Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul

Argeș, pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De
asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km
în zona Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.
Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o
lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de
retenție este de 830,00 metri deasupra nivelului mării.
Ecosistemele acvatice sunt ecosistemele ale căror biocenoze sunt legate de mediul
acvatic, însuşirile fizice şi chimice ale mediului acvatic sunt foarte diferite de cele ale mediului
terestru. Astfel, densitatea apei este de 775 ori mai mare decât a aerului; mediul acvatic este
o soluţie nutritivă a cărei compoziţie influenţează calităţile biocenozei. Ecosistemele acvatice
cuprind: lacurile, bălţile, apele curgătoare, apele freatice, apele marine şi oceanice, în funcţie
de particularităţile structurale biochimice şi ecologice existente în ecosistemele acvatice, se
deosebesc:
• ecosisteme marine;
• ecosisteme lentice;
• ecosisteme lotice.
Ecosistemele marine sunt ecosisteme care aparţin mărilor şi oceanelor situate în toate zonele
acvatice: literală, pelagială, batială, abisală şi hadală.
Diferenţierea ecosistemului marin se face în funcţie de substrat (masa apei sau substrat solid),
adâncime, luminozitate etc.
Ecosistemele lentice sunt ecosisteme de ape statatoare, fiind de mai multe tipuri în functie de
dimensiuni, evolutie, compozitia chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina împartirea în
ecosisteme de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza în functie de
salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante nutritive (oligotrofe,
mezotrofe si eutrofe).
Ecosistemele lotice sunt ecosisteme de ape curgatoare diferentiindu-se în functie de
particularitatile reliefului strabatut în pâraie si râuri.
Tipuri de lacuri
Lacurile se pot clasifica în două categorii importante:
- lacuri naturale
- lacuri artificiale - realizate în urma unor activităţi umane.

Lacurile naturale pot fi de diferite tipuri:

- lacuri de natură glaciară
- lacuri vulcanice create ca efect al unor activităţi vulcanice
- lacuri tectonice sau lacuri de rift, situate în urma subsidenţei în lungul unei falii geologice.
- lacuri de baraj natural formate prin bararea unor văi în urma unor fenomene natural
- lacuri de subsidenţă sau subroziune
- lacuri de luncă
În ceea ce priveşte lacurile artificiale se pot distinge:
- lacuri de baraj – (ex. Lacul Vidraru)
- lacuri excavate - în care depresiunea în care se formează lacului a fost creată prin săpături.
- lacuri de închidere a unor golfuri maritime.

Amenajarea lacului de acumulare Vidraru a determinat schimbări profunde în mediul

regional, în cele mai multe cazuri reprezentând un factor perturbator asupra componentelor de
mediu. Astfel, elementele biogeografice fiind unele dintre componentele de mediu cel mai intens
afectate, prezentul articol urmărește principalele modificări apărute la nivelul vegetației și faunei
(ihtiofaunei), biodiversitatea având cel mai mult de suferit în urma acestei intervenții antropice.

http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/vidraru

http://pwfi.blogspot.ro/2012/07/ecosisteme-acvatice.html

http://cinqcontinents.geo.unibuc.ro/1/1_2_Pravalie.pdf