Pr.

Mihai Vizitiu

FILANTROPIA DIVINA
S;I FILANTROPIA BISERICll
~

DUPA NOUL TESTAMENT

Carte tiparita cu binecuvantarea

l.P.S. Daniel
Mitropolitul Moldovei ~i Bucovinei·

ISBN 973-8179-19-X
© Editura mitropolitana TRINITAS
IASI, 2002
TRINITAS
IA$1, 2002
 I. Biserica, Trupul lui Hristos ~i plenitudine
de,viata a Duhului Sfant (Eteseni 1, 23)

1.1. Biserica, extindere a prezentei ~i lucrarii mantuitoare

a lui Hristos in umanitate
Este in afara de orice indoiala ca Biserica, privita ca organism
unitar $i viu, este rodul filantropiei divine, Dumnezeu voind sa
creeze un mediu in care sa se activeze $i sa se mentina permanent
comuniunea dintre Hristos $i credincio$i~ - dintre ace$tia $i Sfiinta
Treime, comuniune inaugurata de Fiul Sau intrupat, mort $i inviat, $i
mereu insufletita de Duhul Sfiint pentru ca oamenii, beneficiarii ei,
sa se transforme din ,,vrajma$i ai lui Dumnezeu" (Romani 5, 10), in
,,casnici $i irripreuna vietuitori cu El" (Efeseni 2, 19). Realitatea
acestei comuniuni este exprimata de Sfiintul Apostol Pavel in
Epistola catre Coloseni, unde zice: ,,Taina cea din veci ascunsa, iar
acum descoperita sfintilor Sai, carora a voit Dumnezeu sa le arate
care esie bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos eel
dintre voi, nadejdea slavei" (1, 26-27)204 .
Biserica este, a$adar, viata de comuniune a Sfintei Treimi
,,extinsa in umanitate $i comuniune de iubire $i de viata a oamenilor
in Dumnezeu prin-Hristos, Logosul intrupat al Tatalui Care a coborat
aceasta viata de comuniune a lui Dumnezeu in umanitate $i a ridicat
pe oameni la aceasta viata de comuniune $i ii mentine in aceasta
comuniune prin Quhul Sau, adica prin lucrarea Duhului Sfant"205 .

204
Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu, Problema unitatii cre$tine ... , p. 276.
205
Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Botezul ca fncorporare in Noul Legamant $i
problema sinergismului, in ,,Ortodoxia", an XLVI, nr. 1, 1994, p. 4.

81
Ca organism teandric, ca lucrare si, m1smne in lume si , in viata
, necesar ca ace$tia sa fie incorporati in Biserica, care este Trupul
oamenilor, Biserica este rezultatul filantropiei divine concretizata in
jertfa lui Hristos pe Cruce $i prelungita in mod firesc in Biserica
unde credincio$ii aduc $i ei jertra, ca raspuns la iubirea jertfelnica a
h~i Dumnezeu, insa$i viata lor innoita (Rom. 12, l; 6, 13), ceea ce ii
mentine in comuniunea de iubire a Sfintei Treimi, dar $i in
comuniunea cu semenii prin lucrarea Duhului Sfiint care ne sustine
in aceasta comuniune. Prin urmare, Biserica nu este altceva decat
coexistenta noastra cu Dumnezeu (Efeseni 2, 21-22) in permanenta
stare de jertra. ,,Sfiintul Chiril din Alexandria subliniaza de multe ori
ca jertfa nu se poate aduce decat in Biserica, fie ca e vorba de jertfa
lui Hristos, fie de a noastra. Sensul acestei idei sta lntai in faptul ca
jertfa lui Hristos, fiind jertfa comuna $i intentionand atragerea tuturor
credincio$ilor in starea lor de jertra, produce $i sustine prin acest fapt
Biserica. In al doilea rand, jertfele noastre, trebuind sa se incadreze in
je1tfa comuna a lui Hristos, lnsemnand o saltare din viata de egoism,
contribuie $i ele la realizarea $i mentinerea Bisericii, care nu e decat
comunitatea sfintita prin $i In jertfa lui Hristos, comunitatea
insufletita de iubirea jertfelnica"206 .
Asumand firea umana, Hristos a recapitulat in Sine pe toti
oamenii din toate timpurile $i locurile (I Cor, 15, 21-23), jertfa Sa,
producand o serie de roade care trebuie, lnsa, insu$ite personal de
fiecare. Insu$irea acestor roade se realizeaza numai in Biserica, unde
este prezent Dumnezeu in Hristos, $i unde se continua filantropia de
pe Cruce, pentru ca numai aici ,,sufla Duhul iubirii dintre Tatal $i
Fiul care aduce $i sade$te In oameni iubirea filiala fata de Tatal $i
simtirea iubirii Tatalui fata de Fiul prin El, fata de cei uniti cu El in
Trupul Bisericii. Suflul acestei iubiri, aduse in noi prin Duhul, ~ ·
creat lumea $i suflul ei o reface ca Biserica"201.
Pentru refacerea oamenilor prin InSU$irea, pe plan subiectiv, a
mantuirii realizata obiectiv de Mantuitorul Hristos pe Cruce, este
206
Pr. prof. Dumitru Staniloae, Legatura dintre Euharistie si iubirea crestina, p. 28.
207
Pr. prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, p. 222.
82
Sau. Sfiintul Apostol Pavel nume$te deseori Biserica ,,Trupul lui
Hristbs" (Romani 12, 4-5; I Cor. )2, 12; Efeseni 1, 22-23; 5, 23;
Coloseni 1, 18), iar pe Hristos ,,Capul ei", aratand, prin aceasta, le-
gatura stransa dintre El $i Biserica, precum $i prezenta Lui care se
extinde sau ,se actualizeaza pentru oameni. ,,Iisus Hristos Ii man-
tuie$te pe oameni intrucat Se extinde in ei, incorporandu-i In Sine,
asimilandu-i treptat cu omenitatea Sa inviata. Biserica este tocmai
aceasta extindere a lui Hristos in umanitate, prin Duhul Sfiint"208 •
Aceasta extindere $i prezenta activa a lui Hristos in Biserica, prin
Duhul Sfiint, prezenta simtita de fiecare credincios, face sa crea,sca
in intensitate ef6rtul personal, in scopul dobandirii mantuirii pe care
el o simte foarte aproape (Romani 13, 11).
Ca urmare a ,,prelungirii dinamice" a Intruparii, a jertfei $i a
Invierii Mantuitorului in Biserica, membrii Acesteia ,,recunosc prin
credinta ca Hristos e in maxima apropiere obiectiva de oameni $i,
prin aceasta, Ea devine prezenta subiectiva pentru ei"209 •
Extinderea $i prezenta lui Hristos in Biserica ne arata ca lucrarea
filantropica de mantuire a lumii continua pana la s:faf$itul veacurilor
(Matei 28, 20), pentru ca Dumnezeu ,,voie$te ca toti oamenii sa se
mantuiasca $i la cunO$tinta adevarului sa vina" (I Timotei 2, 4),
,,nevrand sa piara cineva" (II Petru 3, 9), iar certitudinea eficientei
acestei lucrari filantropice se intemeiaza pe unitatea deplina dintre
Biserica-Trup $i Hristos-Capul ei care revarsa necontenit viata
dumnezeiasca, ,,prin incheieturi $i legaturi" (Coloseni 2, 19), racand ca
intreg trupul sa sporeasca in ,,cre$terea lui Dumnezeu". De aceea,
,,Biserica - prelungirea lui Hristos Cel lnviat in istorie - este masura
transfigurarii lumii fnHristos" 210 •
208
Pr. asist. Vasile Mihoc, Biserica, pastratoarea descoperirii dumnezeiesti si
organul de mantuire, in ,,Mitropolia Ardealului", XXVII, nr. 10-12, 1982, p. 637.
209
Pr. prof. Dumitru Staniloae, Dumnezeu este iubire, p. 3 79.
210
Pr. dr. Constantin Coman, Biblia fn Biserica, Editura Bizantina Bucuresti
' , '
1997, p. 90.
83

1.2. Biserica - comuniunea darurilor Sfantului Duh
Filantropia divina nu inceteaza odata cu Inaltarea Mantuitorului
la cei:, ci este continuata in Biserica i'ntemeiata de El, indeosebi prin
jertfa Crucii $i prin Inviere, ca ,,o comuniune de iubire scaldata i'n
relatiile infinitei iubiri treimice"211 • Viata Bisericii_este o viata co-
munitara, fiecare membru al ei nemaitraind numai pentru sine, ci $i
pentru eel de langa el. De aceea, ,,pe masura ce s-a inchegat o te-
ologie a Bisericii ca trup al lui Hristos, pe masura ce au intrat in
constiinte i'nvataturile despre infierea tuturor in mod egal, despre
apartenenta tuturor la acelasi trup tainic - Biserica, despre datoria
tuturor de a merge impreuna spre aceea$i imparatie a lui Dumnezeu,
filantropia a devenit semnul de recunoa$tere reciproca $i de solida-
ritate"212. ,,lntru aceasta vor cunoa$te toti ca sunteti ucenicii Mei,
daca veti avea dragoste unii fata de altii" (loan 13, 35) zice Mantu-
itorul, iar Sfiintul Apostol Pavel indeamna: ,,Purtati-va sarcinile unii
altora si a$a veti implini legea lui Hristos" (Galateni 6, 2).
Biserica este prelungirea jertfei filantropice a lui Hristos, prin
care ,,iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul
Sfiint, Cel daruit noua" (Romani 5, 5), la Cincizecime, iar iubirea
omului este inaltata la Dumnezeu, prin acel~i Duh Sfiint Care ,,toate
le lucreaza" (I Cor. 12, 11 ).
In felul acesta comunitatea ecleziala, care cuprinde o umanitate
noua, are la baza valoarea suprema eterna - iubirea (I Cor. 13, 8, 13),
care une$te cerul cu pamantul2 13 . Comuniunea in Hristos realizata in
Biserica nu este o ,,comuniune suprapersonala, ci o comuniune in
care persoanele se iubesc, se ajuta si merg impreuna spre asemanare
cu comuniunea intratrinitara"214 • In acest caz, putem spune ca, ~a
211
Idem, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, p. 221.
212
Episcop Antonie Plamadeala, op. cit., p. 441.
213
Pr. prof. dr. Ion Bria, Spiritualitate pentru timpul nostru, in ,,Studii
Teologice", an XLIV, nr. 3-4, 1992, p. 16-17.
214
Episcop dr.Vasile Coman, Probleme de antropologie crestina, p. 331.
84
cum ,,Dumnezeu este iubire" (I loan 4, 8), $i ,,Biserica este iubire"
pentru ca ,,nici un domeniu $i nici un aspect al vietii celei noi, randu~
ita de Hristos in Biserica, nu ramane neafectat de iubire, nu poate fi
cugetat ignorand dragostea care ne leaga de Dumnezeu $i de semeni
- $i pe ei de noi" 215 • Dragostea care, izvorand din Dumnezeu, a inun-
dat Biserica in toata fiinta ei, face ca aceasta sa devina acum, ea in-
sasi, izvor 'de dragoste care curge spre Dumnezeu (II Tesal. 3' 5) prin
Iisus Hristos, $i spre aproapele prin Duhul Sfiint (Galateni 5, 22). De
aceea, crestinul, daca se manifesta ca om al dragostei, este un om
eclesiocentric, adica ,,crede, se roaga, traie$te, lucreaza $i simte cu
Biserica, trupul tainic al Mantuitorului"216 . Cu alte cuvinte,
valorifica talantii dati lui de Dumnezeu, prin Duhul Sfiint, in scopul
zidirii Bisericii.
Potrivit Sfiintului Vasile eel Mare, nu exista dar acordat omului
care sa nu vina prin Duhul Sfiint217 . Sfiintul Apostol Pavel ne spune
ca ,,fiecare om are de la Dumnezeu darul (harisma) sau" (I Corinteni
7, 7). Aceste daruri nu sunt acordate de Dumnezeu in mod arbitrar,
ci ,,fiecaruia dupa puterea lui" (Matei 25, 15) de a le valorifica. De
aceea, unul primeste mai multe daruri, altul mai putine. Aceste
daruri nu sunt totuna cu harul divin, ci sunt ,,rodiri ale harului si
dependente de el" 218 , insa, atat harul cat $i harismele sunt ,,elementul
«constitutiv al Bisericii $i nu pot fi decat o lucrare a Bisericii»" 219 •
Harismele au avut, $i au, prin excelenta un caracter filantropic.
Acest caracter este aratat de faptul ca ele ,,nu sunt date cuiva ca
rasplata pentru un anumit mod si nivel de viaµ, ci sunt opera
215 Pr. prof. dr. Grigorie Marcu, Spirititalitatea desavarsirii morale fa $fantul
Apostol Pavel, in ,,Mitrop_olia Ardealului", an V, nr. 9-10, 1960, p. 675.
216 Diac. prof. Nicolae Baka, Caracteristici esentiale ale sufletului crestinului
autentic, in ,,Studii Teologice", an VI, nr. 9, 1954, p. 487.
217 Liber de Spiritu Sancto, c. XVI, paragraf 37, P.G. t. 32, col. 133C, citat la
Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Riisarit, VIII, p. 193.
218 Pr. loan Mircea, Biserica si lucrarea ei dupa Noul Testament. Har si
harisme - iconomi ai Tainelor si harismatid, in ,,Ortodoxia", an XX.XIV, nr. 3,
1982, p. 380.
219
Ibidem, p. 362.
85
iconomiei nepatrunse a lui Dumnezeu"220 , si au fost date ,,pentru
edificarea spirituala a semenilor"221 •
Scopul principal pentru care acestea au fost date a fost ,,zidirea
trupului lui Hristos" (Efeseni 4, 12), Biserica. Ele n-au fost date
pentru a fi folosite in scopuri personale, ci pentru a sluji prin ele
aproapelui. Desi diferite, darurile au avut acelasi izvor - pe Duhul
Stant (I Cor. 12, 4), care le-a impartit celor botezati indiferent de
originea lor, pentru ca, in Biserica, dispare orice diferenta de neam,
de stare sociala, de sex sau de conceptie religioasa avuta anterior
(Galateni 3, 28; Romani 3, 22; 10, 12), Biserica fiind Una. Darurile
Duhului Sfiint au constituit un mijloc de impartasire a iubirii lui
Dumnezeu oamenilor (Romani 5, 5).
Diversitatea si, multimea
. harismelor n-au stricat comuniunea si
unitatea Bisericii, dimpotriva, le-au intarit-o, fiindca toate au fost date
de Acelasi Duh Sfiint, avand ca unic scop zidirea si raspandirea ei in
toata lumea. Efectele lor s-au concretizat in intemeierea multor
Biserici provinciale si locale 1n care se intalnesc aceleasi harisme
(Efes, Roma, Corint etc.) care au fost valorificate in folosul tuturor.
De la inceput Biserica s-a concretizat prin unitatea ei in diversitate222 •
in ciuda diversitatii darurilor, comuniunea de iubire in Biserica
lui Hristos_ cea Una a fost profunda.
Pentru a intelege profunzimea acestei comuniuni si partasia
credinciosilor la Trupul Sau - Biserica - Sfiintul Apostol Pavel a
recurs ,,la diferite reprezentari pentru a ilustra unitatea desavaf$ita
dintre toti membrii Bisericii". Astfel, Biserica este comparata cu
un maslin si ramurile sale (cf. Romani 11, 16 si urm.), cu o cas~ si
o familie (cf. I Corinteni 3, 9; Efeseni 2, 19-22; I Timotei 3, 15)
sau cu trupul care este alcatuit din mai multe madulare (I Corinteni
220
Pr. prof. dr. Constantin Cornitescu, Harismele, in ,,lndrumari Misionare",
p. 373.
221
Ibidem, p. 372.
222
Pr. prof. dr. Grigorie Ma,rcu, Unitate si diversitate in Noul Testament si in
Biserica primara, in ,,Mitropolia Ardealului", an XXIV, nr. 7-8, 1979, p. 585.
86
12, 14-20)223 ca,te, desi au functii diferite, toate slujesc un singur
scop, prop~irea trupului intreg.
Comuniunea darurilor Duhului Sfiint, ca manifestare a filan-
tropiei divine prin lucrarea celei de a treia Persoane Treimice a avut
si efecte pozitive de natura practica, efecte ce au constat in !ntra-
jutorarea Bisericilor in momente dificile.
Unitatea si comuniunea Bisericii in veacul apostolic au fost
evidentiate de Sfiintul Apostol Pavel in Epistola catre Efeseni si
concretizate 1n urmatoarele aspecte: ,,Accesul la beneficiile spiritu-
ale pe care Biserica le ofera credinciosilor este asigurat prin Botez
(4, 5), cale unica de intrare in comunitatea eclesiologica. Membrii
Bisericii formeaza «un trup» (4, 4) al carui Cap este Hristos (5, 23),
insufletit de unul si acelasi Duh Stant (4, 4) salasluit in Biserica, la
Cincizecime. Membrii Bisericii au o chemare, aceea de a se sili sa
pastreze <<Unitatea Duhului in legatura pacii» (4, 3). Conduita lor in
aceasta viata - ca sa fie «umblare cu vrednicie» (4, 1), dupa che-
marea cu care au fost chemati - trebuie sa se realizeze «cu toata
smerenia si cu blandetea, cu indelunga rabdare, ingaduindu-va unii
pe altii in iubire» (4, 2)"224 . Toate aceste aspecte constituie ade-
varati stalpi de rezistenta pe care se sprijina comuniunea si unitatea
Bisericii lui Hristos.
1.3. Biserica - sacrament ~i martora a iubirii lui Dumnezeu
pentru lume (Sfintele Taine, opere ale Filantropiei divine)
Prin jertfa lui Hristos de pe Cruce a luat fiinta Biserica, orga-
nismul viu alcatuit din umanitatea rascumparata si innoita. Dar
umanitatea rascumparata nu formeaza trupul lui Hristos decat prin
incorporarea 1n Hristos. Aceasta incorporare nu se produce, insa, din
exterior, ci ea se realizeaza doar atunci cand se adera liber la Hristos,
ca raspuns la chemarea lui Dumnezeu de a ne face partasi Fiului Sau
223
Ide'm, Problema unitatiicrestine, p. 27&.
224
ldem, U~itate si diversitate .. ., p. 584-585.
87
 (I Cor. 1, 9). Prin venirea lui Hristos in lume, s-a reracut legatura
dintre om $i Dumnezeu, initiativa avand-o Parintele Ceresc, Care
ofera omului harul mantuitor in scopul dobandirii vietii ve$nice,
abundenta harului (Romani 5, 16) datorandu-se filantropiei Sale
(II Tesaloniceni 2, 16).
Vladimir Lossky afirma ca ,,Biserica in intregime este un imens
sacrament, pentru ca ea este un Hristos total, prelungirea intruparii
intr-un organism sacramental ale carui celule vii suntem noi"225 • In
acest organism sacramental, Duhul Sffmt, Care-1 incorporeaza pe om
in Hristos $i-l face madular al Trupului Sau - Biserica, ,,recreeaza
fiinta umana $i o face hristofora $i asemanatoare lui Hristos, Care $i
ca om are pe tot Duhul in Sine Insu$i. Duhul Srant ne imparta$e$te
harisma filiatiei divine, cum ~pune Srantul Chiril al Alexandriei
(P.G. LXXIII, 372, 445), adica ne face fii dupa har ai lui Dumnezeu
$i impreuna mo$tenitori cu Hristos ai Imparatiei Cerurilor"226 •
Pentru a realiza in el asemanarea cu Hristos, cre$tinul este
chemat (I Petru 1, 15) sa lucreze in interior la desava!$irea lui, lucra-
re la care este angajat insu$i Dumnezeu in om pentru desavaf$irea
acestuia $i mantuirea lui, aceasta fiind inca o manifestare a filan-
tropiei Sale: ,,Drept aceea, iubitii mei ... lucrati mantuirea voastra,
caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi $i ca sa voiti $i ca sa
savaf$iti, dupa a lui bunavointa ... ca sa fiti rara de prihana' $i curati,
fii ai lui Dumµezeu" (Filipeni 2, 12-15).
Srantul Apostol Pavel spune in Epistola catre Tit: ,,Jar cand
bunatatea $i iubirea de oameni a Mantuitorului nostru s-au aratat, El
ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate, savar$ite de noi, ci
dupa a Lui indurare, prin baia na$terii celei de a doua $i prin innoirea
Duhului Srant, pe Care L-a varsat peste noi, din bel$ug, prin Iisus
Hristos, Mantuitorul nostru, ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne
facem, dupa nadejde, mo$tenitorii vietii celei ve$nice" (Tit 3, 4-7).
01·1v1er
22s . Cl,ement, Orient - Occident, deux passeurs ... , p. 64.
226
Pr: prof. dr. Dumitru Radu, Botezul ca fncorporare fn Nau! Legamtint $i
problema sinergismului, in ,,Ortodoxia", an XLVI, nr. 1, 1994, p. 16.
88
Prin aceste cuvinte, Srantul Apostol Pavel arata ca infierea noastra
este rodul filantropiei divine $i ca noi, prin puterile noastre, nu ne
puteam mantui, de aceea, Dumnez~u, in nemarginita Sa iubire de
oameni, L-a trimis pe,fiul Sau ca Mantuitor al lumii. Dar mantuirea
$i infierea noastra nu se dobande~ prin fapte $i actiuni exteme, ci prin
,,reinnoirea duhovniceasca, interioara, realizata de Duhul Srant, pe
care Dumnezeu L-a varsat bogat asupra noastra prin Iisus Hristos"227 •
Aceasta lucrare filantropica, izbavitoare, prin Duhul Srant revarsat
asupra · oamenilor, a fost prezisa in Vechiul Testament $i a fost
implinita la Cincizecime: ,,Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul. .. Si
oricine va chema numele Domnului se va izbavi" (Ioil 3, 1, 5).
Lucrarea de reinnoire a omului, dupa cum rezulta atat din cuvin-
tele Srantului Apostol Pavel, cat $i din profetia lui Ioil, este savaf$ita
de intreaga Sranta Treime in Biserica-sacrament, continuatoarea Jert-
fei-sacrament de pe Golgota, care a luat n~tere, ca spatiu $i organ al
lucrarii mantuitoare odata cu revarsarea ipostatica a Duhului Srant la
Cincizecime. Prin Cincizecime, ,,Tainele, ca $i Biserica 1nsa$i, date la
inceputurile lor in intrupare, dar legate de intreaga lucrare man-
tuitoare a lui Hristos, indeosebi de Jertfa Crucii de pe Golgota $i de
Invierea lui Hristos, intra in lucrare, ca prelungiri ale lui Hristos in
umanitatea rascumparata'.'228 . Si Biserica $i Tainele ,,au fost date
simultan in Hristos, mai exact in Taina Hristos. In Hristos se afla $i
legatura stransa dintre Biserica $i Taine, $i dintre credinta Bisericii $i
Tainele ei, care fac prezent pe Acela$i Hristos al credintei $i al Tainei
$i-L prelungesc 1n umanitatea tuturor timpurilor $i spatiilor"229 •
Ca organism sacramental 1n Biserica se imparta$e$te, prin
Sfintele Taine, harul mantuitor care nu poate exista rara Bise.rica, $i
nici Biserica rara el, doar ,,unde este harul sau lucrarea Srantului
Duh acolo este Biserica $i unde este Biserica acolo este harul"230 •
227
Diac. prof. Orest Bucevschi, Fiii lui Dumnezeu, in ,,Studii Teologice", an
XIII, nr.1-2, 1961, p. 49-50.
228
Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Botezul ca fncorporare fn Nau! Legamtint ... , p. 6.
229
Ibidem, p. 17.
230
Pr. prof. Dumitru Staniioae, Teo logia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, p. 311.
89

Ca acte eclesiale, Tainele se sava.n;;esc de catre Hristos prin Duhul
Stant, numai asupra oamenilor care formea.za un singur Trup cu El $i
cu fratii lor. Chiar daca, in mod vizibil, Tainele se sava~esc prin
lucrarea preotului, i'n mod invizibil, ele Se savarsesc
,
direct de Hristos ·'
prin Duhul Stant, acest lucru fiind pus i'n evidenta de formulele
..,
rostite de preot in timpul savar$irii lor: ,,Se botea.za ... ", ,,Pecetea
darului Duhului Sfant ... ",,,Se cununa .. .",,,Se i'mpa~e$te ... "etc.
Ca acte sacramentale, Tainele se savarsesc numai in Biserica si
, .
numai prin Biserica, prin intermediul lor firii umane, regenerata in
Hristos, oferindu-i-se posibilitatea de a se face parta$ii ,,dumne-
zeie$tii firi" (II Petru 1, 4), de a se uni $i a petrece in comuniune cu
Dumnezeu $idea redobandi ,,marirea $i cinstea" (Evrei 2, 7) cu care
a fost i'nzestrata, dar pe care le-a pierdut prin pacat. Prin Tainele
Bisericii, sava~ite 1n Biserica, se reface ,,chipul lui bumnezeu" din
om, i'ntunecat $i slabit prin pacat, redandu-i-se ,,frumus-etea cea
dintai" (Binecuvantarile inmormantarii).
Paul Evdokimov spune ca: ,,Antropologia rasariteana este on-
tologia deificarii, iluminarea progresiva a omului $i a lumii, iar
Biserica, prin Tainele $i Liturghia ei, este locul acestei metamorfoze
care atesta viata divina ill universul uman" 231 . Cu alte cuvinte,
Tainele se sava.n;;esc numai in Biserica pentru ca numai ea ,,are
puterea de la Hristos sa extinda sacramentalitatea ei asupra celor ce
vor sa intre-in ea sau sunt deja in ea. Caci Duhul nu lucrea.za in afara
lui Hristos, ci acolo unde este Hristos $i Biserica"232 • De aceea,
Tainele au un ,,accentuat caracter hristologic $i alaturi de intreaga
viata sacramentala ne ajuta sa intampinam actul indumnezeirii,
i'ndumnezeirea fiind o sinergie intre prezenta lui Hristos in Stanta
Taina $i viata Bisericii, pe de o parte, $i vointa libera a credinciosului,
pe de alta parte"233 • Deci viata sacramentala a Bisericii nu-i este
impusa omului. Omul i$i pastreaza deplina libertate de a alege intre
231
Jubirea nebuna a lui Dumnezeu, p. 51.
232
Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Botezul ca fncorporare fn Noul Legamant ... , p. 26.
233
Pr. dr. Mircea Basarab, lnnoirea omulul in conceptia ortodoxa in Mitro-
polia Banatului'', an XXXIV, nr. 1-2, 1984, p. 43. ' "
90
osanda ve$nica $i viata ve$nica. Daca alege viata ve$nica, el trebuie sa
osteneasca pentru a $i-o asigura, dar in osteneala lui el este ajutat de
Dumnezeu (I Cor. 3, 9), Care devine partener al omului in stradania
pentru dobandirea mantuirii, dar 11 , vrea pe acesta partener $i ~n
iubirea $i bucuria vietii ve$nice (I Tesal. 4, 17), dupa cum rezulta dm
cuvintele Mantuitorului: ,,Bucurie multa se face 1n cer pentru un
singur pacatos care se pocaie$te" (Luca 15, 7). Deci Dumnezeu e
filantrop $i in plan transcedental, fiind dornic sa imparta cu noi $i
aceasta bucurie care, potrivit Stantului Apostol Pavel, formea.za
specificul imparatiei Cerurilor: ,,caci Imparatia lui Dumnezeu nu este
mancare ~i bautura, ci dreptate $i pace $i bucurie fn Duhul Sfant"
(Romani 14, q).
intreaga viata sacramentala a Bisericii este o ma~urie a filan-
tropiei divine $i a filantropiei Bisericii, pentru ca, prin Tainele Bi-
sericii, Hristos Se une$te personal cu fiecare persoana umana care,
odata incorporata in Hristos, devine parte (membru) a Bisericii-
sacrament in care este sfintita de Dumnezeu (I Tesal. 5, 23), dar, ill
acela$i timp, devine instrument de sfintire a aproapelui (I Cor. 7, 14).
De aceea, viata sacramentala in Biserica e o viata de comuniune cu
Dumnezeu (II Corinteni 6, 16) $i cu sfintii, in sfintenie, cum zice
Stantul Apostol Pavel: ,,Nu mai sunteti straini $i locuitori vremel-
nici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii $i casnici ai lui Dum-
nezeu" (Efeseni 2, 19), ,,in sfintenia adevarului" (Efeseni 4, 24).
Biserica-sacrament e filantropica de asemeni, intrucat pune la
indemana celor care vor sa intre in comuniune cu Dumnezeu mijlocul
concret prin care aceasta se poate realiza, $i anume: harul mantuitor
(Fapt. Ap. 15, 11; IITesal. 2, 16), impa~it prin Sfintele Taine.
Desigur, toate Tainele trebuie sa le vedem ca o sursa a harului
necesar progresului spiritual, dar cele prin care Hristos recapituleaza
in Sine pe oamenii care, prin pocainta (Fapt. Ap. 2, 38), s-au despartit
de trecutul lor pacatos, sunt: Botezul, Mirungerea $i Euharistia. De$i
fiecare dintre acestea i$i are lucrarea sa specifica, toate au $i o hmctie
unificatoare $i 11 ajuta pe om sa-$i 1nsu$easca roadele rascillnpararii:
pacea sub intreitul ei aspect: cu Dumnezeu, cu aproapele $i cu sine
91

insu$i (Romani 5); emanciparea de sub robia pacatului $i a mortii
(Romani 6); infierea $i impreuna-mostenitori cu Hristos ai lui
Dumnezeu (Romani 8); stabilizarea in harul lui Hristos (Romani 5, 2;
II Timotei 2, 1)234 .
Botezul este prima treapta pe urcusul vietii noastre spirituale.
Prin el ne nastem pentru viata in Hristos si devenim madulare ale
Trupului Sau tainic - Biserica. Prin Botez omul devine :faptura noua,
imbracata in Hristos (Galateni 3, 27) pe care-Lare ca model $i, mai
presus de toate, prin Botez intra ,,intr-o ordine de existenta harica,
intr-o supranaturala comuniune de viata cu Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu"235 si cu toate celelalte madulare ale Trupului Sau, care s-au
invrednicit sa primeasca harul divin. Botezul il reface pe om ca fiinta
comunitara, scotfmdu-1 din singurata:tea in care se afundase prin
pacat. Cei botezati intra intr-o relatie personala cu Hristos, iar
aceasta relatie este atat de intima incat El ii nume$te frati ai Sai
(Matei 25, 40; Evrei 2, 11, 17) si-i introduce $i in cadrul relatiei Sale
filiale cu Parintele ceresc, Care ii primeste si ii recuno~te si pe ei ca
fii ai Sai (Galateni 4, 5-7; Efeseni 1, 5; I loan 3, 1). "
Botezul, ca mijloc prin care ne nastem din nou ,,ca fii ai lui
Dumnezeu" (loan 3, 3, 5; Tit 3, 5), este expresia filantropiei Sfintei
Treimi care, din etemitate, a hotarat infierea noastra prin har. Sfantul
Apostol Pavel zice ca: ,,Dumnezeu ne-a ales, inainte de intemeierea
lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, mai inainte
randuindu-ne, fn a Sa iubire, spre fn[zerea fntru El, prin Iisus
Hristos" (Efeseni 1, 4-5). De aceea, la nasterea unui «fiu al lui
Dumnezeu» ia parte intreaga Sfanta Treime, dupa cum se arata in
formula Tainei Botezului data de Mantuitorul Hristos: ,,drept aceea,
mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le fn numele Tatalui .$i
al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19).
234
Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Botezul ca fncorporare fn Noul Legamant ... , p. 3.
235 Diac. prof. 0. Bucevschi, Fiii lui Dumnezeu, p. 50; Pr. prof. dr. Grigorie T.
Marcu, Problema unitatii crestine ... , p. 277.
92
lnnoit prin Botez ,,dupa chipul Celui ce 1-a zidit" (Coloseni 3, 10);
omul a devenit o ,,:fapturii noua" a carei viata trebuie sa fie o ,,im-
preuna petrecere si lucrare cu Hristos, adica. de deschide~e si
impreuna lucrare cu harul Duhului Srant impartasmd noua ~e Hnst~s
in Sfintele Taine, in Biserica"236 . Daca in Botez se face pnma ,,um-
re" a omului cu Hristos, el nu trebuie sa se opreasca aici, ci sa se
striiduiasca permanent sa ajunga la asemanarea cu EL Prin Botez,
crestinul a primit ,,duhul puterii si al_dragostei" (II Timotei 1, 7) lui
Hristos, dar si posibilitatea primirii unor energii spirituale, care,
valorificate, pot face ca ,,Hristos sa ia chip in noi" (Galateni 4, 19).
Aceste energii ne sunt impartasite prin Taina Mirungerii, Taina prin
care se pecetluieste primit:ea crestinului in Biserica (Efeseni 1, 13;
II Cor. 1, 22) si-i asigura cresterea in Hristos pana ,,la masura vars~ei
deplinatatii Lui" (Efeseni 4, 13). Prin Mirungere, Duhul Srant Isi
revarsa asupra omului darurile si energiile Sale care sunt absolut
necesare pentru desavarsirea la care este chemat sa ajunga (Matei 5, 48;
Coloseni 1, 28).
Nicolae Cabasila spune ca ,,Sfantul Mir este acela care pune in
lucrare una sau alta din puterile duhovnicesti sau chiar mai multe
deodata, dupa cat e de simtitor sufletuJ i1; lucrarea Tainei"237 .
Aspectul filantropic al Tainei Mirungerii consta in faptul ca, in
efortul sau personal de a pastra chipul lui Dumnezeu restaurat in el
prin botez la frumusetea originara, omul este ajutat tocmai de Cel care
i-a dat acest chip, prin puterile si energiile ce i se dau prin aceasta
Taina, care ,,il consacra pe de-a-ntregul ~m sluJ.b a 1m. Dumnezeu"23s.
Botezul si Mirungerea sunt tainele care ,,stau la temelia vietii
4-n • t- "239
crestine, ele constituind portile de intoarcere ~m aceasw via.a .
~ Comuniunea deplina cu Sfiinta Treime-in viata sacramentala a
Bisericii se realizeaza, insa, prin Sranta Euharistie, Taina care pro-
236Pr. prof. dr. Dumitru Radu, Botezul ca fncorporare fn Noul Legamant ... , p. 25.
231 Despre viata 1/1 Hristos, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Sibiu, 1946, p. 71.
23s Paul Evdok'. 11ov, /ubirea nebuna a lui Dumnezeu, p. 122.
239Drd. Necula 0. Nicolae, Ritualul Botezului cre$tin $i al Mirungerii fn riturile
liturgice rtisaritene, in ,,Glasul Bise1icii'', anul XXX, nr. 9-10, 1971, p. 828.
93

duce cea mai mare bucurie in sufletele cre$tinilor, bucuria de a fi
!mpreuna cu toate madularele Tnipului lui Hristos 240 • Comuniunea
cu Dumnezeu $i cu semenii este traita la tensiunea maxima doar in
Sranta Euharistie, pentru ca prin ea viata Bisericii in Hristos este
realizata pe deplin. lnceputul de unire cu El :fa.cut in Botez,
continuata $i !ntarita prin Mirungere, se desavfu-$e$te in Sffmta
Euharistie, in care credinciosul se une$te in chip tainic cu 1nsu$i°
Trupul Sau prin care ne sfintim (Efeseni 5, 26), dar $i cu ,,Trupul Sau
tainic" - . Biserica, dupa cum explica Srantul Pavel: ,,Paharul
binecuvantarii pe care-I binecuvantam, nu este, oare, 1mparta$irea cu
sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare,
1mparta$irea cu trupul lui Hristos? Ca o paine, un trup suntem cei
multi; caci toti ne 1mparta$im dintr-o paine'' (I Cor. 10, 16-17).
Daca prin Botez noi traim ,,mica 1nviere"241 cum zice Paul
Evdokimov, prin Sranta Euharistie traim ,,viata ve$nica": ,,Adevarat,
adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului $i nu veti
bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul
Meu $i bea sangele Meu are viata ve$nica" (loan 6, 53-54). De aceea,
Srantul Ignatie Teoforul nume$te Sranta Euharistie ,,leacul nemuri-
rii" si ,,doctorie pentru a nu muri, ci a trai ve$nic in Iisus Hristos" 242 •
Prin Sranta Euharistie, Hristos patrunde profund in noi $i, odata
patrons, ramane 1n noi $i noi in El: ,,Cel ce mananca trupul Meu $i'
bea sangele Meu, ramane intru Mine $i Eu intru el" (loan 6, 56).
Prin Sranta Euharistie, ca Taina $i ca Jert:fa reala, Biserica aduna
$i unifica pe credincio$i in Trupul tainic al lui Hristos, iar Hristos ii
ofera, unificati in Sine, Tatalui, ca ;,jert:fa vie sranta $i bineplacuta lui
Dumnezeu" (Romani 12, 1). In Sranta Euharistie ,,se face vizibila $i
comunicabila jertfa lui Hristos, oferita pentru noi toti in continuare
240
Prof. Dan-Ilie Ciobotea, Dorul dupii Biserica nedespartita apelul tainic $i
irezistibil al iubirii Treimice, in ,,Ortodoxia", an XXXIV, nr. 4, 1982, p. 593.
241
Iubirea nebuna a lui Dumnezeu, p. 97.
242
Srantul Ignatie Teoforul, Epistola ciitre Efeseni, XX, 2, in Scrieri/e Parin-
tilor Apostoli, colectia ,,P.S.B." 1, trad. Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic
~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1979, p. 164.
94
de Hristos insu$i" 243 , in mod tainic dar real, ca dovada suprema a
filantropiei Sale manifestata in Biserica. Aspectul filantropic a~
Sfintei Euharistii se pune in evidenta prin aceea ca ne reune$te pe tot1
in jurul unui singur Potir din care, gustand, ,,ne scufundam in
oceanul infinit al vietii"244 • Prin Sranta. Euharistie noi ne 1nsll$im
viata lui Hristos, adica sfintenia $i iubirea Lui. Hristos Se ofera
me~eu tuturor, ca ,,paine a vietii" (loan 6, 48, 50-51 ), in Sranta
Euharistie, care ,,este misterul prezeritei pliromatice $i a lucrarii celei
mai profunde a lui Iisus Hristos 1n Biserica" 245 .
Dumnezeirea Euharistiei reprezinta forma suprema de manifestare a
filantropiei Fiului in Trupul Sau Tainic - Biserica si, din acest motiv,
fata de El . sufletele pioase ale Bisericii manifesta o libera, duioasa $i
' '"
harismatica mi$Care centripeta, ca persoane"246 . Sranta Euharistie este
centrul vietii in Hristos $i telul fiecarui credincios aici pe pamant.
Desigur, $i celelalte Taine sunt expresii ale filantropiei Bisericii,
pentru ca prin toate lucreaza Duhul Srant care face prezent pe
. Hristos in fiecare madular al Ei. In fiecare Taina se realizeaza
intalnirea personala a credinciosului cu Hristos, dar $i cu !ntreg
Trupul Sau 1n care pulseaza necontenit dragostea lui Dumnezeu care
ne une$te $i ne stapane$te (II Cor. 5, 14).
Dar nu numai Tainele, ci $i ierurgiile $i orice rugaciune, in
general, prin care se sfinte$te $i se binecuvanteaza atat oamenii, cat
$i firea !nconjuratoare, fac din Biserica o comunitate sacramentala.
Prin ele, puterea si ratiunea sfintitoare a Bisericii se revarsa asupra
!ntregii creatii. Srantul Apostol Pavel spune ca: ,,orice :faptura a lui
Dumnezeu este buna $i nimic nu este de lepadat, daca se ia cu
multumire, caci se sfinte$te prin cuvantul lui Dumnezeu $i prin
rugaciune" (I Timotei 4, 4-5). De$i consecintele pacatului savfrr$it
de om s"."au ~spandit negativ $i asupra firii 1nconjuratoare (Romani
243 Pr. prof. Dumitru Staniloae, Legiitura fntre Euharistie $i iubirea cre$tina, in
,,Studii Teologice", an XVII, nr. 1-2, 1965, p. 22-23.
244 Pr. drd. Joi ta Alexandro, Sfanta taina a Euharistiei - taina a iubirii jer~fel­
nice, in ,,Studii Teologice", :XXVII, nr. 9-10, 1975, p. 738.
245 Ibidem, p. 737.
246
Ibidem, p. 739.
95
8, 20-22), care a .ajuns in dezacord cu el, to~i, prin lucrarea
Duhului Stant, ea redevine un cadru prielnic pentru existenta lui si
chiar pentru mantuirea lui. Impreuna cu omul care, ca madular al
Trupului lui Hristos - Biserica, ,,nu este deosebit de lume, ci este pur
si simplu adevarul acestei lumi"247 , firea inconjuratoare vesteste
puterea lui Dumnezeu (Romani 1, 20), intelepciunea Lui (Psalm
103", 25), bunatatea Lui (Psalm 103, 14-15), stralucirea si maretia
Lui (Psalm 8, 1-3) si-L preamareste pe ziditorul Sau.
Rugaciunea este expresia iubirii si, de aceea, intareste comu-
niunea cu Sfiinta Treime si cu intreaga Biserica; si face simtita filan-
tropia divina: ,,Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi"
(Matei 21,.22). Rugaciunea ne face ,,indrazneti" fata de Dumnezeu si,
daca e insotita de iubire fata de aproapele, atunci ,,orice cerem de la
El, primim" (I loan 3, 22). Prin rugaciune, noi traim in comuniunea
dragostei de Dumnezeu si de oameni al care'i izvor este Hristos.
Sfintele Taine, cultul divin in general, reprezinta sacramental intreaga
istorie a crearii si mantuirii neamului omenesc prin Jertfa lui Hristos
ale carei roade pot fi insusite doar in Biserica, si care are ca finalitate
indumnezeirea omului. Acest lucru este pus in evidenta, intr-o singura
fraza, de rugaciunea pe care o citeste preotul la Sfiinta Liturghie, in
timpul in care la strana se canta: ,,Cu vrednicie si cu dreptate ... ";,,Tu~ ­
din nefiinta la fiinta ne-ai adus pe noi, si cazand noi, iarasi ne-ai ridicat
si nu Te-ai departat, toate :facandu-le, pana ce ne-ai suit lacer si ne-ai
daruit impariitia Ta ce va sa fie" (Liturghier).
Asadar, in Biserica - sacrament, ,,dialogul dintre Dumnezeu si om,
istoria iubirii lui Dumnezeu pentru om continua. Continutul acestui
dialog il constituie, la modul vazut, viata bisericeasca in ansamblul ei,
centrata pe viata liturgica, pe Dumnezeiasca Liturghie in special"248 ,
cultul divin, dintotdeauna, constituind ,,cadrul eel mai propriu pentru
des:fasurarea operei filantropice si de asistenta sociala"249 •
247
Paul Evdokimov, lubirea nebuna a lui Dumnezeu, p. 124.
Pr. dr. Constantin Coman, Biblia fn Biserica, Editura Bizantina, Bucure~ti,
248
1997, p. 90.
249
Pr. prof. dr. Nicolae Necula, Traditie si fnnoire fn slujirea liturgica, Editura
Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1996, p. 17.
96
11. Filantropia Bisericii in veacul apostolic
11.1. Biserica, comunitate de iubire 9i lucrare filantropica
Biserica este vatra sfiinta in care arde nestins focul iubirii lui
Dumnezeu fata de oameni si unde acestia, in calitatea lor de membri
ai Trupului lui Hristos, sunt chemati sa imite fiiantropia lui
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, incepand de la Cincizecime, filantropia
divina devine filantropia Bisericii, al carei fundament este invatatura
si pilda Mantuitorului. Dar, in Biserica, omul nu este chemat doar sa
se impartaseasca, in mod pasiv, de iubirea · lui Dumnezeu, c!, 1n
acelasi timp, sa riispurtda si el iubirii divine. Atunci cand omul
,,riispunde prin dragoste la dragostea lui Dumnezeu pentru el, intra
in infinitatea lui Dumnezeu"250 • Fiecare membru al Trupului lui
Hristos trebuie sa devina un filantrop dupa modelul lui Hristo·s si
dupa porunca data de El ucenicilor, iar prin ei tuturor oamenilor: ,,Sa
va iubiti unU:l pe altul, precum v-am iubit Eu" (loan 15, 12).
Iubirea aproapelui devine, astfel, semnul distinctiv al crestinului.
,,Iubind pe aproapele, iubim Trupul lui Hristos-Biserica. Intr-un fel,
deci, ne iubim pe noi insine. Nici nu se poate sa nu-I iubim pe aproa-
pele, caci ar insemna sa fim impotriva noastrii in$ine. Filantropia
devine, astfel, o conditie a existentei noastre in Biserica" 251 •
Biserica este comuniune de iubire si vietuire a oamenilor, iar fi-
lantropia Bisericii este rezultatul acestei comuniuni dintre persoane-
le umane. Mijlocul prin care se realizeaza aceasta comuniune este
iubirea reciproca, transpunerea prin iubire in adancul intimitatii
250
Luis-Joseph Lebret, Dimensions de la charite, Editions ouvrieres, 1958, p. 19.
251 Episcop Antonie Plamadeala, op. cit., p. 442.
97
celuilalt. Prin fuziunea vietii intime proprii cu viata intima a ce-
luilalt, prin , reciproca invaluire in caldura inimii, prin mutual a
sesizare a ins~irilor pozitive ~i prin intensifiearea acestora, prin
cultivarea spiritului de credincioasa slujire a celuilalt, iubirea izbu-
te~te sa-i lege pe oameni unii de altii cum nu mai e in stare sa faca
nici o alta putere din lume252 , inlaturand neintelegerile care pareau a
fi un zid de netrecut.
Cre~tinul nu poate trai intr-o izolare egoism, in nepasare fata de
nevoile aproapelui, ci el trebuie sa fie deplin solidar cu aproapele in
toate aspectele vietii acestuia: ,,Bucurati-va cu cei ce se bucura;
plangeti cu cei ce plang, cugetati acel~i lucru unii pentru altii"
(Romani 12, 15-16), indeamna Sfantul Apostol Pavel, ceea ce in-
seamna o deplina responsabilitate a cre~tinului fata de el ins~i ~i fata
de semenul sau, aceasta echivaland cu ,,implinirea legii lui Hristos"
(Galateni 6, 2) sau ,,implinirea cuvantului primit" (Iacob 1, 22).
Filantropia Bisericii are la bazli noua conceptie cr~tina despre
iubire. ,,In locul erosului spiritual filosofic al antichitatii, cre~tinis­
mul a situat intima, profund umana, plina de compatimire, iubire de
aproapele, iluminand-o cu autoritatea divina, cu povata dumneze-
iasca, izvorata din dragostea divina"253 .
De~i Biserica, prin excelenta, este o institutie spirituala, ea nu
poate fi, to~i, rupta de realitatile vietii pamante~ti. Grija fata de
nevoile materiale ale oamenilor nu este ignorata de Biserica, dar ea
nu este supusa grijii fata de sufletele lor. lntre credinta in Iisus
Hristos ~i viata indreptata spre lume este o stransa legatura. Calitatea
de membru al Trupului lui Hristos -Biserica se dovede~te nu numai
prin marturisirea credintei ne~ovaielnica in Dumnezeu ~i in Fiul Sau,
ci ~i prin sava~irea faptelor bune ,,care adeveresc pa~ia noastra la
Hristos, acestea vadesc capacitatea noastra de a-L urma ca Model de
252
Pr. dr. D.I. Belu, Despre iubire, p. 29.
253
V. V. Bicikov, Estetica antichitatii tiirzii, trad. de Lucian Dragomirescu,
Bucure~ti, 1984, p. 208, citat la Pr. Mihai Vizitiu, Forme alefilantropiei fn epoca
apostolica, in Analele ~tiintifice ale Universitatii ,,ALL Cuza", Ia~i, 1992, p. 12.
98
vietuire in lume, intre oameni, pentru oameni"254. Necesitatea de a
d~v~di ~r~di~ta prin fapte a aratat-o Mantuitorul cand a spus: ,,Nu
oncme Im1 z1ce: Doamne, Doamne, va iritra in imparatia cerurilor, ci
eel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri" (Matei 7, 21).
D~i di~tincta de lume, Biserica ramane, to~i, indisolubil legata
d~ lum: pnn madularele ei. Biserica ~i lumea nu stau una Ianga alta,
c1 una m alta ,,ca un intreg mantuit potential de Hristos"m. Cu toate
ca fiintea~ 1n lumea aceasta, Biserica ii pregate~te pe oameni pentru
lumea de dmcolo, de aceea ,,se impune echilibru intre ace~ti doi poli:
lumea de aici ~i lumea de dincolo; dobandirea desava~irii $i fericirea
in lumea de dincolo sunt conditionate de sava~irea binelui pentru
semeni in lumea aceasta pamanteasca"256.
Noul Testament evidentiaza mereu faptul ca cre$tinul trebuie sa
fie un om al comuniunii, al solidaritatii, ca fiecare este dependent de
semenul sau. Pentru realizarea acestei comuniuni se cere, insa, un
efort personal din partea fiecarui cre$tin, de aceea, Sfantul Pavel
indeamna neincetat pe credincio$i sa traiasca in duhul comuniunii de
i~bi~e: ."J?atori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor nepu-
tmCIO$I $1 sa nu cautam placerea noastra" (Rom. 15, 1); ,,Nimeni sa
nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui" (I Cor. 10, 24), ,,Pen-
~ ~ceea, lepa~and minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau,
ca~1 .unul ~ltuia suntem madulare. Orice amaraciune ~i suparare $i
~arue sa p~ara ~e la v"oi, impreuna cu orice rautate (Efeseni 4, 25, 31)
$1 pacea Im Hnstos, mtru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur
trup, sa stapaneasca In inimile voastre ... ; Cuvantul lui Hristos sa
locuiasca 1ntru voi cu bogatie. Invatati-va ~i povatuiti-va 1ntre voi, cu
~ Pr. prof. dr. Grigorie Marcu, Actualitatea Epistolei Sfantului Jacov in
54
,,M1tropol!a Ardealului:", an II, nr. 1-2, 1957, p. 51; vezi $i Pr. dr. Mir~ea
Basarab, Innoirea omului fn concepfia ortodoxa, in ,,Mitropolia Banatului"
an XXXIV, nr. 1-2, 1984, p. 45. '
~ Arh~d. prof. dr. I~~n .zagrean, Biserica $i umanismul vremurilor noastre, In
55
,,M1tropoha Ardealului , an XVII, nr. 9-10, 1972, p. 664.
256
• .~r. prof.. Co:neliu Sfrbu, ,Slujirea lumii - mijloc de ripropiere pentru
Bzsenczle cre$tme, m ,,Ortodoxia ',an XVIII, nr. 1, 1966, p. '152.
99
toata intelepciune~ (Coloseni 3, 15-16), sprijiniti pe cei neputincio$i,
fiti indelung rabdatori fata de toti, luati seama sa nu rasplateasca
cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata.
de altul $i fata. de toti" (I Tesal. 5, 14-15). Sunt indemnuri pline de
caldura dragostei prin care marele Apostol dorea ca toti credincio$ii
sa inteleaga necesitatea de a se darui necontenit unul altuia. Potrivit
acestor indemnuri, cre$tinul se afla permanent in stare de jert:fa
pentru aproapele $i pentru intreaga umanitate257 , aceasta constituind
un mijloc prin care fiecare se ,,automodeleaza piina la asemanarea cu
Dumnezeu"2ss. Comuniunea in iubire presupune renuntarea la sine $i
daruirea lui Dumnezeu prin aproapele nostru. Fara aceasta renuntare
la sine $i daruire lui Dumnezeu prin aproapele nostru, cu care ne
simtim solidari in actul miintuirii, nu se poate realiza unitatea intre
sine, Dumnezeu $i aproapele nostru259 : ,,Daca zice cineva: iubesc pe
Dumnezeu, iar pe fratele sau il uffi$te, este mincinos ! Pentru ca eel
ce nu iube$te pe fratele sau, pe care 1-a vazut, pe Dumnezeu, pe care
nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca" (I loan 4, 20).
Comuniunea de iubire $i vietuire a oamenilor in Biserica are la
baza sentimentul fratemitatii cu aproapele - oricine ar fi acesta - $i
pretuirea lui intocmai ca pe :fratele nostru de siinge260 . Clement
Alexandrinul spune ca: ,,Daca omul adevarat este omul duhovnicesc
care este in noi, atunci iubirea de oameni este iubire de frati, iubire
fata. de toti cei care participa la acela$i Duh"261 . Cugetiind acela$i
Diac. prof. Nicolae Balca, Caracteristici esentiale ale sujletului crestinului
251
autentic, in ,,Studii Teologice", an VI, nr. 9-10, 1954, p. 435.
25s Pr. asist. Constantin Comitescu, Credinciosul fn preocuparile Sfantului
Joan Gura de Aur, in ,,Ortodoxia", an XXVI, nr. 4, 1974, p. 682.
259 Pr. prof. Dumitru Staniloae, Biserica fn sensul de locas si de larga comuni-
une fn Hristos, in ,,Ortodoxia", an XXXIV, nr. 3, 1982, p. 342; vezi ~i Pr. Prof.
Ene Brani~te, Idei, principii si preocupari sociale fn cultul Bisericii Ortodoxe, in
,,Studii Teologice", an IV, nr. 7-8, 1952, p. 435.
60
2 Arhid, prof. dr. loan Zagrean, Conceptul de dreptate sociala, in ,,Ortodo-
xia", an XXXIII, nr. 4, 1981, p. 606.
261 Stromata a JI-a, 42, 2-3, trad. Pr. D. Fecioru, in ,,PS.B. "5, Editura Institutului
Biblic ~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1982, p. 135.
100
lucru unii fata. de altii (Romani 12, 16), credincio$ii ajung, in
Biserica, sa se identifice unii cu altii $i sa simta $i sa gandeasca la fel
(Romani 15, 5), iar unitatea de cuget $i simtire sta in faptul ca
Biserica>' care-si' are temeiul in Testamentul Miintuitorului: ,,Porunca
noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe
voi, a$a $i voi sa va iubiti unul pe altul, pentru ca intru aceasta vor
cunoa$te toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii
fata. de altii" (loan 13, 34-35), aduna pe oameni la siinul ei, ,,prin
vointa unui singur Dumnezeu, prin un singur Domn, «la unitatea
unei singure credinte»"262 . in Biserica se realize(!za cea mai striinsa
legatura intre om $i Dumnezeu pe de o parte, $i intre om $i om pe de
alta parte, pentru ca aici simtamiintul iubirii, care ,,curge din -izvoa-
rele divine, ve$nice"263 , cre$te mereu aratiind ca are ceva din
dumnezeiasca" ce il face in stare ,,sa <lea miiinii de lut, care
" maretia
'
este omul, aripile trebuitoare care sa-1 inalte piina la Dumnezeu"264 .
Nicaieri comuniunea de iubire $i vietuire a oamenilor nu este pusa in
evidenta mai bine decat in Biserica, pentru ca aici ura trebuie sa
dispara. Chiar daca, uneori, se impune $i luarea unor hotariiri $i masuri
ferme impotriva celor ce gre$esc, acestea se iau toate din iubire pentru
oameni, iubire care nu se imparte dupa simpatii, ci in mod egal tuturor
celor care fac parte din marea familie a cre$tinilor265 .
1
Fiind ancorata $i in problemele existentei pamiinte$ti a membrilor
ei, ,,Biserica niciodata n-a inteles ca trebuie sa inchida pe credincio$ii
sai intr-o comunitate preocupata exclusiv de problemele de credinta,
ci intrucat ace$tia sunt $i eijiinfe omene$ti reale, vrea sa contribuie la
cre$terea lor spre a deveni factori folositori ai comunitatii umane
262
Clement Alexandrinul, Stromata a VII-a, 107, 5, p. 544.
263
Diac. prof 0. Bucevschi, Sensul vietii fn conceptia crestina, in ,,Glasul
Bisericii", an XV, nr. 12,.1956, p. 712.
264
Pr. Olimp Caciula, Ura de rasa - pacat strigator la Cer, in ,,Ortodoxia", an
IV, nr. 3-4, 1952, p. 346.
265
invatatura celor I 2 Apostoli, II, 7, in Scrierile Parintilor Apostolici, colectia
,,P.S.B." 1, trad. Pr. D. Fecioru, Bucure~ti, 1979, p. 26; Stantul Clement Roma-
nul, Epistola I Corinteni, XXII, 7, Scrierile Parintilor Apostolici, p. 58.
101
deschise vietii largi, preocupate de toate problemele existentei. lntre
viata de comuniune a credincio$ilor in Biserica $i viata lor de
comunitate · cu toti oamenii, pe planurile multiple ale existentei
concrete, trebuie sa fie un raport de vase comunicante"266 • Biserica
este un organism religios, dar $i un organism social, de aceea, pe
Ianga lucrarea pe care o des~oara in scopul mantuirii oamenilor, ea
s-a ingrijit, $i se va ingriji mereu, $i de bunastarea lor terestra267 •
Calitatea de membru al Bisericii trebuie sa fie dovedita in viata de
fiecare zi, prin atentia pe care fiecare trebuie sa o acorde $i
trebuintelor trupe$ti ale celorlalti membri ai ei, $i chiar celor din afara
ei268 , atentie prin care ,,existenta «ontica» a Trupului lui Hristos
devine vizibila $i se adance$te"269 •
Inlocuind egoismul izolator cu altruismul, credinciosul imita
bunatatea $i milostenia Parintelui Ceresc, $i realizeaza iubirea
autentica intre membrii Trupului lui Hristos - Biserica, iubire ce
reprezinta ,,reflexul «perihorezei» trinitare"270 •
11.2. invatatura Mantuitorului - fundamental filantropiei
Bisericii
Viata Bisericii e viata in Hristos $i cu Hristos (Galateni 2, 20),
adevaratul Invatator Care invata calea lui Dumnezeu :fiira a cauta la
fata oamenilor (Matei 22, 16). Invaµitura Sa nu este omeneasca, ci
dumnezeiasca (loan 7, 16), iar mesajul ei este adresat tuturor oa-
menilor. Caracterul universalist al invataturilor Sale a fost afirmat
pentru prima data chiar de El lnsu$i in intalnirea cu su~ul roman
266
Pr. D. Staniloae, Comunitate prin iubire, in ,,Ortodoxia", an XV, nr. 1,
1963, p. 55.
267
Pr. prof. Petru Rezu~, Rolul social ,yi misionar al Bisericii Ortodoxe Roma-
ne, in ,,Studii Teologice", seria a II-a, nr. 7-8, 1949, p. 504.
268
Mitropolitul Nicolae Mladin, Asceza ,yi Mistica paulina, Sibiu, 1996, p. 168;
Pr. prof. Dumitru Staniloae, Sfdnta Treime, structura supreffJei iubiri, p. 339.
269
Mitropolitul Nicolae Mladin, Asceza ,yi Mistica paulina, p. 173.
. Cl'ement, Orient - Occident, deux passeurs ... , p. 38.
21001·1v1er
102
din Capemaum cand ii zice ca: ,,multi de la rasarit $i de la apus vor
veni $i vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac $i cu Iacov in Imparatia
cerirrilor, iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul eel mai din
afara ... " (Matei 8, 11-12). lntregul continut teologic al invataturii
Sale poarta pecetea iubirii universale·dovedita in fapte, ceea ce i-a
:fiicut pe unii dintre ascultatori ca, atunci, cand I se adresau direct, pe
Ianga denumirea de invatator sa foloseasca $i atributul de bun: ,,ln-
vatatorule Bun ... " (Matei 19, 16). El este lnvatatorul desava~it,
pentru ca intotdeauna cuvantul Sau este impreunat cu dragostea.
lnvaµitura lui nu este pur teoretica, prezentata in ni$te prelegeri
academice, ci este o invatatura legata de viata $i aplicata imediat la
situatii concrete de viata. Ca Invatator, El Se afla intr-un raport de
maxima intimitate cu cei pe care ·ii invaµi. Lucrarea Sa inva-
tatoreasca e o ,,lucrare din dragoste spre tot mai multa dragoste. Ea
pome$te din dragostea lnvatatorului, ca apoi, clipa de clipa, pe
masura ce se descopera dragostea Lui, sa faca sa se nasca $i cea a
invatacelului, legand printr-o dragoste tot mai adanca cele doua
suflete $i infiintand un raport de totala intelegere $i de negraita
comuniune intre ele"271 • lnvatatura lui Hristos este, in primul rand,
invaµitura mantuitoare, iar cum scopul venirii Lui in lume a fost
mantuirea tuturor, $i invatatura Sa se indreapta catre toti. El cheama
pe toti la comuniunea cu Dumnezeu Cel in Treime. De aceea,
invatatura Sa, ca $i lucrarea mantuitoare e o ,,invatatura trinitara $i o
lucrare in care e activ $i Tatal $i Duhul Sfiint". E o prelungire a
iubirii intre Persoanele Treimii in umanitatea llli Hristos, ca prin ea
,,sa se prelungeasca spre toti oamenii care voiesc sa se deschida
ei"272 • Hristos, cand vorbe$te despre invatatura Sa, indata face
precizarea ca aceasta este $i a Tatalui, $i ca ea va fi transmisa $i prin
Duhul Sfiint: ,,Deci le-a raspuns Iisus iudeilor $i le-a zis: lnvatatura
Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. De vrea cineva sa faca
271
Pr. dr. Dumitru Staniloae, Jisus Hristos sau restaurarea omului Sibiu
1943, p. 201. ' '
272
Idem, Sfdnta Treime - creatoarea, mdntuitoarea ,yi tinta ve,ynica a tuturor
cre,ytinilor, in ,,Ortodoxia", an XXXVIII, nr. 2, 1986, p. 29.
103
voia Lui, va cuno~te despre invatatura aceasta daca este de la
Dumriezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi (loan 7, 16-17) ...
Dar Mangaietorul, Duhul Sfiint, pe care-L va trimite Tatal, in
numele Meu, Acela va va invata toate ~i va va aduce aminte despre
toate cele ce v-am spus Eu" (loan 14, 26).
in invatatura Sa, El arata ca scopul pentru care a venit in lume este
mantuirea tuturor: ,,Eu amvenit ca lumea viata sa aiba" (loan 10, 10),
iar calea prin care va realiza aceasta este jertfa Sa plina de dragoste
(loan 10, 11). Ca ,,Lumina lumii" (loan 8, 12), El descopera ,,Taina
cea din veci ascunsa" (Coloseni 1, 26) a mantuirii oamenilor, dar ~i
caile prin care ace~tia pot dobandi viata ve~nica. Desigur, Man-
tuitorul nu este un invatator de lucruri abstracte, rupte de realitatile
concrete ale vietii oamenilor din vremea Sa, cu atat mai mult cu cat
cuno~te toate problemele ~i suferintele lor, nici nu cauta sa inlature
toate aceste neajunsuri printr-un sistem de reguli ~i principii
teoretice, ci El aplica practic puterea Sa dumnezeiasca, savara,ind
nenumarate binefaceri asupra celor aflati in suferintfl.
Este adevarat, insa, ca din invatatura Sa religioasa ~i din faptele
s~vara,ite de El putem gasi linii de orientare ~i putem formula reguli
de apropiere fata de semenii no~tri, desprinse din principiul sfiint al
iubirii care, dupa cuvantul Sfiintului Apostol Pavel, ,,nu cade
niciodata" (I Cor. 13, 8) 273 • Clement Alexandrinul zice ca: Jnvata-
tura lui Hristos ne invata . in asa
, sa vietuim . fel incat sa ne asemanam
pe cat putem lui Dumnezeu" , Care ,,Se ingrije~te de om ~i Se
274
ocupa de el. ~i acest lucru il arata Dumnezeu cu fapta, pentru ca
educa pe om prin Cuvantul Sau, care este un adevarat colaborator al
iubirii de oameni a lui Dumnezeu" 275 •
273 Pr. prof. Sofron Vlad, Atitudinea Bisericii Ortodoxe fafa de prob/emele
sociale, in ,,Studii Teologice", seria a II-a, nr. 3-4, 1954, p. 165; vezi $i Diac.
prof. 0. Bucevschi, Hrfstos $i Biserica fn lume, in ,,Mitropolia Olteniei", an XV,
nr. 9-10, 1963, p. 699.
274
Stromata I, 52, 3, p. 40.
275 Clement Alexandrinul, Pedagogul I 63,· 2-3, in ,,P.S.B." 4, trad. Pr. D.
Fecioru, Bucure$ti, 1982, p. 203.
104
Dragostea ocl!_pa un loc central in invatatura Mantuitorului, iar
ca exemplu concret de dragoste in actiune ne da pe Samarineanul
milostiv. In parabola cu acela~i nume, Mantuitorul stabile~te con-
ceptul de ,,aproapele" aratand ca, prin aproapele, trebuie sa i'nte-
legem pe orice om, indiferent de unde este, din ce stare sociala face
parte, ce limba vorbe~te, sau carui neam apartine. Mai precis, Dom-
nul Hristos a vrut sa arate ca dragostea nu poate fi ingradita de
nimic atunci cand la mijloc se afla omul, caruia trebuie sa-i acorzi
ajutorul. Precizarea fiicuta de Mantuitorul este cu atat mai impor-
tanta cu cat ea vine pe fondul unei intrebari pusa de un fnvafator de
lege (Luca 10, 25) care cuno~tea din Vechiul Testament ca porunca
iubirii aproapelui (Levitic 19, 18) are valoare mantuitoare, dar nu
cuno~te calea practica de realizare a acesteia in scopul dobandirii
mantuirii. Raspunzand la intrebarea: ,,ce sa fac?", Domnul arata, pe de
o parte, care-i dimensiunea iubirii cre~tine, iar, pe de alta parte, cum se
poate ea manifesta concret. Notiunea de aproapele, ,,in cea mai
autentica reprezentare cr~tina a ei, este nedezlipita de ideea de
ajutorare iubitoare"276 , nu numai a fratelui, .a rudei, a prietenului, a
vecinului sau a compatriotului, ci a oricarui om care se afla in nevoie
ori suferinta, indiferent de natura acesteia: fizica, morala, materiala.
Motivarea acestei conceptii despre aproapele este de natura
religioasa, ~i ea rezida in faptul ca toti oamenii, indiferent de neam
~i situatie, sunt fiii Acelui~i Parinte ~i toti au devenit frati prin
lucrarea innoitoare a lui Iisus Hristos 277 •
De~i iudeu dupa trup, Mantuitorul nu a transmis invatatura Sa
numai fiilor lui Israel, ci ea a depa~it granitele Iudeei, inflorind peste
tot ~i atragand la adevar pe fiecare din cei care au ascultat-o,
implinindu-se, astfel, cuvintele dreptului Simeon ca El va fi lumina
276
Nicolae Mitropolitul Banatului $i Pr. prof. dr. Grigorie Marcu, Saracia $i
lupta fmpotriva ei fn perspectiva Evanghe/iei, in ,,Mitropolia Ardealului'', an XI,
nr. 1-3, 1966, p. 15.
277
Pr. prof. dr. D.I. Belu, Despre iubire, p. 112; Diac. 0. Bucevschi, Fiii lui
Dumnezeu, p. 45; Prof. diac. 0. Bucevschi, Datoriile individuluifata de colectivitate
dupa conceptia cre$tina, in ,,Studii Teologice'', an lV, nr. 7-8, 1952, p. 366.
105
 noastre bune, pe care le facem spre folosul $i indreptarea oamenilor,
$i neamurilor (Luca 2, 32). De aceea, nu numai prin parabola
ca un har $i o cinste ce I le facem Lui, pentru ca suntem raptura Lui $i
Samarineanului milostiv, ci prin toata invatatura $i prin toate faptele
inruditi cu El; $i, dimpotriva, socote$te ca o nerecuno$tinta fata de El $i 0
Sale, El arata ca aproapele nostru este orice om. In egala masura El
necinstire a Lui, atunci cand aducem vatamare eelor care cred in El''2s2.
vindeca bolnavii iudeilor, dar $i pe cei dintre pagani. N;;a, de
Prin urmare, prin invatatura Mantuitorului, -iubirea, pe Ianga
exemplu, vindeca sluga sut~ului din Capemaum (Luca 7, 1), pe fiica
caracterul ei religios, adica motivul $i scopul trebuie sa fie la
femeii din Fenicia Siriei (Marcu 7, 26), pe 1ndracitul din tinutul
Dumnezeu, trebuie sa fie $i activa, adica sa nu se rezume doar la
Gadarenilor (Marcu 5, 1) etc.
declaratii de iubire, ci sa se manifeste prin fapte, dupa cum
Prin pilda Samarineanului milostiv, Mantuitorul a vrut sa arate ca
indeamna Sfiintul Evanghelist loan: ,,Fiii mei, sa nu iubim cu vorba,
unui fiu al lui Dumnezeu trebuie sa-i fie strain orice sentiment de ura
' numai din gura, ci cu fapta $i cu adevarul" (Ep. I, 3, 18). Aceste
ca singura atitudine vrednica de numele de om $i conforma cu
fapte trebuie sa fie racute total dezinteresat, pentru ca, daca se face
calitatea de cre$tin este aceea care poate fi numita: om pentru om21s.
un bine cuiva pentru ca, apoi, sa se traga foloase de pe urma
Din aceasta pilda se mai desprinde, insa, un aspect al invataturii
acestuia, atunci nu mai este vorba de iubirea aproapelui, ci de
Mantuitorului cu privire la iubirea aproapelui, $i anume ca aceasta nu
iubirea de sine2s3.
trebuie inteleasa doar ca o ,,vointa $i deprindere de ajutorare practica a
Un alt aspect, considerat de cei din vremea Sa de-a dreptul
semenilor loviti de suferinta; un efort de a cerceta pe semeni in
surprinzator 1n 1nvatatura Mantuitorului cu privire la aproapele, este
necazurile $i lipsurile lor, de a-i mangaia $i imbarbata, de a-i ajuta
eel referitor la considerarea dli$manului ca aproapele nostru. Sur-
efectiv sa-$i biruie nevoile $i necazurile lor prezente"279 , ci $i ca o
prinzator pentru ca, potrivit mentalitatii vremii, vrajm~ul trebuie
actiune concreta prin care eel in cauza trebuie scos definitiv din starea
urat (Matei 5, 43). Cand Domnul Hristos cere omului sa iubeasca pe
fn care se afla, pentru ca altfel iubirea este limitata. Numai ~a iubirea
vrajm~ul sau (Matei 5, 44), El vrea, insa, sa-1 elibereze de rau, de
devine ,,fructul credintei, bogatia saracilor $i viata celor care mor"2so.
raul din el, pentru ca ,,daca la du$manie raspunzi cu dli$manie, prin
Invatatura Mantuitorului precede intotdeauna fapta, pentru ca cei
aceas,ta nu-ti dovede$ti taria, ci arati ca $i tu insuti te-ai contaminat
care-L asculta sa-L imite $i practic (Matei 5, 44-45), aceasta fiind
de sentimente inferioare; arati ca tu insuti te-ai lasat stapanit de rau.
dovada suprema a urmarii Sale (loan 13, 34-35)281 . Clement N;;a incat, de unde mai inainte de a raspunde dli$maniei cu du$mania
Alexandrinul zice ca: ,,invatatorul $i Mantuitorul socote$te faptele ta, :aul era limitat numai la dli$manul tau, acum el s-a intins $i asupra
278
ta. In loc de un singur rau: dli$manul tau, acum sunt doi: dli$manul
Diac. prof. N.I. Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite fn Evanghe-
lia dupa ~fiintul Luca, in ,,Studii Teologice", an IV, nr. 5-6, 1952, p. 277-278. tau $i tu, dli$manul dli$manului tau" 284 . Iubirea vrajm~ului este, po-
279 Prof. D. I. Belu, Un aspect mai putin luat in seama al iubiriifata de semeni, trivit invataturii Mantuitorului, cale spre desavan:;ire (Matei 5, 48).
in ,,Studii Teologice", an X, nr. 5-6, 1958, p. 342. Sfiintul loan Gura de Aur zice ca: ,,Daca iube$ti pe vrajm~i, e$ti
28
°Fericitul Augustin, IV, Senn. De diversis, 350, citat la Diac. prof. N. Balca,
Conceptia despre fume $i viata in teologia Fericitului Augustin in Studii Teolo- 282
. " , an XIV, nr. 3-4, 1962, p. 198. ' " Stromata a VII-a, 21, 4, p. 487-488.
g1ce
.D.ta~. pro..
f 0 rest ..Bucevsc?1,· ;,nvatatura
•
283
. cre$lina despre iubire $i dreptate, ca
281
~ia~; dr. ~- Tanislav, Actualitatea Epistolei I-a a Sfiintului Joan, in ,,Studii
vzrtutz soczale, m ,,Studn Teolog1ce , seria a II-a' an V' nr. 9-10 , 1953 , p • 581-582 •
Teo~og1ce , sena a II-a, an V, nr. 3-4, 1953, p. 237-240; vezi ~i Pr. prof. P. Semen, 284
Pr. prof. dr. D. I. Belu,Despre iubire, p. 119.
Iubzrea aproapelui dupa Epistola I-a a ~fiintului Joan, p. 11.
107
106
alaturi de Dmnnezeu"285 , adica te asemeni lui Dumnezeu $i lucrezi la
fel ca si Dansul2 86 • Sfantul Apostol Pavel spune ca iubirea vrajma-
sului t~ebuie sa se arate prin fapte concrete, pentru ca aceasta poate
duce la transformarea urii lui In iubire: ,,Daca vrajm~ul tau este
flamand, da-i de mancare; daca Ii este sete, da-i sa bea, caci, fiicand
aceasta, vei gramadi carbuni de foe pe capul lui" (Romani 12, 20). Si
sub aspectul iubirii vrajm~ilor, exemplul Mantuitorului este sublim
si s-a manifestat pe Cruce cand Se roaga pentru iertarea ucig~ilor:
~,Parinte, iarta-le lor, ca nu $tiu ce fac" (Luca 23, 34).
Toata lnvaµltura Mantuitorului, concretizata In savaf$irea a nenu-
marate acte de binefacere, este o revarsare a dragostei Sale asupra .
tuturor. O atentie cu totul deosebita o acorda, lnsa, Hristos saracilor,
pentru ca El Insll$i S-a nascut, a trait $i a murit In saracie, marturisind
chiar ca ,,nu are unde sa-Si piece capul" (Luca 9, 58). El a lnteles ca
nimeni altul suferintele $i nevoile fiecaruia. De aici $i relatiile Sale
mai mult cu saracii $i oropsitii acestei lumi, pentru care, de altfel, a
si venit: ,,Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns sa
binevestesc saracilor; M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu iniµia;
sa propovaduiesc robilor dezrobirea $i celor orbi vederea; sa
slobozesc pe cei apasati" (Luca 4, 18). El ia parte la toate suferintele
umane si de aceea tuturor celor ce veneau la dansul le vindeca toate
' ' ' $i poftele lume$ti $i In veacul de acum, sa traim cu lntelepciune, cu
bolile suflete$ti $i trupe$ti, Ii hrane$te In chip minunat, aduce
mangaiere tuturor celorlntristati (Luca 7, 11-15, 22; Matei 14, 14-21).
Invaµltura Lui este, prin excelenµl, filantropica, fiind adresata, In
principal, celor aflati In suferinta spirituala, dar $i fiz.ica: ,,Mil~
voiesc, iar nu jertfii; ca n-am venit sa chem pe cei drept1, c1 pe ce1
pacato$i la pocainta" (Matei 9, 13). El a practicat filantropia ,,In toata
nobletea inegalata $i inegalabila a continutului ei. El nu voia nimic
de la om, dar 11 voia pe omul ca atare $i nu pentru sine, ci pentru
Dumnezeu, $i In definitiv pentru omul lnSU$i, pentru mantuirea
Omilii la Matei, XVIII, V, p. 239.
28
5
286 Dr. Vasile Gheorghiu; Sftznta Evanghelie duJ!ii Matei cu comentar, vol. I,
Cemauti, 1925, p. 238.
108
lui"2s1. De aceea, 11 cauta pe om $I-l cheama sa vina la El ~a cum
este, cu pacatele $i cu toate suferintele lui: ,,Veniti la Mine toti cei
osteniti $i lmpovarati $i Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu
asupra voastra $i lnvatati-va de la Mine, ca sunt bland $i smerit cu
inima $i veti gasi odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 28-29), caci
,,Fiul Omului a venit sa caute $i sa mantuiasca pe eel pierdut"
(Luca 19, 10). Invatatura lui Hristos este adevarata mancare $i
bautura duhovniceasca (I Corinteni 10, 3-4) din care daca mananca
cineva nu mai flamanze$te (loan 6, 35) $i daca bea nu mai lnseteaza
niciodata (loan 4, 14).
Hristos, nici o suferinµl (morala sau trupeasca) n-a trecut-o cu
vederea. El a ajutat pe saraci $i pe bolnavi, $i a lnvatat $i pe cei care-L
ascultau sa faca la fel: ,,Cand faci un ospat, cheama pe saraci, pe
neputincio$i, pe $Chiopi $i pe orbi" (Luca 14, 13). El a aparat pe
vaduve $i pe orfani $i a condamnat pe cei ce le fiiceau nedreptate
(Matei 23). Iisus Hristos, ,,Dumnezeu-Omul plange impresionat de
suferinta umana; plange, dar ofera mijloace pentru lnlaturarea ei"288 •
De aceea, Sfantul Apostol Pavel, sintetizand atitudinea Mantuitoru-
lui faµl de toate suferintele $i trebuintele oamenilor, spunea ca:
" bunatatea si' iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au
aratat tuturor oamenilor, fnvatandu-ne pe noi sa lepadam fiiradelegea
dragoste $i cu cucemicie" (Tit 3, 4; 2, 11-12).
Invaµltura Mantuitorului Hristos, cat $i binefacerile care au inso-
tit-o, n-a ramas la nivelul unei teorii seci, pastrata doar In memoria
oamenilor, ci ea se continua mistic in Biserica, fiind ogliridita in toata
activitatea acesteia ca o lmplinire a apelului Sau la generozitate
nelimitata (Matei 6, 20; Luca 14, 12-14).
287
Diac. prof. Orest Bucevschi, Hristos fn viata sociala, in ,,Ortodoxia", nr. 1,
1955, p. 146-147.
288
Ibidem, p. 148.
109
 r
11.3. Filantropia Bisericii, oglindire a comuniunii de iubire
dintre Dumnezeu ~i lume
Nicolae Cabasila spune ca: ,,Dumnezeu s-a ingrijit de la inceput
sa sadeasca in noi puterea de a iubi", $i ca ,,numai in masura in care
iubim pe fratii no$tri putem spune ca iubim pe Dumnezeu"289 •
Intrucat puterea de a iubi data omului este un aspect al Chipului lui
Dumnezeu in el, inseamna ca ,,omul in fiinta sa este comuniune, $i
de aceea organismul Bisericii, raspunzand acestei fiinte, nu este
niciodata o institutie impusa din exterior, ci este 1nsru;;i adevarul
omului, intiparit in firea sa $i care ni-1 in:fati$eaza ca om-Biserica"290 ,
in care chipul Creatorului sau straluce$te cu putere. Aceasta
stralucire cre$te in intensitate in masura in care toti membrii
Trupului mistic al lui Hristos formeaza o comunitate de iubire
universala in care aceasta (iubirea) e - dovedita $i prin actiuni
filantropice concrete care se indreapta asupra tuturor, !ara nici un fel
de deosebire. A$a cum filantropia Sfintei Treimi manifestata in
purtarea de grija mantuitoare fata de intreaga lume, este una
nedespartita $i unita291 , tot la fel filantropia Bisericii este rodul
comuniunii dintre toti membrii ei, neputand fi considerata ca fiind
fructul doar al unei parti dintre madularele ei. Filantropia Bisericii e
autentica $i deplina numai atunci cand se indreapta catre fiecare,
pana la ultimul membtu al ei. Numai atunci este oglindire a
Despre viafa in Hristos (trad. romaneasca), citat la Pr. prof. Teodor Bodo-
289
gae, Triisiituri umaniste in spiritualitatea bizantina: Nicolae Cabasila, in ,,Studii
Teologice", an XXXIV, nr. 5-6, 1982, p. 323-324.
290
Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de dr. Irineu loan Popa, Arhiereu vicar,
Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucu-
resti, 1996, p. 310.
291
Siantul Chiril al Ierusalimului, Cateheza XVII, 5, trad. Pr. D. Fecioru, in
,,lzvoarele Ortodoxiei" 7, partea a II-a, Editura Institutului Biblic ~i de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane~ Bucuresti, 1943, p. 472.
110
filantropiei lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor, fie buni, fie
rai, drepti ori pacato$i (Matei 5, 45).
,,Biserica de pe pamant este chip al Bisericii cere$ti, -zice
Clement Alexandrinul, de aceea-ne rugam sa se faca pe paniant voia
lui Dumnezeu ca $i in cer (Matei 6, 10)"292 . Or, in esenta, voia lui
Dumnezeu este ca toti sa traiasca in iubire $i pace, ,,starea de iubire
intre persoanele umane fiind unica stare care corespunde cu adevarat
naturii lor, creata dupa chipul lui Dumnezeu"293 • Impulsul pentru
realizarea acestei stari de iubire este dat de insa$i iubirea lui
Dumnezeu, dupa cum spune Diadoh al Foticeii: ,,Cand incepe cine-
va sa simta cu imbel$ugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa
iubeasca $i pe aproapele 1ntru simtirea Duhului"294 • Cel care simte
iubirea lui Dumnezeu in el, simte $i o pomire nemarginita de a
revarsa propria-i iubire peste toti cei din jur, de a imbrati$a pe
oricine295 • Srantul Evanghelist loan spune ca: ,,Noi iubim pe Dum-
nezeu, fiindca El ne-a iubit eel dintai" (I loan 4, 19), ceea ce
inseamna ca viata '
de comuniune este voita de Dumnezeu si' instituita
de El in Biserica, ca oglindire a comuniunii de iubire din sanul
Sfintei Treimi sau din sanul Bisericii cere$ti, $i ca prezenta a lui
Dumnez;eu in Biserica de pe pamant, in care suntem ,,impreuna-
lucratori" cu El (Corinteni 3, 9), $i in care i~ simtim cu putere
prezenta prin faptele dragostei cre$tine fata de aproapele296, dragoste
pe care Sfilntul Pavel o define$te ca fiind ,,legatura desavaf$irii"
(Coloseni 3, 14), iar Srantul Petru de asemeni o in:fatiseaza ca un
.. ''
element al desavaf$irii cre$tine, al sfinteniei (I Petru 4, 8), atributul
292
Stromata a IV-a, 66, I, p. 265.
293
Prof. Dan-Ilie Ciobotea, Dorul dupa Biserica nedespar(ita sau apelul tainic
si irezistibi/ al iubirii Treimice, in ,,Ortodoxia", an XXXIV, nr. 4, 1982, p. 592.
294
Cuvant ascetic, in Filocalia, vol. 1, c. 15, trad. de Pr. D. Staniloae, Sibiu,
1947, p. 340.
295
Magistr. Gheorghe Papuc, Vzrtutea dragostei in scrierile Sfantu./ui Apostol
_loan, in ,,Studii Teologice", an VIII, nr. 5-6, 1956, p. 308.
296
Pr. prof. Liviu Stan, Institutiile de asistenta sociala fn Biserica veche in
,,Ortodoxia", an IX, nr. 1, 1957, p. 97. '
111
de «fierbinte» pe care-1 da dragostei vrand sa arate atat calitatea ei de
a fi intensa, cat si. aceea de a fi staruitoare"297 • Definita de S:ffintul
Iacov ca ,,lege imparateasca" (v6µov ~cwt.A.t.Kov) (Iacov 2, 8), fi-
lantropia, ca oglindire a comuniunii de iubire dintre Dumnezeu ~i
lume, devine ,,lege bisericeasca", ce consta in sava~irea faptelor de
iubire de catre credincio~ii Bisericii, adica implinirea poruncilor
Mantuitorului, prin lucrarea Duhului S:ffint298 • Daca iubirea de
oameni (filantropia) este ,,poarta dreptatii deschisa spre viata", cum
zice S:ffintul Clement Romanul2 99 , putem spune ca Biserica-Trupul
lui Hristos, ca oglindire a filantropiei divine, este viata insa~i,
intrucat Capul ei este Hristos, lubitorul de oameni Care da viata
tuturor celor care cred in El (loan 20, 31 ).
Biserica-Trupul lui Hristos, ca institutie divina in care nu numai
ca se oglinde~te, dar se ~i traie~te viata de · comuniune dintre
Dumnezeu ~i lume, n-a ocolit niciodata faptele dragostei de aproa-
pele, ci, dimpotriva, prin ·activitatea sa filantropica ,,a cucerit su-
fletele ~i a spalat ranele sociale ale lumii, le-a pansat ~i le-a vindecat.
Cre~tinismul a insanato~it ~i a infrumusetat astfel chipul social
bolnav, corupt ~i uneori hidos al acestei lumi, careia Evanghelia i-a
adus de la Iisus notiunea necunoscuta de «aproapele» " 300 .
11.4. Aspecte ale filantropiei Bisericii in veacul apostolic
Filantropia nu trebuie redusa doar la aspectul pur material. De
aceea, formele filantropiei Bisericii in epoca apostolica, precum ~i
dupa veacul apostolic, au fost diverse. Biserica n-a limitat sensul
filantropiei la sentimentul milei, sentiment pe care-I pot avea ~i cei
29 7 Magistrand Arhim. M. Suparschi, Idei moral-sociale fn Epistolele Sfantu-
lui Apostol Petru, in ,,Studii Teologice", an VIII, nr. 3-4, 1956, p. 168.
298 Drd. Samir Gholam, Legea divina $i legea bisericeasca, in ,,Studii
Teologice", nr. 9-10, 1975, p. 750.
299 Epistola I Corinteni XLVIII, 2, p. 71.
300 Prof. Teodor M. Popescu, Cler $i popor fn primele trei secole, in ,,Studii
Teologice", seria a II-a, nr. 9-10, 1949, p. 732.
112
care n-au cunoscut Inca, sau n-au primit, Evanghelia lui Hristos, dar
fac.) i ei fapte de milostenie. Desigur, iubirea este exprimata ~i prin
mila, ca sentiment de compatimire pentru suferinta aproapelui
nostru ~i caincercare de a-1 scoate din 'starea in care se afla 30 ~, ~i e<l
se afla mentionata in Noul Testament. Chiar Mantuitorul Hristos a
spus: ,,Mila voiesc, iar nu jert:fa" (Matei 9, 13), aratand mila fata de
multimile care-L urmau (Matei 14, 14; 15, 32).
To~i, filantropia este ceva mai mult decat mila, ea este iubirea
ins~i, acea iubire care te face sa te ~ezi ~i sa te vezi pe tine insuti in
locul saracului, al bolnavului, al sclavului, al condamnatului, al
orfanului, iubirea care te face sa iei asupra ta povara aproapeluL
Filantropia te face, oarecum, raspunzator de situatia semenului tau in
fata lui Dumnezeu, ~a cum e~ti _raspunzator de tine _ insuti. ~
Implinirea legii lui Hristos presupune purtarea sarcinilor celui de
Ianga tine (Galateni 6, 2).
Cand S:ffintul Apostol Pavel ii scrie lui Filimon, rugandu-1 s(l-1
priineasca pe sclavul fugar Onisim, ii spune: ,,Pe acesta (Onisim) ti
I-am trimi~, peel ins~i, adica inima mea, ... daca ma socote~ti part~
cu tine, prime$fe-l pe el cape mine. Iar de te-a pagubit cu ceva, sau
iti este dator cu ceva, pune aceasta in socoteala mea" (12, 17-18).
Avem aici dovada adevaratei filantropii sau agape-ul cre~tin. ,,In
conceptia cre~tina, :fara agape, filantropia nu inseamna mare lucru,
-de aceea numai _eel care iube~te cand face fapte filantropice, nu
mic~oreaza demnitatea celui care prime~te. 0 filantropie care ar
urmari doar ajutor :fara iubire, n-ar_fi in spiritul Evangheliei lui
Hristos. Nu milostenia propriu-zisa e, deci, importanta in principiu,
ci faptul ca eel care o face se ~eaza pe acee~i treapta cu eel care o
prime~te"302 . Prin urmare, caracteristica principala a filantropiei este
altruismul, devotamentul dus pana la sacrificiul personal total
301
Drd. Apostolu George, Lucrarea sociala aBisericii, in ,,Studii Teologice",
an XLIV, nr. 3-4, 1992, p. 104; Despre aspectele filantropiei Bisericii in veacul
apostolic vezi ~i Pr. Mihai Vizitiu, Forme a/efi.lantropiei in epoca aposto/ica, in
Analele ~tiintifice ale Universit:atii ,,Al.I. Cuza", Ia~i, 1992, p. 13-18.
302
Episcop Antonie Plamadeala, op. cit., p. 440.
113
dezinteresat. Filantropia nu se poate rezuma la o ,,participare,
emotiva, pasiva, verbala, la suferintele, nevoile, lipsurile celorlalti.
Ea cere interventia prompta, prin fapta, in sensul, pe de o parte, al
eliminarii suferintelor prezente deja in viata semenului, iar pe de
alta, in sensul promovarii acelor conditii. capabile sa-1 puna pe eel in
cauza in situatia de a seputea ingriji prin propriile sale mijloace"303 •
Misiunea principala a Bisericii este mantuirea omului care, de
fapt, constituie priinul obiectiv $i al filantropiei divine. Aceasta se
poate realiza in Biserica in comuniune cu toti membrii ei, toti
dobandind $i foloase personale. Sfantul loan Damaschin zice ca:
,,Cel care se trude$te pentru mantuirea aproapelui, intai realizeaza
foloase pentru sine, apoi pentru aproapele sau"304 • in acela$i sens,
Sfantul Iacov spune: ,,Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar
$i-1 va intoarce cineva, sa $tie ca eel ce a intors pe pacatos de la
ratacirea caii lui i$i va mantui sufletul din .moarte $i va acoperi
multime de pacate" (Iacov 5, 19-20). Prin propovaduirea sa, Biserica
arata credincio$ilor calea spre mantuire $i mijloacele pentru
dobandirea ei. intre aceste mijloace sunt $i cele de ordin filantropic .
Activitatea filantropica a Bisericii in veacul apostolic a fost
deosebit de bogata in continut $i variata in forme.
Dintre formele cele mai importante in care s-a manifestat
filantropia in epoca apostolica, mentionam:
11.4.a. Slujirea
Suportul acestei forme de filantropie este slujirea Domnului
nostru Iisus Hristos, in toata complexitatea $i autenticitatea sa. Fiul
lui Dumnezeu ,,n-a_venit sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca $i sa:$i
dea viata rascumparare pentru multi" (Marcu 10, 45). Hristos une$te ·
303 Prof. D.I. Belu, Un aspect mai putin luat in seama al iubirii fata de semeni,
p. 343.
3°4 Despre cei adormiti in credinfa, 15, 18, citat la Hristu Andrutos, Simbo-
_ ()lteniei", an XV
lica, trad. Prof. Iustin Moisescu, Editura Centrului Mitropolitan al Olteniei,
1955, p. 305.
114
,,maretia Fiulµi) cu smerenia robului $i fundaI:nenteaza adevaratul tip
de slujire"305 , slujirea jertfelnica. Unicul scop al slujirii lui Hristos a
fost, deci, mantuirea omului, expresia dragostei Lui fata de acesta.
Fiind trimis de Dumnezeu Tatal ca sa slujeasca omului inseamna ca,
a$a cum spune Anthony T. Hanson, ,,intr-un fel Dumnezeu ins~i
este Dumnezeu - Slujitor"306 • Dimensiunea slujirii lui Hristos este
data de actul intruparii Sale care, prin semnificatia adanc umana, ,,ne
invata ca slujirea cre$tina a omului nu poate fi marginita la ceea ce se
nume$te adesea latura spirituala a vietii, nesocotind viata lui zilnica,
ci trebuie sa cuprinda in actiunea ei pe omul intreg, in situatia lui
obiectiva in care se gase$te"307 • Prin slujirea lui Hristos, a fost
restabilita umanitatea in forma ei originara pe care i-a dat-o
Creatorul, iar acest proces de refacere se continua prin slujirea
Bisericii3°8, slujirea omului, ,,din punct de vedere teologic nefiind
doar o ' simpla datorie fata de umanitate, ci un imperativ al credintei
cre$tine ce se intemeiaza pe Revelatia di_yina despre valoarea unica $i
ve$nica a omului"309 • Ca trup tainic al lui Hristos, Capul ei, ca or-
ganism filantropic, Biserica $i-a asumat responsabilitatea continuarii
lucrarii filantropice a Mantuitorului Hrisfos, avand ca preocupare
principel;la sluj.irea prin dragoste lui Dumnezeu $i oamenilor, in scopul
inantuirii lor. Biserica este o comunitate de iubire $i slujire in
smerenie,- a$a cum a fost $i iubirea $i slujirea lui Hristos, a Carui
maretie a constat in daruirea hii jertf~lnica, · smerita, de pe Cruce.
,,Slujirea mantuitoare a Bisericii incununeaza intreaga activitate a
305
Pr. drd. Vasile M. Neagu, Kenoza ·lui Hristos $i aspectul kenotic al
Bisericii, in ,,Studii Teologice", seria :XXXUI, nr. 1-2, 1981, p. 35.
306
Citat la Episcop Antonie Plamadeala, op. cit., p. 360.
307
Pr. prof. Corneliu Sarbu, Slujirea lumii - mijloc de apropiere pentru
Bisericile cre$tine, in ,,Ortodoxia", an XVIII, nr. 1, 1966, p. 153.
308
Diac. prof. Orest Bucevschi, Hristos $i Biserica in lume, in ,,Mittopolia
309
Diac. asist. Ion Bria, Slujirea cre$tina fn lumea contemporana, in
,,M.M.S.", an XLV, nr. 3-4, 1969, p. 151.
115
acestui ~ezamant, int~meiat de Domnul nostru Iisus Hristos $i lasat
sa-i continuie opera" 310 •
Avand ca unic scop mantuirea credincio$ilor, a lumii in general, ·
slujirea devine ,,functia esentiala a Bisericii"311 , iar din aceasta, functie
decurge $i. datoria fiecarui credincios, in calitatea lui de madular al ei
(I Corinteni 12, 27), de a se face ,,tuturor toate ca pe toti sa-i
dobandeasca" (I Corinteni 9, · 22) pentru Hristos. Slujirea credin-
ciosului trebuie sa fie dupa pilda Mantuitorului, Care Si-a pro-
povaduit invatatura Sa cu cuvantul, dar a realizat-o $i cu fapta. El n-a
ramas indiferent fata de viata $i problemele oamenilor. Credinciosul,
ca membru al Bisericii chemat sa slujeasca altora (I Pet~ 4,. 10), nu
trebuie sa se manifeste in mod individualist, ci, eliberandu-se de eul
propriu, trebuie sa fie solidar cu celelalte madulare ale aceluia$i trup
care urmaresc acel~i scop: ,,desavaf$irea sfintilor" (Efeseni 4, 12).
Viata cu adevarat cre$tina nu se poate realiza decat in comuniune $i
solidaritate, caci ,,datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile
celor neputincio$i $i sa nu cautam placerea noastra" (Romani 15, D.
Adevarata, deplina comuniune in Biserica, se realizeaza atunci ciind
pe primul plan este ~ezata persoana ,,ta", nu a ,,mea". Sfiintul
Apostol Pavel indeamna pe ctedincio$i ca sa ,,slujeasca unul altuia
prin iubire" (Galateni 5, 13), ceea ce inseamna ca interesele per-
sonale, egoiste trebuie sa dispara. in slujirea cre$tina, ,,eu" sunt jertfa
care ma aduc pentm tine, iar ,,tu" e$ti beneficiarul acesteia, la fel cum
eu sunt beneficiarul jertfei tale. Credinciosul in slujire trebuie sa
urmeze exemplul lui Hristos Care a luat asupra Sa pacatele oamenilor
(I loan 3, 5), :faciindu-se solidar cu intreg neamul omenesc pentru a-i
reda valoarea initiala voita de Creatoml sau. Insa ,,valoarea propri~ se
dobande$te in masura in care afirmam valoarea semenului nostru, in
masura in care ne uitam pe noi 1n$ine $i stam in slujba semenului"312 •
310 Pr. prof. univ: dr. Petru Rezu~, Teo logia ortodoxa contemporanti, Timi~oa­
ra, 1989, p. 565.
311
Ibidem, p. 569.
312 Pr. prof. Corneliu Sarbu, Slujirea lumii - mijloc de apropiere ... , p. 152.
116
in lucrarea de slujire, prin care ii ajutam pe cei slabi (Fapt. Ap.
20, 35), noi primim ajutoml lui Dumnezeu Care ,,lucreaza in noi"
(Filipeni 2, 13) $i impreuna cu noi (I-Corinteni 3, 9), $i Care va vadi
lucrarea de slujire a fiecaruia dintre noi, ca martor al nostru, caci
atunci ,,cand slujesc aproapelui, in relatia mea cu el, $i Dumnezeu e
de fata, ca
martor"313 .
Slujirea aproapelui nu este limitata in timp, ea este continua $i-l
angajeaza pe credincios pana la moarte. Aceasta preocupare perma-
nenta a credinciosului pentru soarta celuilalt, in duhul iubirii, este
exprimata de Sfiintul Apostol Pavel in indemnul: ,,Va rugam
fratilor, dojeniti pe cei :fara randuiala, imbarbatati pe cei slabi de
Inger, sprijiniti pe cei necredincio$i, fiti indelung rabdatori fata de
toti. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci
pururea cele bune sa urmati, unul fata de altul $i fata de toata lumea"
(I Tesaloniceni 5, 14-15); ,,Bucurati-va cu cei ce se bucura, pliingeti cu
cei ce pliing, nazuiti acel~i lucm unii pentru altii" (Romani 12, 15).
Credincio$ii, ,,in aceasta asidua interesare iubitoare a unuia fata
de altul, se arata ca sunt un singur trup" 314 , ca sunt ,,madulare uniC
altora" (Efeseni 4, 25).
Slujirea, ca forma a filantropiei, este o chemare (Efeseni 4, 1-2)
$i o indatorire fundamentala a Bisericii (Romani 15, 1), aviind drept
scop transformarea calitativa a credincio$ilor $i mantuirea lor.
11.4.b. Comunitatea bunurilor
In epoca apostolica, ob$tea cre$tina cuno~te un progres spiritual
cu totul deosebit. De la primii ascultatori ai predicii apostolice, care,
patrun$i la inima (Fapt. Ap. 2, 37) ,,au primit cuviintul $is-au botezat"
(Fapt. Ap. 2, 41 ), formand prima ob$te cre$tina in Ierusalim, $i pana la
Bisericile infiintate in Asia, Macedonia, Ahaia sau Roma, pre-
tutindeni se observa viata de comuniune $i solidaritate deplina pe care
313
Pr. prof. C. Galeriu, Jertfa ~i Rascumparare, p. 39.
314
Pr. prof. Dumitru Staniloae, Comunitate prin iubire, p. 56.
117

au trait-o cre$tinii la inceput. Sub aspect religios-moral, viata cre$tina
era cu totul noua. Dar nu numai atat. ~i sub aspect social se observa
acel~i progres uimitor. Viata sociala a cre$tinilor, in epoca apostolica,
1
avea ca principala caracteristica filantropia. Cre$tinii, chiar de la
inceput, au inteles adevarul ,,ca o comunitate deplina ·intre suflete nu
31
poate lua fiinta $i nu se poate mentine :fara o comunitate de bunuri" ::
de aceea, ,,toti cei ce credeau erau laolalta $i aveau toate de ob$te
(Fapt. Ap:-2, 44). Aceasta viata comunitara nu este impusa din afara,_ci
ea apare ca un rod firesc al credintei $i invataturii evanghelice, tra1ta '
autentic de primii credincio$i, curatiti $i innoiti prin Duhul Sfant in
,,baia n~terii de a doua" - Botezul (Tit 3, 5). Impa~indu-se din
bunurile duhovnice$ti, revarsate asupra lor prin Taina Sfantului Botez,
dupa ce, mai intai, li s-a :facut cunoscuta lucrarea mantuitoare a
Domnului Hristos prin predica Sfintilor Apostoli, primii credincio$i,
,,au pus in practica ideea generoasa de a-$i afirma egalitatea intreolalta
. insa $i unii mai instariti, care indata ce primeau credinta; din in-
$i in ceea ce prive$te uzul ce-1 :faceau de bunun·1e matena. 1e" 316 . A st~ie,
1
,,de la unitatea $i solidaritatea, sau comuniunea spirituala, U$Or au
trecut credincio$ii $i la comunitatea de bunuri materiale, ca urmare a
desavaf$itei lor fratietati duhovnice$ti"317 • Era, de fapt, dovada pro-
fundei lor transformari $i a recuno~terii ca toti sunt frati $i fii ~i
aceluiasi Parinte, de la care vine ,,toata darea cea buna" (Iacov 1, 17), $i
ca ·in fata Lui toti sunt egali. Aceasta a condus $i la adoptarea unei noi
atitudini fata de bunurile materiale pe care nu le mai considerau
proprietate~ lor stricta, ci ca pe un dar al lui Dumnezeu din care toti
trebuie sa se impa~easca: ,,Iar inima ~i sufletul multimii celor ce au
315 Ibidem, p. 67.
316Pr. prof. dr. G~igorie Marcu, Episoade din viata B~sericii_ crestine a v~,~cu-
lui apostolic fn expunere $i interpretare lucanica, in ,,M1tropoha Ardealulm , an
V, nr. 7-8, 1960, p. 531. ..
311 Magistrand pr. Mircea loan, Organizarea Bisericii si viata przm1lor
crestini, dupa Faptele Apostolilor, in ,,Studii Teologic.e", n:. 1-2, 1~~5, p. 71.; P,~·
prof. loan G. Coman, Crestinismul si bunurile materzale, m ,,Studu Teolog1ce ,
seria a II-a, nr. 3-4, 1949, p. 155-175.
118
crezut erau una $i nici unul nu zicea ca este al stiu ceva din averea sa,
ci toate le erau de ob$te" (Fapt. Ap. 4, 32).
De$i ne aflam in fata primei organizari sociale sub forma de ob$te
/
$i comunitate a bunurilor, originea ei o gasim insa in practica
Mantuitorului cu Sfintii Apostoli. Iuda Iscarioteanul era eel care
detinea punga (loan 12, 6) $i care cumpara cele necesare intregului
grup de ucenic'i ai lui Hristos sau dadea saracilor. Acest lucru se'
constata la Cina cea de Taina cand ucenicii, neintelegand ce i-a spus
Mantuitorul lui Iuda, au crezut, deoarece acesta avea punga, ca ii
zice: ,,Cumpara cele de care avem trebuinta la sarbatoare", sau sa <lea
ceva saracilor (loan 13, 29).
Initiata $i ptacticata de Mantuitorul $i de Sfintii Apostoli, aceasta
forma de filantropie va cuno~te o dezvoltare deosebita odata cu
intemeierea primelor comunitati cre$tine dupa Cincizecime, cand, se
$tie, cei dintai care s-au at~at credintei $i Apostolilor erau in
majoritate saraci, care ei in$i$i aveau nevoie sa fie sprijiniti. Erau
demnul cugetului lor, ,,i$i vindeau bunurile $i averile $i le imparteau
tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare" (Fapt. Ap. 2, 45). Aceasta era
filantropia personala a fiecarui membru al Bisericii. Mai tarziu,
credincio$ii nu-$i mai imparteau ei in$i$i averile, ci le vindeau, iar
pretul celor vandute 11 puneau ,,la picioarele Apostolilor'1' care, fura
discriminare imparteau fiecaruia dupa necesitati (Fapt. Ap. 4, 35)318 •
Se trece, astfe!, de la filantropia personala la filantropia ob$tei.
Noua forma de organizare a filantropiei inlatura inegalitatea, ca
$i jena celor care primeau cele necesare. Filantropia comunitatii era
superioara celei personale pentru ca, ~a cum spunea Sfantul loan
Gura de Aur, ,,se fucea cu multa demnitate, caci nu indrazneau sa le
'
imparta ei direct, nici nu le acordau cu dispret, ci le aduceau la
picioarele Apostolilor ~i incuviintau ca aceia sa fie iconomii lor,
distribuindu-le ca stapani; incat cei care le aduceau, le primeau inapoi
318
Magistrand Pr. Mircea loan, Organizarea Bisericii si viata primilor cres-
tini .. ., p. 71-72.
119
ca din cele ale ob$tei $i nu ca din ale lor. Aceasta se !acea ca sa nu mai
cada ei i'n slava de$arta. Daca aceasta s-ar ·petrece $i acum, apoi cu
multa placere ar vietui $i bogatii $i saracii. Aceasta aducea acee<l$i
satisfactie $i saracilor $i bogatilor" 319~ Se i'nlatura astfel ,,calvarul sara-
ciei" $i-se crea, In cadrul comunitatii cre$tine, o armonie sociala de-
pljna, o comunit~te i'n care diferentele de neam, sex, pozitie sociala,
c_onceptie religioasa, dispareau cu desavaf$ire (Galateni 3, 28), i'mp~i­
nindu-se cuvantul Mantuitorului ,,ca toti sa fie una" (loan 17, 21). In
epoca apostolica, ,,filantropia a devenit un efement tot atat de ·
indispensabil In viata comunitatii cre$tine, ca $i propovaduirea
cuvantului $i savaf$irea Tainelor"320 .
11.4.c. Agapele cre~tine
in stransa legatura cu forma filantropica a comunitatii bunurilor,
·1n epoca primara a Bisericii, In principal i'n veacul apostolic, s-a
practicat o alta forma de filantropie, $i anume: agapele cre$tine sau
meseie dragostei cre$tine.
- · bupa ce participau la ·cultul divin, in centrul caruia, de la
lnceput, a stat Sfiinta Euharistie, credincio$ii se a$ezau toti la aceea$i
masa, unde, bogati $i saraci, bolnavi $i sanato$i, stapani $i sclavi,
batrani $i copii ,,luau lmpreuna hrana lntru bucurie $i curatia inimii"
(Fapt. Ap. 2, 46). Agapele constituiau o. prelungire a bucuriei
euharistice, pe care o dadea comuniunea cu Hristos euharistic, $i
i'ncheia viata liturgica a unei zile din viata comuiiitatii cre$tine.
Practicate, mai lntai, i'n Biserica mama din lerusalim, agapele se vor
generaliza treptat $i In Bisericile din afara Ierusalimului, marturii
despre.practkarea acestora existand atat in Noul Testament, cat $i In
scrierile aparute dupa veacul apostolic.
Comentar la Faptele Apostolilor, Omil. XI, 3, Migne, P.G. LX, col. 96-97,
319
citat la Magistrand Pr. Mircea loan, Organizarea Bisericii si viata primilor
crestini, p. 73.
32° Farrar, Primele zile ale crestinismului, trad. de Nicodim Munteanu,
Manastirea Neamt, 1938, vol. I, p. 221.
120
Reunind pe credincio$i i'n duhul dragostei :frate$ti, agapele erau
,,ocazii aie unei edificari cre$tine, ca toate celelalte momente ale
programului care se desfii$ura la Ierusalim sub conducerea $i din
initiativa Sfintilor Apostoli"321 •
Agapele au constituit momente de viata cre$tina autentica, de o
frumusete $i de o solemnitate rar i'ntalnite. Se pare ca aceste mese ale
iubirii erau singurele la care puteau sa participe chiar ~i sclavii, !ara a
fi supU$i discriminarilor specifice lumii vechi 322 , fiind singurele
mese decente pe care ace$tia le serveau.
Ca $i In cazul comunitatii bunurilor, se poate spune ca agapele
cre$tine 1$i au originea i'n practica Mantuitorului, In special In masa
solemna pe care-El a luat-o cu Sfintii Apostoli lnainte de patimile
sale. Acee()$i solemnitate $i acela$i spirit fratesc, specific comuniunii
i'n iubire, caracte:rizau agapele cre$tine323 • Fiind legate de Sfiinta
Liturghie care aduna, i'ntr-o unitate sufleteasca desavaf$ita, pe toti
credincio$ii pentru a . participa la Sfiinta Euharistie, agapele au
constituit $i mijloace de educatie religioasa cre$tina bazata pe res-
pectul pentru valoarea $i demnitatea umana, pe :fratietatea $i egali-
tatea tuturor oamenilor lnaintea lui Dumnezeu, pe un comportament
social cu totul nou. ,,Agapa este o buna educatoare, zice Clement
Alexandrinul, $i are merinde bogate pentru i'ntemeierea unei frumoa-
se comuniuni"324 •
Valoarea agapei cre$tine nu era data de alimentele care se
consumau, ci de semnificatia ei mantuitoare. Agapa ,,era «semnul
$i legatura vietii corporative» (dupa expresia lui Duchesne) a
321
Pr. dr. Sabin Verzan, Faptele Apostolilor (cap. I si 2). Note exegetice, in
,,Ortodoxia", an X_LVI, nr. 1, 1994, p. 108. -
322
William Barclay, Analiza semantica a unor termeni din Noul Testament,
trad. de Doris Laurentiu, editata de Societatea Misionara Romana, Wheaton,
Illinois l!.S.A., 1992, p. 62-63.
323
Magistr. protos. Gr. Babu~, Agapa si Liturghia fn Biserica primara, in
,,Studii Teologice", seria a II-a, an VI, nr. 7-8, 1954, p. 459.
'
324
Pedagogul IL 7, 3, in ,,P.S.B." 4, trad. Pr. D. Fecioru, Bucure~ti, 1982, p. 232;
Pr. prof. Ene Brani~te, ldei, principii si preocupi:tri sociale fn cultul Bisericii
Ortodoxe, in ,,Studii Teologice", an IV, nr. 7-8, 1952, p. 436-437.
121
comunitatii"325 , care avea la baza daruirea in iubire. Ea intarea
unitatea in Hristos ~i -sporea nazuinta spre unirea cu Dumnezeu.
Bucuria pe care o traiau cre$tinii in cadrul agapelor (Fapt. Ap. 2, 46)
nu era data de mancarea trupeasca propriu-zisa, ci de dragostea cu
care aceasta era oferita $i care :facea ca ,;mancarea pamantea~ca sa
conduca la mancarea cea ve$nica. Masa, deci, nu este agapa, dar
masa sa depinda de agapa" 326 • Agapele rell$eau sa reuneasca, prin
forta dragostei $i prin lucrarea Duhului Sfant, pe toti credincio~ii
intr-o existenta terestra comuna, ·ca imagine a existentei comune
cere$ti. Sfantul Vasile eel Mare evoca experienta acestei vieti' de
comuniune in iubire, care forma aureola Bisericii din primele zile
ale ~re$tinismului, in wmatoarele cuvinte: ,,Sa ne intoarcem la
exemplul dat de cei trei mii de barbati! Sa imitam prima adunare a
cre$tinilor! (Fapt. Ap. 2, 44) Aceia aveau toate in comun: viata,
sufletul, intelegerea; masa le era comuna, fratia nezdruncinata,
dragostea ne:fatamica; multele trupuri :faceau un singur trup;
feluritele suflete erau unite intr-o singura intelegere"327 •
Aceasta atmosfera de-a dreptul inaltatoare, care a caracterizat
viata Bisericii in primele ei zile de existenta, a fost umbrita de
comportarea unor cre$tini, proveniti mai ales din mediul pagan, care
cu greu se debarasau de lacomia $i de dezmatul care se produceau la
ospetele pagane.
· Odata cu intemeierea de noi Biserici cre$tine, locale sau
provinciale, acestea au folosit $i aceasta forma de filantropie. Dar, in
unele dintre aceste Biserici, caracterul sobru $i solemn al agapelor s-a
schimbat ca urmare a deplasarii interesului de pe actul euharistic pe
agapa sau pe masa propriu-zisa. A$a a fost cazul in Biserica din
Corint unde, ca urmare a dezordinilor care s-au produs, Sfantul
325
Pr. prof loan Gh. Coman, Temeiuri bib/ice $i patristice pentru folosirea fn
comun de catre oameni a mijloacelor de trai, in ,,Studii Teologice", seria a II-a,
an V, nr. 9-10, 1953, p. 595.
326
Clement Alexandrinul, Pedagogul IL 7, 1, p. 232.
327
Omilia a VIII-a, rostita in timp de foamete $i seceta, VIII, in ,,P.S.B." 17,
partea intai, trad. Pr. D. Fecioru, Bucure$ti, 1986, p. 432.
122
Apostol Pavel a fost nevoit sa intervina energic pentru restabilirea
frumusetii agapelor, dezordinele echivaland ~u dispretuirea Trupului
lui Hristos - Biserica (I Corinteni 11, 20-23) $i a jertfei euharistice.
Un comportament asemanato.r este combatut $i de Sfantul luda in
Epistola sa (v. 12-13).
Cu toate acestea, agapele au continuat sa se desra$oare ~i in
perioada de dupa veacul apostolic. Iara cateva marturii din veacul al
doilea care atesta practicarea lor in aceasta perioada, precum $i
faptul ca, in multe Biserici, s-a pastrat caracterul solemn al acestora.
A$a, in Epistola catre Diognet se spune ca, atunci cand se aduna,
cre~tinii .,,fntind masa comuna, dar mi $i patul"328 • Precizarea din
final este importanta pentru ca ne arata ca viata cre$tina nu era
intinata de pacatul desfraului.
Sfantul lgnatie, despre care Sfantul loan Hrisostom spune ca a-
cunoscut pe Sfintii Apostoli $i ca a fost hirotonit episcop al
Antiohiei de Sfantul Apostol Petru, aminte~te de practica agapelor $i
in secolul al II-lea, precizand ca: ,,Nimeni sa nu faca rara episcop
ceva din cele ce apartin Bisericii. .. Fara episcop nu este ingaduit nici
a boteza, nici a face agapa"329 •
Marturii despre practicarea agapelor in veacul al II-lea avem $i din
Biserica Apuseana. Minucius Felix arata ca acestea se desla$urau intr-o
maniera sobra: ,,Ospetele noastre, zice el, nu numai ca sunt cuviincioa-
se, dar sunt $i modeste; caci nu ne ospatam cu mancari alese, nici nu
prelungim masa band vin mult,_ ci imbinam veselia cu seriozitatea" 330 •
La fel, Tertulian mentioneaza practicarea agapelor $i diferenta
intre modul cum se desr~urau acestea $i eel in care se desta$urau
ospetele pagane: ,,Agapele noastre i$i indreptatesc fiinta de la nume-
328
V, 7, in ,,P.S.B" 1, Scrierile Parintilor Apostolici, trad. Pr. D. Fecioru,
Bucure$ti; 1979, p. 340.
329
Epistola catre Srp.irneni, VIII, 1, 2, Scrierile Parintilor Apostolici, in ,,P.S.B."
1, trad; Pr. D. Fecioru, Bucur~ti, 1979, p. 184.
330
' Octavius, XXXJ, 5, Apologeti de Zimba latina, in ,,P.S.B." 3, trad. de Prof.
Nicolae Chitescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol $i Prof. David
Popescu, Bucure$ti, 1981, p. 385.
123
le pe care 11 au: cuvantul acesta, astfel numit, la greci inseamna de mult in con$tiinta religioasa cre$tina, incat reminiscente ale lor se
iubire. Oricat de mult ne-ar costa ele, ne socotim platiti de cheltuiala intalnesc $i astazi in viata Bisericii, $i sunt legate de anumite
racuta in numele iubirii de aproapele nostru, daca prin aceasta. evenimente ori de anumite slujbe divine. Iara cateva exemplificari:
mangaiere ~uram intrucatva pe cei in lipsa, nu in felul in care la voi - anafora care se imparte credincio$ilor la sffir$itul Sfintei Litur-
parazitii se mandresc a-$i sacrifica libertatea cu pretul indoparii ghii, aminte$te de agapa care urma serviciului divin, in veac\ll
stomacului, ca sa fie bataia de J. oc a altora ci acela in care la apostolic;
' ' - dupa 1mpafta.$irea credincio$ilor, acestora Ii se ofera o bucatica
Dumnezeu, cei ~evoiru;;i se bucura de o mare dragoste. Daca prilejul
de prescura sau anafora $i un paharut cu vin din ofrandele .adus~ la
meselor noastre este onest, pretuiti atunci la fel $i restul randuielii
Sfantul Altar de credincio$i;
noastre religioase. Tot ce se refera la indatoririle noastre religioase
- la hramurile bisericilor de enorie $i manastiri se organizeaza me-
nu ascunde nimic ru$inos, nimic necuviincios. Caci nu ne ru;;ezam la
se la care participa, 1n principal, credincio$ii straini $i saracii din
masa mai inainte de a fi rostit rugaciunea catre Dumnezeu; mananc~
parohie_ $i din apropiere; .
fiecare cat ii cere foamea, bea cat ii ingaduie setea"33l.
- la pomenitea mortilor (praznice) participa ,$i strainii $i.saracii;
Pe Ianga aceste marturii ale Bisericii, atat Rasaritene cat $i Apuse- /
- in ziua de Pru;;ti sau la Duminica Tomei, in unele parohii, se obi$-
ne, ,,de la inceputul sec. al 11-lea avem $i un document profan despre
nuie$te sa se serveasca masa in curtea Bisericii.
existenta agapei: scrisoarea lui Plinius Secundus catre imparatul Tra-
Sunt traditii cre$tine care amintesc de atmosfera frateasca,
ian in toamna anului 112. Plinius arestase cre$tinii care se adunau la
inaltatoare, de la inceputurile Bisericii cre$tine.
cultul religios foarte de dimineata in zori de zi. Unii dintre detinuti
devin apostati $i marturisesc lui Plinius despre masa comuna pe care o
luau, la care li se oferea o hrana simpla $i perfect inocenta."332. 11.4.d. Ajutorarea Bisericilor aflate In lipsuri
Stint marturii care demonstreaza raspandirea acestei forme de
filantropie, care la inceputurile Bisericii cre$tine a reprezentat o pa- Biserica din Ierusalim a cunoscut o dezvoltare rapida $i o
organizare deosebita. Cartea Faptele Apostolilor ne spune ca
gina deosebit de frumoasa de dragoste $i solidaritate frateasca,
,,Domnul adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiau" (2, 47), iar
spirituala $i sociala. Chiar daca agapele, in timp, $i-au pierdut
,,cuvantul lui Dumnezeu cre$tea $i se lnmultea foarte numarul
caracterul lor solemn, ca urmare a slabiciunilor omene$ti, iar unele
ucenicilor, inca $i multime de preoti se supuneau credintei" ( 6, 7). -
sinoade locale au interzis chiar sa se mai ,organizeze agape in
Viata Bisericii din Ierusalim avea sa fie, insa, curand tulburata de
biserici (Laodiceea 360?, Cartagina 397)333 , ele s-au imprimat atat
persecutiile·indreptate impotriva cre$tinilor, persecutii al caror pre-
331
Apologeticul, XXXIX, 16, 17, Apologeti de Zimba latina, in ,,P.S.B." 3, trad.
ludiu 1-a constituit martiriul Sfantului Stefan (Fapt. Ap. 7). Prigoana
d~ prof. Nicolae Chitescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol ~i prof. Da- dezlantuita i-a determinat pe Sfintii Apostoli $i ucenicii lor sa para-
vid Popescu, Bucure~ti, 1981, p. 94. seasca Ierusalimul $i sa predice In tinuturile din afara lui, unde s-au
332
· H. Leclercq, art. Agape, in ,,Dictionnaire d' Archeologie Chretienne et de format noi Biserici, ca cele din Iudeia, Galileea, Samaria (Fapt. Ap.
Liturgie", tom. I, part. I, Paris, 1924, col. 793, citat la Magistr. Protos Grigorie 9" 3 l), Damasc $i apoi Antiohia, iar, mai ales, dupa convertirea
Babu~, Agapa $i Liturghia fn Biserica primara, p. 465.
333
Nouveau dictionnaire biblique, revise et augmente, Editions Emmaus,
Sfantului Apostol Pavel, in Asia, Galatia, Macedonia, Ahaia etc.
Suisse, 1992, p. 44. Toate aceste Biserici din afara Palestinei pastrau legatura cu Biserica
124 125

mama din Ierusalim cu care se aflau in comuniune spirituala. De
asemeni, viata $i organizarea acestor Biserici imitau modelul celei din
Ierusalim, desigur, neintelegandu-se prin acea~ta identitate absoluta.
Dominanta vietii acestor Biserici , era spiritul de solidaritate
frateasca. Ceea ce le unea era,Jn primul rand, doctrina $i cultul, iar
in al doilea rand activitatea filantropica. Filantropia se manifesta atat
fata de membrii Bisericii din care aCe$fia fiiceau parte, cat $i fata de
cei care apartineau altor Biserici. Este adevarat ca nu avem indicii
ca, 1n Bisericile din afara Ierusalimului, sa se fi practicat comuni-
tatea bunurilor, in schimb se practicau, dupa modelul celei din
Ierusalim, agapele in cadrul cultului $i ajutorarea saracilor, ca forme ale
filantropiei. Astfel, agapele se practicau in Antiohia (Galateni 2, 12), in
Galatia (Galateni 2, 12), in Corint (I Corinteni 11, 20-21) $1, desigur,
In alte comunitati cre$tine. Agapele, ca forma a filantropiei,
exprimau dragostea frateasca $i solidaritatea intre membrii aceleia$i
Biserici. Fata de fratii apartinand altor Biserici, filantropia era
concretizata in ajutoarele materiale colectate in Biserici, de regula
atunci cand se desfii$ura cultul divin, ajutoare care erau destinate
celor aflati In nevoie, din alte Biserici. Era Inca o forma de filan-
tropie prin care Biserica apostolica practica cea mai inalta porunca a
Mantuitorului: dragostea de Dumnezeu $i de aproapele334 .
Filantropia, practicata sub forma colectelor -pentru ajutorarea
altor Biserici, ,,insufla in con$tiinta tuturor 1ncrederea omului in om,
simtul de responsabilitate colectiva fata de lipsurile fiecaruia, cu un
cuvant, un program multilateral de apostolat al faptei bune, al unei
:fratii bazate pe credinta ca in fiecare om ce sufera trebuie sa vedem
pe Hristos, Care ne cauta, ne a$teapta"335.
Aceasta forma de filantropie n-a fost golita de rostul sau religios.
_ Ea era expresia credintei $i a dragostei cre$tine, a convingerii ca toti
credincio$ii, indiferent unde se afla, sunt frati intre ei $i formeaza o
334
Pr. prof. loan Oh. Coman, invatatura crestinii despre bunurile economice,' in
,,Studii Teologice", seria a II-a, an III, 1951, p. 233.
I 337
335
Pr. prof. Teodor Bodogae, Sfantul loan eel Milostiv, protagonist al aposto-
latului social, in ,,Studii Teologice'', an XXVI, nr. 9-10, 1974, p. 698.
126
'
familie. Sentimentul nou al fratemitatii $i solidaritatii universale a
fost pus in lumina $i prin sprijinul material $i moral acordat
credincio$ilor de pretutindeni sub aceasta forma. · Practicata astfel,
filantropia, pe langa faptul ca ea constituie o cale de desavftr$ire religios-
morala a vietii celei noi (Romani 6, 4) ,,in Hristos" (I loan 3, 14), era $i
o dovada de unitate cre$tina desavaf$ita.
Colecta era aplicarea practica a harismei ajutorarilor (I Cor. 12, 28)
exprimata ca o functie sociala de interes general (Fapt. Ap. 20, 35),
care pome$te de fa un organism social sacramental catre un alt
r
organism social sacramental. Ca sistem colectiv de ajutorare, colecta ,
arata ca Biserica este intr-adevar un organism dinamlc in care toate
madularele sunt active, exprimandu-$i dragostea fata de Dumnezeu 1n
darul personal fata de aproapele, dar pe care nu-1 considera nimeni ca
fiind ,,al meu", ci, intotdeauna, ca ,,al nostru". Colectele erau inca o
forma de slujire a aproapelui, dupa cum arata 1nsll$i termenul
diaconein, care, pe Ianga intelesul sau larg de slujire sau lucrare
savaf$ita in folosul altora (Matei 25, 44; Marcu 15, 41; Luca 4, 39),
exprimL,,mai restrans, $i o actiune de ajutorare a credincio$ilor"
(Romani 15, 25; II Cor. 8, 9-20; Evrei 6, 10) 336 . Prin aceasta forma
de binefacere, Biserica cea Una dovede~te ca se lngrije$te de ne-
voile comtme de viata ale tuturor membrilor ei, oriunde s-ar afla
ace$tia, fiira nici un alt scop decat implinirea dragostei poruncita de
Hristos, fiira de care binefacerea cre$tina i$i pierde sensul autentic, dupa
cum precizeaza Sfiintul Apostol Pavel: ,,De a$ lmparti toata avutia
mea ... iar dragoste nu am, nimic nu-mi folose$te" (I Cor. 13, 3)337.
Colectele intaresc sentimentulfratietatii, al unita.tii $i comunil.lnii
in iubire, de aceea, ceea ce caracterizeaza aceasta forma de filan-
tropie este bucuria. Bucuria celui care prime$te, caci orice dar
creeaza bucurie in sufletul primitorului (Fapt. Ap. 14, 17) pentru ca
• _. • I
s1mte ca nu este smgur, insa $i bucuria celui care daruieste si care
' ' '
336
Prof Iustin Moisescu, Ierarhia bisericeasca fn epoca apostolicii Editura
Ce~trului Mitropolitan al Olteniei, 1955, p. 17. '
Diac. prof. Sorin Cosma, Problema binefacerii ca virtute crestina in
,,Mitropolia Ardealului", an XX, nr. 6-8, 1975, p. 470. '
127
este cu mult mai mare, fiindca el nu numai ca participa la bucuria
aproapelui sau (Romani 12, 15), dar este chiar cauza a bucuriei lui, $i
nu numai a lui, ci a Bisericii intregi, bucuria fiind o caracteristi~a a
Bisericii in ansamblul ei, dar $i a fiecarui credincios in parte (Fapt.
Ap. 2, 46). Clement Alexandrinul zice ca ,,omul care face bine este
chip al lui Dumnezeu (Fae. 1, 26); si el insu$i are - parte de
binefacerea pe care · o sava~este, ca si capitanul unei corabii (ih
furtuna n.n.); mantuie pe altii, dar se mantuie si pe el"338 . Pentru a
mentine aceasta calitate a Bisericii, ,,corabia mantuirii", cum o
numeste S!antul Ciprian, in care fiecare se mantuie$te pe el, dar ii
mantuieste $i pe ceilalti, S!antul Apostol Pavel indeamna- ca:
,,Fiecare sa <lea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau sau.de
sila, caci Dumnezeu iubeste pe eel care da cu voie buna (bucurie)"
(II Corinteni 9, 7). Este, de fapt, o chemare adresata de marele
Apostol tuturor credincio$ilor de a lua parte la bucuria Bisericii, dar,
in acel~i timp, de a se face ei insisi izvor de bucurie in ea.
Apelul apostolului nu a ramas :fara rezultat, Noul Testament
consemnand organizarea mai multor colecte pentru saracii din
Biserica Ierusalimului, ajutorarea Bisericilor fiind considerata chiar
ca o datorie a fiecarui credincios (Romani 15, 26-27). De altfel,
putem spune ca in activitatea misionara a S!antului Apostol Pavel,
pe Ianga predicarea Evangheliei, pe care o considera ca fiind
principala sa indatorire (I Corinteni 9, 16), organizarea colectelor
reprezinta o latura insemnara a activitatii sale. De$i aceasta a fost o
initiativa personala, to~i la Sinodul Apostolic de la Ierusalim din
anul 49 (50) i se adreseaza $i o rugaminte oficiala, in acest sens
(Galateni 2, 10).
Potrivit Epistolei I Corinteni 16, 1, colectele se organizau de
regula sarbatoarea in cadrul cultului divin (sau dupa terminarea
acestuia), cand credincio$ii erau lndrumati sa puna in practica mesa-
jul evanghelic privind dragostea pentru fratii de departe (Romani
15, 1-12; 26-27).
338
Stromata a II-a, 102, 2, p. 163.
128
Este o certitudine ca asemenea colecte au fost organizate in
Bisericile din provincia Galatia (I Corinteni 16, 1), carora Apostolul
le-a <lat instructiuni referitoare la aceasta lucrare, probabil in timpul
celei de a doua calatorii misionare cand a ajuns $i a zabovit mai mult
in acest tinut; in Antiohia Siriei (Fapt. Ap. 11, 29-30) unde se
practicau si agapele (Galateni 2, 12); in Filipi, unde credinciosii au
dovedit o marinimie deosebita, pe care Sflintul Pavel o elogiaza In
cuvinte pline de caldura pentru ca ,,In multa lor incercare de necaz,
prisosul bucuriei lor $i saracia lor_cea adanca au sporit in bogatia
damiciei lor, ca de voia lor au dat, dupa putere $i peste putere, cu
multa rugaminte cerand har de a lua $i ei parte la ajutorarea sfintilor"
(II Corinteni 8, 2-4). De altfel, credincio$ii din Filipi si-au aratat
marinimia si fata de persoana Sflintului Apostol Pavel, trimitandu-i
ajutoare in mai multe randuri: de doua ori in Tesalonic (Filipeni 4, 16),
o data in Corint (II Corinteni 11, 9) $i o data cand se afla in prima
captivitate romana, prin Epafrodit (Filipeni 4, 18).
De asemeni, au fost organizate colecte in Biserica din Corint
(I Corinteni 16, 1-3); II Corinteni 8, 6-7; 9, 1-4) ai carei
credincio$i sunt dati ca exemple de S!antul Pavel pentru cei din
Macedonia $i Ahaia; in Ahaia (cf. II Corinteni 8, 23-24); in Tesalo-
nic (I Tesaloniceni 4, 9-12) unde credinciosii sunt indemnati ,,sa
prisoseasca mai mult" In iubirea de frati, desi damicia_lor era
recunoscuta. In s!a~it, probabil, $i in Efes (cf. Fapt. Ap. 20, 35).
Aceste colecte au fost duse la destinatie de delegati ai Bisericilor
in care au fost stranse ajutoarele, ori chiar de Sfantul Pavel $i cola-
boratorii sai. Cartea Faptele Apostolilor ne precizeaza ca ajutoarele
stranse in Antiohia au fost trimise la Ierusalim ,,prin mana lui
Barnaba si Saul" (11, 30). Tot din aceasta carte aflam ca, la intoar-
cerea din a treia calatorie misionara, Srantul Pavel a fost insotit de:
Sosipatru din Bereea, Aristarh $i Secundus din Tesalonic, Gaius din
D~rbe, Timotei care era originar din Listra (16, 1-2), $i pe care
Srantul Pavel 1-a luat cu sine din a doua calatorie misionara, Tihic $i
Trofim din Asia. Probabil ca acestora Ii s-a adaugat Tit care a fost
129
trimis de Srantul Pavel in Corint ca sa organizeze strangerea de
ajutoare (II Corinteni 8, 6, 23).
Prin aceste ajutoare materiale se face vadit spiritul de fratie al
credincio$ilor de pretutindeni $i se dovede$te ca cre$tinismul este
religia iubirii, cu atat mai mult cu cat aceste colecte sunt r~zultatul
dorintei credincio$ilor de a ajuta Biserica Ierusalimului (II Corinteni
8, 1-5), ,,aceste jertfe materiale fiind un raspuns pentru bunurile
spirituale primite de ei de la Biserica mama (cf. Romani 15, 27)''3 39 .
ll.4.e. Ajutorarea vaduvelor ~i saracilor, orfanilor, bolriavilor
De$i Biserica este o institutie de ordin pur religios, ea nu a
trecut cu vederea nici problemele de natura sociala, mai ales pe
acelea care afectau in mod direct existenta oamenilor. Toti cei
defavorizati au fost permanent in atentia Bisericii $is-au bucurat de
sprijinul ei, iar ajutorarea lor mate~iala a devenit principiu de viata
cre$tina $i mijloc de dobandire a Imparatiei lui Dumnezeu pentru
fiecare din fiii ei (Matei 25). Aceasta atitudine a Bisericii pome$te
-de la adevarul ca toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu, pentru
ca toti sunt purtatorii ,,chipului Sau". Bogatia $i saracia nu sunt stari
create de Dumnezeu. Acestea au aparut dupa caderea in pacat cand,
odata cu alterarea ,,chipului lui Dumnezeu" din om, s-a diminuat $i
capacitatea acestuia de a iubi plenar pe aproapele sau. De$i omului,
prin creatie, i-a fost incredintata intreaga natura inconjuratoare ca sa
sta.paneasca $i sa foloseasca roadele ei, el, pana la cadere, nici un
0
moment, nu a considerat-o proprietatea sa. Calcand porunca divina
in rai, omul cade din starea de fericire in care fusese ~ezat, antre-
nand in aceasta cadere $i natura inconjuratoare (Romani 8, 19-22) ·
care nu-1 mai recunoa$te de stapan $i nu-i mai ofera totul de-a gata,
i, cu osteneala, trebuie sa-i smulga cele necesare existentei (Facerea
9
3, 17-19). Pe aceasta treapta a existentei omului apare institutia
339 Magistr. pr. loan Mircea, Organizarea Bisericii $i viata primilor cre$tini,
p. 79.
130
proprietatii particulare, ca o incercare a sa de a redobandi demnitatea
de stapan pe care o pierduse din cauza pacatului, $i care, acum, se
manifesta 1n mod josnic, egoist, ca o dorinta de a poseda totul, chiar
$i ceea ce nu i se cuvine, sau nu-i este necesar, :fara a se mai gandi la
cei din j urul sau.
Desigur, bogatia, ca stare, nu e rea in sine, daca este adunata prin
munca cinstita, dar munca nu trebuie considerata doar ca un mijloc
de a aduna avere, ci $i ca o-necesitate pentru ,,activarea iubirii aproa-
pelui"340. Chiar $i bogatia adunata in mod nedrept poate fi valori-
ficata pozitiv. Mantuitorul spune: ,,Faceti-va prieteni cu bogatia ne-
dreapta, ca atunci, cand veti parasi viata, sa va primeasca ei in
corturile cele ve$nice" (Luca 16, 9). Cu alte cuvinte, nu-ti lipi inima
de cele ce le-ai adunat in chip necinstit, ci imparte-le la saraci, care
vor depune marturie despre fapta ta in fata lui Dumnezeu, la
Judecata ~e apoi. Noul Testament ne ofera un exemplu de
valorificare · pozitiva a bogatiei necinstite in persoana vame$ului
Zaheu, care, prin bogatie, a dobandit mantuirea (Luca 19, 2, 8-10).
Bogatiile mari niciodata nu se pot aduna, exch1siv, prin munca
cinstita.
Daca Srantul Ambrozie afirma ca bogatia peste masura ascunde
in ea intotdeauna ,,un izvor de nedreptate $i neomenie", iar Srantul
loan Gura de Aur spune direct ca ,,orice bogatie este un furt",
potrivit Srantului Vasile eel Mare, bogatia se situeaza printre ,,relele
care pustiesc omenirea" pentru ca are la baza lacomia $i nedreptatea,
lucru afirmat, de altfel, $i de Sfanta Scriptura: ,,De unde vin
razboaiele $i de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din
poftele voastre care se lupta in madularele voastre? Poftiti $i nu
aveti; ucideti $i pizmuiti ... va s:faditi $i va razboiti ... " (Iacov 4, 1-2),
,,iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile noastre, pe care voi ati
oprit-o, striga; $i strigatele seceratorilor au intrat in urechile Dom-
nului" (Iacov 5, 4).
340
Pr. prof. D. Sraniloae, fnvatatura cre$tina despre munca in Studii Teolo-
gice " , seria a II-a, an V, nr. 1-2, 1953, p. 28. ' "
131
 A!;;adar, bogatia distruge comuniunea de dragoste. Pentru bogatul
care $i-a lipit inima de averi, totul este doar un ,,al meu"' cand, in
realitate, in comuniunea de iubire cre$tina, bunurile materiale trebuie
privite ca ,,ale noastre" 341 • Bogatia spore$te nelini$tea $i fuimantarea
celui ce o poseda: ,,Ce voi face, ca n-am unde sa-mi strang ,roadele
mele?" (Luca 12, 17), cugeta in sine bogatul caruia i-a rodit tarina.
Pentru acesta, bunurile materiale constituiau un scop in sine, iar
nu un mijloc pentru dobandirea vietii ve$nice342 • El considera ca viata
sta in prisosul avutiilor sale: ,,Suflete, ai multe bunatati stranse pentru
multi- ani; odihne$te-te, mananca, bea, vesele$te-te" (Luca 12, 19).
Cople$it de averile de care $i-a lipit inima, el ,,se uita mai mult la
aurul lui decat la cer" 343 , $i nu sesizeaza ca bogatia nu da vietii nici
sens $i nici valoare. Srantul Vasile eel Mare spune ca ,,omul drept,
chiar daca are bogatii, nu-$i leaga inima de ele, nici nu le cauta
atunci cand nu le are. Caci el nu-i lasat sa se bucure (singur) de cele
ce i s-au dat, cat mai ales sa le daruiasca" 344 • Daruind din bunurile
sale altuia, omul face sa straluceasca in sine un alt aspect al chipului
lui Dumnezeu din el $i anume: bunatatea. Noi trebuie sa fim buni,
,,potrivit milostivirii $i dulcetii Creatorului nostru" 345 , zice Srantul
341 Asistent Constantin C. Pavel, Lacomia, patimd daunatoare vietii indivi-
duate si obstesti, in ,,Studii Teologice", an VII, nr. 7-8, 1955, p. 482; vezi si
Arhid. prof. dr. loan Zagrean, Conceptul de dreptate sociala, in ,,Ortodoxia", an
XXXIII, nr. 4, 1981, p. 607.
342 Diac. prof. Orest Bucevschi, Nedreptatea sociala, piedica in calea mantu-
irii, in ,,Studii Teologice", seria a II-a, nr. 5-6, 1954, p. 232.
343 Minucius Felix, Octavius XVI, 5, trad. de Petru I. Papadopol (R. Valcea,
1936) revazuta de David Popescu ( 1978), in Apologeti de Zimba latina, colectia
,,P.S.B." 3, Ed. Institutului Biblic side Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
Bucuresti, 1981, p. 367.
344 Epistola 236, VII, in ,,P.S.B." 12, trad. de Pr. prof. dr. Constantin
Comitescu si Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Editura lnstitutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988, p. 492. 1
345 Epistola I catre Corinteni XIV,3, in ,,P.S.B." 1, Scrierile Parintilor Apos-
tolici, trad. de Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1979, p. 53.
132
Clement Romanul, :facand parte din toate ale noastre semenului
nostru, :fara a zice ca sunt ale mele 346 •
Sranta Scriptura a Vechiului $i a Noului Testament arata ca relatiile
dintre bogati $i saraci trebuie sa aiba la baza principii profund umaniste.
Spre deosebire de alte religii precre$tine, ,,caracterul filantropic $i
umanitar al legislatiei mozaice este destul de inalt $i impresionant"347 .
Aceasta a tinut treaza COll$tiinta ca toti oamenii sunt egali in fata lui
Dumnezeu, singurul Parinte al tuturor, $i ca toti sunt frati intre ei.
Vechiul Testament arata ca ,,iubirea trebuie sa cuprinda $i pe cei
sarmani, caci $i ace$tia sunt :faptura aceluia$i Creator (Pildele lui
Solomon 22, 2), Dumnezeu pretuind deosebit pe eel care arata
dragoste fata de sarac (Pilde 14, 31 ). Aceasta dragoste, daca se
rezuma la un simplu sentiment steril, este lipsita de valoare,
importanta ei rezultand din roadele pe care le realizeaza" 348 • ,,Cel
care are mila de sarman, imprumuta Domnului, $i El ii va rasplati
fapta lui cea buna" (Pilde 19, 17), iar ,,eel care apasa pe eel sarman
defaima pe Ziditorul lui" (Pilde 14, 31 ), afirma inteleptul Solomon.
Aghiografii Vechiului Testament cer bogatilor sa fie calauziti de
sentimente umanitare fata de cei saraci, pentru ca ace$tia nu sunt
singuri, ci ,,Domnul va apara pricina lor $i va ridica viata celor care
ii vor fi jefuit" (Pilde 22, 23).
Cre$tinismul, credincios Intemeietorului sau, care intotdeauna a
aparat pe cei saraci, a imbrati~;;at cu caldura cauza acestora349 •
346
Barnaba, Epistola XIX, 8 in Scrierile Parintilor Apostolici, colectia
,,P.S.B." 1, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1979, p. 136.
347
Pr. lect. A. Negoita, Institutii sociale in Vechiul Testament, in ,,Studii Teo-
logice'', seria a II-a, an II, nr. 9-10, 1950, p. 579.
348
Diac. lect. M. Chialda, !nvataturi moral-sociale in cartea ,,Proverbele lui
Solomon", in ,,Studii Teologice'', seria a II-a, an VII, nr. 1-2, 1955, p. 17.
349
Tertulian, Despre rabdare, VII, in ,,P.S.B.", Apologeti de Zimba latina, trad.
de Pr. prof. Nicolae Chitescu, Eliodor Constantinescu, Pavel Papadopol, prof.
David Popescu, Bucuresti, 1981, p. 189; vezi si Pr. prof. loan Gh. Coman, !nva-
tatura crestina despre bunurile economice, in ,,Studii Teologice", seria a II-a, an
III, 1951, p. 227.
133
 Biserica intemeiata de Mantuitorul Hristos a cuprins dintotdeauna ~i
oameni bogati, dar ~i diferite categorii de nefericiti. Ceea ce a :facut
Biserica pentru aceasta din urma categorie a fost ,,o adevarata
- revelatie sociala, 0 minune sociala a dragostei cre~tine.
So,cietatea de frati, care era Biserica, forma o mare $i_ sfanta
institutie filantropica" 350 . Aceasta institutie divino-umana nu a
neglijat nici o categorie de nefericiti. Ea nu s-a multumit doar sa
constate situatia dramatica a multora dintre fiii ei, ci a cautat, ~i a
gasit, solutii concrete pentru inlaturarea tuturor nevoilor sociale.
Activitatea filantropica a Bisericii, in epoca primara a existentei
ei, a ramas o paradigma pana astazi. Facerea de bine, care, dupa cum
zice Clement Alexandrinul, ,,odrasle~te din dragoste"351 , constituia o
caracteristica a vietii cre$tine (Fapt. Ap. 2, 45). Cei care prin slujirea
lor au ocrotit ~i ajutat neincetat pe saraci, pe orfani ~i vaduve au fost
membrii ierarhiei biserice~ti, in frunte cu episcopii 352 .
Facerea de bine nu consta doar in ajutorarea materiala a seme-
nilor. De aceea, ea nu presupune neaparat bogatie. Ea consta ~i in
valorificarea darurilor (harismelor) pe care oamenii le-au primit de
la Dumnezeu in folosul aproapelui. Sfantul Apostol Petru ii spune
ologului de la poarta templului: ,,Argint ~i aur nu am; dar ce am,
aceea iti dau. in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te $i
umbla" (Fapt. Ap. 3, 6-7). Vindecandu-1, cu puterea data lui de Iisus
Hristos (Fapt. Ap. 3, 12, 16), Petru 1-a scos din starea umilitoare de
cersetor
, ' redandu-i
-
demnitatea umana, $i oferindu-i posibilitatea de
a-$i c~tiga s_~ngur cele necesare existentei.
350 Prof. Teodor M. Popescu, Cler $i popor fn primele trei secole, in ,,Studii
Teologice'', seria a II-a, nr. 9-10, 1949, p. 734. . Domnului este sarac, pentru ca este atras de bogatia lui; se roaga foarte putin, iar
351 Care bogat se va mantui?, 28, 4, in ,,P.S.B." 4, trad. de Pr. D. Fec10ru,
Editura Institutului Biblic ~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucu-
re~ti, 1982, p. 54.
3s2 Herma, Pastorul, 104, 2, in Scrierile Parintilor Apostolici, cplectia
,,P.S.B." 1, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic ~i de Misiune al Bi-
sericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1979; p. 309.
134
Facerea de bine are, a$adar, ~i un anumit aspect spiritual, pe
Ianga eel material. Cand Mantuitorul le-a spus fariseilor: ,,Mila
voiesc, iar nu jert:fa" (Matei 12, 7) El a vrut sa arate ca Dumnezeu
,,pune pret mai mult pe implinirea interna a legii, in sufletul omului,
care se manifesta prin mila pe care o avem noi unul fata de altul"3s3.
in timp ce mila inseamna recunoa$terea lui Hristos in eel sarac,
dispretul ~i ignorarea saracului inseamn~ ,,negarea «chipului lui
Dumnezem> in om" 354 ~i nerecuno~terea lui Hristos ca frate al
acestuia (cf. Matei 25).
in multe din parabolele Sale, Mantuitorul arata ca bogatia, de$i
nu este intotdeauna necesara, are o importanta deosebita, mai ales
din perspectiva eshatologica, daca e folosita in scop de binefacere 355 .
Bogatul ~i saracul depind unul de altul. Intr-un anumit sens, ~i
unul $i altul este $i bogat $i sarac. Cel care are bogatii materiale, de
cele mai multe ori, este sarac in virtuti, iar eel care se afla in lipsuri
materiale poate fi bogat in virtuti. Putem spune ca fiecare impliile$te
lipsurile celuilalt, sau spore$te bogatia celuilalt, ca fiecare lucreaza
la mantuirea celuilalt35 6.
Bogatul nu-~i pericliteaza mantuirea pentru ca este bogat, ci
pentru modul cum i$i folose$te bogatia, iar saracul nu se mantuie$te
doar pentru ca este sarac, ci pentru faptul ca, chiar in aceasta stare, el
353
Dr. Vasile Gheorghiu, Sfanta Evanghelie dupa Matei, cu comentar, vol. II,
Cernauti, 1927, p. 409.
354
Magistr. Victoria Pietreanu, Principii de moralii sociala fn _epistolele so-
bornice$ti, in ,,Studii Teologice", seria a II-a, an IX, nr. 5-6, 1957, p. 357.
355
Vezi la Diac. prof. N.I. Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite fn
Evanghelia dupa $fantul Luca, in ,,Studii Teologice'', an IV, nr. 5-6, 1952, p. 287.
356
Herma, op. cit., 51, 5-9, p. 269, zice ca: ,,Bogatul are averi, dar inaintea
marturisirea sa catre Domnul, chiar daca o face, este slaba, neindestulatoare ~i
tarn putere. Cand ajuta pe sarac ~i-i da cele de care are nevoie, bogatul crede ca
daca face aceasta saracului, va gasi rasplata de la Dumnezeu, ca saracul este
bogat prin rugaciunea ~i marturisirea sa ~i ca rugaciunea lui are mare putere
inaintea lui Dumnezeu; gandindu-se la asta, bogatul ii da saracului de toate, flira
sa ruai stea pe ganduri. Saracul, fiind ajutat de bogat, se roaga lui Dumnezeu,
135
i$i pune nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, se manifesta ca un
credincios srnerit, ca un om cumsecade, necartitor impotriva
bogatului, rabdator $i rugator pentru eel de la care ~teapta ajutor.
Teofilact al Bulgariei zice ca: ,,mul~i sunt ram bogatie, dar nu sunt
smeriti"357 , ceea ce inseamna ca ace$tia nu au o atitudine de
dependenta fata de Dumnezeu, nu-$i pun increderea in El $i · intot-
deauna se vor arata nemultumiti, repro$andu-I pentru starea in care
se afla. Atat bogatii cat $i saracii depind de Parintele Ceresc, Cre-
atorul, de aceea trairea cre$tina trebuie sa se intemeieze pe unitatea
de credinta In Dumnezeu si pe dragoste frateasca intre oameni, ~a
cum s-a manifestat ea in primele comunitati cre$tine.
De$i in primele comunitati cre$tine caracteristica principala a
vietii era de natura spirituala, concretizata in unirea sufleteasca a cre-
dinciosilor, care ,,staruiau in invatatura apostolilor $i in 1mparta$ire,
in frangerea painii $i in rugaciuni" (Fapt. Ap. 2, 42) 358 , foarte curand
dupa intemeierea acestor comunitati, aceasta unire sufleteasca a fost
exprimata, in afara, prin fapte -ale dragostei cre$tine care au constat
in ajutorarea materiala a tuturor fratilor aflati in situatii nefericite359 .
multumind lui Dumnezeu, pentru cele date de bogat; iar bogatul se ingrije$te mai
departe de sarac, ca saracul sa nu duca lipsa de nimic in viata, ca $tie ca
rugaciunea saracului este primita $i bogata inaintea Domnului. A$adar, amandoi
savaf$esc lucrul: saracul savaf$e$te prin rugaciunea lui in care este bogat; este
bogatia pe care a primit-o de la Domnul $i pe care o da inapoi Domnului, Care i-a
$i dat-o. Bogatul face la fel; da, rara sa mai stea pe ganduri; bogatia pe care a
primit-o de la Domnul. Fapta lui este mare $i bineprimita de Dumnezeu, pentru ca
bogatul a inteles rostul averii lui, a dat saracului din cele daruite lui de Domnul $i
a implinit drept slujirea lui. Saracii, rugandu-se Domnului pentru bogati, le
inmultesc bogatia lor, iar bogatii, la randul lor, dand saracilor cele de trebuinta, ~$i
imbogatesc sufletele lor. Si a$a, ajung amandoi tovara$i la fapta cea dreapta". In
aceasta situatie, bogatul se manifesta ca un administrator al bunurilor date lui de
Dumnezeu, $i nu ca un stapan (proprietar) absolut al acestora.
357 Talcuirea S.fintelor Evanghelii de la Matei si Marcu, Editura ,,Sofia",
Bucure$ti, 1998, p.232.
358 Prin ,,frangerea painii" in citatul din Fapt. Ap. 2, 42 nu se intelegf Sranta
Euharistie, ci agapa cre$tina care urma Sfintei Imparill$iri.
359 Vezi pe larg la prof. Iustin Moisescu, Sfantul Pavel si viata celor mai de
136
Credincio$ii ,,1$i vindeau bunurile $i averile $i le lmparteau tuturor,
dupa cum avea nevoie fiecare (Fapt. Ap. 2, 45), $i nimeni nu era
fntre ei lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau $i
aduceau pretul celor vandute, $i-l puneau la picioarele apostolilor"
(Fapt. Ap. 4, 34-35).
Crestinii din epoca primara a Bisericii au considerat ajutorarea
saracilor, a orfanilor, vaduvelor si bolnavilor, ca fiind cea dintai da-
torie a lor, fiindca aceasta forma de filantropie a fost practicata, la
modul absolut, de Mantuitorul, iar ei, in calitate de urm~i ai Sai, se
simteau datori sa urmeze exemplul Invatatorului lor, Care a spus:
,,Precum Eu v-am iubit pe voi, ~a $i voi sa va iubiti unul pe altul"
(loan 13, 34). Cand, in Rugaciunea Domneasca, Mantuitorul folo-
se$te expresia: ,,Painea noastra ... ", El ,,proclama marea lege a soli-
daritatii omene$ti. Toti oamenii sunt in mod solidar raspunzatori de
existenta lor"360 . Credinciosii din epoca apostolica au inteles atitu-
dinea Mantuitorului $i I-au urmat exemplul. A$a se face ca aceasta
forma de filantropie o gasim recomandata $i practicata, in mod
constant, in Bisericile cre$tine.
S!antul Apostol Pavel, in conceptia caruia ajutorarea saracilor
este definita in diferite feluri (binecuvantare, slujire, comuniune de
dragoste intre credincio$i, colecta de ajutoare, damicie, unire cu
sfintii) 361 , lauda pe credincio$ii din Macedonia $i Ahaia pentru ca
poarta grija de saracii din Ierusalim (Rom. 15, 26) $i arata ca
,,facerea de bine $i intrajutorarea sa nu fie data uitarii, caci astfel de
jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu" (Evrei 13, 16). Ajutorarea
celor saraci este expresia iubirii fata de Dumnezeu, cum zice S!antul
loan Evanghelistul: ,,Iar cine are bogatia lumii acesteia $i se uita la
seama comunitati crestine, fn epoca apostolica, in ,,Studii Teologice", seria a II-a,
an III, nr. 7-8, 1951, p. 412.
360
Pr. prof. Dumitru Belu, Caracterul social al Rugaciunii Domnesti, in
,,Studii Teologice'', seria a II-a, an Ill, nr. 9-10, 1951, p. 549.
361
Ibidem, p. 414; Magistrand Pr. I. Mircea, Organizarea Bisericii si viata
primilor crestini, dupa Faptele Apostolilor, in ,,Studii Teologice", seria a II-a, an
VII, nr. 1-2, 1955, p. 68, nota 27.
137
fratele sau care este in nevoie $i i$i inchide inima fata de el, cum
ramane in acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, sa nu iubim cu
vorba numai din gura, ci cu fapta ~i adevarul" (I loan 3, 17-18).
Pe acee~i linie se situeaza ~i Srantul Iacob, episcopul Ierusa-
limului, care, :facand un aspru rechizitoriu celor bogati, indeamna pe
cititori sa dovedeasca adevarata dragoste de aproapele, :fara discri-
minare, sau cum se exprima el ,,:fara a cauta la fata omului",
spunandu-le ca: ,,de cautati la fata omului, faceti pacat $i legea va
osande~te ca pe ni~te calcatori de lege" (Iacov 2, 9). Apararea
energica a saracilor de catre Sf. Iacov ,,este justificata prin egalitatea
lor cu bogatii in fata lui Dumnezeu $i prin faptul ca bogatii, pentru
nedreptatile pe care le fac saracilor lipsiti de aparare, «hulesc numele
eel bun intro care au fost chemati» (Iacov 2, 7)"362.
0 grija deosebita au aratat cre~tinii veacului apostolic fata de
orfani $i vaduve, ambele categorii, pana la venirea Mantuitorului,
fiind lipsite de ocrotire ~i supuse, deseori, dispretului celor din jur.
Ramii.$itele unor astfel de atitudini le constatam, uneori, cu sur-
prindere, chiar intre cre~tini. Astfel, cartea Faptele Apostolilor ne
relateaza protestul eleni~tilor care ,,murmurau impotriva evreilor,
pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de
fiecare zi" (6, 1). Desigur, aceasta nu era atitudinea Bisericii, ci
reminiscenta conceptiei antichitatii in care starea femeii fata de
barbat era de totala inferioritate, iar ,,copiii erau socotiti inca simple
obiecte de proprietate" 363 . Cu totul alta este conceptia cre~tina fata de
situatia femeii. De la dispretul general, prin atitudinea Mantuitorului
fata de femeie, aceasta este reabilitata ~i ridicata la demnitatea pe
care i-a dat-o Creatorul sau, ,,toate femeile bucurandu-se de acee~i
dragoste din partea lui Hristos, chiar ~i acelea pe care societatea le
condamna. Prin Hristos, femeia i~i gase~te locul firesc in ordinea
362 t Nicolae, Mitropolitul Banatului $i Pr. prof. dr. Grigorie Marcu, Saracia $i
lupta fmpotriva ei fn perspectiva Evangheliei, in ,,Mitropolia Ardealului", an XI,
1-3, 1966, p. 17. (
363 Diac. prof. Orest Bucevschi, Hristos fn viata sociala in Ortodoxia" nr 1
' " ' . '
ianuarie-martie, 1955, p. 141.
138
creatiei. Dumnezeu nu Se mai apleaca asupra Evei celei alungate din
Eden, ci asupra Evei celei noi, :fagaduita mantuirii ~i dragostei divine
in Hristos"364 • Aceasta atitudine rezida in faptul ca toti oamenii stint
creati egali, ,,dupa chipul lui Dumnezeu", ~i, ca atare, toti au ~i 0
egala valoare morala, toti au aceea$i demnitate umana, raman egali
in fata lui Dumnezeu ~i toti sunt frati in Iisus Hristos. In fata lui
Dumnezeu ,,nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob~ nici
liber, nu mai este parte barbateasca $i parte femeiasca, pentru ca voi
toti una sunteti in Hristos Iisus" (Gal. 3, 28), zice Sf: Apostol Pavel.
Pomind de la acest criteriu religios-moral, cu totul nou, Sflinta
Scriptura ne indeamna: ,,sa cercetam pe orfani ~i pe vaduve in neca-
zurile lor" (Iacov 1, 27), dovedind astfel calitatea noastra de crestini
Acest imperativ, rostit de unul dintre aghiografii Noului Testa~ent.
i$i are temeiul in atitudinea Mantuitorului, Care a aparat, ca nimeni
altul, pe cei ram~i singuri, infierand orice abuz indreptat impotriva
acestora:_,,Vai voua, carturarilor $i fariseilor :fatamici! Ca mancati
casele vaduvelor $i cu :fatamicie va rugati indelung; pentru aceasta m~i
multa osanda veti lua" (Matei 23, 14). Prin urmare, ca Dumnezeu-Om
Mantuitorul Se manifesta ca ,,Parintele orfanilor" (Ps. 67, 5), c~
,,Ocrotitorul $i Sprijinitorul vaduvelor $i orfanilor" (Ps. 145, 9), ca Cel
care face dreptate orfanului $i vaduvei (Isaia 1, 17).
Pomind de la exemplul Mantuitorului, in veacul apostolic,
vaduvele $i orfanii au fost permanent in grija Bisericii $i a fiecarui
credincios in parte. in acest sens, Srantul Apostol Pavel da $i el
indemnuri categorice conducatorilor Bisericii: ,,Pe vaduve cinst~te-le,
dar pe cele cu adevarat vaduve", caci ,,cea cu adevarat vaduva $i ramasa
singura are nadejdea in Dumnezeu $i staruie$te in cereri si in
rugaciuni, noaptea $i ziua. Daca vreun credincios sau vreo cr~din­
cioasa are· in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie
impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve" (I Timotei
5, 3, 5, 16). Avem aici dovada institutionalizarii filantropiei fata de ·
3 4
~ Serge ~isstakine, Mistica Noului Testament, trad. de Olimpia Berea, la
Mai:e-Madel~me Davy,_ Enciclopedia doctrine/or mistice, vol. 1, conceptie $i
reahzare Manan Berlew1, Ed. Amarcord, Timi$oara, 1997, p. 236.
139
aceste categorii oropsite, Biserica trebuind sa fie ,,ca o mama pentru
orfani $i mangaiere pentru vaduve"365 •
Daca datoria de a ,,purta slabiciunile celor neputincio$i" (Ro-
mani 15, 1-2) revenea, a$adar, intregii Biserici, organizarea filan-
tropiei, ca $i a intregii vieti religios-morale, cadea in sarcina
membrilor ierarhiei biserice$ti. in acest sens, sunt edificatoare ·
cuvintele Sfiintului Justin Martirul $i Filozoful: ,,Cei ce avem bunuri
materiale, venim in ajutorul celor lipsiti $i ne gasim laolalta cu ei
intotdeauna ... Cei ce se gasesc cu dare de mana $i vor, dau fiecare,
ceea ce voie$te, dupa intentia lui, iar ceea ce se aduna se depune la
intaistatator, iar else fngrije$fe $i ajuta pe orfani $i pe vaduve, pe cei
lipsiti din vreo astfel de cauza, pe cei ce se gasesc in inchisori, pe
strainii care se gasesc in trecere, $i, intr-un singur cuvant, el devine
purtatorul de grija al tuturor celor ce se gasesc in nevoi"366 • in
acela$i sens, Sfiintul Ignatie Teoforul indeamna pe conducatorul
Bisericii din Smima: ,,Sa nu fie neglijate vaduvele! Dupa Domnul,
fii tu ingrijitorul lor"367 • Scrierile aparute in perioada imediat
urmatoare veacului apostolic arata ca ,,Episcopii, prin slujirea lor, au
ocrotit nefncetat $i totdeauna pe cei lipsifi $i pe vaduve"368 . Indem-
nurile pastorale se refera atat la starile suflete$ti, cat $i la nevoile
materiale 369 • Aceste indemnuri nu-i privesc, insa, numai pe episcopi,
Episcop Antonie Plamadeala, Biserica slujitoare ... , p. 442.
365
Apologia fntaia, LXVTI, in ,,P.S.B.", Apologeti de limbti greaca, trad. Pr.
366
prof. Olimp N. Caciula, Bucuresti, 1980, p. 71.
367
Epistola catre S.fantul Policarp al Smirnei, IV, 1, in Scrierile Parintilor
Apostolici, colectia ,,P.S.B." 1, trad. Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic si
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1979, p. 188.
368
Herma, Pastorul, 104, 2, in Scrierile Parintilor Apostolici, colectia
,,P.S.B." 1, trad. Pr. D. Fecioru, Bucuresti 1979, p. 309.
369
Ibidem, 38, 10, p. 257: ,,Sa sprijini pe vaduve, sa cercetezi pe orfani si pe
saraci, sa izbavesti din nevoi pe robii lui Dumnezeu, sa fii iubitor de straini, sa nu
te impotrivesti nimanui, sa fii lini~tit, sa fii mai sarac decat toti oamenii, sa
respecti pe batrani, sa faci dreptate, sa pazesti fratietatea, sa induri ocara, sa fii
indelungrabdator, sa nu tii minte raul, sa mangai pe cei cu sufletul chinuit, sa nu
respingi pe cei zdruncinati in credinta, ci sa-i intorci si sa-i faci veseli, sa
sratuiesti pe cei ce pacatuiesc, sa nu asupr~ti pe datomici si pe lipsiti."
140
ci $i pe ceilalti membri ai ierarhiei biserice$ti. Preotii sunt indemnati
,,sa fie milo$i $i milostivi cu toti; sa intoarca pe cei rataciti, sa
cerceteze pe toti bolnavii, sa nu treaca cu vederea pe vaduva sau pe
orfan sau pe sarac, ci «sa se gandeasca pururea la ceea ce este bun
i'naintea lui Dumnezeu $i a oamenilorn (Rom. 12, 17; Il Cor. 8, 21);
sa se fereasca de partinire, de judecata nedreapta; sa se departeze de
orice iubire de argint, sa nu dea repede crezare celui care vorbe$te
impotriva. cuiva, sa nu fie aspru i'n judecata, $tiind ca toti suntem
supm~i pacatului"370 • Slujitorii Domnului trebuie ca, i'n lucrarea lor,
sa-$i ,,aduca aminte de poruncile Lui $i sale faca pe ele" (Ps. 102, 19).
in acest sens, $i Herma i'ndeamna pe slujitori: ,,in loc de mo$ii
cumparati-va suflete necajite, pe cat poate fiecare: «cercetati pe
vaduve $i orfani» (Iacov 1, 27) $i nu-i treceti cu vederea; cheltuiti
bogatia $i toate averile voastre, pe care le-ati primit de la Dumnezeu,
cu astfel de ogoare $i case. Ca de asta v-!! fmbogafit Stapanul, ca sa-I
faceti aceste slujiri"311.
Indemnuri asemanatoare sunt date, insa, $i credincio$ilor Biseri-
cii: ,,«Oricarui cere de la tine, da-i $i nu cere i'napoi» (Luca 6, 30;
Matei 5, 42), ca Tatal vrea sa dea tuturor din darurile Sale. Fericit
este eel ce da potrivit poruncii, ca este nevinovat. Vai de eel ce ia!
Daca ia, avand nevoie, , va fi nevinovat, dar eel care ia neavand
nevoie, va da socoteala de ce a luat $i pentru ce"372 •
Aceste indemnuri arata !impede ca Biserica, in ansamblul ei, a
fost conceputa ca o institutie filantropica, i'nca de la i'ntemeiere,
indiferent de statutul fiecarui membru, cleric ori simplu credincios,
i'n cadrul ei. Indemnurile au, mai curand, caracterul unor porunci,
370
Ep. Policarp al Smimei, Epistola ctitre Filipeni, VI, 1, in Scrierile
Parintilor Apostolici, colectia ,,P.S.B." 1, trad. Pr. D. Fecioru, Editura Institutului
Biblic side Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti 1979, p. 210-211.
371
Pastorul 50, 7-8, p. 267-268.
372
lnvatatura celor 12 Apostoli, I, 5, trad. Pr. D. Fecioru, in Scrierile Parin-
tilor Apostoli, colectia ,,P.S.B." 1, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bi-
sericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1979, p. 25.
141

pentru ca ele, din perspectiva eshatologica, vor constitui criteriul
Judecatii de apoi.
Acee~i atitudine (purtare de grija) au avut-o, 1ntotdeauna, cre-
dinciosii Bisericii fata de bolnavi. In fata credincio$ilor straluce$te
exemplul Mantuitorului, Care, ca nimeni altul, $i-a revarsat iubirea
asupra bolnavilor, alinandu-le suferintele. A$a cum, in ceea ce
prive$te pacatul (suferinta sufleteasca), nu gasim In Noul_Test~ment
nici un exemplu de pacatos care, venind la Mantuitorul $1 cerandu-I
indurare sa nu fi fost iertat, tot ~a, In ceea ce prive$te suferinta
fizica, Ei pe toti i-a vindecat. Nu lntamplator dintre .t.oate minu~il~
savarsite de Mantuitorul Hristos, consemnate de Sfintn Evangheh$h,
cele mai multe, peste douazeci, sunt vindecari de diferite boli fi~ice.
Desigur, cele consemnate (nominalizate) In Sfintele Evangheln .~u
sunt, nicidecum, singurele vindecari sava~ite de Domnul. Martu~nle
Sf. Evangheli$ti lasa sa lntelegem ca acestea au fost chiar de ordmul
sutelor. Astfel, Sf. Evanghelist Matei spune ca Mantuitorul, stra-
batand toata Galileea a tamaduit ,,toata boala $i toata neputinta in
popor" (4, 23), iar cei din Siria, de asemenea, ,,aducea~ la El~e ~oti
cei ce se aflau in suferinte, fiind cuprin$i de multe felun de bolt $1 de
chinuri ... , $i El Ii vindeca" (4, 24). La fel s-a petrecut 1n partil~
Ghenizaretului, unde locuitorii tinutului ,,au adus la El pe tot1
bolnavii", $i ,,cati se atingeau de Else vindecau" (Matei 14, 35-36).
Sfantul Evanghelist Luca spune, confirmand cele afirmate de
Sfantul Matei, ca: ,,toti cati aveau bolnavi de felurite boli Ii aduceau
la El, iar El, punandu-$i mainile pe fiecare dintre ei, Ii !acea sana.
to$i" (4, 40). $i Sf. Luca afirma ca nimeni dintre cei bolnavi, care au
venit la El, cerandu-I ajutorul, nus-a lntors nevindecat (5, 15; 6, 18;
7, 21; 9, 11 ). Acesta a fost, de altfel, unul din motive le pentru care
multimile nu se desparteau de EL Sfantul loan Gura de Aur zice ca:
,;mila adanca $i cova~itoare a Domnului pentru multime a fost pri-
cina vindecarilor sava~ite de El"373 .
313 Omilii la Matei, XLIX, I in ,,P.S.B." 23, trad. de Pr. D. Fecioru; Editura
Institutului Biblic ~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1994,
p. 567.
142
\
Multimea vindecarilor savi'i.r$ite de Miintuitorul Hristos consti-
, tuie ,,dovada clara a bunatatii Sale nemasurate", lucru dovedit $i de
faptul ca, de cele mai multe ori, El ,,nu a$teapta rugarnintea celor In
suferinta, ci, din iubire de oameni, o ia inaintea rugamintii lor" 374 .
Aviind in vedere atitudinea Miintuitorului faJa de oarnenii aflati
in suferinta, alinarea acesteia (a suferintei) devine una din preocu-
parile p1incipale ale Bisericii. Atilt Sfintii Apostoli (Fapt. Ap. 3, 1-8;
28, 8), conducatorii Bisericilor, cat $i credincio$ii au aratat aceea$i
dragoste $i staruinta pentru alinarea suferintelor ornene$ti. Nici nu se
putea altfel, de vreme ce Miintuitorul, trimitiindu-i pe ucenici la
propoveduire, i-a investit nu nurnai cu demnitatea de 1nvatatori, ci $i
cu puterea de a vindeca pe cei bolnavi (Matei 10, 1; Luca 10, 9).
Celelalte scrieri (in afara Evangheliilor) ale Noului Testament ne
ofera suficiente exemple de bolnavi vindecati de Sfintii Apostoli
(slabanogul de la Poarta Frurnoasa, paraliticul Eriea din Lida, ologul
din Listra, cf. Fapt. Ap. cap. 3, 9, 14), dar $i preocupari ale intregii
Biserici fata de situatia celor bolnavi. Un exernplu rascolitor, in
aceasta privinta, ni-1 ofera Biserica din Filipi fata de Epafrodit,
fratele lor in credinta $i colaboratorul Sf. Ap. Pavel, care era grav
bolnav $i a carui vindecare i-a bucurat mult (Filipeni 2, 25-30). Este
doar unul din nenurnaratele $i frumoasele exemple ale acestei forme
de filantropie practicata 1n veacul apostolic $i continuata 1n Biserica
$i dupa aceasta epoca, credincio$ii manifestand o adiinca intelegere
fata de cei bolnavi, identificiindu-se cu ei, iar conducatorii spirituali
ai acestora fiind prirnii care se ingrijeau de ei. Un aspect al acestei
forme de filantropie 11 constituie rugaciunea pentru cei bolnavi (Iacov
5, 13-17) prin care se cere revarsarea rnilostivirii lui Dumnezeu
asupra acestora. De altfel, Noul Testament confirrna puterea $i
efectele rugaciunilor pentru cei bolnavi. Astfel, tatal lui Publius, ,,mai
rnarele" Maltei, a fost vindecat de Sf. Ap. Pavel prin rugaciune $i
374
Sf. Chiril al Alexandriei, Comentarii la Evanghelia Sf loan, ~ap. 5, trad.
de Pr. prof. Dumitru Staniloae, In ,,P.S.B." 41, Editura Institutului Biblic ~i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 2000, p. 241.
143
punerea mainilor. La fel au fost vindecati $i alti bolnavi din insula
(Fapt. Ap. 28, 8-9). Sf. Petru a inviat pe Tavita dupa ce, mai intai, ,,a
ingenunchiat $i s-a rugat" (Fapt. Ap. 9, 40). Desigur, rugaciunea
presupune $i credinta atat din partea celui care se roaga, cat $i din
partea celui pentru care se face rugaciunea. in acest sens,
Mantuitorul zice: ,,Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti
primi" (Matei 21, 22; Marcu 11, 24), iar Sf. Petru, vindecand pe
ologul intalnit in templu, la Poarta Frumoasa, spune celor care au
asistat la savftr$irea acestei minuni: ,,Si prin credinta in numele Lui
(al lui Hristos), pe acesta pe care 11 vedeti $i 11 cuno~teti, 1-a intarit
numele lui Iisus $i credinta cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a
trupului" (Fapt. Ap. 3, 16).
Fara indoiala ca rugaciunea pentru cei bolnavi, ca forma de filan-
tropie, nu exclude ascultarea medicilor $i folosirea mijloacelor me-
dicale pentru alinarea $i ajutorul lui Dumnezeu pentru eficientizarea
acestora.
Si astazi, ca $i atunci, ,,pastorul trebuie sa inradacineze in sufletul
celui bolnav convingerea nestramutata ca credinta in Dumnezeu $i
ajutorul haric al Acestuia ii poate reda lini$tea $i sanatatea, trezindu-i
astfel in inima optimismul sanatos cre$tin, ce se hrane$te din nadej-
dea $i credinta mare ca omul nu e para.sit in aceasta lume, ci ca, prin
Biserica, puteri nebanuite dintr-o alta lume spirituala ii stau in ajutor
ca sa poata depa$i durerile $i suferinta"375 . De altfel, potrivit Sf.
Scripturi a Noului Testament, ingrijirea $i cercetarea bolnavilor este
o datorie a tuturor membrilor Bisericii, datorie care are consecinte in
plan eshatologic (Matei 25, 36).
Astazi, intr-o lume plina de tot felul de suferinte, ,,misiunea
noastra - aceea de a aduce puterea vindecatoare a Srantului Duh
tuturor fiilor lui Dumnezeu - este mai vitala decat oricand" 376 .
375
Diac. prof. Nicolae Baka, Aspectul patologic al persoanei umane si pasto-
ratia, in ,,Studii Teologice'', an VII, nr. 7-8, 1955, p. 506.
376
Bartolomeu I Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Biserica si proble-
mele lumii de azi. Vocatia universala a Ortodoxiei, Ed. Trinitas, Iasi, 1997, p. 16.
144
Evident, grij a fata de cei bolnavi este strans legata de aceea fata
de saraci pentru ca, in general, saracia este generatoare a tot felul de
suferinte.
0 alta fo1ma de filantropie, practicata $i recomandata, ba chiar
poruncita, In Noul Testament a fost ospitalitatea, pe care Sfintii
Apostoli o considera ca o importanta Indato_rire $i virtute cre$tina
(Rom. 12, 13) 377 • Ospitalitatea este rodul iubirii $i ocupa un loc in-
semnat In 1nvatatura Mantuitorului, fiind una din faptele invocate de
Dreptul Judecator la Parusie (Matei 25, 35).
Termenul prin care este exprimata, In principal, ospitalitatea in
Noul Testament este ,,filoxenia" (,,fileo", ,,filein" =a iubi, ,,xenos" =
strain), iubire de straini.
Termenul de ,,strain" (,,xenos") are In Sffmta Scriptura diferite Intele-
suri378. Prin iubirea de straini, In Noul Testament, se intelege primirea,
gazduirea $i bineface1ile acordate oricaror persoane care nu fac parte
din familia noastra, din comunitatea 1n care traim sau chiar din poporul
caruia 1i apartinem. N;a a practicat Mantuitorul ospitalitatea, la El
venind oameni nu numai din Palestina, ci $i din Decapolis, nu numai
iudei, ci $i pagani, $i nimeni nu era 1ndepartat. Prin Hristos, ,,bunatatea
dumnezeiasca se 1ntoarce spre o alta categorie, adesea nesocotita,
aceea a strainilor. Ei reprezinta obiectul solicitudinii lui Iisus"379.
Ospitalitatea este mentionata frecvent $i in Vechiul Testament,
fiind practicata sub diferite aspecte: oferirea, cu generozitate, de
hrana $i apa (Avraam, Facerea 18, 1-8); primirea $i adapostirea
calatorilor pe timp de noapte, precum $i protejarea vietii acestora
(Lot, Facerea 19, 8); spalarea picioarelor (Fae. 19, 2) $i ungerea
capului cu untdelemn (Ps. 22, 6); primirea $i salvarea celor aflati in
primejdie (Rahav, Iosua 2, 1-20) etc.
377
Magistr. Arhim. M. Suparschi, Idei moral-sociale fn Epistolele S{Apostol
Petru, 1n ,,Studii Teologice", an VIII, nr. 3-4, 1956, p. 168-169.
378
In legatura cu sensurile tennenului ,,xenos" - strain, a se vedea la William
Barclay, Analizti semanticti a unor termeni din Noul Testament, p. 240-247; vezi ~i
Dic(ionar Biblic, p. 1233; Pr. dr. loan Mircea, Dictionar al Noului Testament, p. 464.
379
Serge Misstokine, Mistica Noului Testament, p. 237.
145
 Multe din aspectele ospitalit.atii vechi testamentare se regasesc $i
in Noul Testament, mai.ales atunci c~nd se rasfrange asupra celor ce
vestesc Evanghelia (Matei 10, 40-41; Marcu 6, 10-11; Luca 9, 4-5).
De remarcat este faptul ca Mantuitorul ins~i, ca Cel Care ,,nu a
avut unde sa-Si plece capul" {Matei 8, 20), a fost oaspetele unora
dintre conationalii Sai. Sfintele Evanghelii consemneaza prezenta Sa
in casa Fariseului Simon (Luca 7, 36-47), cu care prilej Domnul
mentioneaza cateva aspecte ale ospitalit.atii ca: spalarea picioarelor,
sarutarea oaspetelui, ungerea capului cu untdelemn sau mir; a lui
Zaheu ':ame$ul (Luca 19, 1-10); a lui Cleopa (Luca 24, 29-30).
Forfilele de ospitalitate intalnite atat in Vechiul Testament, cat $i
in Noul Testament nu sunt, insa, decat ,,o umbra slaba a generozit.atii
divine"380 care este exprimat.a, in dimensiunea ei maxima, in jertfa
mantuitoare a Domnului Hristos. In multe episoade din .activitatea
Sa, Fiul lui Dumnezeu intrupat ne apare ca gazda ospitaliera, a carei
generozitate se revarsa asupra tuturor: ,,Veniti la Mine toti cei
osteniti $i impovarati $i Eu va voi odihni pe voi" (Matei 11, 28).
Ospitalitatea divina este exprimat.a de Mantuitorul atat in
invatatura Sa, sub forma unor parabole (Parabola nuntii fiului de
imparat, Matei 22, 1-14 sau Pilda despre Cina cea mare, Luca 14, 16-
24), cat $i prin gesturi $i fapte concrete cum a fost spalarea picioarelor
ucenicilor la Cina cea de Taina (loan 14, 1-15). Daca in pildele
amintite descoperim bunatatea lui Dumnezeu revarsat.a asupra
tuturor: ,,Pe toti cati ii veti gasi, chemati-i la nunt.a" (Matei 22, 9),
chemare care ,,nu se datore$te vredniciei omului, ci harului"381 , in
gestul de la Cina cea de Taina ,,Hristos S-a_ :facut un exemplu de
modestie $i de cugetare smerit.a pentru toti oamenii, nu numai pentru
ucenici, ... avand in aceasta pilda cea mai buna a evlaviei $i chipul
eel mai graitor al iubirii"3s2 •
380
Dicfionar biblic, p. 953.
381
Sfiintul loan Gura de Aur, Omilii la Matei, LXIX, II, p. 795.
382
Sfiintul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfantului loan,
Cartea a noua, p. 792-793.
\
146
Facand un lucru umilitor, pe care doar sclavii' erau p~i sa-1 faca
in casele st.apanilor lor, Mantuitorul da o cu totul alt.a dimensiune
ospitalit.atii. Un gest considerat injositor devine o fapta plina de
demnitate, model al slujirii cre$tine, ca ,,functie esentiala a Bisericii",
ospitalitatea fiind, in esenta, slujirea jertfelnica a aproapelui, avand ca
model pe Hristos, <::are ,,n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El
$i sa-Si <lea sufletul rascumparare pentru multi" (Matei 20, 28).
Intreaga lucrare a Mantuitorului este slujire (diaconie), ca expresie a · ·.
ospitalit.atii $i generozit.atii Sale, care trebuie continuat.a de Biserica
pana la s:ffif$itul veacurilor: ,,Precum v-am :facut Eu voua, sa faceti $i
voi" (loan 13, 15).
Daca spusele Mantuitorului ar parea sa aiba caracterul' unei re-
comandari pentru practicarea ospitalitatii, din celelalte scrieri ale
Noului Testament rezult.a clar ca ea este o porunca, prin indeplinirea
careia credincio$ii i$i dovedesc calitatea lor de cre$tini (loan 13, 35;
I loan 2, 5; 3, 10). Cu toate ca este porun_cit.a, ospitalitatea nu-$i inde-
pline$te menirea decat daca izvo~te din dragoste: ,,Ramaneti intru
dragostea fuiteasca. Primirea de oaspeti sa n-o uitati" (Evrei 13, 1-2);
,,Fiti intre voi, iubitori de straini, :fara de cartire" (I Petru 4, 9).
Ca $i in cazul purt.arii de grija fata de vaduve, orfani $i bolnavi, $i
in c~zul ospitalit.atii, datoria de a o practica revine, in primul rand,
slujitorilor biserice$ti (episcopilor $i preotilor), care ,,totdeauna au
primit :fara filtarie in casele lor pe robii lui Dumnezeu" 383 , dar; in
egala masura, $i tuturor credincio$ilor (cf. I Timotei 5, 10). in epoca
primara a Bisericii, ospitalitatea constituia o componenta specifica
vietii cre$tine, care era acee~i pretutindeni, incat oaspetii, indiferent
cine . erau ace$tia (Apostolii, colaboratorii acestora ori simpli
credincio$i), ,,aflau in casele fratilor intru credinta (care-i gazduiau)
nu numai adapost, ci $i acee~i atmosfera de iugaciune $i de traite
cre$tina ca in propriile lor case"384. ·
383
Herma, Pastorul, Pilda IX, 104, 2, p. 309.
384
Pr. dr. Sabin Verzan, Epistola $fantului Apostol Pavel catre Tit, Ed.
IBMBOR, Bucure~ti, 1994, p. 309.
147
 Potrivit Noului Testament, ospitalitatea nu trebuie sa se acorde
doar strainilor, ci $i saracilor, bolnavilor (Luca 14, 13) $i chiar
du$manilor (Romani 12, 20-21). De asemeni, misionarii cre$tini
sunt recomandati Bisericilor sau unor persoane particulare pentru a
li se acorda ospitalitate. A$a, de · exemplu, diaconita Febe '1in
Chenhrea a fost recomandata de Sfiintul Pavel Bisericii din Roma
(Romani 16, 1-2) ca sa fie primita ,,cu vrednicia cuvenita sfintilor $i
sa-i fie de ajutor la orice ar avea nevoie". Tot a$a, Sfiintul
Evanghelist loan 11 roaga pe Gaius sa fie la fel de generos, $i fata de
alti misionari, a$a cum a fost $i in alte ocazii (III loan v. 5-6), iar
Sfiintul Apostol Pavel 11 roaga pe Filimon sa-i ,,pregateasca loc de
gazduit" (v. 22) pentru cand va veni la ei.
Se poate spune ca ospitalitatea Noului Testament este rodul
agape-ului cre$tin care izvorii$te din con$tiinta cre$tina a fraternitatii
universale, realizata prin jertfa lui Hristos.
11.4.f. Extinderea filantropiei ~i la necre~tini
Caracteristica principala a filantropiei Noului Testament este
universalismul ei. Ea nu se margine$te doar la membrii comunitatii
cre$tine, ci s-a extins $i la necre$tini, mangaindu-i pe toti deopotriva.
Biserica a mers pe calea deschisa de Mantuitorul, Care a extins filan-
tropia la toti oamenii, indiferent de cine erau ace$tia (Matei 5, 43-47).
,,Mesajul Fiului lui Dumnezeu se adreseaza tutuior, slabi sau puternici.
Toti pot trai rara teama, pentru ca Fiul omului nu a venit peritru a
osandi, ci, dimpotriva, pentru a milui. Astfel, dragostea de oameni a
lui Dumnezeu nu-i decat indurare. Bunul Dumnezeu arata tuturor
drumul ascensiunii spre misterul iubirii Sale; numai indurarea $i
mila aduc pacea $i fac sa se redobandeasca receptivitatea fata de
celalalt $i fata de Dumnezeu. Agape nu se poate in:faptui decat in
acest context de dragoste reciproca: a Domnului fata de om $1 a
omului pentru Dumnezeu" 385 .
385
Serge Misstokine, Mistica Noului Testament, p. 237.
148
Credinciosul, patrons de agape-ul cre$tin, nu se limiteaza In
practicarea filantropiei, el face binde -catre toti oamenii (Galateni
6, 10) $i nimeni nu-i este ind!ferent, pentru ca cu toti este unit prin
filiatia divina. Astfel, el raspunde chemarii lui Dumnezeu de a lupta
,,pentru innobilarea $i imbunatatirea continua a vietii tuturor seme-
nilor"386, percepand ajutorarea frateasca a tuturor oamenilor nu
numai ca o indatorire religioasa (Romani 15, 27), ci $i ca ,,un fel _de
liturghie (II Corinteni 9, 12) dupa cuvantul Apostolului"387 .
Chiar daca marele Apostol prin cuvintele: ,,sa facem bine catre
toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi'' (Gal. 6, 10), ar lasa
impresia unei limitari a filantropiei, in realitate, el ,,nu restrange
iubirea aproapelui (cf. Gal. 5, 14) la iubirea frateasca, ci indica sfera
comunitatii biserice$ti ca teren prioritar pentru manifestarea iubirii
cre$tine. Nimeni nu va ajunge sa savar$easca binele «catre toti», daca
nu-1 va face mai 1ntai catre «casnicii sai»" 388 .
Traditia rasariteana a filantropiei arata ca Biserica nu a restrans
aceasta lucrare doar la membrii ei, ci, dimpotriva, a recbmandat ca ea
sa fie extinsa asupra tuturor: ,,Fa binele; $i din ca$tigul pe care ti -1-a
<lat Dumnezeu de pe urma muncii tale, da tuturor celor lipsiti, Jara
deosebire; nu te 1ntreba cui sa dai $i cui sa nu dai. Da tuturor, ca
Dum11ezeu vrea sa se dea tuturor din darurile sale ... Slujirea aceasta,
fndeplinitaJara deosebire, este plina de slava inaintea lui Dumnezeu.
A$adar, eel care face aceasta slujire, Jara deosebire, va trai in
Dumnezeu"389 .
Ca a$a a practicat Biserica filantropia intotdeauna ne-o d~)Ve­
de$te $i faptul ca la moartea Sfantului Vasile eel Mare plangea'-u $i
cre$tinii $i paganii $i evreii spunand: ,,a murit parintele nostru''.
De altfel, filantropia practicata cu entuziasm $i abnegatie asupra
tuturor de catre Sfintii Apostoli precum $i de Biserica, in general,
386
Pr. prof. Dumitru Belu, Caracterul social al Rugaciunii Domnesti, p. 54 7.
387
Prof. Justin Moisescu, ~fantul Pavel si viata celor mai de seama comunitati
crestine, fn epoca apostolica, p. 414.
388
Pr. dr. Vasile Mihoc, Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Galateni, p. 230.
389
Henna, Pastorul, Porunca II, 27, 4-6, p. 247-248.
149
unniind exemplul Miintuitorului, a U$urat raspiindirea $i biruinta
crestinismului in lume. ,,De la Miintuitorul, treciind prin Bisericile
ap~stolice $i unna$ele acestora, istoria cr~$tinismului . e~te _is~oria
dragostei fata de saraci $i de umili, istona celor ma1 mflacarate
. . . . . '"390
stradmnt1 pentru almarea_sufenntelor omene$tI .
Aceasta dragoste, care a. contribuit fundamental la dezvoltarea
Bisericii si a teologiei cre$tine, $i care arata adevarata credinta, nu
trebuie sa se diminueze $i, cu atilt mai mult, nu trebuie sa inceteze
(II Timotei 1, 13; Evrei 13, 1), ci trebuie sa trezeasca in orice
credincios con$tiinta responsabilitatii in fata lui Dunmezeu pentru
toti oamenii indiferent de' statutul sau social, religios sau de alta
' '
natura 391 .
Purtarea ,,cu omenie", de care se vorbe$te in cartile Noului
Testament (Fapt. Ap. 27, 3; 28, 2), a devenit caracteristica principa~a~
a adevaratului crestin. De aceea, umanismul crestin poate fi denum1t
un umanism filantropic. Acest umanism filantropic nu este, ciitu$i de
putin, ,,umilitor, ci dimpotriva, plin de demnitate, pentru ca ori~~
fapta bun~ se indreapta spre Hristos, prin intennediul apro~pelm .
(Matei25, 34-40), aceast~ neizvorfmd dintr-o simpla compasmne, c1
din con$tiinta ca, ,,purtiind sarcinile unii altora" (Galateni 6, 3) se
impline$te legea lui Hristos (Romani 12, 8-10).
- 390 Pr. prof. loan Gh. Coman, Frumusetile iubirii de oameni fn spiritualitatea
patristica, p. 254. . . _ _
39 1 Prea Fericitul Patriarh PARTENIE al Alexandne1 spune ca: ,,raspunderea
cea mare a conducerii spirituale de pretutindeni, care nu trebuie sa ramana
neutra, ci trebuie sa-~i exprime crezul sau, este dragostea fata de toti o_amenii._ ~~
creem o teologie a iubirii ... sa iube$ti pe orice om $i dupa aceea sa fact teolo~1e ,
citat la Pr. dr. Constantin Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei, Ed1tura
Bizantina, Bucure$ti, 1995, p. 289-290.
150
111. Necesitatea ~i coordonatele filantropiei
Bisericii in zilele noastre
Practicarea filantropiei este la fel de necesara $i azi, sau mai ales
azi, ca si in epoca apostolica, fiindca totdeauna vor exista in preajma
noastrii saraci, vaduve, orfani, bolnavi, intemnitati ori calatori, fata
de care nu trebuie sa fim nepasatori. Cand Mantuitorul le-a spus
Sfintilor Apostoli ,,pe saraci totdeauna ii aveti cu voi" (loan 12, 8),
implicit, le-a dat $i porunca de a avea grija de ei. Perpetuarea saraciei
nu tine de vointa lui Dumnezeu, ci de degradarea fiintei .umane,
stapanita de patima lacomiei, patima care a fost repudiata de Hristos
(Marcu 7, 22-23). Daca Dumnezeu ingaduie saracia, acest lucru il
face pentru a da posibilitatea celor bogati sa se mantuiasca, folosind
bogatia in acest scop (Ps. 40, 1-3). Cu alte cuvinte, bogatul insU$i
poate schimba raul in bine, asa cum a racut Zaheu, daca nu $i-a lipit
inima de bogatie (Ps. 61, 10), ci vede in ea doar un dar vremelnic
(Pilde 27, 24) venit din partea lui Dumnezeu (III Regi 3, 13) ca mij-
loc de desavarsire (Matef 19, 21 ). Bogatul filantrop niciodata nu va fi
in pierdere pentru ca, spun scriitorii biserice$ti, ,,dupa cum apa din
rantiini izvoraste tot atata pe cat ai scos si creste pana la vechea masura,
tot asa fmpartirea cea buna a averilor, care este izvor al iubirii de
oameni, daca se da celor insetati, cre$te iarti$i $i se face la loc, asa
precum sanii, care alapteaza $i sunt supti, izvorasc mereu lapte"392 •
~adar, -faptul ca Dumnezeu ingaduie saracia, ca de altfel $i
suferinta, nu inseamna ca Ii este $i placuta (Ps. 5, 4), ca stare sociala
permanenta, ci ca voie$te ca prin ea sa se arate iUbirea de oatneni
392
Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea a treia; cap. VII, 39, 3, p. 328.
151