~~· ..

{\ ~
~Z,'\'1.{,~"':J

Coperta: inmultirea painilor, frescii de V. Buzu!oiu Pr. Ion Vicovan

din paraclisul R~edintei mitropolitane - I~i
Foto: Flavian Siirbu
Design: Lucian Sacrieru

DA Tl-LE VOi SA MANANCE!

~

FILANTROPIA CRE~TINA: ISTORIE ~I SPIRITUALITATE

ISBN 973-8179-32-7
© Editura mitropolitana TRINITAS
IASI, 2001

TRINITAS

Capitolul Ill
Filantropia In Sfanta Scriptura
111.1. Filantropia in Vechiul Testament
In comparatie cu lumea greco-romana pagana, in Israel, la poporul care-l
cuno$tea pe adevaratul Dumnezeu, intalnim o cu totul alta situatie. Fire$te, Af1'1~
de bine Qrg~J:].j~ata, Q.I~.ala iqgrijire ,,a sar~cilor nu se,lntalne$te nici inJ~.rael. De fapt,
saracia intr-o .mare rnasura_ r:i!ci nu a existat la poporul a.~$i d_~torita concep_tiei'
,agrare, .potrivit careia,~pa 0 anumita _peri~mda d_~timp,_£!m~ntgJ rev.e~y<tJ~miliei
.care-1-detinuse. -- ·-··- -· ·· ·· - -
De asemenea, p~ntru _~yeni ~!!. sprijinul celor saraci, fructele, graul etc. nu tre.:
~iau c~n-~~l~gfafe, ~i ram~~ea··o' aiiuriiTiapfilte ..careapartinea-saracilor,
1..Y~~1:1:ye1o..r.~!,. o~f<,iml9r (Deut. 24, 19-22). La fel,ceea ce cre$tea in anul sabatic reve-
nea saracilor (!.e.~: 2~,JtfAceastaoiferema·effentiala intre co-nceptia popoareloT
ailtice (egipteni, greci $i romani), cu privire la intrajutorare, $i cea a poporului ales
rezulta, in primul rand din conceptia lor asupra divinitatii. In timp ce la popoarele
antice existau credinte politeiste, poporul ales avea o credinta monoteista. De aici,
conceptia lor asupra semenilor, asupra proprietatii $i asupra intrajutorarii etc.
La poporul evreu, notiunea de 2roprietate nu era atat de absoluta.$i de eg0 isJaca
~Ronia.7o~ta_,propriefate~Toreste.relativa, deoarece adevaratulproprietar nu este_
_ omfil,~ezeu. Si pentru ca toti 9_ameni.!,(conationalii) sunt (rati intre ei, avand
.. a:c:ee.a$i 9rigine dixiria (.Qqmnezeu) $i aceea$i origine umana (parintele Avraam), cu ~
· totii trebuie sa se bucure $i sa se foloseasca din ceea ce Dumnezeu le-a dat. De aceea~
~-Q],_lig~~o_ri~- -~rl~~e '$i'pe altiis~ culeag~ p parte din roade, caci ,,Domnul este
· Dumnezeu peste toate $i Elda cui vrea" 58 • ..
. .Q~~:._e ~£~~~.re .i:t s~r~cilo.r a. fost inte~z,is~ ~u hota!~~e. \am~ta, de asemenea a. fost __
~ int~rz_1s~, pentru ca era impotnva conat10nahlor. Ceea ce s-a imprumutat trebme sa
fie iertat in anul sabatic.
Q grij! d~o~_eQiill.12~ ac;:J>_r_cl~..i.tJ V.:eghh1l Test§lment vaduvelor $i saracilor,
_Dumnezeu fiind ,,Tata al orfanilor $ijudecatorul vaduvelor". Un sprijin deosebit pen- ·· --
tru sanici 11 constituia $i a$a numita ,,a doua zeciuiala", sau ,,zeciuiala saracilor",
prima zeciuiala apartinand levitilor.
Milostenia fata de saraci $i de cei in nevoie era o trasatura fundamentala, care nu
trebuia sa lipseasca din Israel, pentru ca Dumnezeul lui este ,,milostiv $i bland"; ,,El
i~ as~pr~.sa toate nevo!le". I?v, ca l~t:uchipare a dreptului lntrupat, apare ca ,,tata al
saracilor (Iov29,16). In antiteza, ,,m1ma celor tara de Dumnezeu este nemilostiva"
(Prov.12, 10). Dumnezeu este prezentat ca fiind milostiv, bland are inima de tata si
- - - .. ~ . '--·- -_ ~ '
21
--
este plin de indurare,. de~~~a ,,cine se milostive$te de saraci, cinste$te pe
31).~-
<.:Dcr:rnnezeu.~~·crrov.14,_) -• ...... - ... - ...... ·-·-·--·-···- - - -.. . -·------- ..
---J.n.ac~ast'a:coosfa.acte,¥,~r~t.uJ..m2-tkpentru S.~!£J£ g~te . milo~Jc11illlnJsraeL$i.
care nu se intalne$te la pagani: ~§r.a..eLare un Du,!llnezeu.milost!v...ca.r~.s~tngr_ij~.te,_d~~--~- .. _
oameni. El este bland, milos si ajutator. Din acest motiv izvoril.$te legea in Israel care, ·
deaseiii'enea, trebuie sa fie cum este datatorul ei: blanda, milostiva si ajutatoare. A$a
se explica de ce saracii din Israel sunt altfel priviti decat in lumea pagana.
Dumnezeu, Cel bogat In dragoste, cere din partea oamenilor dragoste, deoarece
,,Ascultarea este mai buna decatjertfa" (I Sam.15, 22), iar, potrivit lui Isaia,
,,adevaratul post este acela care dezleaga lanturile nedreptatii" (Isaia 58, 6).
La poporul ales, porunca milosteniei este dublu motivata: pe de o parte,
milostenia adevarata sluje$te Jui Dumnezeu, iar, pe de alta parte, saracii au aceea$i
origine comuna cu noi $i sunt constituiti din aceea$i came ca $i noi 59 • Asa cum am
vazut, conceptia anticilor despre divinitate determina $i conceptia despre semeni $i,
implicit, desprdntrajutorare. Altfel spus, o conceptie lnalta despre Dumnezeu
determina o conceptie inalta despre atitudinea fata de semeni $i despre intrajutorare.
jg_ciuda acestei concepJli foarte inalte referitoare la originea comuna $i Ja unitatea
neamulm omenesc, $i milostenia in Vechiul Testament este limitata. Ii lipse$te
caracterul de universalitate. Mffostenlacfin VechiilrTeshimenf'este fixata numai prin
le!;';i6°. Dupa cum relatiile intr';oamenfsi(deosebescfundamental intre lumea Noului
"'testament (guvemata de legea iubirii) $i cea a Vechiului Testament (guvemata de cea
a dreptatii), tot a$a ele se deosebesc intre cea din perioada vechi-testamentara $i cea a
lumii antice.
Spre deosebire de lumea veche, in Israel $i strainii aveau drepturi. Ei beneficiau
de odihna sabatului $i de invitatia la mese. De asemenea, o situatie mai buna o aveau
$i sclavi~,_ Legea interzicand...sa fieJi.~~priJL C!.~$irea 21_,} 6). Un 'exemplu coricret In
acest sens il constituie rugaciunea de sfintire a Templului, rostita de Solomon, in care
s-a rugat si pentru cei care nu sunt israeliti.
Un alt aspect care trebuie mentionat $i care, fire$te, are legatura cu filantropia
este viata de obste (folosirea in comun a mijloacelor de trai) 61 • Cao concluzie, putem
spune ca·principiul dragostei inVechiul Testament ramane limitat si national. Cum
religia este limitata numai la poporul ales, tot a$a $i dragostea este limitata numai la
conationali, lips ind dragostea ca relatie fntre oameni, dupa care, fiecare este
aproapele. Dragostea universala nu mai fntreaba:,, Cine este aproapele meu? ", ci
fiecare om vede fn celalalt pe aproapele sau.
111.2. Filantropia in Noul Testament
111.2.1. Definirea termenului de ,,filantropie" ~i
sinonimele acestuia ·
Ceea ce la pagani $i la iudei lipseste, intalnim in comunitatea cre$tina. De la
inceput; cre$tinii n-au pr.ac.ti.cat.w.ilo$tenia In nw..d izolat, ci intreaga comunitate avea
... convingerea cA'aceasta l1:Jcpr.~. ~.ste. sarcina tuturor membriior ...Qe altfel, nic_i Jill ~e
poate c"onceE.t! ~!.f>~ric~..£~§tina _:flir(fac~re<!._ de)in~. ~ce!~ta]Leste innascuta. Si
aceasta nu p_entru faptu! ca Domnul si Capul ei porunce~te dragostea,
- -- :. __,.,__ ,.:,.-_.!<.: .• .• '>-.'>·c·
-"'····-··~
ci pentrµ
·'-',r.,,.
ca El
. , , ,•..., . - .. · oc • -·-... J. 1!:"" ·-~:::: 1..· ..;: •.••
 26
111.3. Filantropia in perioada apostolica ~i p_ost-apostolica
~ ··--~ ·--···
.
111.3.1 . Viata de obste . putemica unitate. Ei stau, dupa cum afirma Tertulian, ,,pregatiti pentru moarte pentru
Prima comunitate crei:;tina avea caracterul unei familii, ,cu modul de viata initiat
de Mantuitorul. In perioada de care ne ocupam, 9pera filantropica a Bisericii ,gravila
r- ·-- agapei..Si
in jurul . ~. aceasta
,. forma
. va dainui cateva
.. secofe. Abfa Ta fnceputul secolului
al IV-lea, in vremea Sfantului Vasile eel Mare, activitatea filantropica se va
diversifica,lbn.B~e.!'ic.a.pr.unara se organizau zilnic mese in cadrul carora se sava~eii:
..fu!.~.aristia . . arunfo'care'se aduceau aveau menirea ca deosebirea dintre surplus i:;i
lipsifs~Cfie egalizata $i astfel sa se statomiceasca egalitatea originara (II Cor. 8, 14).
Numai in acest mod putea sa fie atins scopul, care deja este descris in Vechiul
Testament cu adunarea manei, ,,eel care a adunat mai mult n-a avut surplus $i eel
care a adunat mai putin n-a avut lipsa" 86 •
Sfantul Apostol Pavel in acest sens ne indeamna: ,,Nu trebuie sa se teama
ni!Jleaj ca <land, astfel Yfl avea.d~uferit lipsuri, caci pumn~~eu celor car~. ga~.Je.1la­
din beli:;ug" (II Cor. 9, I 0). Si in alta parte;". fot el zice: ,,Nu ca si cum as porunci
graiesc, d prin sarguinta altora $i adeverinta dragostei voastre dovedind ... si sfat intru
aceasta va dau ... " (II Cor. 8, 8-10). Iar mai departe: ,,Fiecare s~ dea precum-se indura
cu inima; nu din mahnire sau din sila; ca pe datatorul de buna voie iube$te
Dumnezeu" (II Cor. 9,7). Multumirea de sine este pe de o parte premisa datatorului,
iar pe de alta parte este urmarea fireasca a daruirii. Darea aduce multumire. Cine este
bogat, insa nemultumit, acela niciodata nu are de ajuns, nicidecum sa mai dea. Cine
are putin i:;i este multumit insa, acela are totdeauna de ajuns, de asemenea, chiar si.sa
dea, $i dand, este mereu intr-o cre$tere de multumire. in aceasta consta secretul. Si de
aceea dintotdeauna saracii au oferit mai mult decat bogatii.
in mod deosebit istoria pastreaza nenumarate cazuri ale facerii de bine, care
dovedesc ca ceea ce s-a realizat in modul eel mai maret, s-a adunat din daruri foarte
mici. Sfiintul Pavel arata ca darurile mici au mare greutate. Nicaieri nu se arata
puterea celor mici fn fume, ca fnjacerea de bine.
Tabloul Bisericii primare ne da siguranta ca a adus ceva nou, ceea ce lumea
veche nu cunoi:;tea, ca cea dintiii comunitate cre$tina a sadit dragostea, la care si noi
avem partasie. Comunitatea crestina nu poate exista fiira practicarea dragostei si a
milosteniei.
Sfintii Apostoli au acordat fiecaruia libertatea atiit in ce privea cantitatea
darurilor, cat $i in ce privea darurile insele 87 • insa, ceea ce a fost in epoca primara, a
···fost numai inceputul, pentru ca Biserica ne-a dat numai baza pe care, fn timpurile
viitoare, aveam de claditss.
in Biserica primara nu era nevoie de nici o casa de oaspeti, nici de case de"-
straini, nici case pentru orfani, nici case pentru bolnavi, atata vreme cat fiecare casa ~
'.de cre$lin era un adapost pentrufra{ii calatori sifiecare crestin sifiecare crestina--
eta pregatit pentru a-si asuma saracia. Chiar si atun.ci ciind a existat o diacoii~
organizata, cea particulara n-a incetat, pentru ca toti luau parte, in f~lul lo~, la- -
practicarea dragostei.
27
Mai trebuie subliniat inca un aspect, $i anume ca timpul in care a luat nai:;tere
prima comunitate crestina era un timp al luptei impotriva pagiinismuluj stapanitor.
Din aceasta perspectiva, crei:;te $i importanta milosteniei crei:;tine. In perioada
persecutiilor cre$tinii aveau o mai multa energie, o mai mare profunzime si o mai
a obtine cununa biruintei; toata puterea lor este concentrata spre acest tel" 89 •
Precizam i:;i faptul ca adevarata filantropie cuprinde trei componente
fundamentale: munca, proprietatea si milostenia. Acestea se conditioneaza reciproc
intr-o striinsa unitate. O reala facere de bine este posibila numai acolo unde domneste
o conceptie sanatoasa despre munca $i despre proprietate. Si invers: o falsa privire
asupra muncii i:;i a proprietatii dauneaza facerii de bine. Firei:;te, cre$tinismul n-a
acordat o atentie prea mare bunurilor pamiintei:;ti. Cu cat ~s.te m9fvje _conceptia
despre bU.!JH!JJJ: fmpqr:?Uid lui Dumnezeu,.c_«J££~t _maf .'!"~!! trebuie_s,p.-si pia_~da d!n__
valbare bunurile pamantesti. Cu cat este ma1 mtensa pnvirea spre viata de dmcolo $1
spre judecata acestei h.'nni; cu atilt sunt privite ca straine $i nesigure cele pamiinte$ti.
~E1~J3l~.~!i<;;!iPi:imarn•. cr..?§ti!)11}.er,a..un..cetatean.a//er,~~!!!i~13Zu~ ~eresc,_ iar,. _ ~
./2£12!J:.lJJ-an.J..,_y~n, strajn§.!JP}_cµIator. :fpreJ!.(l_lria cerea_s_cq,; 0 • B1senca era cons1derata d~
primii cre~tiri(ca fiind totalitatea prietenilOfluiHristos, a celor ce-L iubesc pe El s1
sunt iubiti de Elsi care, prin dragostea fata de El, se iubesc intre ei si formeaza
inainte de toate o fraternitate si o caritate. Aceasta caritate este - P.OJr,ivit Sfiintului
~natie - inseparabila, de ui:i!~t~ 1 agqe~- ~sji,'ijn .c,D.!!~!Jns, la red!izarea q sint unum
penfhi care S-,a rugat Miii1tu1torul in Evangheh~ dµpa, Ioan91 • •
Fiecare membru al comunit:atii este in slujirea celorlalti, incepiind cu cantatea;
de la a nu-1 lasa pe celalalt sa moara de foame, $i piina la a-i:;i da viata ca martir. Si
aceasta dragoste i~a impresionat atilt de mult pe pagiini, inciit i-a fiicut sa exclame:
,,lata cat de mult se iubesc cre$tinii"92 •
Grija fata de aproapele era de fapt grija fata de toti. g~_~ute~al} ,Sli r_amiina
yasivi l~!!.~9.a.~~l altor~e-E'.i ~rata_u _tutu~or caJnvatatura cre$tina i-a !egat__ pe_tot1 i11tr~()_ ...
adevarata fam1he, cu bucurnle $1.sufenntele lor93 •
· "Vi~ta .de obst~ a-intarit comuniunea intre crestini, recunosciindu-se ca frati $i
surori. i~ acest se~s, semnificativa este informatia Sfantului Justin Martirul $i Filosoful
(100/11 O-c.165): Jnainte de convertire, pagiini_i tin Ja_ bani $i la proprietati, dar dupa
convertire ei pun totul de obste i:;i imparfciicel lipsit. Qameni caremai inaintese ura-q_
sfi:rn fiiceau camin comun cu cei de alt neam, dupa convertire ei'stau la·aceeasi masa,
-ducl~d viata comuna"94 • Viata de obi:;te 1i une$te pe toti intr-o mars: familJ.tt. Pentiu cei
bogati exista ispita de a se considera deasupra saracilor; pentru saraci era sentimentul
apasator ca trebuie sa fie intretinuti de catre alti oameni. Aviind conceptia facerii de
bine, bogatul vine la constiinta ca acela$i Dumnezeu, Care lui i-a daruit mai multe
bunuri pamante$ti, se ingrijeste si de eel sarac, pentru ca el sa nu sufere.
Elementele componente ale vietii de ob$te, asa cum rezulta din cartea Faptele
Af2.Qs_tolilor, su.nt: ofranQ.ele, colecteie-~i agapefo.' · -· .. ~ -
111.3.1.1 :. Ofranda
'- ..
Crestinii nu mai aduceau daruri ca in leg~a ':~Che, miei sau turturele, ci daruri din
care urma sa se saviir$eas~jertfa cea fiira de siinge: piiine $i vin"; iar mai tiiriiu lapte,
-miere si ulei, care de asemenea se foloseau la cult. P'rincfoala sursa a darurilor o
 28
constituiau darurile mici de la oamenii saraci, de la cei care, potrivit Constitutiilor
95
Apostolice , dau din munca $i din sudoarea lor. Si tocmai acest spirit de jertfelnicie
confera o mare valoare darurilor. Darurile erau de doua feluri: pe de o parte cele care
erau aduse in mod sistematic, iar pe de alta parte cele care se aduceau la serviciile
divine 96.
in cuvinte aser:iana.toa~e se exprima $i Sfcmtul Justin Martirul $i Filosoful, insa
el nu n~m~~;e da:Unle d~n :rmpul Euharisti_ei oblatione, ci cq_n_frfPT!:fli d§ drggoste ale
__<:_~n:_u;i~~CJ1ll . Sfantul Ciprian (200-258) deosebe$te colectele de oblatione. El spune
ca rnr~ia! au. fost aduse .oblatione la slujbele de seara, cand se savar$ea Sfanta
Euhanstre, sr stips la slujbele de dimineata. Acestea semnifica recuno$tinta fata de
Dumn~zeuye de o parte, iar, pe de alta parte, ele au un caracter de jertra9s. Darul
~p~e~mtii, Jertf~ pe ~are £.~l bog~!.? _o~era cell!!. s~~-~c, iar eel sarac ofera ca }ertfa
~gacrunea pe care o malta pentru binefftcatorul luL ......______ · - - ·· · -- - · ---
- . Important de. subliniat ~~te faptul ca alitmi.& cei care dau pe fata sau in ascuns,
mar mul.t s.au ma1 putin, sunt pomeniti $i cei care ar vrea sa dea si nu au. Apoi, 0
~aractenstrca fundamentala a milosteniei este libertatea. Nirrieni nu este silit, nici
mtr-un n:od, sa dea. Dupa cum nimeni nu este constrans sa participe la Cina
Domnulm, tot a$a nimeni nu este silit sa prezinte darurile sale. in Noul Testament
darurile nu sunt impuse, pentru ca nu mai sunt aduse de robi, ci de oameni liberi
,,rascumparati cu pret de sange" 99 ,
Nu putem trece cu vederea un fapt foarte important, anume acela ca ofrandele se
aduceau $i pentru cei adormiti.1 a$a cum precizeaza foarte bine Sfant7il Clprian,---'
pentru ca mom:tea nu rupe comunj_unea de iubire a comunitatii'oo.
Pentru ca darurae rep;ezintajertfa care se aduce h Altarul Domnului nu se
ca?e c~ ele sa fie ne~u_:~~e. ,,Este ~ai bine a muri de lipsa, decat a primi daru;i de la
cer rara Dumnezeu sr ra1 afirma hmpede Constitutiile Apostolicei01 .
Jertf~ ~e. ~~:e. ~re$ti_:1:11 o ducea la .altar ~ra atat_de i_mport~nta, inc~!._£~.ise nu__
~~p~~-1~1!1~t1le. matenale.. pent:u a o face tmeaupq_st () anumit{l yrefi!e, iar ce~a_ce
rezult~ ~I.l: ur~a Im era o~:,:rt ~-a Je~t!a. Aceasta idee de ? tine.post cu s_copu.Ld.e.a
aduna cate ('.eya pe,ntru cer m hpsun este foarte cunoscuta, ceea ce demonstreaza ca
aceasta practica era destul de raspandita. Pastorul lui Herma, referitor la acest mod
de.a ad~na ofra~d~ pentru a face milostenie, zice: ,,Mai intai impline$te ce este scris -
a.dr:a p~strea~ m1ma curata -, apoi trebuie ca fo aceste zile sa mananci numai paine
$~ s~ ber num~1 apa; s~coteste pretul alimentelor pe care tu le-ai fi mancat cu placere
$1 da econo~ia ta uner vaduve, orfan sau unuia in nevoie, astfel ca eel care a primit
ceva de la tme, sa se roage pentru tine"102.
.. ~min tin: si fa~tul ca}!! ~~~. d~ co.le_ct: mai existau $i darurile speciale~.pe.car.e
unn ~mtre ce1 ca~e r~tr~u m B1senca -.s1 detmeau oarecare averi -, le ofereau in parte
(sau. mtegr:l) Brsencn: ~lit~ ~~lJJ:!le ca!..~- ~-e aduceau se rostea o rugaciune:Ue>
s~n!~~· ~upa care urma 1mpartirea Ior 1oJ.
111.3.1.2. Colecta
A~easta _e~a ~.esti?at~ in epoca apostolica pentru ajutorarea sfintilor din
Ieru~al~m •. _ad.1ca ~ cred:nc.10~ilor. Mai ~arzi.u, odata cu raspandirea crestinismului,
cr._e.d1nc1QsJ_I gm diaspora tnm1teau cg_rytnbut1a lor pentru Biserica din Ierusalim, care
29
era modelul primar al comunitatii crestine. Astfel, in anul 44 d.Hr., Biserica din
Antiohia face, in vreme de foamete, o bogat:a colecutpenTru.cre~iTnTl <lfo-I~ci~~a $i
fr1mite ajutoatelepfiilSfintii Apostol~ Viivel ~i Barnaba (F.A: 11, 27:30).
"---A-ceisfil cutie gazofiiachtum, sau corvana, in care se adunau colectele in fiecare
duminica sau in fiecare luna, formeaza o vistierie a milei cre$tine imparta$ite de
Biserica, vistierie care va dainui si mai tarziu 104 ; $i dainuieste ~i astazi in unele
Biserici. La aceste colecte, dupa cum marturiseste Sfantul Justin Martirul $i
Filosoful, toti crestinii contribuiau in mod liber: ,,Cei care au si vor, dau liber, fiecare
ce vrea, si ceea ce se strange se da celui ce prezideaza ~i el ajut:a orfanii, vaduvele,
bolnavii, pe cei neajutorati, prizonierii, oaspetii straini, intr-un cuvant, el ii ajuta pe
toti cei care au nevoie" 105 . intre cei ce tre,buiau ajutati, Pastorul lui Herma 106 nume$te
vaduvele si orfanii 107 .
111.3.1.3. Agapa
Daca ofranda si colecta existau $i.la iudei, agapa este o forma de milostenie_de
proveniel!tii ex,clusiy cre$tina. Si aceasta ~~~t na~~fe tot fo]3isedca .cifo-ferusalim7'
-reiiieiia acestei institutii filantropice a pus-o Insusi Domnul Iisus Hristos. Astfel, El
' a·histituit Sfanta Euharistie la o masa comuna in Ierusalim, aceasta fiind modelul
dupa care Sfintii Apostoli au organizat agapele, dezvoltandu-se in acest mod
institutia agapelor 108 .
Introduse la inceput in comunitatea Bisericii din Ierusalim, mai tarziu le gasim
cu regularitate $i in celelalte comunitati cre$tine. Agapele aveau loc, la inceput, acolo
unde se adunau crestinii pentru savar$irea cultului divin, asa incai,' cea dintai forma
de agapa este cea euh~ristica. Ea avea ca scop';·ii1fre alteie, de a-i con$tientiza pe
merribrii !or ca indiferent de pozhia !or sociala, ei erau frati, iar cei mai instariti
·tr~bu1a sa-i ajute pe cei saraci 109 .
Despre-modul _de des~urare a agapelor crestine avem marturie de la Sfantul
JustinMartirul si Filosoful, (care da cateva informatii si despre comportamentul
crestinilor) 110 , Aristide 111 $i Tertulian 1i2. Clement Romanul (92-101), de asemenea, se
refera la modul si mai ales la timpul in care se tineau agapele 113 .
Aceste agape 114 erau, pe Ianga reprezentarea ultimei cine a Domnului, cum
~p_une $/antul Joan Hrisostom (344-407) 115 , prilejul cre$tin eel mai r9trivit pentru
caritate, mijlocul eel mai eficace de a veni in ajutorul saraciei si de a-i invata pe
bogati cum pot folosi in mod intelept bunurile. Saracii, care la inceputul Bisericii
crestine constitiifau o parte irisemnata a comunitatii {daca nu cea mai insemnata),
gaseau un loc in comunitate fiind socotiti egali cu ceilalti. In comunitatea crestina
s_ar.~sul era un egal intre egalil 16. ·
. .Prin rriesele c6iliuii-e (F.A. 6, 2), prin agape si printr-o intrajutorare organizata a
aproapelui (F.A. 2, 44-45; 4, 34-35)t se trecea de la slujirea iridividuala la' slujirea
-Bisericii. Bineinteles ca nu e vorba de noua etapa care ar anula-o pe cea dil1tai. Cea
dintai ramane permanenta. Biserica insa, in totalitatea ei, va deveni constienta ca,
fiind organizata, lucrul de capetenie pe care trebuie sa-1 iriscrie in programul ei de
existenta si de activitate este slujirea, Slujirea Bisericii poate fi mai eficienta daca
este organizata si nu lasata numai pe seama credinciosilor individuali. Individuala,
slujirea putea fi incompleta si sa nu acopere toate necesitatile. Organizata, Biserica
 30
putea, mai intai prin Sfintii Apostoli, apoi prin urmasii lor, sa-si exercite misiunea si
ca propovaduire si ca slujire practica111.
.Oatorita slabicjm1ij firii omenesti, agape~e euharistice erau e_xp~§~i!.R.iantL
~@C:t£rgLts:>r:Iitµrgk ~i sa degenereze intr-un fel de mese profane, asemanatoare cu
cele pagane. As~inenea~igrptefdus chiar-in vreineaSriiitikfr'Aposwli;·
atruzUJ:ipe care Sfintii Petru, Pavel si Iuda vor sileinlatu~e11s. - - · -- ·- .. - - - - -
Din pricina acestor abuzuri a trebuit sa se separe ag~pele de Sfanta Euharistie.
Cu toate acestea, agapele n-au incetat sa aduca frumoase roade in viata..prin'.'JiOi.
crestini, pe parcursul a peste trei veacuri. Ele au contribuit in mod hotarator la
crearea unitatii crestinilor, ceea ce a racut ca el(;siict~fi;.}ii. mereirmrmodet"s1 "ca ~n
ideal pentru crestinii de mai tarziu. Ele au constituit expresia cea mai co~creta a
slujirii, cultivand tuturor convingerea c1t sunt frati. ·· · · · ·· ··
111.3.1.4. Slujitorii agapelor
lIJ!.!91.deosebi!_ln desrasurarea agapelor, pe langa episcop, il aveau diaconii si
diaconitele, Cartea Constitutiile Apostolice insista asupra rolului deosebit de
important pe care acestia il aveau in desrasurarea activitatii filantropice in comu-
nitatile crestine din Biserica primara. Daca despre institutia diaconatului (masculin)
gasim. cateva informatii in Sfanta Scriptura, despre existenta unui diaconat feminin
avem mai putine marturii (Noul Testament face doar simpla mentiune a unor dia-
conite).
111.3.2. Temeiurile filantropiei
Parintii si scriitorii bisericesti din aceasta perioada au fundamentat si1practicat
filantropia pe urmatoarele principii:
1. Toti oameni sunt egali, creati de acelasi Dumnezeu si, prin urmare, frati
intreolalta. Din aceasta perspectiva, bogatia pe care a primit-o cineva nu i-a fost data
sa se foloseasca numai el de ea, ci ea trebuie impartita cu eel in lipsa si in suferinta.
De aceea, crestinismul a pus pe alte baze relatiile dintre sclavi si stapanii de sclavi.
2. Bogatia si bunurile materiale in general nu au nici o valoare, ele capata
valoare (pozitiva) numai atunci cand sunt folosite in folosul aproapelui. De aici
datoria celui care are este sa <lea milostenie celui ce nu are.
111.3.2.1. Despre originea comuna a oamenilor ·
D~spre originea comuna a oamenilor si despre relatiile de fratietate dintre
?amem :'orbes~e in .cuvinte foarte frumoase Tertulian. Pentru a-i face pe pagani sa
mteleaga semmficatta pe care crestinii o acorda cuvanttilui frate in sens duhovnicesc
el le spune ca acest cuvant are aceeasi semnificatie pe care si ei (paganii) 0 acorctA
cuvantului frate in sensul de frate trupesc119.
Acelasi autor, in lucrarea Apologeticum, descrie, amanuntit, chiar si organizarea
interioara a comunitatii crestine din vremea sa 120. Sumele depuse se cheltuiesc pentru
31
hranirea celor flamanzi si ingroparea lor, pentru cresterea baietilor si fetelor rara parinti
si lipsiti de mijloace, pentru intrajutorarea servitorilor batrani, pentru naufragiati,
pentru cei din mine si inchisori, daca se aflau acolo din pricina credintei lor121 .
Despre originea comuna, si implicit despre viata comuna gasim informatii si in
Didahie 122 : ,,Sa nu intorci spatele celui lipsit; sa faci parte din toate ale tale fratelui
tau si sa nu zici ca sunt ale tale. Daca suntem partasi la cele nemuritoare, cu atat mai
mult la cele muritoare" 123 •
Aceeasi idee o exprima si Scrisoarea lui Barnabas: ,,Sa faci parte din toate ale
tale semenului tau si sa nu zici ca sunt ale tale; caci daca suntem partasi la cele
nestricacioase, cu atat mai mult la cele stricacioase" 124 . Si Clement Romanul
vorbeste despre datoria crestinilor de a se ajuta reciproc, pentru faptul ca toti sunt
membri ai aceluiasi trup si, din aceasta perspectiva, au datorii unul fata de celalalt.
Mai mult, faptul ca unul este tare si altul slab, unul bogat si altul sarac, este tot
lucrarea lui Dumnezeu, pentru a-i determina pe oameni sa se infrateasca si sa se
ajute reciproc: ,,Toti trebuie sa se ingrijeasca intreolalta, unul pe celalalt, caci noi
prin Iisus Hristos suntem stransi legati. Cei mari nu pot fi !ara cei mici si nici cei
mici rara cei mari; este o legatura intre toti si sunt de folos unul altuia ... Cel tare sa
se ingrijeasca de eel slab, iar eel slab sa respecte pe eel tare; bogatul sa ajute pe
sarac, iar saracul sa multumeasca lui Dumnezeu ca i-a <lat sa-si implineasca prin eel
bogat lipsa lui" 125 •
Clement Alexandrinul (150-215/216), de asemenea, insista asupra ideii ca
Dumnezeu a racut neamul omenesc in comun si, prin urmare, fiecare este respon-
sabil fata de celalalt: ,,Dumnezeu a aratat neamul omenesc in comun. Si anume de
aceea a !acut toate bunurile oamenilor in comun, nu pentru ca bogatii sa ia stapanire
mai mult decat altii. Dumnezeu, fireste, a permis folosirea tuturor bunurilor, insa El a
dat ca masura necesitatea cum aceasta trebuie sa fie folosita in comun. Cel mai
absurd este, de asemenea si rusinos, cand unul traieste in belsug si pe multi ii lasa sa
sufere. Deja intre oameni se considera ca mult mai de cinste este sa fie un bineracator
pentru multi, decat a locui intr-o casa mareata. Intr-adevar, este mult mai ii;telept de
folosit belsugul sau in favoarea oamenilor, decat a purta pietre scumpe" 126. In functie
de modul cum ne administram bunurile materiale, ele pot deveni un mijloc sau un
impediment pentru mantuire 127.
Ptistorul lui Herma arata pericolele ce se pot abate asupra celor bogati daca nu
se ingrijesc de cele spirituale. Preocuparea excesiva fata de cele materiale, chiar daca
nu inseamna o intrerupere a relatiei cu Dumnezeu, face ca ravna si puterea lui sa
scada 128 . El arata ca daca omul nu constientizeaza aceasta alunecare spre cele materi-
ale si, implicit indepartarea de Dumnezeu, bogatia aduce o multime de pericole,
oamenii putand deveni morti pentru Dumnezeu 129.
Concluzia care se desprinde din lucrarea Ptistorul lui Herma este clam, anume
ca atunci cand bunurile materiale nu sunt folosite spre savarsirea faptelor bune, ele
devin o povara in ca/ea mantuirii si atrag condamnarea vesnica. Aceeasi lucrare
arata ca bogatii pentru a dobandi mantuirea sufletelor si, implicit, pentru a scapa de
pericolele bogatiei, pe care tocmai le-a enumerat, nu trebuie numai sa faca milostenie
celor ce-i roaga, ci mai mult ,,ei (bogatii n.n.) sa-i caute, inainte de a fi prea tarziu,
ca prin bogatia lor sa faca binele"1Jo.
 32
111.3.2.2. Datoria de a face milostenie
Cum am afirmat deja, sentimentul de a ajuta pe cei ce se afla In nev.oi este in
stransa legatura cu ideea de origine comuna si fratietate. Evident, ca pentru a cultiva
acest sentiment Parintii si scriitorii bisericesti au folosit, pe Ianga exemplul personal,
cuvantul rostit sau scris. Insa, trebuie sa facem precizarea ca actul de a face miloste-
nie nu era o obligatie impusa dinafara, ci era un sentiment firesc, era sentimentul pe
care-I traieste eel care se simte frate cu cei dinjur. Cei care au vorbit despre miloste-
nie au avut in vedere imaginea Sfantului Apostol P~vel, eel care defineste Biserica
ca fiind ,,un trup cu mai multe madulare" (I Cor.12, 20), din care noi toti facem parte.
in alta parte (I Cor.12, 26), scrie: ,,Ca daca un madular sufera, toate madularele sufera
impreuna; iar daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna".
Se mai impune si o alta subliniere: anume faptul ca la constiinta si la sentimentul
de fratietate se ajungea, mai ales, in urma participarii la cultul div.in public si, cu
deosebire, prin participarea tuturor, la Sfanta Euharistie 131 . $i inca ceva: nu credem
ca intamplator Sfintii Apostoli au ril.nduit ca dupa des!asurarea activitatii de cult sa
aiba loc asa numitele si foarte cunoscutele agape crestine. Ei au socotit ca la crearea
sentimentului de fratietate, toti trebuie sa se simta frati intreolalta, si sa traiasca ca
atare, acestea av.and un rol foarte insemnat.
Rolul acesta reiese din faptul ca la agape se adunau toti crestinii care participasera
deja si la Sfil.nta Liturghie si, astfel, se puteau cunoaste mai bine, fiecare putea sa
cunoasca bucuria si necazul celuilalt. Daca la cult comunitatea intra in comuniune
directa cu Dumnezeu, deci o comuniune pe vertical, prin participarea la agape aceasta
comuniune se realiza si pe orizontal. Cu alte cuvinte, cultul liturgic si agapa crestina
asigurau conditiile unei comuniuni plenare, pe vertical si orizontal. De aceea pana
astazi a ramas in traditia si in practica Bisericii ca, pe Jil.nga cultul div.in public, un loc
de seama sa ocupe faptele de milostenie care nu sunt numai cele materiale, ,,trupesti",
cum le numeste Biserica, ci, In mod deosebit, cele ,,ale milei sufletesti". Clement
Romanul, de pilda, spune ca ,,la rugaciune sunt pomeniti saracii, infometatii si cei 'in
necazuri ... rugaciuneafiind un mod de a face binele". Mai mult, acelasi autor
subliniaza ca ,,o foarte frumoasa trasatura de caracter este aceea ca sunt apreciati si
chiar pomeniti cei care ar vrea sa <lea, dar nu pot pentru ca nu au. De asemenea, sunt
pomeniti cei care dau pe fata sau in ascuns, cei care dau mult sau dau putin" 132 .
Ca milostenia este foarte importanta pentru mantuire rezulta si din preocuparea
,.,'r
aproape generala a Piirintilor si a Scriitorilor bisericesti fata de aceasta problemii.
Sfdntul Policarp (68/69-155/156), de pilda, vorbind despre insusirile preotilor, la Joe
i. de frunte numeste virtutea milosteniei. Autorul mentionat arata, la modul concret,
II
:!t cine, ce si cui se dadea milostenia 133 •
Amintim si faptul ca, potrivit Didahiei, erau ajutati biitranii si saracii, In special
cei din familiile numeroase, precum si strainii. Totodata,, se cu vine a sublinia si ideea
ca trebuiau sa primeasca ajutor numai cei care se aflau in nevoi reale, care nu se pot
ajuta pe ei insisi 134 • Mai mult, sunt avertizati cei care primesc milostenie !ara sa o
merite: ,,Vai acelora care primesc in mod ratarnic sau cei care ar putea sa se ajute
singuri, lnsa mai degrabii primesc milostenie de la altii. Amandoi vor trebui sa <lea
socoteala Dreptului Judecator in ziua judecatii" 135 •
33
Asa se explica si faptul ca Parintii din perioada apostolica si postapostolica,
precum si Parintii si Scriitorii bisericesti sunt insistenti in operele !or cu privire la
datoria crestinului de a face milostenie, pe de o parte, iar pe de alta parte, indeamna
ca eel care cere sa fie mai lntai cercetat si numai dupa aceea trebuie ajutat dupa
vrednicie si necesitate 136 •
Daca citim operele Piirintilor mentionati, vom vedea, ca si in cazul Sfantului loan
Gura de Aur si al altor Parinti, si chiar ne va surprinde afinnatia pe care deja am
citat-o, anume de a-I cerceta pe eel caruia dorim sii-i dam milostenie, cil.nd, de-atatea
ori, aproape ca o ,,obsesie generala", se spune ca trebuie sii oferim ajutorul nostru
tuturor si cat mai repede. Pentru a dovedi afirmatia !acuta, m~i redam un citat din
aceeasj lucrare, Pastorul lui Herma: ,,Fa binele; si din castigul pe care ti 1-a dat
Dumnezeu de pe urma muncii tale, da tuturor celor lipsiti, :tara deosebire; nu te intreba
cui sii dai si cui sii nu dai. Da tuturor, caci Dumnezeu vrea sii se dea tuturor din
darurile Sa.le. Cei care primesc vor da cuvant inaintea lui Dumnezeu, pentru ce au
primit si cu ce scop; cei care au primit, fiind stramtorati, nu vor _fi judecati, da: v?r fi
pedepsiti cei care au primit in mod :tatarnic. Cel care da este nevmovat, ca a pnm1t de
la Domnul porunca de a implini aceasta slujire" 137 . Cum se impaca asadar cele doua
afirmatii? Unii autori au dorit sa scoata in evidenta si sa cultive valoarea milosteniei,
in timp ce alti autori au dorit sa constientizeze pe cei siiraci ca ei au o mare
responsabilitate fatii de ceea ce primesc. Cei care au posibilitati materiale au datoria
de a ajuta pe cei lipsiti, iar siiracii au responsabilitatea fata de darurile primite.
De dragostea comunitatii se bucurau si membrii familiilor care au avut de
suferit din cauza persecutiilor, fie ca au fost martirizati, fie ca au fost nevoiti sa
fuga 138 • Cu aceeasi dragoste se ingrijeau cre~tinii ~i de cei bolna~i, d~pa exemplul
Mil.ntuitorului, Care a vindecat pe cei in suferinta. In acest sens, B1senca, paralel cu
actiunile practice de intrajutorare, a alcatuit si rugaciuni speciale pentru vindecarea
lor. Este de prisos sa mai amintim si faptul ca Biserica a compus rugaciuni pentru toti
credinciosii aflati in diferite nevoi (pentru vaduve, orfani, pentru cei 'inchisi, pentru
copii etc.). De asemenea, intre faptele bune, la loc de cinste, era si rascumpararea
sclavilor si a prizonierilor.
Importanta ni se pare ideea Sfdntului lrineu (140-202) 139 care arata ca, daca
Dumnezeu a poruncit facerea de milostenie, aceasta nu foloseste Lui, ci ea foloseste
omului, precum odinioara jertfele evreilor ,,nu le-a cerut pentru Sine, pentru ca El ar
fi avut nevoie de ele, ci pentru scopuri pedagogice". Concret, el zice: ,,Dumnezeu
Care ne-a poruncit crestinilor jertfele oblatiilor a !acut-o nu pentru ca ar avea nevoie
de ele, ci pentru ca noi sa nu fim neroditori si nerecunoscatori". In viziunea aceluiasi
Parinte, aceste jertfe, ca de altfel jertfele in general, sunt jertfe de multumire:
,,lntreaga viata a crestinului este o sarbatoare, o continua jertfa si aceasta jert!a
consta, pe de o parte, in laude si rug~ciuni de multumire, iar pe de alta parte din aceea
ca crestinul, din ce are, imparte la nevoiasi" 140 •
Tot Sfantul Irineu mai afinna ca cine are mijloace pentru a face bine aproapelui
si n-o face, este departe de dragostea Jui Dumnezeu 141 • Du pa el, milostenia este atat
de puternica incat ea distruge toate pacatele, in special eel al lacomiei care stiipaneste
pe oameni. In sprijinul acestei afirmatii, Sfil.ntul Irineu ii aduce pe Zaheu vame~ul,
care a ,,adus mantuirea asupra casei sale" tocmai pentru faptul ca ,jumatate din av.ere
a dat-o saracilor". Cao concluzie asupra acestei idei, Irineu zice: ,,Oamenii trebuie
sa ramana stapanii bunurilor !or si nu sa devina sclavii lor" 142 •
34
·In cuvinte asemanatoare se exprima $i Origen, care se minuneaza nu numai de
milostenie, cat mai ales de cei care au preferat sa dea totul, sa renunte la toate
bunurile pamante$ti, trecatoare, pentru a le dobandi pe cele cere$ti, netrecatoare. Si In
acest context, el arata: ,,Este o lucrare extraordinara, ca cei mai drepti oameni au
preferat sa traiasca in mare saracie. Lucrurile lume$ti $i cele corporale sunt trecatoare
$i fara valoare si nu se pot compara in nici un caz cu darurile mantuitoare primite de
la Dumnezeu" 143 .
Casi Srantul Irineu, Origen, vorbind despre neasemuita valoare a milosteniei si
In mod deosebit despre puterea ei, o socotel)te pe aceasta ca fiind al treilea mijloc,
dupa botez $i martiriu, pentru distrugerea pacatelor. El il)i !ntemeiaza aceasta
afirmatie pe textul de la Srantul Evanghelist Luca, care zice: ,,Dati milos·tenie l)i totul
devine curat".
Nici Tertulian nu putea sa nu vorbeasca despre marele folos al milosteniei. In
Apologia sa, intalnim afirmatia adresata paganilor: ,,Milostenia da mai multi bani pe
strada decat religia voastra la templu" 144 •
Tot Tertulian este eel care il numeste pe Dumnezeu Domnul si Creatorul,
,,avocatul saracilor". El arata ca ,,Mantuitorul a invatat sa nu ne lipim de inima de
bogatie. Toate apartin lui Dumnezeu. Ceea ce ni se pare a fi al nostru, nu ne apartine
si cand pierdem averea, pierdem de fapt bunuri straine" 145 . Dupa acelasi autor,
prezentarea darurilor, milostenia, este foarte importanta si ele ajuta nu numai celor
vii cat si celor adormiti.
Lactantiu (t340), referindu-se la mila crestina (cea din care izvora::;te fapta buna
fata de aproapele), arata ca ea este un sentiment divin fata de om. Cre$tinii, prin mila
fata de aproapele, urmeaza lui Dumnezeu, se arata ca Dumnezeu pentru cei carora le
ajurat46.
,,,Filantr<?pia, inca din Biserica primara, era (oarte diver~~~i complexa In ac~!~i
timp, grija fata de aQ_roapde manifestandu-se diferit, in functie de nevoileJui. Daca
pana acum ne-am referit, in principal,la.'agapa l)i la milostenie, asta nu inseamna ca
iubirea de aproapele se manifesta doar prin aceste forme. In primul rand, trebuie.sa
avem in vedere contextul, mai ales social, in care apare si se raspandeste crestinismul.
Concret, in secolul I, chiar si cateva secole mai tarziu, sclavii cons!ituiau o categorie
sociala numeroasa. Fara discutie ca Evanghelia Ii se adresa si !or. Insa nu era atat de
lesne, ca !ntr-un timp relativ scurt, sa poata fi schimbata mentalitatea, mai ales a
stapanilor de sclavi. Insa asa cum afinnam si mai sus, Mantuitorul n-a venit sa faca o
reforma sociala, ci una spirituala care o implica si pe cea sociala. Din aceasta
perspectiva, datorita cre::;tinismului, se schimba fundamental ::;i relatiile dintre oameni.
Ele pierd din importanta pe plan orizontal si capata noi dimensiuni pe plan vertical.
Altfel spus, preocuparea esentiala a crestinilor era cal)tigarea imparatiei cerurilor, iar
relatiile lor cu semenii erau marcate de acest ideal, de fapt, singurul scop al
existentei lor. Relatiile interumane influentate de crestinism primesc un nou continut.
111.3.2.3. Alte forme de manifestare a filantropiei. Biserica ~i sclavia
In ideea enuntata mai sus, era foarte firesc ca Parintii Bisericii sa fie preocupati
si de raporturile dintre stti,pani ~i sclavi. Semnificativa In acest sens este Epistola
SfanfuIUi .M!o~tol Pavel catre Filimon, fn care dezbate tocrriai ace]is!friobleriili.
Anume,-autorul arailic a- Vestea cea buna pune aceste raporturi pe cu totul alte haze si
35
ca fiecare, daca ramane In ascultarea la care a fost chemat, tara sa carteasca si sa
slujeasca ca si cum ar sluji lui Hristos, poate pregusta Inca de aici, de pe pamant, din
bunatatile cele tagaduite. Fara indoiala ca aceasta Epistola a Srantului Pavel a ramas
normativa pentru !ntreaga Biserica si, totodata, model pentru relatiile dintre oameni, el
fiind adesea citat in operele Parintilor si ale Scriitorilor bisericesti. Cand Srantul Pavel
ii scrie Jui Filimon, rugandu-1 sa-1 primeasca pe sclavul fugar Onisim, ii spune: ,,Pe
acesta (Onisim n.n.) ti I-am trimis, peel insusi, adica inima mea, ... daca ma socotesti
partas cu tine,primeste-l peel cape mine. Iar de te-a pagubit cu ceva, sau ]ti este dator
cu ceva, pune aceasta in socoteala mea" (Filimon 1, 17-18). Referindu-se la acest loc,
I.P.S. Antonie afinna: ,,in conceptia crestina, Iara agape, filantropia nu inseamna mare
lucru,. de aceea !!!!!!l~L~tsa.re iubest~, i;~ng face_f~pte ~lagtrQI?.ic.e, nuJi:ic~orea:z;a
demmtatea celui care pnmeste. 0 filantro ie care ar urman_2~Jutor_@@_rn.h1re..no:ar...
1i1fi]p~:fi!"ul:_.Ey:angheI~OiiL!ir1stos. ~u milostenia propriu-zisa e deci importanta in
principiu, ci faptul ca eel care o face se asaza pe aceea$i treapta cu eel care o
primeste" 147 . -
Ca sclavia a preocupat Biserica rezulta si din alte scrieri ale Srantului Apostol
Pavel. insa el, constient fiiild ca eliberarea tuturor sclavilor deodata era o imposibili-
tate sociala 148 , a accentuat faptul ca in Hristos ,,Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai
este nici rob, nici fiber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca
voi toti una sunteti in Hristos Iisus" (Gal. 3, 28).
Biserica stabilea egalitatea dintre stapani si sclavi nu numai prin cuvinte, ci si
prin fapte. Sclavul l)i stapanul primeau acelasi b.?tez, luau Joe impreuna la agape, se
apropiau de acelasi altar pentru a primi Sfanta Impartasanie. Aceasta este noutatea
extraordinara pe care a adus-o crestinismul in ceea ce priveste·problema sclaviei: din
punct de vedere social pot ramane sclavi, insa din punct de vedere spiritual ei sunt
frati, fii sau fiice 149 •
In acelasi sens, Cle'lnent Alexandrinul scrie: ,,Sclavii nu trebuie sa fie tratati ca
animalele, ci stapanul crestin trebuie sa-si trateze sclavul crestin ca pe un fiu sau ca
pe un frate in comuniunea credintei" 150:1ntr-un mod similar se exprima si Origen:
,,Noi invatam pe sclavi cum sa poata sa-l)i formeze suflete de oameni liberi, ca prin
religie sa devina in adevar liberi" 151 . Si Sfantul Joan Gura de Aur face o afirmatie
asemanatoare: ,,Noi ne bucuram de acelea$i onoruri, aducem acela$i sacrificiu,
aceeasi jertta, toti suntem egali in cinste si o singura si aceeasi voce de pe toate
buzele se inalta catre Creator" 152 •
Daca paganii ii trateaza pe sclavi ca pe nil)te lucruri, cape trupuri Iara suflete,
crestinismul vede pentru crestin o obligatie de a-1 lua asupra sa si a-I aduce la
cunostinta credintei. in acelasi timp si sclavul este dator fata de stapan cu ascultare,
aceasta atata vreme cat nu incalca poruncile lui Dumnezeu. Pentru crestini, potrivit
invataturii Mantuitorului, toti oamenii sunt egali, indiferent de stare sociala, i~asa, sex
etc. Cao dovada concreta ca Biserica a acordat aceeasi atentie sclavilor si oamenilor
liberi o constituie exemplul Papei Calist, care a fost ridicat la aceasta demnitate din
randul sclavilor.
111.3.2.4. Preocuparea Bisericii fata de cei lnchi~i
Un alt aspect al filantropiei, mai ales in primele secole, a fost grijafata de cei
inchisi. Acela~i autor, Clement Alexandrinul, adresandu-se crestinilor din timpul sau,
 36
ii indeamna: ,,Cand un cre$tin din cauza numelui lui Hristos sau din cauza credintei
$i a dragostei catre Dumnezeu va fi condamnat la lupte sau aruncat la fiare sau sa fie
trimis in mina, voi nu trebuie sa-1 treceti cu vederea ci din munca si sudoarea voastra
sa-i trimit~ti lui ce are nevoie $i sa-i dati soldatul~i lui (sau pazn'icului) (bani n.n.)
pentru a-1 U$Ura situatia $i sa aiba grija de el. Caci cine din cauza numelui lui ·
Dumnezeu este judecat, acela este un frate al Domnului, un fiu al Celui Prea inalt un
v~s al Du~ului Sf~nt. De aceea, voi, toti credincio$ii, trimiteti prin episcopul vo~tru
aJ~toare dm .~ununle voastre celui inchis. Cine are surplus, acela sa <lea mai mult, pe
mas~ra averu sale. Daca vreunul, prin darurile intregii sale averi il poate elibera din
inch1soare, acela va fi fericit $i prieten al Jui Hristos. Caci daca eel care da din
bunurile sale saracu!ui este desavar$it, cu cat mai mult va fi desavar$it eel care da
t~t1;1l pentru 1_n,arti~i?" 153 • Acela$i scriitor bisericesc ii indeamna pe cre$tini sa-i
v1z1teze pe ce1 mch1$1, rara sale fie ru$ine sau teama ca vor fi expu$i la martiraj.
111.3.2.5. Grija fata de cei condamnati la munca silnica
0 alta forma de manifestare a filantropiei, specifica in perioada persecutiilor, a
fost grijafata de crestinii condamnati la munca silnica, fn mina. Cei supu$i la astfel
de pedepse erau aproape goi, tratati brutal, rara mila, fiind obligati sa munceasca
foarte mult, pana ce cadeau jos. Acestora, comunitatea, prin grija episcopului $i cu
ajutorul diaconilor, le trimitea ajutoare in mod regulat 154.
111.3.2.6. Ospitalitatea
Alaturi de formele filantropiei enumerate mai sus, in acee~i perioada de care ne
ocupam, de mare cinste se bucura $i.ospitalitatea. Aceasta era considerata ca fiind
una d~ntre cele mai mari virtuti. Este lesne de inteles ca la inceputul cre$tinismului
nu ex1stau case pentru straini. Casa episcopului era locul unde cautau s1 primeau
adapost, in limita posibilitatilor, strainii. In cazul in care numarul acest~ra era mai
mare decat posibilitatile de cazare la intaistatatorul comunitatii, strainii erau gazduiti
pe la casele unor membri ai cornunitatii. Pentru a evita abuzurile, care din nefericire
au aparut destul de timpuriu (frati fal$i, vagabonzi etc.), se cereau recomandari scrise
de la episcop. Ospitalitatea a capatat un rol crescand in comunitatea cre$tina din
primele secole. Prin recomandarile date de catre episcopi, potrivit lui Optat de
Mitilene (sec. al IV-lea) ,,intregul cerc al pamantului este legat lntr-o comunitate
datorita scrisorilor de recomandare" 155 •
Daca un cre$tin din Efes voia sa plece la Lugdunum, sau unul din Alexandria
ve~ea la Roma, s_e bucura ~e o~pitalitatea celorlalti cre$tini. Ei primeau cu bucurie pe
ce~ avea~ nevo1e de osp1.tahtate, deoarece, potrivit cuvantului Evangheliei,
,,~m~cuvantat este Cel ce vme intru numele Domnului 156 • Ospitalitatea a fost una din
v1rtut1!e caracteristice cre$tinismului care a avut un mare impact asupra necre$tinilorl57.
111.3.2.7. Grija fata de cei bolnavi
D_~c~ in lu~ea a~tica numai cei bogati beneficiau de ingrijire medicala, saracii,
soldatn $1 sclavn nefimd tratati, cre$tinismul a acordat acestora o deosebita atentie
De fapt, este inexact sa afirmam ca Biserica s-a ingrUit mai mult de ace$tia. ·E~
37
(Biserica), prin episcopii $i diaconii ei (in mod deosebit), a avut grija fata ~e toti
membrii ei in functie de necesitatile lor. Ceea ce Sfantul Apostol Pavel a num1t ,,tru-
pul lui Hristos", iar fiecare membru un ,,madular'', cre$tinii primelor veacuri traiau
cu cea mai lnalta con$tiinta. Vaduvele, orfanii, bolnavii $i toti cei care se aflau in
diverse nevoi constituiau o prioritate a Bisericii. Pentru cei din urma Biserica a
alcatuit rugaciuni speciale. Si in cazul lor, ca de altfel intreaga activitate filantropica
a Bisericii, era coordonata de episcop 158 • Se pastreaza, de asemenea, informatii din
care rezulta ca intre martiri au fost $i medici 159 .
De asemenea, se impune sublinierea generala, care, de altfel poate constitui $i o
concluzie asupra filantropiei din Biserica primelor secole, anume ca fn comunitatile
crestine nu a existat nici un cersetor, nu a existat nici unul care sa sufere de lipsa.
Si aceasta pentru faptul ca, asemenea Mantuitorului $i urma$ilor lor, Sfintii
Apostoli, atat clericii cat $i credincio$ii, au pus un accent deosebit pe milostenie, sub
toate aspectele.
111.3.3. Exemple concrete de filantropie
Cum este $i firesc, cand vorbim de filantropia Bisericii primare, nu trebuie sa
intelegem ca aceasta a fost doar o teorie sau ca slujitorii ei s-au limitat numai la a
vorbi despre ea, ci au $i practicat-o. in acest sens exista o serie de dovezi care o
confirma. insa tot atat de adevarat este $i faptul ca cei dintai cre$tini nu au consemnat
prea multe lucruri despre activitatea practica de filantropie din motive de smerenie.
De altfel, acesta este $i principiul biblic, ca atunci cand dai cu dreapta sa nu $tie
stanga. A$a se explica de ce nu avem prea multe marturii $i informatii despre modul
de manifestare a filantropiei. insa marturiile care ni s-au mai pastrat - consideram -
sunt elocvente pentru a trage concluzia generala despre activitatea de slujire practica
a Bisericii.
intr-o lucrare 160 cuprinzand inscriptiile grece$ti $i latine$ti ale Bisericii din epoca
primara, relativ recent aparuta, se arata ca cele mai vechi inscriptii ~re$tine dateaza de
la sfar$itul sec. al II-lea (eel putin cele descoperite pana acum). In general, aceste
inscriptii vorbesc despre profesia $i starea sociala a membrilor Bisericii, despre traditia
bisericeasca din diferitele comunitati cre$tine, dar, mai cu seama, ne dau informatii
despre dimensiunea sociala a Bisericii. Potrivit acestei lucrari, informatiile de pe
'
inscriptii se refera atat la viata de zi cu zi a cre$tinilor, cat mai ales la grija deosebita
pe care o aveau cre$tinii din Biserica primara fata de cei adormiti.
in afara de scurtele informatii cuprinse in inscriptii, exista $i alte informatii
referitoare la activitatea filantropica a Bisericii, ele referindu-se la comunitati,
conducatori ai lor sau chiar la persoane particulare. in aceasta idee mentionam o
parte dintre exemplele cele mai concludente de filantropie.
Astfel, in timpul Papei Corneliu (251-252) gasim la Roma o lista a celor care
erau asistati de Biserica. Aceasta lista cuprindea: 46 preoti, 7 diaconi, 7 ipodiaconi,
42 acoliti, 52 exorci$ti, citeti $i U$ieri $i peste 1500 vaduve $i saraci, care erau
intretinuti toti de Biserica 161 • Aceasta lista, care incepea cu episcopul $i se termina cu
eel din urma sarac, poate fi socotita un model de felul cum fiecare Biserica intelegea
sa-$i organizeze lucrarea ei de asistenta sociala.
38
Cum aratam deja ceva mai sus, o modalitate de realizare a filantropiei a fost si
interventia crestinilor fn cazuri de calamitate. In acest sens, graitor este faptul
petrecut in vremea SfG.ntului Ciprian de Cartagina. Astfel, se poveste$te ca in timpul
sau (in anul 256) a izbucnit o ciuma care a racut foarte multe victime ,,in intregul
orru;; zaceau multe cadavre pe strazi". Cu acest prilej, unii au ajutat cu bani, altii i-au
ingrijit pe bolnavi, iar cei care murisera de ciuma au fost inmormantati. Important de
mentionat este faptul ca de acest ajutor au beneficiat nu numai crestinii, ci si paganii,
potrivit cuvantului nou-testamentar: ,,Caci daca facem binele numai celor care nefac
noua bine, ce facem mai mult decat paganii' si vame$ii? Suntem noi fiii lui
Dumnezeu, Care face sa straluceasca soarele peste cei buni si cei rai $i face sa ploua
peste cei drepti si peste cei nedrepti?" 162 •
Sfiintul Ciprian de Cartagina poate fi socotit un model in ceea ce prive$te
activitatea filantropica a Bisericii . Els-a ingrijit de intrajutorarea celor in nevoi nu
numai atunci cand era pe scaunul episcopal de la Cartagina, ci chiar si atunci cand,
din cauza persecutiilor, a trebuit sa stea departe de pastoriti. Din exil scria insiste!1t
preotilor $i colaboratorilor sa nu treaca cu vederea bolnavii si saracii de tot felul. In
acest scop, el recomanda, principial, cum sa se desrasoare activitatea de impartire a
darurilor. Mai mult, pentru nevoile strainilor, in cazul 1n care averea Bisericii nu era
suficienta, randuia sa se ia din proprietatea sa suma necesara 163 .
Tot in legatura cu Sfiintul Ciprian istoria mai consemneaza Inca un fapt: atunci
cand Numibia a fost atacata de barbari (in anul 253) si multi locuitori ai acestei
provincii au fost luati ca sclavi, episcopii numibieni au hotarat sa-i rascumpere, pe
cat posibil, pe cei mai multi . Pentru a-$i putea implini scopul au apelat pentru un
ajutor financiar si la crestinii din Cartagina. Srantul Ciprian a reu$it sa adune in unna
unei colecte suma de 100.000 de sesterti.
in Alexandria, in anul 268, se iveste un tifos violent. Paganii alungau din case
pe cei atinsi de boala . Crestinii, vazand in aceasta lucrare o incercare a lui
Dumnezeu, infruntau cu curaj neno-rocirea, vizitandu-i si ajutandu-i pe bolnavi.
Acest episod, relatat cu multe amanunte, de Episcopul Dionisie al Alexandriei este
rrientionat de Eusebiu de Cezareea in a sa Istorie bisericeascd. 164 •
Un fapt similar, relatat de Eusebiu de Cezareea, s-a petrecut pe vremea lui
Maximin Daia (305-313), cand pe langa foametea ce bantuia in oras a venit si ciurna
,,ru;;a incat in scurta vreme ea a secerat familii intregi, de aceea intr-un singur convoi
puteai vedea duse deodata cate doua sau trei cadavre 16 5 . In timp ce paganii lsi
pierdusera tot curajul si fiecare era preocupat numai de salvarea sa, numai crestinii
au fost in stare sa savarseasca fapte de milostenie si de iubire fata de om". Acest fapt
este relatat de parintele istoriei biserice$ti, Eusebiu 166 • Tot el ne mai spune de
asemenea, ca in ultima persecutie (a lui Diocletian, 285-305), Biserica din Roma
trimitea ajutoare celor care se aflau in minele din Egipt $i Asia 167 .
Consideram nu numai necesar, ci $i important sa amintim in acest context si
fntemeierea manastirilor ca centre de munca - izvoare ale milosteniei.
In secolul al III-lea, ia na$tere o institutie fundamentala a Bisericii: monahismul.
Inca de la aparitia lor, manastirile incep a fi adevarate $COii de rugaciune, de munca $i
de caritate 168 • Milosteniile lor erau distribuite ca cele ale celorlalte biserici din
comunitati, cu chibzuinta, de catre economul manastirii sau de catre diaconi. in acest
sens, se povesteste de pilda ca in vremea SfG.ntului Pahomie eel Mare, in timpul unei
secete, acesta a distribuit gratuit poporului, graul manastirii. De asemenea, un frate al
39
Srantului Grigore de Nyssa, desi traia In singuratate, prin lucrul mainilor sale, gasea
posi~ilitatea sa hraneasca o multime de saraci.
In general, toate produsele muncii calugarilor, se imparteau la saraci, nimic
neoprindu-se la manastire. insa ceea ce este mai important de subliniat este faptul ca
atunci cand monahii nu aveau cui sa <lea milostenie, ei cautau persoanele carora sa le
faca bine. ,,Milostenia este de obicei insuficienta pentru saraci, dar aici, dimpotriva,
saracii nu erau indeajuns pentru milostenie. Dupa ce ajutau pe toti saracii din
vecinatate, mergeau sa caute pe altii mai departe; incarcau graul din hambarele
manastirii pe corabii si ca ni$te piloti ai caritatii, monahii, mergeau pe cotiturile
Nilului ca sa descopere locuri noi, uncle mai erau saraci de ajutat" 169 •
Cao concluzie la acest capitol, putem spune ca, in ciuda perioadei extrem de
grele pe care a trait-o Biserica pana la Constantin eel Mare (persecutii, confruntari
doctrinare, greutati de tot felul etc.), cre$tinismul, Biserica cre$tina a avut o influenta
hotaratoare. Aceasta influenta se manifesta indirect asupra intregului aparat
administrativ al Statului, patrunzand in capitolele dreptului civil roman, imblanzeste
spiritele, il ridica pe copil, pe femeie, pe sclav si pe orice oprimat, prin caritatea
cre$tina. Astfel se naste $i se dezvolta o noua ierarhie a valorilor spiritual-morale, o
legislatie incre$tinata, o constitutie sociala, plina de umanitate, toate acestea izvorand
din Evanghelie. Cu privire stricta la activitatea filantropica, in ciuda contextului atilt
de nefavorabil, se constata un progres evident in caritatea cre$tina, prin inmu]tirea
listelor de saraci miluiti, de vaduve sprijinite, de orfani $i de batrani intretinuti, de
bolnavi ingrijiti, de sclavi sau de prizonieri rascumparati etc. in acela$i timp, in
vremuri de seceta, de foamete, de ciuma, asistenta crestina era prezenta pretutindeni,
ceea ce i-a impresionat in mod deosebit si pe pagani . ·
Ni se pare nu numai important, ci si necesar de evidentiat faptul ca, sursele de
informatie referitoare la filantropie deja mentionate nu sunt singurele izvoare.
Informatii de acest gen nu se gasesc numai pe papirusuri sau pergament, ci si pe
inscriptii. Asa cum afirma cineva 170, ,,cuno$tintele noastre despre persoane ~i institutii,
despre administratia $i organizarea Imperiului roman ar fi, in cazul in care nu s-ar gasi
nici o inscriptie, de neinchipuit in comparatie cu ceea ce noi aflam din inscriptii" 171 •
 41

area de saracie s-a accentuat iar, pe de alta parte, nu erau nici mijloacele necesare
nei activitati filantropice.
Odata cu venirea lui Constantin eel Mare s-au pus bazele statului de coloni, care
PARTEA a II-a ·au legati de pamant, ei trebuind sa plateasca In produse naturale anual un anumit
rocent. Cu vremea, ei s-au constituit In mici comunitati satesti, avand si un caracter
)munitar care permitea desfiisurarea unei activitati cu caracter filantropic. Daca in
tganism colegiile nu puteau sa se dezvolte din punct de vedere economic pentru ca
1ata munca se fiicea cu sclavii, In comunitatea crestina s-a dezvoltat munca libera.
Capitolul IV in acest motiv, incepiind cu lmparatul Constantin eel Mare, economia s-a intarit,
eoarece corporatiile aveau ca prima obligatie lntretinerea capitalei. Aceste cor-
Teologia filantropica a Sfintilor Parinti )fatii insa nu erau numai locale, ci ele cuprindeau proprietati in toata provincia si
au foarte diverse, cuprinzand corabieri, brutari, macelari, comercianti, lucratori in
1etale, in Iemn, zidari etc.
din secolele IV si V :. Specific acestei perioade este dorinta celor bogati (si putini) de a-si spori averea
•r, cu orice pret In dauna celor saraci (si multi). Dorinta de inavutire era atat de mare
.cat ei se foloseau de cele mai meschine mijloace pentru a-si atinge scopul. Daca
n citi, in special, cuvantarile Parintilor din aceasta perioada, reprosurile lor si chiar
IV.1. Contextul social in secolele IV ~i V nenintarile cu chinurile vesnice adresate celor bogati, ne-am putea face o imagine,
e ea si foarte palida, asupra a ceea ce a fost in acele vremuri. In acest sens, de pilda,
. ~~f.olele al IV-lea si ~1Y-1ea sunt cunoscute in istorie ca fiind l!!'.!.i£qda de aur fantul Joan Gura de Aur. zice: ,,l}"n~i aratand obligati~n~ f~l~e si ~r~zentiind ~ l~sta'
B1ser~c11 .. ~~easta pen~ru fapt~l ca ~.c::,1;1m au trait si act~vat cele mai mari p~rsonalitatnga de cre~nte care preti~deau e1 ca dat?~~ ~;a de la pannt1 s1 bumc1, taceau sa h se
,ale B1s.enc11 ned~~part1te. P~E~oa4,~5~~ :mr incepe cu hbertatea data crestinismul..!!Ldfa c:asa u~ma~ ogoi:il al.tum, sclavul a~tuia .
1 . . ,
sml_lml C:o~stantin eel Mare, cand B}~eric~ prin slujitorii ei, a desfiisurat 0 imP-resio· . In l~gatura cu t~ram~ celor.bogat~ Srant~l Vasil~ eel Mare (33~-37;)), ~pune:
nanta activ1tate pe toate planurile. 'Ceea ce ei au fiicut acum nu era ceva cu tonii nou ~ 1mem nu po ate sa se impotnveasca put em bogatllor; totul este mfrant m fa ta
ci era..£ ~-ontinuare, mult amplificata, a ceea ce fiicusera Pirintii Bisericii dinainteianiei lor; puterea lor este formidabila fata de toti. Cei carora le-au fiicut nedreptate,
lor.-Fireste;"fo toaiiaceasta slujire ei au avut in vedere, si nuse puiea altfel, contextui gandesc mai degraba sa previ~a alte. neaju~suri noi, dec~t sa-si c~ara dreptate
in care traiau, problematica timpului. mtru cele !acute. Bogatul are Jugun de bot pentru ca sa are, sa msamanteze
Daca, in general, chiar in perioada de persecutii crestinismul a influentat sim-tmpurile care nu sunt ale lui. Daca te impotrivesti, intampini lovituri, daca te
titor paganismul, eel din urma chiar :fara sa fie constient de acest lucru cu ~tat ma 1angi, el te urmareste injustitie pentru insulta, te condamna, te arunca in inchisoare;
mult, a fiicut-o dupa edictul de la Milano. Explicati~ acestei schimbari f~ndamentallrtorii falsi sunt gata; ca cu marturiile lor sa puna in prirriejdie insasi viata ta si te
se datoreaza - in afara de libertatea de manifestare acordata Bisericii _ situatiei ecoJilti. fericit, daca poti pana la urma sa cumperi de la el linistea ta" 173 •
nomice, precum si noilor relatii dintre Biserica si Stat. Daca pana la Constantin eel In acelasi sens si Srantul Ambrozie (333-397) spune: ,,Istoria lui Nabot este
Mare (306-337) Biserica era considerata o minoritate a populatiei, cand numarufche si cu toate acestea ease reinnoeste in fiecare zi; sunt in lume, mai multi deciit
celor saraci, si in general al celor ce aveau nevoie de ajutor, era relativ mic, iar entu-' Ahab; in toate zilele, se n_aste din nou cate unul; In toate zilele un oarecare Nabot
ziasmul primilor crestini era extrem de mare, situatia s-a schimbat radical dupa re.te fortat sa-si paraseasca mostenirea sa, urmat de familia lui trista side sotia lui in
cunoasterea crestinismului. ansete, caci bogatul vrea sa stapaneasca singur tot pamantul" 174 • Uneori, chiar
Daca piina la aceasta data Biserica a putut sa ajute pe saraci prin darurile benev-racul isi supunea averea si libertatea lui, pentru a avea o protectie impotriva hotilor
ole aduse de membrii comunitatii, prin colecte si agape, acest lucru nu mai erafiscului 175 , Astfel, treptat, toata proprietatea agricola se concentra in mainile unui
posibil dupa anul 313. Acum Biserica, datorita libertatii de exprimare si intensificari~c numar de familii, iar cei care lucrau aceste pamanturi erau intr-o mizerie de
misiunii ei, cuprindea un numar foarte mare de credinciosi, din ce in ce mai mare .descris, caci, in schimbul_unei munci istovitoare, nu Ii se dadea decat foarte putina
ceea ce a :facut mult mai dificila ingrijirea tuturor saracilor. Motivul de baza a~ncare si foarte putini bani.
saraciei generale rezida in situatia economica destul de precara din cauza unui aparat Cea mai mare parte dintre proprietari preferau sclavii, in locul oamenilor liberi,
fo~rte numeros. de ~mctionari ~i de stapani care nu munceau, cat $i din cauza regimu-re oricand puteau fi l~ati in serviciul militar. Aceasta strategie avantajoasa din
Im fiscal exces1v. Viata romamlor era, pe de o parte, expresia Iacomiei proprii, iar peinct de vedere economic pentru bogati, deoarece economiseau miina de lucru, a dus
de alta parte a dispretului muncii. Clasa dominanta voia sa se bucure de roadelernina $i depopularizarea imperiului. Cuceririle romane duceau la saracirea !Ii chiar
muncii, insa fiira munca. Sub povara tuturor, a unei societati trandave, munca nu maiiruinarea totala a supw~ilor Romei, in folosul unei cetati stapanitoare, care, dupa ce-i
era, ca pana acum, un mijloc de existenta. Din aceasta cauza, cum am afirmat deja, uia prin generalii si legiuirile ei, sfilrsea prin a-i exploata prin pretorii si proconsulii
42
ei. Toate bogatiile se strangeau in Roma, dar aici nu"'se bucurau prea multi de ele, ci
numai un numar foarte redus. Se dadeau gratificatii la armate, se fiiceau distribuiri de
alimente la cetatenii saraci, periodic se imparteau chiar si ajutoare banesti, restul insa,
mergea in tezaurul imparatului si al catorva familii, mai bogate, fiecare in parte avand
mai multa bogatie, decat toata cealalta populatie la un loc 176 •
In urma cuceririlor !acute, Roma ajunsese in fata barbarilor care inconjurau
imperiul din toate partile; acum nu se mai punea, ca inainte, problema intinderii
hotarelor, ci aceea a apararii celor existente. Acest lucru implica insa, in mod obliga-
toriu, o armata foarte puternica, ceea ce imperiul nu prea avea, iar in timpuri de
primejdie, sclavii erau cei care trebuia sa apere imperiul, ori a~estia, e !impede, nu
prea stiau s-o faca, sau eel putin n-o fiiceau ca profesionistii. In cazul in care nici
acestia nu fiiceau fata, se inrolau mercenarii, insa costau foarte mult, ceea ce insemna
ca Statul sa majoreze foarte mult impozitele. Fiscul era cea mai mare plaga a lumii
bizantine. Daca citim corespondenta Sfantului Vasile eel Mare 177 ne putem da usor
seama ca fiscul era o povara foarte apasatoare, aproape de nesuportat. Toti locuitorii
gemeau sub apasarea lui; cei insarcinati cu luarea impozitelor si responsabilii de cota
fixata de lege paraseau chiar bunurile proprii pentru a se sustrage de la aceasta munca
atat de ingrata, iar debitorii, care nu puteau plati fiscul, lasau pamanturile in paragina
si incepeau sa cerseasca. Toata greutatea revenea asupra colonilor si asupra
numarului mic de cultivatori liberi. Daca acestia nu puteau plati, erau aruncati in
inchisoare, pedepsiti, supusi la torturi de la care nu scapau decat cu pretul onoarei
femeilor lor sau al libertatii copiilor lor. Din cauza acestui regim atat de inuman, unii
dintre cetatenii imperiului preferau sa se refugieze la barbari, sau se dadeau ei insisi
la acte de barbarie, devastand teritoriile imperiului 178 •
Asa cum arata SfantulVasile eel Mare, din cauza cumplitei saracii se intalnesc
cazuri ·cand parintii erau nevoiti sa-si vanda proprii cop ii: ,,Cum sa-ti inratisez
suferinta saracului? Facandu-si socoteala, el recunoaste can-are si ca nici in viitor nu
va ave~ bani si ca mobilierul sau simplu valoreaza abia atatia oboli. Ce sa faca?
Intoarce ochii catre copiii sai, gandindu-se ca punandu-i de vanzare pe piata, ar putea
gasi mijlocul de a scapa de la moartea sigura care-I ameninta. Pe care din copii sa-i
vanda mai intai? Pe eel care ii va placea mai mult negustorului de grau? Pe eel mai
mare? Dar trebuie sa-i respecte dreptul de intai nascut. Pe eel mai tanar? Dar ii e mila
de anii lui, caci el nu intelege Inca ce e mizeria. Si-apoi unul seamana foarte bine cu
parintii, celalalt e dotat pentru studii. Ce sa faca? Asupra caruia sa cada? Cum sa-si
transforme sufletul intr-un suflet de bruta?" 179 • Si pentru ca tabloul imperiului sa fie
complet, redam si un text al Sfantului loan Gura de Aur: ,,Mergi de viziteaza vesti-
bulele bailor noastre publice, unde atatia nenorociti, intinsi pe paie sau pe gunoi, unii
fiira vestminte, tremurand de frig, chinuiti de durere sau de foame, cauta sa
induioseze pe trecatori, prin vederea mizeriei lor" 180 •
, . - in general, starea sociala a societatii in secolul alIV-lea se caracterizeaza prin
saracie, cresterea fiscului, emigratie, exploatare, intr-un cuvant un tablou dezolant,
asemenea celui din timpul venirii Mantuitorului. Si precum atunci izbavirea a venit
numai prin intruparea Cuvantului, schimbarea situatiei de acum era posibila numai
prin activitatea Bisericii, In numele Lui si cu puterea Lui. Biserica crestina, in urma
acordarii libertatii din 313, nu numai ca isi lncepe misiunea intr-o asemenea
societate, ci ea isi concentreaza toate eforturile pentru aceasta societate, pentru
ameliorarea problemelor ei si pentru ridicarea ei. Este lesne de inteles ca misiunea ei
43
nu era deloc usoara. Misiunea Bisericii dintotdeauna, dar mai cu seama acum, era
dubla: pe de o parte ea era lndreptata impotriva neomeniei si nedreptatii celor tari,
deci impotriva crizei morale si, pe de alta, impotriva lipsurilor de tot felul, deci
impotriva crizei materiale 181 •
Biserica si-a implinit misiunea incredintata de Intemeietorul ei in doua moduri,,
urmand intocmai exemplul Mantuitorului: pe.de o parte prin cuvant, prin predica, In,
care slujitorii Bisericii aratau care este invatatura Mantuitorului si cum pot si trebuiel
crestinii sa priveasca si sa rezolve problemele aparute in societate, iar pe de alta parte, 1
pri~ exemple practice, concrete~is;rica fiind intemeiata de Mantuitorul nu se putea
abate de la invatatura Lui. Astfe( Mantuitorul insusi in acest sens zice: ,,Fericit eel
ce va face si va invata" (Matei 5, 19) si in Evanghelia dupa Luca, In episodul cu
calatoria spre Emaus, cei doi ucenici, Luca si Cleopa, au zis': ,, ... noi ii credeam
prooroc putemic infapta si in cuvant" (Luca 24, 19).
Avand in vedere cele doua aspecte ale activitatii Mantuitorului si ale celei
continuate de Biserica, precum si din motive de ordin didactic, consideram potrivit a
aborda acest subiect din doua perspective: la nivel teoretic, prin evidentierea predicii
Sfintilor Parinti din perioada de care ne ocupam, predica cu un accentuat caracter
social si, la nivel practic, prin prezentarea institutiilor filantropice pe care Biserica
le-a infiintat si patronat in aceeasi perioada.
IV.2. Filantropia in teologia Sfintilor ·Parinti din
secolele IV ~i V
Daca citim predicile Sfintilor Parinti din secolele IV-Vin special, nu intalnim
sub~trrsts'.lfil'trabordat·decat cefal mil6s.teiiiei. Sffnti ca Vasiie eel Mare,
Grigorie de Nazianz·:10;n-Ciura de Aur ~:a . in
-:Rlis~rit, Sfantul Ambrozie, Fericitii
Ieronim si Augustin s.a. in Apus au vorbit si scris foarte mult pe aceasta tema. De la
Profetii Vechiului Testament si de la Mantuitorul Iisus Hristos, nu s-a mai auzit o
predica asa de calduroasa in favoarea saracilor si in apatarea celor oprimati sau In
suferinta ca predica Sfintilor Parinti. ·
~om~~mil_ostenia ca fiind o virtute superioara postuluLsi rugaciunii C!!_
l~i1pj ~ 8 2;~fil?~e~i~_a~.a-d~-~_:i;il_?r 8:~"'~~.e la.l?i~,eric,a 1 ~~-~~f.ecisi_!:i.~.i:.!.}sup~rio~ra ~hi!l:
0,!1£~r~1 ytrJ:l!tt185 • Ei recomanda !,!Hlo_stema f.l:! c.etl,llal !mn.J.!!.IJl()c_ <J:~ 1ncEJ;n~r~
Dumnezeu, ca mijl~s.d_ej~er~~~~..ca.telor~t si chiar ca mijloc de asemanare cu·
Dumnezeli18 7 . Acestea sunt doar cateva din aprecierile si recomandarile Sfint"ilor·
piriflffraifi de milostenie. De aceea este lesne de inteles ca in 'viziunea lor bazata pe
Sfanta Scriptura - si deja pe Sfanta Traditie - aceasta ocupa un loc central in
activitatea !or si in misiunea Bisericii. Nu credem ca trebuie trecut cu vederea
unnatorul aspect: ~jserica,-1n..p.~r_i_g_~gade care ne ocupam, se afla in plina disputa
doctrinara (lncepand cu tulburarile provocate de' ariai:iism si eonfinufi'n d cu ereiia
nidreptaffimpotriva persoanei Sfantului Duh). Cu toate acestea, tocmai in aceasta
perioada, Biserica a des~sur.at ~t _c~(l}l1ai bogata actlvirate pe plansocfaC1Se afois·e
iinpune ~oncluzia G~ predica, _cuvjntul, trebt.iie sl1 mearga inana 1n mana cu fapta, cu
filantropia practica a Bisericii. De asemenea, este 1a fe!'de liinpeoe ca nici unul din
cele doua aspecte ale misi1inii nu trebuie nici exagerat, nici trecut cu vederea." bupi
 44
cum, vorbind de activitatea pamanteasca a Mantuitorului intelegem predica si
minunile, tot a$a vorbind de misiunea Bisericii intelegem predica si lucrarea practica.
Fara indoiala ca multe au fost motivele care i-au determinat pe Sfintii Parinti sa
puna un asemenea accent pe predica cu caracter social (a$a cum am vazut deja, starea
sociala a vremii si mesajul Evangheliei reclamau acest lucru). Insa pentru o
prezentare mai sistematica dorim sa prezentam temeiurile activitatii filantropice in
viziunea si lucrarea filantropica a Sfintilor Parinti:
1. Originea comuna a oamenilor implica responsabilitate reciproca;
2. Dumnezeu, adevaratul proprietar al tuturor bunurilor, le-a fiicut pe toate spre
folosinta comuna, insa pacatul a dus la crearea proprietatii private, care, de fapt, nu
este o stare fireasca;
3. Firea umana i'nsasi, viata oamenilor in general, ne conduc catre iubirea de
aproapele, aceasta da, in ultima instanta; consistenta vietii umane;
4. Iubirea de aproapele, exprimata prin savarsirea actelor de milostenie este,
dupa Sfintii Parinti ai perioadei de care ne ocupam, modul de exprimare a dragostei
fata de Dumnezeu (I loan 2, 20);
5. Crestinii sunt chemati la desavarsire, potrivit cuvintelor Mantuitorului: ,,Fiti
desavarsiti,'precum Tata! vostru Ce! din ceruri desavarsit este" (Matei 5,48). Or, la
desavarsire nu se poate ajunge decat prin practicarea virtutilor si, in mod deosebit,
prin practicarea milosteniei;
6. Sfintii Parinti au pus mare accent pe iubirea de aproapele, sub toate formele
de manifestare, deoarece ea este criteriu de judecata (Matei 25, 34-45) 188 •
IV.2.1. Originea comuna a neamului omenesc implica
responsabilitate reciproca
In general, Parintii perioadei de care ne ocupam si-au fundamentat doctrina
a
filantropica pe iriY<ftfilura generala ca t_Q.ti oamenii sunfegali1 tat .p.entru -faptul ·ca
sunt fiii acelu_iasi Parinte ceresc - deci frati intreolalta 189 -, cat si penfru fapful -ca au -
.~celea$i dotari naturale care ii situeaza la acela$i nivel'de drepturi si indatoriri. Toti I
se adreseaza.lui Dumnezeu cu acela$i apelativ ,,Tata": iar Hristos S-a Intrupat pentru -
~· u~oti" o~menii ~i ,,pentru a noastra mantuire". Daca avem in vedere ~i conceptia,
chiar si a celor mai lnvatati oameni ai timpului, ca sclavii nu erau considerati (si
tratati) nici macar fiinte, ci doar lucruri, numai atunci ne putem da seama ce a
insemnat predica Sfintilor Parinti in favoarea saracilor, in viziunea carora ei erau
considerati nu simpli oameni, ci chiar si frati ai nostri.
Consideram semnificativ de subliniat faptul ca aceasta invatatura a Sfintilor
Parinti a fost at~t de insistent predicata si atat de mult practicata, incat pana si paganii
si-au insusit-o. In acest sens, amintim pe fmparatul Julian Apostatul (361-363), care
a trait tocmai in aceasta perioada si care, :Iara indoiala, influentat de invatatura
Bisericii, fiicea urmatoarea afirmatie: ,,Toti oamenii sunt de acelasi sange si grija
noastra conducatoare trebuie sa se intinda de asemenea si la cei ce se gasesc in
inchisoare; preotii nostri trebuie sa manifeste dragoste fata de aproapele si putina !or
proprietate trebuie s-o imparta cu placere cu cei in nevoi" 190 •
Sfdntul Vasile eel Mare, ca toti Parintii Bisericii, dar mai cu seama asemenea
Sfiintului loan Hrisostom, a avut mereu in imagine tabloul Bisericii primare. Pentru el,
'ji
45
modul de viata al primilor crestini a fost o realitate care poate fi aplicata si in vremea
sa. Ceea ce 1-a impresionat in chip deosebit au fost cuvintele prin care Sfiintul Luca
descrie modul de viata al primilor crestini: ,,Iar toti cei ce credeau erau laolalta si
aveau toate de obste .... Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget..." (F .A. 2, 44,46).
Pornind de la acest text, el arata ca nici unul nu fiicea voia sa in mod personal, ci
impreuna implineau voia Domnului Iisus Hristos. Potrivit aceluiasi Parinte, intre
crestinii primei comunitati exista o fratietate nelimitata, membrii unei comunitati, cu
mici scrisori de recomandare, gaseau peste tot frati si surori. Aceasta fratietate a celor
dintai crestini era data de convingerea ferma ca ei sunt fiii Aceluiasi Parinte 191 •
Cele mai frumoase cuvinte si cea mai profunda invatatura cu privire la originea
comuna a neamului omenesc o are, dintre Parintii perioadei de care ne ocupam, Sfdn-
tul Grigorie de Nazianz (329-389/390) 192 • Sfiintul Grigorie, vorbind despre saraci si
saracie, arata ca, de fapt, toti suntem saraci si toti avem nevoie de mila lui
Dumnezeu 193 • El arata ca Dumnezeu prin nimic nu se cinsteste mai mult ca prin mila,
prin mila pe care si noi trebuie s-o avem fata de semenii nostri. Din aceasta perspec-
tiva, inima noastra trebuie sa fie deschisa tuturor saracilor, indiferent din ce motiv
sunt in nevoi, pentru ca porunca cere: ,,Bucurati-va cu cei care se bucura si p!angeti
cu cei care p!ang" (Rom. 12, 15). Datoria noastra, in viziunea Sfiintului Grigorie,
este de a sluji in orice chip aproapelui nostru si de a implini acele lipsuri de care el
sufera (exil, cruzimea stapanitorilor si a functionarilor, neomenia strangatorilor de
bani, atacuri din partea talharilor, confiscarea averilor s.a). El arata ci:Cindiferent de
cauza saraciei, toti sunt vrednici de mila si privesc spre mainile noastre asa cum
privim noi la mainile Jui Dumnezeu (Ps. 122, 1) ori de cate ori avelll nevoie de
ceva. Sfantul Grigorie ne indeamna: ,,Sa ingrijim pe eel care traieste impreuna cu
noi si pe sclav. Asa cum ne ingrijim de propriul nostru corp, trebuie sane ingrijim
de trupul aproapelui, caci toti sunt una in Hristos chiar daca e bogat sau sarac, sclav
sau liber, sanatos sau bolnav (Gal. 3, 28) si un singur trup este al carui cap este Hris-
tos (I Cor.12, 12) de la Care si prin Care vin toate.
In alta parte, acelasi mare sfant Parinte arata ca slujind aproapelui slujim Jui
Dumnezeu Insusi: ,,Voi, cei ce sunteti slujitorii Jui Hristos, hraniti pe Hristos,
imbracati-L, cinstiti-L" 194 • Iar saracii, care au chipul lui Dumnezeu, numiti de el
,,portarii imparatiei cerurilor", sunt cei care deschid usa dreptilor si o inchid celor rai,
de aceea ei nu trebuie trecuti cu vederea: ,,Nu-i dispretuiti pe saraci. lntrebati-va cine
sunt ei si veti descoperi maretia lor: ei au chipul Domnului ( ... ) Saracii sunt iconomii
nadejdii noastre, portarii imparatiei, care deschid usa dreptilor si o inchid celor rai si
egoisti. Acuzatori tedbili, avocati puternici ( ... )" 195.
Casi Sfantul Vasile eel Mare (cum vom vedea) si Sfiintul Grigorie de Nazianz
acorda o deosebita atentie celei mai oropsite categorii de bolnavi si saraci: leprosii 196 .
Referindu-se la ei, ca cei care, paradoxal, desi aveau cea mai mare nevoie de ajutor,
erau cei mai trecuti cu vederea, din cauza bolii lor, Sfantul Grigorie arata ca ei, In
ciuda starii lor, sunt fratii nostri: ,,Leprosii - ca de altfel toti cei in suferinta n.n. - sunt
daca vreti sau nu - fratii nostri inaintea Jui Dumnezeu. Ei au primit aceea$i natura ca
si noi, ei sunt creati din acelasi pamant ca si noi. La fel ca noi, sunt formati din
muschi si oase; ca toti sunt acoperiti cu piele si came. Ei au primit si pastrat ca si noi
chipul lui Dumnezeu, poate chiar mai bine decat noi, cu toate ca in aparenta chipul
lor merge spre distrugere. Eis-au imbracat cu acelasi Hristos (Gal. 3, 27) si au fost
incredintati aceluiasi Duh ca si noi (II Cor. 1, 22). De asemenea Hristos Ce! ce a
46
ridicat pacatele lumii a murit si pentru ei (loan 1, 29). Ei.sunt impreuna-mostenitori
ai vietii ceresti cu Hristos, chiar daca ei s-ar putea sa nu mai aiba nimic in aceasta
viata. Cu Hristos vor fi ingropati si cu El vor invia. Cu Hristos sufera pentru ca de
asemenea cu El sa fie slaviti". Mai departe, dupa aceasta prezentare ,,teologica" a
leprosilor, Sfiintul Grigorie de Nazianz intreaba: ,,Ce trebuie sa gandim despre
leprosi si ce trebuie sa facem? Avem voie sa-i dispretuim? Trebuie sa-i parasim cape
morti, ca pe surghiuniti, ca pe serpii foarte periculosi sau ca pe alte animale?
Nicidecum, fratii mei. Aceasta nu corespunde cu demnitatea noastra de urmatori ai lui
Hristos, ai Bunului Pastor (loan 10, 11) care intoarce indarat pe eel ratacit, care cauta pe
oaia cea ratacita si pe cea slaba o intareste (lez. 34, 16). Aceasta nu corespunde nici cu
natura noastra umana" 19 7 •
Pentru a-i convinge pe ascultatori sa se ingrijeasca mai mult de saraci, de toti cei
in lipsuri in general, si sa faca milostenie, Sfiintul Grigorie vorbeste de caracterul
trecator al bunurilor materiale si al eforturilor pe care le depunem pentru aceasta viata
pamanteasca. In acest sens, el spune: ,,Trebuie ca noi, in timpul acestei vieti trecatoare
sub cer, sa locuim in case impodobite cu diferite pietre pretioase? Trebuie sale zidim?
Pentru cine? Noi nu le zidim nicidecum pentru mostenirea noastra, ci pentru straini,
care nu ne iubesc pe noi si, ceea ce este si mai rau, ne urmaresc cu ura si invidie". Si
pentru a fi mai convingator, el ii sensibilizeaza descriind starea leprosilor: Jn timp ce
leprosii umbla in zdrente uzate si rupte, din care cauza ingheata si sufera, se cade ca
noi sa umblam cu haine moi si scumpe? Aici placere, acolo saracie". Mai departe, el
arata ca a nu ajuta pe cei in suferinta, a nu ne oferi ajutorul celor ce au nevoie de el, nu
este numai lipsa de omenie, ci efectiv ,,boala sufleteasca". Or, remediul acestei boli
este tocmai milostenia, facerea de bine. In acest sens, Srantul Grigorie intreaba: ,,De
ce sa suferim de o boala sufleteasca care este mai grea decat suferinta trupeasca? Cate
o boala este fara voia noastra, alta insa este de bunavoie; una are sfiirsit odata cu
sfiirsitul acestei vieti, cealalta ne insoteste cand parasim aceasta lume; una gaseste
mi la, cealalta u: .;\. De ce nu ajutam noi atata vreme cat mai avem inca timp? De ce nu
acoperim noi pe cei care sunt ca si noi din carne?" 198 •
Srantul Grigorie ne arata ca a ne lua Crucea lui Hristos si a-I urma Lui, inseamna
sa nu fim (re)tinuti de nimic (in sensul de a nu ne lipi inima de cele materiale) si sa
impartim proprietatea noastra cu ,,Hristos".
Cuvinte asemanatoare foloseste si Sfantul loan Gura de Aur199 , care a predicat
foarte mult pe aceasta tema, motiv pentru care de altfel a si fost exilat200 • Ca a abordat
deseori problema saracilor si a milosteniei rezulta din insasi afirmatia sa: ,,Aproape
ma rusinez a vorbi din non qespre milostenie, pentru ca am vorbit atat de des despre
acest lucru" 201 .
El arata ca Dumnezeu a facut ,,anumite lucruri spre folosinta comuna", de care
neamul omenesc se minuneaza (aerul, apa, soarele, pamantul, lumina, stelele s.a.)
tocmai pentru ca oamenii au aceeasi origine comuna si, implicit, sunt frati. El arata
mai departe ca: ,,Dumnez~u tuturor le-a facut aceiasi ochi, acelasi corp, acelasi suflet:
la toti este acelasi chip". In acelasi context, Sfantul loan spune ca Dumnezeu ,,le-a
repartizat aceeasi casa si le-a facut si alte lucruri comune: bai, orase, piete, locuri de
plimbare s.a." 202 •
Sfantul loan Gura de Aur, ca eel care a luptat constant pentru imbunatatirea
situatiei saracilor si a celor oropsiti de soarta in general, nu putea sa-i treaca cu
vederea p~_sclavi. Daca nu putea cere eliberarea sclavilor (dincaufa mentahllifil
47
contemporanilor si din motive economice din partea stapanilor) el insista frecvent in
predicile sale in favoarea schimbarii starii !or. El recunostea ca sclavii au defecte,
insa amintea ascultatorilor ca exista si alte mijloace (decat bataia) pentru a-i corecta.
in acest sens, el nu se multumea numai cu a le da sfaturi generale, ci le dadea si
solutii concrete. De pilda, spunea: ,,Sunt inclinati sa bea, sa nu Ii s~ mai ofere
posibilitatea sa o faca. Sunt inclinati spre desfrau, sa se casatoreasca". Insa, aceste
indemnuri nu ar fi avut efectul dorit, daca nu ar fi venit cu argumente temeinice. Iara,
de pilda, ce spunea: ,,~va este son1 ta in!!~. Hri.s.tos. lj,u.are. si ~a suflet
nemuritor 'ca si tine? Nu este cinstitaea, cea pe care lnsusi Domnul a cmstit-o? Nu
'Sta si ea, ca'$i tine; ill asteptarea aceluiasi liar?"203 . indemnul cu care revine Srantul
loan ca un leit-motiv in predicile sale referitoare la sclavi este acela ca stapanii au
obligatia nu numai de a imbunatati soarta sclavilor lor, ci, mai ales, de a contribui la
progresul lor duhovnicesc si chiar sunt responsabili de mahtuirea sufletelor !or.
..§,L~.fEJl:.tuLQri,gqrie de Nyssa (335-394) 204 , asemenea celorlalti Parinti, asemenea
lui Hristos Care a luafnatura omeneasca pentru a o sfinti si bolile omenesti pentru a
le vindeca, si noi oamenii ,,in baza naturii umane comune trebuie sa ajutam pe cei
bolnavi". Punctul sau de plecare1ifafgu'.rifonfarea oatoriei de a ajuta pe cei in nevo1
de tot fclul este acela ca toate apartin lui Dumnezeu, iar oamenii trebuie sa formeze o
viata comuna. Toate sunt ale Tatalui comun, iar noi suntemfratii aceleiasi.[4d4cini.
Pe1~tru ca noi suntemfrati. de aceea este mai binesz7iiaz drept candnoi mostenim fn
mod ega/2° 5 .
Si Apusul, prin Sfantul Ambrozie, se exprima in mod asemanator cu Parintii
rasariteni in problema de fata: ,,Natura este pretutindeni comuna pentru toti.
Dumnezeu a poruncit ca tot ceea ce a facut si exista, sa fie comun pentru toti si
pamantul sa fie un bun comun" 206 •
IV.2.2. Dumnezeu le-a facut pe toate spre folosinta comuna,
~ pacat!J! ins"~? dws la.creare~propr.ietatii private
Acest argument decurge din eel dintai si este, in esenta, asa cum aratat deja, o
stare nefireasca care poate fi indreptata, adusa la ,,starea originara" prin milostenie.
De aceea, cum am vazut (si cum vom vedea si in continuare), Sfintii Parinti au
acordat atentie maxima milosteniei, aducand tot felul de argumente pentru a-i
convinge pe ascultatori si pe crestini in general, ca este nu numai bine sau de folos, ci
chiar si necesar a face milostenie.
i~ ideea ca initial a existat o egalitate (egalitatea originara) Sfantul Joan Gura de
Aur zice: ,,De contemplat inca o data lucrarea lui Dumnezeu! El a facut anumite
lucruri spre folosinta comuna, de exemplu: aerul, soarele, apa, pamantul... pe acestea
El le imparte tuturor, ca unor frati... De remarcat - subliniaza Sfantul loan - cum la
asemenea bunuri in comun nu exista nici o cearta, ci totul se desfasoara in mod
pasnic. Cand vreunul cauta ceva pentru sine si (lucrul respectiv) il face proprietate
privata incepe cearta, ca si cum natura insasi ar fi vinovata, ca in timp ce Dumnezeu
vrea ca toate mijloacele sa le stapanim in mod pasnic, noi vrem o despartire
intreolalta, o insusire a bunurilor, pentru ca noi vorbim de ,,al meu" si ,,al tau". De
aici - zice in continuare Srantul loan - incepe lupta, de aici ticalosia. Acolo insa, unde
nu exista acest cuvant, nu are loc nici o lupta si nici o cearta. Si incheie cu urmatoarea
48
concluzie: ,,Deci folosirea bunurilor in comun este cea mai potrivita vietii poastre si
nu proprietatea privata"2°1 . ' tale economisite saracului"21 0.
insa Sfiintul loan nu se limiteaza numai la a vorbi despre datoria de a folosi
bunurile in comun, nu se opreste numai la a face doar recomandari, ci merge mai
departe aratand ca posedarea averii are la baza un pacat, pe care noi trebuie sa-1
indreptam si acest lucru se face numai prin milostenie. Pentru a-i constientiza de
acest lucru pe ascultatori, predicatorul nostru tine o predica in care, sub forma unui
dialog, intrebari si raspunsuri, intr-o maniera logica, stricta, demonstreaza adevarul
afirmatiei sale. Astfel, intr-o predica a sa 208 , el intreaba (lntrebarea adresandu-se,
fireste, celui ce poseda mai mult decat ii este necesar): ,,Spune-mi de unde provine
averea ta? Tu o datorezi altcuiva. Si acest altcineva, cui o datoreaza? Bunicului sau,
zice tatal sau. Te ratacesti acum in arborele genealogic mergand spre origini sa poti
face dovada, ca tu ai dobandit averea prin mijloace cinstite. Aceasta insa, n-o poti
face. Dimpotriva, inceputul acesteia sta intr-o nedreptate. De ce? Pentru ca
Dumnezeu, de la inceput, n-a creat pe unul bogat si pe altul sarac si n-a racut nici o
exceptie aratandu-i unuia drumul catre o comoara de aur si pe altul 1-a impiedicat sa
gaseasca o asemenea comoara, ci tuturor le-a lasat pamantul spre intrebuintare. Deci,
daca tot acest bun este in comun, de unde ai tu asa mult pamant si vecinul tau nu are
nici o brazda de pamant? Tata! meu mi I-a dat la nastere, se raspunde. De la cine ai
mostenit acesta? De la stramosul sau. Se poate, fireste, merge inapoi, in orice caz,
pana la inceput". Sfantul loan nu este impotriva bogatiei in principiu, ci doreste sa
previna dobandirea ei in mod nedrept, iar cei ce au dobandit-o, ca rod al muncii, sa o
foloseasca pentru ajutorarea celor saraci.
Srantul Vasile, referindu-se Ia proprietate si mai ales la modul de dobandire a ei,
prezinta un foarte sugestiv si amanuntit dialog cu scopul de a-i face constienti pe
ascultatori (si pe cei supusi pacatului Jacomiei) de gravitatea incalcarii poruncii de a
stapani mai n« lt decat este necesar si de necesitatea milosteniei: ,,Cui fac nedreptate
1
(zice lacomul) daca adun si tin banii mei la un loc? Spune-mi numai, ce apartine tie?
De unde ai primit ce ai in viata ta? Intocmai ca unul care ar merge la teatru si ar pune
stapanire pe un scaun, ca. si cum ar fi proprietatea sa. Tot asa sunt si bogatii. Caci ei
iau totul (din ceea ce apartine in comun n.n.) si fac proprietatea lor privata. Caci,
daca fiecare ar lua ceea ce este de folos pentru necesitatea sa personala si ar lasa ceea
ce este in plus celor in nevoi, nimeni nu ar fi bogat si nimeni sarac ... Tu insa, care
toate le ascunzi sub mantia nesaturatei tale lacomii, crezi ca nu faci nimanui
nedreptate, cand pui stapanire pe asa de multe? Cine este !acorn? Cel care nu se
multumeste cu ce are". Iar atunci cand se impune, pentru ca predica sa fie de efect,
.foloseste cuvinte foarte <lure: ,,Nu esti tu un hot, tu care bunurile pe care le-ai primit
spre administrare le transformi 1n propria ta avere? Painea pe care tu o pastrezi,
apartine celui infometat. Hainele pe care tu le tii in dulap, apartin celui gol; celui
descult, papucii care zac la tine, celui in nevoi banii pe care tu i-ai ingropat" 209 •
Pe aceeasi linie de gandire se inscriu si Parintii apuseni. De pilda, Sfiintul
b;!,llbrozie spune ca Dumnezeu.a daruit toate bunurile in comun, insa pacatul a dus la
.~rearea dreptului privat., Singura milostenia - ip viziunea sa - ne da posibititatea de a·:
curma nedreptatea. Noi avem drept de proprietate numai asupra a ceea ce ne fac.e
treb~igj~ ,,in rest, nu avem riici un folos <Je la ceea ce.posedam, ci nilt;;'aipo~a;i si
chin". Celelalte virtuti, si asceza in general, capata valoare daca sunfom milostivi, ·
49
asemenea Parintelui ceresc: ,,Cat de srant ar fi postul tau, daca tu ai da mancarurile
in afara aspectelor amintite, Srantul loan se deosebeste de ceilalti Sfinti Parinti
prin aceea ca el este impotriva bogatiei 211 si pentru ispita pe care o poate reprezenta
pentru eel care o poseda daca nu stie s-o foloseasca ca mijloc in vederea dobandirii
mantuirii: ,,Nu este l~comie cand se imparte cu eel lipsit; cand nu este asa, este lucru
rau si periculos" 212 • In aceeasi lucrare, Srantul loan avertizeaza pe cei ce poseda
anumite bunuri sa le foloseasca in mod intelept, folosirea !or rara scop bun risipeste
bunurile. Cel care urmareste (si ispiteste) ca bunurile sa nu fie folosite corect este
diavolul, de aici atentia sporita pe care trebuie sa o acorde fiecare modului de
folosire a proprietatii. in consens cu el, Augustin se exprima impotriva bogatiei, mai
precis impotriva proprietatii private, pentru ca aceasta ,,este radacina a certurilor, a
dusmaniei, a vrajbei, a razboiului, a dezbinarii, a maniei, a pacatului, a nedreptatii, a
ciumei, a mortii. Din cauza bunurilor pe care oamenii le au 1n comun ca aerul si
lumina, nu exista cearta"213 • ' •
Srantul Vasile eel Mare adanceste aceasta idee aratand ca, desi in aparenta noi
su~tem proprietarii bunurilor materiale, in realitate numai Dumnezeu este proprietar,
no1 administrandu-le o anumita vreme side aici ar trebui sa vina si preocuparea de a
le chivernisi cu cat mai cu folos: ,,Numai putin timp te bucuri de ele, apoi se
schimba, iar tu pentru aceasta vei fi judecat. Tu ai tinut toate zavonite dupa usa, le-ai
aparat sub pecete, ti-ai :facut multe griji pentru ele $i ti-ai nascocit, ca si bogatul
caruia i-a rodit tarina, planuri impotriva ta insuti ... in loc sa dai fiecaruia dut>a
necesitate, ai adunat totul si refuzi pe altii. Ia aminte asadar, la pilda cu bogatul... In
timp ce asteptau afara cei care urmau sa ia sufletul bogatului nemilostiv, el vorbea
sufletului sau despre mancare, bautura $i petrecere. Chiar in acea noapte, in care el
care se gandea la desfatari pentru multi ani, a fost luat si pedepsit" 214 • ·
Sfiintul loan, dupa ce spune ca Dumnezeu a racut multe lucruri spre folosinta
comuna (bai, ora$e, piete, locuri de plimbare 5.a.), scoate in evide,nta faptul ca ,,la
asemenea lu~ruri nu exista nici o cearta, ci totul se petrece pasnic". Numai in
momentul in care - zice el mai departe - unul cauta sa ia pentru sine pentru a-1 trece
in proprietate privata, atunci incepe cearta. Si in continuare intreaba: ,,De ce nu se
cearta nimeni in fata judecatorului pentru piata? De aceea pentru ca este bunul
comun al tuturor. Despre case, dimpotriva, sau despre bani vedem vesnic procese la
tribunal. Ce avem noi nevoie, toate stau spre trebuinta comuna"215 •
Aceeasi invatatura o dezvolta $i Sflintul Ambrozie. El arata ca ar fi ,,o dreptate
desavarsita" daca ceea ce Dumnezeu a lasat in comun s-ar respecta ca atare. Si mai
ales, acest lucru ,,n-ar contrazice natura'', care produce totul spre folosul comun al
tuturor": ,,Dumnezeu lasa sa creasca totul in comun; alime~~ele sunt pentru toti $i
pamantul produce spre proprietatea tuturor". Concluzia sa este rara echivoc: ,,Natura
insasi creeaza deci dreptul de proprietate comuna, proprietatea privata a fost
introdusa prin uzurpare" 216 •
in comentariul sau la Epistola catre I Corinteni 217 Sfiintul Ambrozie insista
\asupra aceleiasi idei: ,,Nimic nu este al tau, nici banii .. ., nici chiar sufletul tau. Al
,,meu" si al ,,tau" sunt cuvinte goale. Caci precum aerul si pamantul si materia sunt
ale Creatomlui, la fel si tu insuti care le 1ntrebuintezi. Chiar intrebuintarea este
pentr~ tine nesigura. Caci atunci cand Dumnezeu va lua de la tine bogatia, El ia
numa1 ceea ce este al Sau; cand El lti ia cinstea, slava, trupul si sufletul chiar, Elia
50
lnapoi numai proprietatea Sa. Si cand El ia inapoi fiul tau, El nu ia pe fiul tau, ci
robul sau". Si ca o concluzie la aceasta idee Sfil.ntul loan Gura de Aur spune: ,,Nu
zice: sunt b'anii mei cei pe care-i folosesc, proprietatea mea pe care vreau s-o
savurez. Nu folosesti ceva propriu, ci ceva strain; cand tu folosesti lucrurile tale
numai pentru tine singur, proprietatea iti este straina" 218 . In cuvinte asemanatoare se
exprima si Sfantul Ambrozie: ,,Ce ai tu care sa nu fi primit? Priveste in mormantul
omului! Cine este acesta, bogatul sau saracul? Saraci ne nastem, saraci plecam
dincolo. Iti lipsesc bunurile pamante$ti $i casa ta este mica? Inaintea ta sta deschis
cerul pentru tine si pamantul este liber" 219 •
Dintre Parintii perioadei de care ne ocupam, Sfiintul loan Hrisostom se
deosebeste radical de ceilalti Parinti ai Bisericii prin cuvintele de inalta apreciere pe
care le are la adresa primei comunitati crestine, descrisa cu amanunte de cartea
Faptele Apostolilor. Cum vom vedea si intr-un capitol urmator, el voia ca in Antiohia
sa puna bazele unei vieti crestine comune, asa cum au trait primii cre$tini. El spune ca
cei dintai crestini n-au depus bunurile !or la picioarele Apostolilor pentru a deveni
saraci, ci pentru a pune capat saraciei, pentru a elibera saracii de grija painii
zilnice 220 . Mai mult, Sfiintul loan considera chiar, ca modul de viata comunitara al
primilor cre$tini ar fi posibil si in timpul sau (cum vom vedea intr-un capitol viitor, el
a fucut si calcule precise pentru a demonstra ascultatorilor ca daca ar ~xista vointa,
s-ar putea realiza modul de viata al crestinilor din Biserica primara). Insa el spune
clar ca principala piedica in realizarea unui asemenea mod de viata sta in vointa
oamenilor. Si semnificativ de subliniat, cand vine cu argumente in sprijinul ac~stei
afirmatii, el nu vine cu exemple din Sfiinta Scriptura (de unde vedem ca a$a au trait
primii cre$tini, ca exista porunci privitor la bunuri, la modul de posedare, cat $i de
folosire s.a.), ci vine, asemenea Mantuitorului, cu exemple din lumea pagana.
Pomind de la aceasta idee el intreaba: ,,De ce nu ar fi posibil (si astazi) acest lucru?
Daca in Roma antica, secole de-a randul populatia a fost intretinuta cu alimente,
chiar din provinciile mai indepartate ale imperiului, de ce nu s-ar putea realiza si din
partea crestinilor o astfel de comunitate model?" 221 .
Trimitere la pagani face $i Sfiintul Vasile, care dupa ce spune ca pana si
animalele folosesc in comun pasunea, adauga: ,,Numai oamenii ascund ce este pentru
toti, numai ei vor sa aiba totul... De exemplul paganilor trebuie sa se ru$ineze
crestinii ... Unele popoare pun la aceeasi masa pe toti membrii !or, aceleasi alimente
ajung tuturor, a$a incat intregul popor formeaza aproape o familie" 222 •
in aceeasi idee se exprima si Sfantul Grigorie de Nazianz, care este mai direct $i
mai trall$ant decat Sfiintul loan Gura de Aur, aratand clar ca aceasta diferentiere intre
oameni, din punct de vedere al proprietatii, se datoreaza pacatului si, prin urmare, nu
este o stare fireasca, noi insa trebuie sa privim si sa tindem spre starea originara (cea
a egalitatii). El spune !impede: ,,De la inceput n-a fost asa; Dumnezeu a creat pe om
liber si autonom. El a fost bogat, caci bunurile paradisului i-au stat liber spre
folosinta. Primul pizmataret $i cautator de cearta, sarpele, a distrus armonia originara
si nobila natura prin lacomie s-a stricat". Ca Dumnezeu le-a creat pe toate spre
folosinta comuna, Sfiintul Grigorie o intareste cu dovada ca tocmai cele mai fru-
moase si mai bune lucruri de pe pamant apartin tuturor in comun, saracilor $i
bogatilor, ca de exemplu: aerul, focul, apa, pamantul pe care toti le pot folosi. In
schimb, bunurile fura valoare, ca pietrele scumpe, hainele bogate si !acute cu arta,
precum $i alimentele selecte le poseda numai cei bogati2 23 . Si concluzia sa este la fel
51
de cl~ra: ,,Tu i~sa, prives~e la egali.tatea ori~inara $i nu la distrugerea ulterioara. Dupa
putenle tale, cmsteste stravechea hbertate s1 combate nevoia. Bogatia ta nu trebuie sa
constea in averi $i bunuri, ci in evlavie, nu in aur, ci in virtute si de fapt numai in
aceasta singura consta"224 • Preocupat de acelasi aspect, Sfil.ntulVasile eel Mare nu
considera suficient doar descrie!ea pacatului sau a virtutii, ci ofera $i remediul con-
cret pe~t~ ,,pacatul origina~": ,,I,ndeparteaza pacatul originar prin impartirea alimen-
t~lor. Caci pr~cu:n Adam pnn mancarea pacatoasa a transmis pacatul mai departe, a$a
d1strugem no1 mancarea v1cleana, cand ajutam pe cei in nevoi $i foame"m.
Despre adevarata bogatie si adevarata saracie in cuvinte asemanatoare se
~xprima si SJ.~ntul G:_ig~rie__ de N_yssa, ceea ce inseamna nu atat faptul ca s-au
mfl.uent~t.unu pe altu, c1 cat ma1 ales ca au avut o dreapta intelegere a Sfintei
Scnptun SI, ma1 cu seama, ca au fost inspirati de acelasi Duh Sfiint. Cum afirmam
Sfil._?t!11 Grigorie de. Nys~a invata l~ fel: ,,Cine. este sarac in cumpatare, chibzuinta'.
hotai:are sau sufera hpsun ale bununlor nepretmte ca dreptate, intelepciune s.a,, acela
este mtr-adevar sarac demn de plans. Cine, dimpotriva, de buna voie a renuntat la
ceea ce stl sub numele de pacat si viciu, este, de asemenea sarac, dar apartine a~elor
saraci care sunt fericiti de dumnezeiestile cuvinte"226.
i~ continuarea cuvantului. sau, §.fil.11tul Grigorie .de Naziauz. .wata w~c;is.c.are.au
f.2! r_~:~tele ca.re__~~.dll:~)a 5f1Stf..t!?E;r~a. ~·~.g~li~~~i~rigin~~~·::_ ,,p!c~t~ .c,a invjdia, _
~raj oa, ~-1.!!.,~o.m1~ <:!: fi la ?~?:.a bogat1e1 $1_san!,c1et,..hbertat1h1;;i SCl.a\.'.i ei". De.aic! si
!emed._!~J.~.;~g5~~-1.~J:1!.!r:_b~1~ sa va~a i?sa ~gal~ta.t~a originara side aceea nu trebuie. si-_
se ncuc~,, at11~ ~and este fiber deasupra celui neliber, cand este bogat deasupra celui
sarac:c1 pe acesta s'll-1 mangaie''227:" - . - . -, ,,; "· . ... ;--· . ·- ,,. ' ··.·.
-~ Ca ~i "Srantul loan, Sfiiritul.Grigorie de Nazianz, dupa ce arata ca Dumnezeu le-a
crea! pe toat~ ~une si spre folosinta comuna, dupa ce i'ndeamna ca noi sa privim la
egahtatea ongmara, descrie la modul eel mai concret cum putem restabili situatia
c~e~tl ~a urmare ~ l~crarii diavolul~i. De fapt, aceasta metoda este proprie Sfintilor
Pannt1, ca atunc1 cand vorbesc fie de indepartarea pacatelor fie de cultivarea
virtutilor sa dea $i solutii, sfaturi practice, concrete. Si in ca;ul nostru Sfiintul
Grigorie nu se limiteaza numai a vorbi despre restabilirea starii initiale, ~i arata si
1
raptele ~ onc~ete ~e car~ trebuie sa le. sa~arsim: ,,Sprijina pe bolnavi, mangaie pe cei
m ~evo~. Esti s~n~tos $1 bogat, atunc1 almta pe cei bolnavi si in lipsuri ! Nu esti cazut
tu msut1, atunc1 aJuta pe eel in nevoie, care este cazut si stramtorat! Esti tu bucuros
atunci stai alaturi de eel nemangaiat! Esti daruit cu bunuri, atunci ind~ra-te de ace!~
care ~~fern in nefericire! Arata-te pentru aceasta recunoscator lui Dumnezeu, ca tu
apartu celor carora le merge bine si nu celor carora au nevoie de facerea de bine ca
tu nu. ai nevoie sa privesti la mainile altora, ci mai mult altii privesc la ale tale! C~uta
ca pnn fap.t: bune s~ depasesti cinstea aproapelui. Urmeaza milei lui Dumnezeu sifii
pentru cez zn suferznta un Dumnezeu. Prin nimic nu are omul asa mare parte la
Dumnezeu ca prinfapte bune"m.
~fiintul Grig?rie insa, nu se opreste aici cu indemnurile, ci arata ca noi suntem
daton sa fac,em bme celor ce au ne~oie de ajutor atata vreme cat avem posibilitatea
~ o _f~cem. I~ ~cest se~s, spune ma1 departe: ,,Atata vreme cat tu e$ti fericit si bogat,
aJu.ta-1 pe ce1 ~n s~f~rmta! Nu astepta asa mult pana afli in tine cat de rau este de
act10nat furn mila s~ cat de placut este cand se deschide inima pentru cei in nevoi! N-ai
mare avere, atunc1 arata bunavointa ta! N-aLnimic, atunci daruieste lacrimile tale!
52
Mila care vine din inima este mare lini!?te pentru acela care este in nefericire. Mila
sincere este mare U!?urinta in saracie"229 .
Si Sfantul Vasile eel Mare abordeaza aceasta problema in mod asemanator.
Pentru a dovedi ca folosirea 1n comun a tuturor bunurilor este starea fireasca, el
aduce ca argument prima comunitate cre!?tina pe care o da ca model. Despre aceasta
el zice: ,,Primii cre$tini aveau totul in comun: sufletul, inima, masa, era o fraternifate
indivizibila, o caritate sincera care din mai multe trupuri nu racea decat un singur tot,
carte grupa suflete diferite intr-o unitate de perfecta armonie"230 .
Sfantul Vasile eel Mare, de$i eel mai activ in planul filantropiei practice in
perioada de care ne ocupam, era convins ca nu se mai putea reedita viata comunitara
a primilor cre$tini, de aceea a cautat alte solutii, daca I!u putea rezolva d~finitiv
situatia celor saraci $i in nevoi, eel putin s-o amelioreze. In acest scop, cons1dera ca
intorcand inimile bogatilor spre milostenie va reu$i sa imbunatateasca situatia celor
,,defavorizati".
Spre a fi mai convingator, el folose$te comparatii cu fiinte inferioare omului, ca
macar din exemplul lor sa invatam. In comentariul sau la Hexaemeron de pilda, ne
trimite la exemplul pe$tilor: ,,Cum se face ca fiecare neam de pe$ti, dupa ce i s-a <lat
locul lui propriu, nu intra peste alte neamuri, ci locuie$te in propriile lui hotare?
Pe$tii n-au geometrie, care sa le imparta locuintele; nu sunt imprejmuiti cu ziduri; nu
sunt hotarniciti cu pietre de hotar, ci singuri $i-au luat locul care ii este de folos
fiecaruia. Golful acesta hrane$te cutare neam de pe$te, celalalt altele; unele golfuri
sunt pline de pe$ti, altele goale. Nici un munte cu varfurile lui ascutite intinse insus
nu-i desparte, nici raul care sa le taie trecerea, ci o lege a naturii distribuie in chip
egal $i drept locuinta de care are nevoie fiecare neam de pe$ti" 231 .
In alta parte, folose$te un exemplu asemanator: ,,Sa nu ne aratam, noi care
suntem inzestrati cu ratiune mai cruzi decat animalele lipsite de ratiune. Animalele
se folosesc in comun de cele ce rasar in chip firesc din pamant. Turme de oi pasc pe
acela$i munte, nenumarati cai pasc pe una $i aceea$i campie $i toate animalele
cedeaza unele altora folosinta hranei de care au nevoie. Noi oamenii insa, ne insu$im
bunurile comune $i pretinde~ ca stapanim numai noi ceea ce apartine celor multi"232 •
Asemenea lui, $i Srantul Ambrozie folose$te exemple din viata pasarilor ,,care
niciodata nu sufera vreo nevoie, pentru ca nici una dintre ele nu ia o parte din hrana
comuna, decat ceea ce ii este necesar"233 .
Dupa Sffmtul Vasile, eel care i$i iube$te aproapele, nu poseda mai mult decat el,
sau daca poseda, imparte cu el. Acolo unde nu este ~a, unde domne$te inegalitatea,
este evident ca cineva $i-a pus interesele proprii mai presus decat cele ale altora.
Astfel, el zice: ,,De mult te-ai fi debarasat de bogatie, daca ai fi iubit pe aproapele.
Acum banii tai sunt legati de tine mai strans decat membrele trupului $i despartirea de
ei te intristeaza, ~a cum te intristeaza amputarea membrelor celor mai folositoare.
Daca ai fi imbracat pe eel gol, daca ai dat paine celui flamand, daca poarta ta s-ar fi
deschis oricarui trecator, daca ai fi devenit parinte al orfanilor, daca ai fi fost alaturi de
orice neputincios, de ce ti-ar aduce acum tristete renuntarea la bunuri?" 234 • Prin
aceasta idee, Fericitul Ieronim (340/350-419/420), ca dealtfel $i ceilalti Sfinti Parinti,
afirma ca averea provine dintr-o nedreptate, in sensul ca daca Dumnezeu le-a racut pe
toate spre folosinta comuna $i daca unul are mai mult, iar altul mai putin, asta
inseamna ca ceea ce unul a ca$tigat, altul a pierdut 235 . Un alt Parinte apusean,
Fericitul Auf{ustin (354-430) afirma aceea$i idee, potrivit careia Dumnezeu a racut
53
totul spre proprietate $i folosinta comuna, prin urmare, fiecare sa ia cat ii este necesar.
El spune: ,,Ceea ce pentru tine este surplus, altuia este lipsa, iar eel care poseda mai
mult decat are nevoie, poseda lucruri straine"236 . Iar in alta parte, acel~i parinte spune:
,,Tot ceea ce Dumnezeu ne-a <lat peste necesitatile noastre, de fapt, nu ne-a <lat noua,
El numai ni le-a incredintat noua, ca prin ele sa avem grija de cei nevoi~i"237 •
Insa nu era U!?Or a-i convinge pe cei bogati sa faca milostenie. De aceea, mai cu
seama Sfantul Vasile, pe langa accentuarea importantei facerii de bine, pe langa
descrierea situatiei celor nevoi~i cu scopul sensibilizarii celor bogati, ii inspaimanta
cu focul iadului, aceasta fiind ultima-i solutie la care mai putea apela. In aceasta idee
le spunea: ,,Nu ai avut mila; nimeni nu va avea mila de tine. Nu ti-ai deschis casa
(celui strain, sarac n.n.), vei fi indepartat din imparatie. Nu ai <lat paine celui flamand,
nu vei cii$tiga viata ve!?nica" 238 • Dupa aceste cuvinte foarte <lure, SffintulVasile da $i
solutia prin care eel bogat poate scapa de mania lui Dumnezeu: sa urmeze lui losifin
dragostea $i prietenia sa fata de oameni $i sale dea $i altora ceea ce ei au nevoie 239 .
In viziunea marelui capadocian, ca de altfel a tuturor Sfintilor Parinti ai acestei
perioade, bunurile materiale au fost date cu un anume rost: de a fi folosite de toti
oamenii in comun, in functie de necesitati. Numai in aceasta situatie ea este buna. In
momentul in care ea este folosita in mod lacom de anumite persoane in detrimentul
altora, ea are urmari negative. Pentru a fi mai pe inteles el compara bogatia cu o
rantana, care chiar daca are apa, dar este inchisa, apa nu este buna de baut. ,,La fel -
zice ~ $i bogatia. Atunci cand este folosita spre folosul altora devine un bun comun $i
roditoare" 240 .
IV.2.3. Firea umana lnsa9i, viata oamenilor, In general,
ne conduc catre iubirea de aproapele
Unii dintre Sfintii Parinti ai perioadei de care ne ocupam, mai cu seama Srantul
Vasile $i S~ntul loan Gura de Aur, au insistat in predicile lor asupra modului de viata
in comun. In conceptia lor, acest chip de viata <lat de Ziditor, rezulta atat din felul
cum este randuita viata in general, cat $i din insii$i firea noastra. In acest sens, eel din
urma zice: ,,Ca saracii sunt legati impreuna $i ca depind unii de altii, ca bunurile
materiale sunt impartite inechitabil, este in planul lui Dumnezeu, Care, pe ei, prin
necesitatile lor vrea sa-i lege impreuna. De aceea nu lasa pretutindeni pe toti sa
ajunga la acela$i nivel. Din acela$i motiv lasa sa existe ora$ele $i le conduce pe ele
multi oameni impreuna. El leaga tarile indepartate prin mare, pentru ca ai lor
locuitori sa se poata vizita U$Or. Si, pentru ca voiajul (calatoria) sa se poata face mai
U$or, a <lat vantului iuteala" 241 . Pentru a fi mai convingator in afirmatia sa, acela$i
mare parinte vine $i cu alte argumente: ,,Dumnezeu a legat atat de strans ($i intelept)
munca spre avantajul propriu cu munca spre binele altora, in a$a fel incat nici un
muncitor nu poate ca$tiga ceva numai pentru sine, rara ca el sa faca ceva spre folosul
altuia. Vrea omul de la tara sa traiasca din roadele campului sau, el nu poate sa
semene cereale numai cat ii sunt lui de ajuns; vanzatorul, pe care afacerile sale
trebuie sa-1 hraneasca, nu poate sa transporte marfa de care are nevoie numai el
insu$i, ci amandoi trebuie sa realizeze mai mult. Ei trebuie, de asemenea, sa
munceasca $i pentru altii, abia atunci pot ca$tiga ceva din munca lor"242. Vedem,
a$adar, ca Sfantul loan, in dezvoltarea acestei idei, nu se limiteaza doar la a face
 54
enuntu;i sa~ a d~ sfaturi _ge?erale, ci ~ine cu exemple concrete tocmai pentru a
~co~te 11: evident~ fap~l ca .~1~,ta ().~IE,~11.!!~r~ste_ ~n- ~a mani_era crel}ta ge Dumnezeu
meat, vrand-nevrand sa depmda unu de alt1i.
· . ~~_i mult; In 'Cbmeiii~rzufl~ E_vahghelia dupa Matei , acela$i mare exeget al
B1s:nc~1, v?rbmd despre m:lo~teme m general, arata ca ea nu este doar 0 simpla fapta
b~~a, c1 chiar funda~entala,_c~ n~ se poate concepe viata oamenilor rara practicarea
e1. I~. acest ~ens, el z1c_e: ,,N1c1 viata aceasta n-ar fi cu putinta sa se mentina daca a·
?e~f~mta mzlos~eni~, 1ertarea, iubirea de oameni". El insista asupra a~estei ide/
m~rmd ~firmat1~ prm faptul ca_ su?.lin~aza intelepciunea Creatorului, Care ,,n-a Iasat
illllos~~ma n1:1~a1 pe seama ~at1~n~1, ~-1 m~lt~ parti ale ei le-a pus sub tirania Iegilor
naturu. P._~~~}J!J< ~c_egow~1,y~nntu .m1!u~esc pe copii, copiii pe parinti.,LegjJe
acestea nu_stapanesc _nur:ia1ye oam~rti; c1 $1 pe animalele necuvantatoare. Potrivh
acestor leg1 s~ fac le~tu~~l~ 1n~e fr.§.k. !?~~ rude, lntre cunoscu_1i, In sfa~it legaturile
de la om la om. Si.intern znclinal.i..dit1.Jf!e ~. .!!!_riiilostenie. Pentru ca Dumnezeu vrea
. tar;...~a.~ fa~a ..l,ucrul acesta, a, p_?.runcit naturii sa contribuie $i ea mult la
~n:ea m1J.asteme1 243. ... ... ~·~ - . . ....o.<r . ··-· ..
Ca .un bun ~~dii.gog ~i des~var$it exeget, Sfiintul loan Gura de Aur se adreseaza
P!o?r~s1v.ascu!tatonlor, mcepand cu prezentarea milosteniei, recomandarea de a 0
~avar$I pr~~ aratar~a ~ol9as_elor ei, aduciind ~ot felul d.e argumente $i, In final, prin
md~m~~n 1mpei:_at1v~. ,,Inamte de alte lucrun omul sa mvete sa miluiasca. Pentru ca
a mllm ~nsea~na a _f1 o~! Mare si cinstit lucru este omul milostiv" (Prov. 20, 6). Si
concluzia clara, rara ech1voc: ,,Daca nu e$ti milostiv ai 1ncetat de a fi om"244 Du -
- 1 · ' pa
ac.ea~~a cone ~z1e foarte precisa, continua: ,,Pentru ce te minunezi cand sp~n ca a
c ·
m!l~1 1?sea~1ma a fi om? Spun inca ceva mai mult: a milui inseamna a fi Dumnezeu.
!ztz ~zlost!v, precun: Tata! vostru Ce/ din ceruri milostiv este" (Matei 5, 48) . Si
m~~e1.e cu md~mnun practice: ,,Sa invatam, dar, sa fim milostivi pentru toate aceste
pnc1?1, dar.ma1 cu seama pentru ca $i noi avem nevoie de multa mila. Sa nu socotim
ca tra1m, atata vreme cat nu facem milostenie"24s.
La.fol_; yarint.ele filantropiei practice a Bisericii, SfiintulVasile eel Mare,
exemrhfi.ca.~n cuvmte as~m~natoare.nu atat avantajele vietii in comun, cat mai ales
vo~at1~ v1et11 umane_ca v~ata comumtara. Astfel, in lucrarea Regulele mari arata ca
,,viata m comun, d"._$1 v~nata, urmare$te acela$i scop, ea fiind din mai multe puncte
de ~ede1:.e ~e folos. I~ pnmul rand, pentru ca nici unul dintre noi nu este in stare sa-$i
satls~aca smgur cermtele trupului sau; ci pentru castigarea celor necesare avem
nevo1e unul de altul; ~poi, ~n separare nu-$i va cunoa$te usor cineva lipsurile sale, din
~?~ent c: nu va ~x1sta cmeva care sa-1 mustre $i sa-1 indrepte cu bliindete si cu
:mma b~na ... Darsi poru~cile se implinesc mai multe $i mai usor de catre m~i ~ulti
lmpreui:_a, ~e ~nul smgur msa deloc. Spre exemplu, cand cercetam pe eel bolnav nu
putem sa pnm1m pe eel strain"246. ' nerationale si de inclinarea oamenilor catre mame, in primii ani ai varstei, atunci sa
Di~ continu~ul predicilor sale rezulta ca Sfiintul Vasile este un convins al
f?l~sulm extraordma.r pe c_are il reprezinta viata in comun, pe toate planurile. Cum era
$I f1resc, el scoate m ev1denta acest folos si din punct de vedere duh
r· d - · · ·
·
ovmcesc:
,, ... nn _ca u~ul s1~gur n.u poate sa primeasca toate darurile spirituale, caci harul
Duhulm se da dupa credmta care exista in fiecare (Rom 12 16) • · t ~
d 1 · · - . · . · , , m via a m comun
aru ~roprm f1ecar_m~ devme dar comun al celor care formeaza societatea sau
com~mta~ea respec~1va. Ce! care traie$te singur poate avea un dar, pe care ll face
totu$1, rara folos, prm nelucrare, ingropandu-1 in sine; in convietuirea cu mai multi
55
oameni, insa, fiecare se bucura $i de darul sau propriu, inmultindu-1 prin impartii$ire,
dar se bucura si de darurile celorlalti, ca de ale sale proprii. Viata in comun este mai
folositoare decat singuratatea $i pentru pastrarea bunurilor date noua de Dumnezeu si
pentru pazirea de o cursa exterioara a dusmanului, fiind mai sigpra trezirea din partea
celor care vegheaza, daca s-ar intampla ca vreunul sa adoarma. In plus, 1ntoarcerea de
la pacat este mult mai U$Oara in viata in comun pentru eel pacatos, fiindca se TU$ineaza
de dezaprobarea racuta in comun de mai multi; si, dimpotriva, pentru eel virtuos, prin
aprobarea faptelor sale din partea mai multora, se creeaza mare incredere $i eel care
va face fapta buna se va intari $i mai mult prin marturia mai multora" 247 .
Dupa ce prezinta avantajele vietii in comun - din punct de vedere duhovnicesc -
arata care sunt i:;i primejdiile ,,pentru cei care due viata solitara". Din aceasta
perspectiva, in primul rand nume$te multumirea·de sine, vanitatea $i motiveaza si de
ce: Pentru ca nefiind nimeni care sa-i aprecieze faptele, eel care duce viata solitara va
,,socoti ca ajuns la treapta desavar$ita a poruncii". Insa, parintele capadocian nu se
opreste aici, ci continua: ,,Apoi, tinandu-$i lnchisa casa sufletului, ve$nic in
nelucrare, nici despre caderile sale n-are cuno$tinta, nici progresul in fapte bune nu
$i-1 cunoa$te, pentru ca nu i se ofera nici o ocazie pentru implinirea poruncilor" 248 • Si
- continua ideea -: ,,Cum isi va putea arata umilinta eel care nu are fata de cine sa se
arate mai umilit? Sau cum 1$i va arata indurarea sa eel care traie$te separat de
comunitatea mai multora? Sau cum se va exersa cineva pe sine in rabdare, atata timp
cat nimeni nu se opune voii lui? Jar daca cineva ar spune ca pentru perfectionarea
obiceiurilor lui ii ajunge invatarea Sfintei Scripturi, acela face la fel cu eel care
invata o meserie, dar n-o practica niciodata. Caci Domnul nu S-a indestulat numai cu
invatarea prin cuvinte, ci, ca sa ne dea noua exemplu de umilinta, S-a incins si a
spalat picioarele ucenicilor. Dar eel care traieste izolat, pe cine va servi, pe cine va
spala, fata de cine se va arata eel din urma" 249 .
Asemenea Sfantului loan Gura de Aur, marele capadocian dupa ce insista
asupra importantei milosteniei si a folosului vietii de ob$te (nu numai in sens de viata
monahala, ci de viata cre$tina comunitara, aidoma celei dintai comunitati cre$tine), in
raspunsul la cea de-a doua intrebare a Regulelor mari, insista chiar asupra faptului ca
iubirea de Dumnezeu, iubirea de aproapele si in general iubirea de tot ,,ceea ce este
bun $i frumos" exista in noi inca din momentul creatiei, insa ele trebuie cultivate. De
aceea spune Sfiintul Vasile: ,,iubirea de Dumnezeu se cere de la noi ca o datorie
indispensabila; iar lipsa ei este pentru suflet eel mai insuportabil dintre toate relele.
Caci instrainarea si indepartarea de Dumnezeu este mai insuportabila decat
pedepsele care se a$teapta de la gheena" 250 . Ca $i in alte rfmduri, $i de 11ceasta data
Sfantul Parinte foloseste exemplul animalelor: ,,Iar daca iubirea cop'iilor fata de
parinti exista din natura, aceasta fiind demonstrata $i de obiceiurile animalelor
nu ne aratam mai nerationali decat copiii $i mai salbatici decat fiarele, purtandu-ne
fara iubire" 251 .
in acest context, acelasi mare Parinte al Bisericii insista, in egala masura, asupra
datoriei de a ne iubi $i aproapele, ca semn concret al iubirii de Dumnezeu, cum se
exprima dealtfel si Sfiintul loan Evanghelistul2 52 . Inainte de a reda cuvantul Sfiintului
Vasile din care rezulta datoria amintita, se impune precizarea ca vorbind atat de
iubirea de Dumnezeu cat $i de aproapele, marele Parinte arata ca odata cu aceasta
porunca Dumnezeu ne da $i puterea de a o implini. Aceasta dragoste rezulta, in afara
56
de obligatia impusa de Creator, si din constitutia umana insasi: ,,Cine nu stie ca omµl
este un animal bliind si sociabil, si nu solitar sau salbatic? Caci nimic nu este mai
propriu natUrii noastre decat sa fim sociabili intre noi, sane folosim unul de altul si
sa iubim pe semenul nostru. Si drept urmare a semintei pe care Dumnezeu a pus-o in
noi, El cere si fructele, cand zice: Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unul pe
altul (loan 13, 34). Si fiindca a voit sa indemne sufletul nostru spre implinirea acestei
porunci, n-a cerut (ucenicilor) semne si puteri paradoxale ca dovada ca sunt ucenicii
Lui (cu toate si acestora le daduse puterea prin Duhul Sfant); iata ce spune: Din
aceasta var cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste fntre voi
(loan 13, 35). Si pretutindeni (Domnul) in a$a fel leaga aceste porunci, !neat
binefacerea fata de aproapele o refera la sine. Caciflamand amfost si Mi-ati dat sa
mananc... (Matei 25, 35) si celelalte $i apoi adauga fntrucat atifacut aceasta unuia
dintre acestifrati mai mici ai Mei, Mie Mi-atifacut" (Matei 25, 40) 253 •
In acel~i context, Sfantul Vasile, fiind preocupat de iubirea de Dumnezeu si de
aproapele, de importanta lor, precum si de interdependenta !or, dezvolta ideea
potrivit careia ,,eel care iubeste pe Domnul iubeste ca o consecinta si pe aproapele".
De fapt, toata Evanghelia (lntelegand si Legea) se reduce la aceasta idee
fundamentala. Numai ~a se explica de ce Sfintii Parinti ai Bisericii au abordat acest
subiect cu atata insistenta. In continuarea interpretarii sale la intrebarea mentionara,
Sfantul Ierarh citeaza doua din textele referitoare la legatura intrinseca intre porunca
iubirii de Dumnezeu si cea iubitoare de aproapele. In acest sens, el reda: ,,Cel care
Ma iubeste pe Mine va pazi poruncile Mele" (loan 14, 23) si: ,,Dar aceast~ este
porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi" (loan 15; 12).
Pentru ca ideea sa sa fie cat mai bine inteleasa, vine $i cu un exemplu din Vechiul
Testament, anume Moise, care, potrivit cartii Iesire (32, 32), din dragoste fata de
fratii sai (conationali) a preferat sa-i fie sters numele din cartea lui Dumnezeu, in
care era scris, decat sa nu-i ierte poporului pacatul. Asemenea lui, SfantulApostol 1
Pavel ,,a indraznit" sa roage sa fie anatema de la Hristos pentru fratii sai 254 •
Vorbind de viata comuna si mai ales de datoria fiecarui om de a actiona in
favoarea uniratii, acelasi mare parinte al Bisericii ne da ca exemplu pestii, la care de
altfel a mai fucut ape!: ,,Sa te gandesti ca liliecii au din fire dragoste intre ei, ca se tin
$i se atarna unul de altul ca un sir, lucru pe care oamenii nu-1 fac cu usurinta; ca
multora le place sa stea mai degraba despartiti si deosebiti decat impreuna si uniti" 255 •
Ceea ce este caracteristic Parintilor Bisericii este ca pentru a determina pe
credinciosi fie sa se fereasca de pacate, fie sa cultive virtutile, ei folosesc toate
argumentele posibile. In acest scop, incep prin a descrie pacatul in culorile cele mai
urate, urmate de consecintele lui negative atat in viata aceasta pamanteasca, cat mai
ales pentru cea ve$nica si continuand cu opusul lor, virtutile, cu folosul urias pe care
11 aduce practicarea acestora. In acest context, de subliniat faptul ca in aceasta lucrare
de constientizare atat a raului cat si a binelui, ei, Sfintii Parinti, nu vin numai cu
exemple din randul oamenilor, ci si din natura sau chiar din randul animalelor pentru
a le aminti ascultatorilor ca menirea lor este infinit mai inalta. Asa dupa cum se
distinge cu evidenta modul de creare a omului fata de al celorlalte vietuitoare, tot asa
trebuie sa se distinga si modul de comportare al lui, coroana creatiei. Insa, pentru ca
nu totdeauna se intampla asa, Sfintii Parinti au adus argumente si din natura pentru a
dovedi ca omul, fiind fiinta comunitara trebuie sa traiasca ca atare: ,,Imira, omule,
pamantul! Fa roade ca el! Nu te arata mai rau decat pamantul eel neinsufletit.
57
Pamantul nu da roduri pentru propria Jui desfutare, ci pentru ca roadele sa-ti slujeasca
tie. Si tu, daca vei arata rod de binefacere, rodul acesta ti-1 aduni pentru tine, ca
rnultumirile pentru faptele bune se intorc la savar$itorii lor. Ai dat celui flamand; dar
ce ai dat ra~ane tot al tau si ti se intoarce cu adaos. Dupa graul care cade in pamant
dii rod celui ce 1-a aruncat, tot a$a si painea data celui flamand aduce mult folos mai
tarziu" 256 •
IV.2.4. A iubi pe aproapele lnseamna, de fapt,
a iubi pe Dumnezeu (I loan 4, 20)
Inca din Vechiul Testament se arara in mod evident ca Mesia se identifica cu cei
oropsiti. La fel, $i in Noul Testament, Iisus Hristos se descopera ca fiind ,,frate al
celor mai mici". Prin milostenia pe care o savaf$im asupra aproapelui ne exprimam,
in mod indirect, dragostea fata de Dumnezeu. Sfantul loan Gura de Aur ne arara, in
toara opera sa, ca tot ceea ce a fucut Dumnezeu, a fucut din dragoste si ca din acee~i
dragoste ne-a pus si noua la dispozitie toate mijloacele pentru a ajunge la vocatia
pentru care am fost creati, motiv pentru care, de altfel, s-a intrupat si Cuvantul lui
Dumnezeu.
In acest context, el spune ca Hristos fiind iubitor de oameni ,,nu le-a deschis
numai o singura cale si nici nu le-a spus: Daca nu dati rod insutit, va arunc de la
Mine!", ,,ci a aratat case mantuie si eel ce face saizeci; si nu numai acesta, ci si eel ce
face treizeci. A fucut acesta pentru ca sa faca mai usoara mantuirea" 257 • Pentru ca
asculratorii sa inteleaga mai bine ca fiecare, chiar daca i se pare ca nu are anumite
daruri, poate sa lucreze si sa nadajduiasca la mantuire, dezvolta caile prin care
fiecare, numai daca doreste, poate sa ajunga la acest tel. Dupa cum este
binecun?scut, invatatura Evangheliei in general, fiind izvorara din dragoste si avand
ca mesaJ fundamental dragostea, este ogtimisra, datatoare de speranta. De aceea si
Sfantul lo~n insista chiar ca fiecare poate $i trebuie sa lucreze, cu nadejde, la
mantuire. In acest sens, intr-una din Omiliile sale, arata pastoritilor sai ca exista
pentru fiecare cale de mantuire: ,,Nu poti trai in feciorie? Insoara-te si fii cast
casatorit! ~u poti trai in bQgatie? Da saracilor din averile sale! Nu sufe~i povara
bogatiei? Imparte cu Hristos averile tale!" 258 • Dupa aceste solutii mantuitoare,
dez~olta, in continuarea cuvantarii sale, cu exemple practice, invatatura potrivit
careia pe ariit.!im atat recunostinta cat si drag()stea fata de Hristos prin atitudinea pe.
c~re o avem fata de semenii no$tri. Si in aceasra parte a predicii sale accentul cade tot - .
pe bunatatea $i mila lui Dui:nnezeu, evidentiind faptul ca Parintele nostru nu vrea
totul de la noi, ci se multumeste si mai cu putin: ,,Nu vrei s~-1 dai Lui toate.averile ~
ta!e? pa-~j.mI!_atate, da-1.aj_rei<l p<lrte! Hristos est~ fr1il¢1~ tau $I impr~un)-mo~eni1~r. ·
Fa-L $1 a1c1 pe pamant lmpreuna mostenitor. Tot ce-1 dai Lui tie-ti d<1i ! Nu auz(ce
SQ,Une_~r.0·~eturisaia·: Nu trece cu v~ederea pe cei din_semi11tia ta,(lsaia 58, 7)~'. Si
adauga Iilai-departe:-,";Di!Cll HU'trebuie-sil treci cu ve3erea pe rudele tale, cu atat mai
~u~t pe Srapan, ~are, in afar~ ca ti~I Stapan, mai are cu tine si dreptul de inrudire $i
mca alte dr~ptun cu mult ma1 man. Te-a racut chiar partas la cele ale Lui rara sa ia
;eva d~ la tme. El a fost Acela ~are a pus inceput acestei nespuse binefaceri". Si (se)
m~e~ba: ;·N-ar fi, ~are, cea ma1;mare nechibzuinta sa nu fii iubitor de oameni cand ai
Pnm1t atatea damn, sa nu raspunzi cu rasplatiri pentru harul primit, sa nu dai cat de
 58
cat in locul unor bunat:ati mai mari?". Si pentru a fi cat mai explicit, cu scopul de a-i
con$tientiza pe ascultatori de darurile primite pentru a-i determina sa-$i ai'ate
recuno$tinta, arata la modul concret care sunt binefacerile primite: ,,Hristos te-a :facut
mo$tenitor al cerurilor; tu insa nu-I dai in schimb nicibunatatile de pe pamant.
Hristos s-a impacat cu tine, de$i n-ai :facut nici o fapta buna, ba inca Ii mai erai $i
du$man; tu insa nu-L rasplate$ti de$i ti-e prieten $i bine:facator, de$i ar trebui. sa-I
multume$ti chiar numai ca-ti ingaduia sa-I dai ceva, :fara sa mai socotim imparatia
cerurilor $i toate celelalte bunatati ... El, eel dintai, te-a adus sub acoperi$ul L,ui; tu
insa nu-L aduci sub acoperi$til tau nici dupa ce te-a adus El. Gol fiind, te-a imbracat;
tu insa nici dupa aceasta nu-L gazduie$ti cand e strain. El, eel dintai, te-a adapat din
potirul Lui; tu insa nu-I dai in schimb nici putina apa rece! Te-a adapat cu Duh Sfiint,
tu insa nu-I mangai nici setea trupului! Te-a adapat cu Duhul cand erai vrednic de
osanda, tu insa il treci cu vederea cand este insetat, cu toate ca milostenia ta 0 faci
din cele ale Lui". Mai departe, numai un predicator de talia Sfiintului loan putea sa
adreseze cuvintele pe care le intalnim in acel~i Comentariu: ,,Nu-mi socote$ti mare
lucru in mainile tale potirul din care Hristos are sa bea $i are sa-1 duca la gura? Nu
vezi ca numai preotului ii este ingaduit sa duca la gura altora potirul cu sangele
Domnului? Dar Eu, spune Domnul, nu tin seama de asta! lmi fntinzi tu, preote,
potirul, fl primesc! Mi-L fntinzi tu, mireanule, nu te refuz! Nu fntreb cine mi-L
'I fntinde. Nu cer sange, ci apa rece" 259 . Pentru a trezi in ascultatori datoria $i dorinta
'!
de a sava~i milostenia Sfiintul loan Hrisostom, in felul sau inconfundabil, arata ca a
face bine aproapelui inseamna de fapt a sluji lui Dumnezeu: ,,Gande$te-te cuidai de
baut $i cutremura-te. Gande$te-te ca tu ajungi preot al lui Hristos <land cu mana ta nu
trup, ci paine; nu sange, ci un pahar cu apa rece. Hristos te-a imbracat cu haina
mantuirii; $i te-a imbracat El cu mainile Lui! Imbrac.a-L $i tu pe El cu mainile slugii
tale. Te-a :facut slavit in ceruri, scapa-L $i tu de frig, de goliciune, de ru$ine. Te-a
~i.:.'?64:-·~-- ~ - · -
:facut sa locuie$ti cu ingerii, da-I $i tu atata loc de gazduire in casa ta cat locdai slugii
tale! Nu Ma ingreto$ez, iti spune Hristos, de o astfel de gazduire, de$i Eu ti-am
deschis tot cerul. Te-am scos din cea mai cumplita temnita; nu-ti cer asta, nici nu-ti
spun: ,,scoate-ma $i tu!, dar mi-I destula mangaiere numai daca Ma vezi cand sunt
intemnitat. Te-am inviat cand erai mort; nu-ti cer asta, dar iti spun: cerceteaza-Ma
cand sunt bolnav"260.
Ca toti Sfintii Parinti, $i Sfiintul loan, dupa ce a vorbit despre dragostea lui
Dumnezeu fata de noi, despre darurile cu care ne-a daruit, despre chemarea noastra
de a deveni mo$tenitori ai imparatiei cerurilor $i despre insemnatatea milosteniei
pentru dobandirea ei, insista chiar asupra necesitatii de a o aplica. Daca vom
parcurge fiecare predica vom constata ca ea se incheie cu indemnuri staruitoare la
savar$irea virtutilor $i aceasta cat mai degraba. Si in contextul nostru aceasta regula
este perfect valabila: ,,Pentru ce, dar, amani, pentru ce pregeti sa imprumuti pe
Dumnezeu, cand ai luat de la El atatea daruri $i cand ~tepti atatea? Iara ce ai primit
de la Dumnezeu: Dumnezeu ti-a plasmuit trupul, a pus in tine suflet, te-a cinstit cu
ratiune $i cu grai numai pe tine din toate vietuitoarele de pe pamant; ti-a dat sate
folose$ti de toate cele ce vezi; ti-a daruit cunoa$terea Lui; a dat pe Fiul Lui pentru
tine; ti-a daruit botezul, plin de atatea buri.atati; ti-a <lat Sfiinta impartasanie; ti-a
:fagaduit imparatia cerurilor $i bunatatile cele negraite. Cand ai luat, dar, atatea daruri
I $i mai ai atatea de primit, mai esti zgarcit cu banii, care azi sunt $i maine nu mai
i'. ··
59
sunt? Ce iertare vei avea? Te gandesti negre$it la copii side dragul lor $Ovai? invata-i
$i pe ei sa urmareasca niste daruri ca acestea"261.
intr-o alta Omilie, el folose$te exemple practice, luate din Sfiinta Scriptura,
pentru a indemna la practicarea milosteniei. Aceste exemple se refera la femeile
mironosite ,,care au cheltuit atatia bani $i $i-au pus viata in primejdie chiar cand Iisus
era mort" (iar noi nu-L hranim cand Il vedem flamand, nici nu-L imbracam cand il
vedem gol) sau la Saul (Sfiintul Pavel de mai tarziu) (care la fel prigonind pe cre$tini
Il prigonea pe Iisus Hristos), de aceea Eli-a $i spus: ,,Pentru ce Ma prigone$ti?"
(F.A. 9, 4). Si indemnul final este foarte precis: ,,Cand dam celor saraci, sa avem o
astfel de stare sufleteasca ca $i cum I-am da lui Hristos ... Cand vezi un sarac, adu-ti
aminte de cuvintele.Lui care-ti aratau ca El este eel hraffi1'1]. mffuft'Cliiar aaca'
s~racul pe care-I vezi nu este Hristos, totu$i sub chip~(acestui'sarac 'El prime$te, El
cerseste ... Cer$itul Lui este semnul bunatatii Lui ... Dar nedatul tau este semnul
reom~nieitaie.Dacifmn·rezi acum di~intorcfrndspatele-unliisi;;;: intorci fiii'
Hristos spifeTe,'\'ei crede atunci cand aducandu-te in fata intregii lumi, iti va spune:
fntrucat n-ati facut acestora, nici Mie nu Mi-ati facut" (Matei 25, 45) 262 . Acela$i
mare P,!edicator, in alta parte, dar in aceea$i idee, intru-un ton aproape imperativ
zice: ,,Imprumuta-1 pe Cel ce n-are nevoie de nimic, dar are nevoie de dragul tau!
Imprumuta-1 pe Cel ce hrane$te pe toti, dar sufera de foame, ca tu sa nu flamanze$ti!
Imprumuta-1 pe Cel ce s-a racut sarac, ca tu sate imbogate$ti! Da-ti banii tai cu
imprumut acolo unde nu-i moarte, ci culegi viata in loc de moarte!" 263 .
Sfiintul Grigorie de Nazianz, de$i n-a prea avut preocupari de ordin practic-social,
in ceea ce prive$te identificarea lui Hristos cu cei saraci $i bolnavi, are acee~i opinie ca
$i Sfiintul loan Gura de Aur. El chiar, se exprima intr-un mod aproape identic: ,,Noi
vizitam pe Hristos atat de des cat putem; Hristo§ s._eJasa,.Sa.fieJngrijit.de..cAtre.Jloi,-
hranit, imbracat... nu numai prin d~rul de jertra, ci $i prin modul cum noi ii ajutam pe
--- ~ .. ..--- •-. ' - ,. 7 •.· - - · ' · " -- '
Dupa cum bine se stie, invatatura Parintilor Bisericii nedespartite a fost aceea$i,
indiferent daca ace$tia activauin Apus sau in Rasarit. Din aceasta perspectiva, este
de la sine inteles ca si atitudinea Parintilor apuseni fata de aceasta problema nu putea
fi alta decat cea a Parintilor rasariteni, deja pomeniti. Intre Parintii apuseni care au
vorbit sau scris pe aceasta tema amintim pe.J!gricitul Augustill.,.care, asemenea
Sfiintului loan Gura de Aur, mai intai scoate in evidenta iubirea lui Dumnezeu fata de
noi oamenii, pentru a arata apoi ca $i noi oamenii tr~buie sa fim fii ai dragost~i $i,
prin urmare, tot din dragoste trebuie sa izvorasca faptele de milostenie. Mai mult,
Augustin, referitor la milostenie, are o idee mai putin intalnita265 la ceilalti Parinti ai
Bisericii, anume, zice el, ca Dumnezeu poate ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor $i in
a~t mo~ d:cat prin oameni, prin semeni, insa El doreste_~..o.amenii sa s~_ajuty"Pl!n!;°e
e1, Cl}jtlva~£).,1!::..~£_e~t m_o~ dr1!~~ste~:, Concret, el spune ca Dumnezeu 1-a hranit pe
Proorocul Ihe, m tlmpul secete1, prmtr-un corb care-i aducea seara si dimineata
paine si carne, nesuferind nici o lipsa, pentru' ca Domnul 1-a hranit pe el prin
,,slujitorul sau", pasarea. Si, subliniaza Augustin, cu toate acestea, Ilie a fost trimis la
o vaduva din Sarepta Sidonului spre a fi hranit de ea. Apoi urmeaza ideea doar
enuntat:a: ,,Daca Dumnezeu nu I-ar fi dat robului sau paine :fara serviciul unui om de
unde ar fi primit plata ei? Cel care nu sufera de nici o lipsa este trimis catre unul ~are
sufera de lipsa, eel care nu este flamand, catre unul care este flamand"266; ·
60
In viziunea lui Augustin, prin savar;;irea actelor de milostenie, eel ce le
savar;;e;;te are rasplata dubla: pe de o parte faptul ca scapa de lacomie, de dorinta de
imbogatire, facerea de bine fiind din acest punct de vedere un remediu, iar pe de
alta parte prime;;te o raspl.ata infinit mai mare decat ceea ce a oferit. De aici ;;i
indemnul Parintelui apusean: ,,Eu iau de la tine mai putin ;;i-ti dau mai mult. Ce?
Insutit ;;i viata ve;;nica ... E;;ti tu lacom? Dumnezeu iti zice: vino la Mine, Eu am
racut pe Fiul Meu bogat sarac pentru tine. Pentru noi anume, El a devenit sarac, desi
El bogat este (II Cor. 8, 9). Vrei tu aur? El 1-a racut. Vrei tu argint? El 1-a racut.. Ce
vrei tu din ceea ce a racut El? Ia din ceea ce a racut. Gande;;te-te cat de mult te-a iubit
El. Totul prin Els-a racut ;;i rara El nimic nus-a racut. Cel ce 1-a racut pe om S-a
racut om. Prive;;te cat de bogat era. Ce ar putea fi mai bogat, decat Acela prin Care
toate s-au racut? Si cu toate ca El a;;a bogat a fost, a luat trup din came muritoare ;;i
s-a nascut dintr-o fecioara. Cata bogatie ;;i ciita saracie"267 •
Acela;;i mare Parinte al Bisericii apusene indeamna pastoritii: ,,lndreapta at~ntia
ta catre cei flamanzi, catre cei goi, catre cei rara mijloace, catre cei straini ;;i catre cei
inchi;;i. Ei vor fi aparatorii tai cand te vei urea catre ceruri... Asculta, deci, ce zice
Hristos: Jae o propunere cu tine: tu sa-mi dai Mie acolo $i Eu iti voi da tie aici
inapoi, tu imi dai putin, Eu iti voi da mult inapoi. lmi dai lucruri pamante$ti, iti voi
da lucruri cere$ti. lmi dai bunuri trecatoare, iti voi da bunuri ve$nice" 268 • Mai
departe, ca ;;i Hrisostom, Augustin dezvolta ideea identificarii lui Hristos cu fiecare
din cei sarmani. Din acest punct de vedere, orice fapta buna pe care o savarsim
pentru aproapele se indreapta, de fapt, catre Hristos: ,,El (Hristos) are capul in ceruri,
insa membrele sale le are pe pamant; un madular al lui Hristos sa <lea altui madular al
lui Hristos ;;i tu ai ce trebuie sa dai celuilalt madular al lui Hristos care are nevoie de
dar. Amandoi mergeti pe acela;;i drum, amandoi va insotiti; saracul u;;or ;;i neincarcat,
tu bogat ;;i impovarat cu bagaje multe. Da din ceea ce te apasa, din ceea ce te
impovareaza da nevoia;;ului. Si tu te vei u;;ura ;;i te vei indrepta" 269 •
IV.2.5. Milostenia - conditie
>
a desavarsirii
> fecioria" caci - zice el - ,,din acest motiv (al milosteniei) au 10sfC1escliise-u$ile
Evident ca numai Parinti ca Sfantul Joan Gura de Aur puteau sa aiba cele mai
multe, cele mai frumoase si cele mai profunde invataturi si cuvinte cu privire la
milostenie. Pentru ca ea are un rol deosebit in dobiindirea mantuirii, Sfintii Parinti in
general au prezentat-o in cele mai frumoase cuvinte, descriind marele-i foloase. Si
cum mantuirea este un indemn permanent actual, tot a;;a ;;i milostenia este mereu
actuala ;;i necesara. Sfiintul loan Gura de Aur, convins fiind de folosul rara seaman al
milosteniei, revine eel mai frecvent in predicile sale asupra acestei insemnate ;;i
indispensabile virtuti in dobandirea vietii ve;;nice. De pilda, daca am dori sa vedem
care cuvant revine eel mai des in cunoscutul sau Comentariu la Evanghelia dupa
Matei, deducem, cu destula u;;urinta, ca acest cuvant este milostenia.
Sfintii Parinti in general, ca dealtfel toti cei iubitori de Dumnezeu, au fost
preocupati nu numai de miintuirea proprie - sau chiar nu in primul rand de mantuirea
proprie -, ci (;;i) de mantuirea celorlalti (pastoriti sau simpli semeni). De aceea toti
Parintii se adreseaza tuturor pastoritilor lor. Asa de pilda, Sfiintul loan, mai cu seama,
incepe una din predicile sale: ,,Va indemn pe voi ;;i va implor, pe cei bogati ca ;;i pe
cei saraci, pe barbatii vo;;tri ca ;;i pe femeile voastre: crutati-va sufletele voastre ;;i
61
rascumparati-le din mania viitoare; u;;urati povara pacatelor prin milostenie. Fiti
milostivi ca ;;i voi sa fiti miluiti. Caci milostenia are puterea sfantului botez. Si cum
apa sfiinta spala pacatele oamenilor, tot a;;a, milostenia curate;;te petele sufletelor
milostive" 270 • Mai departe, pentru ca indemnul sau la savar$irea milosteniei sa aiba
mai multa greutate, adauga: ,,Aceasta cuvantare nu este de fa mine, ci durnnezeiasca
Scriptura invata a;;a"271 •
In _v.iziunea.sa, .milostenia este regina virtutilor. Ea ,,c_onduce.pe.oameni-repede----
la inaltimea cerului ;;i estt? c~3:J!l!!Lbµna indrumJi,to11re". Miiostenia este ceva maret.
be aceea zice Solomon: ,,Mare este omul ;;i valoros prin milostenia sa". Aripile
milosteniei sunt putemice. Ele strabat cerul, merg mai departe decat luna, se ridica
mai sus decat soarele ;;i patrunde chiar pana la inaltimea cerului. Chiar acolo nu
ramane sa stea, ci strabate cerul, patrunde printre cetele de ingeri, corul arhanghelilor
;;i toate puterile cere;;ti pana inaintea tronului imparatului atotputernic. Aceasta
invatam din Scriptura care zice: ,,Comelie, milostenia ta ;;i rugaciunile tale au ajuns
pana la tronul lui Dumnezeu" (F .A. 10,4). Acest tron - exp Ii ca mai departe acela;;i
mare Parinte - inseamna ,,tu ai multe pacate, tu insa nu trebuie sate temi, caci
milostenia vorbe;;te pentru tine, caci nici o alta putere nu-i poate sta impotriva" 272 •
Sfiintul loan insista asupra acestei virtuti pentru ca referiri asupra ei sunt, dupa
cuvantul sau, atilt inVechiul cat ;;i in Noul Testament. El arata ca in cele doua
Testamente ,,s-au <lat numeroase porunci, in care ni se spune sa practicam dragostea fata
de oameni prin cuvinte ;;i fapte bune" 273 • Si exemplifica aratand ca Mois~ presara
intreaga sa legislatie cu legi referitoare la obligativitatea savil.r$irii milosteniei. In acela;;i
context il citeaza ;;i pe Proorocul Osea care zice ,,mila voiesc, iar nujertra" (Osea 6,6).
Cu toate ca fiecare virtute are valoarea ei pentru progresul duhovnicesc si ca
numai practicarea tuturor virtutilor asigura dobiindirea imparatiei lui Dumnezeu,
potrivit textului nou-testamentar ca daca incalcam o singura porunca vinovati ne
facem de toate, ~oan..face ;;i o ierarhizare a lor, .m.i.12_ste~ia fiind mai presus
decat toate virtutile, tara ea nefiind cu putinta dobiindirea imparatiei c'eiurilor274 • Pe '"(/'
1anga-califica.tivul de regina·a·virtutilor, el o consi<lera ca fiind ,,mai necesar~_d_~c:~L­
fecioarel:Or care-I a;;tep_!f!_u pejnire i;;i din acela;>i ffi,Q!iY -~~-[c}~f i~~_ijf~IaJfciraH275 • -- ~
In viziunea sa, dar nu numai, mal inalnte de a face indemnuri, chiar insisten'te, 6
pentru practicarea milosteniei Sfiintul Parinte Gura de Aur insista asupra necesitatii
de a fugi de lacomie. Si aceasta are o logica, anume de a depa;;i egoismul di~ noi
(pentru ca ce altceva este lacomia?) pentru a avea capacitatea de a ajuta pe altii. Insa,
nu este atilt de u;;or de a indeparta lacomia, de aceea face indemnul, ca oarecand
Mantuitorul, de a cauta imparatia cerurilor.Avand nadejdea ;;i dorul dupa imparatia
lui Dumnezeu capatam o alta ierarhie a valorilor, avem un alt discernamant asupra
vietii ;;i bunurilor pamante;;ti, asemenea lui Zaheu vamei;;ul2 76 • Este foarte important
indemnul pe care marele Parinte il face pentru a (ne) arata pericolul mare pe care i1
reprezinta lacomia in calea facerii de bine in special i;;i in calea mantuirii in general,
precum ;;i importanta luptei impotriva ei, ca inceput ;;i exersare a luptei impotriva
diavolului: ,,Cine se indragosteste de imparatia cerurilor dispretuiei;;te lacomia; cine-i
rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stapan. Ca bogatia obi;;nuie;;te sa
mearga dupa eel ce o alunga, dar fuge de eel ce o urmarei;;.te. De nimeni nu-;;i bate
atata joc cat de eel ce o dore;;te; i;;i nu numai ca ii;;i bate joc, ci-1 mai ;;i inlantuie;;te cu
mii ;;i mii de lanturi. Pentru ce-ti robesti sufletul tau, inzestrat cu ratiune, unei materii
62
!ara ratiune, mama a mii si mii de rautati. Dar ce batjocura! Eu lupt impotriva
bogatiei cu vorbele, iar ea lupta impotriva mea cu faptele! Daca nu putem birlli
materia cea neinsufletita, cum vom putea birui netrupestile puteri?"277 •
Dupa exemplul Mantuitorului Insusi, si Sfiintul loan, ca toti Parintii dealtfel,
identifica pe cei saraci, pe cei oropsiti, in special pe cei ce sunt in lipsuri, cu Iisus
Hristos. Cum eta si firesc, po'trivit textului de la I loan 4, 20 in care se spune ca l)U
putem iubi pe Dumnezeu !ara sa iubim si pe aproapele, eel mai mare exeget al
Bisericii crestine insista asupra faptului ca putem fi cu Hristos, Il putem simti efectiv
daca ajutam pe aproapele in care este El. Ba mai mult, racand bine semenului aici pe
pamant vom avea nadejdea in !agaduinta Mantuitorului: ,,Veniti, binecuvantatii
Parintelui Meu ... ". Insa frumusetea si logica acestor argumente isi ating scopul doar
daca citam, eel putin partial, pe Sfiintul loan: ,,Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca
acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? 278 • Puteti si acum, toti cati vreti! Puteti sa-1
cuprindeti nu numai picioarele, ci si mainile, si capul acela sfant, impartasindu-va, cu
cuget curat, cu infricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamant; ci II veti vedea si in
ziua aceea ajudecatii, cu slava aceea nespusa, cand va veni cu popor de ingeri, daca
veti fi iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste
cuvinte: Bucurati-va, ci si cuvintele acelea: Veniti, binecuwintatii Parintelui Meu, de
mosteniti fmptirtifia cea gatita voua de la fntemeierea lumii"279 .
Acelasi mare Parinte al Bisericii insista in predicile sale si asupra unui alt
aspect mai putin abordat de alti teologi, anume grUa de su.flet prin practicarea
milosteniei. In conceptia si viata crestina ortodoxa un rol deosebit il are progresul
sau urcusul duhovnicesc in vederea desavarsirii. Insa la acest scop nu se po~te
ajunge decat, pe de o parte abtinandu-ne si chiar luptand impotriva raului, iar pe de
alta parte cultivand binele, respectiv virtutile 280 • Sfantul loan, in acest context, se
foloseste de exemple practice aratand ca daca cineva se imbolnaveste fizic alearga la
toti medicii pentru a gasi remediul necesar, insa daca se imbolnaveste sufleteste,,nu
face nimic, ci priveste cu nepasare". Sigur, acest exemplu fiind caracteristic pentru
cea mai mare parte a crestinilor, atat de atunci, contemporani marelui ierarh, cat mai
ales a celor de azi.
Acest apel insistent al Sfantului loan mai are si o alta justificare. El traia intr-o
perioada in care societatea bizantina cunostea o mare discrepanta intre cei bogati (si
putini) si cei saraci (si multi). Mai cu seama, imparateasa Eudoxia ofensa prin luxul
sau exagerat (in care traia) pe cei saraci. De aceea si predica sa se adreseaza in primul
rand ei si celor ce aveau un mod de viata asemanator ei. Identificarea celor saraci cu
Mantuitorul Iisus Hristos este la fel de evidenta ca si in cazul celorlalte cuvantari:
,,Pui pe tine aurarii in valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici
hrana cea de toate zilele. Stapanul de obste al universului a <lat deopotriva tuturor si
cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu insa nu-I dai Lui nici pe cele
pieritoare, ca sa fii bogat necontenit"281 •
Profund cunoscator al invataturii Mantuitorului si cu o bogata experienta
duhovniceasca, Sfiintul loan Gura de Aur, paralel cu indemnurile staruitoare la
milostenie, descrie si urmarile nefaste ale opusului ei, lacomia, milostenia fiind, de
fapt, tocmai remediul ei. Un om lacom nu face milostenie, nu poate face milostenie
si, chiar daca o face, o face din alte motive deciit iubirea de semeni, singura care ii
confera valoare .
63
Casi invatatura Mantuitorului, si cea a Sfintilor Parinti, fiind, pe de o parte
inspirati de Duhul Sfiint, iar pe de alta parte conglasuind cu ,,vestea cea buna", este
mereu actuala. Tocmai pentru a sublinia aceasta evidenta actualitate dorim sa redam
cateva din ideile Sfiintului loan cu privire la lacomie si la remediul acesteia,
milostenia: ,,lubirea de argint. .. preface totul in bani. Din pricina aceasta s-au intors
toate pe dos. De fericesti pe cineva, il fericesti pentru ca are bani; de-1 vaiti. pe cineva,
il vaiti pentru ca nu are bani. Toti nu vorbesc altceva decat de bam: cum s~a
imbogatit cutare, cum a saracit cutare ... Ce castig avem de pe urma vietii acesteia
daca nu ne folosim de ea ca sa o castigam pe cea viitoare? Pentru ce nu iubiti
libertatea? Pentru ce nu puneti capat iubirii de averi? Daca ati fi robi la oameni ati
face totul ca sa va capatati libertatea, de vi s-ar ragadui; dar cand sunteti robi iubirii
de argint, nici nu va ganditi cum sa scapati de robia aceasta amara; si doar nu-i robie
mai cumplita ca robia de argint. Ganditi-va ce pret mare a dat Hristos pentru noi! Si-a
varsat sangele Lui! S-a dat pe Sine insusi!" 282 •
Ca nimeni altul, cum este si firesc, Sfiintul loan, pentru a-si atinge scopul
predicii in sensul de a-i indeparta de lacomie, descrie saracia in cuvinte foarte
frumoas~. In general, atat in timpul sau cat si astazi, saracia este perceputa, de cei mai
multi, ca fiind ceva negativ, ceva de care trebuie sa scapi. Or, Sfiintul Ierarh o
prezinta cape o virtute spre care trebuie sa ravnesti. Saracia, descrisa de marele
pastor, nu este prezentata ca o opinie personala, ci asa cum rezulta din Sfiinta
Scriptura. in acest sens, el vine cu numeroase exemple biblice. T~c?Iai pentru
frumusetea si perspectiva descrierii pe care o face Sfantul loan sarac1e1, vom reda
cateva din ideile sale: ,,Saracia este loc nejefuit si sigur, liman neinviforat, loc de
exercitiu si scoala a filosofiei, imagine a vietii ingeresti. Nu e nenorocire sa fii sarac,
ci sa nu fii sarac. Nenorocirea nu stain natura saraciei, ci in judecata oamenilor cu
suflet slab. Daca filosofezi, saracia iti va fi izvor de mii si mii de bunatati! Daca
cineva·ti-ar oferi o mare dregatorie, demnitati politice, bogatie, desratare, apoi ti-ar
oferi si saracia si ti-ar da libertatea sa alegi ce vrei, negresit, daca i-ai cunoaste
frumusetea, ai pune indata mana pe saracie"283 •
Fara indoiala ca predica sa nu si-ar fi atins scopul daca nu ar fi venit cu
numeroase temeiuri biblice, din care sa rezulte ca saracia a fost predicata si asumata
de Mantuitorul si, dupa exemplul Sau, si de Sfintii Apostoli: ,,Cu saracia Ilie crescut
fiind, a fost rapit cu acea fericita rapire; cu saracia Elisei a stralucit; cu saracia, loan
Botezatorul; cu saracia toti apostolii; dar din pricina iubirii de argint au fost osanditi
Ahab, Izabela, Ghiezi, Iuda, Caiafa"284 •
in afara de aceste exemple concrete, vine cu un altul, si mai elocvent: ,,Daca ar
fi fost bine sa avem aur, Hristos le-ar fi dat aur ucenicilor Sai, El, Care le-a <lat acele
bunatati nespuse. Dar asa, nu numai ca nu le-a <lat, ci I-a si oprit sa aiba aur. Din
aceasta pricina si Petru, nu numai ca nu se rusineaza de saracie, ci se si lauda cu ea,
zicand: Argint si aur nu am, dar ce am aceea fti dau" (F.A. 3,6) 285 • Mai departe,
dezvolta aceasta aratand ca la savarsirea minunii respective Petru a spus doua lucruri:
a) aur si argint nu am si b) in numele lui Hristos scoala-te si umbla. Cu alte cuvinte,
in interpretarea sa, eel de-al doilea este mai important, dar urmeaza celui dintdi ..Ca
este asa o dovedeste acelasi mare exeget, aducand in sprijinul afirmatiei sale si un alt
text, din pilda cu tanarul bogat: ,,Ce a spus El bogatului care cauta viata vesnica? Nu
i-a spus: insanatoseaza ologi, ci Vinde-ti averile tale si le da saracilor si vino si
urmeaza Mie si vei avea comoara in ceruri. Petru n-a spus: lata in numele Tau am
 64
scos demoni, desi-i scosese, ci Jata am lasat toate si Ti-am urmat Tie! Ce va fi noua
oare? Iar Hristos, din nou, raspunzandu-i la aceasta intrebare, n-a spus: Daca ctneva
fnsanatoseaza un olog, ci: Oricine a lasat case si tarini va primi fnsutit fn veacul
acesta si va mosteni viata vesnica"2s6.
Sigur ca predica sa nu ar fi (fost) deplina daca ar fi lipsit $i indemnurile
adecvate, ce constituie, de fapt, scopul cuvantarii sale. Insa, ca in alte atatea randuri
asemenea Mantuitorului sau Sfintilor Apostoli si in special Sfantului Pavel isi
incheie cuvantul cu indemnuri practice care au menirea de a determina voint~
pe
ascultator~l~~- altfel, eel ?in urma obiectiv ( determinarea vointei) constituie ·si
~elul pred1c11 m ~eneral. Once predica are ca ob}ectiv final aplicarea, nu numai
mformarea, cea dm urma conducand catre cea dintaL Si in contextul nostru Srantul
Joan respecta intocmai ,,randuiala", incheind cuvantul sau cu indemnuri staruitoare:
,,si noi, dar, sa-1 imitam pe Petru, ca sa nu fim rusinati, ci sane inrati$iim cu indraznire
in fat~ scaunul~i.?e j~decata al lui !fristos, ca sa-1 facem sa fie cu noi, dupa c,um a
fost s1 cu ucemcn Lm. Va fi cu n01, cum a fost si cu ucenicii Lui daca voim sa-i
imitam pe ei, daca vom fi ravnitorii vietii $i traiului lor. Pent~u aceste fapte
Dum_nezeu te incununeaza si te proclama; nu-ti cere sa inviezi morti, nici sa indrepti
olog1. Nu acestea ne fac sa ajungem asemenea lui Petru, ci aruncarea averilor...
Cheltuie$te cat de cat cu cei nevoiasi si nu cauta sa ai pentru tine mai mult decat iti
__s.ste de neaparata trebuint.a, daca nu poti renunta de tot la averi"287 . · a scoate in evident.a invat.atura pe care dorea sa o transmita: ,,Daca nu ar fi racut asta,
' Un alt aspect al predicii Srantului Joan-Gura de A~r ce se cuvine a fi abordat
este ac~l~ a! legaturii stranse iiitre pocainta si milostenie. Practic, potrivit conceptiei
?1are~m ierarh,pq_~l!iptafa:a,.lJ!ilo_~tenie.este.moar.ta. Si, important de mentioriat, $i
mvatatura sa cu pnvITe la 1mportanta milosteniei in special pentru cei adormiti. In
acest se_ns, el des~rie, ca un ?bicei caruia se acorda o deosebita atentie, ca in slujba de
pomem:e a unm d~ece~at m general _(a unei femei, a unui copil sau barbat), la
I t~mor~antare sau m z1~ele de pomemre generale ale mortilor, sunt invitati saraci
t1.. carora h se ofera hrana $1 bautura2ss.
""'- Sfantul Joan, ca eel care s-a ocupat temeinic de milostenie, de necesitatea si
folosul ei pentru viata duhovniceasca $i, in final, pentru mantuire, in unele din
cuvan_tarile. sale s~ refera $i .la cei carora se adreseaza milostenia. Si aceasta problema,
atunc1 ca $1 as~z1, a fost 51 a ramas actuala, in sensul ca au fost ($i sunt) voci care
afirma ca trebute sa foci milostenie numai celor care merita, sau celor care due o
viat.a cat de cat curata $.a. Consideram ca sfatul (indemnul) sau este pe linia aratata de
Mantuitorul2 89 de a ajuta pe cei ce sunt in nevoie. El afirma ca daca saracul este bun
sau rau, pentru eel ce face milostenie acest lucru trebuie sa fie indiferent nevoia este
(si trebuie sa fie) determinanta. Exemplul sau In acest sens este elocvent:'.,Precum un
port primeste toate corabiile care au suferit un naufragiu si le salveaza, indiferent
daca .ele ar fi bune sau rele, tot asa trebuie sa fie omul milostiv, pregatit pentru a
potoh foamea fiecaruia aflat in nevoie"290.
Ab~rd~rea. temei n;iilosteniei de catre eel mai mare exeget pe care I-a avut
~reodata B1~e.nca cre~tma este atat de profunda, sistematica $i unitara, incat se
1mpune subhmerea mai multor aspecte, neputand face distinctia care se face adesea
i~tre ideile sa~ p~rtile mai !mportante $i cele mai putin importa~te. In acest context:
d~n no.u t~ebme sa accentuam faptul ca eel supranumit cu Gura de Aur a mai pus in
discut1.e SI un alt aspect, care a scapat din vedere - sau a fost doar mentionat _ altor
teologt. Marele predicator, fiind ,,obsedat" de acest subiect, sigur ca l~a abordat in
65
detaliu si sub toate aspectele. Ideea cu care vine este aceea potrivit careia, intre saraci
si bogati exista o stransa legatura, desi la prima vedere pare tocmai contrariul. El o
spune foarte !impede ca nu numai saracii au nevoie de bogati, ci si bogatii au nevoie
de saraci, pentru a avea cui sa faca milostenie 291 .
Pentru ca invat.atura sa cu privire la milostenie sa aiba un impact mai mare asupra
ascultatorilor el vine cu exemple $i din Vechiul Testament, anume, zice el, ,,daca
iudeii trebuiau sa plateasca zeciuiala, sau chiar mai mult, cu atat mai mult crestinii,
pomind de la cuvantul Mantuitorului, ca trebuie sa prisoseasca dreptatea ucenicilor (si
a crC$tinilor in general) mai mult decat cea a carturarilor si a fariseilor" 292 •
Ideea centrala a intregii activitati des!asurate de Srantul Joan, care este comuna
tuturor Parintilor, poate fi sintetizata prin sintagma folosita de Srantul Apostol Pavel,
omul eel nou. Pentru a ajunge la acest scop, el se foloseste de exemplul Apostolilor,
care - intreaba el - prin ce au ajuns mari? Fara indoiala ca aceasta intrebare nu este o
pura intrebare retorica, ci pentru a le atrage atentia ascultatorilor asupra raspunsului
pe care urma sa-1 dea, sau, chiar de a-i determina sa-si raspunda si ei in$isi. Ca
raspuns la aceasta intrebare, inainte de a-si justifica si exemplifica raspunsul, el zice:
,,Dispretul averilor, dispretul slavei, despartirea de toate grijile si afacerile lumesti".
Si continua raspunsul folosind o propozitie ipotetica la forma negativa, tocmai pentru
ci ar fi fost robii patimilor, chiar daca ar fi inviat mii de morti, nu ar fi avut nici un
folos, ci ar fi fost socotiti niste $arlatani" 293 . Si ca o concluzie foarte precisa zice:
viata omului fl face pe om stralucit.
Ca de fiecare data, si acum Sfantul loan vine cu exemple destul de cunoscute,
tocmai pentru a veni in sprijinul celor care nazuiesc la un progres duhovnicesc.
Astfel, el intreaba: ,,Ce minune a racut Joan Botezatorul, eel care a adus la pocaint.a
atatea orase? N-a racut nici o minune (Joan 10,4). Prince a ajuns Ilie minunat? Nu
prin indraznirea lui fat.a de imparat? Nu prin ravna lui fata de Dumnezeu? Nu prin
saracia lui de bunavoie? Nu datorita cojocului, pesterii si muntilor? Minunile le-a
racut dupa toate acestea! L-a vazut, oare, diavolul pe Iov racand minuni $i s-a
minunat? Nici o minune. Dar Iov avea o viata stralucita si o rabdare mai tare ca otelul.
Ce mort au inviat Avraam, Isaac sau Iacob? Ce lepros au curatit? Nu stii ca minunile
ne vatama de multe ori daca nu suntem treji la minte? - si argumente.aza afirmatia
tacuta - Din pricina asta multi corinteni s-au dezbinat intre ei (I Cor. 1, 10-12); din
pricina asta multi romani s-au mandrit (Rom. 2, 1-5); din pricina asta Simon Magul a
fost scos din randul crestinilor (F.A. 8, 9-23). Fiecare din acestia au cazut si au pierit
pentru ca doreau sa-$i agoniseasca de pe urma minunilor, unul averi, altul slava.
Sarguinta de a duce o viata curata, dragostea de virtute nu numai ca nu dau nastere la
o dorint.a ca aceasta, ci chiar o starpesc daca este. - Si incheie foarte concludent - Ce
le-a spus Hristos ucenicilor Sai candle-a dat porunci? Le-a spus: «Faceti minuni ca
sa vada oamenii»? Deloe. Dar ce? Asa sa lumineze lumina voastra fnaintea
oamenilor, asa fncat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tata! vostru
Cel din ceruri" (Matei 5, 16)294.
Dupa aceasta argumentare temeinica, in care foloseste cele mai reprezentative
exemple din Sfanta Scriptura atat a Vechiului Testament cat si a Noului Testament
face o prezentare, chiar daca sumara, dar esentialii a vietii virtuoase, la loc de cinst~
fiind milostenia: ,,Viata virtuoasa ne este de mai mult folos. Si eu nu numesc viat.a
virtuoasa posfol, nici imbracatul cu sac ~i nici culcatul pe cenu~a, ci dispretul
 66
averilor, milostenia, fmpartirea piiinii tale cu eel sarac, infranarea maniei, al4ngarea
slavei desarte, stapanirea invidiei. Nu spun acestea, defiiimand postul, - Doamne
ferest~!- -, ci laudandu-1 foarte. Dar sufilr cand vad ca neglijati toate celelalte virtuti si
socotit1 ca postul va este de ajuns pentru mantuire; si doar postul este cea mai mica
parte din corul virtutilor. Cea mai mare virtute este dragostea, .bunatatea, milostenia.
Aceste.~ir'.utf depti$~sc _ch~ar virtuteafecioriei. Deci, daca vrei sa fii egal cu
apostolu, mm1c nu te 1mp1ed1ca! Ede ajuns numai sa saviir$e$ti virtutea dragostei $i
nu e$ti cu nimic mai prejos deciit apostolii"295.
Srantul loan nu se opre~te aici cu argumentarea sa, ci continua: ,,Gandindu-ne,
dar, la toate acestea, pe tememl carora apostolii au ajuns mari, sa le ravnim viata. Prin
ce au ajuns apostolii mari? Asculta-1 pe Petru, care spune: Jata noi am lasat toate $i
Ti-am urmat Tie! Cu noi oare ce vafi? (Matei 19, 27). Asculta-1 si pe Hristos, Care
spune: veti $edea pe doutisprezece tronuri (Matei 19, 28); si Oricine a ltisat case sau
frati, sau surori, sau tatti, sau mama, saufemeie, sau copii, sau farine, pentru numele
Meu, fnmultit va lua fnapoi $i va mo$teni viata ve$nica" (Matei 19, 29)296.
Dupa ce a purtat pe ascultatori prin Vechiul si Noul Testament, aducand cele mai
el?cven~e marturii 1n f~voarea virtutii atat de 1nsemnate si atat de dragi siesi,
mllostema, face un elogm al ei, cu menirea de a 1ntari si mai mult pe ascultatori in
do~nta d~ a o savan;;i: ,,Fara feciorie te poti mantui, dar filra milostenie, cu neputinta.
MI!ostema este de neaparata trebuinta si le tine pe toate. Milostenia este inima
yirtutii. Dar inima aceasta inceteaza iute de a mai bate, daca nu da tuturor duhul ei.
Intocmai ca o filntana: Daca tine in ea apa izvoarelor sale, se strica; tot asa. si cu
bogatii, cand tin averile numai pentru ei 1nsisi"297. · ·
~a~alel cu elogiul adus milosteniei, Sfilntul loan Gura de Aur face si un elogiu al
s~rac!e.1, 2~ntre cele doua stari fiin? o st~ansa le~atura: ,,Vrei sa cunosti bogatia
8
sa!ac1.e1? . Nu porunceste oamemlor, c1 demomlor; nu st:a alaturi de i'mparat, ci
ala tun de Dumnezeu, nu este ostas i'mpreuna cu oamenii, ci i'mpreuna cu 1ngerii · nu
are doua, trei, douazeci de scrinuri, ci atata bogatie ca socoteste toata lumea o nihi'ica·
nu ~r~ vistierie, dar are cerul; nu are nevoie de robi; dar, mai bine spus, are roab~
patimile; are roabe gandurile care robesc pe i'mparati; are rob gandul care porunceste
~elui imbrac~t 1n purpura, ga~dul care-I 1nspaimanta pe i'mparat; gandul pe ca~e
imparatul nu mdrazneste sa-1 pnveasca in fata. Rade de tronul imparatesc, de aur si de
toate cele ca acestea ca de niste jocuri de copii"299.
Cum aratam, milostenia, fiind o virtute fundamentala pentru viata crestina este
abordata de Sfiintul loan cu multime de amanunte. El incearca ;a tre~eas~a 1n
ascultatori dorinta de a si-o insusi si de a o cultiva cat mai frecvent; revine adesea in
cuv~nt:arile sale asupra ei, abordand toate aspectele posibile. Prin aceasta idee el zice:
,,MI!os_t~n~~ ne prilejuieste viata vesnica, ne smulge din mainile mortii, 'ne face
straluc1t1 si m viata aceasta si 1n cealalta, ne zideste case i'n ceruri acele locuinte
v~nice. Milos~enia n~ lasa sa ni se stinga candelele (Matei 25,1-12), ~ici nu ne Jasa ~a
aparem la nunta cu hame murdare (Matei 22, 11-13), ci le spala si le face mai curate ca
za~ada: ~e vorfl pacatele voastre ro$ii ca purpura, ca zapada le voi fnalbi (Is. l, 18).
~1~ostem~ nu ne lasa ~a cadem acolo unde a cazut eel nemilostiv (Luca 16,19-31),
mc1 sa auz1m.acele infhcosatoare cuvinte, ci ne calauzeste in siinul lui A vraam"Joo
. El lau~ vi~utea ~ilosteniei si dintr-o alta perspectiva, anume ca, spre de~se-
bire de ~lte virtuJ1, ea ~mgura.ne poate duce la mantuire: ,,Fiecare meserie are nevoie
de o alta mesene. M1lostema insa nu are nevoie de nimic, ci numai de vointa ...
67
Aceasta meserie mai are si o alta calitate: savarseste multe si felurite feluri: zideste
case care raman vesnic in ceruri; 1i invata pe cei care o savan;;esc acum cum sa scape
de ~oartea cea nemuritoare; daruieste comori, care nu se termina niciodata, pe care
nu le atinge nici o paguba, nici furii , nici moliile, nici rugina, nici timpul. Milosteni~
te 1nvata despre pastrarea tuturor avutiilor tale. Te 1nvata cum pot ramane neluate !;11
averile tale !;Ii sufletul tau si trupul tau" 301 .
Dupa ce vorbeste de necesitatea si foloasele milostenie!, acelasi mareyre~icator
arata ca ea, milostenia, pentru a avea un rol fundamental m op~ra .de m~ntmr~, n~
este de ajuns a o savarsi ocazional sau intr-o mica masura (canhtativ), c1 trebme sa
devina o preocupare. Pe de alta parte, avand in vedere ca si in Ve.ch~~! Testa~ent se
fiiceau acte de milostenie - lucru deja aratat, prevazut de prescnptule moza1ce - el
arat:a ca milostenia Noului Testament trebuie sa fie net superioara, atat ca frecventa
cat si ca dimensiune. El trage aceasta concluzie pomind de la cuvantul Mantuitorului:
D~ca nu va prisosi dreptatea voastra, mai mult deciit a carturarilor si a fariseilor, °:u
~eti intra in imparatia cerurilor" C!•vfa:ei 5,20) . D~n ~ceastayerspectiva, conc~uz1~
Sfilntului loan este !impede: ,,Dec1 chiar daca fac1 m1losteme, dar daca nu fac1 mm
multa decat carturarii si fariseii, nu vei intra in imparatia cerurilor"302 .
De subliniat insa, ca pentru a face o imagine ascu!tatorilor asupra milosteniei pe
care sunt datori a o savan;;i, el prezinta care era obligatia unui evreu - din acest punct
de vedere -, potrivit prescriptiilor mozaice303 . Du~~ enumerarea o~ligatiilo: cei:ite _de
Legea lui Moise, face i'ndemnuri practice ~to~m~1 m ~copul ?e a-1 ~e~e~ma (~nca o
data, daca mai era nevoie) sa purceada, nemtarziat, s1stematic, la sa:ran;;irea :nllo.ste-
niei rara a trece cu vederea sa precizeze, ceea ce de altfel se $ha, ca mantmrea
noa~tra tine de noi i'nsine: ,,Daca luam aminte de noi in!;line, putem sa ne mantuim
cautand Ieacurile milosteniei, ca sa ne vindecam ranile. Nu insanatoseaza untdelem-
nul atat de mult trupul, cat i'nsanatoseaza milostenia sufletul; milo~!enia ~ac~ su~~~l
de nebiruit, iar diavolul nu-I poate doborl; ori de unde 1-ar apuca 11 scapa dm mam1,
ca untdelemnul acesta nu-i ingaduie diavolului sane apuce pe la spate. Sane ungem,
dar necontenit cu acest untdelemn" 304 .
' Sfilntului loan Hrisostom, ca eel care s-a preocupat de milostenie pana in cele mai
mici amanunte nu putea sa-i scape si precizarea din ce anume si cum anume sa se faca
milostenia: ,,S~ facem milostenie cu bani agonisiti din munca cinstita, nu dinjaf'305 .
De asemenea, el arata ca toti crestinii trebuie sa practice milostenia. Cei care au
mai mult, sa dea mai mult, cei care au mai putin, sa dea mai putin, important insa
este ca fiecare sa fie preocupat de savan;;irea actelor de milostenie. Cei care nu au ce
sa d~a, spune Sfilntul loan, sa viziteze bolnavii, sa aduca man.gaiere celor intristati.'. s~
primeasca un strain. La judecata - spune mai departe acela!;11 mare dascal al lumu i;;1
ierarh - ,,cre!;ltinii nu vor putea raspunde: Noi n-am avut nimic. Caci saracia nu este o
piedica pentru a da de baut unut insetat, a vizita un inchis, a ingriji un bolnav)' 306 .
Ca o caracteristica generala a milosteniei in viziunea Sfilntului loan Gura ~de Aur
este aceea ca el a pus accent pe participarea personala la actul de milostenie. In con-
ceptia sa, nu este de ajuns a da un ban si prin aceasta respectivul crestin sa considere
ca !;Ii-a ,,!acut datoria", ci cum afirmam, el propovaduia o participare personala,
activa. Si aceasta din doua motive: 1. pentru ca misiunea principala a clericilor este
aceea de a se ocupa de cele spirituale, nu sa se transforme in proprietari, impartitori
de bunuri sau comercianti, si 2. pentru ca in acest mod ajuta sufletul fiecaruia de a
68
sav~i binele, pentru ca nu cumva in ziuajudecatii sa auda: ,,Flamand am fost·si nu
Mi-ati dat sa mananc ... "301.
Si Sflintul Grigorie de Nazianz, asemenea S:Iantului Ioan Gura de Aur, asemenea
si celorlalti Parinti ai Bisericii, a fost la fel de preocupat de problema milosteniei, din
toate perspectivele ei. in Cuvlintul de dragoste fata de cei saraci, intre altele, cu
scopul de a-i convinge pe pastoriti sa faca milostenie, zice: ,,Nu vrei sa daruiesti cele
mai necesare, da din cele mai putin necesare si mai mici, cele de care tu dispui: da
ajutor, ofera alimente, daruieste o haina purtata, da medicamente, leaga ranile,
intereseaza-te despre cei nefericiti, incurajeaza-i spre rabdare, da-le curaj"3os.
Pentru a fi mai convingator in expunerea sa cu privire la milostenie, acela$i
mare Parinte al Bisericii arata care sunt foloasele ei: ,,Prin milostenie si credinta se
curata de pacate (Prov. 16,6). Sa aratam mila pentru a ne curati! Murdaria si petele
sufletului le indepartam cu aceasta frumoasa planta. Milostenia nu este cea mai mica
dintre fericiri. Fericit este ace/a care are fntelegere pentru cei nevoiasi si saraci
(Ps. 41,2)"309 . Ca milostenia este foarte importanta rezulta si din indemnurile pe care
S:Iantul Grigorie le da in continuare: ,,Chiar noaptea nu trebuie\sa fie o intrerupere a
savar$irii faptelor bune. Numai milostenia nu sufera nici 0 amanare" 310 .
Ca $i ceilalti Parinti ai Bisericii, S:Iantul Grigorie de Nazianz, ca eel care era
deplin COn$tient de importanta-i misiune in lucrarea de mantuire a credinciO$ilor,
foloseste toata diversitatea de argumente posibile pentru a-i convinge pe ascultatori
ca trebuie sa faca milostenie. in acest sens, el incepe prin a arata marele foloase ale
virtutii (intre care spalarea si arderea pacatelor) $i terminand cu intrebari si reflectii
de fond asupra vietii pamantesti. in aceasta perspectiva el spune: ,,Trebuie ca noi sa
nu venim la cunostinta pana in s:Iarsit? Nu vrem sa renuntam la simturile noastre
nesimtitoare? Tot ce-i omenesc are existenta instabila, sovaitoare, insuficienta,
schimbatoare. intreaga noastra viata se invarte intr-un cerc $i se schimba repede in
aceeasi directie, in cateva zile, uneori chiar iri cateva ore. Mai degraba se poate
increde in vantul nesigur si in urmele unei corabii si in inselatoarele si scurtele visuri
ale noptii si in urmele pe nisip ale copiilor care se joaca, decat in norocul oamenilor.
lntelepti sunt cei care din neincredere de cele prezente cauta comorile viitorului si
din cauza instabilitatii si a nesigurantei norocului omenesc iubesc milostenia care nu
va cadea "rn.
Sflintul Grigorie de Nyssa; urmand mai cu seama S:Iantului Ioan Gura de Aur,
referindu-se la modul de savarsire a milosteniei, indeamna ca aceasta sa fie tacuta de
fiecare persoana si pentru fiecare persoana, tara a ,,judeca" daca eel caruia ii facem
actul de milostenie este sau nu vrednic de ea. In aceasta idee, gandul marelui
capadocian, pe Janga frumusetea exprimarii, este si foarte adevarat: ,,Este mult mai
bine sa dorim sa dam atat celor ce sunt vrednici, cat si celor nevrednici, caci in vreme
ce ne temem sa dam celor nevrednici, am putea ca noi sa dam cu nevrednicie celor
vrednici"312 •
Sflintul Vasile eel Mare, ca eel mai activ in prob!emele sociale ale Bisericii, atat
in cuvantarile sale, cat mai ales in realizarile practice, are multe referiri la milostenie,
abordandu-o din toate punctele de vedere. Predicile sale, ca dealtfel si ale S:Iantului
Ioan Gura de Aur, abunda 1n indemnuri si chiar si mustrari adresate. ascultatorilor,
avand ca punct de plecare virtutea milosteniei. 0 predica semnificativa in acest sens
este cea din timpul foametei din 368 313 , pe care o incheie cu urmatorul indemn: ,,Da
putin si cucere$te prin aceasta mult. Distruge pacatul mostenit din care te hranesti.
69
c;aci precum Adam prin mancarea pierzatoare a mostenit pacatul, tot asa noi distru-
gem placerea pacatului cand ne ingrijim de nevoia si foamea fratilor nostri" 314 .
In aceeasi predica insista si asupra altui aspect al filantropiei, care, desi foarte
important, de regula a fost trecut cu vederea destul de usor. Anume, ne referim la
conceptia Sfantului Vasile potrivit careia, chiar in timpurile de necesitate, sau mai
degraba in aceasta situatie, adevaratul filantrop trebuie sa fie preocupat mai mult de
semeni decat de el insusi. De fapt, dupa S:Iantul Parinte capadocian, tocmai atunci se
vede adevarata dra:goste fata de semeni, cand crestinul se lasa pe sine, asemenea
vaduvei din Sarepta Sidonului, pentru a ajuta pe eel care este mai in nevoie decat el:
Daca camara ta de alimente este atat de goala incat a ajuns la ultima paine si bate un
~ersetor la usa, adu singura paine din camara, ia-o in maini, ridic-o spre cer si
vorbeste ... Aceasta paine, pe care Tu o vezi, Doamne, este singura care mi-a mai
ramas si pericolul este previzibil; insa eu tin porunca si dau putinul meu fratelui
infometat; ajuta slugii tale. Eu cunosc bunatatea Ta, eu cred tara nici o indoiala in
puterea Ta, Tu imi daruiesti din bunatatea Ta nu pentru totdeauna, ci imparti din
darurile Tale, dupa cum vrei Tu" 315 .
Asemenea Mantuitorului si Sfintilor predecesori, S:Iantul Vasile nu se limiteaza
numai la a da indemnuri ascultatorilor, ci arata precis, clar si concret ce anume
trebuie sa si faca. Mai ales in timpul secetei amintite, dupa predica pe care a tinut-o
cu scopul de a-i determina pe cei lnstariti si pe cei bogati in general, se intreaba el in
locul ascultatorilor, evident, cu scopul de a le da si raspunsul de care aveau nevoie:
,,Ce trebuie sa fac? Hotarat ar fi trebuit sa raspunzi: eu vreau sa-i hranesc pe cei
flamanzi, vreau sa deschid hambarele mele si pe toti invitatii sa-i chem inauntru. Eu
vreau sa-1 urmez pe Iosif in iubirea de oameni; vreau sa adresez cuvant de
generozitate: venifi la mine toti cei care nu aveti pliine!Voi toti trebuie sa aveti parte
de darurile venite de la mine ca de la un izvor comun,fiecare dupa nevoia sa" 316 •
In acelasi context, cum am aratat deja, S:Iantul Vasile mustra si condamna chiar
pe cei care nu practica milostenia, desi, asemenea tanarului bogat, au multe virtuti:
,, ... Cunosc multi care postesc, se roaga, suspina, practica toate faptele evlavioase in
masura in care nu sunt legate de nici o cheltuiala, insa celui in necaz nu dau nici un
ban"317 • S:Iantul Vasile eel Mare insista si in acest context asupra milosteniei pentru a
arata ca doar aceasta virtute 11 schimba pe om, prin ea se lupta impotriva egocen-
trismului. Omul, crestinul general, se poate ruga, poate posti s.a., insa aceste fapte au
o influenta mai mica asupra sufletului, asupra interiorului, decat milostenia. Cand
cineva face un act de milostenie, el, odata cu fapta, se daruieste pe sine, daruieste
ceva din sine, sau, renunta, macar la o parte din plinul de sine. De aceea, autorul
citat, dupa ce arata ca cineva care savarseste celelalte virtuti, dar nu practica miloste-
nia, intreaba: ,,Ce foloseste lor asemenea stare de virtute? Asa nu iau imparatia ceru-
rilor. Caci mai usor este - s-a spus - sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa
intre un bogat in imparatia cerurilor" 318 •
Predica amintita a S:Iantului Vasile este importanta, si de aceea face?n adesea
referire la ea, pentru ca el prezinta foametea cumplita din anul 368 ca fiind o unnare a
nepracticarii milosteniei. Cu alte cuvinte, el arata ca datoria noastra, a crestinilor, este
de a ne iubi aproapele, or aceasta iubire se concretizeaza, in primufrand, pe savarsirea
actelor de milostenie. Potrivit Sfintei Scripturi, Dumnezeu rasplateste pe tacatorul de
bine, $i invers, pe cei care nu fac binele Dumnezeu chiar ii pedepseste. El chiar
afirma: ,,De aceea sunt campiile uscate pentru ca dragostea noastra este rece" 319 .
70
in viziunea sa, milostenia este un act de pocainta. Si pedeapsa cu foametea este
cu atat mai grea cu cat oamenii nici nu fac acte de milostenie, nici nu-$i pliing
pacatele lor: ,,Cine a distrus pacatele sale prin udarea patului cu lacrimi cum a flicut
fericitul David?" 320 • Pentru a fi $i mai convingator, el vine cu un exemplu foarte
concludent din Vechiul Testament, anume hranirea poporului ales in pustie cu mana
cereasca. Altfel spus, in pustie, unde nu se gase$te aproape nimic din ceea ce ar
constitui hrana unui om, Dumnezeu a gasit modalitatea de a asigura hrana unui
popor, tocmai pentru ascultare de cuvantul Jui Dumnezeu, iar acum, in Capadocia,
pamantul nu a rodit nimic sau insuficient pentru hrana unei populatii mult mai
reduse ca numar, ca pedeapsa pentru indepartarea de Dumnezeu, prin nesocotirea
aproapelui.
Srantul Vasile insista asupra ajutorarii aproapelui avand ca temei grija deosebita
pe care Mantuitorul insu$i a acordat-o celor ce aveau nevoie de ajutorul Lui. Diverse
sunt $i necesitatile semenilor, felurite $i prioritatile, insa, oarecum, Parintele capado-
cian considera foamea ca fiind ,,culmea nefericirii". Afirmatia aceasta $i-o funda-
menteaza pe cuvantul Mantuitorului din Evanghelia dupa Matei, Care vazand
multimea adunata i~ pustiu, a zis: ,,imi este mila de popor" (Matei 15, 32). Si, a$a
dupa cum $tim, a inmultit cele cinci paini $i doi pe$ti 321 •
Milostenia, in viziunea Srantului Vasile, are efecte pe doua mari directii: pe de o
parte iarta pacatele $i aduce binecuvantarea lui Dumnezeu, iar pe de alta parte
elimina consecintele negative ale nepracticarii ei, anume: minciuna, moarte, certuri,
razboaie $.a. El spune ca bogatia este o povara care trebuie aruncata; eel bogat nu
poate sa mearga pe drumul ingust al mantuirii, atata vreme cat nu a renuntat la
povara bogatiei3 22 .
Asemenea cuvantului Mantuitorului de la Marcu - ,,Caci cine va voi sa-$i scape
sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine $i pentru Evanghelie,
.acela il va scapa" (Marcu 8, 35), Srantul Vasile, referindu-se la bogatie, sp~ne celor
bogati: ,,Bogatia pe care o imparti, a$a cum spune Domnul, ramane; dar daca o
pastrezi, se instraineaza; daca o paze$ti, nu o vei avea, dar nu o vei pierde, daca o vei
imparti" 323 •
Mai mult, indemnandu-i pe bogati 324 sa faca milostenie, supremul argument pe
care-I foloseste Srantul Vasile este acela ca Dumnezeu Insusi este milostiv, El Care
ne-a dat viata, ne-a scos din robie (robia pacatului) $i ne da cele necesare vietii,
potrivit cuvantului de la Matei ,,Cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii
sale un cot"? (Matei 6, 27). Dupa ce arata ca existenta noastra, precum $i tot ceea ce
avem se datoreaza de fapt lui Dumnezeu, spre deosebire de El, de filantropia Lui, noi
nu manifestam filantropie fata de semeni. In acest sens, el zice: ,,Robi fiind, am fost
eliberati, dar nu avem mila de tovara$ii no$tri de robie. Flamanzi fiind, Dumnezeu
ne-a hranit, dar trecem cu vederea pe cel lipsit. A vem pe Dumnezeu datator $i
vistiemic neimputinat, dar suntem zgarciti $i nu facem parta$i $i pe cei saraci la cele
ale noastre" 325 •
Ceea ce trebuie subliniat la SfantulVasile, $i acest lucru nu este specific numai
lui, este modul cum pune problema muncii. Cum aratam in partea introductiva, $i
tangential $i pe parcursul lucrarii, in cre$tinism in general, munca a capatat un rol $i o
valoare pe care antichitatea nu a cunoscut-o. Cum am anticipat, in textul nostru,
marele capadocian arata ca intre munca - $i roadele ei - $i milostenie exista o stransa
legatura. Concret, Srantul Vasile arata ca munca nu este necesara numai pentru
71
castigarea mijloacelor de trai, ci si pentru castigarea mijloacelor necesare practicarii
dragostei fata de aproapele. Daca acest lucru este valabil pentru credincio$ii de rand,
cu mult mai mult este pentru monahi. El spune ca munca este necesara pentru ca
fiecare sa poata cil.$tiga cele necesare pentru sine, dar $i pentru altii 326 •
Si Parintii apuseni, este lesne de inteles, au avut preocupari similare. N ~ v?m
referi, pe scurt, mai intai la conceptia Sfantului.Ambrozie, care, asemenea Panntilor
amintiti, a insistat adesea in predicile sale asupra virtutii milosteniei, una dintre ele
chiar fiind intitulata Puterea izbavitoare a milosteniei. El arata ca fiecare dintre
ascultatori are $i pacate multe, dar, in acela$i timp, $i ,,mijloace de ajutor pentru
izbavirea de ele". Astfel, else intreaba, (sigur, cu scopul ca din intrebari $i raspunsuri
credincio$ii sa invete cum sa traiasca): ,,Ai tu bani? A$a iti rascumperi pacatele.
Dumnezeu nu este de cumparat, ci tu e$ti cumparabil; prin pacatele tale e$ti de
vanzare; rascumpara-te prin faptele tale, rascumpara-te prin banii tai ... Aceasta
inseamna: Milostenia teface liber de pacat (Tob. 12, 9) $i in alt loc: Prin bogatia sa
poate cineva sa se rascumpere (Prov.13, 8). Si in Evanghelie zice Domnul: Vafaceti
prieten cu nedreptul mamona" (Luca 16,9). Si, indernnul sau este precis: ,,Prefli ca un
bun gospodar mijloacele lacomiei in mijloace ale milosteniei" 327 •
in alta parte, acela$i mare Parinte apusean insista asupra foloaselor milosteniei;
cu acela$i scop: de a-i face sa inteleaga importanta ei pentru ca intelegand-o sa o $1
savar$easca, sa se straduiasca sa o practice. Ca $i Srantul loan Gura de Aur, Srantul
Ambrozie numeste milostenia al doilea botez, insa nu in acela$i mod trafi$ant ca $i eel
dintai. El spune. chiar ,,milostenia este £ntrucatva o a doua baie a sufletului". Mai
departe justifica afirmatia flicuta: ,,pentru ca atunci, cand vreunul, din slabi~iu~e
omeneasca a gre$it dupa botez, lui ii ramane acest mijloc, sa se poata curat1 prm
milostenie, - $i accentueaza - precum zice Dornnul"328 •
in mod aproape surprinzator, dupa ce afirma ca milostenia este fntrucatva a doua
baie a sufletului, in continuarea cuvantului sau, revine $i chiar accentueaza ca
,,milostenia asigura mai multa iertare decat botezul". insa el, nu se multume$te numai
a face aceasta afirmatie, ci vine $i cu explicatii pentru a o fundamenta: ,,Caci botezul
se administreaza numai o data $i asigura numai o data iertarea pacatelor; milostenia
insa, iertarea pacatelor la fel de des pe cat se da"329 • Srantul Ambrozie arata ca botezul
$i milostenia sunt cele ,,doua izvoare ale indurarii, care dau viata $i iarta pacatele", iar
eel ce 1~ practica pe amandoua ,,va fi incoronat cu slava in imparatia cereasca"330 •
Vorbind de folosul deosebit al milosteniei, Srantul Ambrozie tine sa precizeze
in acela$i timp, ca valoarea ei este in functie $i de motivatia cu care se savaf$e$te. Mai
exact, el spune ca milostenia in general, $i chiar impartirea averii este abia atunci
eficienta, cand vine din iubire.
Demn de amintit, $i in acela$i timp de subliniat, ceea ce se intalne$te mai putin
la ceilalti Parinti ai Bisericii, este ideea331 pe care Sfantul Ambrozie o accentueaza
intr-o discutie cu un arian, anume, ca rascumpararea prizonierilor este ,,cea mai inalta
generozitate". Arianul nu accepta ideea - $i practica - Sfantului Ambrozie. Acesta a
<lat un raspuns, care de fapt, constituie esenta $i motivatia milosteniei: ,,Mult mai de
folos este de a pastra Domnului sufletele, decat de a pastra aurul. Caci eel ce a trimis
pe Apostoli flira aur, a intemeiat $i Biserica, flira aur. Biserica nu poseda aur pentru
a-1 pastra, ci il da pentru a-i ajuta pe cei in nevoi. Nu ne-ar fi intrebat Domnul: de ce
ai lasat a$a multi saraci sa moara de foame? De ce sunt a$a multi inchi$i $i nerascum-
parati? De ce sunt a$a multi omorati de catre du$mani? Mai bine ar fi fost, daca tu ai

72
fi pastrat pe cei vii in locul metalelor. Ce vrei tu sa raspunzi? Ceva: eu'ina tern sa
lipsesc casa lui Dumnezeu de podoabele necesare? Nu ti-ar fi raspuns: Tainele nu au
nevoie de aur? Ele nu au importanta din cauza aurului, pentru ca nu prin aur au fost
dobiindite. Podoabele Tainelor este pretul de rascumparare al celor inchisi. Cat de
maret s-ar putea zice, la privirea celor inchisi pe care i-a rascumparat Biserica: pe
acestia i-a rascumparat Hristos. Iata aurul care are valoare. Lunga lista a celor
rascumparati este mai nobila deciit toata stralucirea aurului" 332 .
Si Fericitul /eronim abordeaza in predicile sale problema milosteniei. Precum
Sfiintul Ambrozie, asa si Fericitul Ieronim arata ca mai degraba trebuie sane lngrijim
de oamenii in nevoie deciit de luxul Bisericii 333 • In ton mai ales cu Sfiintul Vasile eel
Mare, Ieronim in aceeasi scrisoare catre Demetriad insista asupra muncii, ca cea care
ofera posibilitatea de a face milostenie. Chiar daca destinatarul poseda cele necesare
traiului, el este indemnat sa nu lnceteze munca tocmai ca prin rezultatele ei sa vina in
ajutorul celor nevoiasi: ,,Daca tu toate veniturile tale le imparti la saraci, asa ele
devin in ochii lui Hristos cele mai pretioase daruri din tot ce exista" 334 •
Spre deosebire de ceilalti Sfinti Parinti, care au fost efectiv preocupati de
milostenie, Fericitul Ieronim se distinge prin aceea ca desi a predicat si a si practicat
milostenia, aceasta nu a constituit o ,,prioritate" a activitatii sale. Cu toate acestea,
cum am aratat deja, intiilnim in cuviintarile sale referiri la virtutea milosteniei, insa
nu atiit de hotariite de pilda ca la Sfiintul Vasile eel Mare sau Sfiintul loan Gura de
Aur. Spre deosebire, mai cu seama de eel din urma, Ieronim vorbind despre
practicarea acestei virtuti, zice: ,,Nu este nici o porunca ca cineva sa <lea tot ce are;
aceasta este mai mult un act de virtute. De aceea, Miintuitorul n-a dat nici o porunca
de a proceda astfel, ci numai un sfat. Nu vrea sa constriinga pentru aceasta, insa El
indeamna la milostenie pe cei care vor sa fie desaviirsiti. Lucrul care tine de voia
libera este de a hotari singur, daca cineva vrea sa porneasca la lupta si sa obtina
biruinta"335 •
Intr-o scrisoare pe care Ieronim o adreseaza unei doamne bogate din Galia, cu
numele Hebide, provenita dintr-o familie de poeti si oratori celebri, insista asupra
importantei milosteniei, recomandiind o cercetare atenta a celor asupra carora se
indreapta actele noastre de milostenie 336 .
E adevarat ca in esenta conceptia despre milostenie a Fericitului Ieronim nu
difera de cea a celorlalti Parinti mentionati. Singura diferenta nu e de conceptie, ci de
abordare. Mai concret, in timp ce Ieronim spune destul de simplu si natural ca
milostenia nu este o porunca, ci doar un sfat, Sfintii Parinti rasariteni si chiar Sfiintul
Ambrozie insista mai mult asupra ei. Mai cu seama SfintiiVasile eel Mare si loan
Gura de Aur fac din milostenie un punct central al cuviintarii si activitatii lor. Sigur,
ca nici ei nu ii obliga pe ascultatori sa practice milostenia, insa vorbind mereu despre
importanta si folosul ei, vriind-nevriind ii determina sa o saviirseasca. in aceasta
consta deci diferenta intre modul de abordare a acestei teme la F~ricitul Ieronim pe
de o parte, si ceilalti Parinti pe de alta parte.
11 Fericitul Augustin, cum este si firesc, a abordat problema milosteniei, mai ales
.i . 'i ?in perspectiva folosului ei. Mai intiii tine sa scoata in evidenta faptul ca Dumnezeu
Insusi este si eel dintiii si eel mai mare filantrop 337 • Dupa ce arata ca eel mai sigur
I· mo~ d~ pastrare a averii 11 constituie milostenia, spune, la fel de !impede ca si ceilalti
Parmt1, ca nu exista nici un mijloc de mdntuire care elibereaza de moarte ca
milostenia. El arata ca este imposibil sa ducem aceasta viata fiira de pacat, iar potrivit
73
Sfiintului Apostol Pavel plata pacatului este moartea (Rom. 5, 12). Cu alte .cuvinte?
in viziunea lui Augustin, sfiirsitul fiecarui om ar trebui sa fie moartea, on tocma1
338
acesta este rostul milosteniei, de a scapa sufletele din moarte •
Interesant de observat la Fericitul Augustin este faptul ca el vorbeste despre
felurile milosteniei. In general, se stie ca a face milostenie inseamna a da de miincare
celui flamand a da de baut celui insetat, a adaposti pe cei straini etc., insa in
conceptia lui Augustin pe liinga ,,de dat cele necesare fiecaruia din cei ce se afla in
339
nevoi" milostenia inseamna, de asemenea, de dat celor gre$ifi iertare • •
Prin aceeasi idee, insa la un nivel superior, Augustin subliniaza un aspect ma1
putin intalnit la ceilalti Parinti ai Bisericii, anume acela ~a iubirea de aproa~~l~
depaseste cu mult sfera faptelor bune, a faptelor de mila cerute de neces1tat~
trecatoare. Astfel, in acest context, referindu-se la faptele savarsite asupra aproapelm
aflat in lipsa, el zice: ,,Toate aceste servicii (fapte de milostenie) raspund unor
necesitati. Faceti sa dispara sarmanii si faptele de mila vor sfiirsi. Acestea ~ntr-adeva~
vor avea un sfiirsit dar focul iubirii va fi vreodata stins? Cu o dragoste ma1 adevarata
veti iubi un om fe;icit pentru care nu exista vreo fapta. b~na sa ~-o faci; mai ~urata Asi
mai sincera va fi acea dragoste. Pentru ca daca tu fac1 bme cmva care se gaseste. m
suferinta, aceasta ar putea sa insemne ca tu doresti_ sa t~ ina~ti in ochi~ lui si ~a a! fi
fericit ca el, care este prilejul binefacerilor tale, sa-t1 fie mfenor. El era m nevo1e s1 ~
ai venit sa-1 ajuti; tu, eel care ai dat ajutorul, apari mai mare deciit ~el car~ a tr~bmt
sa-1 primeasca. Doreste mai degraba sa fii egal, pentru ca sa putet1 fi amando1 sub
unicul Domn Caruia nimic nu poate sa-i fie dat" 340 .
In alta parte, acelasi mare Parinte apusean arata ca virtutile teologice (credinta?
nadejdea si dragostea) 11 conduc pe eel care se _roaga ~~tr~ Dumne_ze~~ pos~ul $1
abstinenta sunt bine primite de El, insa puterea m1losteme1 vme rugacmn11 m a~~t~r,
potrivit cuvantului Psalmistului David: Jn ziua fntristarii mel~ am ca_ut~t cuAmazml~
spre Dumnezeu, noaptea am stat fnai~tea Lui $in-am Jost ~$z!1at. Caci - se mtreab~
Fericitul Augustin - ,,Cum poate cmeva cerceta cu mam1le pe netrupescul $1
341
necuprinsul Dumnezeu, deciit numai prin intennediul actelor de milosten!e?" •
Augustin, ca si loan Gura de Aur, se refera, atat in cu~antarile ca! s~ in oper~le
sale la datoria de a face milostenie intr-o masura ma1 mare decat m Vechml
Test~ment si recomanda in mod deosebit ca atunci ciind dorim sa facem fapte bune sa
cautam ,,pe eel care in pudoarea sa isi duce saracia"342 • ~-1 arata m~i inta_i c~ bo~atia !n
sine nu ,este condamnata, important este ca oamenu sa nu-s1 puna nadeJ~e~ m
bogatie, ci in Dumnezeu. In viziunea sa, care de altfel este comuna tuturor Pannttlor
din sec. al IV-lea si al V-lea, omul trebuie sa devina bogat in fapte bune. El ara}a
chiar ~i modul cum se poate realiza acest lucru: sa imparta ce poseda cu altii. In
aceasta idee, el spune: ,,Da, ca s~ ti se dea. Tuai <lat bani, insa nu-Lai pe Dumnezeu:
Da, ca sa primesti ce-ti lipse~te". Si mai departe, cat sa dea? Raspunde cu inses1
cuvintele Mantuitorului: Dacti nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decdt cea a
carturarilor sau fariseilor nu veti intra in fmparatia cerurilor343 •
Mai mult decat alti Parinti ai Bisericii din perioada de care ne ocupam, Fericitul
Augustin se refera si la destinatarii actelor de dragoste. El recomanda sa nu se faca
milostenie celor ,,ce traiesc din profesii pacatoase" (artisti, gladiatori) sau cersetorilor
vagabonzi3 44, ci, dimpotriva: ,,Cauta insa pe eel drept, caruia impartindu-i sa te ridice
in vesnicile locasuri". Referitor la aceeasi problema, dupa ce face o sinteza a parerilor
cu privire la milostenie, el spune ca trebuie sa ajutam chiar si pe eel pacatos, dar nu
 74
ca pacatos, ci ca om, creatura a lui Dumnezeu: ,,De catre cineva s-a zis: da celui care
cere; de catre altul: sa transpire milostenia in mana ta pana ai gasit un"'drept, caruia
poti sa-i dai. Cauta numai, tu 11 vei gasi. Ajuta dreptului pentru ca el iti procura
cerul... Da $i celui pacatos, nu ca pacatos ci ca om ca unuia care este creatura lui
Dumnezeu"345 . ' '
Importanta este $i ideea pe care Fericitul Augustin o abordeaza relativ la
milostenie, anume ca ea este tot atat de folositoare pentru cei adormiti, ca $i pentru
cei vii. El afirma categoric: ,,Este neindoielnic ca cei adormiti, prin rugaciunea
Bisericii, prin jertfe mantuitoare $i prin milostenie, care se aduce pentru sufletele lor,
vor fi sprijinite, ca Domnul le trateaza cu milostivire" 34 6. Insa, aici vine cu o
precizare foarte importanta, anume ca milosteniile-rugaciuni $i jertfe-pentru cei
adormiti ,,folosesc numai acelora, care nu au dus o viata total separata de
Dumnezeu"347 .
IV.2.6. Virtutea milosteniei - criteriu de judecata
(cf. Matei 25, 34-45)
Sfantul loan Gura de Aur, ca eel care a scris eel mai mult pe aceasta tema3 48,
numindu-se chiar pe sine ,,ambasador al saracilor" 349 dedica o intreaga Omilie
capitolului 25 al Evangheliei dupa Matei. Pentru frumusetea ei $i mai ales pentru
nuantele in abordarea acestei probleme, redam o parte din continut, tocm;ii pentru a
scoate in valoare modul de interpretare a acestei invataturi, interpretare ce are
menirea de a determina pe ascultator sa o $i practice. El arata ca fundamental pentru
om este vointa, din care izvorasc faptele noastre bune sau rele: ,,Oamenii sunt
roditori $i neroditori prin vointa; de aceea unii sunt osanditi, iar altii incununati".
i' Apoi precizeaza faptul ca Dumnezeu nu osande$te pe nimeni pana ce nu-i judeca mai
intai ,,de aceea ii $i afieaza inaintea Lui $i le spune pacatele". 1
Dupa ce citeaza cuvintele Mantuitorului: Veniti, binecuvantatii Tatt:ilui Meu,
mosteniti impt:iratia cea pregatita voua de la fntemeierea lumii. El spune: ,,Cata
fericire sta. in aceste cuvinte; ei sunt binecuvantati, binecuvantati de Tatal. Si de unde
vine aceasta mare cinste ce Ii se <la? Din care motiv? Eu am fost flamand $i Mi-ati dat
sa mananc, am fost insetat $i Mi-ati <lat sa beau etc. Cata cinste, cata fericire exprima
aceste cuvinte! El nu zice: primiti, ci luati spre mo$tenire, ca ceva propriu, ca un bun
de familie care voua va apartine, ca o datorie a cerului. Si mai mult, zice ca aceasta a
fost pregatita pentru ei. Si pentru ce primesc ei o a$a mare rasplata? Pentru un
acoperi$, o haina, o paine, o inghititura de apa, pentru putina In.grijire, pentru o
intr~r~ in in~hisoare" 350 • Si mai important de subliniat este ideea marelui predicator,
potnv1t careia, in mod normal, cre$tinul trebuie sa ajute acolo unde este $i cat este
nevoi.e~ co?cre~, de ~il<:1A in.cazul bol?avilor sau al intemnitatilor, el t:ebuie sa ajute
pe c~1 m s1tuatia ammtita pana la sch1mbarea starii in care se gasesc. Insa, $i aceasta
este ldeea deosebita pe care insista Sfantul loan, ,,Domnul, in mila Sa, cere numai
ceea ce sta in puterea noastra, chiar mai putin" 351 . Cu alte cuvinte, ideea centiala a
Sfantului.loan, c~l putin in acest context, am zi~e pentru ,,incepatori", ,,neinitiati",
~ste de a-1 determma sa faca bine catll$i de putin. In general, atunci, ca $i astazi poate,
ldeea era de a face foarte mult pentru dobandirea imparatiei, insa Sfantul loan Gura
de Aur pune problema cu o pedagogie efectiv inspirata. Sigur, cum d~ja am vazut in
75
lt context, acelafli mare Parinte al Bisericii spune ca milostenia cre$tina trebuie sa
~epii$easca substantial pe cea din Vechiul Testament, sau pe cea a carturarilor sau a
fariseilor, dupa inse$i cuvintele Mantuitorului.
Prin aceea$i idee, tot pentru a sublinia invatatura ca putem dobandi imparatia
avand putina bunavointa fata de semeni, bunavointa manifestata prin fapte bune, el
aseamana milostenia cu un comert. Si cum in piata comerciantul dore$te sa cumpere
rnai ieftin pentru a vinde in alta parte mai scump, tot ~$a, zice el:.J?un:mezeu ne-a d~t
posibilitatea ca prin milostenie ,,sa cumparam lucrunle dreptatn leftm, pentru ca m
viitor sa creasca la mare valoare". Exemplificand, Sfantul loan spune: ,,Aici se
cum.para dreptatea ieftin, cu o neinsemnata bucatica de paine, cu o ~aina s~raca, ~u .un
pahar de apa". Si indemnul: ,,Cata vreme este piata sa cumparam milosteme, ma1 bme
zis prin milostenie sa cumparam mantuire" 352 •
' Specific Sfantului loan este, cape Ianga abordarea subiectului, mai ales cu
privire directa la viata cre$tina, sa vina. cu mult~ indemnuri $~ sa ar:ate ca pentru ce~
care dorefite din tot sufletul sa duca o viata cre$tma nu este chiar atat de greu, sa o s1
realizeze. Referitor la tema in discutie, repeta in acelafli mod specific, indemnul de a
practica milostenia, socotind-o leac si arma impotriva pacatelor $~ a di.avolul.u~:
Daca luam aminte de noi imine, putem sa ne mantuim cautand leacunle milosteme1,
~a sa ne vindecam ranile. Nu insanatoseaza untdelemnul atat de mult trupul, cat
!nsanatoseaza milostenia sufletul: milostenia face sufletul de nebiruit, iar diavolul
nu-1 poate dobori; ori de unde 1-ar apuca ii scapa din maini, ca untdelemnul a~esta
nu-i ingaduie diavolului sa ne apuce pe la spate. Sane ungem, dar, necontemt cu
acest untdelemn" 353 •
Asemenea si Sfantul Vasile, vorbind de judecata obsteasca, unde criteriile de
judecata vor fi faptele mi.lei trupesti, intre~ba ce ~a putea..ra~punde_ Dreptul~i
Judecator eel care a pus mai presus cele matenale decat semenu sa1: ,, ... Ca a acopent
peretii cu stofe scumpe si n-a imbracat pe cei goi; ca a impodobit caii sai si pe
semenul sau, care din cauza necazului se invele$te numai in zdrente, nu 1-a apreciat
deloc; ca el a lasat sa putrezeasca cerealele, insa pe semenii sai i-a lasat infometati; ca
a adunat banii si $i-a ingropat comoara sa, in loc ca prin aceasta sa vina in ajutorul
celor stramtorati?"354 .
Asemenea lor, $i Sfantul Grigorie de Nyssa i$i intemeiaza facerea de bine pe
argumente eshatologice, judecata lui lYumnezeu urmand a se face dupa faptele pe
care le saviir$im; de aici indemnul: ,,tot ceea ce poti face in acest sens, este sa
investesti in camara comoarei cere$ti" 355 •
Cel mai apropiat de Sfintii Vasile si mai cu seama de loan Gura de Aur in ceea
ce priveste faptele de milostenie - drept criteriu de judecata este Fericitul Augustin.
Intr-o cuvantare a carei tema centrala o constituie ideea ca imparatia Jui Dumnezeu,
desi este atat de pretioasa poate fi c~tigata printr-un efort nu prea mare. De retinut la
Augustin este faptul ca el vrea sa dovedeasca ascultatorilor, asemenea S!antului loan
Gura de Aur, ca in ultima instantaDumnezeu nu cere mai mult de la noi decat avem.
Probabil aceasta idee a fost frecvent folosita pornind de la pilda talantilor, potrivit
careia Stapanul n-a cerut slujitorilor decat ceea ce au primit. In .acest context, el zice:
,,Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu sa primiti. Ce sa primiti? Imparatia. Pentru ce?
Flamand am fost $i Mi-ati dat sa mananc (Matei 25, 34-35). Ce este afia ieftin,.ce este
a$a pamantesc decat a frange paine unui flamand? A$a de mult valoreaza imparatia
cerurilor... insa tu, daca nu ai posibilitatea sa dai paine, nu ai nici casa pentru a
 76
f'
v
gazdui, nu ai nici o haina pentru a imbraca, da un pahar de apa rece, arunca goua
monezi in cutia milelor. Tot asa a cumparat vaduva cu doi bani; :Ia ca Petru care a
para.sit mreaja, cumpara ca Zaheu care a dat jumatate din averea sa. Imparatia costa
~a mult cat ai tu" 356 •
Pentru importanta subiectului Fericitul Augustin tine o predica intitulata
sugestiv Judecata milosteniei. El arata ca la judecata din urma Dreptul Judecator nu
va invita pe mostenitorii imparatiei cerurilor pentru ca au trait o viata curata, pentru
ca nu au inselat pe nimeni, ci pentru ca au hranit pe cei flamanzi ,,despre toate
celelalte Domnul tace si numai despre aceasta singura vorbeste". La fel, pe cei care-i
trimite in focul eel vesnic, nu ii trimite pentru ca au fost hoti sau criminali, sarlatani
sau furi de cele sfinte, viciosi sau renegati, ci pentru acel~i motiv: ,,Caci flamand am
fost si nu Mi-ati dat sa mananc" 357 • Dupa aceasta observatie, Augustin vrea sa
gaseasca si sa prezinte ascultatori - lor care este criteriul acestei judecati. Si raspunsul
sau nu intarzie: ,,Este scris: cum apa stinge focul, asa stinge milostenia pacatele
(Intelepciunea lui Isus Sirah 3, 29). Mai departe este scris: fnchide milostenia fn
inima saracilor si aceasta se va ruga pentru tine Domnului (lntelepciunea lui lsus
Sirah 29, 15). Apoi este scris: ascultti sfatul meu fmparate si rtiscumptirti-te de
pticatele tale prin milostenie (Daniel 4, 24). - Si continua Augustin - si alte multe
marturii cuprinde Sfanta Scriptura care dovedesc ca milostenia este capabila pentru
stergerea si distrugerea pacatelor"358 .
Augustin arata, de asemenea, ca din acest punct de vedere fiecare se poate
aprecia pe sine dupa milostenia pe care a :Iacut-o, apoi insista asupra ideii ca cei care
nu au practicat mila vor ft judecati ftirti milti. El arata in final ca fiecare trebufo sa
<lea celui care cerseste, pentru ca fiecare este, de fapt, (inaintea lui Dumnezeu) un
cersetor pana la sf'arsitul vietii.
:.(
Capitolul V
Filantropia practica a Bisericii in
secolele IV si V ~
V.1. Fondurile destinate activitatii filantropice
-~entru a crea fond~ri·~-~~!letaf.tiY.i~tifil~l.lti~.onic~, chiar daca ar fi fost
de mica amploare, de la mceput s-au 1mpus unele !Iliisµn care sa faca posibil acest
l~cru. Cu ~tat mai. mult cand ~2!~~C@Jij]~·~~~p~··f,Qti£ei ,i:;_e..~wea~.nevoie.. de
~· Mai mult, $1 acest lucru se 1mpune a fi subhmat, B1serica a cautat sa gtiseasca
Q solutie durabila, de perspectiva si nl.( u.na de moment, ~~.~~~~~~~ " '•" ~ . -'·'"""'="--
L
~· ."' . -~= ~~·~~jr.!'.;#_"~.t.<>;•C-C!'~':·' ···'·' &.°.,:. ·.;:,., ••~r
·'· - · , .. ... ~
-·Irrilcesfsens, m penoada de care ocupam, Biserica a actionat pe doua directii:
p~ de o parte .~~-~i&Pre_.9:t:e.P.1W..d~.P.!.9P.:t:i~ta.te, pentru ca cineva numai proprietar
fond putea sii ofere o parte mai mica, mai mare sau chiar intreaga avere Bisericii; pe
de alta parte, cum am aratat si mai sus, a dus o ,,campanie sustinuta" in scopul
ridicarii muncii la cea mai inalta valoare. Iarasi, deja am vazut ca aproape toti
Parintii au insistat asupra importantei muncii si a milosteniei ca rod al acesteia.
Dupa ce .l~t~~-~~"'~!~u~it, eel putin partial, sa realizeze cele doua obiective, ~
trecut l~ . ce~ m~i bogata a.:Ctj~it~t_e _fi!~r!J!·.gp_ica pe care-a.cunoscut7o de-a.lunguC
existeiitei ei. . -. - . .
~fot'atai 'de 'adevarat este si faptul ca activitatea filantropica din aceasta perioada
nu este ceva nou, cu totul nou, ci ea deja are o traditie pe firul careia trebuie sa
mearga $i s-o dezvolte. De aceea, intr-o buna masura, atat ,,metodologia'', cat si
,,resursele" filantropiei sunt acum aceleasi cu cele din Biserica primara, sigur, la o
alta scara.
0 alta observatie care se impune inca de la inceput, este aceea ca odata cu
c:es~~rea numarulu~ crestinilor, cresc si necesitatile, dar nu cresc in acee~i proportie
$1 miJloacele de satisfacere a lor. Cum se explica acest lucru? Prin aceea ca acum nu
tree la crestinism oameni care sa arda de dragoste fata de Biserica sau fata de
aproapele. Mai ales 1ncepand cu Constantin eel Mare, multi imbratiseaza invatatura
crestina deoarece era libera, nu comporta nici un fel de rise si chiar, pentru. unii,
faptul ca treceau multi la crestinism era suficient ca si ei sa faca la fel. De aceea
cineva s-a exprimat, pe drept cuvant, ca ,,Biserica este mai saraca, pe masura c~
primeste, in sanul ei, mai multi bogati"3 59 •
. -~~2.~:E.~!~~e ca~~ l~ ~t~a~~ea BiseriEa.~i din ~a!e ajuta pe cei in nevoie in acest
t!mp erau:_zecm1ala, parga, ofranda, colecta, legateie .si cionatiile.
- -. .... , .. .i, ' '
 125'

.. ' activitatea filantropica a;Biseddi Ortodo:x;e· Rornane a·cunosc.u t o evolufi:e,

··li semnificativa:.: "• ,,;,: · · .. ~- - .;..· · ; _,-: .c i· •. ,:. ; ,! ,_ _-_ : ,. •:' ;' _:
. i i: ~ • i
·- 'Din 'aceas'ia'perspectiva; trebufo 'sa menlionam fuptlil ca daca aceastii'.activitate '
C.'
initial se adresa siiracilor,,c.lJ y,r,~~-~4iYEI.S1.t1~fai;.l:mbU:tJ.atatit.J)e -aceea;• fo i
Capitolu.IVH 1· I .. '
oapi'to-Iul de fa ta,. vom .abdfdaift_l<!..11.trQPfa di~I.~~ :Ro~~n~rn:s9a fo. mai nfol te
' i.• •
',ri suhcapitole: :asistenta :silracilor, aziluri;• ·ospicii,: fratii't'ofeste:;renoane, bo-Ittite :

·. Filahtropia practica ·in ~Tarile · Romane .- miiniistiresti; spitale;,case pentru orfani:si activitati filantropice ocazidnale.(iri special \
·, .+ . in;situatii-derazboi): J! · . :::-•,•r-, '" ' •• -:.-n. · _, : i:"'·'! · -' u -· ·..- ! ' '! ! ,,;,, _ i'.:'.\ ;, :::
1.:

Vll:1.1 :,·Hepereale activitatii ·filantropk~e din :

t~r? '. f.i.qrri~n§~sc~·..·; -_1;:~:.: . 1
,'._, :'." ,';·.:··::./ •• .
vfr. 1..Filantropia.practica in TaraRornAneasca ;.: .• 1 :~.i.'!:~·1 •::· !:·;- ,_' : .. ·;1._:·· / . ~_:;;[ _:•.} ".'.i . . i~ :;: ! . ·._· >'1. l)..;.;:'.>-·'':L. !:~;-.~.\":· ~;:: ~_;:.; .• .
, ... Bis~rica :Ort0do?Cli Rqm.ana, ,cum ,am afirm,;:tt d_ej~, · !l initiat $i desf~.§µrat !;)
Biserica noastra, madular al trupului ·Ortodoxiei, asemenea Bisericii primare a insemnatA activij:;lte filantrppic;i, activitate,·care, pa 0_rj9~ altii. cictivitate, a cunoscu~ ;Q ·.
activat atafp~l<3_~ra:s.a~rnfufattal1i)i.£.~!t'Ufala',"'cargt in dome~¥I-Jif~H-1tr2P.@.nract1Ce anun;i,it.a. evo h.,i,tie, fo!lrt~ ftreMca qe;ca.l tfel. ,G_Y!i ~in~ai .fp.rmii:4e filant~(),pie a -
"'"~aFa_§faf~~t~L~.c~le~Jolosind un tenUeiilltilfiafmaiTrecvent in ultima:vreme {in consti~i~-,6 cea a ~iiracilor634 :_Cum : afirni:ai:n.si l_!i 1n,9epuwlaceste~lµc~ri, syimp_upt; ,
speoiaLdupa 1989): '· " CN nec,esit~~e, sublini~re~ . ~J!1 B_i~eric,q, .QrfO;<fox_q__ if1.su'$_[f?1ltu:l 4ivf1? , ar~ 7:1npr.ofw1_d ; I
_.,Dupa modelul bizan.!i~z.l~ ,~~-~2fietatea eramfiw...ftr.G.li&iQ.~ preocupata de caracter filantropir:: :, pci, ,ce !~se~mn~ ,\ll~~~y~ w-e~~le c~rF; a,l;\ l~c l~ pornen\lt~~ ;
Bisefica:(de·ac:tiVitateaei si chiar side iilVafA~i), la fel 'si in Tarile Romane; o ·data P~l_l:\W cei ,a~?[rnili? S~ sernnipf~t_ir: W~ g~ipelr ,9~fe 1 §e o, fer~ W~At~ cei .~f~c;uti la
chiar cu existenta formatiunilor politice, dar in spe'Cia1'1fi.'tP-tt''con§timirea~or Dp~p'1P, S~. rost: ar~ a1~~-~re.a, ~t H?-?-P.~rt!r,~~, ,de ,a~1tne,nt,e}~, ~m:ii:n*- ~luJIJe? . , ,,_, .· _,, ,,i
romanesti feudale, ~. e:ci~~~. J.?"~~~.1:§!~!!1 $i...~ ?-~~?l:~~o~~te }J#Et-~}s"~~~p_a;.~~~t.. •:: :Fa, f~c~p~t: ~sis,~e~~~,s~ra.cil<;>r . ~,e.p9~c~~tizayri? ac9~da~e,~ :~.~ . ?-11il9stenii .c!·~ ,
Domnul se cons1dera s1 se purta ca un 'fifi affj1senc11, 1.a r faptul ~ ~ntq9~ pnl~Ju~"PW.~'1t1~Pf~ ,a _t~ni9.~ir1~9~ , 4r p1s_~~w,1! d,~L~a,\ ,a, es pra;zJ:).lf e .. Pep,tfU ;~}~.~ ·. Ja.
,,dinmllalulITumnezeu~-1. In;aceasUi..,ca 1 ate aveau ~~, sprijinl.BiSe'rioo. a10riacte fac,e _Q ,1,d~e d~spre ~p~u,l cuw se ~es~;uni. Ul)-rh-fa% .c1tapi 41!1 n,iqnografi~ ora§.~}u_f
J\;aseexpficadece"'d" onfriitorii nostri au ct1t9~)t f~art~UitJ"~i~~r1~i -~i maria~titi,"pe Iasi' scrisa de N .A. B6gda11-'car~; yorbirtd qes.pre
~9,dul .cµ.in .~e . desf~ura~ ,_p~aZrti~*~
care le-au inzestrat cu toate cele necesare in vederea desfasurarii in C:ele mai buI1e la. ~is~r_i.cfl ~fantµl ~av~, afiima: .•~~¢ ~d~au mese rn~h a~~tin casil ,yat ~i ,fa,og~ada... ,
conditii a adtivitAtiriorliturgice, culhrrale si sociale 632 ~ ' - ' ' - ' ' " ' ... s~Jn,ipatj:eati aJ:uiici;' 9~tsi. la ~lte priJeju~, '9tj!al" $i p~ti~dip in'fi,ecare hiuii, ajl.ltoare ,iµ
: 'in acelasi context, de remarcat faptul ca, ,,inpreambuh1l .tuturor.hrisoaveiorprin o~ie.cte _si in l:>~i;ii, la .~uW, loc;ui,t9'd ~c~pat~ti. ~a1(_1)-e~8l~ici" 6~\ .•• . : : . ,. · .. :,....,
c_are se intemei~za bisericile si m~~stirile, se g~ses~, Iara ~xceptie, .n.esfilf$ite cuvinte ,'. ' ~i . qa~a . mai n.6~.. s:e. f c)_l_~s_e_st~ ,si~~a'gmi;i_ ,,L:i t~rgr,i e du pa, Lf tu~ghi (', .acea'sJ~ 1
inseamna da 'c:eea ce ·ai:liim si invatam fa Bise'rica frebuie ·sa· a'plicam ~i Jri afara,,
de slavape11tru, virtUtea cea IB!li ,dragii romfoilor, milosten"i.~,.cfi"ci ea este .~~~ rn~f
ale~sa si mailaudata"633 •
spatiului liturgic. Or, ce auzim mai frecvent la Biserica decat sa ne iubim\ini1 p{
. ' '
·- .
. . ·

Pe de alta parte, faptul_ca domnitorii au av:µt dµhovpici, sau la curte au avut

'
,
. -
.. · · -
'
altii,. drago~te 'care 'se' cotlcretizeazil' pdnatifudinea! faptele hti:he c'are le ;at~tAm ' si'
pentrti· ceisaraci~i pentnt-toti cei,ce aurievoie de ajufor. - - ,, : . ' ' '
ierarhi, a :fiicut ca ei sii fie formati intr-un spirit crestin, care.se .concretiza prin De ~semen ea;' este hebesar sa pfocizam ~i f!!-phlFca In Bise~ica Q6astra, asefu~l1e'* 1
ctitorirea de biserici, dar si prin grija fata de saraci si de bolnavi. EloC:vent in acest BiseriC:ii bizaniine/ activiiatea fifantropica nu a fost qumai o atr_ibut.ie a Cleriih.H;·cfrea ·
sens este Neagoe Basarab; care, asa cum rezulta din invataturile catre flu/ sau a fost opera tuturor membrilor ei, indiferent de pozitfape care o'cup~ti: < o - · · - '··
Teodosie, avea o for1llatie eminamente crestina. Din ace~t purict de vedere considerain ca oBiseiica abia 'atunci' este -filantropica,
Boierii, ca cei care erau in preajma domnitorului, s-au angajat $i ei in activitati candt0tficei care o fornieaza ihijesc: pe cei -aflati in iievci( Si niai ales daca avem iii: ;
similare: de ctitorire de biserici $i de asezaminte sociale. vedere:faptu"r ca· Biserica nu inseanirta numai Cletici,' ci i ~i mireni, aturici intelegem:c:~ '
Inspirati din modul de viata religioasa bizantina, ~2~1?£de o parte se poate vorbi ,de -filantropia unei Biserici cahd foti, :cler '$i -p op or, o practica :
Credincio$ii nostri dintotdeauna au ~tiut C:a dragostea' se manifesta priti: fapte $i 'ca:
~~.fill:-CQ~i§.~U.t~~ dm1i~. in ~£;,~~~~-!:1~_na.~~~~?r1)~.P.~..de, al ta_part7 .a,cprd.~1:! . ~~u!Jrl de insasi credinta Iara ele este moartii.. ·
~anQ_]Jl.acesLmod Ia. cr.ester~a P~Q§1.b1htat1lor.economtce _ale .manastmlor,
. ce.e.~.~ permitea ,c~esf'as11r~r~c:i. a.ctiunilor filantr 0pi<;;.e.,. . ··· -""-'" ,--· · ... · -- . '~-- _ Jn continuare; sa ·vedem cate-va:repere :ale fifantropiei de•a lungul existehteP
Tarilor Romane: .. ''" .-: _ ... • '" · ,: .1.-; u ; '' ~ -_ --
Asemenea Bisericii bizantine, care a avut cea mai bogata (~i cea mai diversa)
Dupa infiintarea manastirii Vodita de ·catre· Sfantul NicodinY(F406)6 36 in '
activitate filantropica, $i care a cunoscut o evolutie fireasca oricarei institutii, redatii secolul al: XIV-lea,-cu hramuLSfantill Antonie'; ocrotitorul coplilor $i al monahflor;-'
atat de competent si sistematic de Dimitrie Constantelos in lucratea mentionatii, $i aceas:ta :a fostinzestrata ·de :catre .Vlaicu1Voda (:1364-1371) cu mO$ii $i veniturL ·!n
126
actul de danie, prin care domnul daruia satul Jidovstita, se spune ca satul ,,sa fie
slobod de toate darile si muncile domne$ti $i de toate". Acelasi document mai
prevedea ca_,,,ta hramul manastirii egumenul Voditei sa primeasca 1000 de perperi in
bani pentru ospatul indatinat"637 . "'
Influenta benefica, si putemica in acel~i timp, a lui Nicodim de la Tismana a fiicut
ca $i Dan Voievod (1383-1386), in 1386, iar apoi Mircea eel Batran, (1386-1418), ~a
faca aceleiasi manastiri o serie de donatii, constand din mo$ii, burdufuri de branza si
incaltaminte pentru saraci, ,,pentru toti cati veneau la pragul Bisericii, sa primeasca
ajutoare in natura" 638 .
'/.... - Neagoe Basarab, (1512-1521 ), in lucrarea amintita dedica un intreg capitol,
problemei saracilor si modului cum acestia trebuie ajutati, spunandu-i fiului sau sa-i
miluiasca. El recomanda ca prisosul sa-1 dea saracilor, deoarece ceea ce poseda el nu
este castigat personal, ci provine tot de la aceia, de la cei care-i sunt supti$i. Ceea ce
este important de subliniat este faptul ca Neagoe, pe parcursul lucrarii, indica $i sursa'
din cares-a inspirat pentru sfaturile pe care le-a dat: Sranta Scriptura639 .
Daca la inceput Biserica din Tara Romaneasca ajuta pe toti saracii, in general pe
toti cei care solicitau ajutorul ei, :tara a avea o evidenta foarte stricta a lor, $i de aceea
era foarte greu de a le oferi cele necesare pentru ridicarea lor, cu vremea Biserica i-a
adunat pe saraci in jurul ei, organizandu-i sub fonna ~a-numitelor fratii :
Organizati, saracii puteau fi mai bine cunoscuti si mai eficient ajutati. Scopul
intrajutorarii saracilor de catre Biserica a fost $i la noi acela$i ca in Biserica bizantina,
a carei activitate filantropica deja am prezentat-o: de a-i scoate din impasul in care se
gaseau pe cei care se aflau in necazuri de scurta durata (bolnavi de boli vindecabile,
orfani, cei aflati in lnchisori, prizonierii s.a.) $idea oferi ajutor permanent celor care
nu se puteau intretine (vaduve, bolnavi incurabili, orbi s.a.}.
Un document din 1686, de pilda, indica faptul ca ,,protopopul din Bticuresti
trebuia sa arate vistieriei lista saracilor or~ului care primeau cate 0 para, iar in Joia
Mare ciite 80 dulami si incaltaminte", ceea ce denota ca Biserica avea o evidenta
foarte precisa a saracilor pe de o parte, iar pe de alta, demonstreaza grija acesteia fata
de saraci640 .
X Darurile de incaltaminte $i imbracaminte oferite saracilor constituiau o veche
traditie romaneasca, ea fiind consemnata in mai multe documente din diferite epoci.
In acest sens, ne limitam numai la exemplul Domnului martir, Constantin
Brancoveanu (1688-1714), care, potrivit unei informatii, impartea daruri $i haine, in
Joia Mare, ,,saracilor dupa obiceiu" 641 .
"\< Contemporanul sau, Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei (1708-1716),
prm testamentul sau din 1716, pomene$te de ,,randuiala milelor ce s-au hotarat sa se
faca pe an la saraci $i la lipsiti din venitul casei"642 . Aceasta ,,randuiala" cuprindea
mai multe puncte cu privire la saraci: in cap. VI randuia sa se intretina in $coala, din
patru in patru ani, cate trei copii saraci ,,domici sa invete carte", intre 10 $i 15 ani,
carora sa li se dea sase bani pe zi pentru mancare $i imbracaminte de Pasti. In
capitolele VII-XI stabilea ca manastirea sa dea 300 de taleri pentru ingroparea
oamenilor saraci, sa ajute cu bani, in fiecare zi de samba.ta $i duminica, pe cei din
temnita, sa cumpere haine la ciite trei oameni saraci si la trei fete sarace in fiecare an
la Joia Pa$tilor (observam aceeasi traditie mentionata si mai sus, anume de a face
milostenie in aceasta zi), sa dea cate 15 taleri, in fiecare an, pentru maritatul unei fete
127
sarace, sa intretina, pe rand, cate trei zile, pe ,,trei straini dintr-alta tara cand s-ar
intampla sa vie aici in tara pentru mila"643.
Capitolul XXII al aceluia$i a$ezamant statornicea pentru egumen si pentru
preotii manastirii Tuturor Sfintilor sa ,,cerceteze pe cei bolnavi, inclusiv pe tigani, de
vreme ce sunt si ei botezati in numele Sfintei Troite si sunt cre$tini ca si noi"644.
Importanta este si prevederea capitolului XXXI care hotara ca, ,,in cazul inmultirii
veniturilor manastirii, sa se indoiasca si aceasta randuiala a milosteniei ce s-au
hotarat sa se dea la saraci $i la altele cate scriem intr-aceste capete"645.
Domnitorul Nicolae Mavrocordat (1715-1730), la 4 martie I 7 I 6, intare$te
asezamantul lui Antim cu argumentul ca ,,fusese intarit cu hrisoavele a Cate patru
x
. .
patriarhi ai lumii $i cu hrisovul sfintiei sale, cu blesteme, ca sa nu indrazneasca
nimenea sa strice acele asezaminte ce au :ta.cut de bunavoia sa, ci sa sava~easca in toti
anii necontenit pana va sta Biserica"64 6.
Acelasi domnitor, prin hrisovul de intemeiere a manastirii Vacare$ti, hotafi1$te
ca ,,anual sa se dea saracilor din Bucure$ti suma de 500 taleri: 200 taleri pentru a
marita fete de boieri scapatati, 100 taleri pentru a rascumpara robi, 50 taleri pentru a
confectiona haine saracilor, daruite la praznicul Srantului Nicolae impreuna cu 50
taleri, 50 taleri pentru cei inchi$i, iar 50 taleri pentru saracii ce ar fi vrut sa-$i
cumpere cele trebuincioase" 647 .
Obiceiul de a oferi milostenie saracilor il intalnim $i cu prilejul ctitoririi de
manastiri $i biserici. De asemenea, ierarhii, domnitorii $i boierii lasau prin testament
anumite sume de bani destinate scopurilor filantropice.
Cum afirmam $i la inceputul acestui capitol, activitatea filantropica in Biserica
Ortodoxa Romana, ca $i a celei bizantine din care s-a inspirat, nu a constat numai din
ceea ce au tacut ierarhii, sau clerul in general. Ea cuprinde si ceea ce au fiicut
domnitorii ($i sotiile acestora), boierii $i chiar credincio$ii mai bogati, pentru ca
ace$tia au des!asurat sau au contribuit la activitatea filantropica tocmai ca urmare a
misiunii $i exemplului Bisericii.
De pilda, amintim pe Hagi Stan Jianu, un om bogat, care a avut un fiu, Zamfir.
Acesta a murit de tanar $i in amintirea, dar mai ales spre pomenirea Jui, Jianu a
hotarat sa faca pe mosia Preajba - Dolj o biserica din piatra $i chilii pentru calugari,
dar si pentru ,,alti oameni saraci, neputinciosi, care sa-$i aiba hrana si chiver-
niseala"648. Din acela$i document mai rezulta ca locuitorii mosiei contribuiau la aju-
torarea saracilor cu bani $i produse.
0 cotitura deosebita in activitatea filantropica in general are Joe in anul I 775.
Acest an marcheaza inceputul preocuparilor de organizare a asistentei publice de
catre Stat. Pana atunci, ~a cum se $tie, aceasta activitate a fost initiata si efectuata in
cea mai mare parte de catre Biserica (sigur si cu participarea domnitorilor, a boierilor
si a u~or credinciosi ,,mai instariti"). Insa, trebuie sa subliniem faptul ca, daca pana
atunc1 Statul (intelegand domnitorii, boierii, sfetnicii etc.) a fost alaturi de Biserica in
activitatea filantropica, dupa aceasta data Statul va prelua conducerea acestei
activitati, la care si Biserica va contribui. Practic, a fost o schimbare a conducerii" .
I
acestei activitati ca urmare a influentei de laicizare $i secularizare. Ac~~teinfluente
se fac simtite in Rasarit incepand cu tarul Petru eel Mare (1682-1 721) si in mod
deosebit in urma Revolutiei franceze (1789-1794). ·
Est~ cu to~l altceva cand Biserica se ingrij~ste de sa_~aci, bolnav.i $i de toti c_ei ce,
au nevo1e de a:1utor, pentru ca, pe de o parte ea vme cu m~1loace spec1fice (rugacmne,
 129

' dragost~; jertfelriicie etc;); iar al

pe de ta parte~ ea·~mgajea'za in a!ceasta h1drare' caf ttiai \ sa dea exemplu personal, contribuia la aceasta activitate cu suma de 50 lei lunar.
Lmulti credincio$i, cultivandu-le sentimentul de fratietate,$i inti:a:jutorare\a ~sen'leffifor~· Prevederile acestui hrisov au primit $i binecuvantarea Mitropolitului Dositei Filitti al
Pentru c~; importa:ntnueste numai:a ajutape eel ce a:renev'oie de ajutor; 'c i '$Unodul Ungroylahiei ( 1793-1809)653.
cumacela .este ajutat ·cuffi..afinnatn·.m ai:sus, dupa ainiicl77f>, 1C:hiar: daca. Statula:: Acelasi domnitor, tot in 1794, la 21 decembrie, pentru a preveni epidemia de
prehiat asistenta · publica~, Biserica ·~i spriji'nit aceasta lucrare. Ce1 diri.taiatgument pe · ciuma, a hotarat ca saracii si neputincio~ii sa fie trimi~i la manastiri unde sa fie
care-1 av em in :acest sens; 'il<constituie :hrisovul' dirt ' l 0 ·ctecembde 177 5: prih ' dare ingrijiti. Aici, cei care puteau sa lucreze primeau pentru prestatia lor 1-5 taleri lunar,
Alexandru lpsilanti (1774-·11:s2,; J:796-1797)1nfiint:eaza.Epitropia ob$teasca.' cate 0 oca de malai zilnic $i bucate 654 •
Punctul 4 al amintfruluihrisov:se:refera:la:Oiia de la 'Sfartta Mztropolie sau-'lada:de· Suntem nevoiti a reveni $i sublinia ideea mentionata mai sus, referitoare la rolul
milostenie, care, pdtr.ivit ·hrisovului'va constitui incepufol fondului dineare·.aveau sa incontestabil al Bisericii in activitatea filantropica. Dorim sa accentuam inca o data,
se distribuie:ajutoare ~elor. saraci\ viiduvelor; iilvalizilor $i otfa:niloi:649 .": ; '·'., . ·>: ,::.·:.::: ca d~i dupa 1775 asistenta publica a fost preluatii in mod oficial de catre Stat, in mod
: •> ;T:;a:da:«sau 'Cutia ·milelor;: c·a -'refonctioneaza pana·: astazi,:eras'Uh :controllll practic insa Biserica a fost cea care a activat mai departe pe acest taram, fie, cum a
Epitr6pieiforin.ate dirt mitropolit; episcopi :$i· Divan. ,Venituriltl' •acesfei •'c utii:era'll' fost de cele mai multe ori cazul, din proprie initiativa, fie la initiativa domnitorilor
adunate din contributia ierarhilor $i a manastirilor. Se pastreaza·unele informatii dirt' care au ajuns destul de repede la convingerea ca numai Biserica poate des~ura in
care aflam cine erau cei•care:contribuiatt la!cu ti a: rtlikldr,;precurti. $i •sumele.cu care mod plenar o astfel de lucrare.
cotizau65 ?: · ,· · ·.. 1.1. .. " ,, . .. · • • · .· <.... ·"; ·.; ,: ;- -.. .1: · .: . ·•.:• · <'.<:.''•, • · Poate, de asemenea, nu e de prisos sii mai evidentiem ceea ce eel putin indirect
,; · .Acestor sume,' le-a1n •putea numi regulate; se adauga:u :taxek care se plateau· cu am afirmat, $i anume faptul ca lucrarea filantropica este un aspect al misiunii
difetite ocazii:. fotronizarea mi tropoli tului, sau ·a. ep1scopilor $i la hirotonia preotil or.· Bisericii, de la care ea, chiar sa vrea, nu se poate nici abtine, nici abate. Or, atunci
De asem:enea, cletici'i -etau ebligati ·c a 11'trda parte dinaverea:.per.sona:la s~o lase prin cand Statul se ocupa de asistenta sociala, cei care lucreaza In acest domeniu isi fac,
testament aceluia$i scop. in afara de sumele mentionate>1a:cutia•milelormai•intni.u· mai mult sau mai putin, serviciul, exercita o profesie, ceea ce nu are un impact
amenzile, m:arforiie ·de contrabanda care se confiscau '(eel' in ·cauza. fiind obligat sa deosebit asupra suflet~lui celui ajutat.
plateasca $i a~a.. nurhita>;,gloaba<la cutie''},r:precum $i diferiteist'une pr.o'Venite ·diii< Domnitorii, vazand ca numai cu posibilitatile pe care le avea Statul nu fac fata
anumitevanzari. :<..· ,.. .-•1·· ... "·:::·.. ; ... . " -.,,·.. ... : ;· .. ,, o:·:· ·. :, :·: . ..· : ,·""··'·'"·~ ~!~~~car~n~~:W~ITfi!Y~il~1..Ji9mi~~u:1~2ut ieP'~ie· :"
·' ··"P.a:C.a: teotetic intrajutorarea saracilor•eta:relativ bin(;\ 1 0,ra.an~?.~J:liiP.til-<Ati~u se. ,apelur1 l~15encA.Jlentru a mtervem m amellorarea et, <land m acest sens o sene de
jnt&trt12la ·~ce~ tfucriF Boforfi:~Jffi15i\Viin1!clifanra ci"tiinTtorii, :fo lo:sea~ ·o tparte· dih . fegI~ sa conduca filliia:iu1or nmrem:~-
.. .,~rt~;]~§ef n;~til:~i~~sc0P~ri':<Jecar~~1!J?~¥Jt[?~1:.~lt.f9.§t:1~mi~~- :o~~: Dintre masurile ltiate in acest scop amintim pe cea din 24 iulie 1815, elaborata
aceasta cauza ·Eris'ei'1ca se -veuea omtgataffooral vorbintl; de a~1 aJuta pe. saracL'" '! ! , ''· de Ioa11 C~agea (1~1.2-181~) . _{\~~a~tii .mas\lra,, pr~yede ca_unele manastirL~~~i ~];!t~
· · · '0 masmi importanta ·care riiodifi611'oarecllrti'Clestinatia .suinelor cutiei mil~liJr o d~t~P.e saraci:tn'e~ chiar -$i"nii'mele 'iinei'femei 'sCE'p1i1atecare urma sa fie
constituie.bJ.isov.ul.,.1.ui,AJexandrlf•.AfaJ:wl! 72l:l]..2ttl~diri l2 • martie·1793·~are·;· ajutatii de unele"dintre ele 655.
avand in vedere ca c'e ailiai mare parte a 'bahilor din cutia milelor provenea, de la 0 alta masura privitoare la asistenta publica este cea luata de ,P~n~g9rfe,,,.,. ~'
preoti; hotarli$!~ -c!§$gj,µJg.sL§fm=t£iL9i!l. P.~£W~:l.9Cl1luil.~!.s.~i. a!..~p<!rhi~i'. q~·J.11!.<l~,_ Si!Jjcf!-A.cesta a stabilit, la ~l iuni~ l.~~_2., .s~J?.g1u~x.lL.c~r~h!9r!~§~....fl~.,,JP.,tnj§i~~~r:~,?ti ,, ..
strangeai'.i" baniii.Astfel,.~LP.Q!Unc¢ste,prin fuisovul m:entio~l!tca ~i~a)~~~e~..?~QJ<cil~n lu~W~G~li~~;\'.P~~tfh~ol!.,~.11:,~l~nt~?,PI~: . Du pa Pompei Samanan, ,,hotaran
EpisC1)pului~:tlositei·. a1 · Buzali1ti.ipenfritobrazelesara§§:§i-}§~p~fatece , se;;a£Jailli1 asemanatoare s-au luat $1 m 1829 65 6. ·
. ~parlii~; :caci 'episcoput .Pa lini.athJe,fel1' ~§~~o1o; :t~.~2~ie:-s!l $tieunai,bine'pe,c:ei.cu; .!JR•.~ll!-~P,~J.i~P.~~-l1~t~QJ2" i~t9rJ~,.f!l~~11t.r.9J?.!,ei . !~,:\~~~. ~911}a"1e.~s~J.Lc~=:~E~1!!e_
adevaratscapatati si vrednici de ajutor" 651 • . :r.. r .c"J: ·: " ... '' ; ,;.,,:: ... ,, ::»:" •1: ~~LmAµ~l!!'~t. Sl(.,,~n.fal.Oi:gim!,_.~~~7 •. Acesta stab ilea, cu pny1~~l~ . a~1.~tent~ ,,
. · ' ,N i ·~e'l'are"rtiaTI:nilf(dears~eiii.Ilifi~ariV~ ; aceasta' masura'a tui Alexandru 1Moruzi, .Q..t1Wi~~!.j~fiJnW.r!t.~Gaseifa.r:atq_g(e "4~ l?~'Je $i 'cet~:/!i,W!!!9C!tf elf!1€J":_f:I!(i.~:Uau~"'"
deoarece,, in·mod' direct, _s.,e.}l£4hQ$tea Japt'ul · ca aj\:ltOrul .a cordat·priili~i-seri.~~ P<?_tri_v!L~£e}u}~~~ Regµl_am~nt.,,~~ . u~_9Ptl!i t~t aJs~.t~J! . ~~Ii tt,'~~pe,~s~a~: JI.\.Hllfi.,t ea.,,
mai' eficieht: ·;,episcopuL.. tr~pl!_ie : sa 1sti1e mai bine pe '~ei ·cu , adevarat; scapataf"1 carurn se afla m1tropohtul tani. Prima masura
..., ..,. . ..._.•
luata de. ...comitet a fostaceea de .a t. !
x[edni~~-5tJiifo1;'i7iAC'e1a;i <lom"r1it'or, frtiicefa$i' an, recunoscand'..impoitarita
""7";""'" -;..-r;
,.. 'I'. - .,.,~)i-
,. "":""·---; ·
fl".:i:,. •. . _-..·..e:·~·.- ··~ · ·,· -~~,
:r ·.."-';• _....-..... .. '"<.·· ~.: · -·.~ r;Vi-•1:--
•.,·.• ,_~: : ·_ ;..._ ._-1 ~~
• •"": . : .- , ,;: ' ,. -· . _.. -- .• _ _..,,.,. ,.., · . ...'

1nfo~t6k, 1.!~~t!.t4JHLP,~tr.lJ.~-~1.'~!l~...l .. ~~£~. ,~!.~~<1.,e.sgy.i.t. _ge__l,l, ~,Pr.eo~: ~.:~.?..S~ ~.·

coviir$1toare a Bisericii 1n activitatea :fllantropica, hotara$te ca·toti sataeii holnavi1.sa'
fie d~i ·;;la} spitalele a:flatefo gbjilBiseneii" ~$ 2 .n ;: ... ,,, · · i .. ' ·< ,,)'. '. ·'' , ,~ .,
Doinhitorul-AlexandruMorilzi;: ca: eel care a fostpre"ocupa:t in iriod'debsebit de'
asistenta sociala, a iritreprins $i alteniasuri p'e' caie 'le'vorri aminti; ·s umar, pen'ttu ·ti
cunoaste evolutia asistentei so'ciafo in ffara Romaneasca. ·.. i · , ;, ·
· · Astfol, la 25 februarie 1794, ddm'iiit6ru1 elab6reaza urt program de iniisud ii1
scopul imbunatatirii activitatii sociaie: 'in priinul ·r and, .et 'consider~ f qari~ i&portant~
selecta pe adevaratii saraci de cei fal$i,' apoi de a' se' iiistala cate o cutie; a 5mi.lelbr in
fiecare ·biserica';:ai carei-epitropi'sa·tilia evidenta b':inilor aduhati. Domnitorfrl',' vofod"
,Jnshtutulm avea datona de .~ . ~e. mgnJI de hrana s1 imbracammtea cer$etonlor. Daca
n~maru1acesThraera' mai~~~e "$i pre6tli1nup"utea!ace1at[ ales de problemeiofmai
ingrijire, ei erau trimi$i de catre mitropolit la manastiri unde erau ingrijiti 658 •
In ianuarie 1835 se aduc unele completari $i modificari referitoare la asistenta
11
?. , .'
:;" " ' -' . publica, in special cu privire la asistarea saracilor, fiira ca prin aceasta sa fie eliminatii
asistenta Bisericii sau a persoanelor particulare.
Din punct de vedere al filantropiei practice, Sfantul Ierarh.de la Cernica
~retju@_lW.Le.Q£i:jgiport~nt fil.L~t.qri~Xil.antropi.eLdin.Ungrqylah!a. ··sal-icia;"niai
ales in secolul al XIX-lea in care a activat S.f~l}.!Ul £fil!ni£Jl 7877J~<?.8) 1 a cunoscut
 130
cote foarte inalte, ea fiind considerata drept o boala sociala, iar Biserica i;;i Statul erau
chemate sa 0 amelioreze.cel putin. -
il amintim pe Sfilntul Calinic i;;i pentru faptul ca, atati;:a staret cat i;;i ca egumen,
a desfiii;;urat o atat de bogata lucrai:e filantropid, !neat prezenta unei -activitati
similare din partea Statului, care deja o preluase de cateva decenii, nici macar nu se
pomene$te. Despre viata sa vorbeste nu atat Anastasie Baldovin, eel care i-a i;;i scris-o,
ci mai ales multimea de calugari, bolnavi, saraci s.a. care, intr-un fel sau altul s-au
impartai;;it dih harullui. Sfilntul Calinic a ramas in pietatea populara $i In istoria
Bisericii ca ,,vindecatorul bolnavilor i;;i iniluitorul saracilor". Milostenia sa era
cunoscuta pretutindeni. El a implinit intro totul cuvantul Mantuitorului potrivit
caruia, slujind oamenilor, slujim lui Dumnezeu.
Biograful sau i:elateaza ca ~~tµl,f~J1lS...~sli~!.~C.!!£~U~.!!1.£i.~il}_l;l~­
intreaga eparhie, a~.r~.gulJ!:dta!e. Mai mult, el mentioneaza ca in urma
une1 vmte p rale facute ill eparhie, marcat fiind de starea de mizerie $i saracie in
care traia populatia, la scurta vreme, in august 1851, a adresat o scrisoare
domnitorului Barbu Stirbei (1849-1853, 1854-1856), cerand interventia acestuia
,,r' 'I·
pentru schimbarea situatiei.
E mai presus de orice indoiala ca Sfilntul Calinic a desfasurat o ampla actiune de
ajutorare, dar situatia in care se gasea populatia era prea grea din punct de vedere
material pentru ca el singur s-o poata ameliora, de aceea a apelat si la ajutorul
domnitorului.
Deosebit de sugestiva este marturia lui Baldovin care, vorbind despre virtutea
milosteniei care-I caracteriza pe Sfilntul Calinic, afirma: ,,Era atat de milostiv, incat
daca nu avea ce sa dea milostenie, isi dadea hainele de pe Sfintia sa $i plangand, se
ruga de mine nevrednicul, ca sa caut bani de unde voi i;;ti, ca sa aiba sa <lea saracilor
lui Hristos, pentru ca ai;;a ii numea pe saracii neputincioi;;i" 659 •
Despre acehi$i mare sfilnt al Bisericii noastre un teolog contemporan, Pr. Prof.
Ion Bria, a fiicut urmatoarea ·afirmatie: ,,Sfilntul Calinic nu a ezitat sa iasa in largul
societatii $i sa fie acolo martor al invierii Jui Hristos, sa faca semne i;;1 minuni ale
iubirii, semne ale ucenicilor din toate timpurile" 660 •
Importanta ni se pare afirmatia facuta de acelai;;i autor cu referire la activifatea
filantropica a Sfilntului Calinic - ea putand fi atribuita tuturor celor care s-au angajat in
slujirea filantropica: ,,Pentru Sfantul Calinic solidaritatea crestina cu saracii are un
caracter mai mult decat filantropic: ea are o valoare profetica. Ce poate sa aduca la
altar saracul sau eel ce nu are de lucru? Cum poate sa se apropie de altar eel ce este
umilit sau nu este liber? Biserica este aceea care trebuie sa ofere, la altarul liturgic din
biserica $i la «altarul fratelui» din strada, in locul si din partea celor ce nu au ce
aduce"661 •
Qomnitorul Alexandru-Ioan Cuza (1859-1866) .a fost eel care, prin reformele
cJ~e!~,,;,l.Iffiiif-"1n;armi-:art:::sptrir~ro~ariaUiijfJi~_ast~t~ntei ~<i~.i!11e:~rima-m:~n
defavoarea Bisericii (din Ungrovlahia) a fost cea din 31 martieT862, prin care se
_impozita cu I 0% v~l!it.ll) pet ,,al mitropoliei, episcopiilor, manaStirITOrinchinate si
\ie'iiich1nate, precum si aC~dCiru1 asezarn[nt de binef':iCere:-EVideut;··c1nce-~sra
-- hot:arare priva iiistitiitlile amirttire;·ae 'fapt~ _Bi~~~~~a, -.de o a.11.U!!l.!~.§.Y!!l.a C.fil"~Il~- fi
folosita
.,....,,
de catre aceasta, ca si pana acum, in scopuri, filantroj)ice
._,.,,,,._.... ,,.-...-.· .. -· -
·~-"'~ .,.. e-.•
.
. _.,,..-.,.....,,,--.,.,..
131
9. ~~E.a»_1]1i.lA~1 ~~-·-:f~-~Le.:~~,~~~~e,n.~<;t P5?g!!t.J-':'.~<?.J>.~n.tut "..!~'!til:)~ ~s et~s i,i si
pentru lucrareae1 filantrop1ca, a constitu1t-o legea care prevedea,trecerea fondurilor
~~!.l£r... ~}n __~<C<i_s,~,S,en~~lt~ W~,~£icJi~1_,~it_ect in.vistieria f&U:'. · -- ·- · ~.. ... ·~ ~- ·-· "'~-
!~~- ~~~:a~-P.~te;J!,~o.yit~ fi~I . !11~l W
..i!J-t in _a,ctj v,~ t!'lt~aJ_i)~nt.t9Pl~!tJlisericii.ii.fol:lJ •• ·-
,~e~!-!l'!X!.?f!J:U.il~e-:.glor;:~~t,~ti.. Nu donm sa intram 1n anianunte cu privire fa
aceast:a lege; la urmanle e1 poz1ttve sau·negative, ci doar sa subliniem faptul ca prin
~~~~~~~J:df~f~;ftr~~-i~ ~~~~~~!~P~1~J~~~E~~~B~i~~:1!=-~~~e~~m -~
-~~iden'rc(_ i0_iil-g~:jJi' ~i~da dificultatilor financiare cu care se confrunta
datonta re~ormelor amintite, _nu.si-a parasit misiunea si vocatia de a sluji si material
ap~~apel m. :5'.~~~P~JJJ~£a,.in.nogli;;Q!lt~sA .gas.~~.q_i,_s,gJµt.Ui~~~+Per.mim;0,., ....
~.11!.Wl.~~1;£!,'~,c;a, ~hiar de mai mici propo:tii. Amintitn Ain ~cest context pe intaiul
~1tro o_htpn_T5Pi~o.Y.J;I 865o 1~75), ~~,Jn ~n!!,L l 872!.1n,Q~IIJ~§l~'~};lQJQ_l'ld .~.Pe£!<ll
-~~1~~.~~~.- .~~~I}__g}nt~~f..~)~!'.l-
c. . .
vaauvs<..-.11.J.Smc~o.t;.~rac.e,e
~!!.1!~-!:~.e. ~:a}J~?.:~r-
.
·- ·
~L~~Ea£i!9r,,pr_t(Q!.e.seJ.!)r
· ·
. ~u~a ~cea~t:A cl~fil;:Bi~~;ica ainitiat o serie de asociatii din care rac.e au parte
clenc1 ~1 mirem, tocma1 cu scopul de ,a continua. traditia filantropica. Ca forme de
filantropie in aceasta perioada cunoai;;tem: aziluri, cantine ale saracilor ajutoare In
~ani, ca_ni s.a. Cu diferite. 09azii, Biserica-initia c~lecte in scopul lntraj~torarii celor
mnevo1e. · .
Dupayrimul razboi mondial, cand problemele sociale s-au accentuat, s-a simtit
a~ut ne~o1_a :eactivarii siA chiar inmultirii a~ezamintelor cu scop soCial-filantropic.
Dm stat1sttctle efectuate m 1936 rezulta ca erau inregistrate 521 unitati de asistenta
sociala, din care 4 71 erau-particulare 662 • Aces tea din lirina, chiar daca nu erau
patronate direct de Biserica, au fost iiifiintate de fii ai ei si cu binecuvantarea ei.
Acum, ~i~erica nu mai putea initia si sustine multe asezaminte filantropice cum a
facut. o?m1oara, pentru ca, posibilitatile ei materiale, destul de precare, nu permiteau
o acttv1tate filantropica de proportii.
_Dupa eel de-al doilea razboi mondial, Biserica noastra a sprijiriit infiintarea de
com1tete de asistenta sociala a invalizilor, orfanilor, vaduve!or ~i a celor ramasi rara
adapost: SJ?r_i)inul ei s-a mariifestatconcret prin organizarea cantinei pentru saraci,
pentru otfam etc. ':, · ·
· Dupa 1A948; Biseri~ii nu i s-a. mai ingaduit sa activeze pe planu! slujirii practice,
deoarece, m concept1a comumsta Statul avea grija de toate. Intr-o societate
comunista n_1;1 ~xi~ta ~ici saraci, ni,~i probleme sociale, prin urmare, din acestpunct
de vedere; mc1 B1senca nu ,,avea ce sa faca. Cu toate acestea, pana in decembrie
19~~; Biserica a av~qi a ?as_it.suficienti. saraci, _fie in par?hie, fie in aziluri, leagaiie,
sp1tale ~ , a,m:~· pe ca~e i~a..aJutat. Chiar daca s-a sch1mbat contextul politic si
econom1c, mlSlunea B1senc11 a ramas aceeasi si Bisei:ica a fost men~u constienta de
aceasta lucrare. De aceea, chiar daca nu avea nici mijloacele si nici contextul de alta
data, ea a cautat sa-si implineasca misiunea in noile conditii. ...
Cum arat~m si mai sus, In special in cultul mortilor, prin mesele ce se ofera
p~ntru poi:rn.m1re~ sufletelor celor adormiti, se adreseaza cu osebire celor saraci. in
z~le;le mo~Il~r de !ama sau ~e vara, in sambetele Sfilntului si Marelui Post, la Pasti, in
~1lel~ d~ -p.raznutre a sfint1lor, la hramuri ~i cu alte prilejuri se adunau ofrandele
creq~~c10s_1lor ~u s~?pul de a fi distribuite celor nevoiasi (bolnavi, saraci, batrani,
famtlu cu multi copu, celor din azil etc.).

132
Marile manastiri in special si nu numai, ofereau la saraci, la pelerini si la toti
cati ,,ii calcau pragul" mese si, cand era cazul, gazduire, de multe ori mai mult de trei
zile cat era in traditia Bisericii din primele veacuri. · Un hrisov al lui Matei Basarab (1632-1654) atesta ca tot1 v01evoz11 de la descalecare
Parinti si mireni in varsta din Patericul romcinesc dau marturie despre
filantropia pe care Biserica a practicat-o si in aceasta perioa,qa grea din istoria tarii si
a Bisericii . Din Pateric dorim sa prezentam doar un singur exemplu, eel al
protosingheluh,1i Iosif Rusu ( 1883-1966), fost vietuitor si duhovnic al Manastirii
Dintr-un Lemn, supranumit ,,parintele saracilor"663.
Potrivit informatiilor celor care !-au cunoscut ,,acest mare parinte duhovnicesc
iubea fiira deosebire pe toti oamenii. Iar dintre ei purta o mare grija pentru saraci,
pentru copii ~i vaduve. Pe toti ii ajuta cu rugaciunea si cu milostenia. Zeci de saraci si
orfani din satul Dezrobiti, din apropierea manastirii, primeau bani, hrana si
imbracaminte din mainile parintelui Iosif. Pentru aceea toti 11 iubeau si 11 numeau
,,parintele dezrobitilor"664 .
Cu tot efortul si toata bunavointa niciodata nu vom putea sti cati s-au folosit de
ajutorul material al Bisericii, chiar 1n perioada comunista, insa $tim suficient pentru a
putea afirma cu tarie: Biserica noastra este o Bisericafilantropica.
Vll.1.2. lnstitutii filantropice In Tara Romaneasca
Vll.1.2.1. Asistenta saracilor
La modul general vorbind, toti cei care se bucurau de ajutorul Bisericii, chiar
daca erau bolnavi fizic sau psihic, orfani sau calatori etc., intr-un anume fel erau
.J.~~l!Qi..,Er1;1. -raci in se~~ul ca aveau nevo~~~!...&l!!m::. """'' ~
,, ~ ,...Ci:w~ate aces tea, ~~~!~..S?n9aste..~1,~£~~.K9!t~ -~~~£~1~~~-~-~i!T.ll&i\?X..U­
.. ii ....
adevilrnt are a avurH'evo1e s1 a 'ffeiieticiat de a3utorul B1senc11, mama sarac1lor a
olnavilor;·a ·orfahilof, a"'vadiiveic>r,'iritr:-un 'c uvanimama iiitUro"f, dar mai cu seama a
celor ce au mai mare nevoie de ajutor. Daca la inceput Biserica ii ajuta pe toti saracii,
cu vremea aceasta $i-a organizat activitatea filantropica cu scopul de a fi mai
eficienta; Mai eficienta inseamna, pe de o parte de a elimina abuzurile care se :taceau
ce-i drept nu 1ntr-o masura insemnata 665 , iar pe de alta parte de a contribui in mod
semnificativ daca nu la eradicarea saraciei eel putin la ameliorarea ei.
Din aceasta perspectiva, Biserica a luat o serie de masuri pentru o mai buna
organizare a activitatii filantropice, in sensul ca lucrarea practica a ei a fost
structurata pe ,,domenii" de activitate (saracii in ospicii si aziluri, bolnavii in spitale,
copiii in case speciale s.a.m.d.) pentru a avea o evidenta stricta a lor in scopul de a-i
ajuta la modul eel mai eficient.
VII. 1.2.1.a. Azilul saracilor de la Matau 666
Despre existenta unor aziluri avem informatii Inca din vremea lui Neagoe
Basarab (1512-1521 ). Aces ta s-a ingrijit atat de consemnarea $i transmiterea de
invataturi privitoare la filantropie, cat $i de organizarea ei practica. in acest sens
trebuie sa spunem ca inca de la inceputul domniei sale se piistreaza informatii potrivit
carora Neagoe a inzestrat un azil, oferindu-i o mo$ie667.
133
O atitudine binevoitoare fat~ de cei aflati in azil a avut $i Alexandru Ilias
66
(1629-1632), fiu duhovnicesc al Mitropolitului Matei al ~ir~lor .~ . _
669
~i pana la Basarab au reinnoit privilegiile acordate azilului de la Matau .
Duca-Voda, la indemnul Mitropolitului Varlaam, prin hrisoavele din 1672 si 1674,
reinnoieste drepturile saracilor din Campulung si privilegiile locuitorilor din Matau.
Acelasi azil este sprijinit si mai tarziu, atat prin purtarea de grija a mitropolitilor,
cat si a domnitorilor. Astfel, amintim ca domnul Serban Ca.ntacuzino ( 1678-1688), la
25 aprilie 1682, la indemnul Mitropolitului Teodosie, ( 1668-1672, 1679-1 708),
intareste hrisovul referitor la azilul amintit. La fel, domnitorul Nicolae Mavrocordat
670
(1715-1716), in 1716, acorda o deosebita atentie aceluiasi azil . . A •
Se cunoaste faptul ca miseii de la Mataul de Jos proveneau di~. ra.n dunle ~elo:
care au ramas cu infirmitati in urma luptelor de aparare a tam s1 a credmte1
stramose$ti. Dizolvarea armatei romanesti in timpul domniilor fanariote, a :facut ca
numarul miseilor sa scada foarte mult. Cei ramasi in viata au intrat in atentia domnu-
lui Constantin Mavrocordat (1735-1741 ), care se va ingriji de azilul de la Matau,
diind un numar de 11 carti domnesti de mila671 .
Important de subliniat este faptul ca in actele sale scoate in evidenta ideea ca el
nu face ceva cu totul nou, ci ca intare$te ,,mila" care exista inca din vremea lui Nea-
goe Voda. Apoi, el transfera grija fata de azilul de la Matau Mitropolitului Grigorie al
II-lea ( 1760-1787), practic Bi~ericii. De ~semenea, si el cont;i?uia ~a aces.t act fi~ant­
ropic cu suma de 300 de talen lunar, bam ce urmau a fi adm1mstrat1 de m1tropoht. .
Du pa aceasta data, 1761, nu mai av em nici o informatie des pre ace st az11.
Probabil din cauza dizolvarii armatei romanesti, nu au mai aparut noi misei.
Vll.1.2.1.b. Alte aziluri
Exista informatii potrivit carora, inca inainte de 1754, in Targoviste fiinta azilul
Doamnei Balasa Brancoveanu, cea despre care marele istoric Nicolae Iorga scria ,,a
multe moaste ale sfintilor impodobitoare, saracilor miluitoare, credintei dereapte
ramnitoare (dreptmaritoare - n.n.) $i lucruri scumpe pururea lucratoare ~i a toata
saracimea, oameni patimas, ca o destoinica ajutatoare" 672 • Acelasi mare istoric
afirma ca ,,Ea :facu aici (in Targoviste n.n.) casele unui adapost pentru saraci, precum
altul fusese fiicut la Simidreni, iar al doilea la de 'naintea portii bisericii din
manastirea de la Arge~, inca din vremea lui Neagoe" 673 • Azilul ridicat de ease situa
liingA Biserica Sranta Vineri (din Targovi$te), fiind considerat primul azil organizat
pentru saraci de la noi 674 .
Mai ales incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Biserica Sy
ocupa de acordarea asistentei sociale saracilor, organizand institutii speciale pe care
le patrona. Astfel, se relateaza ca asezamantul din mahalaua Ceausului David a fost
intemeiat de Misail Monahul, probabil in 1763.
Domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782) la 1 mai 1775 intare$te printr-un
hrisov toate daniile ctitorului, imbunatatind activitatea asezamantului.
Nepotul lui Mihail Monahul, Panait Babeanu , a zidit din piatra biserica din
mahalaua Ceausului David, unde se afla ~i o icoana racatoare de minuni a Maicii
Domnului, de unde $i numele mahalaua icoanei. Odata cu ctitorirea noii biserici,
Panait Babeanu mai ridica inca 12 chilii pentru calugarite si femei sarace 675 .
134
Ceva mai tarziu, in 1784, Mihail Sutu (1819-1821) a mai adaugat ·cateva mii de
bani ,,ca sa fie pentru cheltuielile bolnavilor ce vin'dupa aim:ea $i na:z,uiesc la·ajutorul
Nascatoarei" 67 6, A$a cum rezulta $i din aceasta:ultima·, informatie, a!;>ezarriantul
lntemeiat de Mihail Monahul, initial numai pentru saraci,~.cu vremea gazduie$te $i
bolnavi.
De asemenea, se cu vine sa mentionam $i 'faptul ca in planl,11 intocinit de
reprezentantul Prusiei la noi, in vederea alcatuirii u~ei cai1i, a!;>ezamantul fotetn~iat
de Mihail Monahul, care purtase initial numele ctltorulu1, acum ·apare, ala tun de
celelalte spitale ale Bucure$tiului (in total erati 6 spitalein·capitala,.inchisiv 'acesta),
sub numele de lcoana, datorita faptului ca aici se afla o icoana a Maicii Domnului,
fllcatoare de minuni. Ni se pare semnificativa aceasta schimbare•a nutnelui azilului,
ea scotand in evidenta faptul ca cei care erau ingrijiti aici, saraci sau bolnavi,.aveau
con$tiinta ca ajutorul pe care-I primesc vine din spital, dar priii. ajutorul $i mijlocirea
Maicii Domnului ,,bucuria tuturor celor necajitW. · . . · · ;: , ·
De la inceputul secolului al XIX-lea se pastreaza o infonna:tie potrivit careia Biv
ceaus agiesc Ghinea Speteanu intemeiaza: in Va/ea $cheilo'r677 o $COala unde ,Snvata
copii de pomana". Tot aici ridica $i ,,cat'eva odai'de sarace vadu:ve", pentru care
prime$te de la domnitorul Caragea (1812~1818) cateva scuti~. Faptul cadocµmentul
mentioneaza prezenta ·unor vaduve sarace a·Ia.cut pe ce1' care s-au ocupat de
a$e'ziimintele filantropice-medicale ale tarii noastie sa at'irme ca este vorba de un azil 678 .
Vll.1.2.2. Ospicii 679
'
Pentru ca acest termen este relativ nou, el nu apare in documentele vechi. Cre-
dinta celor vechi era aceea ca nebunii erau posedati de diavol $i aceasta i-~ fllcut ca ei
sa considere ca singurul tratament eficient il constituie rugaciunea. A$a se explica de
ce ospiciile functionau pe H.inga ma~nastiri !;Ii in special pe Ianga cele in care se
gaseau icoane fllcatoare de minuni sau moa$te .de sfinti. in aceasta. idee, se~i.fi9ativa
este informatia potrivit careia ,,preotii de la noi erau recunoscut1 pentru ,v m4ec_area
nebunilor cu mijloace blande $i rugaciuni" 680 .
· A$a cum vom vedea $i !ntr-un capitol urmator, pe Ianga manastiri, din timpuri
destul de vechi au existat asa-numitele bolnife, un fel de spitale. Cu vremea, numarul
bolnavilor cre'scand s-a i~pus atat marirea cat $i inmultirea·acestora. in, aceste
bolnite, pe langa bolnavii fizic se aduceau.$i bolnavii psihic, 1ngrijirea celor din 1;1rma
fiind mai dificila, insa la fel de necesara, tocmai de aceea, mai ales din pupct de
vedere cre$tin, ingrijirea acestora, deoarece necesita mai multa jertfelnici~, avea o
mai mare valoare. Bolnavii psihic nu se vindecau dintr-odata, ci se impunea un timp
de post, de rugaciune pe de o parte, de izolare !;Ii de privatiuni pe de alta parte. ,.
Pentru cei dinjur,,aceasta boala de~ermina reactii diverse: de la ingrijirea bolna-
vului cu multa daruire in speranta insanato$irii pana la parasirea acestuia ca ·urmfl,re.a
deznadejdii ca orice ingrijire este inutila. in acest context, numai Biserica era cea
care se ocupa cu aceea$i dragoste fata de toti bolnavii, socotindu-ica·fiind aproapele
lor, creati dupa chipul lui Dumnezeu.
Manastirile insa, nu ofereau numai dragostea $ijertfelnicia pe care altii nu le
aveau - sau nu le ofereau -, ci, in mod special rugaciuni, mai cu seama Srantul Maslu;
bine$tiind in asemenea cazuri ca nu numai tratamentul poate fidefolos, ci '$i puterea
135
rugaciunii, a!;>a cum ne indeamna Sfantul Iacob 681 . Se cuvine sa amintim de aseme-
nea, ca in multe manastiri existau icoane fllcatoare de minuni $i Sfinte Moa$te, care
aveau un rol fundamental in tratarea bolnavilor682 .
De pilda, ospiciul Sranta Vineri din Bucure$ti care fost intemeiat in jurul bisericii
cu acela$i nume, ridicata pe la 1645 de Nicolae Spatarul din familia Nastureilor,
detinea icoana flicatoare de minuni a Cuvioasei Maici Parascheva683 . Din acest motiv
ospiciul era foarte cautat de bolnavi, ceea ce a flicut necesara ridicarea de chilii.
Deja, in testamentul banului Constantin Nasturel din 1765, se spune ca ,,el a flicut
chiliile de fanga biserica pentru sarmanii bolnavi"684 . in acest scop, Biserica cauta
diferite surse necesare unei astfel de opere filantropice. Avem o informatie din care
rezulta ca aceasta biserica avea trei brutarii685 . in acela$i context, se mai pastreaza o
martilrie din care rezulta ca la 13 martie 1775 Alexandro Ipsilanti da un hrisov ,,prin
care scute!;>te un brutar de la pitaria ce au saracii acolo la Sfanta Biserica, scutire cu
carti de la domni"686 .
insa, hrisoavele mentionate nu sunt singurele documente care confirma prezenta
brutarieibisericii, ci unele le intalnim $i in primele decenii ale secolului al XIX-lea687 .
Deoarece, a$a cum se !;>tie, $i bolile psihice sunt diferite, Biserica a luat masuri
specifice pentru fiecare gen de boala. De pilda, paralel cu chiliile de la Sfanta Vineri,
unde se tratau bolnavii mintali neagresivi, ceilalti, agresivi, erau ingrijiti la chiliile
ridicate in 1786 la Manastirea Sarindar688 , aici punandu-se bazele celui de-al doilea
ospiciu. Si la aceasta manastire se gasea icoana flicatoare de minuni a Maicii
Domnului, ico~na considerata ,,izvor de tAmaduire tuturor celor ce alearga cu evlavie
$i cu credinta, draci gonind, orbii, slabanogii $i tot felul de boale $i neputinte
tamaduind" 689 . '
Cel de-al treilea ospiciu cunoscut in Tara Romaneasca $i care a functionat mai
multa vreme, a fost c~l de la biserica Dudu din Craiova 690 • Si la aceasta manastire,
asemenea celorlalte manastiri in jurul carora functionau ospicii, se afla icoana
flicatoare de minuni a Sfintei Fecioare Maria. Ospiciul din Craiova este singurul
despre care avem o informatie referitoare la modul cum erau ,,tratati" bolhavii.
Astfel, un studiu din anul 1895 mentioneaza faptul ca ,,nebunii furio$i erau legati de
arbori cu lanturi $i franghii sau tinuti intr-un beci"691 .
infiintarea acestor ospicii pe Ianga manastiri nu puteau avea decat efecte
benefice pentru cei internati in ele, deoarece vietuitorii din manastire aveau pe de o
parte $i aceasta misiune de a se ingriji de bolnavi - $i nu numai -, dar $i mijloacele
necesare, prin aceasta intelegand oameni cu pregatire medicala, ,,leacuri", dar $i
rugaciunea, pornind de la convingerea ca Dumnezeu este ,,Adevaratul Doctor al
trupurilor $i al sufletelor".
Ca rolul vindecator al rugaciunii era arhirecunoscut, reiese $i din hrisovul datat-
cu 15 septembrie 1827 prin care domnitorul Grigorie Ghica (1822-1828) porunce$te
ca un bolnav psihic (nebunul Dumitrache) sa fie dus la Manastirea Sarindar, in
,,odaia care din vechime era oranduita de se tineau in ea nebunii, $i fn toate zilele sa
fie scos la slujbele biserice,yti, precum se obi$nuia $i inainte".692
Aceea$i idee este intarita $i de un alt hrisov, anterior celui mentionat. Hrisovul in
cauza dateaza din 1778 (18 martie) $i poarta semnatura lui Alexandru Ipsilanti693.
Mai mult decat semnificativ in acest sens este studiul profesorului de istorie de
la Facultatea de Teologie de la Cernauti, Dr. Simion Reli, intitulat ,,Medicina
136
calugareasca in trecutul romanesc" 694 • Acest titlu, pe langa faptul ca subliniaza rolul
calugarilor in tratarea bolnavilor, evidentia:za in acel~i timp si rolul manastirilor in
general in actiunea de ingrijire a bolnavilor. Afirmatia tacuta nu vrea sa insemne ca
toti calugarii erau implicati in acest mod de filantropie, ci ca in general toate
manastirile, mai cu seama cele care posedau fie icoane racatoare de minuni, fie sfinte
moaste sau calugari care detineau arta vindecarii, aveau rol important in lucrarea
filantropica. , fecta casele ciumate69s.
in acest sens, se cunosc mai multe manastiri - nu este exclus ca acest lucru sa se
fi petrecut si in altele, inca necunoscute- despre care marturiile existente relateaza
faptul ca acolo multi bolnavi si-au recapatat sanatatea.
Astfel, pe Ianga manastirile Curtea de Arges, Bistrita, Negoesti, Sfantul
Gheorghe Nou din Bucuresti, Caldarusani si Snagov 695 , amintim in chip deosebit pe
cea din Gherghita (in apropierea Bucurestiului). Aceasta, datorita rolului insemnat
pe care 1-a avut in asistenta bolnavilor psihic a si fost numita Malamucul sau
Balamuci. Despre aceasta manastire mai avem o informatie din anul 1834, cand
bolnavii de aici au fost stramutati la Manastirea Marcuta, probabil in spitalul ridicat
de rusi cu prilejul ciumei din 1828-1829696 •
Informatiile ulterioare care se refera la acest ospiciu indica faptul ca si
domnitorii urmatori au racut danii ase:zamantului filantropic din ,,mahaJaua icoanei".
Importanta este mentiunea pe care reprezentantul Prusiei o face in planul unei
proiectate carti, anume ca ~ezamantul in discutie ,,era socotit intre cele sase spitale
ale Bucurestiului (Coltea, Filantropia, Sarindar, Pantelimon, Jcoana si Lazaretul de
la Dudesti)"697 •
Dupa aceasta data nu mai detinem alte informatii cu privire la ospicii, cu
siguranta ca ele au fost integrate, ca si celelalte institutii sociale, in reteaua de
asistenta publica a Statului, motiv pentru care nu au mai fost mentionate in chip
deosebit ca p§,na acum.
Vll.1 :2.3. Fratiile cre9tine de asistenta In caz de moarte
Vorbind de filantropia Bisericii in secolele al IV-lea si alV-lea, aratam ca intre
variatele forme de filantropie din Imperiul bizantin existau si asa numitele fratii al
caror scop era intrajutorarea in caz de moarte.
Si Biserica noastra organizandu-se dupa acest model, cum de altfel era si firesc,
a infiintat Fratii similare. Despre existenta acestora se cunosc extrem de putine
lucruri, dar suficiente pentru a afirma prezenta lor si in spatiul muntean. Se cuno~te
ca in Tara Romaneasca astfel de Fratii au existat in perioada cuprinsa intre secolele
XVI-XIX. Despre numarul !or, locul unde au functionat, organizarea lor si durata
functionarii lor nu avem decat sumare informatii.
Pompei Samarian, ca eel care s-a ocupat in mod special de medicina in trecutul
romanesc, cu tot ceea ce tine de ea, in urma cercetarilor 1ntreprinse a gasit marturii
referitoare numai la doua Fratii. Aceasta insa nu exclude posibilitatea ca numarul
acestora sa fi fost mai mare (ceea ce credem), avand in vedere, pe de o parte multi-
tudinea problemelor sociale, iar pe de alta parte spiritul filantropic dezvoltat al roma-
nilor. Prima dintre aceste Fratii este cea a cioclilor. Aceasta se ocupa de
inmormantarea crestineasca a saracilor. Ea functiona sub patronajul Bisericii, dar si
137
cu ajutorul Statului. Cel din urma, in schimbul serviciilor !acute de membrii Fratiei,
ii scutea de darile catre vistieria domneasca.
. Si~gurul docu~ent referitorla aceasta Fratie este eel din 1752, elaborat de Grig-
one Gh1ca. Acest hnsov, dat in contextul oranduirii serviciilor Spitalului de ciumati
S!antul Visarion, stabilea un nou rol pentru Fratie, anume acela de a descoperi p~
ciumati, de a-i izola de restul comunitatii, de a-i transporta la spitale si de a dezin-
A doua Fratie cunoscuta este Fratia crestina de la Spitalul Co/tea. Aceasta
potrivit informatiilor existente, a fost intemeiata de Mihai Cantacuzino si ave~
legatura, ca si cea anterioara, cu pomenirea celor adormiti. Membrii acestei fratii
trebuiau sa plateasca un leu anual, pentru a avea dreptul de pomenire la slujbele
bisericesti.
Dupa moarte, Fratia se ocupa de organizarea parastaselor fostilor !or membri,
potrivit traditiei Bisericii noastre. Ca si in cazul celorlalte institutii sociale si aceste
Fratii cu serviciile !or au fost preluate de Stat, care si-au continuat mai mult sau mai
putin activitatea.
Vll.1.2.4. Bresle
. ~r.~sl.ele constit~ie cele mai vechi .organizatii (asociatii), aflate sub patronajul
B1senc11 SI al Statulm. Ele s-au nascut dm necesitatea de a se crea o solidaritate intre
membrii aceleiasi meserii. Perioada in care au luat fiinta este cea considerata a fi
cuprinsa intre secolele al XVI-lea si al XVII-lea.
~le au inceput in cliip de Fratii crestine, stranse in jurul Bisericii, cu un sfant
ocrotitor, la praznuirea caruia se adunau toti membrii, se cunosteau si discutau proble-
mele specifice meseriei. ,
In Tara Romaneasca se ~unosc doua astfel de bresle: la Campulung si Ia
Bucur~ti ~. Cat priveste fondurile !or, acestea se colectau din contributie publica, de
69
catre B1senca, care a introdus un fel de cutie a milelor. Sumele adunate erau folosite
pentru ajutorarea membrilor bolnavi, infirmi, batrani sau pentru inmormantari100.
<;onducerea !or era incredintata unui staroste, care, anual, de ziua patronului lor,
tre?u~a sa dea socoteala in fata mitropolitului, a episcopului si protopopului locului.
Ce1 dm urma aveau caderea de a-I pastra sau schimba din functie.
Dupa anul 1775, odata cu trecerea asistentei publice din grija Bisericii in
su?ordin~a Statulu}, si stat~tul acestora se schimba. In bresle se introduce principiul
as1stente1 mutuale m cazun de boala sau de alte nenorociri.
~u. vreme~, aceste institutii, mai cu seama dupa ce asistenta publica, cu toate
~sezammtele e1, au fost preluate de catre Stat, nu au mai functionat in forma Ior
mitiala, lipsindu-le duhul Bisericii care le-a patronat.
Vll.1.2.5. Xenoane
Di~tre fo_:~~le de fila~t~opi~ cunoscute de Biserica noastra, primirea si
adapostirea stra1mlor, a pelenmlor s1 a calatorilor se numara intre cele mai frecvent
practicate. Cum se stie, pana astazi poporul nostru este cunoscut si recunoscut pentru
ospitalitatea ·sa deosebita.
138
Toti cei care bateau la portile manastirilor erau primiti $i gazduiti cu multa
dragoste, avand con$tiinta ca primesc $i gazduiesc pe Hristo~ I~su$i, ,,caci fl~m~nd
am fost $i Mi-ati dat sa mananc ... " (Matei 25, 35 $.u.). Martune m acest sens, inamte
de toate, sta faptul ca fiecare manastire, pana astazi, are case sau chilii cu destinatie
precisa pentru acest scop, arhondaricul.
Chiar daca Biserica noastra a practicat acest mod de filantropi~e din cele mai
vechi timpuri ( deoarece porunca Mantuitorului $i pract~~a bizantina sun~ f~a~te
vechi), informatiile documentare care confirma aceasta sluJire dateaza_de ma1 tarzm,
anume din secolul al XVI-lea. Prima informatie de acest gen este cea legata de
xenodochiul de la Simidreni7° 1, Arge$, $i dateaza din 24 iulie 1542, din vremea lui
Vladislav al III-lea. in aceasta zi dornnitorul dadu porunca ,,locului $i loca$ului numit
bolnita de la Simidreni, und,e este hramul Sfiintului $i Slavitului Mare Mucenic
Dimitrie si celor ce traiesc in acest sfiint loc $i fnca si altui lac de binefacere, care
este fn fat~ portilor bisericii de la Manastirea Arges, numit locul primitor de calatori,
ca sa le fie pentru hrana fratilor de la bolnita si a calatorilor din adapostul de
calatori, toata ci1$iiria, oriciit se va alege din judetul Paduretului"702 •
Xenodochiul de la Arge$ este numit in hrisov stranopreimnitu, termen slavon
care a fost tradus prin ospiciu de saraci. Documentele privind istoriq Romaniei
703
folosesc pentru xenodochion locul primitor de calatori si adapost de calatori .
Mardarie Cozianul in lexiconul sau slavo-roman din 1649, referindu-se la xeno-
dochionul de la Simidreni, folose$te expresia, utilizata deja, primitoriu de straini.
insa in afara de aceste numiri, mai intalnim $i termenul de ospatarie. AcesUermen
apar~ intr-un hrisov al lui Radu Mihnea din 10 februarie 1613. Prin hrisovul mentionat
domnitorul poruncea ca Manastirea Sfiinta Treime, la care se referea documentul, sa
intemeieze o ospatarie, care sa fiunct10neze• A
,,m toaia vremea"704 .
•;;
Xenonul institutie filantropica foarte cunoscuta in Imperiul bizantin, etimologic
inseamna cas~ de straini. Ele aveau ca obiectiv gazduirea calatorilor, a pelerinilor $i a
strainilor. Fara indoiala ca $i xenonul de la Arge$ a slujit aceluia$i scop. Avand in
vedere locul unde era amplasat, chiar daca nu se cunoa$te cu siguranta, putem
deduce cu destul de multa U$Urinta ca el folosea calatorilor $i strainilor atra$i de
moa$tele Sfintei Filofteia.
Dupa toate probabilitatile, xenonul de la ArgC$ este anterior anului 1542, an in
care este mentionat in mod expres de hrisovul lui Vladislav. Faptul ca in documentul
lui Vladislav nu se aminte$te ctitorul acestui a$eziimant $i al bolnitei, poate duce la
concluzia ca ele erau destul de cunoscute.
Documentul mentionat preciza ca xenonul era situat in satul FlamiinzC$ti, in fata
portilor bisericii de la Manastirea Arge$, pe latura de vest a incintei ma~astirii.
Acolo, Alexandro Odobescu, in 1860, a identificat ,,o sala lunga de 35 m $1 lata de
11 m, rezemata de 3 stalpi rotunzi, avand fiecare 2,9 m circumferinta $i 2,9 m
inaltime. Pe acei stalpi se rezemau 8 bolte impodobite cu ciubuce" 705 • Aceasta este
singura descriere a singurului xenon atestat documentar in Tara Romaneasca.
Despre satul Flamanze$ti pomenesc mai multe documente, cu diferite ocazii.
Astfel, un document din 1608 scute$te de o serie de dari pentru domnie pe locuitorii
satului in schimbul intretinerii de catre ace$tia a xenonului 706 •
Alexandru Voievod domn al Tarii Romane$ti (1616-1618, 1627-1629) $i al
Moldovei (1620-1621, 1631-1633) hotari1$te printr-un hrisov ca de vechile privilegii
139
ale xenoirnlui sa se bucure numai strainii ce vor avea de lucru in sat, ceilalti calatori
urtniind:sa-l)i cumpere hrana101.
-0 masura siinilara ·se fa ih 1629; cand doinnitorul hotarii$te ca satul Flamanze$ti
sa fie slobod de toti calatorii,-cacise risipe$te satul de calatori" 708 •
,, Dupa mutarea capit;alei $i a mitiopoliei la Bucure$ti, schimbarea conditiilor $i a
contextului econom,ic,' circulatia pe dhlmul Campulung - Curtea de Arge$ s-au redus
simtitOr;'incat xe_µ onul s'- a traii.sforinat intr-un ban, pierzandu-$i in acest mod
caracterul filantropic: Chiar daca acest xenon cu vremea dispare asta nu fnseamna ca
a dispdrut sFpractica adtipostirii strtiiriilor, a calatorilor sau apelerinilor. Cum
aratam in introducerea acestui 'suocapitol, manastirile au fost cele care, pana astazi,
au prelua't '$i aceasta sllljfre filantropici prin instittiirea arhondaricului. '
In acest sens, se p~streaza o 'serie de marturii din care rezulta ca multe donatii
ta.cute de ctitori, de .domni, de bine:faciltori ih general; au avut ca obiectiv grija fata de
straini sail cAlatori7°9: .Asenie~ea lor, ~i ierarhii Tarii Romane$ti au racut 0 serie de
danii manastiriloi:.inai solidfate de,hedincio$i pentru a fi gazduiti7 10 •
Mai.amintim de ~seme~ea, ca in vr~muri tulburi niulti credincio$i se refugiau la
111anastirile cele maiapropiate peniru a gasi adapost, cum a fost de exemplu cazul
sta~tului Calini'c 111• " · --· ··
Ca o con~h1;z{e- la ac_e~t subcapitol '. P\l,tem spune ca manastirile noastre au
practicat acest mod de filantropie dintotdeauna, insa slujirea lor a fost $i in functie de
contextul in care se aflau cei care le solicitau ajutorul. In perioada mai veche ele erau
adaposturi pentDi straini, ~alatori $i peleriu'i. in vremuri de navala din partea turcilor
sau a altora, manastirile ofereau ospitalitate. in timpul razboaielor, ele deveneau
adaposturi pentru raniti $i prizonierLln timpurile mai noi, manastirile au constituit
singurul loc unJoc.de rezistenta impotriva comunismului 712 • Faptul ca toti cei ce
doreau o clipa de lini$te, mai cu seama cei cu fmwtii mari, se retrageau la manastiri in
concedii (sau chiar pentru servicii religioase) era un semn ca manastirile, pe tot
parcursul existentei lor, au fost recunoscute ca aviindun accentuat rol filantropic.
Vll.2. Bolnite713 • Generalitati
intre formele cele mai cunoscute $i maUarg raspandite de filantropie, bolnitele
ocupa un loc central. Bolnitele, as~mene'a celorlalte institutii sociale, au fost
construite in jurul scaunelor arhiere$ti $i manastiri, dupa modelul bizantin, eel din
urma reprezentand modele pentru intreg Orientul ortodox (sarbi, bulgari, ru$i). Ca
ingrijirea bolnavilor, a Jost dintotdeauna foarte importanta pentru manastiri, o
dovede$te precizarea pe care Tipiconul vietii calugare$ti o face in acest sens. Astfel,
in Tipiconul Sfantului Sava (sec. al IV-lea), eel mai important Tipicon care
reglementeaz.ii viata monahului, mentioneaza faptul ca bolnitele erau a$ezaminte de
asistenta _m edicala in care cei cu ,,cu boale grele" veneau, erau internati $i tratati.
A$a cum arata unul dintre marii no$tri teologi, Athanasie Negoitti, intrucat la
inceput monahii erau putini $i traiau izolat nu aveau neaparata nevoie de un
a$ezamant special pentru ingrijirea sanatatii. Cu vremea, inmultindu-se $i
organizandu-se in manastiri, s~a simtit necesitatea infiintarii unei institutii, in cadrul
tnanastirii, care sa se ingtijeasca de cei bolnavi.
140
Potrivit acelui~i teolog, o manastire este o cetate sau un ora$ fn miniatura. Si
dupa cum un or~ are nevoie de asistenta medicala, tot ai>a i>i manastirea, nu putea ~
nu se ingrijeasca de ob$tea ei7 14 • Mai mult, in afara de calugari, se impunea $i
ingrijirea pelerinilor care veneau intr-un numar destul de mare la manastiri 715 •
Ajull$i in acest punct, dorim sa precizlim faptul ca in istoriografia romaneasca au
existat doua pareri cu privire la bolnite: cea sustinutii de Dr. Pompei Gh. Samarian716 ,
Prof. Dr. D. Danicico717 , Conf. Dr. I. Ghelerter $i Dr. Al. Pescaru718 , Prof. Dr. Valeriu
L. Bologa i>i Dr. Samuil Izsak719 i>i altii, potrivit carora pana la sfiif$itul secolului al
XVII-lea bolnita a fost spitalul specific romanesc. Cea de-a doua ipoteza a fost
sustinuta de Dr. Nicolae Vatamanu 720 , care stabile$te o diferentiere intre cei doi
termeni: bolnita i>i spital. in viziunea celui din urma, bolnitele nu erau spitale, ci in
ele traiau izolati calugarii bolnavi i>i batrani, laicii neputand nici intr-un caz sa
beneficieze de serviciile lor, deoarece ele aveau o destinatie precisa. Consideram ca
cea dintai ipotezli reflectii realitatea, acest lucru fiind dovedit de Dr. Petre Miroiu 721 •
in argumentarea sa, Miroiu aduce un fragment, mai precis capitolul 48, din
Tipiconul Sfiintului Sava, capitol ce se refera, in termeni foarte limpezi $i precii>i,
tocmai la bolnite i>i la rolul acestora de a fngriji de toti cei bolnavi, indiferent ca erau
sau nu monahi. Intre altele, el citeazli: ,,$i de va veni cineva strein i>i fi:ira de casa, in
casa de straini cu vreo boala cuprins, cu cei bolnavi, de la igumenul i>i de la doftorul
sa fie randuit, ca intru toate sa-$i Ca$tige odihna: $i Sa-i porunceasca a petrece
in casa cea de bolnavi, pana se va face sanatos i>i atuncea cele de trebuinta in cale de
la igumenul, impreuna cu rugaciunea primind, cu pace intru ale sale sa se
slobozeasca"m. Consideram ca textul, ba chiar titlul este mai mult decat graitor
pentru a dovedi ca bolnitele au fost primele spitale in tara noastra.
Cat prive$te ingrijirea propriu-zisa, trebuie sa spunem ca eel putin in perioada de
inceput a statelor romane$ti, cei mai multi saraci beneficiau de singura ingrijire
medicala la manastire. Abia din secolul al XV-lea unele informatii pomenesc de
prezenta unor medici veniti din altii parte, insa nici ace$tia n~ se ocupau.de sa~aci.
Prin urmare, se poate afirma fi:ira nici o rezerva ca in toatii penoada Evulu1 Medm la
noi singurele institutii care acordau o cat de modestii ingrijire bolnavilor au fost
bolnitele sau spitalele manastire$ti.
Chiar daca bolnicerii $i ceilalti calugari care se ocupau de ingrijirea celor bolnavi
nu aveau o pregatire medicala deosebita, puterea rugaciunii $i tratamentele bazate in
special pe plante medicinale pe care le aplicau, au fi:icut ca activitatea lor sa dea
rezultatenJ. Acest tip de medicina cunoscut sub numele de medicina calugareasca,
chiar daca nu constituie o $tiinta in sensul strict al cuvantului, reprezinta un capitol
interesant atat din istoria maniistirilor cat $i a medicinii chiar. Medicina doftoriceasca,
prin care de regula se intelege medicina $tiintificii, este prezentii la noi la sfiiri>itul
secolului al XVIII-lea, ea bazandu-se pe medicina calugareasca i>i pe cea populara.
Initial, bolnitele manastirei>ti nu aveau un medic sau chirurg, cum va fl cazul
mai tarziu, dar puteau apela la cei existenti in targurile sau o~ele din apropiere. Cei
care se ocupau efectiv de bolnavi erau bolnicerii, ei avand o serie de obligatii, care
erau riguros fixate de Tipiconul Sfantului Sava 724 . Prezenta acestora i>i chiar iscusinta
lor a fi:icut ca bolnitele existente la noi sa fie adevarate spitale. Bolnicerii foloseau
retetele eliberate de medici, constituindu-se in adeviirate culegeri de retete, cea mai
cunoscuta fiind cea a lui Nicanor de la Cemica. Cele mai vechi insemnari de acest fel
par a fi cele din manuscrisul preotului Bratu din anii 1559-1560725 •
141
Se cuvine sa mentionam o practica destul de intalnita, anume ca unii dintre
calugarii i>tiutori de carte obii>nuiau sa insemneze doctoria pe care o foloseau pe foile
cartilor de cult. La fel de important de subliniat este i>i faptul ci:i pe retete apare
invocarea ajutorului divin pentru vindecarea bolii. Medicii din secolul al XVIII-lea
ii>i incheiau retetele cu urmi:itoarele cuvinte: ,,Vie sanatatea de la puterea divini:i care
biruie totul" 726 •
Fara indoialii ca primele informatii referitoare la bolnite trebuie cautate in
perioada imediat urmatoare intemeierii statelor feudale romanei>ti (catre a doua
jumatate a sec. al XIV-lea) i>i, in special, dupii organizarea vietii bisericei>ti la noi.
Reorganizarea monahismului in Tara Romaneasca are loc odata cu venirea
Sfiintului Nicodim de la Tismana, care ajunsese la noi dupii ce o vreme a vietuit la
Athos i>i Ohrida unde a cunoscut organizarea lui Pavel Everghenitul. Tipiconul
acestuia din urmi:i, din 1054, consemneazli faptul ca el zidise o bisericuta mica, chilii
trainice i>i o nosocomie cu 8 paturi pentru bolnavii din manastire, dar mai cu seama
pentru cei din afara.
Aceasta mentiune este importanta deoarece intr-un mod asemani:itor s-au
organizat i>i bolnitele din Tara Romaneasca. Astfel, toate manastirile ctitorite de
Sflintul Nicodim (Vodita, Tismana, Prislop) sunt construite dupi:i aceastii traditie, cu
bolnite.
Daca pentru perioada de inceput a existentei acestora avem putine informatii, cu
vremea numarul !or cre$te. intalnim bolnite aproape pe liinga toate marile mi:inastiri.
Deja din secolele al XVII-lea $i al XVIII-lea institutia bolnitelor apare ca fiind
aproape generalizatii in Tiirile Romane.
Numeroase documente mentioneazli prezenta bolnitelor in cadrul anumitor
vechi manastiri. Si astazi se poate vedea bisericuta bolnitei de la Cozia, Bistrita,
Hurezi, Polovragi sau de la Campulung-Muscel. Importanti:i este afirmatia unor
cercetatori, potrivit carora, in ultima vreme, prin cuvantul bolnita se intelege ,,in mod
curent ins8.$i aceastii bisericuta, fi:ira si:i se mai aibi:i in vedere eventualele cli:idiri de
alaturi, destinate candva adapostirii infirmilor i>i a bolnavilor"727 •
In sprijinul afirmatiei sale, acela$i cercetator citeazi:i textul pisaniei de pe
bisericuta bolnitei Hurezu, in care se mentioneaza ca ,,doamna Marica Brancoveanu
a zidit aceasta sfiinta beserecuta, bolnita, fi:icandu-o ca in veci buna pomenire
stramoi>ilor, moi>ilor i>i parintilor si:i ramaie $i al lor nemort nume" 728 • Cu alte cuvinte,
in viziunea Dr. Bratescu, ,,incii de la sfliri>itul secolului al XVII-lea, termenul bolnita
putea indica un anumit loc~ de cult".
Cum am afirmat deja, de regula, manastirile mari au avut $i bolnite. Ele, pe
liingii activitatea culturala $i lucrarea duhovniceasca, au cunoscut o deosebita
activitate i>i in plan filantropic-social. Astfel, in documente intalnim expresiile:
bisericuta bolnitei, paraclisul bolnitei sau, numai simplu, bolnita.
Din informatiile existente reiese ca bolnitele erau de proportii reduse. In
general, aveau lungimea de 11-14 m $i latimea de 4-6 m, fiind amplasate fie in
incinta manastirii, fie in fa ta mi:inastirii, ori in imediata lor apropiere 729 • Atat
bisericuta bolnitei cat i>i paraclisul bolnitei erau cladiri de cult, pe Janga bolnita
compusa din 2-3 chilii. Paraclisul sau biserica bolnitei erau construite cu scopul ca
bolnavii ce nu se puteau deplasa la biserica manastirii sa aiba posibilitatea de a
participa la slujbele zilnice. Ca acestea fi:iceau parte integranta din manastire rezultii
142
$i,dinaceea ca domnitorii; ctitorii in general1 se ingrijeau de bisericuta bolnitei in
acel~i mod cum se ingrijeau $i de manastire.
Vll.2.f: Bolnita de
..
la Vodita ·
~ ~
C~t prive$te aparitia bolnitelor, cea dintai atestata doculilentar estl;"cea de la
Manastiiea Bistrita (vezi cap. II.2.1.3). La nivel de ipoteza, cea dintai bolnita pe
teritoriul romanesc este cea de la Schitul Jghiabul(vezi' acela$i capitol). Potiivit
cercetarilor efectuate, la noi termenul de bolnita'apare mai tarziu (1524). Prin
unnare, nu se poate face afinnatia ca ,,la noi se poate vorbi de bolnite dupa venirea in
Tara Romaneasca a Sfantului Nicodim de la Tismana" 730 • in orice caz, inceputurile
acestei forme de filantropie trebuie cautate in legatura cu intemeierea $i
recunoa11terea mitropoliilor. Cum Sfantul Nicodim .a venit la noi aproximativ in
aceasta perioada $i cum el s-a ingrijit de ,reorganizarea monahismului la 'noi, a fost
foarte Ul/Or ca $i inceputurile bolnitei sii fie puse in legatura cu el, fosa consideram ca
aparitia lor nu se datoreaza lui, eel mult el le-a dat un noujmpuls.
Daca despre originea.sa parerile sunUmpartite 731 , toti -istoricii sunt de acord
atunci cand afirma ca el a fost puternic influentat de viata bisericeasca din $erbia·11i
ca, atunci cand a trecut la reorganizarea vietii biserice11ti de la noi, a fiic1.it~o sub
aceas~ influenta.
E adevarat ca sub aspect filantropic Biserica sarba se organizase ceva mai devreme
decat Biserica noastra732 , dar asta nuJnseamna ca, din acest punct de,vedere am fost
influentati de sarbi in mod exclusiv. Si cand facem aceasta afirmatie avem in vedere
faptul ca $i organizarea sarbeasca se datoreaza la randu-i celei bizantine (inclusiv sub
aspectul bolnitelor), influenta care. patrunsese la noi poate chiar inaintea sarbilor,
datorita legaturilor pe care le-am avut cu Imperiul bizantin de-a lungul timpului.
Bplnita de la Vodita, ase~enea temei generale a bolnitelor, a provocat o serie de
discutii contradictorii cu privire la existenta ei. Si in aceasta privinta au fost doua
pareri. Una, bazandu-se pe documentele de inzesti-are a Manastirii Vodita $i pe faptul
ca c,el care a pus bazele acesteia a fost Sfantul Nicodim 733 , unii istorici (Iorga 73 4,
Samarian735 $.a.) au dedus ca bolnita nu putea lipsi de aici, mai ales avand in vedere
$i faptul ca aceasta manastire a fost organizata dupa modelul celor sarbe$ti. Al doilea
argument al acestora 11 constituie expresia pe care Vladislav a folosit-o in
documentul de danie, lojinki, expresie pe care H~deu, Iorga, Samarian $i altii au
tradus-o prin paturi, punand-o pe seama calugarilor $i a bolnavilor manastirii7 36 •
Altii, exponentul carora a fostV. Manoliu 737 , afirma categoric: ,,Noi credem ca
la Manastirea Vodita nu a exist!).t bolnita, nici chiar o infirmerie calugareasca, cu atat
mai putin in acel sens larg de a acorda asistenta medicala calugarilor sau bolnavilor
adU11i aici din alte parti" 738 •
Argumentele pe care acesta din urma le aduce in sprijinul afinnatiei sale, dupa
cum am vazut, atat de categorice sunt faptul ca ManastireaVodita era de ,,proportii
modeste" - citandu-1 pe Nicolae Iorga -, ca, deoarece a$ezamantul monahal care avea
ca patron pe Srantul Antonie, patronul pustnicilor, nu ar fi fost posibil ca la manastirea
inchinata lui sa fie o ob$te mai mare, $i pentru ca cei care au infruntat greutatile unei
calatorii venind cu Sfantul Nicodim, ,,infruntand primejdia locurilor necunoscute erau
oameni sanato$i" 739 •
143
. Analizand cele doua ipoteze cu argurnentele lor, inclinam sa credem ca cea
dintai ar corespunde adeva.rului. Totodata., trebuie sa. o spunem din capul locului ca.
daca istoricii care se exprima pentru prima ipoteza nu au argumente temeinice,
incontestabile, cu amt mai putin nu au cei care o sustin pea doua, in frunte cu Vasile
Manoliu . . .
.Sa analizam, .sumar, pe rand argumentele sale: .· .·•
1) Proportiile foarte reduse ale ma.nastirii nu.lasa posibilitatea acceptarii $i a
unei bolnite. Chiar daca. a fost a$a cum relateaza lorga, di11 care autorul nostru
citeazii, asta,nu fnseamna ca manastirea, oricat.de mica arji ea, nu~si indeplineste
integral misiunea, ori, Biserica avea ca preocupare fundamentala si fngrijirea
bolnavilor, mai ales av{md in vedere conteXl.Zfl politic tidbure(razboaie in special,
din cauza carora si Nicodimfnsusi a venitin TaraRomaneasca)" .
2) FaptuJ ca avand patron pe Stantul Antonie - osrotitorul pustnicilor - nu ar fi.
:fost posibil ca Manastirea Vodita ~ fi avut o ob$te numeroa~. . . . .
. Se vede Hmpede ca c.el care a d,at ac~asta explicatie nu a~e nici o legatura cu teo-
1ogia. Patron inseamna ocrotitor. Daca. patronul acestei ma.na.stiri era .Sfantul
Antonie, asta nici pe departe nu inseamna ca in ip.anastirea respectiva. ,trebuia sa fie
un singur calugar sau foarte putini pentru a 'putea av.e a acest patron. : . ': .
Mai muh, in vremea lui Antonie, el insU11i .avea o multime de ucenici. Pustiul,
de$i termenul insemna gol, nepopulat, era plin de calugari, chiar rriii de calugari.
Termenul de pustnic se refera atai la traitorid fn pustiu, cat si (a modul de viata
ascetic. In acela$i timp, chiar daca Nicodim ar fi venit cu un numar mic deucenici,
numarul lor ar fi putut cre$te, atra$i fiind de faima $i perspnalitatea Sfantului
Nicodim. De pilda, Sfantul Paisie Velicicovschi avenit la ManastireaDragomirna cu
64 de uceniCi,'insa aici in decurs de aproape un deceniu (pana in, 177~) numarul lor a
crescut la 350,.din care, cu200 a ple<;;at la Secu'11Ua Neamt, ajungancrspre sfar$itul
vietii la 1.000 de fratp 40 • · · · · ·· .
3) Dupa afirmatia autorului insu$i ,,se.poate banui" ca c.ei care au.venit c~
Nicodim 11i au infruntat primejdia locurifor necunoscute erau oameni sanato$i. .
Nu credem ca se poate face o ·astfel de ·afirmatie.care sa aipa v~loare de
argument $i mai.ales intr-o asemenea problema. Puteau foarte bine .ca cei care au
venit cu Sfantul Nicodim sa fi fost adu$i cu un mijloc de transport; .se puteau
imbolnavi aici, numarul Jor, cum deja am afirmat, putea cre$te aici .etc . .
Si apoi, la bolI).ita nu se ingrijeau mimai cei ,din.ob$te, ci ea e,r apentru toti
bolnavii, $i pentru cei ca~e veneau sil se inchine aici ..Acesta erampdelul bizantin, $i
a$a a fost preluat $i de sarbi 11.i de iorriani. Am mai puti;:a aniinti $i urmatorul fapt,
anume acela ca Sfantul Nicodim vietuise o vreme $i la Muntele Athos .. Or, la Athos
se $tie ca era un obicei, o traditie foarte veche $i respectata cum.are ~trictete_ de a se
ingriji $i de bolnavi. Oare, nu a$a se explica $i faptul ca $1 Paisie Velicicovschi - $i el
format in acel~i loc.$i spirit - a construit. bolnite? · . ·· .·
Cao concluzie, consideram ca la Vodita a existato bolnita, ea fiind un model
pentru manastirile ridicate ulterior. ·
Vll.2.2. Bolnita
•
741
de la Simidreni
Din documentul datat cu 24 1ulie 1542, citatin contextul xenonului de la Arge$,
rezulta $i prezenta unei bolnite mentionate explicit. in documentul respectiv se spune
144
ca domnitorul Vladislav dadea porunca ,,locului $i loca$ului numit bolnita de la
Simidreni, unde este hramul S:ffintului $i Slavitului Mare Mucenic Dimitrie $i celor
ce traiesc in acest sfiint loc ... sa le fie pentru hrana fratilor de la bolnita ... ,''toata
ca$ilria, oricat se va alege din judetul Paduretului"742 .
Dupa cum reiese $i din continutul acestui document, bolnita de aici n-a}avut o
istorie proprie, ci ea este legata de cea a xenonului. Acesta este $i unul din motivele
pentru care nu s-a prea scris pe aceasta tema.
Reamintim faptul ca localitatea Simidreni nu este cunoscuta, ea nefiind
mentionata in vreun alt document, nici chiar in dictionarele geografice $i topdgrafice,
sau in studiile de geografie istorica.
Dupa cum afirma cercetatorii 743 , a$ezarea pare sa fie foarte veche, ,,daca tinem
seama de forma latina a numelui «sam>, care lasa sa se inteleaga ca acolo s-a aflat de
demult un loca$ bisericesc, manastioara sau schit, cu hramul San Medru" 744 • Cum
este $i firesc, locuitorii $i-au primit numele de la numele bisericii.
Acela$i autor este de parere ca bolnita de aici este an,terioara manastirii Curtea
de Arge$. Si aduce in sprijinul acestei afirmatii informatiile lui Gavril Prbtul, care
participand la sfintirea manastiri.i lui Neagoe, arata amanuntit toate cladirile cu care
$i-a inzestrat ctitorul fundatia: imprejmuirea de zid, chiliile calugari~or, trapeziiria $i
maghernita, magazia, pivnita $i clopotnita. Intrucat despre bolnita $i xenon nu
pomene$te nimic, care prin rostul lor sunt foarte importante, chiar mai importante
decat unele din cele mentionate, se considera, $i pe buna dreptate, ca ele existau deja.
Altfel spus, Gavril Protul enumera numai ce s-a fiicut acum, ceea ce ne face sa
credem ca cele doua institutii filantropice sunt mai vechi.
Aceasta afirmatie este intarita $i de faptul ca, potrivit traditiei preluate de
domnitori romani din lumea bizantina, de regula, manastirea era dotata $i cu bolnita.
De pilda, acela$i domnitor inzestra Marea Lavra a Athosului cu ,,bolnita $i ospatarie,
jitnita $i vistierie" 745 . . .
In Tara Romaneasca mai cu seama manastirile mari aveau $i bolnita. Din aceasta
perspectiva nu se putea ca o manastire de dimensiunea $i importanta celei de la Arge$
sa nu aiba $i bolnita, avand in vedere ca aici era $i capitala tarii. Apoi, toate manastirile
mari din Bizant $i Athos, Serbia $i Bulgaria erau inzestrate cu bblnita $i xen0n.
Cat prive$te situarea in plan a bolnitei, dupa informatiile existente, ease gasea
in fata manastirii. Biserica de la bolnita este de data relativ recenta, datand din
secolul al XVIII-lea $i are hramul Sfintii Voievozi. Faptul ca pana in secolul trecut a
mai existat pe ace! loc o alta biserica cu hramul Sfantul Dimitrie o confirma cele
doua mici cladiri boltite, avand in varf cate o cruce aurita746 .
De$i in documentele ulterioare anului 1542 nu apar informatii despre bolnita, ea
$i-a continuat activitatea. Fara indoiala ca importanteimbunatatiri i-au fost aduse dupa
infiintarea Episcopiei Arge$ului, in 1793. intr-un act al Episcopiei din anul 1808 se
mentioneazii faptul ca doi preoti de aici ,,erau scutiti, fiind de la bolnita manastirii
Episcopiei" 747 •
In 1832, bolnita de la Arge$ avea un doctor bine pregatit, motiv pentru care, se
pare, era solicitat sa se mute la spitalul nou infiintat din Pite$ti. Odata cu infiintarea
Seminarului de la Arge$ (in 183 6), doctorul Episcopiei era insarcinat sa acorde
asistenta medicala $i elevilor lui.
intre anii 1850-1852 atat biserica, precum $i casele de fa bolnita Flamanze$ti au
fost reparate de Episcopul Climent. Bolnita mai a pare $i in alte documente 748 , ultima
145
informatie fiind .cea a Arhimandritului Gr. Uritescu (fost paroh al bisericii Sfintii
Arhangheli), care 1$i aminte$te ca intre 1910-1920 in cladirea bolnitei se organizase
$COala pentru cantareti749.
Cercetarile intreprinse dupa 1950 au scos la iveala pe latura de nord a bisericii
Sfintii Voievozi, cimitirul bolnitei. Preotul Budescu, paroh al bisericii Sfintii
Voievozi-bolnita in anul 1970, relata ca in 1927 cladirea bolnitei mai era partial in
picioare, tacand totodata $i o descriere a ei 750 .
Acela$i preot afirma ca intr-o discutie purtata cu Nicolae Iorga, acesta i-a spus
ca la Academia Romana exista un document vechi din jurul anului 1500, care
pomene$te de o bolnita $i un adapost de calatori de la Arge$ 751 . Nu cunoa$tem daca s-
au tacut cercetari asupra acestui document, sau daca el dateaza anterior celui din
vremea lui Vladislav.
Si astazi Biserica Sfintii Voievozi mai este numita bolnita, acesta reliefiind
importanta deosebita de care s-a bucurat bolnita pe parcursul existentei ei, precum $i
o recunoa$tere a rolului ei.
Vll.2.3. Alte bolnite .
Se pare ca cea mai yeche bolnita de pe teritoriul tarii noastre a fost cea de la
Schitul Jghiabul, acesta la randu-i, se pare, ctitorie a lui Radu Negru (c.1377 - c.1383).
Importanta acestei bolnite, ca $i a schitului de altfel, a crescut datorita izvorului sul-
furos slab mineralizat, situat la nordul bisericii $i care a fost captat din cele mai vechi
timpuri. 0 mare afluenta de bolnavi venea aici in pelerinaj in special cu prilejul
sarbatorii Izvorului Tamaduirii.
insa cea mai veche bolnita atestata documentar este cea de la Manastirea Bistrita,
ridicata de Barbu Craiovescu (1497-1520). Aici se afla moa$tele ,,prea Sfantului $i
tacatorului de minuni Grigorie Decapolitul ajutator mai ales in vreme de ciuma"752 •
Neagoe Basarab inalta, la 1508, bolnita Sfintii Apostoli de Bistrita, care era
foarte cautata pentru vindecare, mai ales datorita moa$telor Sfiintului Grigorie. De
asemenea, Constantin Brancoveanu reface atat manastirea cat $i bolnita inca de pe
vremea cand era doar spatar, continuand aceasta grija $i ca domn, oferindu-i daruri
insemnate 753 . Mai tarziu, in 1710 Adriana, so ti a vomicului Serban Cantacuzino, se
ingrije$te de zugravirea din nou a Manastirii Bistrita, prilej cu care se face mentiune
despre bolnita manastirii.
Pe valea Oltului, la nord de Calimane$ti, peste drum de Manastirea Cozia, se
afla o cladire ridicata pe locul vechii bolnite din secolul al XVI-lea. Placa de
marmura aflata pe unul din peretii cladirii are urmatoarea inscriptie: ,,Aceasta casa a
fost dintr-un inceput a bolnitei Sfintei Manastiri Cozia, iar cu curgerea vremii
naruindu-se, in anii ·1964-1965 s-a preinnoit precum se vede" 754 .
intr-o fotografie apartinand familiei Cantacuzino, datata 1900-1906, se observa
o cladire ce azi nu mai exista $i care in documente apare cu numele de casa de
primire sau casa de primiti155 • Important de subliniat faptul ca in unele hrisoave din
vechime (cele din vremea lui VlaicuVoda, Mircea eel Batran $i la Neagoe Basarab)
termenul de castl de primire se refera $i la locuintele destinate adapostirii temporare
a bolnavilor mintali 756 . Acest lucru este foarte important intrucat documentar nu
toate a$eziimintele medicale erau denumite bolnite; unele sunt numite $i case de
146
primire.Tot aici se gasea si icoana lacatoare de minuni a Sflintului Haralambie,
considerat ca ocrotitor impotriva ciumei. t care, dupa toate probabilitatile, a fost ridicata pe la 1718 de nastavnicul Teofan 764 •
De asemenea, se aminteste de bolnita Manastirii Dintr-un Lemn, atfibuita
Ancutei fiica doamnei Chiajna si a lui Mircea Ciobanu (l 545-155:i, 1558-1559),
unde a fost adusa o icoana lacatoare de minuni a Maicii Domnului. Intrucat aceasta
manastire este de maici, aici veneau numai femei.
Marturii despre existenta unei bolnite avem si de la Manastirea Sadova (Dolj),
ctitorie a Craiovestilor, ridicata intre anii 1692-1693757 •
Bolnita nu putea sa lipseasca de la Manastirea Hurez. Bol~!ta de ~ici a fo,_st
construita in anul 1696. Din pisania ce se gaseste deasupra usu de la mtrare m
bisericuta-bolnita reiese ca sotia lui Constantin Brancoveanu a ridicat bolnita ,,intru
slava de.Dumne~eu Nascatoarei Fecioare si Stapanei noastre" 758 •
Existenta bolnitei la 1697 e atestata si de prezenta unei anafornite la muzeul
manastirii, aceasta fiind daruita bolnitei de un me!lter argintar din B.ra~ov • De
759
ridicarea ei s-a ocupat loan Arhimandritul al carui portret a fost zugrav1t pe peretele
din dreapta al bisericutei-bolnite, de fratii Preda, Nico!ae si Ian~che in 1699. •
760
Chiliile de pe latura nordica a inci~tei serv~au dr~pt l?cumta calu~areasc~ preottlo~
ce slujeau in bisericuta, precum s1 bolnav1lor mir~m. Constru~tia.c~p~m~ea ma1
multe incaperi, camere de locuit, camara, bucatane de vatra, p1vmta s1 toate cele
trebuitoare bolnitei.
Pentru intretinerea manastirii si a bolnitei din incinta ei, domnitorul Constantm
Brancoveanu a inzestrat manastirea cu pamant, vii (la Pitesti), paduri, un ban la
Craiova $i mori dornnesti la Hurez si Baia de Fier. De asemenea, manastirea se bucura
de vama la Bistrita si Cemet.
Datorita pozitiei sale, Manastirea Hurez a avut mult. ~e s~-~erit din c~.uz~
razboaielor (ruso-turc din 1787) 761 , aici !Ii-au gasit adapost s1 mgnJtre pandum lm
Tudor Vladimirescu, iar in 1877 a adapostit prizonierii turci.
Legea sanitara din 1881. prevede~ o~?aniza.~ea prim~lor s?itale ~ur.a~e in
Romania, care pana la constrmrea de ed1fic11 propm au ~nct1onat m i:ianastm. Ca
urmare a acestei Jegi, la bolnita Manastirii Hurez a fost mstalat un sp1tal cu 40 de
paturi pentru bolnavii din jur. . . . . _ . . ..
ca aici au fost ingrijiti In afara de calugan s1 bolnav1 dm afara manasttru rezulta
din urma cercetarilor efectuate de arhitectul I. Traianescu. El demonstreaza aceasta
afirmatie prin faptul ca in urma sapaturilor efectuate in curtea bolnitei_s-au.d:sco-
perit schelete care nu erau inmormantate dupa tipicul caluga.resc (cu caram1da sub
cap si inla$urate cu mantie), ci dupa ritualul mirenilor (in coscm~): Numarul. mare d~
oase iesite la iveala dovede!ite acela$i lucru: ca la aceste manastm veneau s1 bolnav1
din afara manastirii.
La manastirea mare, zidita de Brancoveanu, asemenea celor mai multe
manastiri, se aflau parti din sfintele moaste ale Sfintilor Fevronia, Procopie $i Pan-
telimon, ele avand un rol deosebit in vindecarea bolnavilor762 •
Tot de numele lui Brancoveanu se leaga si manastirea care-i poarta numele:
Brancoveni. Atestata documentar inca din sec. al XVI-lea, relacuta de Matei Basarab
in 1640 actuala biserica cu hramul Sflintul Nicolae a fost construita in locul celei
vechi d~ Constantin Brancoveanu in 1699. Amintim de aceasta bisericuta pentru ca si
ea, din 1700, are o bolnita, ridicata de ctitorul ei7 63 •
147
Din secolul al XVIII-lea dateaza bolnita manastirii de la Campulung Muscel
Cea mai de seama bolnita din secolul XVIII a fost: cea a Episcopiei
Rarnnicului7 65 • Aceasta a fost ridicata de Episcopul Climent in anul 1744, o data cu
un paraclis. Bolnita se pastreaza si astazi in acelasi stil, in timp ce casele din jur au
suferit doar mici modificari.
Din informatiile existente rezulta ca la aceasta bolnita se savarsea in special
Sflintul Maslu, exorcismele Sflintului Vasile si, in general, o terapie preponderent
calugareasca.
Caracteristicile bolnitelor din secolul al XVIII-lea pot fi sintetizate in doua idei
principale: 1) datorita inchinarii unui numar mare de manastiri, a lacut sa iasa din tara
insemnate fonduri, ceea ce a determinat o scadere a fondurilor afectate activitatii
filantropice si 2) incepand cu acest secol, bolnitele care apar isi pastreaza caracterul
de spital religios, dar in organizare nu se deosebesc de spitalul laic.
incepand cu secolul al XIX-lea, bolnitele se reduc din ce in ce mai mult,
structura lor fiind tot mai apropiata de cea a spitalului laic. intre bolnitele ridicate in
acest secol amintim pe cea de la Manastirea Tiganesti, ctitorie a banului Radu
Golescu si a arhiinandritului Dositei de la Caldarusani. Bolnita amintita este ridicata
de logolatul bisericesc Nicolae Batcoveanu, care-i daruieste o mo!iie in Vlasca 766 •
. Despre aceasta manastire se pastreaza foarte putine informatii, iar cele ce exista
nu prezinta mare importanta767 • Una dintre aceste marturii se refera la infiintarea in
manastire a unei scoli primare pentru surorile tinere si copiiLdin sat (la anul 1864),
cursurile tinandu-.se in incaperile bolnitei.
in urma secularizarii averilor manastireiiti, mosia din care se intretinea bolnita
fiind luata, aceasta iii-a redus din activitate, ramanand doar cu 10 paturi care urmau
sa intre in sarcina Eforiei Spitalelor Ci vile, din octombrie 1867.
Secolul al XIX-lea este marcat din acest punct de vedere de marea personalitate
a Srantului Calinic de la Cemica. De!ii manastirea in care vietuia Sflintul Calinic nu
avea o bolnita, aici veneau mai multi bolnavi decat la bolnita sau un spital cerand
prin Sflintul Calinic ajutorul lui Dumnezeu. Este foarte bine cunoscut darul acestui
sflint roman de a vindeca bolile, acesta constituind un motiv al canonizarii de catre
Biserica Ortodoxa Romana.
Numarul din ce in ce mai mare de oameni bolnavi, care cautau tamaduire la
Cemica, a lacut ca, in timp, Sfiintul Calinic sa ridice aici o bolnita, in Ostrovul
Sflintul Gheorghe, in anul 1824.
De mentionat, legat de aceasta bolnita, faptul ca de aici provin doua manuscrise
cu continut farmacoterapeutic, in prezent aflandu-se la Biblioteca Academiei
Romane. Primul manuscris (cu nr. 1599), datat 20 noiembrie 1854, poarta semnatura
lui Nicanor monahul7 68 • Cel de-al doilea manuscris, datat din 1872, cuprinde diverse
insemnari !acute de catre persoane diferite si cu diferita pregatire in mestesugul
doftoricesc privind terapia aplicata bolnavilor.
Ca o concluzie la acest capitol, inca insuficient cunoscut din lipsa informatiilor,
putem spune ca la noi aceasta institutie a filantropiei practice este foarte veche, din
preajma organizarii Mitropoliei si ca a jucat un rol deosebit in vindecarea sufleteasca
si trupeasca a celor ce apelau la serviciile ei.
148
Vll.3. Spitale769
Inainte de a aborda subiectul de fata, consideram util a reaminti ca privjtor la
relatia bolnita-spital au fost doua pareri: una, potrivit careia intre cele doua institutii
nu a existat o stransa legatura, in sensul ca bolnitele n-au premers spitalelor (V.
Manoliu, dr. N. Vatamanu $.a., in operele citate), cea.de-a doua, ca la noi ingrijirea
medicala a inceput cu bolnitele. Cu alte cuvinte, dupa cea de-a doua parere ,,bolnitele
au fost spitalele specific romane$ti" (Iorga, Samarian p.).
Conferentiarul Dr. B. Dutescu $i Dr. Nicolae Marcu 770 , ca cei cares-au ocupat
de problema r~porturilor (daca au existat sau nu, $i din ce au constat acestea) dintre
bolnita $i spital, au ajuns la concluzia ca cele doua pareri contrare se pot impaca. Ei
afirma ca privindu-le dintr-o anumita perspectiva ele exprima acela$i punct de
vedere.
In viziunea lor, ,,faptul ca cei doi autori (Samariim $i Vatamanu) ajung la puncte
de vedere opuse nu se datore$te lipsei de informatie $i nici vreunei idei preconcepute,
ci imprejurarii ca au folosit planuri de referinta diferite". Concret, in timp ce Samarian
,,intelege prin spital un stationar de ingrijire a bolnavilor - inclusiv cu mijloacele med-
icinii calugare$ti, N. Vatamanu i$i raporteaza datele la spitalul modem, institutie in
care se acorda ingrijire medicala calificata, bolnavilor susceptibili de a fi vindecati"771 •
Consideram ca cei doi autori, eel putin intr-o anumita masura, impaca .cele doua
teze, insa explicatia lor o gasim oarecum fortata. De ce? Pentru ca N. Vatamanu,
dupa cum am vazut, este foarte categoric atunci cand se refera la bolnite, in sensul ca
in general le contesta existenta, iar atunci cand se pune in discutie problema unei
legaturi de continuitate intre bolnita $i spital, la fel, se exprima in aceea$i termeni
foarte categorici.
Din punctulnostru de vedere, este logic sa fi fost o anumita evolutie in ceea ce
prive$te ingrijirea medicala. Nu se poate ca spitalele sa fi aparut deodata in forma in
care sunt astazi.
A$adar, noi consideram, fara rezerve, ca mai intai au aparut $i functionat
bolnitele, iar mai tarziu, incepand cu secolul al XVIII-lea, au aparut $i primele spi-
tale, acestea din urma fimctionand in paralel cu cele dintai.
Spitalele care au functionat in Tara Romaneasca, $i nu numai, pot fi impartite in
doua grupe: spitale de lunga durata $i spitale de scurta durata. Amintim de spitale
deoarece acestea, de cele mai multe ori, erau fie organizate direct de Biserica, fie de
persoane aflate in stransa legatura cu Biserica, iar activitatea desfu$urata de acestea
aveau o profunda motivatie cre$tina.
Vll.3.1. Spitale de lunga durata. Spitalul Coltea
Privitor la infiintarea acestui spital, cercetatorii nu sunt unanim de acord, ei
sustin doua date diferite. In timp ce Conf. Dr. B. Dutescu $i D. Sr. Nicolae Marcu
spun ca ,,eel mai vechi spital Coltea, infiintat la Bucure$ti de catre spatarul Mihai
Cantacuzino, dateaza de la 14 septembrie 1704"772 ; Dr. Pompei Samarian sustine: ,,la
1715 ia fiinta Spitalul Coltea - o institutie noua adusa din afara, care imbraca unele
149
din caracteristicile Orientului, unele din ale Occidentului, pastrand insa baza comuna
wturor acestor a$ezaminte, sentimentul religios izvorat din adanca credinta"773 •
Este oarecum dificil de a stabili adevarul istoric, deoarece nu $tim pe ce elemente
s-au bazat cei care au fucut afirmatiile mentionate, pe de o parte, iar pe de alta parte,
daca deschidem tin Manual de istorie sau Dictionar Enciclopedic, problema se
complica $i mai mult. Dificultatea se datoreaza faptului ca in Micul dictionar
enciclopedic, de pilda, la capitolul Cantacuzino sunt trecuti toti membri acestei
familii, insa nu corespunde perioada in care au trait cu cea in care a luat fiinta spitalul.
Concret, referindu-se la Mihail Cantacuzino, se spune ca a fost ,,boier dregator
~i istoric" $i ca a trait in perioada (1723-1793). Deci, cum rezulta de aici, el a trait
posterior perioadei in care, dupa cum se spune, ar fi luat fiinta Spitalul Coltea. In
perioada mentionata traie$te un alt Cantacuzino, Constantin (1650-1716), stolnic,
jstoric, diplomat $i geograf7 74 • Dupa toate probabilitatile, eel din urma pare a fi fost
ctitorul celei mai vechi institutii spitalice$ti de la noi.
Cand facem aceasta afirmatie avem in vedere eel putin doua lucruri: Constantin
Cantacuzino a trait in perioada mentionata de cei doi cercetatori, $i avea o varsta
ciind gandea matur, folosind din plin bogata experienta pe care o acumulase in timp.
Mai mult, a$a cum reiese $i din afirmatia Dr. Samarian, ,,spatarul a avut posibilitatea
sa cunoasca spitalele turce$ti, precum $i cele din Occident. Ciind s-a hotarat sa faca
un spital, care sa inlocuiasca bolnita manastirilor, a creat un model de mijloc, luand
partile mai bune din tot ce vazuse $i cunoscuse prin lume, pe care le-a imbinat cu
credinta stramo$easca $i cu dorul de a nu mai lasa sa se instraineze bogatia tarii" 775 •
Legat de precizarea ca el calatorise mult, cunoscand at~t spitalele turce$ti cat $i
cele din Apus, ne intrebam: Cum putea cunoa$te mai bine $i mai mult alte tari $i
realitati decat fiind diplomat? Conchidem deci, ca Spitalul Coltea a fost construit de
Constantin Cantacuzino. Cat prive$te anul in care a fost construit, 1704 sau 1715,
inclinam spre eel din urma, mai ales avand in vedere $i lucrarea aparuta sub
conducerea lui Constantin C. Giurescu, Histoire chronologique de la Roumanie,
care, referitor la anul fiintarii Spitalului Coltea, mentioneaza urmatoarele: ,,1704,
decembre 14. Inauguration de l'hopital Coltea de Bucarest, premiere institution
medicale moderne de Valachie" 776 •
ca spitalul a fost construit in acest an rezulta $i din cartea Mitropolitului Antim
Ivireanul, datata la 29 martie 1709, in care se aratii ca spatarul Cantacuzino ,,dintru a
dumisale dreapta agoniseala a fa.cut bolnita $i casa de straini, spre odihna $i
mangaierea intru Hristos a fratilor no$tri saraci care patimesc de boala" 777 • Sigur, nu
este exclus ca cele doua ipoteze initiale (1704 $i 1715) sa se impace prin aceea ca
inceputul spitalului a fost in 1704 $i ca lucrarile s-au desfu$urat pil.na in 1715. Spitalul
a fost construit in curtea manastirii care i-a <lat $i numele 778 • Faptul ca spitalul se
numea in documente (eel putin in unele) bolnita, aceasta confirma ceea ce aratam,
anume ca noul termen (spital) nu a fost cu prea multa U$Urintil receptat de catre
romani.
Din documentele existente reiese ca tot in aceasta perioada au fost ridicate $i
chiliile pentru saraci ;,odai" pentru odihna strainilor (posibil un xenon?), un han, o
~coala slavo-romana $i o $Coala pentru invatamantul muzicii biserice$ti. Spitalul a
fost construit in plin centru ora$ului, in apropierea curtii domne$ti $i a vamii ora$ului.
Dupa cum mentioneaza actele timpului legate de intemeierea spitalului acesta
era destinat ,,bolnavilor saraci" $i ,,strainilor bolnavi", fiind deservit de un p~rsonal
150
compus dintr-un medic, un chirurg, un barbier, ingriji~ori ~i un spiter779: L~.infii~tar~,
spitalul cuprindea 24 de paturi - 12 pentro barbati ~1 12 pentro feme1 - $1, o ~p1tene
cu felurite leacuri $i feluri de buroieni tamaduitoare". El era destinat in special
bolnavilor necontagio$i. ..
Ctitorol, in afara odoarelor $i obiectelor de cult donate chiar de la inceputul lui,
a inzestrat manastirea ($i spitalul) cu o serie de mo$ii in Braila, Ramnicu-Sarat,
Ialomita, Prahova.
C~nstantin Mavrocordat, apreciind importanta acestui spital, in 14 mai 1713,
daroie$te Manastirii Coltea dreptul de a lua dijma de la Ocnele Slanicului, ,,c~ sa fie
de cheltuiala $i cautare bolnavilor straini care se vor odihni in spitalul ac.este1 sfinte
manastiri. Pentro ca dupa ce au Ia.cut $i au inaltat Manastirea ~~nt~cu~m.o a~~~sta
Sfanta Manastire a infromusetat-o $i a Ia.cut imprejurol manasttru z1dun $1 chtlu de
ajuns pentro odihna multor straini, $i pe Ianga toate acestea a mai Ia.cut $i spital ca sa
se odihneasca bolnavii straini" 780 . · unuia dintre cele mai insemnate ~ezaminte religioase $i de asistenta medico-sociala
Lucrarile complexe incheindu-se in 1715, spatarol, spre a-$i inve$nici numele ~i
pomenirea, a poroncit sa se ~eze o inscriptie.pe fro?t~spiciul Turnului. Co~te~, in ~a~e
arata ca a savaf$it aceasta lucrare spre pomemrea Im $1 a tot neamul Im. Dm mscnpt1e
mai aflam ca ea a fost terminata in vremea ,,luminatului Domn a toata Tara Romaneasca
Stefan Voievod Cantacuzino, fiind arhiereu mitropolitul Parinte Antim, 7223"781 .
· La ctitoria Cantacuzinilor se referea in aceasta perioada ~i patriarhul Samuil al
Ierosalimului, care arata ca ,,spatarol, cheltuind multa bogatie, a ridicat felurite ~i
minunate dadiri, tari $i incapatoare: loca~uri sfinte, spitaluri, case pentro hrana
saracilor, spiterie $i ~coale de felurite invatatura cantarilor pe care le-a inzestrat cu 0
preabogata culegere de darori mi$catoare $i nemi$catoare" 782 . . . .
Spitalul Coltea, datorita ctitorolui ei care cunoscuse mat multe. sp1tale. $1 .care a
preluat unele elemente atat din Apus, cat.$~ din spitalele_turce$h, s-a ~ts~m~ de
celelalte spitale din Tara Romaneasca. In mc1 un sp1tal r?n:~nesc. nu von: mt~lm, c~
la Coltea, prezenta unei biserici mari - cu hramul Sfmtu Tre1 Ie~ar_h1 - $1 a tre1
paradise: Sfanta Parascheva, Toti Sfintii ~i Sfintii Doctori rara de ~rgmt1. . .
Important de amintit este Asezamantul in 32 de punct~ al ctttor~lm, p~;~ care
acesta stabileste in cele mai mici amanunte, modul de orgamzare al sp1talulm . 3 inaint~ii care au zidit manastiri $i s-au ingrijit de ele $i de calugari, el socote$te ca se
Dupa cu~ ;ezulta din documentele timpului, in semn de protest impotriva ~elor
ce urmareau cu orice pret sa fore bogatiile tarii - calugarii greci -, spatarol ctttor,
impotriva traditiei7 84 de pana atunci, a i~s~ituit o ~pitropie ~i;eana 785 • ~rin ac~asta
hotarare spitalul prime~te o nota caractensttca, ea fond pa.strata m. to~te sp1t~~el~ !nte-
meiate ulterior si constituie in viziunea unor cercetaton ,,o banera defimt1va mtre
bolnita manastir~asca $i spitalele laice, care iau fiinta de acum inainte" 786 .
Constantin Brancoveanu se numara printre domnitorii care au sprijinit
spitaluFs7. La fel urm~ul sau, Serban Cantacuzino (1714-17.~6). Dupa moarte~ celui
din urma, datele despre spital, vreme de aproape doua decenu, sunt destul de sarace.
Un moment dificil din viata spitalului 11 constituie eel din anul 1739, cand a
izbucnit un incendiu la Sfantul Sava care s-a extins $i la Coltea, arzand manastirea,
spiteria, biserica mare $i cele trei paradise. Refacerea spitalului a durat mai multil.
vreme. Domnitorii care au urmat in special Grigorie Ghica (1733-1735, 1748-1752)
$i Alexandro Morozi ( 1793-1796, 1799-1801) au Ia.cut donatii importante manastirii
$i spitalului.
151
Potrivit unor informatii ulterioare acestei perioade, la Manastirea Coltea era un
mod de viata cre$tin, consemnandu-se, de exemplu, faptul ca miercurea $i vinerea se
serveau alimente de post. De asemenea, lucro deja mentionat, saracii care i$i dadeau
aici ob$tescul sfar$it erau inmormantati de catre conducerea spitalului in cimitirol
aflat in preajma bisericii7ss.
incepand cu secolul al XIX-lea spitalul are de infruntat mai multe greutati7s9,
istoria lui distincta sfar$indu-se in 1829 ca urmare a integrarii lui in Eforia Spitalelor,
singurol element cre$tin ramanand, pana la 1948, prezenta preotului.
Vll.3.2. Spitalul Sfantul Pantelimon
in comuna Pantelimon de astazi, in peninsula lacului Colentina, se afla locul
din tarn, manastirea cu spital Sfantul Pantelimon.
Acest a$ezamant, ctitorie a lui Grigorie Ghica al II-lea (1733-1735, 1748-1752),
a fost constroit intre anii 1735-1752, cand domnitorol a <lat un hrisov testament cu
,,oranduielile cuviincioase pentro administrarea $i conducerea ctitoriei lui"79o.
Domnitorol ctitor avea insemnate legaturi cu medicina. Bunicul sau dupa mama,
Alexandro Mavrocordat-Exaporitul, era doctor in medicina la Padova; mama sa,
Ruxandra Mavrocordat, a fost cea dintai romanca doctoreasa, iar sotia sa, Zoita
Doamna, era fiica medicului de mare renume din vremea aceea - Mihail Mano 791. Pe
langa acestea, el primise o educatie aleasa: cuno$tea bine limbile dasice, precum $i
limbile italiana, greaca, turca $i, bineinteles, romana.
Dupa cum rezulta din testamentul sau, dupa cum arata faptele sale $i dupa cum
I-au descris urma$ii, Grigorie Ghica a fost un domn profund religios $i preocupat de
ajutorarea semenilor saraci $i bolnavi. Citind cateva afirmatii ale sale cu privire la
atitudinea lui fata de saraci, avem impresia ca citim o pagina din f nw1faturile lui
Neagoe sau chiar din Parintii Bisericii, care au avut preocupari similare.
A$a, de pilda, in testamentul sau, pe Ianga admiratia care $i-o exprima fata de
cuvine ,,a purta grija mai mult $i mai cu deadinsul pentro chivemiseala $i odihna celor
lipsiti, saraci $i ticalo$i bolnavi", avand convingerea ca ,,spitalurile cu saraci covaf$esc
toate celelalte faceri de bine, de vreme ce cu saracii $i cu bolnavii se incheie $i se
savaf$esc toate poroncile biserice$ti $i ale spi1$itorolui nostru, Domnul Hristos."792.
. Zelul~i sau filantropic izvorat din profunda-i credinta is-a adaugat starea grea,
m~1 al.es dm punct de vedere medical, din vremea sa, cand epidemiile de ciuma $i
fngun erau foarte frecvente, carora le cadeau victime multi oameni. Domnitorol
fiind marcat de ravagiile pe care le racea ciuma, din pricina careia saracii, in special,
~ureau in numar mare, dupa cum el insu$i afirma: ,,Am luat pe Dumnezeu intro
aJutor ca sa inalt $i sa savaf$esc intru slava $i lauda marelui Dumnezeu $i intru cinstea
Sran~ului $i m,~relui mucenic $i tamaduitor Pantelimon, sfant laca$ $i cu spitaluri de
sarac1 bolnavi 793.
_Init~al, spitalul avea un numar de 12 paturi $i era destinat bolnavilor cu afectiuni
~romce. In apropierea a~estui ~pita~, acel~i domnitor a ridicat o serie de cladiri pentru
1zolarea bolnavtlor de cmma $1 de lmgoare, acesta avand ,,un numar de paturi nedeter-
794
111inat, dupa nevoi" , dadiri grupate in .iurul unei bisericute cu hramul Sfantul
152
Visarion (unul dintre sfintii protectori impotriva ciumei). Pentru biserica cu hramul
Sfiintul Pantelimon, ctitorul a reu$it sa obtina bratul drept al Sfiintului pe care 1-a
8$ezat intr~un relicvar de argint, daruindu-1 manastirii la 23 septembrie 1750.
Preocuparile sale religioase reies $i dintr-un hrisov din 1752 in care se arata ca la
biserica Sfiintul Pantelimon au fost riinduiti doi preoti $i un diacon pentru a saviir$i
zilnic Sfiinta Liturghie, ajutati fiind de doi ciintareti biserice$ti. Acela$i luqu a
riinduit $i pentru biserica Sfiintul Visarion, tot doi preoti pentru ,,sfintele $i
dumnezeie$tile slujbe, liturghii, paraclise, sfe$tanii, molitfe $i rugaciuni pentru cei
bolnavi $i sa-i spovedeasca $i sa-i imparta$easca, iar pe cei morti sa-i ingroape dupa
cre$tinescu obicei, pomenindu-i la sf'antul jertfelnic cape ni$te cre$tini'' 795 .
Alaturi de preotii pomeniti, domnul a riinduit si medici pentru spital, primul din-
tre ei fiind gerahul (chirurg) Calistrat monahul. Pe liinga medici, spitalul avea $i un
spiter $i chiar ,,un om anume ce $tie $i cuno8$te erbile cele de treaba doftoriilor" 796 .
Facem $i precizarea ca ingrijirea era gratuita. . '
Testamentul mai prevedea diferiti poslusnici (personal auxiliar), doi epitropi, iar
peste toti, Mitropolitul Neofit era riinduit pre$edinte.
Pentru ca din veniturile manastirii ,,se hranesc $i chivernisesc saracii bolnavi",
manastirea $i spitalul sunt scutite de orice fel de dari. Acel8$i testament mai cuprinde
feluritele danii !acute atilt de domnitor (13 manastiri $i schituri din Muntenia si
Oltenia, devenite, prin blagoslovenia Mitropolitului Neofit, metocuri ale manastirii
Sfiintul Pantelimon), cat $i de alti donatori manastirii.
Prin dania, constiind din manastiri $i schituri, :fiicuta manastirii si spitalului
Sfiintul Pantelimon, cii$tigul a fost dublu. Pe de o parte, asezamiintul filantropic
primea o sursa de venit ce-i asigura lucrarea filantropica, 8$a cum cerea testamentul
ctitorului, iar pe de alta parte, manastirile $i schiturile oferite ca danie, majoritatea
din ele ajunse la scapatare sau pustiire, intriind sub patronajul Manastirii Sfiintul
Pantelimon, au fost reflicute $i reactivate.
In anul 1784 medicul primar al Pantelimonului, Dr. D. Carac8$ mam;;te capaci-
tatea spitalului cu inca 18 paturi. Dupa distrugerea suferita in urma cutremurului din
1802, a fost re:facuta cu greu pe parcursul a 8 ani, dupa care, pentru importanta sa, a
fost trecuta in riindul manastirilor mari, domnesti.
Evenimentele de la 1821 au tulburat ins8.$i viata manastirii Pantelimort in 8$a fel
inciit ,,manastirea $i spitalul au ajuns la proasta stare ... si toate cele trebuincioase s-au
rapus, precum $i casele domne$ti $i ale iconomii se darapanase cu totul, Inca si sfiinta
biserica ajunsese intr-o stare de nu se putea sluji nici sfiinta leturghie" 797 •
In anul urmator ( 1822), domriitorul Grigorie IV Ghica (1822-1828) vaziind
starea de darapanare a 8$ezamiintului $i socotind ca ,,intre alte fapte bune, cea dintai
este impodobirea sfintelor lacasuri in care se proslaveste numele prea inaltului
Dumnezeu'', iar a doua este milostenia ,,intru care milostenie este una si spitalurile
de cautarea bolnavilor care sunt straini $i care n-au cine sale intampine cautarea lor",
dispune inceperea lucrarilor de reparatie, domnitorul personal urmarind desr8$urarea
lor.
Pentru ca starea spitalului era atat de proasta !neat cu greu s-ar fi putut repara,
mai U$Or a fost ca spitalul vechi sa fie daramat si sa se ridice altul nou. Noul spital
avea 36 de paturi. 0 data cu ridicarea lui s-au re:fiicut casele domne$ti $i cele ale
epitropiei, biserica $i clopotnita798 .
153
Regulam~ntul Organic a insemnat o schimbare majora pentru viata Manastirii
Sfii~~l ~an~el~m?~· Potriv~t articolulu~ 1~3 al Regulamentului: mitropoliile, epis-
copt~le $1. manas_tmle !re?,mau sa contnbme la cheltuielile Statului ,,pentru 8$ezari
pubhc~ $1 fa~en de _bi~~ cu ~ patra part~ a ven~turilor !or din avuturile nemi$ca-
toare. ~ntrucat_ Manastmle Sfantul Pantehmon $1 Coltea aveau, prin hrisoavele de
inteme1ere obhgatia intretinerii bisericilor $i a spitalelor, ele au fost exceptate de la
aceasta masura. ·
, In ari~l 1832, pri~ ofisul din 2 aprilie, generalul Kiseleff hotaraste ca cele trei
sp1tale: Sfa~tul Pantehmo_n, Colt~~ s! Filantr~p~a sa fie reunite intr-o Eforie a Spi-
talelor, ~~and ca cele tret funda~n. sa fie admm1strate de catre o epitropie indepen-
denta,_ msa sub controlul Efone1 799 . Dupa aceasta .data, asezamiintul Sfiintul
Panteh~on ~ c':lno.scut o deos~bira.~ez_voltare, veniturile epitropiei atingiind suma
cea m~t m~lta ~t.n !tmpul funct10naru lm. Starea sa deosebita a fost remarcata piina $i
de_calatom stramt. Iata ce afirma unul dintre acestia: ,,Le grand Hospital de Pan-
tehmon ... beaucoup mieux approprie aux besoin de sa destination"8oo.
P~i~ hrisovul din I 0 iuli:e I 839 al lui Alexandru Ghica se infiinta spitalul de
n8$ten st scoala de mamichie pe un teren situat liinga Manastirea Radu Voda cum-
parat in 1837 pe seama Sfiirttului Pantelimon801. '
• ~egul~me~tul de functionare al acestui spital prevedea ca noul spital sa fie
mtretmut_dm P~~sosul venitu~ilor manastitii Sfiintul Pantelimon. ~nitial, acest spital a
a~t doua sectu cu 12 patun, precum si un paraclis unde se botezau nou-nascutii.
Spttalul de la Manastirea Radu-Voda a functionat pana in 1881, cand Eforia a cladit 0
noua maternitate in curtea Spitalului Filantropia802.
Sen;i~ifi~ativ este faptul ca asezamantul Sfiintul Spiridon, o institutie
filantrop1ca pnn excelenta, pe liinga ingrijirea pe care o acorda bolnavilor si saracil~r
cum statorn1_cea_ h?sovul ~e _in~intare, racea si alte acte de filantropie. Astfel, dintr-u~
ta~el d~ vemtun st. cheltm~h ~m I 84 I, reiese. ca Manastirea Sfiintul Pantelimon ajuta
c~1~r st o_scoala dm Greem. In 1842, acelast asezamant subventiona tiparirea unor
cart1 medtcale803.
A~easta p~rioada de inflorire a asezamiintului Sfiintul Pantelimon a fost mult
afectata de vemrea la conducerea Tarii Romanesti a domnitorului Gheorghe Bibescu
(1 _84~-1 ~48), d~sman_ cunoscut al familiei Ghica (familia ctitor)so4. Conflictul ia
sf~T$It prm n~~tr~a Im Alexandru Ghica in calitate de caimacam (1856-1858) ciind,
pnn ofis1:11 dm mhe 1856, hotaraste ca fundatia Sfiintul Pantelimon si:i fie scoasa de
~u~ admmistratia Eforiei spitalelor si incredintata unei epitropii aparte, cum era
mamte de 18328os.
Ac_easta _cerere a fo~t aproba~, insa la scurt timp, deoarece celelalte spitale nu se
pu!e~u ~n~:et1~e cu avenle propru, s-au racut demersuri pentru ca, anual, din fondul
Ma~~sttru Sfantul Pantehmon, sa se acorde un ajutor de 400.000 lei. Si aceasta
so!1c1tar_e a_ fost a~ro_ba_t~ favorabil, ~n a~es~ mod Iucrarea filantropica a a$ezi:i-
~antul~1 fitn_~ ex!1~sa _st m afara spatmlm Im, participand astfel, indirect, Ia sus-
tmerea mtregn activ1tat1 filantropice din Tara Romaneasca.
Consideram important de subliniat faptul ca in 1846, Ia cererea domnului a avut
loc u~ c_o~trol a~u~ra. ~~tivitatii ~~ezamantului din care a reiesit ca din eel~ 91 de
propnetat1 ale Manastm1 Sfiintulut Pantelimon, numai 5 nu erau donatii ale familiei
Gh1ca806 .
154
Tot aici amintim faptul ca in incinta Manastirii Stantul Pantelimon, la 1 noiem-
brie 1868 a inceput sa functioneze Orfelinatul Sfantul Pantelimon, cu un numar de
60 de baieti, cu timpul numarul lor ajungand la 100. Orfelinatul a functionat in
cadrul manastirii pana in 1881, cand a fost preluat de Ministerul lnstructiei Publice.
A$a cum am afirmat deja, a$eziimantul Stantul Pantelimon a desfti$urat cea mai
bogata activitate filantropica din Mitropolia Ungrovlahiei. Prin aceastajdee, in afara
celor aratate mai sus, mai amintim ca in 1881, in incinta sa a luat fiinta o~~coala pen-
tru surdo-muti, punandu-se in acest mod bazele invatamantului special din
Romania807 ; in timpul Razboiului de Independenta, Manastirea Sfilntul Pantelimon a
contribuit cu 100.000 lei pentru infiintarea Societatii de Cruce Ro$ie a Romaniei; la
1 mai 1897 tot in incinta manastirii de aici ,,primul serviciu de boli nervoase din tara
ce a fost incredintat tanarului Profesor Gheorghe Marinescu"808 .
Din 1926, a$eziimantul Sfilntul Pantelimon, o data cu trecerea Eforiei Spitalelor
Civile sub conducerea Ministerului Sanatatii Publice, a fost administrat de aceasta.
in plina perioada comunista, in 1977, biserica Manastirii Sfilntul Pantelimon a
fost daramata, iar incinta transformata in han $i restaurant.
Cao concluzie la acest subcapitol putem relua afirmatia809 , cares-a tacut candva
(1899) cu privire la activitatea acestui a$eziimant, $i anume ca nicaieri in Romania nu
existau institutii filantropice ca cea nascuta in jurul Manastirii Sfilntul Pantelimon,
care sa desfti$oare o lucrare filantropica atilt de ampla.
Vll.3.3. Spitalul Garla9i - Buzau 810
In ordine cronologica acesta este eel de-al treilea spital al Tarii Romane$ti, dupa
Coltea $i Pantelimon. Acest spital a fast fondat in 1792, de catre pahamiceasa Maria
Minculeasa, in curtea bisericii care i-a dat $i numele, Garla$i. Biserica de aici fusese
zidita de sotul ei, Mihail Mincu, pe mo$ia Garla$i, situata in partea de nord-est a
ora$ului Buzau, din vremea cand era medelnicer.
Sotia pahamicului Mincu neavand copii, iar rudele din familia Manaile$tilor sau
a Hrisoscoleilor fiind destul de bogate, incepe, inainte de a muri, ridicarea unui
spital, in curtea bisericii Garla$i. Totodata, pentru a se putea intretine $i a-$i atinge
scopul, li lasa prin testament cea mai mare parte a averii sale 811 .
Testamentul, pe Ianga enumerarea bunurilor pe care ctitorul le doneaza
spitalului, dispune ca aceasta ,,sa aiba numarul paturilor dupa puterea venitului, sa
aiba pururea dohtor, gerah (chirurg) cu leafti $i cu dohtorii $i oameni trebuincio$i de
812
poslU$ania (serviciul) bolnavilor, dandu-li-se $i mancarea !or $i alte trebuincioase" .
Grija sa fata de spital rezulta $i din aceea ca s-a preocupat $i de administrarea
. spitalului. In acest sens, lasa epitrop pe Episcopul Dositei al Buzaului $i pe nepotul
sau, pahamicul Grigorie, urmand ca acesta ,,la petrecania sa sa randuiasca la aceast:A
purtare de grija pe cine va cunoa$te vrednic din neamul ei impreuna cu parintii
episcopi ce vor fi dupa vremi" 813 .
Prezentarea veniturilor $i a cheltuielilor spitalului avea sa se faca de catre boierii
epitropi ai cutiei milosteniilor, prisosul urmand a se pastra la camara spitalului, pen-
tru vremurile de lipsa. Ca orice testament, $i acesta prevedea din partea donatoarei
blesteme ca nimeni sa nu schimbe ,,ciltu$i de cat macar un cuvant din cele randuite ... ,
ci sa pazeasca intocmai"814 .
155
Documentul, datat 2 aprilie 1792, intre altele, are $i semnatura Mitropolitului
Cosma -al Ungrovlahiei $i a Episcopului Dositei al Buzaului (1787-1793), intarit
fiind de domnitorul Mihail Constantin Sutu (1791-1793).
Construirea spitalului a inceput inainte de moartea ctitorului lui, insa nu s-a
terminat decat dupa moartea sa. Dintr-un hrisov al lui Alexandro Moruzi din 30
octombrie 1793, reiese ca la acea data ,,spitalul era ispravit cu toate cele
trebuincioase", ramanand numai ,,de a se a$eza un doftor $i un gerah cu doftoriile
cele trebuincioase in spitaria spitalului $idea intra bolnavi saraci la cautare" 815 •
Pentru a mai cre$te puterea economica a spitalului, la cererea Mitropolitului
Dositei $i a pahamicului Hrisoscoleanu, domnitorul hotaffi$te ,,ca spitalul sa ia pe tot
anul de la ocne bolovani de sare 250, a$ijderea $i de la Epitropia domneasca sa se dea
la spital.ul acesta pe toata luna cate taleri 20, din banii preotilor Eparhiei Buzaului, ca
sa fie aJutor la leafa doftorului $i a gerahului $i osebit sa aiba spitalul $i 25 liude
(oameni) pentru lemne de incalzit $i alte poslu$anii spitalului" 816 .
Nu se $tie cu exactitate cand a inceput sa lucreze spitalul, insa dintr-un
documen~ domnesc din 28 februarie 1794, prin care se punea in vedere Episcopului
Constand1e de Buzau sa dea lunar spitalului 20 de taleri, rezulta ca la data respectiva
spitalul dispunea de personalul medical necesar $i ca incepuse sa functionezes 11 .
Casi despre alte spitale, mai multe informatii ne ofera Dr. Caraca$ in lucrarea sa
Topografia. Astfel, cu referire la Spitalul Gilrla$i, el scrie: ,,$i Ora$ul Buzau are spital,
situat la margine, pe un loc ses si inchis cu ziduri inalte, ca $i cele de mai sus (Coltea
$i Pantelimon), insa este mai mic decat acestea. Pentru bolnavi sunt destinate doua
camere, dar sunt mici, marunte $i umede. Dupa hotararea fondatoarei, trebuie sa
ingrijeasca 6 bolnavi, dandu-le toate cele necesare; mai tarziu, urcandu-se venitul la
aproape 7.000 lei, putea sa primeasca si mai multi" 818 • Acelasi medic da $i alte
informatii tot cu privire la acest spital, tacand si mentiunea unor medici straini care
au fost adU$i aicis19.
Dupa ocuparea, in 1828, de catre trupele ruse$ti a spitalului, epitropul Dimitrie
Hrisoscoleanu, din familia fondatoare, profitand side protectia domneasca (era
casatorit cu nepoat;:l domnului), $i-a inSU$it, in mod abuziv, veniturile spitalului, care
astfel e nevoit sa-$i inchida portile.
Alte $tiri (nesemnificative) despre spital le avem din perioada de dupa 1832
c.and Eforia Spitalelor a cerut ,,ocarmuirii" judetului Buzau sa raspunda launches-
t1onar amanuntit, cuprinzand date din istoria spitalului de la infiintare pana la zi. Ca
urmare a acestei solicitari, primarul ora$ului raspunde sumar, aratand ca, la momen-
tul respectiv, spitalul era ,,darapanat, aflandu-se sub ingrijirea boierului Dumitrache
Hrisoscoleu", iar privitor la veniturile spitalului ,,nu are nici o $tiinta" deoarece
boierul ,,$ade" la Bucure$ti82 o. · '
Di~tr-un docum~nt din aceea$i perioada reiese ca orii$enii erau dispu$i sa repare
~ces! sp1tal cu cheltuiala lor, pentru a se muta in el spitalul ostii$esc de la episcopie,
1ar e1 si'l-$i poata instala in acele incaperi $COala nationa1as21.
La moartea marelui logoftit Dimitrie Hrisoscoleanu (1844), ora$enii inainteaza o
pl~ngere magistratului ora$ului, cerand sa se ia masuri pentru redeschiderea
sp1talului $i luarea averii insu$ite in mod nedrept de boier.
Magistratul, $tiind ca epitrop al fundatiei era episcopul de Buzau, se adreseaza
a_ces~uia ~n ve.derea_ in~er~e?irii pentru elucidarea cazului. Episcopul intervine pe
langa sotrn bo1erulm D1m1tne Hnsoscoleanu, statuind-o sa-1 redeschida. Cu toate ca
a promis, nu s-a tinut de cuvant.
 156
La 1 februarie 1845 s-au-racut demersuri pe langa domnitorul Bibescu in
favoarea deschiderii acestuia. Urmare a acestor demersuri, Bibescu a dispus sa se
rei:nfiinteze spitalul ,,cat mai repede cu putintA, iar in cazul in care averea lui ar fi fost
insusita de vreun particular, ea trebuie readusa in patrimoniul spitalului"822 .
·In urma acestei hotarari, la 27 mai 1846, vaduva boierului, Sultana Hrisoscoleu,
poate la sfatul episcopului, poate de teama procesului, s-a hotarat sa predea spitalul
sub ingrijirea episcopului, !;Ji o parte din avere 823 . . . . .
Magistratul insa, nemultumit de faptul ca propnetatile sp1talulm nu au fost
redate integral, introduce actiune la judecatoria locala. La randul ei, ~ultana
Hrisoscoleu inainteaza $i ea o plangere, in final ajungand la o intelegere, m urma
careia spital~l a mai primit o mosie (la Ziirnesti) si 500 galbeni imparatest! 824 . . .
·•I Nici dupa ce Sultana Hrisoscoleu, in 1846, a cedat c_onducerea sp1~alulm s.1 o
parte din averea acestuia Episcopului ~,hesa:ie, a~esta nu $1-a p1;1tut ?e~ch_1de port1le,
deoarece, daca in 1832 era ,,darapanat , ne 1magmam ca 14 am ma1 tarz1;u arata eel
putinjalnic. . . . _ ..
Vazand starea in care se afla spitalul, pentru Ep1trop1e ma1 u!;)or era sa nd1ce o
cladire noua decat sa o repare pe cea veche. Nedispunand insa de fondurile necesare
pentru acest scop, cu banii pe care-i avea, Epitropia a cumparat, in 1852, o casa
boiereasca. ,_
in anul in care a fost cumparata aceasta casa, in mai multe orase ale tarii, intre
care si in Buzau s-au infiintat asa-numitele ,,spitale districtuale" sau ,,venerice", in
care trebuiau tr~tati in primul rand cei cu boli venerice nu numai din oras, ci $i din
judet si chiar si cei din randurile armatei. in acest scop, Episcopul Filotei (1850-
1860) pune la dispozitia stapanirii, in mod gratuit, imobilul de curand cumparat,
pentru a se instala in el spitalul de boli venerice. . . , . , . taje si venituri. Numarul bolnavilor crescand mereu, iar locul unde era situat spitalul
La inceput spitalul a functionat cu un numar de 15 patun, ma1 tarzm, ~n a~ela!;)1
an, adaugandu-se inca 5 paturi. Cu acest numar destul de modest de patun, sp1talul
Garla!;li trebuia sa faca fatA bolnavilor din ora!;), din judet si din armata. Si cu toate ca
toata lumea beneficia (ne referim la autoritati pentru ca !;Ji ele trebuiau sa asigure
sanatatea locuitorilor) de pe urma acestui spital, nimeni nu ajuta cu nimic. Ahia la 1
ianuarie 1871, Consiliul judetean hotaraste infiintarea la Garlasi a 6 paturi, cu
intretinere din partea judetului 825 .
Mai amintim faptul ca la acest spital, in afara de medic, mai era un subchirurg,
un econom, un preot !;Ji 7 servitori. . . . . .
Alte informatii 82 6 din viata spitalului mai avem din vremea Im D10ms1e
Romano, celebrul episcop de Buzau (1865-1873), datorita, pe de o parte implicarii
sale in viata spitalului, iar pe de alta parte datorita marii sale personalitati.
La inceputul anului 1878 spitalul avea un numar de 16 paturi, insa la ~cur~
vreme, la 1 mai acela!;li an, s-a inchis din cauza presiunilor !acute de propnetarn
mosiei. in 1881, Spitalul Garla!;li s-a contopit cu eel comunal. Dupa aceasta data
lipsesc orice informatii cu privire la Spitalul din Buzau.
VI 1.3.4. Spitalul Filantropiaa27
Perioada cuprinsa intre anii 1806-1812 reprezinta, pentru Tarile Romane,
perioada ocupatiei ruse!;lti. Acest timp a insemnat multa saracie, mizerie $i boala.
Dintotdeauna razboiul a creat asemenea situatii, prielnice pentru proliferarea unor
boli. De pilda, in vara anului 1809, numai in Bucuresti erau peste 5.000 de bolnavi.
157
Comparativ cu numarul mare al acestora, capacitatea celor doua spitale existente,
Coltea !;Ji Sfiintul Pantelimon, nu insemna nimic.
Pentru a face fata situatiei grele create aproape toate casele de seama din capi-
tala au fost transformate in spitale osti1$e!;lti. Intrucat nici acestea nu erau suficiente,
ru!;lii cereau sa se construiasca spitale de capacitate mare, care sa aiba eel putin 700
de locuri.
Medicul de oras, dar si al Spitalului Sfantul Pantelimon, Dr. C. Caraca!;),
infiinteaza in 1810 o subscriptie publica pentru ridicarea unui nou spital in Bucure!;)ti,
care sa adaposteasca nemernicii straini (cei rara rude, bolnavii rara mijloace),
oferindu-se in acela$i timp, sa le dea $i consultatii gratuit toata viata.
Apelul doctorului Cara_ca!;) a gasit ecou in randul populatiei, care i-a raspuns cu
entuziasm, in scurta vreme cutiile milelor din Bucuresti umplandu-se, :tacand astfel
posibila ridicarea spifalului. Asa a luat fiinta, in 1811, spitalul saracilor bolnavi,
numit, datorita modului cum s-a construit, Filantropia.
Nu se stie exact unde s-a deschis acest spital. Dintr-o informatie din: 1813 se
spune ca ,,s-au inceput si s-au pus in lucrare mai intai aici inlauntru, in politie" 828 .
La scurt timp insa, constatandu-se ca avea o capacitate prea mica in comparatie
cu necesitatile existente, s-a hotarat mutarea lui la Fabrica de Postav, Ianga
Bucuresti. Locul unde s-a mu tat este cartierul Grozave!;lti de asrazi. Aici s-a ridicat un
spital mai mare, avand 50 de paturi, spitalul fiind intretinut din contributia anuala a
crestinilor si dintr-o cutie a milei, care se purta prin oras.
Datorita priceperii si implicarii Dr. Caracas, spitalul a dat rezultate foarte bune,
motiv pentru care Divanul, pentru a incuraja pe initiatori, a dat spitalului unele avan-
fiind prea mic, domnitorul loan Caragea a luat hotararea de a zidi un nou spital Ianga
ci!;)meaua Mavrogheni. El dorea sa ridice un spital ,,dupa modelul spitalelor din tarile
civilizate, pentru 200 de bolnavi". Asa cum consemneaza !;Ji documentele timpului, la
aceasta ,,lucrare filantropica $i de Dumnezeu bine vazuta fapta, toate clasele
ora!;)enilor au adus ofrande"829 .
Noua constructie ~ fost gata in 1815. Intre mijloacele de intretinere ale noului
spital se numara si vinariciul de la Manastirea Marcuta, precum si veniturile
Manastirilor Govora si Amota din Valcea, devenite metocuri ale spitalului 830 . De
asemenea, in acelasi scop, domnitorul Caragea a aprobat cererea epitropilor
spitalului de a infiinta o cheta printre crestinii care mergeau la biserica. in anul
urmator ridicarii Jui (1816), acelasi domnitor a dat porunca sa se stranga bani pe la
biserici in folosul spitalului.
Un an mai tarziu, in 1817, este intocmit Regulamentul spitalicesc, in 77 de
articole, prin care se stabilea organizarea $i functionarea spitalului. Din Regulament
reiese ca din personalul spitalului fiiceau parte preotul, doi chirurgi, farmacistul si
personalul de serviciu.
Acelasi Regulament mai prevedea ca spitalul sa primeasca orice bolnav, indiferent
de nationalitate, rasa sau religie (art. 1-4), bolnavii trebuiau sa se spovedeasca si sa se
imparta.seasca regulat $i sa faca rugaciuni pentru iertare. De asemenea, ei trebuiau
sa-si faca $i testamentul in prezenta preotului, ca eel care reprezenta o autoritate
morala (art. 5-8). Articolele 72-75 se ocupau de atributiile preotuluj83 1•
Mi!;lcarea Iui Tudor Vladimirescu a tulburat desfii!;lurarea activitatii $i de aici,
asemenea si celorlalte spitale. in urma infiintarii, in 1831, a Eforiei Spitalelor,
158
aceasta avea in componenta ei $i Spitalul Filantropia. Chiar $i dupa scoaterea
a$ezamantului Sfiintul Pantelimon din Efofia amintita, acesta avea obligatia de a
contribui cu o anumita suma $i pentru intretinerea Spitalului Filantropia.
Din documentele spitalului se mai pastreaza un stat de plata din 1833, stat ce
cuprindea pe preotul Ban, duhovnicul spitalului, Panait cantaretul $i Niculae
paracliserul832 .
Vll.3.5. Spitalul Brancovenesc
Acest spital, unul dintre cele mai renumite din tara, a fost fondat de Safta
Brancoveanu, prin diata sa din anul 1835 833 . Insa ideea ridicarii unui spital ,,pentru
cei nevoia$i" dateaza inca din anul 1751 cand Domnita Balasa Brancoveanu, matu$a
Saftei, a cladit biserica $i azilul ce-i poarta numele834 .
Gandul infiintarii acestui spital a fost nutrit $i de banul Grigorie Basarab
Brancoveanu (sotul Saftei Brancoveanu). Despre acest lucru vorbesc atat inscriptia,
cu litere chirilice, aflata pe unul din peretii rotondei de la intrarea Spitalului
Brancovenesc, cat $i testamentul sau835 din octombrie 1835: ,,am hotarat savar$irea
insurp.i cu mare dorinta a sufletului $i ravna cre$tineasca ceea ce cugeta raposatul $i
am pus in lucrare zidirea unui spital sub numirea de brancovenesc" 836 .
Testamentul mai randuie$te ca cele doua a$ezaminte brancovene$ti (spitalul $i
biserica) sa fie sub o singura epitropie. Epitropii urmau sa fie ale$i de eforia: spitalu-
lui, care ,,sa incredinteaza pentru totdeauna celui dupa vremi mitropolit al tarii, cu
$tiinta $i conglasuirea celor mai ale$i $i cu temere de Dumnezeu boeri ce sa vor trage
din neamul nostru $i a copiilor no$tri $i cu intarire domneasca" 837 . Potrivit aceluia$i
testament, epitropii aveau datoria de a se ingriji ,,cu mare ravna $i sarguinta" de
mo$iile acestor a$ezaminte, de medicii spitalului, de iconom, de secretari $i de tot
personalul, inclusiv de preotii care aveau ,,indatorirea a implini toate duhovnice$tile
datorii catra bolnavii spitalului in toata vremea".
Safta Brancoveanu, pentru a da mai multa autoritate a$ezamantului sau, a cerut
domnitorului sa <lea cuvenitul hrisov de intarire a testamentului ei. Prin urmare, fa 25
martie 1836 domnitorul Alexandro Dimitrie Ghica a <lat hrisovul de infiintare a
Spitalului Brancovenesc, iar la 14 octombrie, acela$i an, a fost deschis cu ·mare
solemnitate838 .
Peste doi ani, la 28 octombrie 1838, Safta Brancoveanu a semnat si
,,regulamentul" spitalului care reglementa datoriile intregului personal al spitalului,
incepand cu epitropii si terminand cu portarul839.
Dr. V. Gomoiu $i Dr. V. Platareanu, autorii monografiei dedicate Spitalului
Brancovenesc, <listing 1n istoria spitalului noua faze , pe care ei le numesc ,,primul
spital Brancovenesc", ,,al doilea Spital Brancovenesc" etc. Nu vom intra in detaliile
fiecarei perioade, ci ne vom rezuma doar a aminti reperele majore ale fiecarei etape.
,,Primul Spital Brancovenesc" cuprinde perioada cuprinsa intre anii 1838 si
1841. Din aceasta vreme se pastreaza o evidenta a ,,odailor", a personalului, o lista a
,,dohtorilor'', precum $i o lista cu obiectele cuprinse in inventarul spitalului. Un
moment mai insemnat din aceasta prima perioada de existenta a spitalului ii
constituie infiintarea Epitropiei la anul 1840. La sfar$itul aceluia$i ans-a propus
,,adaugarea unei odai pentru bolnavi", precum si zidirea unei noi cladiri ,,pentru
159
rarirea paturilor". Cel din urma obiectiv constituie ,,primul pas catre infaptuirea celui
de-al doilea Spital Brancovenesc"s4o.
lntre anii 1842-1857 este perioada celui de-al ,,doilea Spital Brancovenesc''. Anul
1842 reprezinta ,,o noua epoca in evolutia Spitalului Brancovenesc", deoarece, in acest
an, Safta Brancoveanu a purees la ridicarea unei noi cladiri pentru spital, alaturi de
vechea cladire. Amintim si faptul ca pentru fiecare an se pastreaza dari de seama
cuprinzand veniturile $i cheltuielile spitalului legate de salarii, medicamente etc.
,,Al treilea Spital Brancovenesc" cuprinde doar cativa ani: 1858~1863 . Primul
an coincide cu ridicarea celui de-al ,,treilea edificiu spitalicesc" si dotarea cu bai
speciale de abur. Demn de remarcat este si faptul ca acum s-a propus cape viitor
bolnavii sa fie internati in spital dupa afectiuni, sa fie randuiti pe specialitati.
De unde pana acum spitalul functionase cu un singur serviciu spitalicesc,
spitalul avand un singur sef ,,dohtorul", ajutat de ,,ipohirurgi" $i ,,felceri", de acum
inainte spitalul urma sa aibli doua sectii: una medicala $i alta chirurgicala, fiecare
fiind condusa de un medic primar841 . Interesant de amintit $i faptul ca in aceasta
perioada epitropul $i medicul viziteaza mai multe spitale din Europa in vederea
,,adoptarii regulilor de acolo''.
Cel de-al ,,patrulea Spital Brancovenesc" a functionat intre anii 1864-1876.
Anul 1864 este important in istoria acestui spital, deoarece se deschide ,,a treia
despartire spitaliceasca" $i se infiinteaza ,,prima ambulanta de consultatii gratuite".
Tot in aceeasi perioada s-a cumparat un microscop mare de la Paris $i s-au tiparit si
,,liste de dieta" 842 .
,,Al cincilea Spital Brancovenesc" cuprinde perioada 1877-1890 $i se
caracterizeaza prin intocmirea si aplicarea noului regulament al spitalului. Nu putem
sa nu amintim implicarea spitalului in tratarea ranitilor de pe urma razboiului de
Independenta din 1877.
In timpul celui de-al ,,$aselea spital" (1891-1905) s-a mai adaugat un nou
pavilion Spitalului Central Brahcovenesc, cuprinzand sectiile ginecologie,
infectioase, precum si farmacia 843 .
intre anii 1904-1916 s-a mai construit un nou pavilion care cuprindea sali
pentru consultatii, morga si un laborator $i s-a dat un nou regulament pentru
,,serviciul consultatiilor gratuite si al admiterii bolnavilor in serviciile medicale $i
hirurgicale", regulament aprobat in 15 aprilie 1904.
Penultimul spital, ,,al optulea" a functionat in perioada dificila a primului razboi
mondial (1916-1918). Deoarece in aceasta vreme conducerea tarii s-a retras.in
Moldova, si Epitropia A$ezamintelor Brancovene$ti s-a retras la Iasi, intreaga ei
avere fiind lasata in mainile unui personal administrativ $i medical care functiona
prin delegatie.
Plecand conducatorii fire$ti ai spitalului se poate spune ca, de drept, Spitalul
Brancovenesc a incetat, iar ca urmare a cuceririi Bucure$tiului si confiscarii
bunurilor spitalului ($i alungarea personalului) a fost, practic, desfiintat.
in aceasta vreme, epitropii legali impreuna cu directorul Grigorie Greceanu au
organizat la Galati si apoi la Ia$i, in cladirea Seminarului Veniamin Costachi, un alt
,,Spital Brancovenesc", care a continuat si faima, dar $i binefacerile celui din
Bucure$ti844 .
160
Ultimul spital, ,,al noualea" a functionat din anul 1919 pana in anul 1980 cand a
fost demolat din ordinul lui Ceau$escu, deoarece urma sa se ridice in apropiere Casa
Republicii $i constructiile aferente.
Din aceasta perioiida retinem infiintarea, in 1920, a doua servicii: unul de
oftalmologie (cu 10 paturi) $i celalalt de ginecologie. In vederea deschiderii-celui din
urma serviciu, spitalul a scos o publicatie ,,de specialitate". Amintim $i faptul ca din
anul 193 7 in cadrul Spitalului Brancovenesc a inceput sa functioneze ,,Serviciul
Consultatiilor de boli de piept" 845 •
Se cade a aminti, in acela$i context, in cateva cuvinte, de ceea ce s-a numit
,,A$ezamintele Brancovene$ti". A\:easta institutie a luat fiinta ca urrnare a contopirii
a doua fundatii distincte: Fundatia Domnitei Bala$a Bnincoveanu 846 $i Fundatia
Banesei Safta Brancoveanu 847 • Cele doua fundatii au fost inzestrate cu averi
considerabile, din venitul carora urmau sa se intretina. Dupa trecerea la cele ve$nice
a domnitei Bala$a, fundatia ei urma sa fie administrata de un epitrop mirean, ales de
familia Brancoveanu, iar in 1835, la fondarea Spitalului Brancovenesc, Safta
Brancoveanu, sub a carei grija se gasea pana atunci Biserica Domnita Bala$a, a
oranduit, prin testament, ca epitropii spitalului sa aiba $i Epitropia Bisericii; iar
conducerea celor doua asezaminte sa fie sub o singura epitropie. Privitor la titulatura
spitalului, precizam faptul ca, in coresporidenta pastrata, pana in anul 1844, ~ceasta
era de ,,Direcsia spitalului'', iar dupa aceasta data s-a adoptat denumuea de
,,Epitropia Asezamintelor Brancovene$ti" 848 •
Vll.3.6. Spitale de scurta durata. Spitalul Obedeanu -
Craiova849
Acest spital, potrivit marturiilor existente, a fost infiintat de catre Constantin
Mavrocordat(1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758, 1761-1763)in
1737. Spre deosebire de alte spitale, in cazul de fata nu se cunosc prea multe
amanunte despre fondarea lui.
Pahamicul Obedeanu a inceput zidirea unei manastiri in Craiova. La terrninarea
ei in 1753 el a inzestrat-o cu mo$ii, vie etc. Patru ani mai tarziu (in 1757), tot aici,
C~ristanti~ Mavrocordat a ridicat ,,2 case cu 12 paturi pentru saraci neputinciof;li
bolnavi $i a$ezamant f;li doctor pentru tamaduirea de rane" 850 •
Scutit de dari f;li daruit cu privilegii, spitalul $i-a des:fasurat activitatea pana in
1775 cand mo$tenitorii familiei Obedeanu nu mai respecta dispozitiile fondatorolui.
Acu~ intervine Episcopul Ramnicului, care adreseaza o cerere Domnitorului
Alexandru Ipsilanti, prin care solicita aprobarea ca aici sa se infiinteze o $COala (un
seminar) pentru pregatirea candidatilor la preotie851 •
Ca urmare a aprobarii de catre dornnitor a acestei solicitari, fondurile alocat~ se
imparteau intre spital $i seminar, intre medic f;li bolnavi pe de o parte f;li preoti $i elevi
pe de alta parte.
In 1794 s-a depus o reclamatie, in urrna careia s-a stabilit: Manastirea Obedeanu
sa nu mai fie metoc al Episcopiei Ramnicului si sa se hotarasca definitiv ,,dupa starea
manastirii si trebuinta politiei (oraf;lului), ce este mai cu cuviinta a se intocmi in acea
manastire, ori numai f;lcoala cu dascal $i cu cati ucenici, ori nurilai spital cu doctori $i
ciiti bolnavi"852 •
161
In urrna acestor neintelegeri, la 28 august 1794, domnitorul Alexandro Moruzi
hotaffi$te inchiderea definitiva a Spitalului Obedeanu $i infiintarea la aceasta manastire
a unei $Coli de invatamant ob$tesc, permitand doctorului ora$ului sa locuiasca in el,
probabil cu scopul de a ingriji ($i) de elevi.
Vll.3.7. Spitalul Dude::jti
Acest spital a luat fiinta in anul 1795, ctitor fiind domnitorul de atunci al Tarii
Romane$ti, Alexandro Moruzi (1793-1796, 1799- 1801).
La baza ridicarii noului spital au stat eel putin doua motive: din cauza
nenumaratelor plangeri din partea celor ce conduceau Spitalul Sfantul Pantelimon ca
nu au suficiente fonduri pentru a implini vointa ctitorului, $i din cauza inmultirii
epidemiilor de ciuma.
Spitalul a fost terminat in anul 1796, la lucrari contribuind $i manastirile Cozia,
Tismana $i Campulung. Odata cu spitalul a fost ridicata $i o biserica cu hramul
Sfiritilor Haralambie, Alexandru $i Visarion cu doua intrari: una spre spital si alta
spre Ora$853 •
Hrisovul de la 1 iulie 1796 randuie$te cele necesare functionarii spitalului. Pen-
tru a asigura 'intretinerea spitalului, dornnitorul 1-a inzestrat cu venitul unor manastiri
neinchinate, care au $i contribuit la ridicarea lui, cu vremea numarul donatiilor
crescand.
Despre acest spital nu sunt foarte multe documente, majoritatea celor care se
mai pastreaza se refera, in special, la mil)carea bolnavilor din spital, la intretinerea
!or, la personalul spitalului f;li doar cateva repere din viata lui. La fel de putine
informatii avem $i despre tratamentul f;li medicamentele folosite 854 •
De$i, dupa cum am vazut, rostul spitalului a fost in primul rand de a ingriji de
cei bolnavi de ciuma, in lipsa acestora erau tratati f;li cei cupriilf;li de alte afectiuni. In
afara activitatii sale curative, Spitalul Dude$ti mai avea $i alte obligatii profilactice,
anume aceea de a interveni atunci cand se iveau focare infecto-contagioase in tara, in
vederea inlaturarii lor.
Din unele informatii mai reiese ca spitalul, dincolo de obligatiile de natura
medicala, in anumite situatii, a contribuit cu fondurile sale la lucrari edilitare sau
chiar a dat cu imprumut anumite sume altor institutii 855 •
In timpul stapanirii rusef;lti 856 , in 1808, cu aprobarea Mitropolitului Gavril
Banulescu Bodoni (numit exarh peste mitropolitii Ungrovlahiei $i Moldovei),
calugarii manastirilor inchinate spitalului au rellf;lit sa scoata manastirile de sub tutela
spitalului, af;la incat veniturile lor sa ramana propriilor manastiri f;li sa nu mai fie
obligati, ca pana acum, sale dea spitalului 857 •
Insa acest nou statut obliga manastirile respective ca in caz de epidemii sa
contribuie cu cele necesare functionarii spitalului, evident ca aceasta modificare a
~tatutului spitalului a avut efecte negative, determinand o saracire a lui. Astfel, la
izbucnirea ciumei din 1813, spitalul nu avea capacitatea de a primi bolnavii,
deoarece a aduna o suma foarte mare, necesara functionarii lui, intr-un timp atat de
scurt era efectiv imposibil.
Intrucat nici in toamna aceluial)i an ciuma nu dadea semne de incetare,
domnitorul a poruncit sa se faca o suta de bordeie in preajma spitalului, pentru
162
adapostirea bolnavilor. Cu toate fondurile adunate ulterior, tot nu erau suficienti bani
pentru a face fata cheltuielilor necesare ingrijirii atator bolnavi. Salvarea a venit de
Sus. in ianuarie 1814, epidemia s-a stins858 .
Dupa aceasta data, infonnatiile sunt sporadice. De pilda, dupa atml 181 q, aflam
de unele masuri prin care se impunea manastirilor ,,pentru cheltuiala ce trebll.ieste ...
859
ca sa se inveleasca si sa se dreaga spitalul ot D.udesti fiind foarte stricat" .
Deoarece prin 1824 circula zvonul ca va izbucni din nou o epidemie de ciuma,
domnitorul Grigorie Ghica ( 1822-1828) a convocat boierii pentru a lua masurile
necesare repararii spitalului. Lucrarile de reparatie s-au tacut 1n anul unnator, insa nu
de prea buna calitate pentru ca, potrivit unor informatii, ,,sumele cheltuite au folosit
mai mult domnului decat asezamantului" 860 . . sco~l1: gr~ce~sca, $1 asa, pentru scoala trebuie sa ramana pentru totdeauna". Cativa ani
Anul 1825 reprezinta un reper important din existenta spitalului, intruciit acum
acelasi domnitor Grigorie Ghica hotaraste trecerea spitalului in grija Departamentu-
lui Obstirilor si sub Eforia Mitropolitului tarii 861 • ·
in anii 1828-1829, epidemia de ciuma a izbucnit din nou, ea tacand ca ,,odaile
ce sunt la spitalul ot Dudesti sa fie insuficiente, pentru a cuprinde pe toti ciumatii",
ceea ce a fiicut ca si conditiile si posibilitatile de ingrijire sa fie precare. Din
documentele ce dateaza din aceasta vreme rezulta ca ,,alimentatia era foarte slaba si
insuficienta, niaterialul medical si medicamentele folosite erau, de asemenea, foarte
putine, incat, deseori, tratamentul se limita la inlocuirea apei de baut cu zeama de
orez"862 .
Din aceleasi marturii aflam ca atmosfera din spital, mai ales din cauza supraa-
glomerarii, era atat de deplorabila, incat se tacuse o.,,duhoare" care necesita arderea
de ~ina, ,,spre a face aerul pentru scurta vreme mai respirabil" 863 . Dupa aceasta data,
informatiile se raresc tot mai mult. Manastirile nu-1 mai sustineau, iar bugetul Statu-
lui nu aloca nimic pentru !ntretinerea lui, deoarece ,,grija ocrotirii sanatatii capitalei
era lasata in cea mai mare parte pe seama filantropiei particularilor'', ceea ce a tacut
ca an de an spitalul sa se ruineze din ce in ce mai mult.
Dr. Caracas, eel care a descris toate spitalele din aceasta perioada, referindu-se
la spitalul Dudesti, a consemnat: ,,Spitalul era aproape o ruina, de nelocuit ... in caz
de ciuma, spitalul nu ar fi capabil sa primeasca si sa trateze bolnavi" 864 . Si dupa cum
arata acelasi autor, daca Spitalul Dudesti n-a prezentat prea mare interes in vremurile
de ciuma, cu atat mai putin acum ciind ea trecuse.
In perioada care a urmat, destinatia sa a fost schimbata, functionand mai intai ca
penitenciar (dupa 1835), iar in 1848 si dupa aceea drept cazarma pentru ostile straine
care au intrat in Bucuresti. Prin ofisul domnesc din 1851, Spitalul Dudesti a fost
transformat in spital de boli venerice. Ultimele stiri despre acest asezamant merg
pana prin 1859-1860s6s.
Vll.3.8. Spitalul lona~cu - Slatina866
Negustorul Ionascu din Slatina a ridicat o biserica inchinata Sfintilor Nicolae,
Dimitrie si Gheorghe. Aici, ctitorul dorea sa ridice si un spital. Nu stim ins~, cand si
in ce imprejurari s-a ridicat.
Intr-un act din 1797, semnat de Neaga, sotia lui Ionascu, se face pomenire de
spitalul ,,ce s-a inceput a se face de raposatul sot" si pe care ea se obliga a-1 continua.
163
~a f~ce, in actu~ amintit, urm~toarea :tagaduinta: ,,Ma leg ca din caramida si var si
smdnla ce se afla la fata loculm, sa fac doua odai, si o cuhnie si un cuptor de paine tot
liinga acele odai, toate de zid"867.
Di.n ~auza fondurilor ~nsu.ficjente, ctitoria fiigaduita n-a putut fi ridicata si,
probabll'.1 s-a ~at o.alta destmat~~- ~nca in.timpul vietii sotiei lui Ionascu, domnitorul
~onstantm I~silantl acorda scoln dm Slatma unele scutiri ,,pentru simbrie dascalilor
$~ hran.a lor $1 cheltuiala bisericii si dresul fortaretelor de acolo din oras"s6s. Sa fi fost
$1 clad;rea inceputa a spitalului trecut in riindul fortaretelor? E posibil.
· _ Intr-u~ document din anul 1819, epitropii ctitoriei Ionascu aratau domnitorului
,,ca a~est sp1tal_ n~ se putea cauta din pricina marilor cbeltuieli si s-au schimbat in
ma1 tarzm, m decembrie 1822, Grigorie Ghica porunceste Eforiei scwlilor sa se
ingrijeasca de ,,epitropia acestei i;;coale ot Slatina"869.
Vll.3.9. Spitalul din Targovi~tea 70
. P~ntru bolnavii din Targoviste, ca si pentru strainii care poposeau aici la 31
1~nua~1e 1822, s-a .<lat voie locui~orilor din Tiirgoviste sa fad spital cu patru damere
$1 casa pentru locumta doctorulm, casa pentru spitarie si spiter, cu toate cele necesare
bolnav1lor.
S1:1rsa de i?treti?ere pe.ntru spital ~ra compusa din taxa ( o para la leu) din
afa~enle ce se n.1che~a~ la targul .ce. se !mea in toata vinerea pe mosia .orasului si
vemtul de la cutta m1le1 a fie~are1 b1senci din oras. Strainii aflati in calatorie prin
oras, _daca doreau, puteau sa plateasca ceva, daca nu, nu erau obligati.
In cazul in .c~r~ .~on~urile ~in s~rsele mentionate nu erau suficiente pentru
desfiii;;urarea a~tlVltatn sp1talulm, tot1 cetatenii orasului erau obligati sa contribuie
pentru a se reahza necesarul ce asigura functionarea luis11.
Dupa ce c~adirea a fost ridicata si toate cele necesare procurate, s-a constatat ca
nu erau bolnav1, ,,deoarece neobiimuiti fiind cu spitalul, isi fac boalele prin casele lor
parandu~_li-~e s~italul.scurtarea vietii 10(872 • Pentru ca banii cheltuiti sa nu fie irositi:
mosnenn dm Targov1ste au cerut ca sp1talul sa fie mutat la biserica Sfantul Nicolae
unde s~ funct~on~ze ca scoa~a, ceea ce, in septembrie 1824, domnitorul a aprobat873.'
• D1~ motlvatia renuntani la spital se poate trage concluzia ca locuitorii orasului
Tar~o.v1ste _av.eau. o alta mentalitate despre spital. Ei vedeau in spital bolnita
trad1t.10n~la~ m ttmp ce aceasta noua cladire, cu un alt nume (reamintim ca
aprox1mattv m acea~ta perioada se introduce termenul de spital, preluat din Apus si
care ?U a fost tocma1 usor receptat) le impunea, in viziunea lor, o anumita rezerva.
. I_n .~ecolul ~l XX-!ea,.~pita.le!e din Romania au fost organizate pe baza
prmc1p11lor crei;;tme de mg~1Jire s1 a~ut~r~re a celu.i aflat in suferinta. lncepand cu
19~3, Statul a el.ab?rat o sene de leg1 pnvmd orgamzarea asistentei sociale, Biserica
avand un rol actlv m aceasta lucrare.
~erviciul social de spital a fost organizat pentru prima data la noi in anul 1929
la ~p1talul ~~ltea. La organizarea lui au contribuit mai multi factori: Efori~
Sp1t~l~lor ~ivtle, ~.coala S;uperioa~a ~e 1?-sistenta Sociala si Biserica prin medicii
cres~m1, pnn preot11 de cantate, pnn 1mbmarea, precum odinioara, a tratamentului
med1camentos cu rugaciunea.
164
La marile sarbatori crestine, Craciun, P~te, preotii organizau colecte de bani,
imbracaminte si alimente pentru a fi distribuite celor bolnavi si nevoi~i. De pilda, in
anul 1933 toate spitalele din retea aveau bine pus la punct un serviciu social, fiira
indoiala ca acesta era specificul filantropic al Bisericii.
Dupa anul 1948 acest serviciu a fost desfiintat (desfiintarea lui fiind, de fapt,
tocmai o recunoastere a specificului lui crestin, bisericesc), iar accesul preotului in
spital oficial nu mai era permis.
in anul 1960 i s-a permis Bisericii Ortodoxe din Muntenia infiintarea a doua
Case sanatoriale: la Manastirea Dealu (pentru barbati) si la Manastirea Viforata
(pentru femei)S 74 , ambele fiind deservite de calugarite.
Daca in perioada trecuta, Biserica (intelegand, evident, slujitorii ei) nu avea
voie sa mearga la spitale, la aziluri si alte institutii filantropice patronate exclusiv de
Stat, bolnavii, cei care se puteau deplasa sau familiile lor veneau la Biserica, avand
nadejdea ca prin ea vine sanatatea sufleteasca si trupeasca.
Vll.4. Asistenta acordata de Biserica orfanilor
Informatiile privitoare la aceasta forma de filantropie sunt destul~de sarace, mai
ales pana in secolul al XVIII-lea acestea lipsesc cu desavarsire. Insa, avand in
vedere, pe de o parte importanta de care acestia se bucura in inv~tatur~ ~an~itqrului
(Matei 19, 13-14), iar pe de alta grija pe care le-au acordat-o b1zantm11, ce1 care au
constituit modele de filantropie pentru noi, nu putem concepe ca ei sa nu fi fost in
atentia Bisericii noastre din acest punct de vedere.
La fel nu ne putem nici macar imagina ca in trecutul poporului nostru nu au
existat co~ii saraci, bolnavi sau orfani care sa fi avut nevoie de grija si ajutorul
Bisericii.
Daca mai avem in vedere faptul ca poporul nostru a fost de multe ori incercat de
razboaie si boli de tot felul, este imposibil sa nu fi ramas multi copii fiira parinti, dupa
cum nu a fost posibil, asa cum am vazut deja, ca erau multe vaduve, saraci etc::. De
asemenea, daca citim cu luare aminte atat carti de invatatura cat si pravile, vedem
exprimat destul de !impede ca preotul devenea parintele orfanilor, iar comunitatea
crestina familia lor.
. Din aceasta perspectiva, afirmam, chiar 1n lipsa unor marturii evidente, ca
Biserica noastra, care mereu a fost preocupata de filantropie, aceasta fiindu-i
specific, s-a ingrijit si de copiii ce aveau nevoie de ajutor. Astfel, consideram ca nu
gresim daca afirmam ca membrii comunitatii crestine in frunte cu preotul se ingrijeau
de cele spirituale, dar si de cele materiale ale orfanilor.
Pe Ianga grija comunitatii in mijlocul carora traiau orfanii, si manastirile s-au
implicat in mod activ in aceasta opera filantropica. Manastirile de calugarite preluau
fetele orfane, iar cele de calugari pe baietii orfani. in cazul in care aceste a$ezaminte
aveau un numar mai mare de copii, ceea ce, evident, necesita posibilitati economice
mai consistente, ierarhii si domnitorii daruiau bunuri, privilegii si scutiri de dari.
Amintim in acest sens, prevederile A$ezamiintului lui Antim Ivireanul, care
randuia pentru orfani bani si haine. Multi ierarhi de asemenea, se ocupau in cursul
vietii sau lasau prin testament anumite sume pentru ingrjirea orfanilor, pentru
trimiterea lor la studii etc. De pilda, Episcopul de Roman, Melchisedec (1979-1892),
165
1asa prin testament ca in casele sale din fata Episcopiei sa se infiinteze o gradinita
pentru copiii din Roman, precum si o scoala de cantareti, in care sa fie primiti numai
copii orfani, avand intretinere gratuita875 •
Un mod de a strange fonduri pentru asistenta orfanilor 1-a constituit, ca si in alte
forme de filantropie organizate de Biserica, cutia milei, alaturi de care, uneori, se
primeau si donatii exprese sau din diverse alte venituri 876 •
Cei cares-au ocupat in mod sistematic de ingrijirea orfanilor, si despre care se
pastreaza informatii, sunt Mitropolitul Grigorie al II-!ea (1760-1787) si domnitorul
j\lexandru Ipsilanti (1774-1782, 1796-1797). In timpul lor apare primul
orfanotrofion din Bucure$ti.
Acest asezamant avea, practic, doua cladiri. Una se afla biserica Domnita
Bala$a 811 , unde, asa cum prevedea hrisovul, urmau sa locuiasca orfanii de parte
barbateasca, cealalta, la Manastirea Tuturor Sfintilor pentru fetele orfane. Pentru ca
numarul orfanilor de la Manastirea Domnita Balasa era mai mare decat capacitatea
cladirii (100 de baieti), domnitorul, cu cheltuiala sa, a adaugat cateva camere ,,nefi-
ind deajuns cele dintai".
Si la orfanotrofionul de la Manastirea Tuturor Sfintilor, care potrivit unor
cercetatori ar fi luat fiinta mai tarziu 878 , erau ingrijiti tot 100 de orfani (fete). Fetele
erau initiate de catre calugarite in lucrul manual, ele putand sa locuiasca si cu doicile
!or, bineinteles in cazul in care acestea erau de varsta mica.
Si aceasta institutie era coordonata, asemenea tuturor ~ezamintelor filantropice,
de o Epitropie al carei pre$edinte era mitropolitul tarii. in cazul 'in care acestia erau
de acord, copiii orfani puteau fi dati de suflet. De starea sanatatii lor se ingrijea un
medic platit de manastire.
In 1798, orfelinatul de la Manastirea Tuturor Sfintilor a fost refacut de
Constantin Hangerli (1797-1799), care ii daruieste si Manastirea Strehaia. Dintr-o
informatie din 1819 aflam ca aceasta manastire contribuia anual cu suma de 5.000 de
taleri pentru intretinerea orfelinatului.
Cu acordul Mitropolitului Dositei Filitti, domnitorul hotaraste sa se ingrijeasca
40 de fete si 40 de baieti intr-o cladire ce urma a fi ridicata de Manea Brutarul spre
pomenirea tatalui sau Ianache, motiv pentru care Constantin Ipsilanti acorda o serie
de scutiri brutarului.
In 1824, Grigorie Ghica pune bazele unui a$ezamant pentru orfanii evgheniti
(orfanii de neam bun, cei care mosteneau o oarecare avere), al caror prim ocrotitor
era Mitropolitul Grigorie Dascalul (1823-1834) 87 9.
Reformele initiate de generalul Kiseleff, din perioada ocupatiei rusesti si a
Regulamentelor Organice, s-a resimtit si in institutiile de ingrijire a orfanilor. Astfel,
la 1829, se reunesc Casa de milostenie, Orfanotrofia si Casa scoalelor Obstesti sub
conducerea unui comitet, avandu-1 in frunte pe mitropolitul Ungrovlahieisso.
Acest comitet a elaborat un Regulament in mai multe puncte, care sa
reglementeze atributiile si modul de functionare a lui. intre altele, cu privire la copii,
se stabilea ca acei care fiind abandonati, erau gasiti, urmau sa fie botezati de preotul
bisericii din locul respectiv, preotul fiind obligat sa inregistreze numele copilului
botezat intr-un registru special, iar la mana lui sa fixeze o tablita cu date de
0
identificare. Un alt articol prevedea pentru preoti obligatia de a cerceta doicile carora
le erau incredintati orfani, pentru a constata daca erau bine ingrijiti. ln caz de moarte
prematura, preotii erau obligati sa-i inmormanteze crestineste 881 •
166
Legea Caselor Publice din 1832 venea cu noi prevederi pentru casele de orfani
$i, implicit, pentru preoti 882 . in anul 1862, Elena Cuza organizeaza in Bucure~ti, langa
Palatul Cotroceni, sub indrumarea Bisericii, un a~ezamant pentru fete orfane,
~ezamant ce avea 100 de locuri, $Coala primara $i ateliere ~coala.
in 1881, serviciul de asistenta al orfanilor trece sub conducerea administratiei
Bucure~ti, cativa ani mai tarziu, in 1894, luand fiinta a~a-numitele OsptW1rii
comunale, care aveau datoria de a se ocupa de copiii gasiti, de infirmi $i alienati.
Aceste noi forme de organizare a activitatii privitoare la copii erau conduse de
comitete in componenta carora intrau $i clerici.
in a doua jumatate a secolului al XIX-lea apar o serie de orfenite, societati
filantropice pentru ajutorarea orfanilor, ele purtand numele sfintilor protectori. De
pilda, in 1897, Ecaterina Cantacuzino i:nfiinteaza, cu binecuvantarea Mitropolitului
primat Iosif Gheorghian, Asociatia.Sfan ta Ecaterina 883 •
in 1916, Episcopia Ramnicului a facut o colecta in toata eparhia pentru
sprijinirea orfelinatului romanesc de la Sibiu, infiintat cu scopul ingrijirii orfanilor
de razboi. Dupa primul razboi mondial, din initiativa Mitropolitului primat al
Bisericii noastre, Miron Cris tea, devenit ulterior (din 1925) primul patriarh al
Romaniei, a luat fiinta la Campulung-Muscel Seminarul pentru orfanii de razboi (in
1922), care i-a purtat $i numele884.
Din 1923 apar in Romania legi care reglementeaza organizarea $i desra$urarea
activitatii de asistenta sociala, in cadrul carora se infiinteaza leaganul $i orfelinatul.
Aceste institutii de~i de Stat, au primit un important ajutor din partea Bisericii,
precum ~i din partea unor institutii de binefacere particulare 885.
Fara indoiala ca numarul acestor institutii, care aveau ca obiect de activitate
ingrijirea complexa a copiilor a fost foarte mare, de aceea nu dorim sale enumeram,
ci ne limitam doar a mentiona faptul ca, potrivit datelor furnizate de Institutul
Statistic din Romania, in perioada 1930-1940, in Romania functionau peste 400 de
Comitete locale ce se ocupau de problemele copiilor886 .
Datorita problemelor complexe ivite in special dupa primul, chiar $i al doilea
razboi mondial, in ce prive$te ingrjirea copilului cu diferite probleme, au aparut o
multime de asociatii ~i forme de asistenta a acestora. Deoarece, pe de o parte numarul
lor este destul de ridicat, iar pe de alta ele nu au aparut numaidecat din initiativa
Bisericii, ci doar in spiritul invataturii ei, nu le vom prezenta, ci doa~ vom preciza ca
despre acestea au scris Fiorica Manoiu $i Viorica Epureanu, in lucrarea mentionata887.
Dupa 1948, a$a cum se $tie, Biserica n-a mai putut activa direct in acest
domeniu, i:ngrjirea copilului in general fiind preluata de Stat.
in finalul acestui subcapitol se cuvine sa precizam urmatorul fapt, anume ca, in
cazul unor asociatii fie dinainte de 1948, fie mai cu seama dupa aceasta data, chiar
daca Biserica nu le-a organizat sau tutelat, n-a angajat clerici, activitqtea sociala in
sine, de cele mai multe ori, a avut un accentual spirit crestin. in special fn domeniul
social se cere din partea lucratorului dragostefata de aproapele, filantropie, de aici
izvorand valoarea si consistenta muncii cu caracter social.
Vll.5. Asistenta acordata de Biserica in timp de razboi
Nu putem vorbi de slujirea filantropica a Bisericii rara a aminti, eel putin, $i de
grija pe care aceasta a manifestat-o fata de fiii ei aflati pe campurile de lupta, in
167
timpul mi$ciirilor tArane$ti sau revolutionare sau in alte momente dificile (si au fost
numeroase) cand trebuiau sa-$i apere credinta $i neamul. ·
. ,. ~~eotii, nu nu~ai ca sfinteau steagurile $i impa~eau soldatii inainte de lupta
c.1 !' $1 :nso!eallc ~e ca~pul de lupta !ncurajandu-i, citindu-le rugaciuni, spovedindu-i
$1, 1m~~rta$mdu-1, sluJmd Sfa~ta L1tur~hie, ingrijindu-i cand erau raniti, iar atunci
cand 1$1 dadeau Ob$tescul sfii~1t prohodmdu-i.
Pa~c~ nicaieri p~eotii_ nu $i-.a~. pus ~iata pentru semenii Jor ca in asemenea
v~emun $1, I~ fel! mc1~data ~re~tmn nu $1-au s1mtit mai aproape pastorii ca atunci
cand erau alatunde ei. Ammt1m in acest context de pilda, pe preotul Stoica din
Fare~, cares-a aflat in oastea Jui Mihai Viteazul.888
Iar ~tunc.i ~and nu e~au a!aturi de ost~i, erau eel mai de seama sprijin al celor de
acasa, a1 famtlnlor ?S~$llor. In ~~emuri de razboi, greu nu era numai pe camp, ci $i
~casa, ~e mult~ on fond nevo:ti s~ se refugieze din calea du$manilor, multi se
lmb.olnaveau, d~n cauza celor cazut1 pe front ramaneau vaduve, orfani etc., cu alte
cu~mte, o multime de oameni carora preotul le era efectiv ceea ce se ~i numeste·
pannte. · ·
Exista suficiente marturii care dovedesc prezenta preotilor la evenimentele din
1821, 184~, 1859, 1877, 1907, precum $i in cite doua razboaie mondiale.
Cons1de~am ca e~t~ s~ficie~t sa dam un exemplu, ce ni se pare convingator,
pentru a expnma o opm1~ $~ o actmne generala a Bisericii, privind participarea ei la
toate evenn~entele ammt!te. Astfel, se relateaza despre un preot, Constantin
Radulesc~, dm Ocnele Man, care se adresa Ministerului Instructiunii Publice la 16
septembne_ 1,877, :u u~ato~~~le cuvinte: ,,De$i subsemnatul ma gasesc impovArat de
o gr~a fam1he, ~vand a mgnJ1 de patru fete $i de$i am mai oferit si 1o lei la Crucea
Ro$1e, pr~cu~ $1 o vaca, vaza~~ grea~a im~rejurare in care se afla azi tara, vin prin
aceast~ $~ma! ofer pentru fr~tu nostn osta$1, cate I 0 lei pe fiecare luna din salariul
meu, pana la mcetarea razbomlui"Bs9.
Dorim sa pre~izam ca ge~t~l preotului citat, nu este un act singular, ci este un
exemplu parad1g~a p~ntru act1~1tatea filantropica a Bisericii in cazuri speciale.
_ <:;a o caractenst1~ a ~cestu1 mod de filantropie amintim $i publicarea de carti de
rugacmne p~ntru ost~i. S1gur, nu putem sa nu amintim ceea ce a constituit 0 fonna
de fi!antrop1e a ~isericii ~e ma~e amploare'.anume participarea calugarilor $i in
special al ~alug~ntel.or ~, l~ ca~1tate de suron medicale, pe front, alaturi de ost~i.
89
Este d~ pnsos. sa ma1 ammtim s1 faptul ca unii dintre slujitorii biserice$ti plecati pe
frontAs1-au gas1t acolo sfa~itul.
. In concl~zie; put.em afirma ca avem toate elementele care ne indrituiesc sa
sustmem ~ B1senca dm T~ra Roman~a~ca, de la organizarea ei ca mitropolie, a fost
prezenta, l~ mo~ i:le?ar; la mtreaga activ1tate filantropica, ea fiind cea care a initiat-o
propovadmt-o $1 sava~1t-o . '

Capitolul VIII
Filantropia practice in Moldova
Deoarece cele doua tari romanesti, Tara Romaneasca si Moldova, au avut
dintotdeauna constiinta originii si a limbii comune si intrucat ambele s-au organizat,
politic si bisericeste, dupa acelasi model, eel bizantin, si modul de organizare si
1nfilptuire a lucrarii filantropice a fost 1n cea mai mare aceeasi. Pentru ca cele doua
mitropolii au evoluat cu accente diferite, accente date de contextul uneori diferit,
este firesc ca activitatea filantropica sa aiba si oarecare deosebiri. ··-·
Din aceasta perspectiva, reperele filantropice prezentate 1n capitolul anterior, cu
unele diferente, nu de mare importanta, raman valabile si pentru istoria filantropiei
din Moldova.
Vlll.1. Asistenta publics a saracilor
Potrivit unei afirmatii a Prof. Dr. Simion Reli, cu privire la activitatea filantropica
la romani, ,,1ngrijirea de cei saraci si bolnavi a fost lasata 1n cursul vremurilor numai 1n
seama Bisericii si a particularilor cu dare de mana si cu sentimentul iubirii de
oameni"891 .
Aceasta afirmatie o apreciem ca fiind valabila numai 1ntr-un anumit caz, anume
daca prin Biserica intelegem pe toti cei 1ncorporati 1n ea prin Sfintele Taine.~ Daca
1nsa prin Biserica 1ntelegem pe ierarhi, clerici, manastiri, afirmatia !acuta mai sus
este partial valabila, pentru ca atilt in Tara Romaneasca, a carei istorie filantropica a
Bisericii am prezentat-o, cat si 1n Moldova, dupa cum vom prezenta, 1n lucrarea
filantropica un rol important 1-au avut domnitorii, boierii si alti oameni cu o anumita
stare materiala.
Ca o caracteristica a lucrarii filantropice la noi, asezamintele de asistenta socialii
au fost fondate pe Ianga manastiri, aceasta vrand sa sugereze ca binefilcatorii sau
ctitorii lor au avut ferma convingere ca, inclusiv sanatatea fizica, se putea dobandi
mai degraba aici, sau, eel putin, aici puteau fi mai bine 1ngrijiti. Si daca la cele
afirmate mai amintim, ca si 1n cazul Tarii Romanesti, ca la manastiri erau icoane
!acatoare de minuni, moaste de sfinti si chiar duhovnici cu darul vindecarilor, putem
intelege mai bine de ce asezamintele filantropice au fost ridicate pe Ianga manastiri.
:-Erimul PQn:tP. din Moldova c_Ere s-a ingrijit in mod activ si evident de lucrarea
_ fil~ntropi~a, .eel putin-dupa·aocu1?entefo care ·se p~str~aza; a .fost Stefa~~s_ej1Yfaf.~. §i
Sfant (1457-1504). El a fost pnmul care ..~-a gal_ld1t sa aduca un docfor pentru
- nevoilemiilflriili, pentru.nevoile orasului"892 . ·- --. · -
169
. M_ai mult, din unele informatii aflam ca acelasi domnitor al Moldovei s-a ingrijit
chiar s1 de sanatatea obstii ~~p~stiri,i :?;9grnf.!:1 pe care a ajutat-o foarte mult. in acest
sens, se mentioneaza ca, la 10 mai 1466, Stefan eel Mare a daruit manastirii sus-
numite ,,100 ducati unguresti anual". Pentr'li'acee~'i"iiialla'Stfre ,,marele voievod a
E£lit uu spit~Unz~sti;.;;i.J;1}ncepand cu 13 septembrie 142.1 iar ulterioramalranauif..
inca 500 aspri 1n fiecare an':s93. """" •
intrebarea cea mai fireasca care se pune este: e posibil ca Stefan eel Mare, sensi-
bil la suferinta umana, eel care ,,primul" s-a gandit sa aduca un doctor, putea sa
1nfiinteze un spital in Athos, pentru care sa fixeze si o anumita suma pentru
1ntretinerea lui, sa nu fi 1nfiintat anterior acestuia si un spital 1n Moldova? Nu era
posibil, eel putin asa credem.
Asistenta saracilor era asigurata de Biserica, in acest sens ea Jua anumite masuri
pentru a avea o evidenta cat se poate de precisa a acestora. De pilda, se consemneaza
ca 1ntr-uf1: u:ic ~.in ~458, _dat de a~elasi domr.aI ~oldovei, se p_reved~a obligati~
pentru tot1 saracn ,,targulm Roman care ,,trebmau sa asculte de Mltropoha noastra s1
alt jude sa nu aiba a-i judeca afara de mitropolit sau protopopul lui, sau oranduitorul
lui, sau pe targ, sau pe sate"894 . Aceasta masurii era luata cu scopul de a strange saracii
1njurul Bisericii pentru ca aceasta sa-i cunoasca pe toti cu problemele !or, 1n vederea
aj~torarii lor. Din acest document mai reiese ca aceasta activitate era organizata, dupa
o 1er~rhie: mitropolit, protopop si ,,oranduitorul luipe targ sau pe sate".
In acelasi scop, '!9.-!E!!:i!<?!.l!.!, Ps>ri,111.,9~~t~ c.a ei sii se constituie in bresle, sub
protecth1 unui s0.!l):"astfel putarid primi si anumite pfivilegii. 'Astfel, fo 1480 este
~fita"§c?IW!i.!&-1t~,,.~:~~lei calicilor di~. I~i' £liI~i~.bauJQ§t.aGQt:Q1Jte_,1::1,pyi~-P!iyf12~iC . ·'
Cercetatom afirma ca TI:itemeiere'ii"s·a u constituirea acestui tip de asociatii'a fo-st ·'"
influentat de Apuss9s.
Nu contrazicem cu fermitate aceasta afirmatie, dar nici nu ne-o insusim 1n
gr.aha. C?nsideram, totusi, ca ea nu este sustinuta de argumente prea convingatoare.
Dlmpotnva, am putea face afirmatia ca influenta putea veni mai degraba din Rasarit.
Si cand ne exprimam aceasta ipotezii, avem in vedere eel putin doua lucruri, anume:
si in Imperiu bizantin erau deja constituite anumite bresle sau corporatii, din care
ne-am fi putut inspira, pentru ca suntem in perioada 1n care relatiile noastre erau
preponderent cu Constantinopolul (in perioada ulterioara constituirii Statului
moldovean si recunoasterii mitropoliei acestuia), iar 1n al doilea rand, pentru ca
poporul nostru, chiar si 1n perioade mai tarzii, a avut o mare rezerva fata de tot ce
venea din Apus, chiar a opus o anumita rezistenta.
Un alt reper din istoria filantropiei din Moldova il constituie anul 1525 cand1 -
Petru Rares a 1mproprietarit cu pamant pe infirmii din razboaiele purtate de Stefan
eel Mare si urmasii acestuia896 .
In.aceasta perioada, asistenta saracilor s-a concretizat prin ajutorarea lor de catre
Biserica si crestinii mai bogati, dar in special la praznice si hramuri, cand se asezau
mese bogate pentru toti saracii. Asa cum mentionam si mai sus, de pilda sunt
cunoscute_ ce~e~rele ~ra~ni~~ de l~bi_seri:a,,~fa!J-~ul S~~n Iasi, unde ,,~g,~4~~_ll_,.,J
lJ.l~s-~ n;i~n ~tat _m casa cal§.un OJ~rc@.il,;.~:..~~-1mparteau atuncl:-catli la alte prilejuri,
~~iar s1 peno?1c I~ !1~9~!:t-1tina, ajutoare 1ilooiecte~tiii"·bai1i:- 1a· iriuih locuit0ri ·
scapatati sail nevolnici"897. , _, __ ---- ,. ' "'•·'"'"'·---
·:- Din _anul 1666 se pastl:eaza un document, prin care mi~eii din Iasi se p!ang lui
Ihas Yoda Alexandro (1666-1668), cerand sa li se ,,hotamiceasca" locul daruit lor de
 170
Petru Rare$. Din continutul acestui document intelegem ca mi$eii aveau probleme cu
pamantul pe care breasla lor ll primise odinioara de la Peti:i ~are$. De ~ce~a si 1n
documentul primit de ei urmare a cererii din 1666, se face ammtire de dama Im Petru
Rares.
Intr-un document, datand din 1 decembrie 1686, emis de Constantin Cantemir
(1685-1683), mi$eii sunt numiti, pentru prima oara, cu termenul de calici898 • Astfel,
in document se spune: ,, ... pentru aceea si Domnia Mea dimpreuna cu tot sfatul
Nostro vazand acest adevarat zapis cu atatea marturii, side Domnia Mea le-am dat,
$i am i~tarit Jui Mierau, staroste de mi~i, ca acest Joe, ... in capul Targului d~n sus
dinspre zid, care este ior danie de la Petru Rare$ si de Doamna s~ Ileana, ca sa a~ba a-~
tine precum este hotarat, iar alt nimeni sa nu se am~stece, st m~ca~ d~ ar ~t mun
:1:
calicul din bordei, nimeni sa nu intre in bordei :fara voia starostelut, c1, sa pute el pe
cine ar voi, la bordeiul de calici 899 .
fylisaii s-au bucurat de mai multa grija din partea lui Mihail Racovita. Acesta, in
prim~·~~-<lomnie"[f703:-f7'Cfs)'; prin hii~ov1:C~iii ~2.·iaiili~rie· ·~?,Q~: a. <;!]~~pe
mi$3,ii din Romania fel cum erau orgamzat1 $1 ce1 dm fa$t, fixandu-le ca patron pe
·~sraii"tacli;'f'(;'a;a P~rascneva(hramul Catedraler diii 'Roman);· acotdandu-le $i
~ni:imiiescufifi. Iii cea"de!'fl'treia domnie a sa, (1716-1726), printr::Uilalf~~
"14Te&uaneI722, le-a intarit ,,catastihul" breslei mi~ilor din I~i pusi sub ocrotirea
Sfilntului Arhanghel Mihail" 900 •
Ceea ce Ii s-a intamplat in 1666, incalcarea drepturilo~ lo!, Ii se intan:pia $i m~i
tarziu, prin 1742-1743. Si de aceasta data se plang la Domme. Intr-o alta plangere dm
1783, ei nu mai apar cu termenul de misai, ci doar ca simpli calici care cer mila pen-
tru a trai.
Reformele initiate de Grigorie Ghica (1764-1767, 1774-1777) in 1775 nici nu
mai pomenesc de existenta unei astfel de categorii de saraci, domnitorul. lasandu-i
numai in grija Bisericii. . .
Alti domnitori insa, le recunosc privilegiile si chiar iau masun pentru ocrottrea
lor. De pilda, in martie 1783, M.eMQdt:u,M~_yf_O.C.?,td~{l.,Z~.1]~?) por_~~c;,~ ca
breasla calicilor din Iasi sa primeasca cate 10 let pe luna dm v~111.a ~l!e~s_?a·
'' sa
MAs~a a"fost'intirita $i de domtiii'"succesort;·pftn::t1rt'\1femea fiiiloan Sanau Sturza
(1822-1828), inclusiv901 • . •
Cu vremea, ei au ajuns efectiv cer$etori. Si pentru ca numarul sarac1lor se
inmultise foarte mult, in special al celor fal~i, Biserica a fost nevoita sa ia unele
masuri impotriva celor din urma, si asupra ce~itului in general.
Astfel, se pastreaza cateva sfaturi pe care un slujitor bisericesc le adresa ~e~or ce
cerseau: ,, ... si cand vor umbla strangand milostenia, sa se poarte cu to a ta hmstea,
aducandu-$(aminte ca ei cer cu numele lui Iisus Hristos, a celui mai smerit si mai
lini$tit. Luand o data, al doilea sa nu-$i mai intinza mainile ca $i cand n-ar fi luat, caci
aceasta este furti$ag. Numai cand vrea datatoriul sa dea al doilea, de buna voi~ sa. Sa
nu faca nicaieri galceava, s:fazi, batai, mai ales in pridvorul bisericii. Sa nu se faca
bolnav nefiind, sa nu-$i zadareasca ranile sale ca sa piece spre mila acei ce vor cauta
la dan$ii, caci aceasta este inselaciune. Sa se osteneasca care vor putea, cu lucrul
mainilor, caci mare pacat iaste aceluia a cere milostenie, care poate insusi sa s~
hraneasca, $i pe scurt, sa se poarte cu toata smerenia, linistea $i cu bune moravun~
rugandu-se pentru datatoriul de milostenie si silindu-se ca 1n locul putrezii $1
pamante$tii bogatii, care Dumnezeu nu Ii-au dat, sa-i imbogateasca cu cea neputreda,
171
duhovniceasca $i ve$nica comoara a credintei si a faptelor celor bune ... "902. Din
Juarea acestei atitudini deducem nu numai ca numarul cer$etorilor era destul de
mare, ci $i faptul ca unii dintre ei profitau de dragostea celor ce sava~eau milostenie.
Prin intrarea in vigoare a Regulamentul Organic in 183 2 (la 1 ianuarie ),
asistenta cersetorilor este preluata de catre Stat, Biserica, fireste, sprijinind in
continuare pe saraci.
.1
D upa cum activitatea filantropica nu i-a fost impusa Bisericii de Stat, ci ea a
des:fa$urat-o cu constiinta implinirii misiunii ei, tot a$a si acum, cand asistenta, in
cazul nostru a saracilor, a fost preluata de catre Stat, acesta nu i-a impus incetarea
oricarei lucrari filantropice.
vm.2. Fratiile903
In acelasi mod $i scop in care a fost infiintata fratia mi$eilor, ulterior devenita a
calicilor, tot ~a au luat n~tere $i breslele, organizate pe criterii profesionale. Scopul
lor era de a se constitui intr-o asociatie care sa aiba preocupari $i interese comune, sa
se ajute reciproc $i sa ajute $i pe altii.
0 fratie foarte cunoscuta a fost cea a cioclilor. Ce! dintai document care atesta
existenta acestei fratii dateaza din anul 1671, an in care Mitropolitul Dosoftei
(1671-1686; t 1693) a dat un privilegiu peritru cioclii din Focsani. Un alt document,
referitor la aceea$i fratie, dateaza din 20 august 1676 $i a fost dat de domnitorul
Antonie Ruset (1675-1678) cioclilor de la Manastirea Trisvetitele (Trei Ierarhi) din I~i.
Al treilea document cu privire la cioclii din Moldova, o gramata patriarhala,
dateaza din anul 1688. Acest document a fost dat de Patriarhia de Ierusalim $i din el
reiese caracterul religios al acestei asociatii. Dupa cum arata termenul insu$i, $i gra-
mata recunostea faptul ca fratia cioclilor era o asociatie cre$tina ce urmarea
lnmormantarea cre$tinilor.saraci. Pentru ca era o fratie care aducea (oarecum) impor-
tante servicii, cei mai multi dintre domni le dadeau anumite privilegii.
Cu vremea, apar $i alte fratii, mai ales o data cu dezvoltarea or~elor, cand mica
industrie ia amploare. in: special domnitorii, pentru a incuraja pe meseria$i, ii
strangeau in fratii profesionale, cu caracter cre$tin, acordandu-le drepturi $i privilegii.
Caracterul cre$tin al breslelor sau fratiilor nu rezulta numai din aceea ca se
ajutau reciproc sau ii ajutau $i pe altii, creand ~a numita asistenta mutuala, ci $i din
alte elemente: se constituiau $i functionau sub patronajul unui sfilnt, de ziua caruia se
adunau la biserica $i organizau mese pentru cei saraci; unele bresle chiar ridicau
biserici, se ocupau de intretinerea celor pe care le aveau etc.
Modalitatea de colectare a fondurilor breslelor, necesar atilt functionarii cat mai
ales des:fa$urarii operelor de caritate, a fost, ca in cazul celor mai multe institutii cu
acela$i caracter, instituirea unei cutii a milelor, in care se strangeau contributiile
membrilor, precum $i donatiile acestora.
VI 11.3. Bolnite
Manastirile noastre, in decursul istoriei, n-au fost numai laca$uri de inchinare
pentru cei ce doreau sa aduca slava $i ruga Jui Dumnezeu, n-au fost numai focare de
cultura unde s-a invatat buchia $i unde s-a tiparit cuvantul lui Dumnezeu, ci au fost $i
 172
cetati de aparare in vremuri de grele incercari, precum 11i azil pentru cei saraci, straini
11i bolnavi.
Daca cei bolnavi i11i permiteau sa aduca medici straini sau sa mearga ei in alte
tari pentru vindecare, la noi, cei mai multi fiind saraci, lipsiti de mijloace, Biserica,
prin institutiile ei medicale, bolnite 11i spitale, le-a oferit adapost $i ingrUire.
Acest rol al manastirilor, al Bisericii in general, se datoreaza faptului ca
organizarea institutiilor de asistenta sociala era recomandat pentru cler prin canoane,
Sfiintul Vasile eel Mare introducandu-le ca obligatorii in disciplina monahala in
secolul al IV-lea, el insU11i <land exemplu prin infiintarea Vasiliadei. "
Cum afirmam $i in capitolul precedent, referitor la organizarea lucrarii
filantropice in Ungrovlahia, reamintim faptul ca $i ,,in organizarea noastra de stat,
noi am imprumutat, direct de la Bizant, o serie de institutii, nu mai vorbim de cea
bisericeasca de la care ne-au ramas o multime de denumiri grece$ti"904 .
Din acest punct de vedere $i spitalele noastre, a$ezate pe Ianga manastiri sau
biserici in Evul Mediu, ,,sunt de drept $i de fapt o continuare a spitalelor bizantine"905 .
in afara de afirmatia lui Iorga, acest lucru rezulta, rara putinta de tiigada, chiar din
documentele destinate fundatiilor religioase cum sunt manastirile, spit~!t?_le, azilele $i
altele, in care domnii Tarilor Romane i$i exprima ideea continuarii traditiei bizantine.
Trecand peste faptul ca in bolnite se practica o medicina populara, amintim ca acest
tip de institutie filantropica in Moldova apare in secolul al XV-lea, o data cu infiintarea
primelor manastiri906 , cunoscand o mai mare amploare in secolul al XVI-lea907 .
lncepand cu a douajumatate a secolului al XVII-lea, bolnitele apar ca institutie
generalizatii, datoritii infloririi vietii manastire$ti. insa, in vremea stiipanirii fanariote,
activitatea lor se va diminua considerabil datorita inchinarii multor manastiri
Locurilor Sfinte, ceea ce a racut ca posibilitatile economice, care le asigurau sursa
existentii, sa se reduca simtitor.
Odatii cu venirea lui Paisie, bolnitele capatii din nou mare importanta, ceea ce
face ca preocuparea fata de ele sa creasca. Schimbari majore in viata lor apar in
perioada Regulamentului Organic $i in vremea lui Cuza, cand bolnitele capatii un alt
caracter. Acum, lngrijirea sanatatii publice trece sub obladuirea Statului, iar bolnitele
raman doar cu scopul ingrijirii calugarilor batrani $i bolnavi.
Vlll.3.1. Bolnita
•
de la Manastirea Putna
Potrivit unui mare istoric, specialist in perioada medievala, Alexandro I. Gonta,
cea mai veche bolnita cunoscuta este cea de la ctitoria-necropola a lui Stefan eel
Mare - Manastirea Putna. Autorul insista asupra faptului ca de$i toate hrisoavele
referitoare la aceastii manastire nu mentioneaza nici prezenta ei, ea aparand in docu-
mente ceva mai tarziu, nici a $COlii despre care se $tie cu siguranta ca a functionat, ea
chiar avand un rol deosebit in cultura din Moldova in special, asta nu inseamna ca
ele nu sunt mai vechi decat data in care apar in documente 908 .
Cu privire la bolnita, autorul aratii ca dupa incendiul din 15 martie 1484, care a
r avut urmari deosebit de grave asupra manastirii $i a anexelor sale, ea a fost reracuta
in intregime, ctitorul oferindu-i, ca 11i inainte, multe danii 909 . De subliniat ca nici
acum, ca $i in perioada anterioara, in nici un document, nici macar nu se face
mentiunea bolnitei.
173
Deosebit de importantii este informatia pe care autorul o gase$te pe un Minei din
secolul al XV-lea, anume o insemnare datata 8 martie 1536. in insemnarea tacutii
probabil de un calugar, in orice caz vietuitor al Manastirii Putna, cum s-a intamplat
adesea in istorie, se spune ca in acea zi manastirea a mai suferit un incendiu la fel de
mistuitor ca $i eel din 1484.
Calugarul, con;iderat martor ocular al devastatorului incediu, deoarece relateaza
cu multe amanunte cele petrecute, descrie, pe fila 187 a acestui Minei, tot ce a
disparut a~um. Pentru informatia valoroasa pe care ne-o da, redam continutul ei
integral: ,,In anul 1536, luna lui martie 8 zile, in zilele prea fericitului $i de Hristos
iubitorului Io Petru voievod, domnul Tarii Moldovei, $i pe timpul Arhimandritului
Siloan, cu grija lui Dumnezeu sau pentru pacatele noastre a ars manastirea de la
Putna, mult rau a pricinuit $i au ars $i casele domne$ti, amandoua trapezariile
(sufrageriile n.n.) $i maghemita (bucatiiria n.n.) $i bolnita (spitalul n.n.) $i maghipia
(camara n.n.) $i impreuna cu ea toate alimentele care erau in ea $in-a ramas nimic.
Au ramas doar foarte putine alimente (taina) pe care le-am scos de la foc" 910 .
Evenimentul, de!;ii negativ in sine pentru ca a distrus destul de mult, provocand
insemnate pagube, este pozitiv pentru aceea ca: o data aduce o noua informatie
despre Manastirea Putna, $i a doua oara este foarte important pentru faptul ca
mentioneaza pentru prima oara prezenta bolnitei de la aceastii manastire.
Mai mult, de la incendiul din 1536, in afara de acest Minei, a mai fost salvat $i
un manuscris de tratarea bolilor scris in limba latina, dupa care gasim o copie racuta
la Manastirea Putna in anul 1543, intitulat Proemitatia quaedani ad Medicinam
Spectantia 911 • Autorul studiului nostru i$i exprima parerea, pe care o acceptam,
anume ca acest tratat de medicina va fi fost folosit inca din vremea lui Stefan eel
Mare de invatatul calugar astronom, probabil $i medic al manastirii, cunoscut in
istoriografia noastra sub numele de Filip Popa, care apare in cronica lui Dlugosz,
dupa batalia de la Baia, ca $ef al O!;itirii moldovene 912 .
Concluzia autorului, pe care ne-o insu$im 11i noi, este aceea ca la Putna n-a fost
un osuar al calugarilor decedati, care ar putea fi o alta varianta de interpretare a
termenului de bolnita, ci efectiv o bolnita, deoarece era mentionata in randul
a$ezamintelor necesare comunitatii calugare$ti $i avea, in copie, un tratat de medicina
pentru ingrijirea bolnavilor913 .
Vlll.3.2. Bolnita
• de la Manastirea Neamt•
Nu existii, eel putin pana in prezent, nici o informatie, cu valoare documen-
ta~914, cu privire la i~ceputurile ei. Cea dintai $tire dateaza de prin anul 1735, cand)
ep1scopul Romanulm, Varlaam, restaureaza bolnita de la Neamt, inzestrand-o, intre
altele, cu $aSe vaci $i doua prisaci 915 . Este lesne de inchipuitca existenta eimerge eel
putin cateva decenii mai departe, avand in vedere vechimea acestei manastiri pe de o
parte, iar pe de alta importanta ei.
Bolnita re:Iacuta de Varlaam a suferit in timp multe stricaciuni, ceea ce 1-a
determinat pe Sfilntul Paisie eel Mar((916 sa o restaureze pe la 1791. in timpul stiiretiei
sale, conducator al bolnitei era fratele Onorie, care avea sub ascultare un numar de
monahi, a caror atributie principala era de ,,a sluji bolnavilor ca Domnului" .
Documentele existente mai consemneaza ca ,,in fiecare saptamana se schimbau
 174
albit~rile $i bolnavii erau spalati $i Iaiati, Ii se curatau hainele, paturile $i a$ter-
Ia
nutunle ... Vara se aeriseau camerele cat mai des, scotandu-le la aer $i soare toate.
Staretul .cerea ca in interiorul spitalului sa se pastreze o curatenie exemplara, iar in
fiecare z1 sa se afume tamaie sau cu alte materii rhirositoare. Poruncea de asemenea sa
se dea bolnavilor o mancare mai hranitoare, cea mai burul piiine $i vin"917· >
Cat prive$te locul unde era amplasata bolnita, nu se $tie. Este posibil ca ea sa fi
fost zidita In fata marulstirii, spre nord, caci in acest loc, la 1820, conducerea de atunci a
manastirii ,,vazand ca nu mai poate fi folosita, fiicu un nou corp de case, in forma
dreptungh~~lara, cu un mic paraclis in cadrul acestei cladiri, inchin.at Sfantuhii
Pantelimon 918 •
Inscriptia acestui ~ezamant arata ca aceste cladiri, impreuna cu paraclisul, s-au
fiicu~ de catre ~a~ia.s~.s~arlat Alexan~rq Cal~mac~ (1806, 1807-1810, 1812-1819)
cu a3utorul manastm1, m vremea Mitropohtulm Moldovei Veniamin Costachi
( 1803-1842) $i cu osteneala Staretului Ilarie 919 . in aceste cladiri a functiortat bolnita '
Marulstirii Neamt pana in 1841 ciind a fost mistuita de un incendiu.
.Dupa 1841. s-a inceput zidirea unei noi bolnite pe locul unde se gase$te astazi
Semmarul, cladire terminata doi ani mai tiirziu, cand s-a pus o al ta inscriptie, ce arata ·
ca nou~ bolnita s-a ridicat in vremea lui Mihail Grigorie Sturdza ( 1834-1849), cu
cheltmala manastirii $i a credincio$ilor, in timpul staretului Neonil. Bolnita
Manastirii Neamt a ramas in aceste cladiri piina in anul 1846, ciind a fost mutata in
alte cladiri, zidite din nou, in partea de a:pus a manastirii, unde se gase$te si astazi.
Ulterjor, in interiorul acestei cladiri, s-au fiicut unele imbunatatiri pentru bol~avi.
In anul ~ 863, monahul Eremia Eni, cu mijloace proprii, a restaurat doua sectii, a
pus 10 patun. de fier, o m~ina de fiert bucate, a daruit mai multe vase de metal $.a.
Tot pe.atun~1, fostul staret, Gheorghe Miron, a cumparat pentru bolnita 8 paturi
mecamce. S1gur, nu se poate concepe functionarea unei bolnite fiira medicamente
tarn o farmacie. · '
. . P~ivi.tor la farmac~e sunt doua ipoteze: una apartiniind lui Virgil Molin920 po-
tnv1t carma, aceasta ex1sta pe la 1862 cand s-a fiicut unificarea administrativ-sani-
tara921 $i cealalta, apartinand lui Nestor Vornicescu, actualmente mitropolit al
Olteniei, pe atUnci (cand a scris acest studiu, 1962), ieromonah, care afinll.a ca ,,in
1893 monahul Iov a organizat la bolnita o farmacie, bine aprovizionata". Cele doua
ipoteze: ~pare~t opuse, se impaca prin aceea ca eel dintai vorbe$te despre infiintarea
f~rmac1~1, de$1 n~ aduce prea multe dovezi, el insU$i afirmand ca ,,despre infiintarea
$1 funct10narea e1 nu sunt date prea concludente", pe cand eel de-al doilea vorbe$te
despre organizarea ei. Pe liinga medicamente, se administrau $i tratamente pe baza de
plante medicinale.
. in. bo!nita 1:'fii?astiri~ N~amt, c~ $~in a!te bolnite vechi, bolnavii erau ingrijiti de
ce1 mat pnceputi $1 evlav10$1 monah1 $1 frat1 de manastire. A$ezamantul manastirii din
1843 prevedea la bolnita, pe liinga monahii $i fratii inzestrati cu riivna rabdare si
dragoste, un spiter $i un medic. ' ·
Bolnita manastirii a luat fiinta la inceput pentru calugarii $i fratii de manastire
~are se imboln~veau, pe.ntru cei infirmi $i pentru cei batriini. in acela$i timp au
mcepu! sa_ se~ p~1measca $1 barbati care nu aveau nici un fel de sprijin. Multi straini,
bolnav1, batram, veneau de exemplu la staretul Paisie $i-l rugau cu lacrimi in ochi sa-i
adaposteasca in numele Domnului. Staretul ~eza pe cinetrebuia in spital $i poruncea
175
fratelui Onorie ,,sale dea toata lngrijirea $i odihna $i sa aiba pentru ei neadormita
purtare de grija" 922 •
Vlll.3.3. Alte bolnite
Potrivit unor informatii, $i la Suceava, in apropierea Cetatii de Scaun, Stefan eel
Mare a intemeiat o manastire de maici, Patrauti, In C!idrul careia ar fi organizat $i o
bolnita pentru osta$ii raniti in luptele pe care le purta923 . Surse similare amintesc de
existenta $i a altor bolnite la Manastirea Todireni din Burdujeni, iar intre 1721-1734
la schitul Tariita (Piatra Sfiinta), liinga I~i, la Manastirea Adam $i la Targu-Ocna 924 .
Bolnita de Ia.Roman a fost infiintata catre sfar$itul secolului al XVIII-lea, liinga
biserica Precista, precursoare a spitalului de mai tarziu925 .
Aceasta bolnita se leaga de numele episcopului de Roman, Ioanichie. El a
· fondat in ora$Ul re$edinta un spital in 1753, pe liinga biserica ctitohta de Ruxandra
LlpU$neanu (in 1569). Potrivit informatiilor existente, Manastirea Precista ,,a primit
de la bun inceput o destinatie cu totul originala.;. Ea a devenit o institutie de asistenta
sociala, nedeclarata dar efectiva"926 .
Dr. Epifanie Cozarescu, eel care s-a ocupat in mod special de a$ezamintele
filantropice din Roman, descrie $i contextul in care are loc transformarea azilului
existent aici ,,la inceputul verii anului 1789" in bolnita927 .
Informatii la fel de lapidare mentioneaza prezenta bolnitelor $i la alte manastiri
din Moldova: S:filntul Prooroc Hie din Focsani, Secu (184 7), Vara tee (1853 ), Horaita
(1874), Riisca (1875), Slatina (1881) $i Agapia (1891) 928 .
Importanta insa este bolnita de laDragomirna, la 12 km nord-est de Suceava.
Piacul Ilea Criimcovici, viitorul Mitropolit Anastasie Crimea, la 12 aprilie 1587, a
' primit din partea domniforului Petru Schiopul (1574-1579, 1582-159l)satul
Dragomire$ti, unde se afla in secolul al XVI-lea o bisericuta veche din lemn, cu
hramul Sfantul loan Bogoslovul. La anul 1600, ales episcop de Radauti sub ,,efemera
domnie a lui Mihai Viteazul" $i depus de Ieremia Movila, se retrage la Dragomire$ti
$i incepe pe cheltuiala proprie o noua cladire in curtea biseric~i, care va avea tot
hramul S:filntul loan Bogoslovul, pe care 1-a avut $i vechea biserica din lemn, la care
a mai adaugat $i eel al Sfiintului Ilie (nume pe care 1-a purtat ca mirean) $i al
Sfiintului Enoh. in aceasta cladire, in 1602, a ridicat $i o bolnita929 . ·
Aceasta afirmatie este confirmata $i de un document al lui Stefan Tom$a, emis .la
26 martie 1612, din care reiese ca in aceasta curte existau doua biserici, chiar dupa
parasirea bisericii din lemn. Astfel, documentul precizeaza cu privire la existenta
celor doua biserici $i a bolnitei: ,,. .. manastirea nou zidita Dragomirna, unde este
hramul Sfantul Duh $i bisericuta bolnita denumita biserica cea mica, unde este
hramul Sfiintului $i Slavitului loan Bogoslovul $i Sfiintului Prooroc Ilie $i Dreptul
Enoh"930. · .
Existenta acestei bolnite ridicate pe la 1602 (dupa cum afirma $i lorga93I) este
intarita $i de preocuparile sale medicale. Fiind depus de Radu Mihnea (1616-1619,
1623-1626), nu $i-a putut continua lucrarea medico-sociala, insa dupa revenirea sa in
scaun (in 1619), a zidit in Suceava un spital, primul spital dintr-un ora$ din tara
noastra.
176
Vlll.4. Ospicii
Vlll.4.1. Ospiciul de alienati mintal de la Manastirea Ne.~mt
Si in Moldova, ca $i in Tara Romaneasca, dat fiind numarul mare ?~ boln.a~!·
prec~m $i diversitatea afectiunilor lor, au luat fiint~, pe Ianga 1?1anastm,_ o~p~c11.
Alaturi de bolnita amintita, pana la inceputul veaculm nostru a ex1stat la. Manast~r:a
Neamt $i un ospiciu de alienati. Exista deja o practic~ mai ~~che ca.multi ~olnav1, I?
special dementi, sa fie adu1)i la i:ianastiri~ pentru :1 h se c1tI ~nu~_111te ~?ht~e~ ~nu
dinte ei stateau la manastire ma1 multe z1le, urmand ca pe langa rugacmm sa h se
administreze 1)i diverse tratamente. . .. . . ..
Acesti bolnavi puteau sa stea fie la arhondaricul ma~ast~m, f1: l_'.1 ~~~lnle
duhovnicilor cu renume, dar puteau fi primiti 1)i in bolnit~ ob11)nmta a manas.tirn . ~u
timpul, ace$ti bolnavi sunt primiti intr-o bolnita apa:te. In Viata ~taret~luz P~zsze,
tiparita la Neamt in 1817, se spune ca a~e~t ma:e in?o1tor al ~o~ah1sm~lm, ~upa ?e a
organizat bolnita veche ,,a$ijder~a .$1 d1? m1r:m, parte ?arbateasca c~_felun d~
neputinte $i de duhuri necurate patlmm~ $1 neavan~ un~e-1)1 P.lec~ c_a~ul $1 mtr-o,,~;~
bolnita, de la trapeza de ob$te il hranea, $1 sedea pe cat v01a, uma $1 pana la mo~rt~ .
Aceasta bolnita aparte este cunoscuta mai tarziu sub numel.e de Ospzczu_l d<:_
alienati din Manastirea Neamt. Acesta, mai intai a functionat ir: nI$te case de langa
podul Maghernitei, apoi in alte case de langa podul de la Oda_e, mtr-un c?rp de ~a~e
zidite de staretul Dionisie Romano (1855-1857) la 1855, cam cele ~e dn~ urma, m
1864 sa se mute in cladirile zidite intre 1841-1843, pe locul actualulm semmar, unde
a fun~tionat pana la inceputul secolului nostru, cand s-a desfiint11t. " .
Dupa Regulamentul Organic - care a intrat in vigoare in .Moldo:-'a. la 1 ~ai~ua:1~
1832 -, cand era cazul, conducerea unui tinut trimitea boln~v1 l~ ?sp1cml. Manastm!
Neamt cu acte speciale. Ospiciul este din ce in ce tot ma1 so!1c1t~t, :na~ ~les dup~
Unirea Principatelor, deoarece acum $i judetele din Muntema tnm1t a1c1 bolnav~
dezechilibrati mintal, tulburatori ai lini$tei publice. Prin urmare, numa~l ?e ~atun
nu mai ajunge. Si din acest motiv, in preajma. anului .1860, condu.ce~ea osp1cmlm ~ste
intens preocupata de necesitatea de a man capaqtatea de pnm1re, precum $1 de
imbunatatirea conditiilor de cazare $i intretinere. . cu vreo 20 de incaperi, cu cerdac, curte imprejmuita cu zaplazuri. Pacientii erau din
Referatul intocmit de conducerea spitalului propu?e ridicarea nu~a:ul~1 de
paturi la 100, precum $i numirea unui medic pentru as~stenta _d_e la osp1.c1~. ~n!r­
adevar, numarul paturilor a crescut, chiar daca nu la 100, iar dupa mdelung1 cautan a
fost adus si un medic.
Despre numarul bolnavilor din ospi~iu $i desp:e felul c~m era~ ingrijiti,.~e
putem face o imagine dupa unele date ale mventaru}m c~re s-_a mtocm1t l_a ~6 .a~.nl~e
1863933. Dupa noua organizare a Principatelor Romane $1 dupa arderea manasti:n dm
1862, la 1 ianuarie 1863, ospiciul a devenit institutie de ~tat. Toti~ vremea ~and. s~
racea o noua organizare a ospiciului va fi fost num1t preot $1 duhovmc a1c1
ieromonahul Gudiil.
Pana la 1 ianuarie 1863 ospiciul a fost sub grija directa a manastirii. Toate
serviciile erau Ia.cute exclusiv de calugari. Starea aceasta s-a mentinut pentru ~
anumita perioada de timp si dupa 1863, cand a intrat in grija Statului. Pana la aceasta
177
data, manastirea primea in ospiciu pe cei recomandati de Ministerul Cultelor $i de
alte autoritati. Numarul bolnavilor care puteau fi primiti in ospiciu nu era fixat. De
pilda, in 1863 erau internati 90 de bolnavi 934 .
La 1 aprilie 1866, ospiciul trece sub grija direcra a Epitropiei Generale a Casei
Sfantul Spiridon din Iasi impreuna cu spitalul gj_n Targu Neamt. Ospiciul, 1
dovedindu-1)i o utilitate de neinlaturat, forurile sanitare din Bucure$ti au propus un
plan de reorganizare al carui deviz se ridica la suma de 175.695 lei. Peste doi ani, in
1868, ospiciul raspunde Epitropiei ca nu poate infiinta o sectie pentru femei din
cauza ca ,,ograda ar trebui impartita in doua ... trebuie sa 1i se faca $i !or un paraclis ca
s-ar putea intampla scandaluri"935 •
,,Se poate afirma - spune Virgil Molin - ca acest a$ezamant, ridicat in preajma
loca$ului manastiresc de a carei grija s-a bucurat tot timpul, n-a fost un simplu loc de
adapostire ocrotitoare, un refugiu pentru cei ce cauta alinare sufleteasca, sau un azil
cu izolare pentru acei care, prin dezechilibrul lor psihic, trebuiau separati de mersul
si starea fireasca a vietii. A fost ceva mai mult. Faptul ca asistenta medicala era
!ncredintata unui doctor curant, secondat de un subchirurg $i de calugari infirmieri, $i
mai cu seama, faptul ca un spiter distribuia zilnic medicamente in cantitati insemnate
dintr-o farmacie proprie, sunt dovezi ca in acest a$ezamant se practica un tratament
terapeutic in sensul deplin al cuvantului. Cu alte cuvinte, ospiciul era o institutie
spitaliceasca in masura in care vremurile $i imprejurarile puteau inlesni o cura pentru
bolile sistemului nervos"93 6.
In acest ospiciu a fost ingrijit $i marele poet, Eminescu, vreo 5 luni de zile937. in
noiembrie 1886, pe cand era in trecere prin IU$i s-a imbolnavit din nou. Pe baza unui
raport medical semnat de medicii din Iasi, Spiridonia 1-a predat ospiciului din
. Manastirea Neamt in ziua de 9 noiembrie, cu urmatorul act: Jn urma adresei
Parchetului din Iasi si in baza alaturatulUi Certificat medical, prin care se atesra ca
pacientul M. Eminescu sufera de alienatie mintala, avem onoarea a va face cunoscut
ca Epitropia generala a admis internarea citatului pacient in acel ospiciu $i deci la
prezentarea lui sa binevoiti a-1 intema" 938 • In registrul ospiciului s-a trecut despre
Eminescu: ,,34 de ani(?), ortodox, roman, profesiunea libera, din urbea lasi, boala:
manie furibunda, delirium tremens, iesit vindecat in ziua de 10 aprilie1887"939.
Prin 1890 Alexandro Vlahuta viziteaza ospiciul 1)i spune ca este o cladire veche,
toate emiile: romani, evrei, tigani s.a.
Vl ll.4.2. Ospiciul Galata
Acest ospiciu a fost infiintat in anul 1853 de catre Grigore Alexandru Ghica
(1849-1853, 1854-1856). In hrisovul de intemeiere a ospiciului se spune: ,,N-am
socotit de prisos a intoarce a noastra parinteasca luare aminte si asupra amarelor
suferinte a celor saraci, ce au ajuns la slabiciunea batranetilor 1)i nu mai sunt capabili
a-si agonisi zilnic hrana. Ne-am determinat dar, a fonda si un ospiciu pentru saraci,
batrani si infirmi, mai vartos ca prin asemine asezamantu sa vor inlesni si masuri
pentru starpirea necuviintei ce~torilor de prin ulite" 940 .
Desi hrisovul dateaza din anul mentionat, functionarea lui efectiva incepe din
1855, avand o capacitate, initial, de 60 de paturi, insa in curand capacitatea lui va

178
cre$te, depa$ind 100 de persoane. inca de .la i~ceput, ~c.est ospiciu a fos.t pus sub
administratia Epitropiei Generale a Case1 Sfantul Spmdon care a num1t, pentru
. . h" . "941
ingrijirea batranilor, ,,un doctor, un lpoc lrurg.$1 un e~on~m. . . .
in ospiciu, potrivit unor informatii, erau mterr.iat~, tnm1$~ ~e catre S~1talul C~n-
~ tral din Ia$i ,,bolnavi cu canc~r ut~rin, ~a.rapleg1e mc.urab1la, mo~bu m~u~ab1l a
ochilor, slabi de batranete, patima$1 de p1c10are, atacat1 de apople~1.~, or?~ $1 da~­
blagiti, surpati, epileptici, idropica, fistula etc."94~ ..ca.$i in alte osp1c11, ce1 mtemat1,
daca puteau des:fasura anumite activitati, erau sohc1tat1 pentru ace~s~a, pentru a nu fi
povara prea grea pentru ospiciu. Alte amanunte despre acest osp1cm nu se cunosc.
0
I. Vlll.4.3. Alte ospicii
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea este menti.onata prez.e~t.a un~i ~spici~ la
. Manastirea Golia, ctitoria marelui logo:fat loan Go ha (constrmta m pnma ~orm~ .1~
r -'1576 si transformata in manastire la 1614). Lip~iti de cele m~i elementare mgn~m
medicale bolnavii erau vindecati - dupa martuna egumenulm grec - doarde M~1ca
Domnul~i;;943 . Manastirea av ea o icoana :facatoare de minuni; a Maicii J??mnulm, pe
care vaduva logo:fatului, Ana Golia, a imbra~at-? cu.a~r..Fa1~a aces~~1,i~o~ne, c~re
1-a vindecat pe fiul ei, Ste:fanita, a :fac~t ca tot1 ep1lep~1c11 s1 tot1 bolna.vu p~1~1: sa. vma
aici cautand vindecare . Pentru a-1 putea gazdm, s-au constrmt c~ilu m JUrul
, . • · · 944 I 1 11u;6
manastirii, iar mai tarziu, manastlrea a fost transformata l~ osp1c~u . . n anu _ ~·
deoarece toate ospiciile se gaseau sub conducerea Statulm, autontat~le a~ horarat ca
Y ospiciul de la Golia sa fie pentru femei, iar eel de la Neamt, pentru barbat1.
Vlll.5. Spitale
VIll.5.1. Spitalul de Ia Dragomirna
Termenul de spital este intalnit mai intai in Apusul .Eur.op~i. ~a- noi, cu d~stu.la
z opozitie, a fost introdus mai tarziu, pent~u pri~a o~ra fond m~almt mt~-;in unc d1~
17 mai 1619. Apoi, este intalnit in Prav1la lu.1 Va~ile L1:1pu dm_16~2 s1 m cea a_lm
Matei Basarab. Spitalul este considerat de ce1 mai multi cerceraton, cum am aratat
deja, _urmasul bolnitei traditionale. . . . .. . . . . _ _ ..
In Moldova, spitalele au luat fonta dm lnttiatlva b1ser~c1lor sau ~ m~n~stmlor, a
domnitorilor sau a boierilor, a Epitropiei Generale a Case1 S!antulm Spmdon sau a
celei obstesti. .
Cel dintai spital din Moldova, deja mentionat in capitoh.~l de_ ~ata, .~_ fost eel d~n
Suceava, ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimea. Acest sp1tal is1 are mceput~l 1~
1619 asa cum rezulta dintr-un document emis de domnitorul Gaspar Gratrnm
if (1619-1620) la 17 mai 1619, document prin care m~tr.opolitul ~oldovei .p rimea un
loc domnesc in Suceava, tocmai in scopul de a nd1ca un sp1tal: ,,Adtca ne-am
milostivit si am dat parintelui si rugatorul nostru Kir Anastasie Brancovici (in 1~~
de Cramcovici) si mitropolitul Sucevii, un loc in mijlocul til.rgului no~tru S1:1cevn,
din locul domnesc din sus de unde se face targul, impotriva caselor Im Fealtm Sas~
ca sa faca acolo pe ace! loc spital intru numele Domnului, ca sa fie pentru cei sarac1
179
si neputinciosi si schiopi si orbi si alti care vor fi, sa se odihneasca toti acei acolo
intr-acel spital"945 .
Acest document, cu informatia lui fireste, a fost confirmat prin publicarea altor
documente de catre Academia Romana in colectia Documente privind istoria
Romaniei, A. Moldova ... Din documentele publicate acum, reiese clar ca Fealtin Sas
traia in Moldova la acea vreme, ca isi avea casele in Suceava, ca detinea functia de
soltuz la Cotnari (carmuitorul orasului, un fel de primar) si ca era intr-o legatura de
prietenie cu domnul pe care ii gazduia la Cotnari, din partea caruia a primit si
anumite privilegii946 .
Acelasi voievod, intr-un document din 13 aprilie 1620, judecand o pricina pe
care Mitropolitul Anastasie Crimea o avea cu mostenitorii averilor donate de catre
unii .ctitori manastirii Dragomirna, ii intareste milnastirii toate proprietatile si-i
darmeste in plus un vad de moara pe raul Suceava, cu obligatia ca ,,de la aceasta
moara sa aiba grija si sa dea la bolnita, la sanicii din targul Suceava, cat va fi voia
egumenului, caci acea bolnita, a fost :facuta in numele lui Dumnezeu de ctitorul
sfintei manastiri, parintele si rugatorul nostru, chir Anastasie Crimcovici, mitropolit
de Suceava" 947 . Nuse stie cata vreme a furictionat ·acest spital , ultima mentiune
despre el dateaza din 1641 94 8.
Vlll.5.2. Spitalul Sfantul Spiridon
Cel mai important spital din Moldova, 1;m atat ca vechime, cat mai ales din
punct de vedere al continuitatii si capacitatii de a primi bolnavi a fost eel care poarta
numele unui mare s!ant din Biserica primara: S!antul Spiridon.
Din. informatiile existente, organizarea acestui spital se face pe la inceputul
secolulm al XVIII-lea. Astfel, se relateaza ca injur de 1721, Dimitrie Basie din Rusi < .
zideste o bisericuta din lemn, pe un teren de pe langa Magura Iasului. Dupa mai bine de
un deceniu, pe la 1734, Grigorie Ghica Yoda si fiul sau, Matei Ghica, au ridicat pe acest
teren, cu acordul epitropului Stefan Bosie, fiul lui Dimitrie, in locul bisericutei din
lemn, un schit de piatra, Schitul Tarata, stabilind totodata ca in aceasta asezare sa se
organizeze un lazaret (spital izolat unde sunt tinute in carantina persoanele presupuse a
fi sau bolnave de boli contagioase) pentru gazduirea bolnavilor de ciuma949:
Calugarii slujitori ai schitului au fost trimisi de epitrop sa stranga sumele de bani
nec.esar~ (in special prin cutia milelor) pentru intretinerea lazaretului. Epitropia
sch1tulm, pe la 1743, incepe o actiune de extindere a spitalului, cu intentia ferma de a .;..
incepe zidirea bisericii ,,Sfiintul Spiridon" 950 • In anul mentionat, Stefan Bosie se
gandeste sa ridice o biserica pe ulitele Hagioaiei din Iasi cu bolnitele aferente,
biserica fiind inceputa la 2 iunie 1752. Noua biserica purta hramul S!antului Ierarh
Spiridon, de aceea si turnul de la intrarea in spital are forma culionului pe care-I
purta marele ierarh9s1.
Construirea bolnitelor din jurul acestor biserici s-a racut intre anii 1753-1755 la 1
putina vrem~ de la inaugurarea spitalului de pe Ianga Manastirea S!antul Spirid~n,
care avea s1 o sectie pentru ingrijirea bolnavilor de ciuma si lingoare. Dupa
incheierea lucrarilor, Stefan Bosie devine epitropul ambelor fundatii. Domnitorul
Matei Ghica Yoda este primul domnitor care, la 1755, reglementea~a administratia
acestei fundatii si care, la 18 iulie 1755, doneaza epitropiei mosia Targu Frumos.
 180
Ali:ituri de acest hrisov, epitropia lui Bosie dobande$te, prin hrisovul lui
Constantin Racovita Cehan (1749-1753, 1756-1757) din 15 mai 1756, recunoa$terea
manastirii zidita acum din temelii, precum $i o sporire a mjloacelor proprii prin alte
noi venituri hi:irazite de acest domnitor952 . insi:i acest hrisov nu este singurul pe care
domnitorul Constantin Racovita il da cu privire la Spitalul Srantul Spiridon. Cel mai
important hrisov insa, este eel de la 1 ianuarie 1757, cu un numar de 7 puncte
principale9 53 . La deschidere, spitalul avea un numar de 30 de paturi, insa chiar in
hrisovul mentionat se prevedea obligatia de a mari aceasta cifrii.
Acela$i domnitor, dupa marturiile existente, mai ctitore$te Spitalele Srantul Pro-
oroc Samuil din Foc$ani $i Precista din Roman, toate trei fiind intalnite pana la 1764
cu administratie $i conducere separata. Cu vremea, ele se vor constitui in Epitropia
Spitalului Srantul Spiridon. Astfel, prin doua hrisoave din 1759, date de loan Teodor
Calimachi (1758-1761), se stabileste organizarea medicala a spitalului. Tot else
ocupa de infiintarea Epitropiei Casei Spitalului Srantul Spiridon 954 .
La 12 iunie 1763, patriarhul ecumenic declara Manastirea Sfantul Spiridon ca
1 stavropighie patriarhala, in octombrie acela$i an hoti:irand ca egumenul ei s~poarte
titlul de Erinopoleos9ss. Amintim si faptul ca la 7 septembrie 1764, Stefan'Mihai
Racovita, domnul Moldovei (1763-1765), ,,leaga si inchina Manastirea Precista Mare
din Roman, impreuna cu cele doua metoace ale ei ctitoriile Proorocul Srantul Samuil
din Focsani si biserica Bode$ti de Epitropia Spitalului Srantul Spiridon din la$i In
administratia careia da toata averea si daniile acestor manastiri pe veci si !ara
stramutare"956 .
Mai tarziu, voievodul Grigore Alexandru Ghica, intre alte donatii oferite spi-
talului, a construit si cismelele cu apa de la turnul Srantul Spiridon cu rostul de a ali-
menta ora$ul cu apa. Acela$i domnitor se ocupa, prin hrisovul din 13 iunie 1765, de
organizarea spitalului957 . Cu prilejul extinderii in intreaga Moldova a unei epidemii
de ciuma izbucnite la Galati in 1769 (din cauza vaselor care ancorau in port), avem si
informatia medicului rus Gustav Orraens, venit la la$i tocmai pentru a combafe epi-
demia d~ ciuma, ca in vremea aceea ,,spitalul avea o capacitate de 100 de locuri si
dispunea de o farmacie dotata cu tot felul de medicamente"958 .
Ca importanta lui a crescut foarte mult rezulta $i din aceea ca in februarie 1826
are loc hirotonia intru arhiereu a Arhimandritului Varlaam Cuza, cu titlul de mitro-
polit de Sardica si egumen al Manastirii Srantul Spiridon, prilej cu care, vorbind
despre locul sau de egumenie, se spune: ,,intru care manastire se afla si spitalul
Patriei''.
Importanta lui rezulta si din aceea ca sub Epitropia sa se aflau mai multe
asezaminte: Spitalul Pascanu (din suburbia lasi), Institutul orfanotrofic Gregorian,
unde functiona si o scoala de mosit, cu 40 de paturi pentru lehuze, azilul de batrani
,,Eufrosina Bal~;" (aflat intr-o casa din strada L.Catargi), ospiciul de la Galata si
spitalul de alienati de la Socola959 .
in ciuda ocupatiei rusesti din timpul razboiului din 1768-1774, Epitropia Srantul
Spiridon nu numai ca nu a fost stiinjenita in functionarea ei, ci a fost realmente aju-
tata pentru strarigerea veniturilor, potrivit obiceiului stabilit $i dupa condica tarii.
Domnitorul Moldovei Alexandru Moruzzi (mart.1792-ian.1793, oct.1802-
j !
aug.1806, oct.1806 - mart.1807) 96 9, ca multi inainta$i ai sai, doneaza la 15 mai 1804,
l Epitropiei Casei Spitalelor Sfiintul Spiridon, biserica domneasca din Herta, cu
averea, veniturile si privilegiile ei, adaugand si suma de 15.000 lei pentru marirea
r
181
spitalului961 . insa banii au fost folositi pentru refacerea bisericii, deoarece in urma
cutremurului din 1802, biserica Srantul Spiridon a avut atat de mult de suferit, incat
incepuse sa se darame. Prin urmare, epitropii au renuntat la marirea spitalului, dis-
punand daramarea bisericii din temelii si ridicarea uneia noi, lucru ce s-a $i
intamplat, noua biserica fiind sfintit:a in 1805. Clopotnita a fost recladit:a in 1807, cu
unele modificari. Prin intrarea in vigoare a Regulamentelor Organice, in 1832, spi-
talul a fost inglobat in Regulamentul Caselor Ob$te$ti care era anexa la Regulament
si care, in mod implicit, se ocupa $i de Casa Spitalelor Sf. Spiridon962 .
Dupa anul 1835 extinderea retelei spitalicesti era o necesitate impusa de
cre$terea populatiei (aprox. 70.000 de locuitori) atat a ora$ului Iasi, cat si a celei din
irnprejurimi, deservite de Spitalul Sf. Spiridon. Aniintim faptul ca spi!alul fusese
construit cu aproape 8 decenii in urma, cand numarul Jocuitorilor era mult mai mic.
Mai mult, pe Ianga faptul ca s-a preconizat extinderea retelei medicale a
orasului Ia$i (prin luarea de masuri in vederea infiintarii unui nou spital la Manastirea
Galata sau la Copou963 ), Epitropia a sprijinit, din punct de vedere materfal, unele
initiative locale ce aveau drept scop infiintarea de noi spitale in Moldova 964 .
Vlll.5.3. Spitalul din Targu-Neamt
0 alt:a institutie ~u caracter social infiintat:a si patronata de Manastirea Neamt a
fost spitalul din Ttzrgu Neamf, care exista si astazi si caruia Manastirea Neamt i-a
purtat de grija intre 1852-1866. intr-un dosar din 1859 se arata ca ,,spitalul din Tiirgu
Neamt era intretinut din averea Manastirii Neamt" 965 .
Zidirea acestui spital a fost botarata de Regulamentul Organic, care stipula
obligatia pentru Manastirea Neamt de a se ocupa de sanatatea celor de pe mo$iile ei.
Pentru aplicarea acestei hotarari, a fost infiintat un Comitet special, care a adresat in
acest sens o scrisoare mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, rugandu-1 sa
indemne pe egumenul manastirii (si conducerea ei) sa se ocupe de infiintarea unui
post de doctor $i o farmacie pentru cei bolnavi (scrisoarea cu nr. 595 din 16
septembrie 1836)966.
La aceasta scrisoare, cu numarul 769 din 22 septembrie, acela$i an, mitropolitul
raspunde ca Manastirea Neamt, pe Janga alte greutati si cbeltuieli, mai are in
manastire doua spitale, unul pentru cei bolnavi de boli obi$nuite, altul pentru cei care
patimesc de boli necurate si ,,pentru multe slabiciuni", de aceea nu poate supune
manastirea ,,$i acestei indatoriri ce ni se propune" 967 . intr-adevar, mani:istirea avusese
multe greutati in ultinia vreme, respectiv din cauza eteri$tilor $i a administratiei
straine din anii 1838-1834.
Dupa trecerea acestei perioade, cu dificultatile ei, Comitetul Sanatatii reia
problema, obligand Manastirea Neamt sa ridice un spital ,,sau macar alcatuirea unui
doftor". Si la aceasta scrisoare mitropolitul raspunde ca situatia de la manastirile
Neamt $i Secu, (se aflau sub o singura conducere) nu-i permite deocamdat:a acest
lucru si se roaga ,,de a-i mai pasui", ceea ce Ministerul aprobi:i96s.
La 1 septembrie 1842, conducerea Manastirii Neamt, dupa ce terminase in cea
mai mare parte construirea noului local pentru bolnita arsa in 1841, se hotaraste sa
procure materialele necesare pentru construirea spitalului din Targu Neamt.

182
Toate cele necesare pentru inceperea lucrarilor erau gatain 1844, dar abia in
184 7 staretului Neonil ii cerea Mitropolitului Mele tie binecuvantarea, pe care a
primit-o in mai, acelasi an. In anul 1849, conducerea manastirii scria mi:r~?olitului
ca lucrarile n-au putut fi terminate din cauza relelor abatute asupra tam: seceta
cumplita, lacuste, holeril. si tulburari in ,,amandoua tarile". Dupa aceste evenimente
lucrarile au fost continuate \'ntr-un ritm foarte rapid.
Pentru zidirea si \'nzestrarea spitalului din Targu Neamt s-au straduit arhiman-
dritul Neonil Buzila, staretul manastirii, care desi bolnav de picioare se ocupa de
organizarea tuturor treburilor, monahul Teofan Cristea, ruda cu primul patriarh al
Romaniei, care a fost insarcinat de conducerea manastirii pentru a semna contractul
cu un maistru de pietrari de la Cemauti si de a procura si materialul necesar, monahul
Nechifor Popovici, delegat din partea Manastirii Neamt si monahul Teodosie
Sendrea, delegat din partea Manastirii Secu969 .
Una dintre problemele cele mai dificile a fost procesul avut cu comunitatea
evreiasca care avea o scoala-sinagoga in imediata apropiere unde urma sa fie ampla-
sat spitalul. Dupa mai multe greutati, in mai 1847, vor \'ncepe lucrarile s~ital~_~ui.
in 1850 actuala cladire a spitalului din Targu Neamt era gata. La mtrare s-au
fixat doua inscriptii: una in limba romana si alta in limba slavona, amandoua fireste,
cu acelasi continut. In text se arata ca paraclisul s-a zidit spre slava Sfintei Treimi si
in cinste~ Sra~tului Mucenic Dimitrie, impreuna cu spitalul si cu celelalte cladiri din
jur, din temelie, de Sranta Manastire Neamt, in zilel~ domnului Grigore Alexandi:i
Ghica Voievod, in vremea staretului Neonil, la 1850. In anul urmator, staretul Neoml
scrie domnitorului la Iasi ca spitalul se va deschide in curand ,,zidurile sunt savarsite,
mobilierul interior, uneltele gospodil.resti si instrumentele, toate sunt pregatite, doftorii
si hirurgul sunt alcatuiti" 970 .
Mai arata, de asemenea, ca acest spital este necesar nu numai pentru locuitorii
din Targu Neamt, ,,ci mai ales pentru nevoile satelor megi~se. s.i mai ~nd:ose~~ a
locuitorilor de pe la munte, unde acestia pana acum au fost h~s1t1 d~ or~ce 1~gnJ1f~
doctoriceasca". Scrisoarea se incheie cu cuvintele care arata s1 destmatia sprtaluJ"11
,,spitalul va fi pentru tot felul de natie si religie" 971 . · din Focsani915 •
Potrivit prevederilor Regulamentului Organic, spitalul trebui~ sa aiba 30-40 de
paturi pentru bolnavi, manastirea 1-a fiicut insa de 100 ~e r:turi. In vren:ea in care
spitalul a fost terminat, opinia publica 1-a declarat ca fond mtre cele mat frumoase
ale tarii.
, Inaugurarea solemna a avut Joe in ziua de 16 octombrie 1852, c~nd s-a s.fintit
paraclisul, In prezenta Mitropolitului Sofronie Miclescu (1851-1_86~) s1 a dommtoru-
lui Grigore Alexandro Ghica (oct. 1848 - oct. 1853, oct. 1854 - mme 1956), a Sfatu~
Jui tarii, a staretului Neonil cu soborul si multi credinciosi (intre copii aflan_du-se $1
Ion Creanga).
Dupa ce cladirea a fost data in folosinta, ii trebuia si un regulament dupa care sa
se conduca, ceea ce s-a si fiicut. Acest regulament avea urmiltorul titlu: ,,Aseztlmantul
Spitalului Monastirii Neamtul si Secul din Targu Neamtului, anul 1852 si cuprindea
un nr. de 156 de articole".
Gazeta de Moldavia, nr. 20 din 11 martie 1854, publica un elogios articol cu
titlul: ,,Ospitalul Manastirii Neamtu din Targu Neamf', iar in suplimentul acesteia,
nr. 86 din 30 octombrie 1858, se arata ca intre 16 octombrie 1852 - srarsitul 1817, au
183
fost intemati aici, in total 2754 de bolnavi (dintre care 2516 s-au vindecat, 51 au fost
incurabili, 146 au murit si 21 erau sub supraveghere medicala).
Spitalul din Tilrgu-Neamt a fost sub grija directa a Manastirii Neamt pana dupa
secularizare. In 1866, prin decretul 3 70 din 1 aprilie, a trecut sub adininistratia
Epitropiei Generale a Casei Srantul Spiridon din Iasi 972 . Despre starea spitalului
avem aprecierea medicului Davila, care, fiicand o inspectie de luare in primire a
Spitalelor din Moldova, trece la 5 mai 1862 si pe la Tiirgu Neamt. In raportul ce-1
intocmeste guvemului, doctorul arata situatia deplorabila in care a gasit unele spitale.
Referitor la spitalul din Targu Neamt scrie: ,,cladirile acestui asezamant de la Targu
Neamt sunt cele mai bune din toata Romania; de-o arhitectura solida,
corespunzatoare unui asemenea stabiliment si de o frumusete admirabila. Ele se
compun din 28 odil.i si sali pentru bolnavi, afara de bucatarii, grajduri, soproane etc.,
toate in buna stare. Amploiati are 6, in care intra si inspectorul, un calugar, iar
servitori si infirmieri 31. Hrana se da cu abundenta si de o buna calitate. Serviciul
este indeplinit cu multa activitate" 973 •
Vlll.5.4. Alte spitale
Despre Spitalul Precista Mare din Roman nu mai amintim, deoarece despre
aceasta am dat cateva repere fie atunci cand ne-am referit la bolnita de aici
(precursoarea spitalului), fie atunci cand am prezentat istoria spitalului si Epitropiei
Srantul Spiridon. Nu amintim despre acest spital si pentru faptul ca el nu a prea avut
o existenta proprie, independenta, el functionand sub Epitropie.
Amintim in schimb, spitalul din Barlad care a luat fiinta in anul 1838 din
initiativa monahului Sofronie Varnav. Acest monah prin indemnurile sale a inceput o
actiune de colectare a banilor pentru infiintarea unui spital, lucru relatat de arhiereul
Veniamin Pocitan974 . Alte spitale despre care se cunosc extrem de putine lucruri, de
cele mai multe ori fiind doar pomenite, sunt: spitalul din Galati, din Targu-Ocna si
0 categorie speciala o constituie asa-numitele spitale vremelnice. In general,
aceste spitale au luat nastere in vremuri de razboi. Aceste spitale au fost la Manastirile
Galata si Hlincea, infiintate la 1808, eel dintai adapostind un numar de 270 de
bolnavi, avand farmacie, locuinta pentru preot etc., eel de-al doilea adapostea 75 de
bolnavi. Provizoriu, in special 1n vremuri de ciuma, se constituiau spitale ad-hoc. Aici
se impune sa amintim si faptul ca mai ales in activitatea de ingrijire a bolnavilor din
spitale, mai cu seama in vremuri de razboi, un rol deosebit I-au avut manastirile de
calugarite. Despre ,,rostul samaritean al maicilor si surorilor manastiresti'', care
,,coboara prin panza vremii inca din zilele apostolicesti, de la diaconite" a scris o
destul de interesanta brosura Profesorul universitar Constantin N. Tomescu9 76 . In
esenta, acesta arata ca maicile, dintotdeauna au desfiisurat si desrasoara o ampla
activitate, incepand cu cea administrativa-gospodareasca (ateliere pentru tot felul de
tesaturi si ,,cusaturi nationale, pentru confectionarea stofelor de ornate bisericesti si
coaserea ve~mintelor preotesti, pentru brodatul ornatelor si al mitrelor arhieresti,
covoare" etc.), culturala (in manastiri functionau ~coli, iar in cele de calugari copieri
de manuscrise etc.) si sfiirsind mai ales cu cea filantropica. Asa dupa cum afirma
184 185

autorul: ,Jn fruntea acestor indeletniciri revine tot ascultarea samariteana, acleca in de Dumnezeu stiute. Pe de alta parte, daca s-ar consulta arhivele manastirilor $i mai
manastirile de maici sa fie orfelinate, azile de batrane cat ~i institute pentru pregatirea cu seama ale Centrdor eparhiale, s-ar aduna multe tomuri cuprinzand fapte, actiuni
surorilor de caritate, necesare spitalelor !?i particttlarilor bolnavi"977 • $i lucrari filantropic'e ale Bisericii in diverse situatii.
Nu putem trece cu vederea faptul ca la sffir!?itul secolului al XIX-lea !?i in sprijinul acestei afirmatii, care, apreciem, nu poate fi contestata de nimeni,
inceputul secolului al XX-leas-au constituit diferite asociatii preote!?ti, in scopul aju- aducem un singur exemplu: eel al unei bro!?uri publicata la Craiova in anul 1943
torarii preotilor ~i a familiilor lor: Clerul roman din Bucure!?ti, Fratia din Arge!?, Aju- intitulata Trei ani de activitate fn Mitropolia Olteniei - bro$ura publicata in colecti~
torul - Ploie$ti, Binefacerea - Ia$i, Societatea clerului ,,Mantuitorul Hristos" - I~i 978 , ,,Seceri!? in ogorul Bisericii Oltene". Aceasta bro$ura cuprinde un capitol cu titlul
Solidaritatea - Dunarea de Jos etc. 979 • Iar dintr-o bro$urii, publicata in 1925 de Prof. Activitatea filantropica, ce contine multe date referitoare la acest aspect: despre
loan G. Savin, referitoare la ,,societatile de caritate cre!?tina" aflam ca in vremea de
cant~ne $Colare, ajutorarea preotilor refugiati, inzestrarea unui spital, despre
atunci existau ,,peste 40 de societati de ajutorare cre$tina: Mila, Cutia Milei,
orfehnatul de razboi de la Manastirea Hurezi, ajutoarele acordate saracilor, elevilor,
Mangaierea, Alinarea, Binele Aproapelui, Ajutorul, Casa Milei, Binefacerea, Dra-
gostea Crestina, Santamaria, Painea de toate zilele, Umanitatea, Bunul Crestin, studentilor, preotilor lipsiti, preoteselor vaduve, functionarilor Sfintei Mitropolii,
Samarineanul Milostiv, Ocrotirea etc."980 • Aceea!?i publicatie mentioneaza $i exis- bisericilor, $Colilor, caminelor culturale, palatului invalizilor, precum $i o lista cu
tentafarmaciilor parohiale ,,din care unele au ajuns a se organiza in conditiuni bune, sumele de bani sau darurile in natura colectate de parohii, cat $i din partea
cum sunt cele din Arama-1~1,· Bogdana-Teleorman, C orb'1-VI a$Ca etc. " 981 . · Mitropoliei oferite diverselor ,,lnstitutiuni nationale $i de binefacere" (in total suma
intrucat aceste societati erau organizate similar, avand aproximativ acela!?i tel, de 25 .403.191 lei, in afara de produse, $i de suma de 1.386.500 lei bani oferiti
1
dorim sa prezentam, doar ca exemplu scopul uneia dintre ele: ,, ... curat cultural $i de ,,pentru nevoile armatei la chemarea tarif')9ss.
binefacere, adica: a ajuta pe membrii infirmi, a acorda mijloace pentru inmorman-
tarea preotilor decedati, a ajuta preotesele vaduve $i copiii minori, a inlesnimijloace
culturale, prin infiintarea de biblioteci $i tinerea de conferinte religioase, morale $i
educative, cu alte cuvinte: sa fie nu numai un mijloc de ocrotire a preotilor $i famili-
ilor !or in vremuri grele, dar $i un mijloc lesnicios pentru pregatirea cat mai bine a
preotilor in indeplinirea datoriei ce au fata de poporul ce-1 pastoresc"982 • •
La arhivele Sfintei Mitropolii din Ia$i, de pilda, se pastreaza ma1 multe
documente privitoare la asociatiile preote$ti, ale cantaretilor biserice$ti $i ale
paracliserilor983 , cu scopul intrajutorarii membrilor !or sau a familiilor acestora984 •
in afara de societatile de binefacere mentionate, in perioada de care ne ocupam,
eel putin in Ia~i functionau mai multe asemenea societati9~ 5 , cele m~i m~lte 0

informatii pastrate fiind legate de Societatea Ortodoxa Natzonala a Ferzie1lor

Romane9B6. Chiar daca acestea nu au luat fiinta din initiativa Bisericii, pe lfinga faptul
ca aveau un pronuntat caracter cre$tin, infiintarea !or fiind determinata de sentimente
filantropice fata de cei de care se ingrijeau, sentiment propovaduit $i cultivat de
Biserica, se bucurau de binecuvantarea $i sprijinul efectiv al acesteia.
in aceea$i arhiva se pastreaza un dosar cu o parte din corespondenta purtata de
aceste societati $i Sffinta Mitropolie.
Nu mai insistam asupra faptului ca aproape fiecare ierarh, in special cei mai
mari, au fost deosebit de activi in plan filantropic atat prin cuvant cat $i prin fapta.
Au fost, de exemplu, ierarhi care au infiintat ,,spiterii" (Iacob Stamati), ierarhi care,
cum a fost cazul lui Veniamin Costachi sau IosifNaniescu, erau ,,lipsiti, vaIJduti de
datori" 987 , ierarhi care lasau averea prin testament in scopuri filantropice, sa fie
ajutati saracii, orfani etc. Aceasta, tara indoiala, era valabil $i in Tara Romaneasca.
Nu mai vorbim de faptul ca preocuparile culturale aveau tot o motivatie profund
filantropica. Caci ce insemna, oare, faptul ca ierarhii in$i$i scoteau ,,bucvare'',
infiintau $COii, fixau obligatia pentru preoti de a se ocupa de invatarea copiilor,
acordau burse ?
incheiem acest capitol cu precizarea care ni se pare foarte importanta $i anume
ca cele mai multe lucrarifilantropice nu au.fast consemnate nicaieri, elefiind numai
184 185

autorul: ,,in fruntea acestor indeletniciri revine tot ascultarea samariteana, adeca in de Dumnezeu stiute. Pe de alta p~rte, daca s-ar consulta arhivele manastirilor $i mai
manastirile de maici sa fie orfelinate, azile de batrane cat 11i institute pentru pregatirea cu seama ale Centrelor eparhiale, s-ar aduna multe tomuri cuprinzand fapte, actiuni
surorilor de caritate, necesare spitalelor $i particularilor bolnavi"977 • $i lucrari filantropice ale Bisericii in diverse situatii.
Nu putem trece cu vederea faptul ca la sfar$itul secolului al XIX-lea $i in sprijinul acestei afirmatii, care, apreciem, nu poate fi contestata de nimeni,
inceputul secolului al XX-leas-au constituit diferite asociatii preote$ti, in scopul aju- aducem un singur exemplu: eel al unei bro$uri publicata la Craiova in anul 1943,
torarii preotilor $i a familiilor lor: Clerul roman din Bucure11ti, Fratia din Arge$, Aju- intitulata Trei ani de activitate fn Mitropolia Olteniei - bro$ura publicata in colectia
torul - Ploie11ti, Binefacerea - Ia$i, Societatea clerului ,,Mantuitorul Hristos" - Ia$i 978 , ,,Seceri$ in ogorul Bisericii Oltene". Aceasta bro11ura cuprinde un capitol cu titlul
Solidaritatea - Dunarea de Jos etc. 979 . Iar dintr-o bro$uri1, publicata in 1925 de Prof. Activitatea .filantropica, ce contine multe date referitoare la acest aspect: des pre
loan G. Savin, referitoare la ,,societatile de caritate cre$tina" aflam ca in vremea de cantine $Colare, ajutorarea preotilor refugiati, inzestrarea unui spital, despre
atunci existau ,,peste 40 de societati de ajutorare cre$tina: Mila, Cutia Milei, orfelinatul de razboi de la Manastirea Hurezi, ajutoarele acordate saracilor, elevilor,
Mangaierea, Alinarea, Binele Aproapelui, Ajutorul, Casa Milei, Binefacerea, Dra- studentilor, preotilor lipsiti, preoteselor vaduve, functionarilor Sfintei Mitropolii,
gostea Crestina, Santamaria, Painea de toate zilele, Umanitatea, Bunul Crestin,
bisericilor, $Colilor, caminelor culturale, palatului invalizilor, precum 11i o lista cu
Samarineanul Milostiv, Ocrotirea etc."980 . Aceea$i publicatie mentioneaza $i exis-
sumele de bani sau darurile in natura colectate de parohii, cat $i din partea
tentafarmaciilor parohiale ,,din care unele au ajuns a se organiza in conditiuni bune,
Mitropoliei oferite diverselor ,,lnstitutiuni nationale $i de binefacere" (in total suma
cum sunt cele din Arama-Ia$i, Bogdana-Teleorman, Corbi-Vla$ca etc." 981 . .
Intrucat aceste societati erau organizate similar, avand aproximativ acela11i tel, de 25.403.191 lei, in afara de produse, 11i de suma de 1.386.500 lei, bani oferiti
,,pentru nevoile armatei la chemarea tariF')9ss. -
dorim sa prezentam, doar ca exemplu scopul uneia dintre ele: ,, ... curat cultural $i de
binefacere, adica: a ajuta pe membrii infirmi, a acorda mijloace pentru inmorman-
tarea preotilor decedati, a ajuta preotesele vaduve 11i copiii minori, a inlesni mijloace
culturale, prin infiintarea de biblioteci $i tinerea de conferinte religioase, morale 11i
educative, cu alte cuvinte: sa fie nu numai un mijloc de ocrotire a preotilor $i famili-
ilor lor in vremuri grele, dar $i un mijloc lesnicios pentru pregatirea cat mai bine a
preotilor in indeplinirea datoriei ce au fata de poporul ce-1 pastoresc"982 .
La arhivele Sfintei Mitropolii din la$i, de pilda, se pastreaza mai multe
documente privitoare la asociatiile preote$ti, ale cantaretilor biserice$ti $i ale
paracliserilor983 , cu scopul intrajutorarii membrilor lor sau a familiilor acestora 984 .
in afara de societatile de binefacere mentionate, in perioada de care ne ocupam,
eel putin in la$i functionau mai multe asemenea societati 985 , cele mai multe
informatii pastrate fiind legate de Societatea Ortodoxa Nationalii a Femeilor
Romane986 • Chiar daca acestea nu au luat fiinta din initiativa Bisericii, pe Ianga faptul
ca aveau un pronuntat caracter cre$tin, infiintarea lor fiind determinata de sentimente
filantropice fata de cei de care se ingrijeau, sentiment propovaduit $i cultivat de
Biserica, se bucurau de binecuvantarea $i sprijinul efectiv al acesteia.
in aceea$i arhiva se pastreaza un dosar cu o parte din corespondenta purtata de
aceste societati $i Sranta Mitropolie.
Nu mai insistam asupra faptului ca aproape fiecare ierarh, in special cei mai
mari, au fost deosebit de activi in plan filantropic atat prin cuvant cat $i prin fapta.
Au fost, de exemplu, ierarhi care au infiintat ,,spiterii" (Iacob Stamati), ierarhi care,
cum a fost cazul lui Veniamin Costachi sau IosifNaniescu, erau ,,lipsiti, vand1::1ti de
datori" 987 , ierarhi care lasau averea prin testament in scopuri filantropice, sa fie
ajutati saracii, orfani etc. Aceasta, rara indoiala, era valabil $i in Tara Romaneasca.
Nu mai vorbim de faptul ca preocuparile culturale aveau tot o motivatie profund
filantropica. Caci ce insemna, oare, faptul ca ierarhii in$i$i scoteau ,,bucvare",
infiintau 11coli, fixau obligatia pentru preoti de a se ocupa de invatarea copiilor,
acordau burse ?
Incheiem acest capitol cu precizarea care ni se pare foarte importanta $i anume
ca cele mai multe lucrarifilantropice nu au.fast consemnate nicttieri, elefiind numai

Capitolul IX
Filantropia practica in Transilvania
Dupa cum este binecunoscut, dintre Tarile ~omai:e, Tra~si~vania a ~vut .soarta
cea mai vitrega, din toate punctele de vedere, mclus1v, dec1, $1 al celm de care se
ocupalucrarea noastra. . U$Urinta, ca Biserica din Transilvania a fost profund preocupata de dimensiunea
Din Principat autonom sub suzeranitate maghiara, incepa.nd cu cucen:ea de
catre cei din urma (in secolul al XIII-lea), a trecut sub suze~amtate ~to~a~a ~up~
batalia de la Mohacs (1526), urmand ca dupa infrangerea turc1~or sub z1dunleV1ene1
( 1683) sa treaca sub stapanire habsburgica pfma.~a ~ Decen:bne .1918. . impune precizarea ca latura specifica a lucrarii filantropice din Transilvania a
Din punct de vedere confesional, ortodocsn dm Transilvama ~u av~t d:_ sufent
mai intai din cauza prozelitismului catolic, apoi din partea celm c~lvm (~n ~15?4
Dieta de la Aiud a recunoscut calvinismul ca religie oficiala d~ st.at), ia~ ma1 tarzrn,
dupa infrangerea turcilor sub zidurile Vienei, revenind eel catohc, mclus1v sub forma
greco-catolica. _ . .
Spre deosebire de Principatele Romane, un~e, a~a c_um ~m vazut, B1senca a
desfli$urat 0 bogata activitate filantropica, in Trans1lvama s~tuat1a .a fos~ cu totul alta.
in primul rand, ea se afla sub stapanire s~raina'. ceea ce nu-1 per?11tea ~a d~s_fii$oare o
lucrare filantropica de dimensiunea cele1 de dmcolo de Carpati. 0 B~sen~~ precum
cea Ortodoxa (Romana), tolerata, fara nici un drept, intr-o tara sau n~~errn .car~ o
stapanea, nu putea sa se angajeze intr-o lucrare. soc.rnla ca ~e~ cunoscuta 1p ten~o~nle
extracarpatice, dar asta nici nu inseamna ca B1senca de a1c1 nu a desfti.$urat mc1 un
fel de activitate filantropica.
Fara indoiala ca nu putem contesta existenta unor categ,?rii de oa?1eni car~ ar ~
:n.
necesitat ajutor intr-o forma sau alta, insa presupunem ca cea ma1 mare masura
acest ajutor le-a fost oferit. Si afirma.m ~cest l~cr~ ~~ ta~1e, deoa~ece lucra.rea
filantropica reprezinta un aspect const1tutlv al ~1~enc11. Dm aceasta per~pectlv~,
indiferent de formele de exprimare ale filantrop1e1, aceasta nu putea sa hpseasc~.
lnsa, dupa cum atat statutul Transilvaniei. ca~ si al Biser.icii de aici a f~~~, compara~1v
cu Tara Romaneasca si Moldova, mult difent, tot a$a $1 formele lucram filantrop1ce
au fost altele ele fiind determinate de contextul deosebit in care Biserica era nevoita
sa-$i desfti.$~are activitatea. A$adar, se poate afirma ca activitatea fil.antropica ~
Bisericii din Transilvania se distinge de cea din teritoriile extracarpat1ce pnn tr~~
note: 1. a pus accent pe obtinerea de drepturi (politice, religioase etc.) pentru romann
de aici care erau discriminati fata de celelalte natiuni conlocuitoare; 2. s-a desfli$urat
intr-o masura mai mica $i 3. formele de manifestare au fost mai reduse.
De la inceput insa trebuie sa facem afirmatia ca in ceea c~ priv~ste r:i~siune~
filantropica a Bisericii Ortodoxe din Transilvania se cunosc relatlv putme $tln. Caru1
187
fapt se datoreaza aceasta lipsa de informatii? Lipsei de activitate filantropica din
partea Bisericii Ortodoxe $i, in acest caz, lipsa de informatii se,intelege de la sine,
sau, din cauza vitregiilor istoriei abatute asupra acestui pamant romanesc,
informatiile referitoare la aceasra lucrare a Bisericii au disparut. Fara nici o indoiala
ca cea dintai ipoteza este exclusa cu desavil.r$ire. Ramane plauzibila cea de-a doua
ipoteza, anume faptul ca Biserica a activat pe taram filantropic, dar din cauza
contextului nefavorabil in care au trait romanii, aceasta n-a putut sa desfii$oare o
!ucrare filantropica de talia celei din Tara Romaneasca $i Moldova. Din alta
perspectiva insa, am putea afirma ca Biserica din Transilvania a facut mai mult
decdt Biserica de dincolo de Carpati prin faptul ca a pastrat unitatea de credinta, de
neam $i de limba. Si aceasta, in ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei.
Sursa principala de informare cu privire la activitatea filantropica a Bisericii din
Transilvania o constituie foaia bisericeasca scoasa de $aguna, Telegraful romdn 989 •
Parcurgand paginile acestei publicatii biserice$ti constatam, cu destul de multa
filantropica. Astfel, intalnim in paginile Telegrafului romdn o multime de articole,
scurte insemnari, $tiri etc., toate avand un pronuntat caracter filantropic 990 •
Inainte de a prezenta activitatea filantropica a Bisericii din Transilvania se
constituit-o infiintarea de scoli. E adevarat ca $i Biserica din Tara Romaneasca $i
Moldova au infiintat $Coli, insa caracterul celor din Transilvania era deosebit. Aici,
romanii numai prin $Coala puteau sa se ridice la nivelul celorlalte natiuni. in timp ce
maghiarii, sasii sau secuii aveau scoli bine organizate, platite de stat, romanii,
tolerati, trebuiau sa-$i intemeieze propriile $Coli pe care trebuiau sale si intretina. A$a
se explica, de pilda, faptul cape la 1845, cand $aguna a venit in Transilvania,
numarul $Colilor romanesti erau de circa 400, iar spre srarsitul pastoririi sale numarul
acestora ajunsese la peste 800.
Referitor la filantropia practica trebuie sa spunem ca, daca in Tara Romaneasca
si Moldova aceasta a cunoscut, asa cum am vazut, diverse forme, intemeindu-se
adevarate institutii cu caracter filantropic, in Transilvania Biserica a desfii$urat o
opera filantropica insa, de cele mai multe ori, cu alte forme cunoscute forme de
manifestare 991 : organizarea de colecte cu anumite ocazii992 , organizarea expozitiilor
de copii 993 , organizarea meseria$ilor in diferite ,,reuniuni", cu scopul de a se ajuta
reciproc (dar $i de a ajuta pe altii) $i organizarea de fundatii cu scop filantropic.
IX.1. Organizarea de colecte cu diverse ocazii
IX.1.a. Colecte 9i daruri pentru Craciun
Mai multe numere din Telegraful roman prezinta organizarea de colecte (in
bani, alimente $i imbracaminte) pentru a oferi daruri de Craciun ,,la numarul tot mai
mare al saracilor... copii de $COala, ucenici, vaduve etc."994 • Dupa cum consemneaza
numarul 138 al Telegrafului roman din 1900, de$i au fost ajutate mai multe persoane,
dupa informatia initiatorilor acestui frumos gest, ei au trebuit sa constate ,,ca cu mult
prea putin am adunat, decat sa fim in positiune sa ajutam si numai in parte pe toti
aceia, cari cu drept cuvant ~r fi trebuit sa fie miluiti". Si aceasta constatare i-a
188
determinat pe initiatori, dupa propriile lor cuvinte, ,,sa continuam $i pe viitor
impartirea de daruri". Pentru ca aceasta actiune sa fi~ mai eficienta, ei au hotaril.t sa
atraga de partea lor diverse ,,reuniuni" (organizatii). In acest sens exista un comitet
din damele corului ,,Reuniunii soldatilor romani din Sibiu".
Numarul 139 din anul urmator, 1901, sub titlul ,,Daruri de Craciun pentru saracii
no$tri" prezinta lista donatorilor care au contribuit (cu bani, alimente $i
imbracaminte) in vederea ajutorarii celor saraci 995 • Acela$i numar din Telegraful
roman prezinta $i lista membrilor Societatii de culturti ,,Andrei Saguna" care, in
seara zilei de 29 noiembrie 1901 tinuta ,,in amintirea fericitului ei patron"; au initiat
colectarea de bani $i carti in vederea ajutorarii saracilor.
IX.1 .b. Colecta pentru soldatii orbiti
Reuniunea regnicolara pentru ajutorarea orbilor a initiat ridicarea ,,pe seama
soldatilor orbiti in lupta pentru causa dreapta a patriei $i spre ameliorarea sortii lor
grele" un institut in care ace$tia ,,sa primeasca cuno$tintele corespunzatoare, ca sa
poata exercita o ocupatiune fie distractiva, fie procuratoare de pil.ne" 996 • s biruie$ti, cand vei judeca Tu" 1002 • Spre sfiir$itul apelului, comitetul Partidului
Initiatorii acestui ,,institut", dupa ce arata ca soldatii orbiti constituie obiectul
grijii statului ,,in prima linie", arata ca $i societatea are datoria de ,,a imbunatati
situatia celor greu cercati de soarte", care sa-i ajute sa fie co~tienti de valoarea vietii
lor $i sa ,,nu-$i considere insuportabila viata". Din articolul publicat pe aceasta tema,
reiese $i faptul ca aceasta initiativa ,,a aflat rasunet mare in tara intreaga'', iar
,,marimea sumelor oferite de toate paturile sociale, dovede$te, ca pretutindenea e
simtita necesitatea de a ajuta $i a alina acolo, unde razboiul a avut efect
distrugator" 997 •
IX. t.c. Colecte pentru soldatii raniti
Comitetul Reuniunii meseria$ilor romil.ni din Sibiu a initiat o colecta pentru
sprijinirea soldatilor raniti. Astfel, intr-un numar din Telegraful roman 998 din 1942
este mentionata suma de 18.678 lei oferita soldatilor raniti. Acela$i numar din
publicatia amintita ca la acela$i fond ,,au mai daruit 920 lei la femeile meseria$ilor
romani din Sibiu" in lunile decembrie 1941 $i ianuarie 1942.
IX.1.d. Colecte pentru inunda!iile din Banat
Ce! putin doua numere din Telegraful roman 999 se refera la colectele organizate in
Banat pentru a ameliora situatia celor afectati de inundatii. Prima din ele a fost initiata
de Episcopul Aradului loan I. Papp, care a adresat ,,tuturor oficiilor protopresbiterale
$i parohiale din Eparhia Aradului" o circulara prin care racea indemnuri staruitoare de
a-i ajuta pe cei care au avut de suferit de pe urma inundatiilor: ,,sa sarim celor
nefericiti intr-ajutor. A$a ne porunce$te legea Mantuitorului Hristos $i a$a ne $Opte$te
sufletul nostru, caci acei ce surar sunt frati de-ai no$tri, romani... Sa grabim deci, $i noi
a ne implini datorinta noastra cre$tineasca, fata de cei lipsiti. Suntem saraci dar bogat
este milostivul, caci dania lui se va rasplati dupa dreptate din partea Celui de sus" 1000 •
189
Pentru realizarea in bune conditii a acestei colecte, Episcopul Papp propunea ca
fiecare parohie sa convoace comitetul parohial $i sa stabileasca ce suma poate oferi
parohia respectiva ,,pentru scopul atins". Totodata, episcopul mai hotara ca acela$i
comitet parohial sa ,,exmita din sanul sau colectanti pe la toti parohienii comunei,
care vor indemna cu tot dinadinsul pe fiecare suflet cre$tin, sa contribuie macar cu
10-12 fileri pentru alinarea durerilor celornapastuiti de urgia vremii" 1001 • In finalul
circularei se racea recomandarea ca intr-o sarbatoare mai insemnata sa se dea citire
continutului ei ,,in toate bisericile" pentru a ,,aduna obolul milei pentru cei
nefericiti". Sumele rezultate din biserica, precum $i din colecta racuta prin parohie
urma sa fie trimisa, impreuna cu lista tuturor donatorilor, la Consistoriul de laArad.
Cea de-a doua colecta a fost organizata de Partidul National Roman in
colaborare cu Biserica din Transilvania, la scurta vreme dupa cea initiata de
episcopul Aradului. in apelul adresat populatiei de catre comitetul partidului, dupa
ce se descrie situatia critica in care se afla multi dintre banateni, se arata ca
inundatiile sunt o pedeapsa de la Dumnezeu ,,$i daca v-a certat Domnul pentru
pacate, sa va aduceti aminte de taina umilintei cre$tine$ti, cand va rugati: Tie Unuia
am gre$it, $i rau inaintea Ta am racut, ca sa Te indreptezi intru cuvintely Tale $i sa
National face trimitere la ascultarea ,,glasurilor duioase" ale ienirhilor din
Transilvania (mitropolitii de Sibiu $i Blaj, episcopii de Lugoj $i Caransebe$) care
,,ne invita pe toti sa venim in ajutorul banatenilor nenorociti".
IX.2. Organizarea expo?itiilor de copii
Mai multe numere din Telegraful roman se refera la organizarea de expozitii de
copii. Acest tip de expozitii, specific Transilvaniei, aveau ca scop ,,promovarea
starilor igienice $i a lucra la imbunatatirea conditiilor de traiu ale poporatiunei. Drept
aceea se va lua in socotinta nu atat intentia vadita de a straluci cu copii anume gatiti
ca exemplare de parada, ci mai ales harnicia $i priceperea dovedita la tinerea in
curatenie a copiilor $i a locuintelor, a imbracamintei, la priceperea dovedita la ali-
mentatie $i celelalte, care conditioneaza puterea vitala a generatiilor viitoare" 1003 •
Dintre aceste expozitii amintim:
a. Expozitia de copii din Apoldul-roman. Cu prilejul acestei expozitii,
organizate in anul 1906, Dr. Ilie lancu a sustinut o conferinta pe tema ,,Cauzele
mortalitatii la copii". Conferinta cuprinde doua aspecte majore: cauzele mortalitatii,
pe de o parte, precum $i remediile acestora, pe de alta parte 1004 •
b. Expozitia de copii fn Rti$inari 1005 • Dupa cum reiese din articolul mentionat,
aceasta expozitie, pe de o parte a fost organizata de Reuniunea agricolti sibianti, iar
pe de alta, nu este singulara. Torda$ianu, autorul articolului referitor la aceasta
lucrare cu caracter cultural $i filantropic, ,mentioneaza, intre altele, $i faptul ca pana
acum s-au mai organizat asemenea expozitii, $i anume: in 1906 la Apoldul-roman, in
1907 la Ilimbav, in 1908 la Poiana, in 1909 la Orlat, in 1910 la Sadu $i in 1911 la
Lancram. Constatam, cu destul de mare U$Urinta, ca aceasta activitate, de organizare
a expozitiilor de copii, n-a fost, cum aratam, ceva singular, ocazional, ci efectiv o
preocupare a unor ,,reuniuni" izvorate dintr-o profunda convingere religioasa $i
dublata de dorinta de a cre$te copii sanato$i, pentru ca astfel romanii din Transilvania

190
sa fie o natiune sanatoasa. Dupa cum se arata intr-un raport special alcatuit cu prilejul
expozitiei din Lancram, rostul declarat al expozitiilor este ,,imbunatatirea starilor
sanitare $i U$urarea traiului de toate zilele a neamului nostru" 10° 6 •
De mentionat ca la aceasta activitate au participat mai multe asociatii si
institutii, oferind insemnate sume de bani, haine, si rechizite si carti ,,folositoare" 1001 •
Important de subliniat este si faptul ca aceste expozitii se desfiisurau intr-o atmosfera
culturala mai ·bogata. Cu acest prilej se tineau si prelegeri cu o tematica foarte
precisa: problematica copiilor 1008 . Mai mult, cu prilejul acestor expozitii la care erau
angajate mai multe institutii (Biserica, scoala, asociatiile, medicii, primariile etc.) se
puneau bazele si altor actiuni filantropice. De pilda, cu prilejul organizarii expozitiei
din Orlat si din Lancram ,,s-a pus temeiu la fondul pentru ajutorarea femeilor lauze,
dar sarace, din Orlat, respectiv din Lancram, cu suma de 144, 40 coroane, respectiv
200 coroatfe" 1009 •
c. Expozitia de copii din Lancram 1010 • De aceasta expozitie s-au ocupat Dr.
Vasile Stan, Profesor la Seminarul ,,Andreian", secretarul ,,Reuniunii romiine
agricole sibiene", Victor Tordasianu, Dr. Traian Petrascu si absolventul de teologie
Gheorghe Comsa. Cu acest prilej, potrivit traditiei, s-au tinut si conferinte: ·Dr.
Traian Petrascu a vorbit despre Nutrirea copiilor (in continutul careia o mare
pondere au avut-o ,,povetele date mamelor din Lancram intru cresterea buna a
copiilor lor") si inv. loan Pavel care in conferinta sa s-a referit la Greseli in
cresterea copiilor (aratiind care sunt gre1)elile pe care le fac parintii aproape zilnic si
care, in timp, au ,,o inriiurire stricacioasa asupra dezvoltarii ulterioare a copiilor").
Copiilor premiati (desi ,,aproape toti copii -107- au fost vrednici de premiat") Ii s-au
oferit bani, peste 100 de brosuri, si ,,cosulete cu bomboane si smochine". Mai
amintim si faptul ca la ,,Fondul de ajutorare al femeilor Hinze, dar sarace din
Lancram'', infiintat cu prilejul unei expozitii anterioare, s-au primit 20 de coroane
din partea ,,Reuniunii agricole sibiene", si 85 de coroane din partea a ,,doi bravi
lancrajeni", fondul fiind ,,dat in administrarea si i'ngrijirea Reuniunii femeilor
romiine din Lancram, de sub conducerea inteleapta a doamnei preotese ·1ustina
Matei n. Ciindea" 1011 •
d. Expozitia de copii din Poiana. De organizarea acestei expozitii s-a ocupat
,,Reuniunea romiina de agricultura din comitatul Sibiu" si s-a des:Iasurat la 27
octombrie 1908. Scopul declarat al organizarii acestei expozitii este prezentat in
punctul 2 al programului expozitiei ,,in scopul promovarii starilor igienice si a
lmbunatatirii conditiilor de traiu ale poporatiunii" 101 2 . Aceasta a treia expozitie de
copii din Transilvania a fost organizata, dupa cum se arata in cuviintul de deschidere,
fiind ,,incurajati de bunele rezultate, obtinute la cele doua expozitii" anterioare ,,atilt
in ce priveste higiena, hrana, imbracamintea, curatenia si ingrijirea peste,tot a
ccipiilor, cari toate conditioneaza dezvoltarea normala, atat fizica, cat si intelectuala si
prin urmare si puterea de viata a generatiunilor viitoare" 1013 • In general, rostul acestor
expozitii era acela de a ,,incuraja si imbarbata mamele hamice". Copiii participanti la
aceasta expozitie va trebui sa aiba varsta ,,de la 1 la 4 ani". Primirea copiilor in
expozitie se face prin ,,comitetul aranjator local", care va publica ,,de cu vreme
dipozitiunile luate". La aceasta expozitie se vor distribui premii in valoare de 150 de
coroane, premii care vor fi distribuite de un juriu special constituit
191
IX.3. Oferirea de burse
in unele numere din aceeasi publicatie, intalnim mentiuni privitoare la oferirea
de burse. De pilda, in nr, 85 se arata ca ,,Asociatiunea pentru literatura romana si
cultura poporului roman", la inceputul anului scolar 1899/1900, a oferit mai multe
,,stipendii": 1. un stipendiu de 50 fl . pe an, din fundatia ,,Dobiica", destinat pentru un
,,gimnasist" nascut in fostul comitat al Dobiicai; 2. un stipendiu de 60 fl . pe an, din
fundatia ,,I. Roman'', destinat pentru studenti de gimnaziu din scoli reale; 3. un
stipendiu de 60 fl. pe an din fundatia ,,Marinovici'', pentru ,,studenti de gimnaziu ori
scoala reala" 1014 • Tot aici amint~m si ajutorul financiar pe care unii credinciosi din
Transilvania 1-au acordat studentilor din Brad ,,pentru masa" 1015 . Dintr-un alt numar
al Telegrafului roman 1016 aflam ca in Transilvania a fiintat un Institut filantropic cu
numele de Masa studentilor, institutie filantropica infiintata de ,,Institutul de credit si
de econorriii Albina din Sibiu". Obiectivul acestei institutii era acela de a oferi priinz
gratuit la 50 de studenti romiini ,,de la scolile medii din Sibiu, tineri ... , copii de
parinti relativ saraci" incepand cu 1/13 septembrie si va functiona piina la sfarsitul
lunii iunie 1017 • ,
Numerele 22-23/1927 din Telegraful roman ne dau doar cateva'informatii, insa
extrem de interesante, referitoare la doua ,,Fonduri" cu caracter profund filantropice:
,,Fondul Saracilor si Fondul stipendial pentru tinerii cari studiaza" 1018 • Insa acest
articol prezinra un' deosebit interes dintr-o alta perspectiva, anume ca, intre altele,
face mentiunea ca aceste Fonduri sunt prezentate, in rezumat, de la fiintarea lor
(1841) pana la zi (1926). Deci, existenta (si activitatea) acestor fonduri este foarte
veche. De asemenea, din acelasi articol retinem implicarea in modul eel mai activ a
Mitropolitului Andrei Saguna in activitatile sociale. Potrivit articolului mentionat el
,,stralucea in fruntea tuturor miscarilor si in:Iaptuirilor, cu caracter crestinesc si
romanesc" 101 9 • Daca scopul Fondului saracilor se intelege de la sine 1020 , eel pentru
studenti avea ca principal rost ,,ca din tinerime sa rasara barbati inzestrati cu
cunostinte temeinice spre a servi odinioara cu distinctiune ca amploiati ai satului, ori
comunei ca pastori sufletesti, sau ca invatatori populari, sau ca conducatori de
intreprinderi industriale si comerciale in comuna sau la natiunea lor" 1021 • Retinem in
mod deosebit grija fata de pregatirea tinerilor in vederea formarii lor profesionale
pentru a fi de folos poporului.
IX.4. Societati filantropice, aziluri, orfelinate ~i fundatii
IX.4.1 . Societati filantropice
Dupa cum afirmam si mai sus, cele mai multe informatii despre activitatea
filantropica din Transilvania, atat cat a fost ea, le avem din cea mai veche foaie
bisericeasca care apare pana astazi :Iara intrerupere (din 1853), Telegraful roman,
despre care Mihail Kogalniceanu spunea ca era: ,,Cea niai buna foaie romaneasca din
 192
Ardeal ::;i una dintre cele mai bine redactate gazete", iar Mihai Eminescu a apreciat-o
ca fiind ,,cea mai modema gazeta" 1022 •
Din numarul 13 al ,,acestei gazete" aflam despre existenta (de 10 ani deja) a
,,Reuniunii romane de inmormantare din Sibiu" . Din acela::;i articol aflam ~i scopul
a::;ezamantului ,,umanitar ::;i cre::;tinesc de a da ajutor ::;i de a ingriji de lnmormantarea
cuviincioasa a membrilor sai" 1023 • insa important de subliniat este ::;i faptul ca acest
a::;ezamant umanitar avea ca obiectiv ::;i ,,ajutorarea" urma::;ilor celor decedati ::;i care,
din ,,neputinta ::;i scapatare" nu se puteau intretine singuri.
in domeniul de care ne ocupam, din cercetarile efectuate reiese ca in
Transilvania a functionat o societate cu caracter filantropic sub numele de ,,Uniunea
Femeilor Romane" 1024 societate care, intre alte activitati ::;i-a propus irifiintarea
,,marelui Orfelinat" unde ,,vom strange la sanul nostru pe fiicele neamului nostru,
:filra deosebire de confesiune; le vom cre::;te nu numai cu hrana trupeasca, ci ::;i cu
hrana sufleteasca, in frica lui Dumnezeu ::;i cu iubire de neam" 1025 •
Telegraful romiin, in mai multe numere 1026 , prezinta anumite acte de
I binefacere 1027 intreprinse mai cu seama de Reuniunile defemei.
De asemenea, aflam ca din initiativa Episcopului Nicolae Colan, cu concursul
Societatii Nationale Ortodoxe a Femeilor Romane, s-a infiintat la Cluj, in 1935,
Maniistirea Sfiinta Elisabeta pentru a forma maici lngrijitoare de bolnavi. ~
~ Art.15 ,,Acele comune, care platesc anual dare directa catre stat 1O pana Ia
Din numarul 10/1943 al Telegrafului romiin aflam cateva date desprea
infiintarea ,,Asociatiei religioase Anastasia Saguna". Aceastil asociatie a fost fondata
la initiativa Mitropolitului Nicolae Balan al Ardealului la inceputul anului ::;colar
1941-1942, ciind elevele de la $Coala normala de fete ,,Andrei Saguna" au fost
organizate intr-o asociatie religioasa care purta numele uneia dintre cele mai de
seama femei cre$tine ale neamului nostru, Anastasia Saguna, mama celui mai mare
mitropolit al Transilvaniei din toate timpurile.
Scopul marturisit al acestei asociatii, a$a cum reiese din Statut, era multiplu:
,,completarea educatiei religioase, morale, nationale, culturale $i sociale a tinerelor
fete din sat, din fabrica ::;i din $COala" 1028 • Rostul acestei asociatii in $Coli era Sil lupte
impotriva feminismului (Intel es ca masculinizarea femeii) ,,cautand sa formeze
viitoarele sotii $i mame de intelectuali convingerea, ca femeia a fost emancipata
odatil pentru totdeauna la Bunavestire, in pe$tera Betleemului, la picioarele Crucii $i
in dimineata invierii", cand o femeie, Maria Magdalena, a strigat pentru lntaia oara:
,,Hristos a inviat" 1029•
Aceasta asociatie prezintil important.a pentru noi, deoarece ea avea, prin Statut,
::;i preocupari filantropice. Astfel, la punctul E din Statut, privitor la lucrarea sociala,
intalnim obiectivele sociale propuse de asociatie:
1. Organizarea operei de asistenta sociala;
2. indrumari in iegatura cu gospodaria: curatenia, pregatirea mancarii etc.;
3. Dezvoltarea industriei casnice, mandria taranilor de alta data;
4. Organizarea unui prim ajutor medical, strangerea plantelor de leac, indrumari
in ceea ce prive::;te igiena;
5. Ingrijirea copiilor celor plecati la munca. Infiintarea leaganului de copii;
6. Apropierea intre oameni de diferite trepte sociale, prin propovaduirea $i
trairea invataturii ca in fata lui Dumnezeu suntem toti egali.
193
IX.4.2. Aziluri pentru copii
N~ma.rul.34 al Teleg~afu{~i romii~. din 1.8?,~ s~ refera la ,,Proiectul de lege
despre mst1tutm~ea pentru mgr1Jirea copulor m1c1 . Dm acest proiect spicuim cateva
el~mente foa~e importante pentru subiectul in discutie. Astfel, in cap. IV, art. 14 se
stlpule.aza: ".F1ecare ora::;, ~revazut cu drept municipal, precum $i fiecare ora::; centru
al unm com1tat, filra cons1derare la marimea darii sale directe catre stat, asemenea
fi.ecare comuna, care dimpreun_a cu locuitorii sai platesc mai mult de 15,000 fl. dare
~hre.cta catre stat, sunt datori din propriile lor mijloace a ridica unul, sau mai multe
mstl~te, pen~ ingrijirea copiilor mici ::;i a aplica institutore pentru copii in numar
sufic1e~t. Datormta acestora se impune numai in caz, daca in respectivul ora::;, sau in
respectl~a comuna sunt eel putin 40 de copii, care nu mai pot fi primiti in institutele
deja ex1stente pentru ingrijirea de copii mici $i daca ace$tia acasa nu pot avea
supraveghere $i cautare permanenta".
15:090 fl., .daca au c~l. putin 40 de copii, lipsiti de permanenta ingrijire sunt obligate
a nd1ca azile de copu; comunele, care platesc mai putin de 10,000 fl. dare anuala
ciltre stat $i au eel putin 15 copii lipsiti de cautare permanenta, sunt obligate a ridica
azile de vara sau provizorii". ~ ·
. . Art.18 ,,Statul are $i dreptul ::;i d~torinta a ridica in tot locul, chiar $i in baragane
institute ?entru ~ngrijirea de cop~i mici, ori azile de copii, daca relatiile locale pretind
aceasta $1 numa1 daca o afla de hpsa".
A:t. 2? Jn institutele $i azilele pentru ingrijirea de copii mid, care apartin
s!atulu1, on comun~lor, trebuie primit orice copil :filra considerare la confesiunea sau
hmba sa materna. In institutele pentru ingrijirea de baieti sustinute de stat, sau de
comune, se poate lua de la frecventatori potrivit cu referintele locale o taxa moderatil
insa parintii, care i::;i dovedesc saracia, sunt dlspensati de plata acestei taxe. in azilel~
statului $i ale comunelor copiii capatil ingrijirea gratuita"toJo.
. . D~pa cum se ~oat_~. lesne ~?serv~, .r,revederile proiectului de lege ,,despre
mstltutmnea pentru mgr1Jirea copnlor m1c1 sunt extrem de interesante ele dovedind
pe de o parte, o preocupare fata de cre$terea $i educatia copiilor mici, iar ' pe de alta o'
foa~e b~na organizare a acest:i ~ctivitati, eel putin la nivel teoretic. Din pacate, ~el
P~tm pana a~um, ~u avem. mc1 un fel de informatii care sa confirme aplicarea
masunlor pro1ectulm respectlv.
IX.4.3. Orfelinate
. Acela::;i ~iar ne ofera mai. mult~ informatii despre protectia orfanilor. De pilda,
dm~-~n.~umar a! Telegraf~luz ;,oman (nr. 37/mai 1921) care se refera la ,,Congresul
soc1e~tu Ocr?tzrea orfamlor 1031 aflam ca, de::;i aceasta societate avea ca obiect
exclus1v ocrotirea orfai:_ilor de razboi, in momentul desfa::;urarii Iucrarii congresului,
ac~asta avea un numar de ".60 orfelinate proprii $i 15 subventionate", care
a~post~~u ,,pes~e 5.~90,,orf~m de ra~b~i de ambii parinti $i lipsiti cu desaviif$ire de
one~ mtJloace $1 spnJm '. D1~.~,cela::;1 zrnr aflam ca ,,numarul orfanilor recensati in
toata tara de organele soc1etat11 era ,,de peste 360.000 dintre care aproape 100.000
 195
194

orfani sunt ocrotiti in orfelinate si la domiciliu, prin pensii, tutele, instructiune $i biserici (ridicarea unora noi sau repararea celor vechi) $i 3.700 pentru $Coli, pentru
. 1""1032 ,,trebuinte :;;colare".
asistenta me d1ca a · · · · 100 000 orfani" erau
D aCa"' avem 'in vedere ca potrivit acestei statlst1c1, ,,aproape . . ·. "'
' · · s · t t a Ocrotirea or1a-
o~ro:.~t~:~g~~~~~~~d:~~~s~ ~no~f:1~~~t~n(~~f~~fe~~~~;:rpr~;~~ ~i el 5"s~bve~tion~t~!· IX.4.4.3. Fundatia (fondul) ,,Miron Romanul"
?1 o d logic rezulta ca ,,in vremea aceea" in Transilv~nia era~ .mult ma1 mu te or e 1- . De$i problema referitoare la administrarea averii fostului mitropolit al
m mo d f m mformatn
nate si .ca doar ~espre u~~leJie~tre~r. ta~~::~~ a~~ afara de orf~linatele mitropoliilor Transilvaniei, Miron Romanul, (1814-1898) a fost mult timp discutata 1042 , ea
Dm acelas1 numar m e egra;u . ," , d l Ab dun orfelinat pentru prezinta importanta din punctul nostru de vedere, deoarece averea fostului mitropolit
~~nJei~~u ~;,,~~~~:::~::~~;~~ud~: :i~~~~: :e~~:r~u~:t~ s~ventionate (Sibiu 103~, a fost folosita in scop filantropic. Dintr-un numar.al Telegrafului roman (49/1900)
aflam ca Sinodul arhidiecezan, cu privire la ,,lasamantul fericitului arhiepiscop si
Blaj 1034 ~ Brasov .cu 200 de orfani),, do~ proprii (01i~e _i1 ~~~d( ~~nl ~~~e;;!~~~. Mitropolit Miron Romanul, a hotarat ca averea ce se va realiza dupa prefacerea
si in curs de infimtare la Orlat, Sambata de Sus, a u . tuturor obiectelor apartinatoare inventarului in bani gata se va administra ca fond
· tru 200 pana la 300 orfani to 35· . · · · l separat, ce va purta numele reposatului arhiepiscop, cu o mentiune conforma
pen A l . - al Teiegraru/ui relateaza inaugurarea Orfelmatulm ,,Prmc1pe e intentiunilor aceluia, descoperite celor aproape ai sai''. Din acela$i ziar mai aflam
ce as1 numar 'J' . . . N. Balan
C rol" din Cluj de catre Mitropolitul Trans1lvame1 1co1ae ·. . bl 1 faptul ca valoarea totala a averii fostului mitropolit se ridica la suma de 44.969 de
a Insa cum afirmam si la inceputul acestui subcapitol, in Trans1l~ama pro ~· e~ede coroane $i ca ea urma sa fie administrata in folosul preotilor. Din nefericire, nu
' .. · l · - St tului 1036 Sunt ment10nate o sene e
socia.le era~ In g;1Ja aproape e~c u~1va a s:colului ~l XVIII-lea la Sibiu ( 1767' cunoastem amanunte despre modul cum s-a folosit averea Mitropolitului Miron
~~~~)~~~JC~~~~~;~~ i~;;e;r:~:~
. . . T' M res1031
(
1877), ora.dea (1887), Alba-lulia, Beiu$,
Romanul.

DeJ, :~r~~~~y~};~:;ft~~n~co~se~nate cu privire la ,,orfel~na~ul greco.-o~~~~: IX.4.4.4. Fundatiunea Gozsdu 1043

~ d' s·b· "103& Astfel se cunosc persoanele care au contnbmt cu bam ( .g
roman m .1 m . ' .- . . . .. b .. ASTREI S a
Maria_ 120 000 coroane), autontatile B1senc11, mem !11 , • • • . .
La Bra~ov din initiativa Uniunii Femeilor Romane, s-a mfimtat: Ra 1 1 1 ~nu~~e
1920 un orfeiinat de. fete numit Orfelinatul Reuni~nii d~ Fe me~ . o~aa:~c~
' 1039 mar de 100 de orfane. Pentru mtretmerea u1 s
!~:e~~ase ~;~;?, ~;roape In fiecare numar al ziarului, pent~ ~fangerea d~ colecte,
apeluri pentru sensibilizarea opiniei publice pentru soarta or am or.
IX.4.4. Fundatii
IX.4.4.1. Fundatie patriotica romaneasca pentru invalizii din
cercul Orlatului
in anul 1859 ,,cand s-a declarat razboi in Italia" s-~u pus bazele ~,Fun~at~~nii
fondului invalizilor din pretura Orlatului". La constitmrea ac~ste1 fun at11 au
artici at re rezentanti din cele douasprezece comune ale cerculm <?rlat, cu scop~~
~eclar~t de ~ ajuta ostasii romani de pe teritoriul apartinatoryretur~1 Orla~ devemt~
invalizi". c~'acest prilej s-a intocmit si statutul de orgamzare $1 funct10nare a
fundatieP 040 , in 16 capitole.
IX.4.4.2. Fundatiunea $aguna
. - 156/1902 alTelegrafului roman 1041 aflam de existenta unei funda~ii
D m numaru . .. A d · s guna Din
care oarta numele celui mai mare mitropolit al :rans1 1vame1, n re1 . a · bune conditii de igiena si morala, dandu-se tinerimii universitare indrumari in sensul
acestnumar aflam ca din banii fundatiei s-au ofent suma de 7 .000 de coroane pentru
Mai multe numere din Telegraful roman relateaza despre cea mai mare fundatie
romaneasca, Fundatia Gozsdu, care-si desfa:;;ura activitatea in randul romanilor aflati
atat in Ungaria cat si in Transilvania.
Astfel, din nr. 58/1894 al Telegrafului aflam ca in mod regulat se publicau
,,Analele fundatiunii lui Gozsdu", anale care prezentau, pe de o parte, veniturile
fundatiei, iar pe de alta, modul cum erau ele administrate. Analele cuprind si lista
bursierilor, unde studiaza, formele sub care primesc ajutor financiar (burse, ajutoare,
taxe etc.), precum $i valoarea ajutorului respectiv. De pilda, din Analele pe anul
scolar 1892-1893 aflam ca fundatia avea un numar de 91 de bursieri (la medicina,
drept, filosofie, lnvatamantul tehnic, silvicultura, farmacie) $i chiar elevi
,,girnnazi$ti". Important de mentionat este $i faptul ca, in cazul in care un bursier ,,nu
arata spor la studii in decursul anului scolastic" i se retrage bursa 1044.
Dintr-un alt numar din Telegraful roman (21/1924) aflam ca In urma in:Iaptuirii
Romaniei Mari, la 1918, au avut loc tratative romano-maghiare privind Fundatia
Gozsdu, din partea romana fiind Ion I. Lepadatu. Motivul acestor tratative a fost
faptul ca averea fundatiei (evaluata atunci la suma de 200 milioane de lei) se afla pe
teritoriul Ungariei, iar beneficiarii ei se aflau acum in Romania. Conform intelegerii
convenite intre cele doua parti, ,,averea fundatiunii va reveni in posesiunea
proprietarilor sai de pana acum". 0 alta problema cares-a pus in aceasta situatie a
fost cea referitoare la reorganizarea fundatiei. Propunerea Mitropolitului Nicolae al
Ardealului a fost ,,ca in locul multelor burse marunte distribuite pana acum, sa se
lntemeieze caminuri studente$ti pe langa universitati ... cu biblioteca, $i cu alte
mijloace de studiu, cu toate localurile necesare intretinerii studentilor, in cele mai
invataturilor Bisericii noastre dreptmaritoare" 1045 .
196
in pofida negocierilor purtate intre partea ungara si cea romana cu privire la
modul de administrare a averii Fundatiei Gozsdu, din nr. 19/1934 al Telegrafului
roman aflam ca aceasta problema nu s-a limpezit, deoarece un articol aparut in
numarul mentionat se incheie cu urmatoarea fraza: ,,Fiind vorba de o avere atat de
insemnata si de interesele studentilor romani din Ardeal, statul maghiar nu vrea sa
recunoasci decat pe cei din Ungaria ... Guvemul roman are datoria de-a urgenta pe
cale diplomatica clarificarea acestei chestiuni" 1046 •
in afara de aceste cateva institutii filantropice mentionate (si fiira indoiala ca ele
au fost mult mai multe), au existat multe persoane particulare care fie ca si-au lasat
intreaga averii Bisericii sau unor fundatii, in scop filantropic 1047 , fie au lasat
insemnate sume de bani in acel~i scop
Toata aceasta lucrare filantropica a Bisericii din Transivania a fost, in viziunea
actualului mitropolit al Transilvaniei, Dr. An.to?,i~ Pl.am~de.~la, ca. ,,unul din
mijloacele de solidarizare romaneasca pana la umre , iar mstitutule sociale au fost
,,institutii de supravietuire side progres, dovezi de patriotism" 1048 •
Capitolul X
Filantropia in Biserica Ortodoxa Romana
dupa 1989. Realizari ~i perspective.
X.1. Diaconia cuvantului
Asemenea Sfintilor Parinti ai Bisericii dintotdeauna, asemenea ierarhilor
Bisericii noastre de-a lungul aproape a doua milenii, si ierarhii din timpurile noastre
fac din slujirea filantropica o prioritate a slujirii lor 1049 . Lucrarea filantropica
reprezinta dovada cea mai concludenta a pastrarii credintei si vietii apostolice. Am
putea afirma ca, dupa cum din punct de vedere doctrinar o conditie sine qua non a
recuno~terii unei Biserici este succesiunea neintrerupta a harului, tot asa din punct
de vedere practic este necesara continuitatea neintrerupta a filantropiei, a slujii-ii
filantropice.
Din cele prezentate anterior, speram sa fi scos in evidenta, pe de o parte
continuitatea de invatatura (cu caracter filantropic), iar pe de alta continuitatea
slujirii practice, evident, cu mentiunea ca dimensiunea acestora a fost determinata de
contextul complex in care Biserica noastra si-a des~urat activitatea. Consideram
necesara si importanta precizarea ca, daca in perioada comunista Biserica n-a putut sa
se manifeste natural, firesc in domeniul filantropiei practice, bineinteles, in masura si
formele cunoscute (este lesne de inteles motivul), in domeniul filantropiei teoretice,
prin predici, cuvantari si pastorale ea a fost la fel de prezenta ca si inainte. Cu alte
cuvinte, daca in perioada comunista lucrarea filantropica a Bisericii a fost mult
diminuata, ea trebuind sa se desr~oare prin alte forme, filantropia cuvantului a fost
in atentia ei, sub acest aspect fiind o permanenta preocupare, o continuitate a
slujitorilor ei.
Daca in perioada 1948-1989 activitatea filantropica practica a Bisericii n-a putut
fi la inaltimea celei de pana atunci, dupa aceasta data, Biserica, deplin constienta de
misiunea ei, a inceput sa se reorganizeze din acest punct de vedere, fie incercand sa
rei~ firul unor institutii filantropice dinainte, fie sa initieze institutii si activitati
necesare in -noul context.
Noul context inseamna, in primul rand, o libertate care, de cele mai multe ori s-a
~ovedit a nu fi fost buna pentru cei care, decenii intregi, au trait sub dictatura.
Inseamna apoi o sete a oamenilor de Dumnezeu si o dorinta ca Biserica sa fie
prezenta peste tot in viata !or (acasa, la scoala, la locul de munca, In spitale,
penitenciare, aziluri, armata etc.). Inseamna, de asemenea, o mai mare constientizare
a Bisericii fata de misiunea si responsabilitatea ei de a recupera ce nu s-a racut i;;i de a
198
face ceea ce se impune. Inseamna, pe de o parte ca toti oamenii, credinciosi sau mai
putin credinciosi, in mod justificat sau nejustificat, asteapta mult sau foarte mult
chiar de la Biserica, asteapta ceea ce alte institutii nu le ofera. Noul' context mai
inseamna ca Biserica insasi doreste sa-si reia traditia de veacuri si, specific ei, cea
filantropica. Si cum in Biserica noastra traditia este foarte importanta, cu atat mai
mult e acum, cand ea are eel putin libertatea si campul de activitate. De asemenea,
noul context mai inseamna a face ca poporul, credinta si toate virtutile lui sa renasca.
Biserica, ca cea care este un organism viu, trebuie sa aplice, asa cum' adesea I.P.S.
Daniel afirma, textul Evangheliei fn contextul de astazi. Din aceasta perspectiva,
Biserica noastra este preocupata de modul cum poate si cum trebuie .sa slujeasca
oamenilor, mai ales dupa perioada prin care am trecut cu totii si care a lasat urme
adanci 1050 . Ca dupa razboi si acum, dupa perioada comunista, societatea se gaseste
intr-o criza profunda din toate punctele de vedere. Or, pentru a iesi din aceasta criza
Biserica a avut si are dintotdeauna un rol important, pentru ca ea nu este una pur
umana ci una divino-umana.
In acest sens, Serban Ionescu (Profesor la Facultatea de Teologie dirt Bucuresti
si membru al Academiei de Stiinte Morale si Politice din Romania) afirma inca din
1945: ,,Refacerea unei societati atarna nu numai de schimbarea conditiilof materiale,
ci mai ales de refacerea launtrica a indivizilor prin insusirea virtutilor morale. Iar
marile reforme sociale, politice si economice nu pot fi durabile decat in masura, in
care-si vor impropria din dinamismul si idealismul preceptelor crestine, care sa trans-
forme structura societatilor intr-un aluat al sinceritatii, al dreptatii si al iubirii fata de
aproapele" 1051 .
Acelasi autor, preocupat fiind de redresarea societatii, de solutiile care pot duce
la atingerea acestui scop, arata ca: ,,Daca astazi 1052 trecem printr-o zguduitoare criza,
ce a luat forme acute, mai ales in domeniul social si eel economic, apoi aceasta se
datoreaza in primul rand faptului, ca am indepartat valorile morale din mediul vietii
noastre cetatenesti" 1053 . In continuare autorul arata ca: ,,0 civilizatie, in care nu se
afirma decat progrese tehnice si morale sau religioase, nu este decat o civilizatie
paruta; dupa cum si o cultura lipsita de idealul etic crestin, va fi. un dezastru perma-
nent, atilt pentru COlectivitate, cat Si pentru individ ln parte" 1054 .
In acelasi sens, un invatat german face o afirmatie similara: ,,Cine doreste sa
cunoasca si sa rezolve chestiunea sociala trebuie sa aseze economia politica la
dreapta, literatura socialismului stiintific la stanga, iar inainte sa deschida Noul
Testament" 1055.
Fideli Sfintilor Parinti si ierarhilor din trecutul Bisericii noastre, ierarhii din
vremea noastra si-au racut din milostenie si facerea de bine o tema centrala a predicii
lor, fiecare predica avand 0 parte practica, parenetica ce cuprindeJndemnuri
insistente la intrajutorarea aproapelui 1056.
Astfel, nu exista ierarh sau pastorala, indiferent de ocazia cu care este adresata
clerului si credinciosilor, in care sa nu se faca indemnuri la a-i ajuta pe cei saraci,
bolnavi, orfani etc. Nu mai vorbim de faptul ca in bugetul fiecarei parohii exista un
articol special care prevede o anumita suma (in functie de gradul parohiei) pentru
,,Fondul Filantropia", iar in prima duminica a Sfantului si Marelui Post se face o
colecta in toata Patriarhia Romana, iar din banii rezultati se ajuta parohiile sarace,
bisericile in constructie, comunitatile din diaspora etc.
199
In acelasi context mai amintim faptul ca, in caz de calamitati, fie pe plan local,
fie la nivel de Patriarhie, se initiaza colecte constand din bani, alimente,
irnbracaminte s.a. pentru cei ce au avut de suferit de pe urma acelora.
De asemenea, aproape nu mai trebuie sa amintim un lucru atat de cunoscut,
acela ca la fiecare biserica exista un numar de saraci, cersetori etc. care sunt ajutati la
fiecare slujba, dupa cum si in fiecare parohie exista un numar de saraci sau familii
sarace ce primesc ajutor de la parohie daca nu in mod regulat eel putin ocazional.
Evident, nu ne oprim asupra tuturor cuvantarilor sau pastoralelor cu continut
filantropic, ci ne limitam a oferi doua, trei exemple pentru a intari cele afirmate.
Asa de pilda, dam un fragment din Pastorala P.F. Teoctist cu prilejul sarbatorii
invierii Domnului din anul 1995: ,,De aceea, iubitii mei fii si fiice, in aceasta sflinta
zi, chem la iubire, la bunatate, la sfintenie. Acestea sunt florile care vor rodi,
neinvinsa, Invierea. Virtutile sunt ale noastre; Invierea este a lui Hristos, Care a
dobandit-o si pentru noi; pentru a o primi, la randul nostru, nu avem ce-1 da
Biruitorului mortii, decat virtute sfanta ... Aplecati-va inima, fiecare dupa puterile
sale, la cei ce se zbat in grea suferinta: copii parasiti $i de parinti si de societate, tineri
primejduiti de tot mai multe capcane ale lumii de azi, familii cu multi copii, bolnavi,
deznadajduiti, batrani carora nu le mai poarta nimeni de grija. Dupa cum Invierea
Domnului a inceput cu Pogorarea Sa la iad, pentru a-i s:farama portile si a aduce si
acolo lumina vietii, tot asa si Invierea noastra spirituala va trebui sa inceapa cu
coborarea in iadul suferintelor de tot felul in care se poate afla aproapele nostru
pentru a-1 smulge de sub tirania lor" 1057 .
In aceeasi idee se exprima si I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:
,,Criza economica poate mai usor fi depasita, daca inviem din criza spirituala si
morala ... Sa cerem ajutor de la Hristos sa nu abandonam proprii nostri parinti, sa nu
destramam propria noastra familie ... Sa ne straduim ca prin cuvant si fapta sa aducem
curaj, pace si bucurie celor deznadajduiti, celor cuprinsi de teama zilei de maine, de
teama celor dinjur, celor intristati de prea multa saracie, de prea multa suferinta, de
prea multa singuratate, de prea multa nesiguranta'~ 1058 .
Acelasi mare teolog, in Pastorala de la Nasterea Domnului din anul 1995, insista
asupra invataturii despre faptele bune si valoarea pentru mantuire. Pentru a fi mai
convingator in indemnurile sale, citeaza un fragment din Sflintul Antonie eel Mare:
,,Si cei care au trait cu lucruri putine si cei care au vietuit in slava si bogatie ies din
viata ca dintr-o ospatarie, neluand nimic din desratarea si din bogatia vietii, rara
numai· faptele lor, bune sau rele, savarsite de ei in viata lor. Sa stim ca virtutile
noastre sufletesti ni se fac inaintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de
buna voie, pricini ale muncilor" 1os 9 •
I.P.S. Daniel isi incheie partea parenetica cu urmatoarea idee: ,,lubirea mani-
festata in lume in situatii concrete fata de cei flamanzi, bolnavi, goi, saraci,
intemnitati ramane criteriu suprem al evaluarii libertatii noastre in istorie si al man-
tuirii noastre vesnice (cf. Matei 25, 34-36)1060.
Si I.P.S. Antonie Plamadeala, Mitrqpolitul Ardealului, se refera in Pastoralele
sale la iubirea de aproapele. Astfel, in una din Pastorale indeamna pe credinciosi ,,sa
creada in Hristos si in invataturile Lui, sa fie buni, sa ierte mai mult, sa fie generosi,
milosi, sa iubeasca pana si pe vrajmasi ca sa-i indrepte, sa fie cinstiti, corecti ... sa fie
exemple de virtute, jertfelnicie si bunatate"1061 .
200
Intr-o altiiPastorala, adresata cu prilejul Invierii Domnului, pe baza unor texte
scripturistice, ierarhul pomenit se adreseaza credincio$ilor: ,,lntrebarile Judecatii din
urma vor fi cu privire la raporturile dintre noi $i aproapele nostru, din viata aceasta
de pe pamant, $i anume daca am fost milostivi cu cei in nevoie, daca am dat de
mancare celui flamand, apa celui insetat, ajutor celui bolnav... " (Matei 25) 1062 .
X.2. Filantropia practica. Realizari ~i perspective
Anul 1989 a adus schimbari majore atat In viata poporului cat $i a Bisericii
noastre. Nu intentionam sa prezentam toate aceste schimbari, ne limitam sa amintim
doar de cea mai importanta: libertatea. De acum Biserica se putea manifesta liber in
scopul implinirii misiunii. Se impunea a$adar, organizarea $i desfii$urarea asistentei
sociale pe alte haze decat fusese in perioada comunista.
Asistenta sociala practicata de statul comunist era:
a. un monopol.de stat, care excludea pluralismul de initiativa; , sprijin a celui in suferinta.
b. bazata pe ideologia umanismului ateu, fapt care exclude~ angajarea
institutiilor religioase in opera filantropica sociala;
c. comandata si controlata direct de Stat, nu doar coordonata sawsprijinita.
Cu tot avantajul de siguranta pe care 11 oferea acest tip de asistenta sociala, ea nu
a stimulat insa libertatea de initiativa, nici dialogul $i cooperarea dintre initiative $i
institutii diferite.
In acest context, rolul Bisericii era redus la sustinerea verbala a Statului fiira
posibilitatea ca Bisericile sa-$i organizeze propriile institutii filantropice pentru a
contribui astfel direct $i real la viata societatii. Acest fapt a imprimat multora in
COil$tiinta ideea ca activitatea Bisericii se reduce numai la cultul liturgic.
De aceea, indata dupa schimbarile din 1989, ca o reactie legitima $i sanatoasa,
toate cultele au lnceput sa-$i redescopere vocatia filantropica sau cari~ativa ca parte
integranta a trairii credintei, ca marturie $i practica a iubirii sfinte fata de aproapele.
Intrucat in regimul trecut motivatia angajarii social-filantropice bazata pe
umanismul ateu era total depa$ita $i inadecvata, a fost nevoie ca intreaga opera
sociala a Bisericii sa se afirme pe baza credintei in Dumnezeu, a Evangheliei iubirii
fata de oameni, ca o conditie a mantuirii $i a vietii ve$nice (Matei 25, 37-40) 1063 • Din
aceasta perspectiva, activitatea preotilor in domeniul filantropiei trebuie intensificata
$i considerata ca fiicand parte din slujirea preoteasca. Aceasta lucrare nu trebuie
tratata ca o activitate extra-bisericeasca, ci una care tine de esenta slujirii
evanghelice.
Abordarea problematicii saraciei este o componenta a misiunii Bisericii.
Aceasta activitate, cu mare pondere in trecut, se desfii$oara $i astazi, de$i sub limita
cerintelor societatii $i a rolului pe care Biserica ar trebui sa-1 aiba in domeniu.
Ratiunea acestei activitati !imitate trebuie cautata, pe Ianga unele aspecte de ordin
subiectiv, in absenta bazei materiale adecvate (bunurile Bisericii care in trecut
asigurau aceasta baza n-au fost inca retrocedate) $i in lipsa unei bune experiente in
domeniu (in perioada 1948-1989), libertatea de mi$care a Bisericii in cazul asistentei
sociale a fost limitata.
Pomind de la activitatea de ocrotire $i de asistenta sociala din trecut, precum $i
cea de asrazi, deSia$urata sub egida Bisericii, se pot afirma urmatoarele:
201
1. Biserica este motivata, prin insil$i ratiunea ei de a exista, pentru activitatea de
sprijinire a persoanelor in nevoie;
2. Biserica se gase$te intr-o pozitie privilegiata in abordarea saraciei atat in
raport cu institutii neguvemamentale diverse cat $i in raport cu unele institutii ale
statului cu competenta in domeniu. Aceasta pozitie este subliniata prin trei aspecte:
a. o activitate de asistenta sociala nu poate fi sustinuta eficient fiira o activitate
de voluntariat eficienta, iar Biserica din Romania detine actualmente o baza care
poate fi U$Of sensibilizata;
b. sensibilizarea institutiilor cu capital privat sau a persoanelor care detin o baza
financiara solida in vederea implicarii lor in domeniul ocrotirii persoanelor in nevoie
poate fi realizata mai eficient prin Biserica decat prin orice alta institutie, data fiind
increderea de care se bucura Biserica in sanul societatii romane$ti;
c. in afara de motivatia pur umana a necesitatii de implicare in prevenirea
saraCiei, oamenii Bisericii sau persoanele care actioneaza in numele ei sunt motivati
$i prin credinta in Dumnezeu care nu poate fi reala fiira concretizarea ei In acte de
Spre deos.ebire de trecut, activitatea filantropica de astazi mai are o nota spe-
cifica. in afara de lucrarea filantropica individuala a Bisericii Ortodoxe, in ultima
vreme se pune. $i problema cooperarii tuturor Bisericilor in aceasta lucrare, deoarece,
in viziunea I.P.S. Mitropolit Daniel, slujirea filantropica comuna se impune ca fiind
necesara din trei motive: 1. se recunoa$te ca nici o institutie sau confesiune nu poate
rezolva singura problemele existente, ci numai impreuna; 2. dialogul $i cooperarea
Bisericilor intre ele intensifica credibilitatea fiecareia in parte $i a tuturor impreuna in
fata oamenilor in suferinta, care au nevoie urgenta de ajutor; 3. prin dialog $i cooperare
redescoperim taina prezentei lui Hristos In semenii no$tri care au nevoie de iubirea $i
ajutorul nostru. Iar ,,Taina fratelui" este in acela$i timp taina libertatii $i manturii
noastre. Fiecare om in suferinta $i in nevoie, vazut cu ochii lui Hristos $i in iubirea lui
Hristos, descopera faptul ca aproapele nostru ramane pentru fiecare dintre noi cea
mai mare $ansa sau eel mai mare obstacol in calea mantuirii, potrivit cuvantului
Sflintului Antonie eel Mare: ,,Viata $i moartea depind de aproapele. Intr-adevar, daca
am c~tigat pe fratele, am c~tigat pe Dumnezeu. Dar daca am suparat pe fratele nos-
tru; pacatuim fata de Hristos" 1064 •
Mai mult, mai cu seama pentru slujitorii Sfintelor Altare, ca $i pentru fiecare
credincios in parte, impartil$irea cu Trupul $i Sangele lui Hristos Cel rastignit $i inviat
trebuie sa ne faca mai sensibili la suferintele fratilor no$tri, pentru care a murit $i a
inviat Hristos-Domnul: ,,Vrei sa cinste$ti trupul Stapanului? - zice Sflintul loan Gura
de Aur - nu-L dispretui cand este gol. Nu-L cinsti doar in biserica, prin haine de
matase, in timp ce afara il la$i gol, tremurand de frig". Cel ce a spus: ,,Acesta este
trupul Meu" $i a implinit lucrul ac:,esta prin cuvant, tot Acela a spus: ,,M-ati vazut
flamand $i Mi-ati dat sa mananc ... Intrucat n-ati racut unuia dintre ace$tia prea mici
nici Mie nu Mi-ati racut!". ,,Cinste$te-L, deci, impartind averea ta cu cei saraci: caci
lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur"I 065 •
in acest sens apreciem in mod deosebit masura luata de Patriarhia Romana in
domeniul asistentei sociale prin alcatuirea unui regulament care sa reglementeze
aceasta lucrare a Bisericii: Regulament de organizare sifuncfionare a sistemului de
asistenta sociala 1066 fn Biserica Ortodoxa Romana. Nu consideram necesar a
prezenta intreg Regulamentul, ci doar pe capitole, la modul general. Astfel, potrivit
202
primului articol al Regulamentului ,,sistemul de asistenta sociala, In Biseric
Ortodoxa Romana este determinat de slujirea misionara si pastorala a Bisericii $i ara
profil social $i filantropic" 1061,
Cel de-al doilea capitol se refera la obiective 1068 , capitolul III cuprinde organizarea
sistemului de asistenta sociala in ,,BOR" la nivelul Patriarhiei Romane, al Centrelor
Eparhiale, al protopopiatelor si al parohiilor 1069 ,
in afara de activitatea de asistenta sociala cuprinsa In Regulament, la modul
general, la nivel de Patriarhie exista un program de implicare a Bisericii privitor la
protectia copilului 101 0.
Evenimentele din decembrie 1989 au deschis Bisericii posibilitatea unei
activitati sustinute In domeniul sprijinirii persoanelor in nevoie 1071 . in acest sens
comitetele parohiale, care au responsabilitatea exclusiva in domeniul caritatii, si-a~
intensificat sprijinul pentru persoanele In nevoie de pe raza parohiiior respective
Dispunand de un potential uman considerabil, Biserica si-a intensificat si diversificat
activitatile social-caritative, numarul celor care au primit sprijin moral, material $i
financiar crescand considerabil.
Pe langa activitatea Comitetelor parohiale in domeniul sprijinirii persoanelor in
nevoie, conducerea Bisericii a considerat necesar ca, in noile conditii din Romania,
de dupa 1989, sa se initieze un program pe termen lung in vederea des:fasurarii, sub
egida Bisericii, a activitatii de asistenta sociala si medicala cu caracter profesionist.
Prima masura in acest sens a fost infiintarea Sectiilor de asistentti socialti in cadrul
unor Facultati de Teologie. Actualmente exista 11 astfel de sectii care au pregatit
pana acum un numar de 656 asistenti sociali teologi cu studii superioare, iar un
numar de 1010 studenti urmeaza cursurile de asistenta sociala ale acestor sectii.
Au fost infiintate un numar de 9 $Coli postliceale teologico-sanitare pentru
pregatirea unui personal calificat care sa deserveasca asezamintele socio-medicate
ale Bisericii sau sa lucreze in sistemul de stat sau particular din acest domeniu.
Functioneaza, de asemenea, un numar de 24 $Coli postliceale sanitari_,, Christiana"
sub egida Asociatiei Filantropice Medicate Crestine ,,Christiana" care a luat fiinta si
functioneaza cu aprobarea Bisericii. Pregatirea lucratorilor in dometiiul social de
catre Biserica este foarte important, deoarece cre$tinul vede fn eel fn suferinta pe
aproapele de care depinde mantuirea lui. Asistentul social-teolog nu exercita doar o
simpla profesie, ci sluje$te lui Dumnezeu lnsu$i. De aceea lucrarea filantropica a
Bisericii de-a lungul timpului a dat rezultate deosebite si tocmai de aceea este
solicitata Biserica sa se angajeze in latura sociala.
Semnificativ in acest sens este faptul ca pana la jumatatea anului 1999 la
Secretariatul de Stat pentru Culte se inregistrasera din partea BOR 95 de asociatii si
fundatii religioase cu scop filantropic1012.
0 alta latura a activitatii de asistenta sociala bine structurata este concretizata
prin infiintarea unor a$ezaminte bisericesti si programe speciale cu caracter social. In
cele ce urmeaza, vom prezenta configuratia acestor asezaminte si programe, precum
si proiectele noilor institutii de acest gen ce urmeaza a lua fiinta.
e
I. A~ezaminte de asistenta sociala
ale Bisericii Ortodoxe Romane
in ciuda faptului ca proprietatile bisericesti care asigurau inainte de 1948 baza
materiala pentru functionarea ~ezamintelor de binefacere nu au fost inca retrocedate
Bisericii, aceasta a incercat, totusi, dupa 1989, sa infiinteze institutii de acest gen 1073 ,
Numarul acestora si importanta lor in sistemul de asistenta sociala general al tarii
sunt inca mici, dar constituie o premisa pentru activitatile ulterioare sustinute.
Astfel, au luat fiinta camine de batrani, centre sociale pentru protectia copiilor
aflati in dificultate, cantine sociale $i cabinete medicate. Este o activitate inca firava,
dar in fiecare an si cu un ritm tot mai sustinut, apar noi institutii de ocrotire in
cuprinsul Patriarhiei.
in continuare, prezentam lista a$ezi'imintelor de asistenta sociala ale Bisericii
Ortodoxe Romane, impreuna cu obiectivele, beneficiarii si serviciile oferite cte fiecare
dintreele.
A. Destinate copiilor
a. Satul copiilor orfani - Valea Plopului, jud. Prahova
Coordonator: Preot Nicolae Tanase
Obiective:
- prevenirea si combaterea avortului si a abandonului copiilor;
- reintegrarea familiala a tinerelor mame si sprijinirea in gasirea unui loc de munca;
- reintegrarea sociala si profesionala a adolescentilor proveniti din casele de copii.
Beneficiari:
- 105 copii intre 0-16 ani abandonati sau cu rise de abandon, din familii
monoparentale, sarace sau dezorganizate;
- 15 tinere mame singure sau alungate de familii impreuna cu copiii;
- 10 adolescente intre 18-20 ani care au parasit Casele de copii.
Servicii:
- adapost;
- ingrijire de tip familial - plasament familial (10 familii din sat au in ingrijire
lntre 2 si 13 copii);
- consiliere;
- pregatire profesionala in atelierele proprii de tamplarie, croitorie si pictura pe sticla;
- activitati recreative.
204 205

b. Centrul social pentru copii ,,Sfantul Sava"- Buz.au g. Centrul ,,Sffintul Stelian"- Bucure$ti
Coordonator: Preot Mihail Milea Presedinte de onoare: Pr. Prof. Constantin Galeriu
Obiective: Presedinte executiv: Dna Irina Dragoi
- prevenirea $i combaterea fenomenului ,,copiii strazii"; Obiective:
- reinsertia sociala $i profesionala a adolescentilor proveniti din casele de copii. - ajutorarea socio-medicala, materiala $i spirituala a copiilor strazii, precum $i a
Beneficiari: familiilor defavorizate;
- 20 de copii in dificultate (abandonati, orfani, din familii sarace, cu handicap U$or); - prevenirea abandonului $Colar.
- adolescenti de la Casele de copii. Beneficiari:
Servicii: - 70 de familii sarace cu multi copii, 100 de copii ai strazii (4-18 ani), persoane
- acordarea unei mese calde la pranz, zilnic, pentru 40 de copii, la cantina din varstnice.
incinta centrului social; Servicii:
- pregatire profesionala in ateliere proprii de tamplarie, croitorie $i pictura. - cantina sociala (850 pers./saptamana);
- asistenta medicala (in strada, la domiciliu);
c. Campusul pentru copii - Bisoca, jud. Buz.au - asistenta $Colara (60 de copii);
Coordonator: Preot Mihail Milea - activitati practice in atelierul de pictura (30 de copii);
Obiectiv: - activitate spirituala;
- realizarea de tabere pentru copiii orfani, saraci $i cu handicap. - activitati recreative (tabara ecologica).
Beneficiarii:
h. A$ez.iimant pentru fete orfane - Manastirea Ramet, jud. Alba
- 400 de copii pe an in serii de cate 100 pe perioada vacantei de vara.
Responsabil: Monahia Magdalena Trif
Servicii: Obiectiv: ingrijirea $i educarea copiilor rara sustinatori legali.
- activitati educative ( organizare de concursuri, spectacole) $i recreative; Beneficiari: fete orfane dintre care unele prezentand handicap.
- activitati religioase. Servicii:
- adapost;
d. Centrul pentru primire a copiilor strazii ,,Sffintul Andrei" - Ia$i - cursuri speciale pentru persoanele cu handicap;
Coordonator: Asistent social teolog Nicoleta Borcila - asistenta spirituala.
Obiectiv:
- recuperarea $i reintegrarea familiala $i sbciala a minorilor. i. Casa de tip familial pentru copii - Parohia Carani, Timi$oara, jud. Timi$
Beneficiari: 35 de copii ai strazii intre 7-14 ani. Obiectiv:
Servicii: - ocrotire de tip familial $i ingrijire in vederea integrarii sociale.
- adapost; Beneficiari: 8- 10 copii abandonati.
- consilierea copiilor $i a familiilor acestora. Servicii:
- adapost;
e. Asociatia ,,Rena$terea Sperantei" - Ia$i - asistenta sociala;
Presedinte executiv: Pr. Radu Antonovici - activitati $Colare.
Obiective: Centrul de zi pentru copii cu sindromul Down
j. Centrul social pentru copii ,,Sffintul Dimitrie" - Parohia Stavropoleos, Bucure$ti
f. Scoala sociala pentru copii cu abandon $Colar - Com. Flore$ti, Cluj Director: Dna Elena Reta Avramescu
Coordonator: Preot Patriciu Vlaicu Obiective:
Obiective: - prevenirea fenomenului ,,copiii strazii";
- recuperarea copiilor cu abandon $Colar; - reintegrarea sociala a copiilor strazii.
- corectarea comportamentelor deviate; Beneficiari: copiii striizii, familii dezorganizate.
- ajutor in alimente, imbracaminte $i rechizite; Servicii:
- prevenirea opiniei publice asupra problemei abandonului $Colar. - adapost pe timpul zilei;
Beneficiari: - asistenta medicala de urgenta;
- 20 de elevi intre 14-18 ani care au inregistrat abandon $Colar. - reintegrare in familii;
Servicii: pregatire $Colara, consiliere $i activitati recreative. - asistenta sociala;
206 207

- consiliere pedagogica; Beneficiari: 80 de persoane varstnice fara venituri.

- ajutor umanitar (imbracaminte, incaltaminte, alimente); Servicii:
- activitati practice (desen, pictura, croitorie, tricotaje, tapiserie); - adapost;
- asistenta religioasa asigurata de preotul Iustin Marchi$. asistenta medicala, sociala, spirituala, asigurata de personalul monahal.

k. Casa ,,Sf. Macrina" pentru copiii strazii - Bucuresti c. Caminul de zi pentru batrani din Pascani - Iasi
Presedinte: l.P.S . Arhiepiscop Nifon Mihaita, Presedintele Asociatiei Obiectiv:
Ecumenice a Bisericilor din Romania, sub egida careia functioneaza ,,Casa Macrina" - acordarea de asistenta medicala, sociala si juridica, precum si sub forma unor
Director: Mihail Serban mese calde, tuturor batranilor din zona, aflati in situatii dificile.
Obiective:
- prevenirea si combaterea fenomenului ,,copiii strazii"; d. Asezamantul pentru batrani - Manastirea Recea, jud. Mures
- reintegrarea acestora In familii;
Coordonator: Monahia Cristina Chichernea
Beneficiari:
- 15 copii adapostiti permanent in regim de casa tip familial, zeci de copii ai Obiective:
strazii beneficiaza saptamanal de servicii pe timpul zilei. - ingrijirea persoanelor varstnice;
Servicii: · - prevenirea cersetoriei in randul persoanelor fara venit.
- adapost; Beneficiari: 30 de persoane varstnice fara sustinatori legali.
- cantina cu trei mese pe zi; Servicii:
sala de baie destinata in exclusivitate copiilor strazii; - adapost;
- asistenta medicala; - hrana;
asistenta religioasa asigurata de preotul Ionut Tutea care se ocupa numai de - asistenta spirituala; . . .
copiii strazii. asistenta socio-medicala, cantina sociala, cabinet medical $1 stomatolog1c.

l. Sectia pentru copiii seropozitivi - Slobozia e. Caminul de batrani - Manastirea Pasarea, Bucuresti
Responsabil: Adrian Rada Coordonator: Monahia Paveliada Dinu
Obiectiv: ingrijirea copiilor seropozitivi. Obiectiv: ingrijire persoane varstnice abandonate.
Beneficiari: 12 copii seropozitivi din Caminul de copii - Slobozia. Beneficiari: 30 de persoane in varsta.
Servicii: asistenta sociala si spirituala. Servicii:
- adapost;
m. Cantina sociala pentru copii - Cartierul Valea Aurie, Sibiu - hrana;
Coordonator: Preot Simion Sasausan - asistenta religioasa, medicala si sociala;
Beneficiari: 50 de copii fara sustinatori legali. - cabinet medical si stomatologic.

B. Destinate persoanelor varstnice f. Asezamantul pentru batrani ,,Lumina satelor" - Com. Adamesti, jud. Teleorman
Coordonator: Preot Nicolae Bonas
a. Asezamantul pentru batrani ,,Srantul Sava" - Sat. Campeni, Com. Amaro, jud. Obiectiv:
Buzau . - ingrijire persoane varstnice.
Coordonator: Preot Mihail Milea Beneficiari:
Obiective: - 8 persoane vfirstnice.
- combaterea cersetoriei in randul batranilor abandonati si singuri; Servicii:
- imbunatatirea starii fizice a acestora. - adapost;
Beneficiari: persoane varstnice fara sustinatori legali. - hrana;
Servicii: - asistenta socio-medicala;
- asistenta medicala, sociala si spirituala; - asistenta spirituala.
- adapost.
g. Casa pentru ingrijirea batranilor - Parohia ,,Sf. Gheorghe", Buzau
b. Caminul pentru batrani ,,Srantul loan eel Nou", al Arhiepiscopiei Sucevei Responsabil: Preot Nicolae Abaza
Obiectiv: combaterea cersetoriei in randul batranilor abandonati si singuri. Obiectiv: ingrijire socio-medicala pentru persoanele varstnice.
208 209

Beneficiari: 7 persoane varstnice :Cara sustinatori legali. g. Policlinica Parohiei ,,Sf. Silvestru" - Bucure~ti
Servicii:
- adapost; h. Manastirea ,,Christiana" - Bucure~ti ale carei calugarite lucreaza ca medici $i
- hrana; asistente medicale 1n spitalul cu acel~i nume.
- asistenta socio-medicala;
- asistenta spirituala. i. Casa de odihna ,,Sfintii Doctori Cosma ~i Damian" - Baltate~ti, Neamt
h. Mini-camin pentru nevazatori ,,S!anta Parascheva" - Bucure~ti j. Cabinet medical ,,Sf. Apostoli Petru ~i Pavel" - I~i
Responsabil: Preot Ion Popescu
Obiectiv: 1ngrijire nevazatori. k. Centrul de diagnostic ~i tratament ,,Providenta" - I~i
Beneficiari: 5 nevazatori $i batrani.
Servicii:
- adapost; o. Cantinele sociale
- hrana;
- asistenta medicala. a. Cantina de ajutor social ~i Brutaria ,,Sf. Haralambie" - Parohia ,,Sf.
Haralambie", I~i
Coordonator: Preot Dumitru Isopescu
C. Destinate bolnavilor Beneficiari:
- 250 de persoane pe saptamana (3 mese saptamanal)
a. Cabinet medico-um~nitar ,,Civica" - Timi$oara
Coordonator: Dr. Mihai Balint b. Cantina ,,Sfiinta Lucia" ~i Brutaria ,,S!antul Casian" - Dorohoi, jud. Boto~ani
Obiectiv: Coordonator: Protopop Mihai Toma
- acordare de asistenta medicala gratuita persoanelor defavorizate social. Beneficiari: 150 de persoane pe saptamana.
Beneficiari:
- copii, adulti din familii cu venituri scazute, persoane varstnice. c. Cantina sociala ,,Sfantul Stefan" - Parohia "Sfantul Gheorghe'', fiarlau, jud.
Servicii: I~i
- consultatii medicale gratuite, medicamente. Coordonator: Protopop Nicolae Craciun
Beneficiari: 150 de persoane pe saptamana.
b. Cabinet stomatologic $i punct farmaceutic ,,Sf'antul Pantelimon" - !~i
Coordonator: Dr. Aurelia Luchian d. Cantina parohiala ,,Samarineanul milostiv" - Parohia ,,inaltarea Domnului",
Obiectiv: acordare de asistenta medicala.
Galati
Beneficiari: persoanele defavorizate social. Coordonator: Preot Eugen Dragoi
Servicii: consultatii medicale gratuite, medicamente. Beneficiari: 70 de persoane pe zi. ·
c. Cabinet medical social ,,Samarineanul milostiv" - Parohia ,;Sf. Ilie",
e. Cantina sociala - Targu Neamt, jud. Neamt
Bucure$ti
Coordonator: Agripina Munteanu
Obiectiv: acordare de asistenta medicala. Beneficiari:
Beneficiari: persoane varstnice cu probleme sociale. - familii sarace cu multi copii;
Servicii: - institutii de ocrotire sociala.
- consultatii medicale gratuite;
- asistenta spirituala. f. Cantina sociala - Campu Mare, jud. Olt
d. Farmacia sociala din cadrul A$ezamantului bisericesc medico-farmaceutic g. Cantina sociala - din cadrul Protopopiatului Tg. Mure~
Vasiliada - Bucure~ti
h. Brutaria ,,Sfiintul Dumitru" - P~cani
e. Dispensarul diri com. Ha~ova - Vaslui Coordonator: Protopop Pavel Postolache
Beneficiari: familii sarace cu multi copii;
f. Policlinica :Cara plata ,,Sf. Pantelimon" - Cluj-Napoca - institutii de ocrotire sociala.
210

i. Cantina sociala ,,Sfiintul Spiridon" - Parohia ,,Sf'antul SpiridonVechi'', Braila

Coordonator: Preot Ion Tanase
Beneficiari: 80 de persoane pe zi.

j. Cantina sociala ,,Sfiinta Ana" - Manastirea Bistrita, Piatra Neamt

Beneficiari: 30 de persoane II. Alte programe de asistenta sociala
Servicii: - cazare ~i masa.
desfa~urate sub egida Bisericii
k. Cantina sociala - Parohia ,,Pogorarea Duhului Sfiint", Lugoj, jud. Timi$
Coordonator: Preot Toma Petru
Beneficiari:
- 30 de persoane :fiira nici un venit.
Servicii: In cadrul unor centre eparhiale, protopopiate, parohii, manastiti sau alte
- cazare ~i masa. institutii biserice$ti se des:fa$oara diverse programe filantropice care n-au fost
mentionate in capitolul precedent. Dintre acestea mentionam:
1.Tabara nationala - Parohia Viziru de Sus, Braila; - acordarea saptamanal de meditatii gratuite la principalele obiecte de studiu
pentru copiii saraci din parohii. Exemplu: Parohiile ,,Icoana'', ,,Adormirea Maicii
m. Tabere sociale pentru tineri saraci cu rezultate ~colare deosebite - Manastirea Domnului" din Bucure$ti;
Voronet. - acordarea/de burse $Colare lunare. Exemplu: Parohia ,,Icoana" din Bucur~ti;
- tabere $COlare ~i pelerinaje gratuite la manastiri. Exemplu: Sectorul ,,Diaconia"
al Patriarhiei Romane, majoritatea centrelor eparhiale, Parohii ca ,,Icoana",
,,Adormirea Maicii Domnului" din Bucure$ti; ,
- programe destinate copiilor strazii. Exemplu: actiunea ,,Telefoneaza, prietene"
de la Arhiepiscopia de Alba Julia;
- programe de integrare sociala ~i profesionala. Ex: Parohia Glina, Ilfov;
- centre de initiere a copiilor saraci in domeniul computerelor. Ex: Parohia
,,Adormirea Maicii Domriului" din Bucure$ti care a organizat un centru de acest tip
in clopotnita bisericii;
- gradinite speciale. Ex: sectia sociala a gradinitelor organizate de Fundatia
,,Prea Sf'anta Fecioara Maria" din Bucure$ti sau Gradinita ,,Sf. Nicolae" din I~i;
- sprijin financiar, alimentar $i in imbracaminte pentru familiile cu multi copii.
Ex: Sectorul ,,Diaconia" al Patriarhiei Romane, majoritatea parohiilor $i manastirilor
din tara, servicii sociale la domiciliu (menaj, hrana calda etc.) pentru batranii singuri.
Ex: Parohia ,,Icoana" din Bucure$ti;
- ajutorarea batranilor singuri. Ex: programul ,,Alter Ego" des~urat in cadrul
Protopopiatului Alba Julia;
- consultatii juridice gratuite. Ex: Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului" din
Bucure$ti;
- programe de asistenta sustinute din fondurile de caritate ale diferitelor Centre
eparhiale. Ex: fondul ,,Filantropia" de la Sibiu;
- consultatii medicale gratuite in multe parohii din tara. Ex: Bucure$ti, Ia~i,
Timi~oara, Braila, Galati etc.;
- programe de asistenta pentru zonele afectate de calamitati naturale initiate de
majoritatea parohiilor din tara;
- programe destinate persoanelor :tara sustinatori legali, decedate in spitale sau
pe strada. Ex: Parohia ,,Sfilntul Pantelimon" din Bucure$ti care a asigurat toate cele
randuite pentru inmormantarea a peste 1200 de persoane in astfel de situatii.
 \
Ill. Reteaua de asistenta sociala a 8.0.R.
Prin decizia Sfiintului Sinod al BOR din 27 mai 1997 a luat fiinta Reteaua de
asistenta sociala din cadrul structurilor bisericesti (patriarhie, eparhii, proto-
popiate) ;;i a fost aprobat Regulamentul de organizare si funcfionare al acestei retele.
Pana in prezent, s~au infiintat compartimente de asistenta sociala la Patriarhia
Romana ;;i la cele 10 din 23 eparhii ale tarii. 1
Personalul din cadrul acestora este format din asistenti sociali-teologi, licentiati
ai Facultatii de Teologie Ortodoxa, specializarea Asistenta sociala, angajati prin
concurs.
In viitorul apropiat se vor deschide compartimente speciale ;;i la celelalte 13
eparhii ale Patriarhiei Romane, reteaua extinzandu-se in timp la toate cele 142
protopopiate ale tarii ;;i, ulterior, la parohiile mai mari sau la grupuri de cateva
parohii mai mici.
IV. Asociatii ~i fundatii cu scop
social-caritativ care i~i desfa~oara
activitatea sub patronajul 8.0.R.
In ultimii 8 ani de zile, preoti ;;i laici ai Bisericii Ortodoxe s-au constituit in
diferite asociatii ;;i fundatii, multe dintre acestea avand ca obiectiv exclusiv
activitatea de caritate. Aceste institutii neguvernamentale care au luat fiinta ;;i
functioneaza cu aprobarea Bisericii au infiintat structuri permanente de asistenta a
persoanelor in nevoie sau des:fa;;oara actiuni de acest tip in afara acestor institutii.
Printre cele mai reprezentative a;;ezaminte de acest gen amintim:
1. Asociatia Medical Cre;;tina ,,Christiana" cu filiale in toata tara. Sub egida
acestei institutii functioneaza un spital pentru cazuri sociale in Bucure;;ti, unde
asistentele medicale sunt calugarite;
2. Asociatia ,,Pro-vita Brancoveanu" cu mai multe filiale;
3. Fundatia ,,Icoana"- Bucure;;ti;
4. Asociatia ,,Sf. Stelian" - Bucure;;ti;
5. Asociatia ,,Familia nostra" - Ia;;i;
6. Asociatia ,,Trias Filantropia", Parohia ,,Frumoasa"- Ia;;i;
7. Asociatia medico-umanitara ,,Civica" -Timi;;oara;
8. Fundatia Umanitara ,,Sf. loan eel Nou" - Suceava;
9. Societatea de caritate ,,Mila cre;;tina" -Vatra Domei;
10. Fundatia ,,Manastirea Dealu"- Targovi;;te;
11. Asociatia medicilor ;;i farmaci;;tilor ortodoc;;i din Romania - Ia;;i;
12. Asociatia filantropica ,,Precista Mare"- Roman;
13. Asociatia filantropica ,,Sf. Nicolae"- Roman;
14. A;;ezamantul bisericesc medico-farmaceutic ,,Vasiliada" - Bucure;;ti, etc.
 215

• Apartament pentru adapostul batranilor - Parohia ,,Icoana", Bucur~ti;

• Caminul de batriini - Carpinis, Gorj;
• Azil pentru batrani - Parohia Viziru de Sus, Braila;
• Azil pentru batriini - Parohia Fundeanu, Tecuci;
• Camin pentru batrani- Verzea Topoloveni, Tecuci;
V. Proiecte pentru organizarea unor • Centrul de ocrotire sociala - Caransebes;
• Caminul de batriini - M-rea Agapia, Neamt;
• Caminul pentru batriini - M-rea Varatec, Neamt;
a~ezaminte de asistenta sociala • Caminul de zi pentru batriini - Pascani.

·Destinate bolnavilor
Pe langa necesitatea imburiaratirii si intensificarii activiratii Retelei de a isten1a • Cabinete medico-sociale in urmatoarele parohii bucur~tene: ,,Adormirea Maicii
sociala a Bisericii in raport direct cu activitatea in domeniu a diverselor instilutii Domnului", ,,Sf. Silvestro" si in cadrul Protoieriei II Capitala;
bisericesti de asistenta sociala existente si a Comitetelor parohiale, au ~ost initiate in • Clinica ,,Sf. Andrei" - Parohia ,,Sf. Andrei", Ploiesti;
diferite parti ale tarii diverse proiecte in domeniul asistentei ~i ocrotirii sociale. • Cabinetul medical ,,Sf. Spiridon" - Galati;
Unele din aceste proiecte sunt in curs de desfasurare, pentru altele lucriindu-se la • Cabinetul medical ,,Sf. Nicolae" - Braila;
documentatia adecvara. • Cabinetul medical de liinga Spitalul TBC - Centrul eparhial Arad.
Aceste proiecte in curs de derulare sunt:
Destinate persoanelor sarace
Destinate copiilor:
• Cantina de ajutor social si bruraria - Parohia Humulesti, Neamt;
• Caminul pentru copii, Parohia ,,Sf. Ilie" - Bucur~ti; • Cantina sociala - Suceava;
• A~ezamiintul diaconal ,,Sf. Antonie eel Mare" - Parohia ,;Sf. Antonie eel
• Cantina saracilor - Parohia ,,Sfintii Imparati", Sibiu;
Mare", Bucuresti;
• Cantina mobila ,,Sf. Nicolae" - Galati;
• Complexul social pentru adolescentii cu probleme (camin ~i ateliere) - Parohia
Glina, Ilfov; · · • Cantina sociala - Arhiepiscopia Bucurestilor;
• Tabere sociale pentru tineri saraci cu rezultate scolare deosebite - M-rea Putna • Cantina sociala - Caransebes.
~i M-rea Dragomima, Suceava;
•Casa de copii ai caror parinti sunt in detentie - Cluj-Napoca;
• Tabara pentru copiii cu rise social, Carpinis - Gorj;
• Orfelinatul eparhial ,,Sf. Vasile eel Mare" - Galati;
• Cantina pentru copiii strazii ,,Sf. Stelian" - Galati;
• Centrul pentru tineret - M-rea Sarata, Braila;
• Centrul pentru tineret ,,Diaconia" - Centrul eparhial Galati;
• Centrul pentru tineret - M-rea Buciumeni, Tecuci;
• A~ezamiintul medico-umanitar pentru copii - Episcopia Sloboziei ~i Calarasilor;
• Gradinita pentru copii - Alba Iulia;
• Gradinita de copii - Caransebes;
• Asezamiintul social - Parohia ,,Sf. Ilie", Bucuresti;
• C~binetul stomatologic pentru copiii abandonati - Sectorul pentru opera de cari-
tate ,,Diaconia"al Patriarhiei Romane.

Destinate persoanelor varstnice

• Caminul de batriini - Parohia ,,Mavrogheni", Bucuresti;
• Caminul de batriini - Parohia ,,Sf. Ilie'', Bucuresti;

Concluzii
Lucrarea este izvorata din dorinta de a prezenta celor ce cunosc mai putin, celor
ce nu cunosc deloc, precum $i celor ce au adresat critici (in cea mai mare masura
neintemeiate) cu privire la activitatea filantropica a Bisericii noastre 107\ ca Biserica
Ortodoxa Romana este continuatoarea fidela a Bisericii primelor veacuri $i ca
asemenea aceleia, care a dezvoltat o impresionanta lucrare filantropica, $i e~, inca de
la inceputurile Mitropoliilor, pe tot parcursul existentei sale a avut ca misiune
principala slujirea filantropica. _. .
Ca ea a acordat o deosebita atentie acestei slujiri reiese, pe de o parte prin
numarul mare $i totodata diversificat al institutiilor filantropice create de ea, iar pe de
alta prin aceea ca multi teologi, istorici $i medici au avut ca preocupare de seama
cercetarea trecutului ei sub acest aspect.
in argumentarea superioritatii cre$tinismului $i SJ.lb aspectul relatiilor interu-
mane, in special, cu privire la cei ce au nevoie de ajutorul semenilor, de intrajutorare,
ain prezentat conceptia anticilor despre 1ntrajutorare, care practic, CJ.1 unele exceptii,
nici nu a existat. In virtutea Revelatiei naturale $i anticii au avut o idee foarte vaga
despre sentimentul de mila fata de cei ,,defavorizati", insa eraupreadepar):~ de ceea
ce inseamna aproapele $i intrajutorarea. Vechiul Testament, comparativ cu credinta
popoarelor antice (egiptenii, grecii $i romanii) era superior din acest pun~t de vedere,
insa $i la poporul ales 1ntrajutorarea era limitata.
Cre$tinismul vine atat cu conceptul de filantropie cat $i cu aplicarea lui, filantro-
pia manifestandu-se initial prin agapele crestine, iar mai tarziu, incepand cu secolele
al IV-lea si al V-lea, prin crearea de institutii pentru ingrijirea tuturor celor ce aveau
nevoie de ajutor.
Pentru a demonstra ca Biserica noastra este pe firul traditiei $i al invataturii
Sfintilor Parinti si acestia, la randu-le, urmasii Mantuitorului prin Sfintii Apostoli,
am considerat necesar sa prezentam mai intai teologia filantropica a Sfintilor Parinti
ca cei care au dezvoltat $i in:faptuit misiunea filantropica. Daca cercetam, fie $i
superficial, istoria Bisericii, vom constata, cu multa usurinta, ca cea mai
impresionanta $i mai perseverenta lucrare a Bisericii a fost cea fifantropica. Terna cea
mai des predicata de Sfintii Parinti, institutiile cele mai numeroase $i diverse pentru
ingrijirea semenilor cu diferite lipsuri au constituit mai ales in aceasta perioada
(sigur $i dupa aceea) prioritati ale Bisericii, au constituit de fapt ce au fost si ce sunt:
insasi misiunea si lucrarea ei.
Nu exista Parinte in aceasta perioada care sa nu fi vorbit, sa nu fi practicat sau sa
nu fi indemnat la milostenie, la ajutorarea aproapelui, la crearea de asezaminte
filantropice.
217
Nu se putea ca $i Biserica noastra, fiica a acelei Biserici ai carei ierarhi au fost in
corespondenta cu eel mai' mare filantrop, Sfantul Vasile eel Mare (e cazul lui
Bretanion de Tomis), in relatii cu eel mai mare predicator, Sfantul Joan Gura de Aur
(Teotim I - Episcop de Tomis sau Sfiintul loan Casian), apoi cu ceilalti ierarhi,
incepand cu recunoa$terea Mitropoliilor, nu se putea ca o asemenea Biserica sa nu
implineasca si sa nu faca misiunea pe care au :facut-o Sfintii Parinti din perioada
secolelor al IV-lea $i al Ve lea.
A$a avem invataturi cu indemnuri filantropice, precum si a$ezaininte, cum de
altfel am incercat sa prezentam $i in lucrarea de fata. Daca nu e prea indraznet din
partea noastra, am face afirmatia ca lucrarea filantropica a Bisericii noastre chiar a
depasit-o pe cea a Bisericii din secolele alIV-lea si al V-lea. Si cand spunem acest
lucru, avem in vedere faptul ca tarile noastre erau extrem de mici in comparatie cu
Imperiul bizantin, ca posibilitatile noastre economice, de asemenea erau mult mai
red use, dar mai ales ne gandim la faptul ca la noi filantropia a trecut de la ierarhia
Bisericii la tot poporul, a$a cum aratam $i mai sus, a$a explicandu-se de ce la noi a
luat na$tere proverbul cu valoare de maxima: dar din dar seface Rai.
Lucrarea filantropica a Bisericii noastre destul de bogata $i intinsa pe o perioada
destul de lunga (secolele al XIV-lea $i al XX-lea), a fost drastic diminuata mai ales in
vremea comunista, ea continuand sa se manifeste in alte forme, mult mai discrete,
determinate de noile conditii.
Dupa 1989, o data cu dobandirea libertatii depline de manifestare, Biserica
Ortodoxa Romana a reluat lucrarea filantropica atat in formele avute anterior
perioadei comuniste cat $i creand noi forme, cerute de noul context.
Evident, suntem departe de a ajunge la ce a fost in Biserica noastra din punct de
vedere al practicii filantropice. Insa nu e nevoie sa refacem ceea ce a fost candva,
deoarece acele timpuri, cu contextul lor, au trecut, insa apreciem ca in timpul scurt ce
a trecut de la 1989 s-au realizat relativ multe lucruri in acest domeniu. Daca pare
foarte putin, aceasta se datoreaza faptului ca problemele sunt prea multe, iar multe
forme de filantropie n-au continuitate. Aceasta, insa nu inseamna ca Biserica noastra
nu este implicata in slujirea filantropica, ci ca ea are 1nca mult de recuperat.
Astazi activitatea filantropica a Bisericii se pare ca este mai importanta decat
alta data. Daca in trecut aceasta lucrare avea mai mult un caracter filantropic, astazi
ea are $i un pronuntat caracter misionar. lnainte oamenii erau, la modul general
vorbind, mult mai credinciosi. Ei se considerau si se comportau ca adevarati cre$tini,
indiferent daca Biserica avea mai multe sau mai putine asezaminte filantropice.
Astazi, din cauza regimului trecut cu toate consecintele lui, multi dintre cei ce se
considera chiar ortodoc$i, nu au o relatie prea stransa cu Biserica, mereu fiind cu
ochii pe ea ($i pe slujitorii ei), din nefericire, de cele mai multe ori pentru a o critica.
Ei bine, daca in acest context, Biserica ar avea mai multe mijloace materiale si ar
des:fasura o activitate filantropica si mai bogata, prin aceasta ea i-ar atrage pe cei ce
stau la distanta.
Astazi filantropia are un pronuntat caracter misionar si datorita faptului ca
membrii Bisericii noastre in special sunt agresati de prozelitismul sectar. Ace$tia,
intre alte forme de prozelitism, ca $i Biserica romano-catolica, practica $i
intrajutorarea. Or, daca preotul ortodox si asistentul social (teolog) ar bate des la U$a
celui care doar stie ca este ortodox, el s-ar integra mai degraba in Biserica in care a
fost botezat $i 1n care au crezut mO$ii $i stramo$ii Jui.
218

Potrivit cuvantului Mantuitorului: lntru aceasta vor cunoa.yte toti ca sunteti

ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii (loan 13, 35) mai ales in
contextul actual, lucrarea filantropica ar constitui semnul concret, vizibil al
Evangheliei. Daca in epoca primara in special, cuvantul Sfintilor Apostoli era intarit
de semne ~i de minuni (F.A. 2,43), astazi semnele ~i minunile sunt actele filantropice
ale Bisericii, ale slujitorilor ~i, in ultima instanta, ale credincio~ilor ei. Asemenea ~i
textului Sfantului Iacov, potrivit caruia credinta Jara fapte este moarta (2,26), Abrevieri
filantropia reprezinta mai ales astazi rodul credintei.

AASS Anuarul Societatii de Stiinte Istorice

ASI Anuarul Societatii de Istorie

BOR Biserica Ortodoxa Romana

DIR Documente privind lstoria Romaniei

EIMBOR Editura Institutului Biblic ~i de Misiune al Bisericii Orto-

doxe Romane

GB Glasul Bisericii

IBOR Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

MMS Mitropolia Moldovei ~i Sucevei

MO Mitropolia Olteniei

0 Ortodoxia

PG J.P. Migne, Patrologia Graeca

PL J.P. Migne, Patrologia Latina

ST Studii Teologice

TR Telegraful roman

TV Teologie \ii Viata