Biserica – Trupul lui Hristos în lume și mediul de lucrare a mântuirii

personale

Relația dintre Hristos și Duhul Sfânt în teologie

Relația dintre Hristos înviat și credincios, în drum spre înviere
Biserica este Hristos în actul dăruirii universale
Hristos este împărtășit credinciosuluiprin Duhul Sfânt
 Generalități
Biserica:
Creația Logosului și a Sf. Duh care lucrează nedespărțit
Mediul personal de intrare a omului în relație cu Dumnezeu
Are ca temelie Evanghelia sau Cuvântul (Logosul) lui Dumnezeu
Este extinderea lui Hristos înviat în lume, are viața de la El și prin El, luând forma prin:
predicare, Taine și slujirea poporului lui Dumnezeu
Hristos nu este despărțit de Duhul Sfânt: Biserica este rodul lucrării Duhului Sfânt care
întrupează pe Hristos în fiecare credincios
Acțiunea Duhului Sfânt în Biserică:
1. Include pe oameni în taina Bisericii prin credință și botez
2. Întărește credința în fiecare membru prin participarea la viața Bisericii prin
împărtășire: prin cuvânt, imagine și Sf. Euharistie
3. Conduce pe fiecare credincios la împlinirea vocației slujitoare și la împlinirea
idealului de mântuire
Biserica este PARTICIPARE - individuală și comună - la viața Treimii
Are și o formă văzută de comuniune a oamenilor între ei, dar scopul este de a oferi
instrumentele pentru realizarea asemănării omului cu Hristos sau îndumnezeirea
persoanei proprii
Ortodoxia nu a exagerat în sensul accentuării caracterului instituțional (catolicism) sau
celui individual (protestantism).
Imaginile Bisericii
I. Poporul lui Dumnezeu
- Ideea este vechitestamentară: Ieremia 31, 33: ”Eu voi fi
Dumnezeul lor....meu”
- În Noul Testament, poporul ales devine umanitatea
întreagă sau koinonia celor care cred în Întrupare,
Ascultare, Răstignire, Înviere și Înălțarea Fiului,
împărtățite fiecărui om prin Pogorârea Sf. Duh
- Cincizecimea face trecerea de la Hristos Dumnezeu la
îndumnezeirea persoanei (botezul lui Petru înseamnă
dăruirea personală a învierii lui Hristos fiecărei
persoane)
- Poporul lui Dumnezeu cuprinde toată natura umană (I
Petru 2, 9-10); oamenii se află în pelerinaj spre odihna
veșnică (Evrei 4, 9-11), pe care Hristos a făgăduit-o prin
Duhul Sfânt
 II. Trupul lui Hristos
Pe cruce, Hristos unește pe toți într-un singur Trup, Biserica
(Efeseni 1, 22-23 Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai
presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,Care este trupul Lui,
plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.)
Biserica e exprimată ca ”Trup” pentru a se arăta unitatea și scopul
ei: are un singur Cap, Hristos (Efeseni 5, 23 și Coloseni 1, 18),
are caracter de organism viu (I Corinteni 12, 12 și Romani 12, 5)
Calitatea de membru al Bisericii se dobândește prin credință și
botez date prin Duhul Sfânt (I Cor. 12, 13)
Sf. Euharistie înseamnă reînnoirea calității de membru (I Cor. 10,
16Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este,
oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o
frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?)
Ca membri ai ”Trupului”, creștinii participă la preoția lui Hristos,
oferindu-se ca jerfă vie (Romani 12, 1) si ”unii pe alții”.
Fiecare membru are diferite daruri în Biserică, prin care slujește
Trupul (Romani 12, 8 si I Cor. 12, 4-30)
III. Templu sau casă a Duhului

Are existență veșnică prin Duhul Sfânt care sălășluiește

în ea și-i dă viață din interior
Prin Duhul Sfânt fiecare credincios devine ”templu”
(Efeseni 2, 21-22 Întru El, orice zidire bine alcătuită
creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, in Care
voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui
Dumnezeu în Duh.)
Toate lucrările individuale în Duhul Sfânt trebuie să
conducă la unitate în legătura păcii (Efeseni 4, 3-5:
Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura
păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi
fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un
Domn, o credinţă, un botez,)
Serafim de Sarov: ”Adevăratul scop al vieți creștine este
dobândirea Sf. Duh!”
”Biserica este zidită de Duhul Sfânt, din pietre
inteligibile” (Sf. Chiril al Alexandriei)
 Scopul Bisericii ca Trup al lui Hristos

Este stare și mediu al unității creației prin Hristos (Efeseni

1,10 ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din
ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El), după
modelul unității treimice.
Este rodul văzut al milostivirii lui Dumnezeu față de
oameni, care vrea ”ca toți oamenii să se mântuiască...
vină.”
Este singura modalitate și mediu de restaurare a naturii
umane, căreia îi arată scopul și vocația ei: de a-L slăvi
pe Dumnezeu, împreună cu puterile cerești și a intra în
comuniunea cu El.
Biserica nu este un scop în sine, nu a fost creată pentru un
scop anume, nu este rezultatul unui proiect ci este
realitate vie întrucât Capul ei este viu și dă viață
veșnică tuturor celor pentru care Hristos S-a întrupat.
De aici caracterul cosmic al Bisericii.
 Misiunea Bisericii ca institutie
spirituală

Vestește mesajul iubirii lui Dumnezeu atât spre membri cât

și spre cei din afară
Se identifică cu lucrarea lui Hristos de a reconcilia creația cu
Dumnezeu, prin Hristos
Se constituie în model de mărturisire (martiria) pentru a
salva și transfigura lumea
Are în vedere vestirea Cuvântului și slujirea lui Dumnezeu
și oamenilor în contexte date, anticipând venirea Lui
Hristos în slavă (Matei 25, 31)
Transmite tuturor speranța (săraci, suferinzi, marginalizați)
și nevoia de transformare, integritatea creației și
eliminarea abuzurilor
Anunță și pregătește creația pentru împlinirea țelului de
mântuire și restaurare, pentru împlinirea planului lui
Dumnezeu de refacere a cerului nou și pământului
nou (Apoc. 21, 1)