilitată de suprafeţele mari de apă şi de reducerea nivelului poluării, deşi din acest
punct de vedere se mai ridică unele probleme. Fauna acvatică a suferit din plin efectul
amenajărilor hidroenergetice. Unul din efectele deosebite este cel al dispariţiei speciilor
autohtone iubitoare de apă curgătoare, fiind înlocuite de specii de apă stătătoare, care
anterior barării cursului de apă existau întâmplător sau în procentaj foarte redus şi care în
prezent au ajuns dominante.
După apariţia lacurilor de acumulare, au dispărut speciile de peşti: latiţa
(Alburnoides bipunctatus), fusarul (Aspra zingel), moioaga sau mreana de munte (Barbus
meridionalis petenyi), molanul (Noemacheilus barbatulus) şi sabiţa (Pelecus cultratus),
specii iubitoare de apă curgătoare. De asemenea, datorită vegetaţiei abundente, înainte de
construcţia lacurilor existau raci, la ora actuală această specie dispărând.
În acelaşi timp, după ce râul Olt a fost transformat într-o salbă de lacuri (pe sectorul
inferior), au apărut noi specii de peşti: văduviţa (Leuciscus idus), batca (Blica bjorkna),
caracuda (Carassius carassius), murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva), ţiparul (Misgurnis
fossilis), fâsa mare (Cobitis elongata), răspărul (Acerina schraester) şi linul (Tinca tinca).
• O modificare semnificativă o constituie dezvoltarea avifaunei, sub aspectul
diversificării speciilor, creşterii numerice a unor populaţii şi distribuţiei spaţiale.
Atragerea numeroaselor specii de păsări, unele cuibăritoare, migratoare sau
sedentare în această zonă, a fost favorizată de descoperirea unor habitate propice (suprafeţe
mari de apă, stufăriş, vegetaţie arboricolă) şi a unei hrane abundente (Figura 3).

Fig. 3. Lacul Strejeşti

În urma monitorizării de către specialişti a speciilor de păsări pe cele patru lacuri

analizate, au fost identificate 156 specii de păsări. Unele dintre ele au cunoscut o dezvoltare
aproape spectaculoasă, dar sunt şi specii periclitate pe plan naţional şi european, unele
dintre ele, monumente ale naturii, fiind protejate prin mai multe Convenţii internaţionale:
pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) egreta mare (Egretta alba), egreta mică (Egretta
garzetta), lopătarul (Platalea leucorodia), ciocântorsul (Recurvirostra avosetta), piciorongul
(Himantopus himantopus), cufundacul polar (Gavia arctica), barza neagră (Ciconia nigra),
lebăda cucuiată (Cygnus olor), acvila de câmp (Aquila heliaca), buha mare (Bubo bubo),
pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), etc.
După spusele d-lui Ion Tănăsescu (AJVPS Drăgăşani), în anii 1996 – 1997 erau
mult mai multe efective de păsări. De atunci, s-au cam redus efectivele de păsări cu cca. 50
%, din cauza, în special, a vânătorilor străini care intră abuziv în vegetaţia de pe lacuri şi
distrug cuiburile de păsări.
Cu toate acestea, impactul semnificativ asupra păsărilor este evident, lacurile de
acumulare, din punct de vedere al ornitofaunei, se aseamănă cu Delta Dunării.

c) Fauna terestră
În ceea ce priveşte cenozele mamaliene, sunt diferenţiate în funcţie de succesiunea
biotopilor şi de distribuirea lor, Ordinele cele mai importante sunt: Carnivora, Artiodactyla,
Lagomorpha, Rodentia, Chiroptera, Insectivora. Cele mai răspândite specii sunt vulpile,
viezurii, iepurii, căpriorii, mistreţii şi se constată în expansiune de la sud, şacalul.
După apariţia lacurilor de acumulare, au dispărut speciile de mamifere: vidrele (le-a
fost distrus habitatul; înainte de construcţie, era renumită zona la Cârlig), viezurii, lupii (au
existat mulţi până în anul 1964, însă s-au făcut vânători masive, le-au fost urmărite
vizuinile şi astfel lupii au fost exterminaţi).

CONCLUZII

Bazinul hidrografic Olt s-a modificat foarte mult o dată cu construcţia şi darea în
folosinţă a salbei de lacuri de acumulare de pe parcursul râului Olt, începând din judeţul
Braşov, până la vărsare.
Construcţia de baraje de acumulare, diguri, precum şi regularizarea diverselor
cursuri de apă au avut de cele mai multe ori efecte negative asupra ecosistemelor acvatice.
Însă toate aceste construcţii hidrotehnice au şi unele efecte pozitive, îndeosebi asupra
calităţii apei din diversele râuri sau lacuri la nivelul cărora s-au efectuat, precum şi pentru
atenuarea viiturilor. Majoritatea lucrărilor hidrotehnice ajută la îmbunătăţirea calităţii apei
în mod activ sau pasiv. De exemplu, salba de lacuri de pe râul Olt are rol de epurare a apei,
aceste acumulări fiind ca nişte decantoare uriaşe care curăţă apa de diverse impurităţi. De
asemenea, multitudinea de baraje are rol de barieră în cazul unor poluări accidentale, unda
de poluare este mai lentă, existând timp mai lung de intervenţie pentru combaterea poluării.
În zonele studiate se constată, în momentul de faţă, unele modificări şi o evoluţie
interesantă a ecosistemelor. Astfel, au apărut şi s-au extins unii biotopi noi şi anume
biotopii lentici, s-au modificat însuşirile fizico-chimice ale apei, s-au schimbat temperatura
şi condiţiile de oxigenare ale apei şi altele, care şi-au pus amprenta asupra vieţuitoarelor
preexistente. Apariţia lacurilor de baraj a redus cantitativ o serie de specii, restrângându-se
arealul lor, consecinţa fiind scăderea aportului lor funcţional la realizarea producţiei
biologice şi a afectat genofondul şi ecofondul râului Olt.
Din punct de vedere al esteticului, unele zone au fost transformate în locuri de
agrement.
Acest studiu s-a realizat în ideea de a arăta consecinţele impactului antropic
(amenajările hidroenergetice), atât asupra modului de funcţionare a ecosistemelor acvatice
şi terestre, cât şi asupra valenţelor lor ecologice. Prin acest studiu am demonstrat că este
foarte important ca inginerii constructori şi nu numai să ţină seama de implicaţiile muncii
lor privind protecţia mediului înconjurător. Atât inginerii, cât şi ecologiştii trebuie să
găsească un limbaj comun, astfel încât societatea şi biodiversitatea să nu regreseze, ci
dimpotrivă, să progreseze.

BIBLIOGRAFIE

[1] ALTAN, A. - Amenajări hidrotehnice, Bucureşti, 2000.

[2] BĂNĂRESCU, P. - Fauna R.P.R., Ihtiologie, vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1964.
[3] BĂNĂRESCU, P., TATOLE, V., IONESCU, Şt. - Barajele şi mediul înconjurător natural, Hidrotehnica,
2003, vol. 48, nr. 4 – 5.
[4] BOTNARIUC, N., VĂDINEANU, A. - Ecologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[5] BREZEANU, Gh., SIMION – GRUIŢĂ, A. - Limnologie generală, Editura H.G.A., Bucureşti, 2002.
[6] DIACONU, S., NICOLICEA, M., IONESCU, C. - Ghid Metodologic pentru Studii de Impact asupra
Mediului, Amenajări Complexe ale Cursurilor de Apă, vol. II, Centrul European de Competenţă Profesională
Tehnică, Bucureşti, 1995.
[7] DIACONU, C. - Cursuri de apă – Amenajare, Impact, Reabilitare, Editura H.G.A., Bucureşti, 1999.
[8] IONESCU, S. - Impactul amenajării hidrotehnice asupra mediului, Ed. H.G.A., Bucureşti, 2001.
[9] NICOARĂ, M. - Ecologie acvatică, Ed. Venus, Iaşi, 2002.
[10] NISTREANU, V., şi alţii. - Amenajarea resurselor de apă şi impactul asupra mediului, Ed. Bren,
Bucureşti, 1999.
[11] STEGĂROIU, P. - Protecţia mediului acvatic în aval de amenajările hidrotehnice, Hidrotehnica, 1988,
vol. 33, nr.7.
[12] Anuare Hidrologice (1960 – 1975).
[13] Dams in Romania, Romanian National Committee on Large Dams, Bucharest, 2000.
[14] Fauna României, volumul III – XV, Editura Academiei, Bucureşti, 1951 – 2000.
[15] Registrul Român al Marilor Baraje.
[16] Sintezele PCA (1999 – 2003).