.

'Jii. '/I•,

'.I

Haina De Nuntă
- Predici Misionare -

de

DR. GRIGORIE GH. COMŞA

EPISCOPUL ARADULUI

iJl

TIPARUL TIPOORAFIEI DIECEZANE / ARAD / 1935. ,.

-pteoţi
.. ' . la,"
.' .'
( '·
' \
'
'
PREFAŢA.
Addncă sguduire a simţit în sufletul său prooro-
cul Isaia, dind un glas tainic i•a zis: "predică". Era
glasul lui Dumnezeu, Căruia i-a riispnns: .,ce ooiu pre-
dica?• Şi Dumnezeu l-a îndemnat să predice adeoiJrul
că: ., Tot trupul iarbă şi toată mărirea omului ca f111a•
rea ierbei. Uscatu-s' a iarba şi floarea a ciJzut, iar cu·
vdntul Dumnezeului nostru rămâne în veac. In munte
înalt te suie, cel ce binevesteşti Sionului... şi spune:
lată Dumnezeul vostru, iatd Domnul, Domnul cu tdrie
vine şi bratul lui cu stăpânire, iată plata lui cu
el şi lucrul înaintea Lui. Ca pdstorul va paşte turma
sa şi cu braţul său va aduna mieii şi va mângăia pe
cele ce au în pântece" (Isaia 40 v. 6-11}.
Cu aceste cuvinte avea Isaia pro9rocul să proo•
rocească liberarea poporului ales din robia babiloniciJ,
iar neamului omenesc desciJtuşarea din temnila păca•
tului. Cu profundă emotie sufleteasciJ aşez în sfeşnicul
tiparului aceste 22 predici, simţirzd şi eu necesitatea de
a grăi cât mai mult şi mai bine ooporului meu româ·
l nesc. Căci mi-se pare cd Dumnezeu zice şi către mine:
predică, predică neamului românesc ciJ viata · este tre•
cătoare, prilejurile la pileat sunt multe, Dumnezeii este
milostiv, dar şi judecii.tor drept.
Sunt aproape zece ani, de când predic credincio•
şilor mei că sunt datori să se apropie de Dumnezeu, ~ -
l precum vulturul îşi învafă puii să sboare, plutind asu• I
pra lor. Osteneala mea de a sluji şi predica în ,!JJL .
biserici nu voiesc să rămdnă fdră urme vizibile,[cum
trece corabia prin valuri sau pasărea prin văzduh?
Voiesc să rămână cel puţin unele g_esttgii ale jertfei
mele şi voiesc să împlinesc dorinţa multor preoti şi
intelectuali, cari m' au rugat să tipăresc predicile mi•
,ionare ţinute pe sate. Dumnezeu este infinit de bun
cu mine că mi•a îngdduit să reoglindesc în predicile
m,t, mai ales a~evărul, ciJ bundtatea divină trebue să,_.j,,• 1 , -~.
n, aduciJ pe toţi la pocăintă JRom. cap. 2 u. 4J. " ,,,.!4...1.
- -,..,:f.-c- -':"fi.
l.,),..t...,, ,,.... ,~ ..
G, ,.,. - - - ,,.,,,-, •
 o ◄ FW
Nu r,oiu uita bundtat,a lui Dumn,zeu, cd prin
Duhul sdu C,l Sldnt m' a inspirat sd chem poporul
m,u la pocdinfd prin7 accentuarea adevă_rurilor referi•
toare la cele din urmd cile omului.l Căci viaţa creştind
nu•i un sentimentalism vag, ci treo"ue să fie o expre·
Bi.e ·G realităţilor ţâşnite din adâncurile necesităţilor
-religioase. Dar nu voiu uita bunătatea lui Dumnezeu
-nici ·p-entru trimiter1a întru ajutorul meu a d-lui Dr.
Dtmttrie · Nistor, ,,,efectul judeţului Timiş-Torontctl.
Domnia Sa cu ataşamentul prieteniei de pe băncile
universitare şi cu în alia înţelegere a imperativelor .re-
•ligioase, a .alergat întru înlesnirea tipăririi acestor pre-
·dici, acordându-mi un sprijin material.
Poetul Rudjar Kipling într' o poezie a sa spune:
„ Un om dintre o mie ne va susfine ~ai mult decât un
frate. Căutaţi-l douăzeci de ani şi chiar mai mult şi
osteneala voast,ă va rămâne mereu neînsemnată dacă
l-aţi putut găsi". O, cât de fericit sunt că şi acum
după un sfert de veac, căutând inima prietenului meu
Nistor, o am aflat aprinsă de aceeaşi văpaie a iubi·
rei, 'care a înţeles osteneala mea.
Mulţi oameni de azi şi acum· se ceartă cum să·
împartă între dânşii cămaşa Mântuitorului, dar tu, iu-
bite prietene, înţelegi să stai in slujba lui Hristos.
·Primeşte sincera mea recunoştinţă.
Iar voi, voi scumoi preoţi ai eparhiei Noastre
arădane deschideţi inimile voastre, căci vouă vă închin
această carte.
· Arad, 1 Ianuarie 1935.
f Dr. Grigorie Gh.
Episcopul Aradului.
.. , . ,.-
'
•I•
.'
I
lf "1'f •• _,., +
Predica I-a
- Grija de sunet
Despre suflet dorind a Vă grăi astăzi, cuvintele
mele doresc să fie pentru bunii creştini ,ea, zetirul ce. ~
l bate uşor peste creştetul brazilor de munte plini de·
lYiat!. Pentru cei mai putini creştini doresc să fie isvoare
de ape ce se revarsă în jos spre saduri şi flori, iar
pentru cei nepăsători şi cari ar trăi in păcate doresc
să fie cuvintele mele ca apele ce se varsă cu năpraznă
şi scot pieirile din cale. Căci şi cei mai buni creştini
au nevoe de mângăieri, cum zefirul mângăie brazii. să•
nitoşi, cei şovăelnici şi mai putin buni au nevoe de întărire
ca sadurile şi florile de ploaie, iar păcatele trebuesc
desrădăcinate şi scoase din suflete.
lmi dau seama, iubitii mei, că multi abia aveti
poate - o bucată de pâne, abia găsiti de lu~ru ca sit
trăiti, abia scăpaţi de boa.le şi necazuri, dar eu acum
voesc a vă grăi voun. ·despre cel mai mare bun pe care-l
Un bun creştin din vechime avea o icoană minu-
nată a Domnului nostru Iisus Hristos, încadrată în aur
-
aveti şi . de care trebue să purtati grije : despre suflet.
şi zugrăvită de un pictor renumit. Dar icoana fiind ve-
che., timpul a schimbat-o foarte mult. Straturi groase
de .praf o acopereau, pânza pe care era pictat chipul
Comşa. Mântuitorului era ruptă în unele locuri şi se părea că
icoana nu mai are nici un pret. Proprietarul se duse cu
icoana la un om bogat, căruia ÎÎ plăceau lucrurile vechi <yb'- 1 •
pretioase. Bogatul acela fiind om iscusit şi priceput a
dat un pret foarte mare pentru icoanfi. Proprietarul vă-
zând aceasta, şi-a dat seama că icoana lui este foarte
de valoare şi n'a mai vândut;.o. A păstrat-o cu sfinte·
nle, cum a,r fi făcut orice om luminat, in locul lui. ....
.lt,. ,
'
;, ,Fiecare creştin are o asemeJ,lea ic<lBni de mare
pret : sufletul. Da, iuhitii mei, sun¾i(. • car:e prin botez '
•••• ,lnvrednlcH să poarte chipul Domnul• şl Mântuito·
~.

·r
rulul n01tru ll1u1 Hrlatoa. Sufletul, care trebue ferit de
picat: sufletul, care ln valurile lumii se lnffneazl cu
patimi de tot felul, sufletul care este comoara comorilor
,1 darul darurilor, d&rult nou& de Dumnezeu.
Dar ce este lubltll mel, sufletul ? Ce este acest dar
? dela Dumnezeu 1 Sffntll Părinti spun, ci§ sufletul este o
'.M.~. suflare divtnă. ToatA frumuseta omului vine dela suflet;
--q- precum zice sf. Ioan Gură de Aur, toatft. bun!tatea şi
, tntelepclunea omului îi eratli sufletul -ol'llUkd şi astfel
· ţ G. A. 1sufletul unui om îl cunoaştem din aratărife ~·l(i 1 cari pot
fi şi uriciune iar nu numai frumusete; pot fi ·şi răutate
şi. pierzanie. Iatli ce zice sf. Ioan Gură de Aur: • Dacă
sufletul se bucură, fata omului este trandafirie, dacii
, însă se întristează, atunci alungă frumusefa şi arată peste
tot o înfăfişare mai tristă. Dacă bucuria este de mai
lungă durată, aduce vietii sănătate şi bunăstare,· dacă
însă omul are de suferit, atunci , trupul devine linfi slab
decât o pânză de paiangen. Dacă sufletul e$te cuprfas
de mânie, îl face urât şi respingător, dac5. însă oglfn-
deşie în ochi linişte şi pace, împrumută o mare frumu-
sete şi trupului. Dacă însă este chinuit de durere, în-
făfişarea este palidă şi slăbeşte pe om ; iBr daci are
·· · · dragoste, atunci îi împrumută o mare seniniUate. Pe ca-
lea aceasta, unii cari dela · natură nu au o înfătişare
plăcută, primesc o seninătmte spiritu,Iă mare, până când
farmecul altora, cari au avut o frumusete strălucită, s'a
întunecat, fiindcă nu aveau un suflet frumos. Gândeş­
te-te numai cum se înfl§ffşaz! o fată curaUi şi nevino•
vată şi ce fel de vrajă primeşte schlmb4ndu·şi culoarea
când roşeşte de ruşine ; dac! dimpotrivă nu are nici
un simt de ruşine, atunci aceasta d5. fetei un aspect
mai respingător decât al unul animal sălbatic. Nu există
nimic mai plăcut ca un suflet frumos."
1.--- Sufletul este deci oglinda mintii noastre, cercetând
natura tuturor lucrurilor, este oglinda gândurilor ce le
avem şi oglinda faptelor, O ce scumpă e oglinda a-
ceasta, dac! mintea e curată, gândurile şi faptele sunt
minunate. In cazul acesta sufletul este mal de pret de-
. cât ceţatea lerbsttlhnuhti celui mai de sus văzută de •
sf. EvanghelM · b,an: Zidurile cetlitii ac~leia erau din
iaspfs şi cetatea din aur curat, dar cetatea tldletului
*4 . POP -*-' _ a -444 •• __ • ◄Y ..__ • .. ;•... , ,_ +=FiW'Fi "' . ...,... .... o 4 ◄ 4-, p
Q_ •
• 1tnll' • JWit ttlcl ·..te templuf Duhulul · aflnt. ·i>•r
elate· ·•at de tufletul, ·care nu are pe Duhul sfAnt .•• Clcf
ciupi cuvJntele sf4ntulul Macarle ;_., Val de calea pe care
nimeni nu merge şl ·. nici un glas de om nu se aude,
clei aceea este s&laşul ffarelor slHbatfce. Vai de sufletul
tn care nu trlHeşte Domnul şi de unde fiarele sufleteşti
ale rBuUlfil nu fug · la glasul Domnului. Vai de casa
far! stăpân, vai de câmpul nelucrat de plugar. Vai de
corabia fără cârmaciu, etici va fi aruncată de valurile
miirii şi scufundată. Vai de sufletul care nu are pe a-
devăratul cârmaciu, pe Hristos, clici pe marea amară a
întunericului va fi purtat de valurile patimilor şi va fi
năvălit de duhurile rele, ajungând la peire."
Auzind voi acestea vă int · · 'i mei cum stat i
voi cu su et vostru ; ştiu că sunteti botezati, dar vreau
să ştiu dacă. atf păstrat sau nu haina curată a sfântului
botez! Sfântul apostol Pavel zice: "Câti în Hristos v-afi
botezat în Hristos v-afi şi îmbriicat" (Galat. 3 v. 27).
Vreau deci să ştiu că aveti curată haina de nuntă a
botezului. Voiesc să ştiu di în drumul pământului nu
ascultati de îndemnuri înşelătoare, ci dibuind cu sfială
cărarea viefii voastre, v5 mântuifi sufletul. Sufletul vos-
tru trebue să fie ferit de sgura păcatelor, căci zice
Domnul: ,, Ce folos este omului de ar dobândi lumea
toată iar sufletul său îşi va pierde? · Sau ce va da o-
mul schimb pentru sufletul său,, (Mat. 16 v. 26).
Voiesc ca sgura păcatelor să nu vă întineze sufle-
iele, ci ele pe neperitoare aripi să alerge spre Dum-
nezeu, căci dela Dumnezeu avem sufletul. Fiecare pu-
tem zice:
Născut sunt din fărână, m'ai frlimântat din lut
Din pruncul mic şi gingaş, om mare m'ai făcut
Şi datu•mi-ai un suflet cu care stai la sfat,
L-ai rupt din Tine Doamne şi mie mi l-ai dat.
Cu adevărat şi Sf. Scriptură aşa ne învafă, cetind
în Cartea Facerii: ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om, tărână
luând din pământ şi a suflat .în fata lui suflare de via Iii
şi s' a făcut omul cu suflet viu• (Facere 2 v. 7) .
Cel dintâi şi mai de căpetenie lucru este deci iu• !!a
bitii mei, s& nu uităl'tl ca sufletul îl avem dela Dum-
~zeu. Acest adevifr .l'l~ obligă să purtăm mai multl
 I'"·
rulul n0ttru b1u1 Hrl1toa. Sufletul, care trebue ferit de
picat : eufletill, care ln valurile lumii se lnHneazl cu
patimi de tot felul, sufletul care este comoara comorilor
şi darul darurilor, d&rult nou& de Dumnezeu.
Dar ce este lublfll mel, sufletul 1 Ce este acest dar
dela Dumnezeu 7 Sflntil Părinti spun, cil sufletul este o
Al..~. suflare div16ă. Toat& frumuseta omului vine dela suflet;
"1;l" precum zice sf. Ioan Gură de Aur, to~tii buniitatea şi
• lnf elepclunea omului îi &râtii sufletul -olllUku şi astfel
· ~ G. A. lsufletul unui om ii cunoaştem din ariitărife ~id, cari' pot
fi şi uriciune iar nu numai frumusete; pot fi · şi răutate
şf pierzanie. Iată ce zice sf. Ioan Gură de Aur: • Dacă
sufletul se bucură, fata omului este trandafirie, dacă
, însă se întristează, atunci alungă frumuseta şi arată peste
tot o înfătişare mai tristă. Dacă bucuria este de mai
lungă durată, aduce vietii siinătate şi bunăstare, dacă
însii omul are de suferit, afund · trupul devine lirffl slab
decât o pânză de paiangen. Dacă sufletul este cuprfiis
de mânie, îl face urât şi respingător, dacii însii oglfn-
deşie în ochi linişte şi pace, împrumută o mare frumu·
sete şi trupului. Dacii însă este chinuit de durere, în·
făfişarea este palidă şi slăbeşte pe om ; ier daci are
dragoste, atunci îi împrumută o mare seniniitate. Pe ca-
lea aceasta, unii cari dela · natură nu e.u o înflitişare
plăcută, primesc o seninătmte spiritll&llli mare, până când
farmecul altora, cari au avut o frumusete strlilucită, s'a
întunecat, fiindcă nu aveau un suflet frumos. Gândeş·
te-te numai cum se tnf~fişază o fatA curat! şi nevino-
vată şi ce fel de vrajă primeşte schimbându-şi culoarea
când roşeşte de ruşine ; dacii dimpotrlvli nu are nici
un simt de ruşine, atunci aceasta dii fetei un aspect
mai respingător decât al unui animal slilbatlc. Nu există
nimic mai plăcut ca un suflet frumos." ·
t-.- Sufletul este deci o linda mintii noastre, cercetând
natura tuturor ucrurilor, este 09 m a g n urilor ce le
avem şi oglinda faptelo~. O ce scumpii· e oglinda a•
ceasta, dac! mintea e ·. curat6, · gândurile şi faptele sunt
minunate. 1n cazul aeesta sufletul este mal de pret de·
. cât ceţatea lertisolimului celui mai de sus văzută de
sf. EvanghelM lnn. · Zidurile cetlitli ac~leia erau din
iaspfs şi cet~ din aur curat, dar cetatea · afletului
M .. f&pp . .,OP.,tţ 4ţU,i,iiL,.filCSl4A
• *'"""'
.A ij?,4 1 - Sf \ifWH4 - IA*
'- zp
fl'it def „1, templul Duhului · tftnt. ·b..-
•t•' cu,tntele
•
dupl
111111•·•
de •fletul, ·care nu are
,M
1 pe Duhul sfAnl ••• Clcl
1f6ntulul Macarle; ,, Val de calea pe cftre
nimeni nu merge şi·· nici un glas de om nu se aude,
clcl aceea este slllaşul fiarelor slilbatice. Vai de sufletul
tn care nu trftleşte Domnul şi de unde fiarele sufleteşti
ale rlutAfll nu fug la glasul Domnului. Vai de casa
fArli stlipân, vai de câmpul nelucrat de plugar. Vai de
corabia fără cârmaciu, clici va fi aruncată de valurile
mArii şi scufundată. Vai de sufletul care nu are pe a-
devliratul cârmaciu, pe Hristos, căci pe marea amară a
întunericului va fi purtat de valurile patimilor şi va fi
năvălit de duhurile rele, ajungând la peire."
Auzind voi acestea vă în · "i mei cum stati
voi cu su et vostru ; ştiu că sunteti botezafi, dar vreau
sli ştiu daci atf păstrat sau nu haina cmetă a sfântului
botez! Sfântul apostol Pavel zice: ,, Câti în Hristos v·ati
botezat în Hristos v·afi şi îmbdicat" (Galat. 3 v. 27).
Vreau deci sli ştiu că aveU curatli haina de nuntii a
botezului. Voiesc să ştiu di în drumul pământului nu
ascultati de îndemnuri înşeU§toare, ci dibuind cu sfială
cărarea vietii voastre, vă mântuiţi sufletul. Sufletul vos-
tru trebue să fie ferit de sgura plicatelor, clici zice
Domnul: ,, Ce folos este omului de ar dobândi lumea
toată iar sufletul său îşi va pierde 1 Sau ce va da o-
mul schimb pentru sufletul său,, (Mat. 16 v. 26).
Voiesc ca sgura păcatelor să nu vă întineze sufle·
iele, ci ele pe neoeritoare aripi să alerge spre Dum-
nezeu, căci dela Dumnezeu avem sufletul. Fiecare pu-
tem zice:
Născut sunt din fărână, m'ai frământat din lut
Din pruncul mic şi gingaş, om mare m'ai făcut
Şi datu•mi-ai un suflet cu care stai la sfat,
L-ai rupt din Tine Doamne şi mie mi l-ai dat.
Cu adevărat şi Sf. Scriptură aşa ne învaţă, cetind
în Cartea Facerii: ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om, ţărână
luând din pământ şi a suflat în fata lui suflare de viaf5.
şi s'a făcut omul cu suflet viu• (Facere 2 v. 7).
Cel dintâi şi mai de căpetenie lucru este deci iu• &
bitii mei, -83: nu uităm ci sufletul îl ftvem dela Dum-
~zeu. Acest adev~r ,e
obligă să purtăm mai multl
'
.. .ii
 Ji . 41- 4,4441W
·t
.QIIJe ,euletuilld, r~rlnd • de, aeaml kll Dumu.z,1i de. iei.
Proorocul SU.lu •• 4M•• odatl ca -1 aulll .fli ele
.prooroţl sl tale lemne l4ngi rtul:. lord-.ulul. .(2 -..
c. -6). :Unuia U .sare s1cUfea în •J)6 i.,şf zice necijlt: ,.O
Doamne, şi aceasta împrumut 1<F,..ilie>st Juat" {4 lmp.
, v. 5) Ce vei zice tu, iubite cre,ttn~ când yei aJunge
la judecată înaintea lui Dumnezeu? . Oândeşte-te ci vei
avea să 46i seama lui Dumnezeu de sufletu.I tău, gân•
deşte-te că mii şi mii de floricele, rădăcini, seminte~
frunze păstrează în ele leacuri, minunat de pretioase şi
folositoare omului şi astfel ,mmi ales tu, coroană a făp­
tuirii eşti dator .să porfi cu folos în sufletul tiu daru~
rile ce ti-le•a· dat Dumnezeu. Dacă mergi prin Janei
verzi şi pline de flori, prin păduri de brazi cu miros
aromat, în zumzetul multor mici -vieţuitoare, ascultând
glasurile armoniase ale cântăretilor inari.pati, paseri şi
albine, eşti cuprins de o plăcere minunata.. Ca allât H\i8-f
mult trebue deci tu să·ti ai rostul tău frumos în ~
[ arătând tuturor că ai un suflet neîntinat şi plin de farmec
creştinesc.
Strămoşii noştri purtau mai multă grije de sufkt
decât noi cei de azi. Pe vremea împărătesei. Maria Te·
rezia un funcUonar a plecat intr'un sat de Jângl\ Sibiu
ca să silească pe oameni a -trece la unirea cu Roma.
Dupăce functionarul a isprăvit cu cetitul, un tăran bă·
trân zise : • Acest . cojoc, care-l •• 'pe mine, e ncum al
meu. Dar dacii ar vrea sl ml·l ia crliiasa., i-l dau. Cu
aceste slabe mâni şi picioare şi cu trupul meu am lucrat
zi şi noapte, ca să plătesc portle. Ele sunt ale criiesei
şi de ar vrea să mi-le ia, nu am ce face. Dar nu am
decât un suflet, pe care eu îl păstrez pentru Dumnezeu
din cer şi nici o putere omeneasă nu-l poate i.ndoi" 1),
Adevlirul că sufletul ii avem dela · Dumnezeu, ne
obligă sfi ne gândim di chiar Dumnezeu a dat şi pe
unul nliscut Fiul său pentru mântuirea sufletelor. O
monedă poartă chipul regelui şi are s«isă' valoa-rea.
Sufletul încă este ca o monedă, ce poartă chipul lui
Hristos, iar valoarea este sângele cel sfint care a curs
,.
1) Silviu Dragomir: Ist. Desrobfrei religioase, a Rom6nllor din Ar•
deal vot. I. p. 161.
fi ff ;a:.-
o, • .il$il4*Yf?P-14_\pc;:;:;:;1.;4pp:;p fil!Pf4 '~Q/ *h"*'Fi+ ♦ 4 - -- ! ➔-• ,M I li 4 • >4 API _şqş;
pt crac, I OrtJ,,t,, deci Iubite cre,Hne de 11ufletul flu
grlJIII, lubllll mel, de sufletul vostru .
• •*•
S! ne gAndlm apoi dragii mei, că avem suflet ne•
,murito~. Va înceta odată ze.firul mişcat de Dumezeu,
vor ci!ldea tn Uirână toate cele pământeşti, dar vor trăi
ln veci sufletele ce locuiesc în palate şi colibe. Piere
tlnereta, dar rămâne sufletul meu, piere toată mărirea
lumeasdi, dar rămâne sufletul tău, al lui, al nostru, al
vostru, al tuturor, dar al tuturor.
Şi să nu uităm că avem fiecare un singur swlet.
Un comandant are mai multi soldali în luptl, dar dacă
unii cad, rămân altii, însă sufletul pierdut nu poate fi
înlocuit prin altul. O casă distrusă de foc sau de api
o zideşti din nou, dar sufletul, iubitii mei, sufletul pier•
dut, rămâne pierdut.
De aceea până avem vreme. să purtăm grije de el,
mai multă grijă de el. Intâi grija sufletului să ,o avem.
Să ne gândim cu câtă grăbire satisfacem cererile tru-
pului. II ascultăm când el zice: ,,mi·e foame, mi·e sete,
mi-e frig", iar sufletul ii Jăsăm să înseteze. Până când
oare ve fi aceasta? In apropiere de oraşul Arad, într' o
cw;I or,lodoxă a unui sat, stăpânul casei s'a s.oco-lit ci
el lrebue să fie stăpân al sufletelor din aceea casă şi
din clipa în care a socotit aşa, nici un vrăjmaş al su-
fletului nu a mai intrat în casa aceea. In toată ziua
rugftciuni, la masă, la culcare, la sculare, în toată Du-
minica şi sărbătoar.ea toti se duceau la bisericfi. In casa
aceea intrau numai oameni plini de credinţă şi evlavie,
cari nu grăiau de rău şi nu înjurau de Dumnezeu. Trân·
dihia şi lenea acolo nu erau cunoscute.
Face:Ji şi voi aşa dragii mei, faceti ca sufletul vos·
tru -să au aibă alt stăpân decât pe Dumm·zeu şi atunci
cu voi wt fi impărătia Lui, acum şi pururea şi în vecii
vecilor amin.

" Predica a II-a.
- Scopul omului -
Frumoasă este floricica mititea, când surâde soare-
lui scăldatli in mărgele de rouă, frumoase sunt stelele
noptll când diamantul lor strălucitor se arată pe orizont,
melodios .şi fermecător este murmurul râului din pă·
durea seculară, frumos este cântecul paserilor, dar mai
frumos este omul, coroana tuturor acestor lucruri şi
fl:\pturl. Da, iubitii mel, pentrucă şi psalmistul zieet
,,Ce este omul că~l pomeneşti pe el, sau fiul . . .1111;
că-l cercetezi pe el, cu pufin este mai mic decât în•
gerii, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el" (Psalm
8 v. 5-6). • aceasta ar dori să aibe şi bucurii nenumărate, plăceri
Şi tot psalmistul David văzându-se biruit de vrăj­
maşi zice : • Aduţi aminte (Doamne) de starea mea, di
au doar îndeşert ai zidit pe toti fiii oamenilor ? " (Ps.
88. v. 46).. Aşa ne 'ntreblint şi noi pe cărările vieţii
mergând: ·care este rolul bucuriilor şi durerilor din
această lume, unde avem osteneli şi suferinţe 7 In lumt
avem de îndurat suferinte, dispret, Iar noi trebue să fim
rftbdători, drepţi, iubitori şi temători de Dumnezeu!
Care poate să fie scopul tuturor acestora, care să fie?
Iubi/ii Mei,
Minunat riispuns se poate da la întrebarea aceasta,
c!ci minunat lucru 8. făcut Dumnezeu, când nu-I plăcu
să se bucure singur de fericirea sa, ci ne- a adus şi pe
noi dintru nefiinfă la fiinţă, ca sii ne facă părtaşi mă·
rirei Sale. Ni·a zidit Dumnezeu ca să ne bucurăm de
.-.urile Lui. Şi ni-a îmbrăcat în haina de nuntă
e nevinovăliei, ni-a dăruit sfânta Taină a botezu·
Iul ca să ne îmbrăcăm întru Hristos, precum zice ma-
rele apostol Pavel: ,,Că ori câti în Hristos V ati bo-
tezat, tn Hristos v·ati şi 'mbrăcat" (Galat. 3 v. 27).
Un român, frate de-al nostru, aflându-se în Ame-
rlce, ••·•' Jlaat e'ceel e,erea fi a flgldutt ,unei rudentt•.
de acaal o bogatl rlsplatll, daci li va griji averea timp
de 20 ani, pAnl va veni el acas5. Şi averea fiind bine
lngrljltll, lngrljltorul a primit nu de mult o moştenire
bogatl. Dar ce răsplătire vom primi noi creştinii, dacă
vom pistra cu sfintenie haina de nuntă a sufletului no-
stru I? Ins!, durere, multi cred că au primit dela Dum-
nezeu haina de nunUi a sufletului, cu toate darurile,
numai pentru scopuri trecătoare !
Unii zic : scopul omului ·este să aibe lucruri pă·
mânteşti şi a le folosi cu plikere. Dar noi ştim, că bu-
nurile pământeşti pe ce cale să câştigă. Pumnu), violenta,
înşelăciunea, apăsarea sunt de multe ori mijloacele de
J
câştigare a bunurilor pământeşti. · Dar mai ştim că nu ·
toti oamenii se bucură de bunuri pământeşti, trăind unii·
în neagră mizerie şi suferinţe, iar cei bogati ar vrea să
fie şi mai bogati. Omul având case, pal~te, aur, argint şi
diamante, ar voi să aibe tot mai multe. Dar pe lângă
nemfirginite, cu alte cuvinte el rămâne tot nemultumit.
Dar Dumnezeu a dat omului trei daruri mari când
l·a creiat : nevinovăJia, pacea şi nemurirea. Aşa bunuri
mari nu· i-a dat ca să se lege de cele pământeşti cti
toată fiinta lui; aşa bunuri pretioase. nu sunt pentru
săturarea omului cu · pUicerile pământului. D<'ci omul
trebue st\ aibe un scop pe care toti pot să- I ajungă şi
pe toti să·i mângăie şi fericească. Acest scop este viata
în Dumnezeu, precum zice sf. Scriptură: ,,Aceasta este
viata cea veşnică, ca să Te cunoască pe .Tine llltU,I
adevăratul Dumnezeu şi pe acela pe carele l·ai frfrrifs,
pe Hsus Hristos" (Ioan 17 v. 3).
Un invătat francez călătorea odată prin pustiurile
Arabiei călăuzit de un arab musulman. Acesta ori de
câte ori venea timpul rugăciunii se da jos de pe cămilă
şi se ruga. Francezul l·a întrebat: De ce atâta osteneală
cu scoborâtul de pe cămilă şi atâtea rugăciuni? De
unde ştii că este un Dumnezeu care iii ascultă ru•
găciunea 1
„De unde ştiu eu cft este Dumnezeu?" -. răspunse
......
 µ .,,
i4
••hvl. ,,Cum pot eu: si cunosc- acest lucru 'l Wte, astli
RCMpte a trecut, ua cllAtor pe di1uirinfeai cortului meu„
na l-am 'Tăzut nici nu• 1„am. simtif; dac «bninefl(a, câa<L
miam uitat, împreju, am ştiut aceasta cu-: sigurant4.
Cineva a trecut pe-aici, . clei i am văzut urmele pe
nisip. Şi dacă văd acum discul luminos de acola.",
musulmanul aratii spre soare „ ştiu, ci este Dumnezeu,
care îndrepteazl to,ate şi ştiu şi aceea, că El este
aproape de mine şi·mi asculti rugklunea. Nu•L văd şi
Nu-L aud, dar li vid urmele în toate zilele; daci văd
acum apusul soarelui, el ml 'ndeamnă să mi proştern
înaintea lui Dumnezeit şi să mă rog cu credinf!." 1)
Daci uu. arab musulman era atât de credincios
· şi temător de Dumnezeu, noi Românii sfi. avem ca scop
al vietii noastre cunoaşterea cAt mal deplini. alui Dum•
nezeu. clei ea singurii ne linişteşte şi ne m4ngiie. Nu·
mai Dumnezeu este tânta vlelff adevărate. Fericitul
Augustin în neliniştea sa căuta odihna şi nu o găsea.
S'a dus la valurile miirli, dar acelea li zlserii : Cautl
mai sus liniştea ta! Pământul şi fllpturile. lui li spusetl
la fel. Atunci el a căutat in aer şi stele liniştea sa, dar
ele l-au trimis şi mal sus. Şi fericitul acela pe aripile
Iubirii a plutit peste stele, aflând pe Dumnezeu.
Mlirirea lui Dumnezeu să fie deci tânta vietil noa·
stre. Să credem în El, să•L iubim şi sft ascultăm po·
runcile Lui. Florile minunate ale grădinilor, furnicile,
paserile sunt frumoase ca şi alte lucruri şi fiinte, dar
cu scopul ca prin frumuseta făpturilor să cunoaştem
frumuseta Ziditorului. Să nu ne ahpim deci de cele pă·
mAnteştf, : .pentrucă tot ce este în lume, adică pofta
trupului, · şi pofta ochilor şi trufia vietii, nu este dela
Tatll, ci din lume este şi lumea trece şi mărirea ei
Iar cel ce face voia lui Dumnezeu -petrece în veci"
( 1 Ioan 2 v. 16-17).
Fra/#or,
C11 cAt o cameri este mai luminaffi, cu atât mai
bine ae vede m~rdăria din ea şi se va curătJ. La fel
•te tl cu omuL Cu cât mintea va fi mai luminată prin
*-* r .tifWJ ar """"'.·* •· l!f2
15
darul lui Dumnezeu, cu atât mal bine va cunoaşte fap•
tele prin cari se depărtează dela Dumnezeu şi deci va
ciuta să se îndrepteze şi să se apropie de lumina Iul
Hristos, care lumineazi tuturor.
Să fugim dar de cele trei pofte ale lumii : pofta
upului, a ochilor şi trufia vi~-tii. Pofta. t~~pul~i cu piă·
cerile ei picătoase nu pot fi tânta vietu. Ş1 fată de
frumuseta trupului să căutăm frumuseta sufletului. :r:-iulte
femei de azi scot oglinda şi chiar in faţa lumii privesc
în oglindă, dovedind un obiceiu nu tocmai frumo~. O,
dacii oamenii de azi ar căuta frumuseta sufletulm, ca
sfintii şi mucenicii şi ca toti bunii . creşt~?i·A • •
Pe timpul împăratului Galenu, tra1a 1 C1z1c o
fecioară cu numele Stratonice. Aceasta foarte fru•
moasă, bogată, de neam nobil şi er ogodni~a unui
tânlir de asemenea ales şi bogat. ăce a primll creş·
tinismul fu tortutati, iar judec rul ei o ameninţă, că
îi va răpi frumseţea, difor . ndu-i fata. ,,Ce folos a?'
de frumsetea fetei mele Zise fecioara. ,,Aceea prin
biHrânete se va urâtî a moartea o strică de tot. Eu nu
doresc a avea fa , ci sufletul frumos, pre carele nu·l
poţi slutt şi pr· carele mă mântuesc !" In chinuri gro- /\
zave fu în ·fi e decapitată. . 1:r r-
Fugiti deci de tot ce nu duce la scopul suprem : . , 1 :;_....,r
viata in Dumnezeu. Pofta ochilor pu.ne piedici i_? ca!ea
aceasta, clei privirea unui diamant trezeşte m mme
pofte nepotrivite, dar privirea lucrurilor lui Dumnezeu
este mângâietoare.
Fugili şi de trufia vietii şi mărire~ ei, căci nu t?ti
sunt pe tron, ci se luptă pentru a ajunge la mănre
lumească, dar lupta pentru mărirea lui Dumnezeu, ne
împodobeşte. - (
Pe fru~stră stă scris: suntem coroana făp·
turllor. Să purtăm deci cu vrednicie coroana aceasta,
care ne va duce la cunoaşterea şi mărirea lui O~~:
n1zeu, c&rula să ne închlnim în toate zilele v1et11
noattre Amin.

Predica III-a.
-· Păcatul - fllcu ca şi păditosului să•i cadă. Apoi sfântul iar apucă
Despre cel mai mare vrăjmaş al omului vreu să
vii grăiesc. azi, despre păcat. Căci pe cea dintâi pa·
gină a 'vietii fiecArui creştin sunt scrise cu litere negre.
păcatele omului şi trecutul lui până a nu fi creştin.
Minciunile copiliirf el şi păcatele tineretii sunt scrise
acolo, dar pe pagina a doua a vietii este iertarea adusă
de Mântuitorul (I. Ioan 1 v. 7) în care trebue să credem
şi să conlucram cu harul iertării, cum zice sf. Petru :
„Că spre aceasta V'ati chemat, di şi Hristos a pătimit
pentru noi, nouă llisându·ne pildă, ca să urmlim urme-
lor Lui." ( I. Petru 2 v. 21).
Pe pagina a treia a vietii trebue să fie scrise
virtuUle, adecă starea firă de pileat, la care ajungem
prin lupta împotriva pileatelor. Dar multi creştini merg
numai până la pagina a doua a vletit lor cu felul acesta,
iar pagina a treia are tot plicate, Iubire de sine, trufie, hu·
lire, mânie, ceartă, nemulfumlre, Iubire de desfătare iar
nu iubire de Dumnezeu, cum zice sf. apostol Pavel
( II. Tim. 3 v. 2-4).
Iubiţii mei,
Această stare nenorocită de lucruri vine de acolo,
că toti aşteaptă binele sufletesc numai dela bisericii.
Preotul să se roage şi sli facli totul, iQr ceilalti, ere·
dincioşii săvârşesc păcate peste păcate. Dar nu este
bine aşa. Şi iată, prin o pildă vă voiu arlita că şi cre-
ştinul trebue să lucreze împreunli cu darul lui Dumnezeu·
Un om. păcătos vine la un sfânt Părinte din ve.
chlme şi îi cere să se roage pentru păcatele lui. Şi în
timp ce acel sfânt se ruga, păcătosul petrecea mai de·
parte in păcate, cu prietenii săi. Şi simfind păcătosul
cl•I merge tot rftu, se duse din nou la acel sfânt Pă­
rinte al. se p)Ang!, că tot aşa de rău se simte ca mai
,,, ,au. ;z *#ji
înainte. Sf6ntul Plrlnte I· a luat pe plclHos de mânl el
l·a dus lftngA un sac plin cu grâu iar apoi ii zise: ,,FA
bine şi ajută-mi sli duc sacul acesta. căci singur nu,J,
pot duce". Păcătosul prinse sacul de un cap, iar sfântul
de celalalt cap şi lucrul mergea în felul acesta, dar în
momentul următor sfântul a lăsat să·i cadă sacul, ceeace
de sac iar păcătosul prinde de partea cealaltă a sacu•
Jui şi iară ş merge lucrul. Dar sfânt ul iar a lăsat să
cadă sucul pânlke pilditosul zise: ,,Plirinte, dacii vrei
să ducem sacul, ajută-mi, căci singur nu·l pot duce".
Şi p,tunct zise sfântul: ,, vezi, dragul meu, nici eu nu pot
singur să câştig mântuirea ta de pikate1 luptă şi tu im·
potriva lor". , · ·
Şi păcătosul a luptat şi a biruit! Să luptăm deci şi
noi, cunoscând înainte de toate grozăvia păcatelor.
Păcatul este răsvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu,]
călcând legea lui Dumnezeu cu voie liberă. Păcătosul l)q ·
nu recunoaşte pe Dumnezeu ca stăpân, ci se îndum•
nezeeşte pe sine. Precum crivătul cel rece străbate
câmpiile desbr6cQte de podoaba lor şi amorteşte tot
ce·i vine în cale, aşa străbate păcatul pe omul desbrăcat
de podoabele virtutilor şi ii amorteşte sufletul. Precum c:.-f.
frunzele, cari. hriiniau arborii, cad în timpul toamnei şi
pbările nu mai cântă voios în coroana lor, aşa cad
vlrtutile omului păcătos. Precum milioanele de f'oricele
ce lmbalsamau atmosfera se veştejesc şi mor, aşa se
veştejeşte sufletul îngreunat de povara păcatelor. Precum
apele curg melancolic prin şesurile pustii în timpul
Iernii, aşa de. trist şi de melancolic e~te sufletul pă·
clUosului.
Dar dadi în timpul primăverii natura înviază, fiind
prlmlvara mai tare decât iarna, nu aş~ este cu pileatul
de moarte. De pilda cei mândri, desfrânatii, iubitorii
de argint lacomii, invidioşii, ucigaşii, asupritorii vădu•
velor, daci nu se pocăiesc sunt pierduti pentru tot•
denuna. ŞI ultim oare, că încă în .ac~astli viată piicli·
toiul timie urmlrile picatului ajungând. în te111nit6, cu
primejdii de moarte, ba de multe ori la sinucidere 1?
Q,, CI grozavi e vl,ta suOeteascl. a plici.tosului, o 0.9
•o~•I 11t1 muat.-area cugetului sliu. MustrQrea qugetq~
2
 1.8
oA. lui este ca un biciu usturos, ca un foc arzMor, ca un
c şarpe muşcător. lmpăratul Constant ucide pe fratele siiu
Teodosie cel mic temându-se că acesta ii va lua tronul.
Dar dupn. săvârşirea crimei înfricoşate nu mai are linişte.
Noaptea ii apărea fratele său ucis, tinând un pahar cu
sânge în mâna sa şi zicând: • frate bea I " Fiori reci îl
cuprindeau pe ucigaş, care a părftsit casa ca să nu mai
vadă în somn pe fratele sftu. A plecat cu corabia pe
mare, dar şi acolo se ivea fratele său cu păharul plin
de sânge zicând : ,, frate bea ! "
Cu adevărat deci păcatul este mai îngrozitor decât
moartea, căci moartea este numai urmarea p!katului,
precum zice sf. apostol Pavel: ,,Printr'un om a întrat
păcatul în lume şi prin păcat moartea" (Rom. 5 v. 12).
Păcatul opreşte omului respiratia suflet11lui, c8ci slă·
beşfe vointa omului, care vointă cu drept cuvânt este
respiraţia sufletului. Vointa este cel mai nobil bun al
omului, pentrucâ prin voinfă se hotăreşte omul pentru
calea binelui. Ajutat de darul lui Dumnezeu şi de vo-
inta sa, omul îşi poate asigura mântuirea. tgarul lui
Dumnezeu îl putem asemăna cu lumina so elui iar
vointa omului cu lumina mai slabă a Junei. Această din
Q urmă lumină este adeseori acopE- rită de nori întunecoşi
şi astfel nu o putem vedea, iar de multeori îşi pierde
t;J cu totul lucirea, dacă razele soarelui nu mai cad asupra
lu~
· Aşa este şi cu omul păditos. Păcatul, ca un nor
gros se aşterne peste suflet, slăbind puterea de vofnfă
a omului, întunecându-o şi făcând ca darul lui Dumne·
zeu cel luminos să nu mai curgii în sufletul omului.
Atunci omul, în lipsă de vointă, este ca un mort, fără
~ · putere şi nemişcat. (f._ericitul AugustinÎzice despre o
1-x; • asemenea stare: ,,Păcatul tinea vointa mea încătuşata.
Binele ce-l făceam ici-colo, se asemăna cu osteneala ce·
lor ce se mişcă în somn şi voiesc să se scoale, dar
Imediat cad iarlişi pe pernli, pentrucă sunt apăsaţi de
greutatea somnului".
Plcătosul nu mai are voinţă fotă de plicat, nu se
mal lngrozeşte de faptele sale şi nu se mai ruşinează.
Animalul se întoarce mereu acolo unde i-s'a dat cea
dlntll hranll, aşteptând să i se moi dea, dar dacă a
'ff .. 4 «0#141
fost bltut de cineva ln ·locul acela, nu se "fa mat duce
la acel loc. Dar omul zidit dupl chipul şi ·asemlnarea
tal Dumnezeu, lndatA ce se oblcfnuleşte cu p~c&1ul, ·H
dv&rşeşte d~n nou, ori clt de urat este11 ori cât de mult
li mustră conştiinţa, pentrucll a devenit rob al obicinu•
~- Despre aceasUi obicinuinf5 zice sf. Ioan Gură de \ ·
. . ~-
Aur : ., Tirănia · obicinuintei este atât de mare, că se pre~
face în a doua naturii şi · ne stăpâneş1e ca naturi.
(omilia a VII-a la I. Cor.) 1)
Şi cât de îngrozitoare este moartea omului pftditos.
Omul cel drept aşteaptft. liniştit răsplata sa, dor plicfi.
tosul se teme şi se cutremurfi ca frunzele arborilor
când vine vijelia.~ fata mortii simte că nu putrejunea
plicatelor · este po oaba suffetului11 dar este f)rea târziu.
El simte că nu întunerecul păcatelor conduce 1umea, ei
vede că nu bezna păcatelor aduce birainta dreptăţii·; el
vede că nu prin păcat ajungem la adevăr şi prQgres.
Dar e târziu, e târziu, căci acum nu se mai poa1e în-
drepta nimic, acum urmează judecata I ~
O, cât de cutremurat este în sufletu său păcătosul
în fata mortii. Precum opaiful mai tresaltă de câteva
-ori până nu se stinge, aşa tresaltă mintea p5cătosului
ln fata morţii. lşi va aduce aminte că a necinstit viata.
tnjurând, minţind, înşelând şi bătându-şi joc de toate
vlrtutile. Părintii păcătoşi vedee1-vor în fata mortil cA
nu au dat creştere bună pruncilor11 preotii, invă.tătorU
cel rlii, vor vedea cft. nu au fost la datorie.
Şi păcătosul aflându-se pe -. patul 111ortii, îşi va rea-
minti toate relele săvârşite, în mintea lui se vor lnf&,
fişa locurile şi persoanele cu cari a pă-elituU şi cllpe
de groaza va avea, clei p!catele rod sufletul .lui.
SA nu ne lnşelăm dar pe noi înşine şi sl nu ne
amllgim, zicând că păcatele nu sunt vrăjmaşi puternici.
C&nd locuitorii din Europa s'au dus pentru fnlAla datl
ln Australia, au dus şi grâu cu dânşii şi l•au alm!nat
.acolo.
Recolta a fost abundenta, dar scae11l se emeatecN
lu l
'J V,11: I, Ztegler: Dar helllge Kreuzweg anaere ■ lleben ll•Sf"
cti,1111, ll•11n1b11r1 1881 p. 182-5
 ......
ao 21
cu 1plcele <.te grAu, CA,leva . ,s,en,l11te .. _de .scaeti se prinî
•eserl de sacu de .grâu. ,sduşl din . Europa. Câtiva an• latl păcatele cu taina pocftintei ca să strftlucească su•
mal târziu, Australia .. e,ra plinii dţ. scaeti. Nu .se mai· fletele voastre ca isvoarele de apfi ce strălucesc la ra·
,lzuse niciodată aceasUi plantă, . care se desvolta în zele soarelui, ca o oglindă în care se străvede cerul
proportli aşa de mari._ Când în cele din urmă s·au luat azuriu. Şi taina pocăintii va reînvia sufletele voastre, cum
mlsuri pentru stăvilirea răului, era prea târziu. Toate· infloreşte din nou trandafirul la suflul primăverii Amin.
sfortArile depuse de Australieni ,pentru stârpirea scaetilor~
au rlmas zadarnice; :planta aceasta domneşte acum pe-
continent. . . . ..
IIubiţii mei l Păcatele sunt ·ca scaielii. duşi cu grâul
în Ăustrali!:J Trebui.e sl luptăm .din, răsputeri împotriva
lor, ca să nu mai auzim de furturi şi jafuri, de fraude in
aven~et publică,,. ae ucideri şi a.lte. păcate îngrozitoare. Ne
ş,llJD sui în aeroplane, in vârfgrile muntilor cu repe:z;iciune
uimitoaret Cu şi mai mare repeziciune să ne urcăm pe
scara virtutilor, d\_g virtutile înalt& peamul, iar păcatele
împutinează seminţiile. (Pilde 14 v. 35), · ~ · i
- Să nu lăsăm ca păcatul să se prefacă .în obicinuin1ă~
Să fugim de înşeUiciunile păc6tului şi să urmărim
povaţa lfericitului leronim-1 „până când vrăjmaşul tău este
slab, biruieşte-l şi ucide-I fliră de milă, pentruca prin
negrija ta să nu crească spini ce nu mai pot fi smulşi„
d~R~rtează-1, nimiceşte sământa pikatului" (la Mat. c. 13).
. . "Să ne aducem aminte fă haina sufletului noslru
trebue să fie neîntinată. Aducefi·vă aminte de pilda spusă
de Mântuitorul despre nunta fiului de împărat. Nunta
este împllrăfia ceriurilor. lmpăratul este Dumnezeu, fiul
care face nuntă este Mântuitorul; mireasa este biserica,
iar cei chemati la nuntii suntem noi creştinii. Bucurie:
nuntii, adică a împărlifiei cereşti este turburată de unul
din oaspeti care nu avea haină de nuntit El este arun-
cat în întunericul cel mai din afarft, pentrucă nu avea
haina adevărată a sufletului, adică harul mântuitor. Ha·
rul acesta al lui Dumnezeu, primit de om, îi curătă
sufletul de plicate, cum ai cur~ti o locuinlli de pajan-
geni, dar omul acela ·nu avea harul lui Dumnezeu, căci
şi•a bl\tut joc de el şi a trăit în păcate.
O, lubitii mei, îmbrăcaU·vă voi sufletul cu haină de·
nunUi şi nu vă lăsati întinaţi de plicate, pentrucă uăc~­
tul vi face să uitati vlata fără grije a copilăriei fără

-
grlJT, plina de veselie şi seninata te; alerga fi şi vi .spă-

Predica a IV-a
- Preţul timpului -
Cuvinte folositoare voiesc a Vă grăi vouă astăzi
despre yaloarea timpului, pe care nu ştim a- I pre1ui
cum se cuvine în vială. Cuvintele fi-vor ieşite din inimă
ca să vedeti că viata este ca un râu, care curge neîn-
cetat şi valuri merg dup& valuri şi precum din apa râu·
i O, ·iubifii mei, ca să simtim bunurile cereşti deja
lui numai aceea este a noastră pe care o bem sau o
folosim spre alte scopuri, aşa şi din valorosul timp nu·
mai acela este al nostru, care-l folosim spre mântuirea~
sufletul11i..
~~Zice Sf. Efrem Sirul sA nu ne am!gim de amligi-
~ ··•:.
rile lumtt, care trec ca visul noptH... Zilele trec repede~
ceasurile grăbesc şi nu aşteaptl, i: entrucă în cursul
grăbit al timpului, lumea merge spre sfftrşit. Nici o zi
nu lasă să se petreadi odată cu ceealaltii şi nici un
ceas nu aşteaptl să curgă odată cu celalalt. Precum apa
nu poate fi opritl cu degetul şi nu stă liniştită, totaşa
de putin rămâne viafa celui născut din femee. Cânlărită
şi mlisurată este viata fiecărui om ce vine în lume şi
nu este cu putintă ca el să treacă granita ce i·s'a pus.
Dumnezeu a măsurat precis viata omului şi zilele im·
part în bucăţi această măsuri. Fiecare zi îşi ia partea
din viaţa ta, fără ca tu să vezi şi nici un ceas nu•şi
lasă partea sa alergând şi curgând pe calea sa. Zilele
desfac viata ta şi ceasurile intră în ziduriJe vietii şi ast-
fel alergi spre sfârşitul din care eşti abia o suflare. Zi-
lele furi ca hotii şi tâlharii iar ceasurile răpesc, aşa că
drumul vietii tale curând se curmă şi înceteazii. Zilele
lngroapli viafa ta, ceasurile sunt groparii, în zile şi cea·
suri dispare viata ta de pe pământ.
... ,,Dumnezeu a măsurat viata ta şi a aşezat-o pe pă·
m6nt; fiecare zi lşi ia partea măsuraUi ei, spre a isprăvi
durata ,fetii tele. Cum trec zilele, aşa trece şi viata ta,
i4fl • 4
ii','·- .. 4...t:;;;
clei nu este sc!pare ,1 nici o putinii ca el •• op~ea•c.l
şi să aibe odihnă .•• " _ . •
Auzind acefie aaevărurl, care dintre noi nu do•
reşte să se lege de cele pământeşti numai în măsura
trebuinfei 1 Cine nu doreşte să ducă o viată ridicatli ţ't
mai mult peste .cele trecătoare, ca să vadă chipµl 1\11
Dumnezeu. cât mai neîntunecat de gândurile plimântului?
Cine, iubitii mei, nu doreşte ca sufletul său să fie o
oglindă curată alui Dumnezeu şi al celor cereşti? Ciqe
nu voieşte având putină lumină, să aibe mai multă lu-
mină şi deja aici pe · plimânt să se bucure de bunurile
cele pururea fiitoare 1
aici, pe pământ, trebue · să . întrebuintăm bine timpul.
Căci Dumnezeu ni-a dat o tară mândră, multi au acum
mai multe pămănturi, bani mai multi, slujhe multumi-
toare, dar numai. aceia sunt multumiti, cari pretuiesc
timpul lor si-i împart cum trebue ca să nu lucreze fără
socoteală. Căci de mai mare folos este să-ti bati joc Q
de aurul şi argintul tău, decât de timpul tău. Dacă unul
dintre voi ar avea o sută'. de inele de ai.Ir sau diamante
şi i·aş zice: dragul meu, ·aruncă dela tine a patrţi parte
din inele, căci ai cu ce trăi, oare ce mi-ar răspunde?
Ar zice de sigur: .dar Părinte, un lucru de pret ca ine•
Iul de aur nu se aruncă". Şi răspunsul lui este foarte
întelept, dacă răspunde ·aşa, dar atunci pentruce arun-
cati dela voi timpul cel scump, mai scump decât toa.te
comorile pământului?
Dati·vă seama, iubi.Iii mei, că Dumn~zeu. a dat
scurtă viată omului pe pământ precum· zice psalmistul:
„Iată cu palme măsm:ate ai pus zilele mele şi statul
meu ca o nimic::a înaintea ta" .(Ps. 38 v. 7). Viata este
ca fumul ce se Jmprăştie, este ca săgeata, c.are abia
părăseşte tolba cu săgeti şi se înfige în pământ; viata
este ca norul, pe care a:cum. îl vedem, acum ;nu·l mai
vedem; viata este ca curcubeul, pe care l vedem într' o
clipa, ca sli. dispară în cealaltă clipă din fata qchilor
noştri. . .
O, fubitil ,::nei, nu zadarnic zice înteleptul. ~ir~h:
~ .,Fiule, plzeşte vremea" (4 v•.23). Nu zadarnic chfar
MAntultorul nostru Iisus Hristos: mustră cetatea Ierusâli„
 - ·-:,--.. ::"' V 4;. 44

H
mului, când a plâns de dânsa: ,,De ai fi cunoscut şi tu peste câteva clipe. Dar în Ioc sft r!spunzl acestei ln-
măcar în ziua aceasta a ta, cele · ce sunt c5tre pacea demnări, tu continui să. te joci fără sli·ff pese de ple•
ta iar acum s'au ascuns de către' ochii tăi" (Luca 19, carea vaporului, care este singurul ce te poate trece de
v. 42)~ Mântuitorul de mal multe ori a venit în Ierusa• partea cealaltă a oceanului.
llm şi a îndemnat cetatea la podiinfă,· dar ea nu a ac;- La fel este şi cu orice creştin, care în timpul că­
cultat şi atunci Domnul a· 'lă.crimfit vă.zând că ea îşi lătoriei sale spre ţara veşniciei ·se opreşte în cursul
bate joc de timpul mântuirii sale. De aceea zice şi Sf. drumului, gândind că încă mai are destul timp şi ca sli
Apost<>l Pavel: ,,Socotiti drept aceea, cum sfi umblati, mai petreacă, să se mai distreze şi să se mai ocupe de
cu. pază, nu ca nişte neîntefeptf, ci ca cei întelepti, răs­ tot felul de lucruri pământeşti în loc să se suie ih sin·
cumpărând vremea, că zilele ·rele sunt" (Efes. 5). . gurul vapor ce pleacă spre cetatea cerească.
Să privim deci serios ln fata viitorului. Ne spune Să. alergăm deci în bratele învlităturilor şi tainelot
Dumnezeu însuşi că avem viată. scurt~, vedem înşine · sfinte ale Bisericii noastre ortodoxe române, care ptt~
că putem ·muri în fiecare clipă, cuprinşi de diferite boli, rurea a fost, este şi va fi cu fiecare dintre noi dela
moartea e aproape de noi, iar nenorociri de tot felul ne leagăn până Ia moarte. ~ precum firicelele de iarbă
apropie zilni~ de moarte. Să· nu ne bizuim pe ziua de din livezile de smaragd m timpul primăverii se ridică
l mâine, căci nimeni dintre oameni nu a ci!Uătorit în tară sfios din pământ la chemarea soarelui, aşa să. ne ridi·
-<- I zilei de mâine. Nimeni nu a văzut înainte dacă va trăi căm noi din orice amorlire sufletească. şi la chemarea
ş; mâine şi nimeni nu s' a întors acasă din tara zilei Mântuitorului să alergăm spre vecinicie, care ca un glas
de· mâine. de clopot ne zice : totdeauna, niciodată., niciodatn, tot-
Când e vorba să pretuim timpul cum trebue, să ne deaun~
dllm seama deci di numai timpul acela este al nostru Amin.
pe care l·am folosit pentru suflet. Numai·apa aceea este
a mea, pe care am luat-o din. râu şi am folosit-o; toată
apa care a trecut, fără să o folosesc, nu o mai pot în-
toarce înapoi, ca să o folosesc. Tot timpul, care a tre-
cut fără să-I întrebuin ez entru suflet, l-am pierdut, l-am
pier ut pentru totdeauna. Şi ştitl .voi ce msemnează
. acest totdeauna? Ştit~~i ce este aceasta a pierde tim-
"" pul pentru veşnicie? VVeşnicia este o pendulă. a cărei
,.,.Y limbă spune şi· iarăşi spune fără încetare două. cuvinte
a,-- i neschim·b· at.e:.. ,,totdeauna ni.cio. dată., nic.io. daUi totdeauna!"
Şi dacă ai întreba unde este ceasul care a trecut, ti·s' ar
rftspunde cu douli cuvinte: ,,în veşnicie".
J --··-- O, iuhitii mei, sli ne dă.m seama di aici pe pii-
mânt suntem ca pasagerii unui vapor care 8 ancorat
pentru câteva ciasuri în port. Vântul· şi valurile sunt in
creştere şi căpitanul vaporului indeamn! pe diUUori să
se urce în corabie. Dar tu încă mai zăboveşti pe t&r•
mul mftril, jucându-te cu me,lci şi scoicişoâre~ Căpitanul
ltl mal spune tncft odată să te zoreşti s5.•tf ocupi· locul
din cabina de pe bordul vaporului căci vasul va pleca

Predica a V-a
Iisus Mântuitorul - Prietenul creştinului
l Viata omenească se poate asemăna cu râu), care
dintr•un isvor neînsemnat se naşte şi devine mare _în
cursul lui.I Isvorul se face mai întâi un pârâu, apoi râu
şi în cefe din urmă un torent, precum copilul, devine
june, bărbat şi bătrân. Isvorul dela obârşie şi până -Ia_
coborârea sa în mare trece prin locuri pustii şi locuri
sm~ltuite cu flori bine mirositoare. Noi numai cu gândul
putem urmări cursul isvorului până se varsă 'n mare.
El trece de multe ori printre stânci şi înăbuşit spumeg~,
. pentruca apoi ajungând Ia şes să se resfete lin spre
destinatia sa.
Aşa merge şi viata omului înainte printre stâncile
ap1icărilor rele, spre mândrie, mânie şi necurătie. Aşa
trece şi viata omului prin Ispite şi greutătf, dar precum
isvorul este mânat de o putere nevăzută, o putere mi-
nunată, puterea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a făcut
mai mult. El a trimis pe Unul născut Fiul său ca să
fie prietenul nostru în călătoria noastră, ferindu-ne de
ispite şi ajutându-ne în nevoi.
Orăi-voiu deci asUizi despre datoria de a face nu-
mai voia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Orăi-voiu
despre datoria de a fi prieteni nu unui om pământesc,
ci chiar Fiului lui Dumnezeu. Şi bucurie mare veti avea
văzând di vă învredniceşte de prietenia sa Iisus Domnul,
care a împrăştiat fumul tămâierilor pe-gâne ale idolilor, · c
care a astupat gurile leoparzilor şi tigrilor ce sfâşiau -!?î
pe creştini şi a întărit pe vestitorii săi ca să răspân- ",
deasdi şi azi aceleaşi adevăruri pe cari le vesteau ţ-
pescarii din Oalileia. n;..
Un sculptor creştin din Germania cioplit-a din lemn
chipul Mântuitorului şi ale celor 12 apostoli. Lucrarea
11t1 astfel f6cuta, c! oricât ai încerca să despartt pe
epo1toll de Hristos, nu poti s' o faci, fiind ei strâns le-
2'7
gali de MAnluitoruJ cu un mecanism de ffer. Dar mal
tare decât ferul era dragostea apostolilor cari s'au în-
crezut în Mântuitorul ca în cel mai mare bineflcător.
Şi nu numai apostolii, ci toti oamenii, cari s'au încrezut
în Domnul şi · şi-au încredintat Lui . viata lor, au avut
puternice motive să-şi lege de Iisus viata lor. . 'f'\r.>l;-?·
1. Mântuitorul Iisus Hristos prin naşterea sa a
devenit fratele nostru. O, iubifii mei lumea de atunci a
căutat pe Mântuitorul ei în palate bogate:. cei trei magi
U cauUi pe Iisus în casă pompoasă şi-l află într'o iesle
pentrucă El s'a născut s~rac ca să ne facă pe noi bo-
gatl, s'a născut plângând ca să svânte lacrimii~ noastre..
Şi oare nu ne-a îmbog~tit El pe noi? El zice ucenicilor
săi: ,,De acum nu vă mai zic vouă slugi, ci'i sluga nu
ştie ce face Domnul său, ci pe voi v'am numit prietini,
că toa.te câte am auzit dela Tatăl Meu am arătat vouă"
(Ioan 15 vers 15).
2. Vă întreb acum cine dintre oameni ne sunt aşa
de prieteni ca să ne spunl\ tot ce ştiu că ne-ar fi de
folos, şi chiar dacă ne-ar spune, pot ei cu puterile lor
să ne ajute întru toate? Dar nu numai aceasta. Oân·
diti-vă că noi oamenii avem dureri, primejdii ; câti vor
fi cari să împartă cu noi durerile? lubitii mei! · Mântui-
torul nostru Iisus Hristos ne este mai mult decât atât:
El se dă pe Sine mâncare nouil ln Sfânta Cuminecă­
tură. Sfântul Ioan Gură de · Aur se întreabă : ,, Care
păstor hrăneşte oile sale cu propriul său sânge? aceasta
nu o face nimeni. Insă Iisus, Fiul lui Dumnezeu, bunul
Păştor, ne hrăneşte pe noi oile Sale, cu propria sa .
corne şi cu propriul său sânge pentru a ne impărUişi
nouă Duhul său şi virtufile Sale".
3. Mântuitorul pe sfânta Cruce s'a dat pe sine pret
de răscumpărare pentru noi. El a trecut prin tortură
sufletească pentru pacea noastră. El a băut piiharul mâ-
niei şi urei omeneşti ca să ne dea spre guslare păha­
rul mântuirii.· El a luat pedeapsa ca nol să fim .ierta fi.
El a fost părăsit pe Cruce de tofi spre a ne lua pe noi
la sânul său mântuitor. ,,El a fost străpuns pentru p~-
catele noastre, sdrobit pentru fărăde)egile noastre" (Isaia
63 v. 4-5) ,,Dumnezeu şi-a arătat dragostea pentru noi,
 2S
prfh aceea di deşi noi eram păcătoşi, Hristos a murit
)>entru noi• (Rom. 5 v.. 8). . luda se prinse cu amândouă mâinile de acoperişul
4. Şi Mântuitorul prin toate acestea ni·a. dat nouil
cerul ca răsplată. El ne face părtaşi ai măririi şi tmpti•
răfiei Sale. El rte socoteşte frafi ai slU şi de aceea ne
face părtaşi fericirii Sale. Pentru fericirea noastrli st:1
roagă· Piirintelui Ceresc: ,,Părinte Sfinte, pe cari i-ai
dat Mie voiesc ca unde sunt Eu şi aceia sl fie împre·
ună cu Mine,· ea să vadă slava Mea• (loart 17 v. 24),
Să' ne întrebăm deci , iubitii mei, cum putem noi
păstra prietenia Mântuitorului nostru lisus Hristos? Mai
întâi să fugim de păcat, tăci cu dreptate. spune sfântul
""'p"r Ciprian: ~ Ce este ·grinf dîn! pentru sămănături, · aceea
~v, este păcatul pentru su 1ete . ·
,, Precum fumul goneşte albinele, precum mirosul ne·
suferit goneşte porumbeii, astfel şi-,păoatele · gonesc pe
., ...,{y îngeri, păzitorii noştri în vială şi deplrtează dela noi
f,,.. darul Duhului sfânt" (sf. Vasile).
· In al doilea rând ne asigurăm prietenia lui lisqs,
dacă îl iubim din toată inima. Pe un prietin bun îl iu·
bim şi ne gândim adeseori la el. Cu atât mai mult să
ne gândim deci la Dumnezeu şi Ia Unul născut Fiul
său. In bucurii şi dureri la El să alergăm şi să nu tră­
dăm, să nu vindem prin purtarea noastră pe Mântuito·
rul Lumii.
O înfricoşată poveste este legată de trădarea lui
luda. Când Mântuitorul îşi ducea crucea spre Golgota,
furnicând după Dânsul gloate peste gloate, luda vânză·
torul şedea intr'o pivnilă întunecoasă, şi plângea. Când
Mântuitorul fu rlislignit şi oraşul se liniştise, luda a pă­
răsit pivnita şi strecurându- se pe sub străşini, se opri
ln fota unei porii ferecate cu fier. Poarta era încuiată.
luda lovi de trei ori cu pumnul.
- Cine bate? - întrebă un glas . tr.emurat de fe-
mele dinăuntru.
V - Eu sunt, fiul tău. Deschide, mamlU
~ - Tâlharii sau duhurile rele, deşteaptă noaptea din
f_ ~ somn pe oamenii liniştit!. Pentru ce .al venit? Pleadi !
, ~-I Eu nu am flul Nu pot ca să fiu mama aceluia care a
,andut pe lnv&Ultorul său. Asti§zl Fiul lui Dumnezeu şi-a
efet duhul ln chinuri grozave. Sânge fterbinte curgea din
ranele lui, iar buzele i se crăpaseră. Pentru treizeci de
arginti tu L-ai vândut călăului. Fugi!
gardului şi zise cu glas rugător:
- - Primeste·mă, măicută ! .
- lndepărlează,te de pragul meu şi fii blest~mat!
- fipă mama lui ş(îngrămădi poarta, cu o piatră mare.
Vânzătorul Domnului se întoarse ca ars şi o luă
înapoi. El îşi îndreptă ctilea spre biserică. ln ochii lui
apăsau lacrămi, dar nu puteau ca ~ă picure. O nădejde
indepărtată ca o lumânare prea mică, aci se aprindea,
aci se stingea în întunericul sufletului lui. Merse ce
merse şi ajunse la casa cea înallă a Domnului. Găsi
uşa deschisă, intri\ şi căzu grămadă pe lespezi.
- Pentru ce-ti ridici mâna dela mine şi mă pără·
seşli, Doamne? Dar, deabia şopti numele Domnului,
căci, deodată to·ate candelele din Biserică s'au stins şi
întunerecul se lăsă greu peste capul lui.
Tremurând de groază, luda sări şi plesnindu·şi
mâinile se năpusti afară ca nebun. De două ori se îm-
piedecă, căzând cu fata la pământ, până ce ieşi afară
din Ierusalim. Când oraşul alb rămase în spatele lui,
se opri sub un palmier· şi diută prin apropiere isvorul
răcoritor, care în cele mai arzătoare zile, potolia setea
drumetilor ce veneau cu caravane din pustie. De groază
şi alergare, buzele lui luda se crăpaseră. El găsi isvorul
după şopotit, se lăsă in genunchi, se sprijini in mâini,
plecându-şi capul ca să bea Dar îndată ce-şi atinse
buzele, isvorul tăcu şi apa secă. El nu a voit ca ·Să-i
stropească gura.
lngălbenit ca ce11ra, Iuda se sculă, îşi ridică ochii
către cer şi, printre palmieri, întrevăzu, cum luna tristă
plutia spre oraş. .
Luna începu să tremure şi să pălească văzând pe
Iuda şi s'a ascuns în nor lăsându-l în întuneric.• Şi
merse mai departe prin întunericul nopţii.
Cu sufletul turburat şi cu privirea rătăcită merse
Iuda toată noaptea, străbătu pustia şi când se crăpă de
ziuă se îndreptă spre un ·câmp verde unde licăriau sa·
tele mărunte şi cântau cocoşii, deşteptători ai diminefii.
Se luminase deja şi soarele revărsa valuri de lumini\
"
..
peste p!mAnt c&nd fstoflhrt c!t!tor se opri IAngA o. sal·
cte uscată., strâmbli, aplecatli peste o vâlcea. In salcie,
avea cuib o rândunicii.
Rândunica auzi paşii lui şi-şi scoase capul afarli ca
să vadli cine este. lndată ce·I vlizu, mica pasăre fâlfâi
din aripi peste cuibul sliu, îşi chemă cu ţipăt ascuţit
cei trei pui, care ·sburarli după ea.
luda nu se mirli. Băgli mâna în sân, ·scoase punga
de piele cu cei treizeci de arginţi, o îngropli sub salcia
uscatli în nisip, strânse o grlimlijioară de pietre şi aco-
peri locul. Privi cu tristete de jur împrejur lumea Dom-
nului, care se deştepta - curatli si senină, îşi descinse
brâul, ii legă de o cracă şi se spânzură.
Iubiţii Mei,
Să fugim de calea lui Iuda, să nu trădăm pe Dom•
nul. Ci, dacă suntem bolnavi, la E1•să alergăm ca să
ne vindece, dacă nu vedem să mergem spre lumina Lui,
dacă suntem în dureri, să căutăm liniştea Lui, şi în
fata mortii tot numele Lui să-l chemlim.
Iar acum să zicem :
r:.-- Doamne, eu nu ştiu ce să·fl cer. Numai Tu cunoşti
de ce am nevoie; Tu mă Iubeşti mai mult decât ştiu eu
să mli iubesc pe mine.
O, TaU!i, dă copilului Tău aceea ce el nu ştie cum
să ceară pentru sine I Eu nu îndrăznesc să cer nici
mustrări, nici mângâieri ez numai în umilinţă
înaintea Ta · · eschid inima mea. Priveşte la nevoile
1 ln fata judeclitorului _şău?
pe san eu nu le cunosc; vezi şi lucreazl\ potrivit cu
marea Ta indurare. Răneşte sau vindecă; apasă·mt\ sau
ridică-mă. Eu mli închin înaintea planurilor Tale, fără.
să le cunosc. Eu stau liniştit. Mă predau Ţie ca jertfă;
mă incredintez în bratul Tău. Eu nu mai am alta do•
rintă decât să împlinesc voia Ta. Invată-m5. sli mă rog.
Roagă-Te Insufi în mine. - Amin. (Francols Fenelon).
V ne-am da toată silinţa să slujimfati ; dar cădem de multe
"'"'' ,.c,i!e„l'.ff' · rrftr:rst m 11:rr:r Mitxdi
➔
441 g;a C J4P IPifil
,·.; 4''·
;
;'\it,
i l
f
Predica a VI-a
De1pre frica de - Dumnezeu -
Prlca de Dumnezeu se întemeiază pe adevărul, că
Dumnezeu vede toate şi ştie toate. Mă cutremur în toată
fllnla mea s5 nu predic acest adevăr, căci odinioară
proorocul Ieremia biciuia pe proorocii, cari din inima
lor grifau poporului lucruri scornite, iar nu din gura
Domnului. O cât de ameninţătoare sunt cuvintele Dom·
nulul, când zice că proorocii mincinoşi vor fi risipiti
(leremla 23 v. 33) pcntruc! invată că Dumnezeu este
departe şi nu vede picatele omului (cap. 23 v. 23).
De aceea cu osArdle vli volu invăta pe voi st\ vă
temetl de Dumnezeu, căci zice Domnul: ,,Au ascunde·
se•va cineva intru cele ascunse şi eu nu·l voiu vedea
pe el? Au nu umplu eu cerul şi pământul -. zice Dom·
nul• (Ieremia 23 v. 24), Şi vă întreb pe voi toţi chiar la
lnceputul cuvântării mele: care om va îndrlizni să facă
o fapt! de ruşine in fata unui om plin de virtuţi? Care <l
copil va îndrăzni să facă în fata Tatălui său un lucru
de ruşlue care să întristeze pe Tatăl său? Care servitor
se va purta rău în fata stăpânului şi care om ar ucide
Veţi zice: numai un copil stricat poate face fapte
ruşinoase, numai un suflet pierdut poate ucide văzând
pe judecător. O, iubiţii meţ, asemenea fapte se întâmplă
pentrucă în momentul sa'vârşir~ şi chlar mai înainte
ucigaşul nu s'a gândit la Dumnezeu; o, dacă am vedea
el\ Dumnezeu stă în fata noastră şi priveşte cu atentie la fap·
tele şi gândurile noastre şi cunoaşte dorinţele noastre, noi
ori fiindcă ne lipseşte temerea 4J.e Dumnezeu.
Căzură oamenii odinioară, dar rămase numele unui · ~
temător de Dumnezeu cu numele Noe ; şi cine nu ştie -O ~
oare de Avraam, că pentru a pune capăt neînţelegerii ....µ
dintre păstori, s' a dus cu toate ale sale în valea Mam·
 :r:i 1:ni~rv~~:i 1:co!o prim~şf: căUitori venifi
trei ca
fii râna zicând: p. ~~:~~:~~~:am ':fi~t ş~:;u~=~
Tem5torul de Dumnezeu Ja fiecare cuvânt şi la fie-
atinge lui care faptă se teme şi are grije ca. nu c1,1mva si:i va.teme
t~, nu trece cu vederea pe robul tău" (F 18 ntea pe Dumn~zeu şi să calce poruncile lui Dumnezeu. ţ:l
Ş1 pe vremea lui Ilie se află şapte mii deacere . v. 3): se teme ca nu cumva o ispită să-l ademenească şi să
nu se închină lui VaaJ, far moartea şi I o~.mem,Dcari asculte de· alt glas decât cel al lu·i Dumnezeu m Până
nului naşte . . . nv1erea . om-
mucemc1 ş1 sfînfi nenumărafi C d t t când deci vor fi între noi oameni, · cari nu se tem de
putea zice sfântul Atanasie cel Mare p. x • ut I rep a e Dumnezeu, până atunci vor fi între noi mincinoşi, tru-
doxiei
. ·· ,, E u ş t·m c ă 11sus
. Hristos este , D arm e e orto-
d faşi, ucigaşi de ·prunci, betivi şi alti oameni răi. Dar în
vărat, şi dacă lumea intrea ii ar d umneze? a e- măsura in care ne temem de Dumnezeu, vom trăi în
Atanasie, mă ridic împotrivaglumii ••ere e contrarml, eu virtuti.
Mai multe motive cer ca să ne temem de Domnul. r'.:.-fiyL •
Fraţilor, . 1. Dumnezeu ştie toate şi vede toate, deci să ne
temem de El. Căci zice fericitul Augu_şJin: • Teme-te de')
.. ~oti aceştia aveau temere de Dumnezeu J N Dumnezeu pe fată şi pe ascuns. Te duci afară? El te
mfârz1a deci nici noi a ne oşti pentru drepturiJ~ lutD:~ vede! Intri în casă ? EI te vede! Arde luminarea ? El te
nezeu, temându-ne de El care . d'
roi:.'
b' · · · ' m-a scos m plimânful
~1 ni·a infratit cu frafii Români ortodocşi din pat
vede! Luminarea este stinsă? El te vede I Te duci la
culcare? El te vede! Te duci în inima ta? El te vede!
ufJă~~r1 .. Ot iuDbifii mei, nu fără de rost zice Psalmistu~~
,, ire es e om nul celor ce se tem de Dânsul" (P .
O aibi frică de acela care totdeauna te vede şi are %--r- tf ·
toată putinfa să te vadă din nou I De aceea opreşte-te
24 v. 15). Tot psalmistul spune• Do I s.
rea mea şi Mâ t ft I . ,, . mnu este Jumina- dela păcate. Sau dacă voieşti să păclituieşti, alegeţi un
• n u oru meu, de cme mă voiu t 1 loc, unde Dumnezeu nu te vede şi apoi fă, ceeace....!
D.omnul este scutitorul
f ncoşa 7• (Ps. 26 v _ ) ş· vie(ii mele de cine m,c _em~.
1 2 ' a vom m· voieşti. • 1)
tul Sirah • c I · · · 1 nu zadarnic zice infelep- 2. Tot darul desăvârşit dela Domnul vine, precum
„ t J. ,, ~ Ul ce se teme de Domnul, bine îi va fi zice sfântul· Iacob. Iar cartea înţelepciunii lui Solomon
~~l~u h;:" e(f ~ d1e2)pel u.r~ă dşi în ziua sfârşitului sfiu va zice : ,, Că în mâna lui Dumnezeu suntem şi noi şi cuvin~
· · · ar can spune acela i f f t ă:
,,, Inceputul înfelepciunei este a se feme deş Dn e ep c ": tele noastre şi toată întelepciunea şi ştiinta lucrurilor"
( 1 v 13)
·
· t
' vmeş e si:i spunti că · ascultând de D
umnezeu (7 v. 16). Cu frică {!ască să căutăm deci a ne însuşi
cu temere fiască, nu păctituim . F um~ezeu adevlrata înfelepciune, care vine dela Dumnezeu. Un
neşte păcatele" (Sirah 1 v. 20). Mâ~tcua1·torDuol ml_nufu1Hg·o• . învăţat englez cu numele David Hume, se îndoia de
tos zi ă. d . · 1sus ris- toate, de Dumnezeu şi de lucrurile lui, dar zicea că mfn;
ce. c .. ,, e este cmeva temător de Dumneze
face voia .Im, pe acela îl asculfl''" (L 9 3 u şi tea lui ajunge la fericire. Odată a fost invitat la masa
m . I Ş f . a uca v. 1) Pe unul prieten şi a plecat acasă târziu noaptea. Voind· s&
ucemcu te an l-au îngropat bti h fi • .
taş I C 1· r . a cucernic, iar su• plece, prietenul i-a zis: ,,să-ti dau o luminare, că nu vezi"~-
u orne ie era cucernic şi temlUor d D '
(Fapte 10 v. 2). . e umnezeu ! - Nu, răspunse, Hume, câci ajunge lumina'naturii .. Jb- .,•. .P .
nu vJr1~er_ea. de Dumnezeu esfe îngrijirea noastră· de a - In clipa următoare un nor a acoperit luna şi Hume- O!P_. \
, '#)V necinsti mm1c, a nu gândi şi a nu fiiptui nimic, ce ,ar nevllz&nd nimic, s•a împiedicat. A căzut şi-a""zis: "Dacă
-1; ,1 ne-er ~~lu~;m:::~~tit)~u ne-ar despoia de darul stiu
a, fi avut putină lumină de sus, nu aş fi căzut".
Lumină de sus trebue fiilor neamului nosfru şi a-,
'

1) Dr, A, Mironescu: Manual de Teologie Morală Pi 394,

ceasta numai prin temere . de Dumnezeu,' căci f6ră a-
1) ·Sermo 132 alias 46 de verbo Domini.
3.
 34
$CC
<.eastl temere, nu vom umbla sli cunoaştem hotărârile
Iul Dumnezeu.
3. Cunoaşterea hotărârilor lui Dumnezeu este un
alt motiv al temerei de Dumnezeu... Domnul are planu·
rile sale cu noi oamenii şi nu şi le schimbă cum schimbă
,un maiestru planul său de zidire. Dumnezeu este atol·
intelept şi ştie că ceeace face este cel mai bine făcut,
este atotputernic şi poate face cum voieşte, iar veşnic
fiind, duce la îndeplinire planurile sale. Ca fii buni să
ne temem deci de El, clici El împlineşte H găduintele
sale din toate timpurile. Un bun creştin se arăta foarte
multumit în toate împrejurlirile vietii sale, dar un prie-
ten al său - care nu era aşa de bun creştin - se
plângea că eJ nu se simte bine. Creştinul cel mai bun
îi tâlmăcea lucrurile astfel: ,, Tu nu te pofi simti bine,
penfrucă eşti nemultumit şi la orice neajuns te ridici şi
murmuri, dar eu mă încred în Dumnezeu şi zic: .chior
dacă toată lumea ar fi a mea eu am temere de Dum·
nezeu, căci puternic este a mă ajuta, a mii ocroti şi a
mii judeca după fapteJe mele". Şi creştinul cel mai bun
avea dreptate, pentrucă în fata unui vânt puternic ca să
nu cazi, trebue să te pleci şi astfel cu atât mal mult
irebue să se plece omul în fata lui Dumnezeu Celui
A tot-puternic.
4. Temerea de Dumnezeu se cere să o avem şi
ipentru nemnrginita Iubire de oameni a lui Dumnezeu
-ciUre noi. Mântuitorul vine în lume ca pe toti oamenii
,sft-i mânfuiascii şi la cunoştinfa adevărului să vie. In
,drumul spre plimânt l-au insolit cefele îngerilor numai cu
,glasul lor, căci singur a venit şi nu peste mult marele
sfat al Evreilor şi împăratul voiau să-I piardă. Iisus îşi
iînalfă steagul dar ii urmară numai câfiva pescari, un
-0erşitor orb, o femeie cu mir de nard într'un vas sim-
plu, o femeie cu doi fileri şi un grup de oameni mo-
deşti, dar urgisiti de lume. Nazaretul şi Vitleemul se
răscoală împotriva Lui ca şi Capernaumul, Ierusalimul
·Şi Oalileia. Tribunalul, armata, tronul sunt împotriva lui,
•dar ezl· tronurile se razimli pe dreptatea lui Hristos, tri-
bu_nelel,e . aşează în salele de şedinte crucea lui, iar cru~
t0ee aceasta lnsufleteşte armatele d'e azi.
O, lublll, mel, sl ne temem că acest Hristos, Fiul
* .==w .. I! qg ___ '
SI
-
•· •-•-,
Iul· Dumnezeu va · ,enl şi la Jude~aut, ca sl Judece vili
şi mortu şi să întemeieze o lmplirlltle fllrl sfârşit I Te„
mett•vl de Domnul voi tofl, cari doriti mântuirea, căci
mare este El şi mărirea Lui nu are sfârşit. Temeti-vă di
El poate atinge muntti şi vor fumega, precum zice Psal•
mistui. El poate trimite fulgere şţ sli risipească pe oa•
meni; El poate trimite amare săgefi peste. dânşii ; cân·
tati deci Domnului până ce veti fi şi lăudaff•L pe El. Şi
mai presus de toate să rugffm pe Duhul Sfânt ca să ne
-dea nouă Duhul temerii de Dumnezeu · proorocit de
sfântul prooroc Isaia: ,.Şi va ieşi toiag din rădăcina lui
lesse şi floare din rădăcina lui se va înălfa. Şi va o•
<lihni peste dânsul Duhul lui Dumnezeu, Duhul înfelep·
dunei şi al intelegerii, Duhul sfatului şi al puterii, Du-
hul cunoştinţei şi al bunei credinte, Duhul temerii de
Dumnezeu îl va umplea pe Dânsul" (Isaia 11 v. 2·-3).
Cu acest duh al temerii de Dumnezeu înzestraţi
fiind, vom săvârşi numai binele şi cu temere fiască vom
lucra mântuirea, precum zice Sf. Pavel elitre Filipeni :
,,Cu frică şi cutremur mântuirea voastră o lucrafi" (Fi·
lip. 2 v. 12). Şi precum locuitoiii din Philippi trebuiau
să se disting~ prin viata lor ca să fie pildă păgânilor
în strălucire precum stelele strălucesc pe cer, aşa tre-
bue să strălucim noi Românii prin temere şi ascultare
'de Dumnezeu între celelalte neamuri ale scumpei Ro-
mânii. Şi să şti fi di multe păcate amenintă credinta7 cJi,..,l,-;.,'\,,,
noastră şi viata noastră pentru lipsa temerii de Dum• <o
nezeu: Uciderile, furturile, minciunile, lăcomiile vin di~
lipsa temerii de Dumnezeu.
Să pornim deci Ia luptă împotriva vrlijmaşilor lui
Dumnezeu şi ai credintei. Când Italia se sbătea cu
moartea şi ura dintre Italieni era Ia culme, Generalul _Cl}(.., o-., •
Garibaldi a tipărit o proclamatie către toti iubitorii de ~ -
Patrie spunându-le: • Patria este în ,pericol ; trebue să
mântuim patria. Cine vrea să vină după mine 1 li ofer
foame, sete, goliciune, lipsă, suferintă, bârfire şi moarte
chiar ; Cine vrea si ia cu sine, lepădarea de sine, să
vinli. Numai cu aceste mijloace, ne vom mântui patria" ...
Multi voinici ai Italiei au alergat la glasul de che-
mare al lui Oaribaldi şi luptând au scăpat fara lor dela
3*
;•-=w
·'S:W
•++

ne
pieire. Şt, noi al luptlm, ffe ci chlaml t~N, ••ll'i
plmAnteescB, fle ol ne chlam! patria cerea•cl.
SI ne aducem aminte în fiecare clipii' ··ci Dumne•
zeu vede faptele, gândurile şi dorintele noastre. SA ne· Predica a VII-a
glndlm cil toate faptele le sftv~rşim în fata Judecătoru~
lui .nostru. ' Aşa fă~ând, Inima noastrli se va umplea de
o frici sfânt! şi vom ·. căuta să mărim pe Dumnez.eu. - Suferintel~ vietii ~
Amin. Cu părintească luare ambtle mii gândesc azi la ne•
-cazurile şi poverilece apas~ asupra voastră în aceastfi
viaJă şi căuta-voiu sfi luminez rosful suferinţelor şi du•
:rerilor voastre. ,,Precum norul adunat sub razele so11".:1
relui riipeşte strălucirea soarelui.: astfel şi ceata întristă•
rei dacii piitrunde sufletul, nu lasii uşor sufletul spre
~ele înalte, ci-I opreşte şi retine. Dar cred cil nu numai
firea cetei opreşte înaintarea razelor de soare, ci ade-
seori se întâmplă contrariul; căci precum soarele tot_cu
f\lai multă ·căldură cade pe nor şi-l înfrânge şi de mul-
teori străbătând chiar mijlocul norului, îl luminează iar
razele cad mai strălucitor asupra ochilor, aşa cred că.
se va întâmpla şi cu necazur.ile voastre, căutând prin
e.uvintele mele să mişc inimile voastre, sii împrăştiu
eeata necazurilor voastre şi să vă luminez .cu sfaturile.)
mele". (Ioan Oură de Aur).
Iubiţii Mei,
Voi nu prea aveţi grâne, având pământ păduret şi
sunteti nevoiţi să munciţi la altii ca să aveti hrana tre-
buitoare. Dar să nu credeti cil nu sunt şi alti oameni,
cu, alte dureri în lume sau în satele din apropierea
noastră. Unii se plâng, poate, că ei sunt de obârşie sli·
I
, I
,I raci, altii de boaUi, a:vând altii defecte, scăderi corpo-
.. ' rale. O, iubitii mei, câţi orfani nu plâng cil nu ~u p!-
rfnti şi câţi săraci nu se plâng cil n'au ce mânca.
Cuvântul lui Dumnezeu mângăiere ne aduce fată
de orice necazuri. Zice sfântul apostol Pavel: ,,Oli so:
cotesc cil nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum
de a se asemlina cu slal'a cea viito~re, care va să se
descoper~ întru noi" (Rom. 8 v. ~8). _La fericita şi slă­
vita înviere se vor şterge toate pUimirile şi creştinii a-
vea-vor trup mărit adică slăvit. Va înceta atunci orice
 .,.
. .
durere, orice ob!rşle nesocotlt5 şi mâna lui Dumnezeu
mflrlre va da. Crengile frumoase din trunchiu urât se
desvolt! ln sus şi dii umbră drumet(Jor. Ce este deci a
manca mal riiu, a te hrăni mai_ rău şi a te îmbrăca mai
rlu decât altii?
O, fratilor, Dumnezeu a dat omului puteri tru i Qurerea şi suferinfa ne sunt povăţuitori, 1;1ducându•ne
şi sufleteşti ca să se deprind! în necazuri I s e oatli
rui alura a at anima e or îmbrliciiminte ~i arme,
unora dându-le · coarne, dinli şi unghii ca să se apere,
dar nu Ie-a dat minte şi îndatoriri ca să se apere bi
caz de boală şi bătrânete sau după moarte. Nu iubiţii
mei, dar a dat oamenilor prevedere şi simt de dragoste,
ca să se ajute chiar în c_az de moarte _a unora.
Nimeni'fsă nu zică deci că biserica mângăie pe om
numai cu nădejdea fericirei viitoare. Nu iubitii mei, clici
deja aici pe pământ birui năcazurile. precum am văz!!!.:J
Dar necazurile sunt şi Q. scoaUi pentru om. Sfântul Va•
c...\. silie Cel Mare zice către fiecare creştin: ai grije de p
~ tine însuti, adică nu de ale tale, nu de lucrurile din"°
\lof»" jurul tău, ci poartă grijă de tine însuti. Căci altceva
suntem noi, altceva sunt cele ale noastre, altceva sunt
lucrurile din jurul nostru. ~ suntem suflet şi spirit,. de
vreme ce suntem ziditi după chipul ziditorului, al nostru
insii este corpul, simturile lui, iar în jurul nostru sunt
averea, bunurile, artele şi alte trebuinte ale vietii. Ce
ne spune mintea? Nu te îngriji prea mult de trupul tău~
nu căuta cu tot pretul ceeace îi place trupului: adie&
sănătate, frumusetă, plăceri simtuale, viată lungă şi nici
să nu admiri banul şi averea, mărirea şi puterea şi nic)
s~ pretuieşti prea mult ceece îti slujeşte pentru viata
trecătoare, ca nu cumva prin aceste lucruri slHi negligi
viata ta mai dislinsă, ci ai grije de tine, adică de sufletul
tău. COri, durerile. necazurile îti aduc aminte di nu
bucuriile şi plăcerile sunt scopul vietii".)
Văzut·ati o şcoală de pomi? Numai putinii vreme
rămâne acolo puietul, pentruca apoi să fie plantat în
alt loc şi roade să aducă! Nu ar fi lucru cuminte ca
puf etul sli rlimână nealtoit, ci el se supune cotitului spre
a fi lnobllat. Fără a se supune cuţitului el roade nu
poate aduce. Aşa şi ·noi în lumea aceasta suntem sub
I
\ 59
I
1 in&na tndrum,toare alui Dumnezeu, care ne încovoaie,
ne creşte, ne formează ca fflnte înzestrate cu vfrlull,
\ Nechibzuiti am fi deci să cârtf m impolrlva durerilor
~i suferintelor vietii. Blocul de marmoră mult trebue
lbvit cu ciocanul, ca să se poată sculpta un monument.
~minte di suntem trecători pe pământ şi că nu trebue
ţ,ă cădem în nebunia plikerilor lumeşti. Suferinfa este
dascălul, care iti arată schimbarea rapidă a vieţii de
r.e un plan pe altul, dela o stare la alta şi astfel avem
datoria a ne întări în fata ei, oţelindu-ne în fata năca­
zurilor vietii ca să nu ne prindli fără de veste! Gândul
că putem pierde uşor pe cel ce ne este drag. face să
avem şi mai mare dragoste fată de el, ajutându-l şi
sprijinindu-).
Dar, tocmai aici este în mare parte greşala mul-
tora, cii deşi ei nu stau tocmai riiu, ar dori sii stea la
dreapta în loc de stânga, ar dori să aibe averea altora,
starea altora. Şi în loc ca să ajute unii ca aceştia pe
cei ce stau poate mai rău decât ei, se neliniştesc pe
sine văzând starea altora. care numai pe din afară stau
mai bine decât dânşii. Nu căutati deci fratilor, starea
altora, care - poate - este mai împreunată cu griji,
ci diutafi sii vă mulfumiti cu ceea-ce aveti, cu ceea.ce
de multeori voi v·ati făcut şi pricinuit. Şi mai presus
de toate să aveli încredere în purtarea de grije alui
Dumnezeu şi să nu dispretuiti timpul durerilor, care
este foarte prefios. Primăvara, vara şi toamna, deşi au
trecut, îşi aduc roadele lor.
Da, iubitii mei, avem un Purtător de grije, care ne
arată multă bunătate, intelepciune şi putere ca să ne
.\ încredem în El. lncredeti·vă dar în Cel ce a dat culoa•
re trandafirului şi a pus misterul chimiei în frunza şi
rămureaua copacului. O, voi învătdti ai lumii, puteti cu
o lenHlă de cinci sute de ori mlirită să priviti o plantă
cunoscută şi veti vedea, di într'un punct mai mic de-
cât vârful unui ac are sute de mii d? fesuturi fine, pe
cari nu le poate plăzmui mintea şi puterea voastră. O,
strigafi că mare şi înfelept este Dumnezeu şi în cele
mici! Când învăfatul Oali]eu fu aruncat de papa în
temnll~, fiindcă credea c5 pământul se învârteşte şi nu
,..
sqarele, a luat un palu 1n m6na .,a şi a zi• Judedlor/• /
lor sftl : dacă nu aş avea altft dovada, ajunge ~cest
pairi ca sft ne adeverească tutu~or atotînfelepciunea şt
purtarea de grije alui Dumnezeu.
Noi toti deci, cari nu suQ.tem Îfl stare să vede~
unde se plăzmuiesc razele luceaf4r.ului d.e . dimineata .. ~i
culorile curcubeului,- să ne încredem în Dumnezeu, caţe
prin Unul Născut Fiul său ne zice : "Deci, dacă PEr
iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă îi'l
cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracli, nu cu mult mai vâri.
tos pe voi, puţin credincioşilor ? Deci, nu vă grijiţi ziţ
când: ce vom mânca? sau : ce vom bea? sau : cu c~
ne vom îmbrăca? Că acestea toate neamurile le caută;
că ştie Tatăl vostru cel ceresc, că trebuintă aveti
de acestea toate; ci căutaţi mai întâi împărăţia lui DuQ1.·
nezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toate se vor adăuga
vouă" (Matei, c. 6, v. 30 - 3 :ţ)•
Dumnezeu, care a dus pe Iacov în pământul Oo.
şeu, ca să-l scape de foametea din Canaan, (I Moisi
45); care a trimis mană din Cer şi a trimis apă din
stâncă, iar pe cei cinci mii din pustie i·a s§turat cu
câteva pâini şi peşti, ne va păzi şi pe noi în veacul
de acum, ca fără de osândă sii·L putem Uiuda şi în
viaţa de acum şi în vjafa veacului ce va să vie, Amin.
/
Predica a VUI-a
Despre Provident, <'.Jivină sari Purtarea de grije
a lui Dumnezeu. -· ·
Minunată vedenie a avut odinioară proorocul Isaia,
-când mărirea lui Dumnezeu a luminat în sufletul său.
lngeri de lumină, Serafimi cu câte 6 aripi sburau . în
jurul tronului divin, arătând mărirea Lui, slujindu-i. Cu
o pereche de aripi îşi acopereau fata spre a arăta di
şi ochii spirituali ai Serafimilor erau aşa zicând închişi
de mărirea lui Dumnezeu, precum ochiul nostru nu
· poate vedea lumina orbitoare a soarelui. Cu două aripi
Serafimii îşi acopereau picioarele ca să arate că sunt
mai smerifi în fata lui Dumm·zeu decât orice fiiptură.
Şi Serafimii cu două aripi sburau şi ziceau unul către
altul: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt plin este tot pământul de slava
lui" (Isaia 6 v. 1-4).
lngerii, sfinti şi fericifi cântau mărirea lui Dumnezeu
şi adevăr grăiau zicând: ,,plin este tot pământul de
slava Lui", căci numărul stelelor spune mărirea Lui iar
pământul este lucrul ·mâinilor Lui. Privifi în adâncul mă·
rilor şi ele încă strigă mărirea Lui, privifi fulgii de ză•
padă, viermii, florile minunate, soarele, luna, stelele toate
strigă : plin este pământul de mărirea Lui.
Aşa este, căci Dumnezeu a voit şi miriade de stele
s'au ivit pe cer, şi prin voia lui s'au făcut toate arătând
că are o putere mai presus de orice putere omenească.
Descoperirile noastre, maşinile, vapoarele, trenurile, aero-
planele nu arată puterea noastră, căci ele s' au făcut din
puteri existente, cari erau; noi putem lega lucruri şi
puteri, cari erau, dar nu putem creia puteri noui. Numai
Dumnezeu poate creia puteri şi viatlS, numai Dumnezeu
poate toate.
Şi toate lucrurile le·a întocmit cu cea mai mare
rânduială, precum o carte ca să fie carte trebue scrisă
cu rânduială, căci literile, cuvintele şi paginile . nu se

leag! la lntAmplare. Şi daci. aşa este pentruce omul se
poarta tn vlaUi ca şi cum nimeni nu i·ar purta de grije,.
pentruce se nelinişteşte, pentruce murmură? Au nu ştie·
el ci. Cel ce a zidit toate, se îngrijeşte de zidirea sa 1
Au nu zice Iov: ,,El tine în mâna sa sufletul a tot ce
me viată şi toate spiritele cari însufletesc trupul ome·
nesc• (12 v. 10). Iar la Ebrei 10. 2. zice Sf. Pavel: ,,El
sustf ne totul prin puterea cuvântului st\u".
O întâmplare minunată din. vremea copilăriei, îmi
răsare acum în amintirea mea. Eram odată cu ta.UU meu
la .lucru, intr'un vârf înalt de deal acoperit de jur împre-
jur cu _pădure. De acolo m'a trimis să·i aduc apă de
beut dm valea, care era jos, departe. Am plecat, dar
mereu strigam pe Tatăl meu ca să aud glasul lui şi sit
nu-mi fie frică. El îmi răspundea şi·mi zicea: du-le fiule
eu sunt aici. Şi astfel am adus apă din vale ştiind că
Tatăl meu e aproape de mine. Aşa trebue noi oamenii
să ştim că avem un Tată Ceresc, care ne vede şi ne
păzeşte şi ne ajilfă în căile vietii.
Iubi/ii mei Iii credincioşi,
Dacă cineva este foarte bolnav, nu ajunge să·I mân·
găi şi să·l ajuli din depărtare, ci trebue sli mergi Ia
patul lui ca să·ti vadă fafa, să·fi audă toate cuvintele
prin cari îl poli_ îmbărbăta şi mângăia. Apropiere~
aceasta face mai mult decât toate darurile, pentrucă
bolnavul te vrea aproape şi te cercetează cu deamăruntul
dacă de fapt îl compătimeşti cu to:ltă inima ta şi dacă
tot ce spui vine din suflet. Domnul nostru Iisus Hristos
ştiind cât de des ne înbolnăvim noi cu folii de îndoială:
de necrve~infă, de lipsă de iubire şi nădejde slabă, se
P?goara JOS de. tot la noi şi dă sufletelor noastre primul
aJutor. El ne zice: JtPentru aceasto grăesc vouă : nu vă
grijili cu sufletul vostru ce vefi mânca şi ce veţi beo.
nici cu trupul vostru, e;u ce vă veti îmbrăco. Au nu
sufletul mai mare este decât hrana şi trupul decât haina?
Căutafi Io pasările cerului, că nici somănă nici seceră
nici adună în jitnife şi Tatăl nostru Cel c~resc, le hră:
neşte pe dânsele. Au nu avefi voi mai multă deosebire
de acestea 1 Şi ~ine din voi grijindu-se, poate să,$i
edaoge statului său un cot? Şi de haină ce vă grij1ti?
Socotlll crinii clmpulul cum creac ; nu se o•teneec, 1)1cl
torc. Iar grlesc voul, ci. nici Solomon, Intru toatl ml~
rlrea sa, nu s'a îmbrftcat ca unul dintr'aceştla. Deci.
dacii pre l~rba câmpului, care astftzi este şi mâine se
arunc& în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, nu cu mult
mei vârtos pe voi, putin credincioşilor? Deci, nu vă
grijiti zicând: ce vom mânca? sau : ce vom bea 1 sau :
cu ce ne vom îmbr6ca ? Că acestea toate neamurile le
caută; că ştie Tatăl vostru Cel ceres(', că trebuinfă avett
de acestea toate; ci căutati mai întâiu împărăfia lui
Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toote se vor
adaoge vouă" (Matei, 6 v. 25-33).
Ce bine cunoaşte Mântuitorul lumii inimele noastre
şi cum ştie să Ie vindece.
· /Âzi suntem idealişti, ca mâine să fim cei mai cruzi
rhaterialişti. Azi suntem făcători de bine şi mâine suntem
făcători de rău. Azi credem tot şi mâine nu mai cre-
dem în nimic. Azi sufletul nostru este tare ca otelul co
mâine să fie moale ca ceara. Azi e primăvară în sufletul
nostru, ca mâine să fie iarnă grea şi pustie. J Şi dacă
ne întrebăm de ce se întâmplă o schimbare aşa de. re·
pede în fiinfa noastră, . răspunsul nu poate fi atluJ 1 decât
frica zilei de mâine. Ce vom mânca, ce vom bea şi cu
ce ne vom îmbrăca J Pentru frica aceasta . uităm unul
de altul, pentru frico aceasta ne urâm şi ne duşmănim
atât de mult. Şi în bătălia aceasta cruntă vine Hristos
în mijlocul nostru şi ne zice: Putin credincioşilor, ştie
Părintele nostru Cel ceresc că avefi trebuinfă de toate
acestea, de ce nu avefi credinţă în Tatăl vostru, carele
a făcut, sustine şi guvernează lumea · aceasta, pentrucă
voi sunteti oşa de mici, aşa de slăbănogi şi aşa de tre·
cători, pe cât de mare, de puternic şi de etern este
Ta tăi voslru. .
Un mare şi greu păcat săvârşim cu totii, iubifii mei
fii sufleteşti, când lăsăm să se clatine credinta noastră
în atotputernicia şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu.
Privifi soarele, care în toată dimineata răsare peste voi.
Dela acest astru depinde întreaga viată de pe pâmânt.
Fiiră puterea lui nu ar putea înverzi nici un firicel de
iarbă, nu ar putea înflori nici o floare şi nu ar putea
creşte nici un singur spic de grâu. In lipsa soarelui mai
lnttl s'er face o întunecime groaznici pe pll_mant şi apoi
er ·muri toate filntele vil tmpreunl!i cu omul. Dar cine
conduce acest soare binefăcător p-e calea lui? Oare noi
oamenii, cari nici nu putem privi _în lumina lui cu ochii?
Ştlfnta afirmii di legile eterne croiesc calea soarelui şi
a celorlalte stele. Dar legile eterne cine Ie-a făcut? Nu .
exfstii lege fără legiuitor. Şi. acest mare legiuitor este
bunul Dumnezeu, carele grijeşte ca 'fiecare stea, mare
sau mică, să meargă pe calea ei. .
Să privim zi şi noapte la tot oe vedem pe pământ
şi pe cer. Toate nu numai că sunt frumoase, dar toate
sunt şi bune. Cine ar putea să clatine din loc o singur!
iotă din cuvintele Scripturii: ,,Şi Dumnezeu se uită la
toate câte a făcut şi iatli erau bune foarte. Aşa fu seară
şi fu dimineată, ziua a şasea" (Cartea Facerii, c. 1. v.
31). .,,El răsare soarele peste cei răi şi peste cei buni
şi plouă peste cei drepti şi peste ce nedrepti" (Matei,
5, 45). Dar bunul Dumnezeu nu numai că le-a flicut
toate bune cele de pe pământ şi cele de pe cer, ci le
şi sustine. Tot ceeace face omul îmbătrâneşte şi se dă·
râmă, sau colibe, sau castele şi cetăti, dar lumea susti·
nulă de Dumnezeu întinereşte în fiecare primăvară şi
parecă din ce trece timpul e tot mai bogată şi mai fru·
rnoasă. Care suflet de om ar putea să nu urmeze pe
psalmist, care zice :
,,Lliudati-1 pe Dumnezeu în tăria puterii Lui,
Lăudati·l pentru faptele sale cele mari,
Lăudati·l după mărimea mărirei sale,
Uiudati-1 în sunet de trâmhifă,
Lăudati-1 în harfe şi chitare,
Lăudati·I în strune şi flaute,
Lliudati·l în chimvale binerlisunătoare,
Lliudati-1 în chimvale de alarmă,
Toată suflarea să laude pe Domnul,
Lăudati pe Dumnezeu" (Ps. 150). . sau vreo câteva minute decid între viata şi moartea
„Şi vi:izând Dumnezeu că răutatea oamenilor este
mare pe pământ şi că toate închipuirile cugetelor inimii
lor sunt numai rele în toate zilele, s'a căit Dumnezeu
ca a f6cut om pe plimânt şi s'a întristat în inima sa•
(Cartea Facerii, 6, 1,-'-7). Dar „Dumnezeu este iubirea•
(Ioan 4, 8 ). Ce pustiiri şi ce uri f6ră seamăn de mari
. nu au s5vAl'şlt oainenll t pana şi pe Fiul ,au. l\lblt, pe
Domnul nostru Iisus Hdstos, l•a.u r5stlgn1t pe cl'uc.e şi
l•au omorit. Unde se oprea u~a omeneaşcă, daci nu
era iubirea vecinică a lui Dumnezeu, ca.re i-a mântuit
din păcate şi le-a dat în clip.ele cele mai grele viaţă. Ce
se alegea din viata pămâ,ntea.scă dacli m.Ana prevăză•
toare a lui Dumnezeu m,1 ridica din mulţimile pc;m:tite
s~re păcat oameni cari să propage iubirea şi cumi,ote-
ma sufl~tească? Dacă este adevărat di o singură clipă
ar ajunge ca să se cotropească lumea fizică fir• grija
lui Dumnezeu, nu mai p\lţin e adevărat că fliră provi-
denţa Iul Dumnezeu omul llisat singur cu puterile sale
s'(lr fi sălbăticit şi oamenii, preflicuti în tot atâtia Caini„
ar fi ucis pe toţi Avelii, prăbuşindu-se ~i a.poi sub mus•
trările conşliintei ca şi Cain cel dintâiu.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Există vreun lată bun pe pământ, care să nu se
îngrijască de toti copiii săi, fie ei aproape sau departe,
fie ei buni sau răi? Poate exista un tată, care sii nu
poarte necontenit grija copiilor săi în prezent şi să nu
se gândească în toate zilelele şi la viitorul lor? Dacă
iubirea într'un piept omenesc pădUos trece peste loc şi
timp, cum am putea să ne închipuim că isvorul iubirii,
Tatăl nostru din ceriuri, dela care invătăm iubirea, să
nu se gândească la soartea lumii şi a oamenilor, cari
trăesc în ea.
Nu cugetarea speculativă ne face sli ne gândim şi
să credem în providenta divină, ci multimea faptelor din
lumea, care ne înconjoarll, faptele din trecutul şi pre-
zentul omenirei, Fiiră providenta divină atât lumea fizică,
cât şi cea morală s'ar prăbuşi într'un moment. Un minut
noastră.
Nişte soidati mergeau pe Dunăre în jos şi deodată
s'a ridicat o furtună aşa de năpraznică, încât corabia
lor era să se scufunde şi ei tofi să se înece. Şi în clipa
cea mai groaznică ei au observat un lemn puternic la
marginea râului şi cu ajutorul funiilor au apropiat co·
rabla de plimânt şi aşa au sclipat.
 Dlr6mAndu-se o biserica, sub rulntle el şl•au gBslt
moartea sute de oameni, dar un copilaş, pe care căzuse
norocos un clopot mare, a sdipat de moarte.
Câte şi câte întA·mplări ne arată că viata noastra
depinde de norocul unui singur moment, pe care îl tri-
mite Dumnezeu! De aceea pe nici o clipă să nu slă·
bească credlnta, ·iubirea şi nădejdea noastră în Dumne·
zeu, fiindcă la Dumnezeu nici un lucru nu este cu ne-
putf ntli.
Numai cine crede în providenta divină poate sli fie
un creştin bun şi statornic, . numai cine nu se indoeşte
în providenta divină poate să aibă pacea sufletului. Să
zicem şi noi cu Sf. Apostol Pavel: ,,oh, adâncul bogă­
tiei şi al înţelepciunii şi al ştiintei lui Dumnezeu! Cât
sunt de nepătrunse judecfitile Jui şi neurmfirite diile Lui.
C5.ci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s' a
făcut Lui sfetnic? Sau cine I:a dat mai· in~inte Lui şi i
se va răsplăti lui 1 Că dintr'Insul şi printr'Insul şi întru
Dânsul sunt toate; Aceluia slava în veci, Amin!" (Ro·
mani, 11, 33-36).
Predica a IX-a
Despre a doua venire a Domnului.
Un pictor renumit a pictat un tablou ce poartă fit·
lul : ,, Dacă Hristos iarăşi ar veni". Ce credeti, ce a pictat
,pictorul acela ? Mântuitorul Hristos purtând cunu_nă de
spini şi cu crucea pe umeri trece pe strada unul oraş
ca odinioară pe drumurile Ierusalimului. O multime de
lume îl priveşte cum cade in fata unei case sub po•
vara crucii. Câli oameni cu inima bună au milă de
Iisus, dar mila lor o tăinuiesc şi stau indurerati la o
.parte. Dar fereştile caselor şi ale locurilor de petreceri
sunt pline de privirile curioşilor, cari au auzit poate de
Iisus, dar îl răstignesc prin păcatele lor. Cu priviri stâl·
-cite de plăceri păcătoşii privesc cum Domnul Cerului
şi al pământului cade cu crucea pe piatra drumului.
1ntr'un colt unul din cei zece leproşi plânge cu amar.
Te întreb iubite creştine, în care parte a tablo·
;1.1fui te găseşti tu? Eşti tu oare între cei ce aveau
milă de dânsul sau între păditoşii cari îl priveau ca
pe un făcător de rele ? Eşti tu între aceif!, cari şi-aduc
,aminte că Mântuitorul cu mânile sale a binecuvântat
pruncii, a vindecat bolnavi, a inmultit pânile sau între
,aceia cari cu sfială şi milă priveau pe Domnul care
ducea crucea ? ? sau poate eşti între aceia, cari ca şi
leprosul, au primit vindecare şi acum plâng văzând
lipsa de recunoştinfă către Domnul ? 1
Voi nu-mi răspundeti, dar un lucru trebue să-l re-
cunoaşteti în această clipă, trebue să recunoaşteti c~
chiar dacă voi sunteti între creştinii cari cu .osârdie
merg pe drumul lui Iisus, dar nu luptati în mod îndes•
1ullitor ca şi alfii să meargă pe drumul acela. ln jurul
vostru mişună vecinii, prietenii şi cunoscuţii cari prin
·faptele lor de fiecare clipă răstignesc pe Iisus, se fe•
resc să·l mărturiseasca în public, n'au mâni curate, nu
cinstesc ·cură tenia disnf ciei, înşală averea altQra, sunt
fără milă, sunt numai pentru dânşii.
 41
Fra#lor,
Via fa creştin! nu este o tângui re asupra viefli altora~
el grea datorie, ar6taUi prin jertfa de cruce a MAn·
tultoruluf. Un creştin nu va tntelege poate taina Intru-
p6rll, a schimbării Ia Fată şi a Invierii, dar fiecare tre·
bue să înfeleltgă şi cu mintea taina suferinfelor Dom-
nului. Domnul a suferit ca să înfelegem câtă iubire a
avut pentru· noi. Domnul a suferit ca să avem încre-
dere în cel ce ni-a arătat atâta iubire. A suferit ca să
ne învete calea suferinfelor şi pe noi şi împreună cu
Dânsul să fim în nemurire. Ni·o spune însuşi că prin
şcoala suferintii vom ajunge în fericire, zicând : .In
casa Tatălui meu multe locaşuri sunt, iar de nu
aş fi zis vouă : voiu să merg să gătesc vouă loc. Şi
de voi merge să gătesc vouă loc, iariiş voiu veni şi vă
voiu lua pe voi la Mine, ca unde sunt Eu şi voi să
fifi" (Ioan 14 v. 2-3).
Mare, neasemănat de mare este făgllduinta acea·
sta. Este daUi omului care pe vremea Romanilor avea
zeitii şi pen:ttu plăcerile cele mai vinovate. Oh, ce mi-
minată odihnă pune în vedere Domnul celor ce îşi a-
leseseră pe Marte ca zeu al r~zboiului. Istoricul Am-
mianus Marcellinus spune că cetăţeanul roman stă cu
zilele în circ, aceasta fiindu-i nădejdee, locuinţa şi tem•
piui". Vine Mântuitorul şi Uigăduieşfe creştinilor: .de voiu
merge să giitesc vouă loc şi iarăşi voiu veni şi voiu
lua· pe voi la Mine". Vine Hristos Domnul ca prin su•
ferin1ele lui să ne pregătească nouă alte ·locuri : nu cir-
curi, nu vărsări''de sânge, ci daruri sufleteşti netfirmu-
rite. Vine Hristos 'Domnul şi aduce lumina şi viata ade-
vftrată între oameni, viata familiarii se înUireşte, femeia
primeşte loc de cinste, munca este înălfată, robii sunt
destegati de robia lor, dar Hristos Domnul nu numai a
dat, ci a şi ffigliduit că iarăşi· va veni spre a ne:, lua
împreună cu El.
Pentru aceăstli făgăduintă vedem nevoindu-se pe
oamertii cei .sfinti df n ţ1remeâ ,aposfolilor · şi ' fiml)urile
următoare. La sinodul ,din •Nideea eni de fată Iaeov,
el)fscop di? Nisibi; · care a îll'Viaf morti; Pa•ef episcopul
Neocezareei cllruia ·i•s'at1 stmils muş-ehfl cu: ferul' roşu
~·-
ne, 1N1 1Mitin4 1111tc1 m6na ·11.. Altll erau CU:br Îflr•.
" 'Wlii
zlndu•fl ,ederea pentru Hrlatoa (Teodorei : lat. BII..
cartea I cep. 6). O, aceştia ştiau c6 Hristos l•a de1tl•.
nat pentru cer, dar au şi lucrat pentru cer. Ei credeau
în acela, care a zis : ,, Datu•mi-s' a toată puterea ln cer
şi pe pământ" (Mai. 28 v. 18). Ei ştiau di neperltori
adevăr cuprind cuvintele Domnului : ,, Cerul şi p5.m4ntul
vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece• (Matei 24
v. 35).
Se vor împlini toate cuvintele Domnului. Căci pri-
gonitorul Diocletian a fost detronat, dar Iisus trăeşte,
împăratul Galeriu a fost mâncat de viermi, dar Mântu•
itorul trăieşte, Maximhm s'a sinucis, dar Hristos a spus:
Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacurilor! Maxentiu
s'a înecat in Tibru, dar în apa botezului lui Iisus mill-.
oane primesc iertarea pileatelor, Maximin a murit in
chinuri dar Hristos trăeşte. Şi de pe vremea prigoniri•
lor de atunci şi până azi toti vrăjmaşii lui Hristos au
pierit dar Hristos trăieşte ; . Lenin a murit în Rusia ca.
vrăjmaş al creştinismului, dar Hristos trăieşte în inimi •
în Rusia şi vedem cum se împlinesc cuvintele lui •ci
cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele lui riimân;
noi credem cu tărie ceeace spunem în - ,,simbolul Cre·
dintei": · .Şi iarăşi va să vie cu mărire". ·
Iarlişi va să vie, căci chiar Domnul a spus: "Că
precum iese fulgerul dela răsărit şi se arată până la
apus, aşa va fi şi venirea fiului Omului" (Mat. 24. v. 27).
Cerul se va deschide atunci, pământul se va des-
chide şi trimbifa lui Dumnezeu va suna pentru a doua
venire a _Domnului, căci cuvintele Domnului nu trec
niciodată. Va veni, va veni, pentru că în clipa în care
Iisus pe nor s~a înăltat, doi îngeri ziseră apostolilor :
„Bărbati Galileeni, ce stati căutând spre cer? Acest
Iisus, care s'a înăltat dela voi la cer, aşa va veni pre-
cum l'ati văzut pe El mergând la cer". (Fapte 1 v. 11)..
Nimeni nu se poate ascunde de venirea Lui, căci zice
Domnul : ,,atunci se va arăta semnul Fiului Omului pe
cer, şi atunci vor plânge toate semintiile pământului şl
vor vedea pe Fiul Omului, venind pe norii cerului cu
mmire multă" (Mat. 24 v. 30).
O, fratii mei, cât de înfricoşată va fi venirea a doua
...
a Domnului pentru cei ce trllesc în picate. SI nu ne
aml9l111 deci vizând ci nu a venit când a murit tatftl
sau mama noastrn, când eu sau tu vei muri; căci pen-
tru fiecare păcătos Domnul este ca şi venit. ,,Şi cu
vlpafe de foc va da izbândă celor ce nu cunosc pe
Dumnezeu şi celor ce nu ascult! evanghelia Domnului
nostru Iisus Hrislos" (II Tes. 1 v. 8).
O, fratilor, priviti cu ochii voştri sufleteşti o proce-
siune care a pornit aproape înainte cu două mii de ani.
lnalnte ·vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos, iar
apoi urmează apostolii, sfintii părinti, mucenici, milioane
şi milioane de martiri, sfinti şi a]ti creştini nevinovatf.
O, toti aceştia aşteaptă venirea a doua a Domnului.
Intră şi tu în procesiunea aceasta ca să nu rămâi cu
nepăsătorii, cu vrăjmaşii şi cu leneşii. Intră şi tu în a-
cest convoiu şi te adapă din isvorul dătător de viată al
sfintelor taine. Ele te vor întări sufleteşte, tainele Dom-
nului te vor înarma creştineşte şi astfel cu vrednicie vei
aştepta venirea a doua a Domnului. Umpleţi candelele
voastre sufleteşti cu untuldelemn al bucuriilor cereşti, şi
·Ia Hristos să căutăm mângăierea noastră. Un vapor că­
lătorea ·pe oceanul Atlantic şi în câteva ore marinarii
au devenit setoşi căci li·s'a terminat apa. Matelotii ce-
rură apă dela alt vapor, dar de acolo li·s'a răspuns:
„Luati·vă apă." Vaporul era deja la gura unui râu cu
,apă dulce, dar matelotii nu ştiau nimic. Ei cereau apă,
deşi puteau să·şi ia cu uşurintă.
Luati·vă, iubi1ii mei, beutură sufletească din isvoa-
rele dătătoare de viată ale Bisericei ortodoxe şi neînse-
tati veti fi la venirea a doua a Domnului şi Mântuito-
.-ului nostru Iisus Hristos. Amin.
l.
I,
L - __:._._.
Predica a X-a.
Infricoşata judecatll.
lacrămi divine stropit-a Domnul pământul cel
Cu
sfântdupă primirea sărbătorească din Ierusalim.... ,,ŞI
văzând cetatea a· plâns de dânsa" (Luca. 19). Lăcrimal-11
Domnul văzând pe Evrei refuzând Evanghelia Lui. i-ar·
iladi ar veni azi în trup omenesc în mijlocul nostru,
vărsare-ar lacrimi amare, că deşi credem in Domnul
'trăim ca şi cum am crede, că mântuirea nu este n~
măi la Dumnezeu.
Căci, Vă întreb fratilor, prin viata noastră de acum-
dăm noi dovadă, că am fi gata să părăsim toate ate
n?astre pentru Domnul ? Este oare ura, mânia, min-
-cmna în care trăim, o dovadă că am lepădat cele &
meneşti ? Este setea de imbogătfre, Jip sa de dragoste
frătească, înstrăinarea de cele sfinte, o mărturie că uf,
măm pe Domnul ?? Dar nu se leagă inimile celor mâl
mulţi de plăceri trecătoare, şi nu zicem oare, că nu•
mai noi suntem în stare să facem bine şi să fericim
-comuna, judetul şi tara, iar fratele de lângă noi ii
<leclarăm, că e incapabil şi are mâni necurate ? Dar nu
suntem noi aceia cari ca şi · farizeul ne batem în piept,
di ..suntem neintinati şi numai făcători de bine, iar pe
-alth, până şi pe slujitorii Bisericei îi judedim, dar nu•J
.ajutăm să·şi facă datoria?
r-"'bar aceasta este oare Evanghelia lui Hristos, · cft·
re'8 să se supună omul cu inima şi mintea ? Nu suntem
noi necredincioşi, plini de păreri greşite, cari mărturisim
pe Domnul cu buzele, iar cu faptele ii făgăduim ? Cre-
·dem noi intr'un singur Dumnezeu, ne încredem ln câr·
I
\,
mulrea Lui, li iubim şi ne temem de El 11 O, noi sluji•
toru altarelor vllrsăm lac;rămf, că omul" -are şi altt ~U"1·
ne zel, pl6cerUe, banul, set.ea de putere~ noi pMngelţl, ctt
omul se l11chlnl acestora, ci ·omul ,lllJatl pe 0.,\1.lltnetn,
ci nu mar cinsteşte :Oumlnfcele' fi plÎ1n·tff, .PlăWtern ·•

zAnd atâtea ucideri de cari sunt pline ziarele, şi desfrâ·
nlri cari pângăresc cură.tenia vietii familiare. Gânduri
rele, vorbe de ocară, furturi, mărturii mincinoase şi do-
rirea lucrurilor streine, fac să ne întristăm şi să plân-
gem pe creştinii, cari ar trăi în aceste fapte ruşinoase.
Dar în acelaş tfmp trebue să ne bucurăm cu Dom·
nul de ceice săvârşind fapte bune, aşteaptă răsplată ce-
rească. O, cei de mult au crezut, că stelele care lu•
cesc pe cer sunt puncte mici şi neînsemnate, dar noi
ştim di fiecare stea este câte o lume ma.i mare decât
pământul, şi că sufletul care se ridică ·de-asupra atâtor
stele. până la tronul lui. Dumnezeu, este nemuritor. Şi
adevărul acesta ne-aduce bucurie ştiind că Dumnezeu„
care se îngrijeşte şi de firicelul de iarbă, s'a îngrijit de
sufletul omului I · .
Şi, chiar dacă virtuUle noastre ar rămâne neştiute
de oameni, Dumnezeu ne ştie şi ne vede : ,, Clici în tot
locul sunt ochii Domnului, văzând cele bune şi cele
rele" (Pilde 15 v. 3). Sufletul omenesc se cunoaşte nu
numai· pe sine, ci şi obiectele ce nu sunt în strânsă le•
gătură cu sine şi astfel oare Dumnezeu, dfidătorul de
viaţă al acestora să nu ştie de ele? O, da, Dumnezeu
ştie şi cunoaşte gândurile, faptele rele, motivele lor,
vede când fac bine sau rău şi 'mi va plăti după drep·
late, căci este nemărginit de sfânt şi drept. O, acest
Dumnezeu va da satisfacţie vfiduvel spoliate, orfanului
nedreptfilit, castităţii pângărite, nevinovăliei batjocurile t
Dumnezeu va răsplăti ·durerile trupeşti şi sufleteşti,
răbdarea mucenicească, foamea suferim din cauza ce·
lor lacomi ; da, Dumnezeu va ridica din ţărână lacrămile
tale, ca din acelea să aşeze mărgăritare strălucitoare pe
cununa vredniciei tale! Adâncurile întunerecului în care
se săvârşesc ffirădelegi, se' vor descoperi,. toate, toate ;
se va vedea pumnalul uciderii ca şi obiectul furat şi
înşelăciunea neobrăzată.
Iar la judecată tu vei simii, că Dumnezeu te-a vă­
zut şi ştiut de mai înainte. O, cu tine a fost Dumnezeu ,.-
ln singurătatea noptii, el te·a văzut deşi tu nu I-ai vi·
zut. Cu tine este în conştnnta ta, de care n'ai ascultat„
Iar acum tremuri 1a ; cea mai mică mişcare a frunzei
unul copac. Dar nu ft1U1, c6ci zadarnic fugi,. El te· lnso-
4W'"f ; __ @ @# O I ii o. , ,
5S
teşte dela leagăn până în sf criu şi te judecii, Iar Jude•
cata Lui înfricoşată este. ·
· a) Este înfricoşată, căci Dumnezeu este judecăto·
rul. In fata acestui Dumnezeu, când s'a schimbat la
Fată în muntele Tavorului, căzut-au la pământ apostolii
Petru şi Ioan şi Iacob, deşi pe Tavor Mântuitorul şi·a
arătat numai o parte din mărirea sa.
Când Dumnezeu s'a arfitat pe muntele Sinai între
tunete şi fulgere ca să dea legea, tot poporul s'a spăl·
mântat. Când fraţii lui Iosif au auzit pe acesta zicând :
,,,Eu sunt Iosif", ei nu puteau să răspundă, simtindu·se
vinovati (Gen. c. 24). Dar apoi ce vom face noi când
la judecată Domnul va zice: ,,Eu sunt Dumnezeu pe
care 1-ati batjocorit ! " Voi ati uitat ceeace zice Psalmistul :
,,Drept eşti Doamne şi drepte sunt judecătile Tale•
(Ps. 118 v. 137). Aţi uitat că Dumnezeu nu primeşte
mită şi nu se uită la persoană.
b) Este înfricoşată apoi judecata, pentrucă Mân•
tuitorul este atotştiutor, precum zice înţeleptul Sirah:
,,ochii Domnului de zecemii de ori sunt mai luminoşi,
decât soarele şi privesc la toate căile oamenilor" (Sir.
23 v. 27). Nici un gând, nici-o faptă a omului nu rămân
necercetate, ci vor lua răsplata.
c) Este înfricoşaUi judecata, pentrucă Domnul este
atotputernic şi aplică îndată judecata. Nici o amânare
nu este pentru nimeni. Când Domnul în grădina Olivi-
lor află dela cei ce voiau să-l prindă că ei caută pe
Iisus, zise : • Eu sunt l " Mare era frica acelora dar mai
mare va fi frica păcătoşilor, când se vor înfătişa la ju•
decaUt Căci vă întreb, cine este cel ce se judecă? Este
sufletul meu şi al tău, iubite creştine. Sunt sufletele
noastre ale tuturor. Atunci se va da la Iveală tot cugetul
bun şi rău, atunci sUlpânirea fătărniciei va fi nimicit5,
atunci, precum zice Sf. Ioan Gută de Aur, evlavia şi
buna credintă vor primi riisplata, ,, unul fiecare fi-va cu·
noscut de ceeace este, unul · fiecare arăta-se•va ceeace
a fost, unul fiecare ocupa-va rangul ce ar trebui· 161
ocupe, fl•vor descoperite tainele conştlintel şi atunci,
zice Apostolul, prlml•va fiecare lauda ce I se cuvine :
 1 . v4p ;:. au :u <iii
54
5S
,.ŞI atunci laudă . va fi fieşte-căruia dela Dumnezeu•
(I. Cor. 4 v. 5). 1) ar fi în stare să rupă vre-o cătuşe pe care el, mlles•
Fericitul Augustin spuneaodinioară, di frica de ju-
trul cel vestit, a lucrat-o. Acum îl Uneau ferecat propriile
cătuşe.
decata lui Dumnezeu, intemeiaUfpe şoaptele mintii, l-a
lntors la viata creştină. Mintea it spunea că trebue. sfi. . lntelegem noi invlitătura? Aşa stă lucrul şi cu omul
căzut în noroiul vitiilor şi păcatelor. Cu mânile sale şi•a
fie o judecată, că păcatul trebue să fie pedepsit. Şi
pregătit el însuşi cătuşile cari îl tin ferecat. Nici o mână
mulii altfi au simtit că va veni ceasul judecătii. Multi
omenească nu i-le poate desface. Cel ce face păcatul,
şi·au dat seama de cuvintele Domnului: ,,Deci şi voi
este rob al păcatului. Există numai o singură cale care
fiti gata, că în ceasul care nu gânditi, Fiul omului va •duce la libertate. Hristos singur poate să deslege că·
veni" (Luca 12 v. 40) Fiti gata că va veni Fiul omului ...
tuşele păcatelor cu cari eşti legat. De aceea : să ne
„Că va să vie Fiul omului intru slava Tatălui său, cu
îngerii săi, şi atunci, va răsplăti fiecăruia după faptele apropiem de El şi să-l implorăm ajutorul. Când El ne
eliberează, din robi ce eram, ajungem fii ai lui Dum~
lui" (Mat. 16 v. 27).
Doamne Dumnezeule, luminează mintea credincioşi· nezeu şi oameni liberi cu sufletul.
Atunci deci până avem vreme să spălăm pă~atele
lor mei ca ei să vadl că este o răsplată. Arată-le
Daomne, că ei vor fi judecat( I Un om evlavios fu osândit no~stre prin taina pocăinfii ca sfârşit creştinesc, fără de
patimă, neruşinat cu pace, şi răspuns bun la înfrico-
la moarte pe rug pentru credinta sa. Inainte de a se fi
şatul judet al lui Hristos să avem Amin.
urcat pe rug a pus următoarea întrebare judecătorilor
săi : ,, Veniţi mai aproape şi puneti•vă mâna întâi pe
pieptul meu, apoi pe al vostru şi spuneti a cui inimă
bate mai tare de frică şi cutremur: a mea, sau a voa.:
strli?" Judecătorii au poruncit să se aprindă focul, dar
de pe tetele lor se putea vedea că ei erau turburat•
iar credinciosul era liniştit în clipa morţii chiar,. căci
avea inima împăcată: ,,De nu ne va arăta pe noi vino•
vati inima noastră, îndrăznire a,em către Dumnezeu"
(I. Ioan 3 v. 21). Eşti tu cl'eştine împăcat cu .gândul
di în orice clipă ai muri, ai sta liniştit inJata judecătii?
De sigur multi au cutr.emurare în suflet din pricina pro•
priilor lor păcate. .
ln vremile vechi a fost . an.meat în închisoare un
lăcătuş vestit c~ măestrq. Mult.• s' a tot .cugetat el cum ar
putea scăpa din închisoare. A e,xamipat deaproape că·
tuşele cu cari era ferecat, . crezând că doar va găsi la
~le vre•o parte rău încJieiată, pe care să . o poata des-
face. Dar îndată s'a convins că,i este zadarnică orice
nădejde, ~ăci după mai multe s~mne recunoscu ·că el
înJuş a Jal>ri«rat dUuşele cu care era ferecat. Mai nainte
•·'O. lludet cltre to"tA lumea, că 'nu se găseşte om care
1) Dupi Bo1,1rdaloue.
I
i~
. ,:,
'
'

.
. ~,. ,:.•,.._

Predica a XI-a
Despre judecata din urmă
nŞI iarăşi va să
rire, să judece viii
Cine oare dintre voi nu a vâzut furtuna cu groză·
viile ei? Ceriul amenintător, nori grei, întuneric, vânt
inliduşitor? Fulgere, trăznete şi tunete? Grindină? Şi
cine dintre cei cari mai citesc şi în sfintele scripturi,
să nu·şi fi adus aminte de cuvintele evanghelistului: ,,că
precum iese fulgerul dela răsărit şi se aratli până la
apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului" (Matei 24, 27 )
Cine oare văzând acestea nu a rostit cu toatli hotlirârea,
o, judecata lui Dumnezeu!
Şi dacă ai rostit aceste cuvinte creştine, şi nu mă
îndoiesc cli le-ai rostit încă de multe-ori, te•ai gândit la
întelesul lor adânc, la intelesul lor adevărat? Ai cercat
să pătrunzi în taina lor? Să le scrutezi însemnătatea,
să le cunoşti ori mai mult să le întocmeşti menirea în
legătură cu tine, cu inima ta, cu sufletul tău?. Căci doar
când le·ai rostit, le-ai smuls tocmai din adâncimea ace·
lei inimi şi le·ai accentuat cu atâta siguranţă şi putere
de adevăr. lşi au rădăcină nu numai în Scriptură şi
Tradiţie, dar şi în conştiinta ta. Căci este un adevăr
vecinic di "după moarte vine judecata" şi că Iisus
Hristos „iarăşi va să vină cu mărire" - Ia sfârşitul vea-
curilor - "să judece viii şi mortii". Şi o rosteşti şi tu
aşa de sincer şi spontan, când vezi semne neobicinuite
pe cer, ca şi cele ce ti-le aminteşte sf. Evanghelie.
O, aşi dori, iubite creştine să te hotăreşti şi să
răspunzi sincer astăzi la aceasta întrebare: crezi în ju·
decata lui Dumnezeu? Cum o aştepţi şi cum te pregă•
teşti pentru ea ?
Am văzut savanti examinând sub microscop viata
electronilor, atomilor, celulei şi a vieţuitoarelor pri·
mitive, pentru a putea tălmiici viata aceasta şi a lumii
-· * 4
pe care noi trăim. $1 am admirat osteneala şi munca
lor. Am admirat puterea de intuitie şi rezultatele folosi•
ioare ce le•au obtinut. Şi ne-am zis: iată judecata u
rezultate arată !
Am întrat în familie, în şcoală, în societate. Am cu•
noscut povete, porunci, legi, pe cari le-au dat părinti,
dascăli, suverani. Şi ne·am zis: iată judecata conduce
vină .cu mă„
în lume totul.
şi mortil•. Fost-am fată la desbateri pe la Judeditorii ·şi Trl•
bunale. Am văzut răsărind dreptate şi am cunoscut as-
primea legilor. Şi ne·am zis: iată judecata iese J
Dar ori şi cum ar lucra şi ar judeca omul, el poate
~ă greşască şi greşPşte. O, cât este de departe omul
de o judecată desăvârşită. Căci putinta şi libertatea lui
este îngrădită Ia fapte, pe cari le poti proba numai prin
martori şi la articoli de lege între cari pofi să te
mişti aşa de cu greu. Este însă şi trebuie să fie o ju•
decată, o altă judecată care nu greşeşte şi -despre care
doresc să vă vorbesc aici. Este judecata lui Dumnezeu.
Judecata de după moarte. Şi apoi judecata de obşte,
care va cuprinde la sfârşitul veacurilor şi pe cei vii şi
pe cei morfi, şi pe care o va rosti însuşi Fiul lui Dum·
nezeu!
O, iubite creştine, ti•ai · dat samă cât de mult şi cât
de tare trebuie să crai în această judecată? Toate
faptele tale bune, întreaga ta activitate este şi trebuie
să fie umbritA de această cunoştintă a judecătii de obşte.
Din ea isvoreşte temerea de Dumnezeu, din ea creşte
hoUirârea pentru virtute, cu ea sporeşte omul în lucra-
rea de mântuire a sa şi a deaproapelui.
De aceea ne îndeamnă Mântuitorul şi ne zice:
„ Lucrati nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru
mâncarea aceea, care rămâne spre viata vecinidi" (loan
6 v. 27). De aceea zice sf. Pavel: ,,fiecare va lua plata
sa dupii osteneala sa" (I Cor. 3 v. 8). Deaceea sf. Pa·
vei ne îndeamnă necontenit : "Drept aceea, iubitii mel
fratj, · fiii tari, neclătili, sporind întru lucrul Domnului pu•
rurea, ştiind cii şi osteneala voastră nu este- deşartl
întru Domnul(' (I Cor. 15 ·v. 58). -
· Minunat grăieşte sf. Origorie de Nisa cil : pr9C1$ (;r ,J l7o,
scopul agriculturii -este , recolta, al construiret de ca.. ·
58
locuirea, al navlgat(ei comertul, al biruitorului rlşplata~
aşa şi scopul vlefii virtuoase este ca să slujeşti _lui
Dumnezeu şi 86 iei răsplata slujbei tale.
Deci pretutindeni se vorbeşte de o răsplatl, <\e o-
judecată l
Crezi în judecata ace&sta ? O, nu trebue să răs·
punzi prin cuvinte. O arată faptele tale, viata ta, casa
ta, vorba ta. O arată iubirea deaproapelui, sporirea ta-
lantilor încredinfati tie de Dumnezeu, cercetarea bisericii,
milostenia către săraci, povata bună, grija de suflet şi
îmbrătişarea virtufilor. O, dacă .fiecare inimă ar fi îndU-
zită de credinta adevărată în judecata lui Dumnezeu, ar
dispare judecăfile o~eneşti lumea ar fi bună, fericită.
Evanghelia Domnului ar fi hrana de fiecare zi a fie-
cărui suflet şi împărăfia lui Dum:n,ezeu s'ar sălăşlui în
lume cu adevărat. Nu ar mai fi ceartă, gâlceavă, nici
pismă, nici furturi, nici desfrânări, nici lăcomie, nici
mândrie, nici ucidere şi celelalte multe şi grele păcate,
pentru cari judecata lui Dumnezeu se va rosti cu drep·
ţate şi cu asprime.
O, nu se poate să nu crezi în această judecată
despre care vorbeşte aşa de luminat Apostolul Pavel
când zice : "Cela ce mă judecă pe mine Domnul este... ►
el va lumina cele ascunse..... şi va arăta sfaturile ini-
milor" (I. Cor. 4 4 _ 5). Şi despre care zice Mântuitorul :
„Cum se adună zizaniile şi se ard cu foc, aşa va fi la
sfârşitul veacului acestuia. Va trimite Fiul Omului pe
îngerii săi, şi va aduna dintre împărătia lui, pe cei ce
fac fărădelegea, şi-i vor arunca .în cuptorul cel de foc~
acolo va fi plângere şi scrâşnirea dintilor,. • • şi atunci
drepfii vor străluci ca soarele • • . cel ce are urechi de
auzit să audă". (Matei 1340),
Şi dacă ştii că judecata lui Dumnezeu vine, cum
o aştepti?
. Am văzut stoluri de pasări c~lătoare îngrijate îna·
inte de ·plecare. Rândunele adunate pe firele de telegraf►
ciripind cu înfrigurare, aşteptau clipa în c~re să-şi ia
sborul. Şi am cetit în glasul lor şi in purtarea l<;>r că
aşteaptă ceva neobicinuit. - Ori tu, iubite creştine so
JIU.judeci .nici ca aceste vietuitoare fără ratiune, că şi
tu ai de aşteptat lucruri neobicinuite ? Sufletul Ulu; . nu
............
.·~ -,.··---·1
trebuie sl aştepte cu pregătire moartea,. ci ref a II u,r·
mează judecata ? ·
O nu de moarte mă cutremur
, "Ci de vecinicia ei" exclamă poetu,l .•.
iar noi îi înţelegem prin prisma învăţăturii lui Iisus
despre judecată : că ne cutremură gândul di am putea
fi osândifi, pentru vecinicie. . .
Dacă aştepti judecata, ca adevărat creştin, vei face
şi pregătirea cea mai potrivită, pentru a te putea înf~
tişa, înaintea dreptului judeditor cu nădejde ~e răspl~tă.
Ori această nădejde, fără Iisus, fără o vietmre cu Iisus
nu o poti avea. Adevăratul creştin, tine cu toa!ă .P?te-
rea sufletului la Mântuitorul său. H face siUaş m mima
lui îl ia de călăuză în viată, ii primeşte în sf. cumine-
cătură, ii ascultă sfaturile, îi împlineşte poruncile, îl ia.
de învătător şi sprijinitor al său.
Fericit care aşteaptă judecata, pregătit în viafa a·
ceasta cu astfel de râvnă evanghelică !
Durere este aşa de mare ceata celor ce nu aş­
teaptă şi s; fac a nu şti ~e ~ceastă jude~ată.A Şi mai du~
reros este, că semenii noştn dm necunoştmt~, Ii respectă,
ii ascultă şi se supun, le slujesc. Judecata . omenească.
nu·i atinge. Dar să fifi sigJri că judecata Im Dumneze~
Ie va scoate masca, şi·l va arăta pe fiecare , întocmai
cum este. Atunci, abia atunci se va vădi, cum unul a
trecut în lumea aceasta de onest, şi oh cât de mult a
furat şi a înşelat. Altul s'a aretat 'a fi om religios, dar
religiozitatea lui a fost numai o spoială. Unul s'a arătat
blând ca mielul, judecata însă îl va descoperi lup şi
hienă. Altul se lăuda a fi sot credincis şi vai de câte·
ori s'a llisat târât de păcat şi s'a afundat în el.
O mamă · mergea într' o zi rece de iarnă cu copilul
său, dealungul şoselei. Un cărutaş care trecea pe lângă
ea o luă în c~rută. Dar cum vântul de nord sufla rece -~ /
şi 1tăios, pe biata femeie o cuprinse fric!1 p~ntru. copi· F
Iul ei. Işi desbrăcă haina de deasupra, mveb cop!lul în
ea şi-l strânse la sân. Când în fine cărutaşul opri, văzu
cu mirare că femeia nu se mişcă; lnghetase pe drum,
dar copilul dormea liniştit in învelişul cald. (Pilda 502).
Aşa te·a imbrăfişat şi te-a acoperit fiul . lui Dumn~zeu
şi p·e tine omule păcătos, ca siHi arate cum·. trebme să.
 - !1!4#ilţ<.ffi. ~ .,.99.+ *-½ f."" ·,

,, .
60
- ŞI acolo.
- La Smolensk, la Drezda 1
nlzuleştl a aştepta impărătia şi judecata lui Dumnezeul - ŞI acolo.
ŞI s' a dat pe sine .pentru tine şi a răbdat. cele mal Minunat l bravul meu căpitan, zise lmpi§ratul, şi-l
cumplite chinuri ca să te răscumpere. Fii şi te arată pune pe piept o mare şi îndreptătiUi distinctie, în văzul
vrednic de această operă a răscumpărării tale şi aş· tuturor.
teaplă pe Iisus, care te va judeca şi pe tine, ca fecioa- Ei bine, iubite creştine, când Iisus va veni la ju-
rele înţelepte, în haină de nuntă şi împod.>bit cu untul decatli, cât de fericit ai putea fi, dacă ai putea şi tu
de lemn al faptelor tale bune! să răspunzi la întrebări ca acestea :
Şi cum te pregăteşti pentru judecată ? - La biserică, la sf. Liturghie ai fost 1 ~
Marele apostol al neamurilor când a strigat: "moarte - Am fost.
unde este boldui' tău, iadule unde este biruinta ta" a - La mărturisire, la cuminecare ?
avut înaintea ochilor, triumful crucii lui Hristos. Trium- - Am fost.
ful crucii prin învierea Fiului lui Dumnezeu, cel răstignit - 1n priveghere, în post 1
pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Ori, Am fost.
tu iubite cteştine pentru a te pregăti spre judecată, tre- La faptă de milostenie ?
buie să ai în vedere acelaş ·1ucru. Prin Iisus, prin cru- - Am fost.
cea lui, ti s' a asigurat mântuirea, la care însă şi tu - La lupta pentru ortodoxie ?
trebuie să conlucrezi. Să ai ln vedere că Am fost.
„Viata asta-i bun pierdut - La lupta împotriva păcatului ?
Când n'o trăeşti cum ai fi vrut" adică cum tre- - Am fost.
buie să vrea să o trăiască ori-care creştin luminat. In - La suferintă pentru Mântuitorul şi Evanghelia Lui 1
urmare depinde de tine să fii bun ori rău, virtuos ori - Am fost. · ·
ticălos, milostiv ori crud, harnic ori leneş şi nevrednic. Dacă vei putea da răspunsul afirmativ Ia aceste
Dacă ai în vedere pe Iisus care a suferit atâta, pentru întrebări, se poate spune, că te-ai pregătit pentru ma·
tine, te vei feri de a-l mai răstigni a doua, a treia şi a rea judecată a lui Iisus şi vei primi şi tu· şi cei ase-
mia-oră. Şi te vei pregăti cum el te·a invătat, pentru menea tie, din mâinile Lui cununa dreptăţii, spre viata
marea judecată, ca să poti să fii aşezat în ceata celor, şi fericirea vecinică. Amin.
cari vor fi dea dreapta lui şi cărora le va zice odi-
nioară Iisus judecătorul : ,, Veniti binecuvântatii Părinte·
lui Meu, de moştenili împărătia, care e gătită vouă, dela
întemeierea lumii... "
Se spune cli Impăratul Napoleon, trecea odată în
revistă o trupii de soldati. Zărind un gradat inferior,
-care avea mai multe cicatrice de răni grele la fată şi
la mâini, opreşte şi-) întreabă :
La Ulm?
Şi acolo răspunde gradatul.
La Austerlitz 1
Şi acolo.
La Iena 1
- Şi acolo.
- La Vagram 1

Predica a XII-a
Despre conştiinţa cteştinl
Minunată şi falnică comoară este [inima noastră.
Adâncuri nepătrunse de sentimente, înclinări şi dorinţe
se găsesc în inima noastră, cute tainice aflându-se în
mare număr într'ânsa. Cu câtă iuteală şi viclenie nu
vine iubirea de sine ca să înăbuşe în noi aceste senti-
mente, sau să le acopere cu vălul înşelăciunii, amăgin­
du-ne şi înşelându-ne. O, cât ne amăgeşte lumea să nu
ne gândim prea des la sentimentele inimilor noastre,
să nu ne prea îndepărtăm atentia spre gândurile şi în·
clinările noastre, ca să nu vedem cât sunt de rele,
plitimaşe şi păcătoase.
Opriti·vă o clipă iubitii mei, şi judecati unde ne-ar
duce pe noi înăbuşirea glasului lăuntric al inimilor noa-
stre! Ne-ar duce la orbirea sufletului ca să nu mai ve-
,dem că dorintele rele nasc fapte păcătoase, ne·ar duce
în prăpastia fără fund a răului. Căci întunericul cel mai
negru, pivniţa cea mai adâncă, pustietatea cea mai pă·
răsită, camera cea mai secretă, au fost ocrotite de lume
ca cele mai bune acopereminte ale faptelor rele. E tim-
pul să ne dlim seama, fratilor, că pe noi înşine ne
putem înşela pe o clipă, pentruca cu atât mai mare să
ne fie amărăciunea când ne vom trezi din înşelarea în
care am dizut. Căci Dumnezeu a pus în inima noastră
un judecător, care încă în această lume sli ne judece
şi acest judecător este conştiinţa noastră, sau glasul lui
Dumnezeu înlăuntrul nostru.
Să ne gândim - zice Sf. Ioan Gură de Aur -
\... cum şi-a arătat Dumnezeu iubirea fatli:denoi prin aceea
, 't · di ni-a dat o conştiintă. Deoarece Dumnezeu pentru
~- dreptatea sa ne va trage odată la răspundere pentru
~ :-= faptele noastre, a aşezat în lăuntrul nostru pe acest ju·
J'6, decltor neînşelat, pentruca încă aici pe pământ să ne
judece pentru faptele noastre şi prin aceasta să ne facă
mal lnteleptl fi 11 ne .cepe de tnfrtcotata Jbdecatl · •
toare. De aceea zice şi Pa ,el : ,, De ne-am fi Ju'!«!cat pe
-noi înşine, nu am fi fost Judecaţi de Dumnez~u ).
Dar omul judecă pe oricine, numai pe sme nu se
judecă şi nu se cerceteazfi, încercând să se ascundl
<lin fata lui Dumnezeu. Adam pădituind a crezut că. se
poate ascunde din fata lui Dumnezeu. Cain a omorAt
pe fratele său Avei fără mărturii şi totuşi faptele lor au
fost descoperite şi pedepsite. Cei dintâi oameni au cre·
zut că pot să calce poruncile lui Dumnezeu, dar venit-a
potopul peste ei. Tiranul Dionisie din Syracusa a ajuns
'în propriul său palat să schimbe noapte de noapte Io•
cul de odihnă, de frica celor ce· I urau pentru faptele ·
sale. Toată viata i•a fost un chin îngrozitor. Puternicul
Cromwel al Angliei a ajuns să fie groaznic chinuit de
1>ropria sa mustrare de conştiintă. Şi am putea aduce
pilde nenumărate ca s? vedem adev~r~••. că nici?dat~
-omul făcător de rele n a avut pace şt hmşte. Chtar ş1
cei mai periculoşi făcători de rele au pace şi linişte
un timpoare•care, până când sunt slinlitoşi, dar la grele
~încercări sunt neliniştili ca fiarele sălhaticeîn cuştile defier.
l Iubi/ii Mei.
Conştiinta pe care Dumnezeu a sădit·o în sufletul
nostru, este glasul lui Dumnezeu de care nu putem
scăpa nici la întuneric, nici la lumină,. biciuin_d~-ne d~
câteori am dHcat legile Iul Dumnezeu. In pilda flulm
· dităcit Domnul nostru Iisus Hristos ni·a dat o dovadă.
.atât de grăitoare despre puterea conştiintei. Fiul cel
rătăe:.it a nesocotit porunca iubirii, care îl lega de
Dumnezeu şi de părintii săi, dar această iubire l-a în·
iovărăşit şi s' a trezit în măsura în care era călcată.
Căci cugetul; conştiinţa este o putere, care obligă pe
om să respecte legea, el este o parte a firii omeneşti.
Unii spun că prin creştere se .deprinde, se cultivă
cugetul sau conştiinta omului. Dar ai putut avea o creş·
iere bună şi totuşi prin deprinderi rele cugetul se)n·
iunedi. Cugetµ! nu atârnă nici de cunoştinte, od cât d~ .
,tttulte ar 'fi ele, căci sunt oameni savanti, cari săvârşesc.
1) Serm, 4 de Lazaro,
 cele mal mari f6rldelegl. Cugetul curat atlrnl dela
frica de Dumnezeu care trebue sA stlp4neascA pe om.
Cel ce cinsteşte pe Dumnezeu, îşi cinsteşf e şl cugetul
sAu, căci de câte ori nu auzim pe multi : nu fac lucrul
acesta, fiindcă, nu voiesc să am mustrări de conştilntA l
Un copil fu trimis de tatăl său să aducă mere din plv-
nifă. Copiii cu cari se juca în curte, ii ziseră: ascunde
şi în buzunar vr·o cinci mere, dar el răspunse: în fata
lui Dumnezeu nu putem ascunde nimic.
1n timpul nostru sunt multi creştini cari ocolesc
taina mărturisirii, prin care ar putea să~ şi lămureascii
conştiinfa. Ei cred că nu au nevoe să-şi mărturisească
păcatele, dar numai în mărturisirea lor vor avea linişte.
Durerea inimii, povara sufletului împărtăşită preotului,
devine mai uşoară şi începe vindecarea.
Să căutăm deci a ne cerceta conştiinta şi a o lă·
muri. căci precum pierdem dacă nu facem în fiecare zi
socoteala veniturilor şi cheltuielilor zilnice, aşa pierdem
dacă nu examinăm conşliinta noastrit · Dacă am lăsa de
capul lor pe lucrătorii, cari i-am angaja.I la lucru, ei ar
fura timpul şi şi-ar bate joc de agoniseala noastră. Tot
aşa dacă lăsăm fllrfi. control gândurile şi simfurile noas-
tre, vom ajunge în prăpastie.
Intr'un sat o femeie auzise că ar putea vindeca·pe
copilul său bolnav cu sământă de mac. A fiert sămânfa
de mac, a dat-o copilului, care nu mai plângea, dar
_J · după 3 zile... a murit. Acel copil mereu plângea până
m era bolnav, şi mama lui a crezut că l poate vindeca cu
\ macul otrăvilor.
Aşa fac unii oameni. Conştiint a lor e neliniştită
şi ei în loc să o liniştească prin fapte bune, o adorm
prin alte păcate. Conştiinta strigă şi se nelinişteşte a-
tunci când păcatul,'ca un duşman, intră şi se furişează
în om. Dacă omul tine seamă de aceasUi alarmli, se
scutură şi rupe lanţurile păcatului, rămâne treaz şi nu
mai este ispitit să păcătuiască. Dacă însă nu tine seamă
de această .alarmli, ba dimpotrivă i se pare că·l supără
şi vrea să se scape de ea, aclormind-o cu încă alte
multe păcate, ea nu·l va mat face atent. In cazul acesta
nici el nu va mai simii multimea pfi.catefor. · Va săvârşi.
mereu altele şi altele.
.Oamenii cari nu ,oiesc 11 recunoa,cl pu._,.. --.,.
conşttlntef, pun toate mizeriile şi nenoroci rlle ,Jeffl ln1
contul lmprejur6rllor grele, ln cari tr!e~c şi vlseazl :ttni•'
puri de aur dela sisteme economice şi sociale mal per•
fecte. Dar o lume mai bunii, mal putln egolstl şi mal
mult altruistli, nu se poate realiza decât prin o mat buni
îngrijire a conştiinfei. Nu . putem face azi ce au fecut
grecii vechi, cari personificau mustrările de conşmntl
cu chipul unor hidre îngrozitoare, . cari vlirsau foc pe
nările lor şi aveau în mâini bice împletite din şerpi vil,
cu cari loveau pe făcătorii de rele.
Noi cei de azi avem sfânta evanghelie, care ne ln•
vată că dacft voim să biruim pornirile rele din sufletele
noastre şi păcatele, în cari se prefac, să ne apropiem
cât mai mult cu gândurile. cu sentimentele şi voinţa de
Dumnezeu.
Formarea unei conştiinţe bune nu se face într'o !J:&.. '
zi două, ci încetul cu încetul în măsura, în care se
practică învăfăturile lui Hristos.
Am putea stabili un raport direct intre faptele rele
şi bisericile goale în Dumineci şi sărbători. In măsura
în care. se vor preface zilele Domnului, Duminecile · şl
sărbătorile în zile sportive şi zile de petrecere, se vor
umplea temnifele. Când se dărâmă edificii mari, toată
lumea este de părerea că au fost zidite din material
rău şi nu au ·avut fundamentul · cum se cade. -
Şi când tineretul apucă tot mai mult pe panta pier•
zării, este tot aşa adevărat că educafia lui a fost zidit&
rău şi fundamentul lor sufletesc a fost şubred.
Poporul nostru românesc nu s'a mândrit niciodatl
cu prea multă înţelepdune omenească, ci a fost un
popor de biserică. Poporul românesc Duminecă de
Duminecă şi sărbtitoare de sărbătoare şi-a format con·
ştiinta creştină, care l-a ajutat să iasă la luminii şi
libertate.
Am ajuns astăzi să ne dăm bine seama asupra marei ),,GI,, •
· întrebări, ori de vrea poporul nostru să fugă din lata
lui Dumnezeu, din faţa căruia nu poate să fugă
fără mari pagube sufleteşti.
Ce folos ar avea un om dacă şi·ar aduna un Imens
vas cu miere dulce şi într'un moment dat ar c~dea ln
IS
66
acest vas mare un strop de venin foarte tare. Toat6
ştllnta şi toatli bogătla unui popor se aseamănft cu un
mare vas de miere, în care veninul ucigător este lipsa
de conştilntă. De aceea credinta în Dumnezeu dă toată
valoarea şi toată fericirea viefii pământeşti, ciki pe a•
ceastă credinţă se fortifică şi sustine în· oameni cel mai
mare bun : conştiinfa curată~
Şi astfel să căutăm a asculta de glasul lui Dumnezeu
şi de glasul conştiinţei noastre. Să nu uităm că cel
mai mare rău este a şti că suntem în fiecare clipă cu
}' iodoxeUnuleste,din adevărurile credintei noastre creştine Ot-
moartea în fată şi totuşi să nu căutăm mântuirea. Să
întrebăm deci conştiinta noastră şi ea ne va spune
dacă suntem pe calea către Dumnezeu sau nu. Să nu
înăbuşim glasul conştiinţei, să nu ne amăgim, ci să că­
utăm cu toaUi seriozitatea mântuirea la Domnul, care a
văzut starea nenorocitli în care ne aflăm, la Domnul
care îşi arată mila sa şi ne iubeşte.
lntrebati-vă conştiinta voi părintii, oare nu săvârşiţi
păcat lăsând numai pruncii să meargă la biserică, iar
voi rămâneti la lucru de câştig piimântesc? Intrebati-vă
oare pentru iubirea arătată nouă de Dumnezeu, nu sun•
tem datori sli răspundem şi noi cu iubire? Intrebări ca
acestea, şi altele asemenea acestora să vă puneti, ca
totdeauna să fie curat cugetul vostru şi să puteti creş·
fineşte sluji lui Damnezeu, Căruia se cuvine slava,
cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Î-
\ fost mai departe . şi mai neimpăcati cu. Dumnezeu ca
I eă nu s'au mai mărturisit de când s'au cls6tot1L
Predica a XIII-a
Despre împăcarea cu Dumnezeu. -
că Dumnezeu cere dela noi socoteala persow
nală pentru toate faptele noastre. Dumnezeu t:lce
strămoşului Adam după didetea acestuia în păcat: ,,A.da•
me unde eşti?" (Facere 3 v. 9). Deei Dumnezeu, care
i•a dat porunca ascultării, i-a cerut răspundere penttU
neascultare.
Când proorocul Ilie de teama împărătesei lze bela
a fugit, Dumnezeu I-a luat la răspundere, intrebându•l:
,,Ilie, ce faci?" (lll. lmp. cap. 19 v. 9). .
In pilda cu talantii se spune, că fiecare a primit
talanti după puterile sale şi la judecată fiecare şi-a prl•
mit răsplata (Mat. 25).
Din toate acestea vedem, că freeare om are d
răspundere personală în fata lui Dumnezeu. Şi răspun•'
derea noastră va fî uşoară sau grea, în măsura în care
fată de Dumnezeu sun!em aproape sau deoarte. O, cu
câtă cutremurare simtesc în sufletul meu că şi mie ml
se pune întrebarea: Ce faci tu? Unde eşti tu 1 Eşti
aproape sau departe de Dumnezeu,. iar :,jincioşii tăi
sunt aproape sau departe de Dumnezeu 1
Să ne dăm seama, iubiţii mei, că niciodatli n'am
atunci când nu voim să auzim de Dumnezeu. Daci
într'o societate ai întreba pe cei ce joacă jocuri de
noroc: Cilitf cuvântul lui Dumnezeu, cel putin unit ar
răspunde: da, noi am citit ce zice Renan, sau Papini
despre Hristos ! Dar răspunsul acesta este o nepftsare,
căci despre Mântuitorul lumii trebue sA citeşti în clrtlle
proorocilor şi ale sflntilor evanghelişti. Dac& pe altll
i•am întreba: V-aţi împăcat voi cu Dumnezeu, prin mir•
turisirea plicatelor şi sfânto lmpfirtlşanie, ar rllspun •
 Dar noi ştim că vrlijmaşii îşi bat joc unii de alfii„
se vorbesc de rău, se blastămă unii pe a]fii şi umblă
să se răsbune. Vă întreb oare nu hatjocuresc unii oameni
pe Dumnezeu în modul cel mai îngrozitor? Glumele şi
vorbele de. ruşine se fin lanf, fuga de biserică e ceva
de toate zilele iar faptele diavolului sunt cele mai
urmate.
Se cere să ne predăm lui Dumnezeu, să ne împă­
căm cu El, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viata
noastră lui, Hristos Dumnezeu să o dăm. Nu ajunge să-i
dăm averea vremea, slujba noastră, pozi(ia noastră, ci
trebue · să-i 'diim viafa noastră, sufletul nostru. Căci
Dumnezeu s'a dat pe sine nouă şi aşteaptă ca şi noi
viata să ni·o închinăm lui. Un tată îşi dă viata pentru
fiu, de'ci şi fiul trebue să-şi. dea viata pentru t~tă.
Dumnezeu ni·a arătat o bunătate de Părinte desa·
vârşit dar oamenii, au socotit a fi mai pufin vinovat
Varnava, decât Mântuitorul. O, decâteori nu s'a împăcat
Dumnezeu cu omul în cursul istoriei. Când s'au imprăş·
tiat apele potopului şi corabia lui Noe stătea pe muntele
Ararat Noe a ieşit din corabie şi a mulfumit lui Dum-
nezeu.' Şi Dumnezeu a dat curcubeul ca semn al legă­
turii şi împăcării dintre El şi Noe. Muntele Ararat şi
corabia sunt preînchipuiri ale Oolgotei. şi ale Sfintl::i
Cruci. Când Domnul Iisus Hristosprin moartea sa a
adus jertfa împăcării pentru toti oamenii şi dreptaf ea
lui Dumnezeu fu satisfăcută.
Când Avei fu ucis de fratele său Cain şi sângele·
lui se vărsa pe pământ, acest sânge a strigat răzbunare
către cer, dar sângele Domnului n'a fost răzbunare, ci
răscumpărare, împăcare pentru multi. C' 1d / acob a
primit haina plină de sânge a fiului său „dtf, b~trânul
patriarh a isbucnit în Iacrămi. Dar Dumnezeu prin moartea
Fiului său ni a dat nu Iacrămi, ci îndurare, pace„
împăcare.
Un război cumplit se purta între Cezar şi Pompei
în republica romană. Pompei cade în mâpa trădătorilor,
cari îl ucid. Când Cezar vede capul plin de sânge al
vrăjmaşului său şi s'ă gândit la pretenia sa de mai îna·
inte cu el şi·· ia virtuUle lui de ostaş, inima lui fu mişcată„
a uitat ura, şi şi·a acoperit capu) ca să nu i·se vadă
lacrămile, ce l-au podidit, când a vnzut soarta trl~tl a
vrăjmaşului său!! O fratilor, nu ne d!m noi sea~a, Ol
prin păcatele noastre ne facem vrăjmaşi lui Dumnezeu?
O, cât de mult a durat vrăjmăşia omului fat! de Dumne•
zeu, până când Mântuitorul a venit în lume şi ne·a Im·
păcat cu Dumnezeu.
· Da, iubitii mei, pentru a ne face no~ii cu pullnt~
-o renaştere spirituală şi a aşeza pe om m starea . ce o
avusese la început la Dumnezeu, a murit Domnul . p~
Cruce. Şi dacă El s'a predat cu totul voiei lui. Dumne.zeu
pentru noi, cere acum să ne predăm Lm, ca viată
veşnică să avem. O cât de indatorati suntem a striga
din toată inima: "Doamne, fie voia Ta! O, dacă Hristos
w
a pătimit în trup, să ne înarmăm şi noi cu a~elaş fel
de gândire, omorând păcatul în trupul nostru. (I. Pe·
tru 4 v. 1-2).
Dar ca să nu mai păcătuim, trebue să recunoaştem
-că trăim în vrăjmăşi cu Dumnezeu. Trebue să recu-
noaştem că Dumnezeu ne dii o multime de daruri, dar
noi suntem nerecunoscători. Noi credem că ne putem
ajuta singuri şi petrecem în păcat, dar pătim ca cel ce
t'ătăceşte în loc întunecos şi numai cu ajutorul altuia
poate ufla calea. . . , ... .
Intr'un tinut muntos al Anghe1, s a riitacit un om.
Pierzând ciirarea, în întunerecul noptii, ~i cum călătorea
în apropierea unei mine, era în primejdie ca la orice
pas să alunece pe gura minei, pentru a se preface jos
într' o masă de carne. Cunoscând primejdia în care se
afla, stătu pe loc şi începu să strige: ,, Pierdut!_ pi_erdut !
pierdut•. Acea clipii fu plină de aşteptare chmmtoare.
Un locuitor din o colibă, auzind strigătul lui disperat de
„pierdut", luă o lanternă şi alergă în grabă pe_ntru a
da ajutor acelui care striga. Omul pierdut, zări m de·
piirtare luminita lanternei, care se apropia, până ce în
cele din urmă pătrunse întunerecul şi ajunse până la el.
Atunci omul făcu constatarea, că se găsea la marginea
mormântului şi că un pas l·ar fi aruncat în fundul prl-
pastiei. Numai un singur pas, numai o singură sfort~re
de a se salva singur, şi ar fi fost pierdut fiiri chip de
scăpare.
O, iubiţii mei, noi în fiecare clipii avem moartea
7()
tn fatA şi putem muri neîmpăcati cu Dumnezeu, Să fa-
cem drept aceea, ceeace ne îndeamnli Sf. Pavel: Să
ne impăclim cu Dumnezeu. Să urmăm calea vietii având
încredere în El şi plinind poruncile Lui. · Să ne împăr­
tlişim cu trupul şi sângele Mântuitorului după o mărh1·
risire sinceră a păcatelor noastre şi împăcarea o vom
dobândi. Şi să ştim, di dacă împăcarea cu un om vrăjmaş
ne face bucurie, cu atât mai JllUlt ne vom bucura de
împăcarea cu Plidntele tuturor bunătăfilor şi al purtării
noastre de grijii. Anlin.
\i -
Predica a XIV-a
Despre necesitatea pocăinfii
1· )-·~nvătatul
1 lătidat
Franklin, descoperitorul paratrăznetulul fu
pentru descoperirea sa în anul 1778, dar el, plin
Î"'
de1 modestie a răspuns prietenilor săi. El le-a spus lor :
„câ~d m'am văzut pe calea acestei descoperiri, ştili ce
· am şimtit ? Mi-a fost teamă . . . Am căzut în genunchi·
Apoi am simtit că nu este nici o crimă sli opreşti trliz·
netul, dacă se poate, asemenea ca şi cursul unei boli ;
dar atunci teama a făcut loc recunoştintei şi din adân,
eurile sufletului meu am adorat pe Dumnezeu şi L-am
proslăvit pentru toată . gloria care putea să-mi revină
din această descoperire.
» Dar ascultati sfârşitul istoriei mele. Mă întorceam
din Anglia în America, îmbătat de elogiile cari mă um•
pluseră de mândrie în Lumea veche şi de triumfurile
cari mi se făgăduiseră în· Lumea Nouă. Mă vedeam
mijlocitorul acestor jumlUăti ale universului. Eu înlătu­
rasem focul ri:izboiului, şi înlăturasem şi focul cerului.
Dar deodată izbucni o furtună, iar trăznetul despic&
stâlpul de care mă sprijinisem. Mă sculai, căci lovitura
mă trântise Ia pământ, şi zisei : ,, Mulfumesc, Dumnezeul
ţneu, că mi-ai amintit că Tu eşti totdeauna mare şi că
eu nu sunt decât un vier91e". -l
O, de-am recunoaşte ş1 nm di numai prin puterea
( noastră suntem neînsemnafi şi că nu ne putem lliud~
decât cu păcatele noastre. O, de am recunoaşte ca
numai două categorii de oameni pot să nădăjduiasci:i
fericirea vielii aceşteia şi a aceleia de dincolo de mor-
mânt : cei fără prihană înaintea lui Dumnezeu şi cei ce
fac pocăin1ă. Căci fericirea o dobândesc aceia cari au
păstrat nevătămat dand de sfintenie1 primit la botez şi
în întreaga lor viată nu s'au despărtit de Dumnezeu
prin nici nu păcat greu, sau dacă au pliclitult, dupll ci·
derea lor iarfiş s'au înlor~ prin pocfiinlă la Du~nezeu.
12
Noi nu ne putem socoti nevinovati ci păcăf~1i·
I
(
Unicul mijloc deci pentru a avea fericirea vietii, e pentru
noi pocăinta orânduită de Mântuitorul în Biserica Lui.
Totuş câti se înflitişează la Biserică pentru a~lc,i
câştiga mântuirea de păcate în taina podiintei ! C fi
îşi amână pocăint a pe timp nedeterminat, şi chiar pâ ă
în pragul morlii, nedându-şi seamă, că prin aceasta,1 o
îngreunează şi chiar o zădărnicesc. 1
1
· nenorocire boala. Dar nu e mai nenorocit păcătosul,
Pentru a ne uşura pocăinla ne chiamă Biserica', în
anumite timpuri mai cu osârdie la pocăinţli, mai ales
în sfintele posturi. Să ne folosim deci de acest timp de
post pentru a curliti sufletul nostru prin lucrările .Jela
Sf-ia Taină a MântuCT.'torul i nostru Iisus Hristos, dpcto-
rul sufletelor noastre.
Vă voiu arăta e astă dată motivele principale,
pentru cari trebuie să facem pocăinţii.
Iubiţi
Mei I
Dumnezeu con uce pe om la fericire prin po-
runcile Sale. Cine nu tine poruncile lui Dumnezeu pă­
cătueşte. Deci esenta păcatului este nesupunerea către
Dumnezeu. Ne voind a ne supune lui Dumnezeu, ne
despărfim de El.
Lumea nu tine lucru mare păcatul, îl comite cu
nepăsare.
Dar lucru fără de însemnătate e păcatul? Ce mică
e scânteia şi ce foc mare face! Câte sate şi oraşe nu
nimiceşte!
Ce este păcatul înaintea lui Dumnezeu ? Cea mai
urâtă nerecunoştintă.
Enric al doilea, regele Engliterei purta răsboiu cu
Filip August, regele Franfei. Acest răsboiu s'a terminat
însă cu infrângerea lui. La încheierea păcii, el a primit
toate condiliile, impuse de inamicul său. Numai una i-a
cerut, să i-se dea tabloul acelor supuşi ai lui, cari ali~
indu·se cu francezii au luptat contra regelui lor. Dat
când luă în mână acest tablou şi văzu în fruntea lui
numele iubitului său fiu, i se întuneca privirea şi copie·
şit de durere căzu Ia pat. După două zile de sfâşiere
muri.
ln acest fiu al regelui Enric al II-iea avem să ne re·
lr---cunoaştem pe noi. De câte bunătăti
*·-·f
nu ne-a fi-cut Dum•
P XP _
\J#fi
1 nezeu părtaşi! Iar noi prin ce i·am ariitat recunoştlnfa
f noastră? Prin aceea, că am călcat poruncile Lui, şi le-
.Î pădându·l ne·am făcut slujitorii diavolului. Prin aceea c!
ne-am răsvrătit contra Lui, părintele nostru ceresc, care
ne-a crescut spre fericirea noastră adevărată!
Păcatul e cea mai mare nenorocire. Lumea tine ca
care nici nu·şi cunoaşte starea lui grozavă? Nu este un
astfel de om un mort de viu? Lumea tine ca nenoro-
cire mare şi sărăcia. Dar nu este mai sărac sufletul pA·
ditos, despoiat de toate darurile, puterile cari i le·a dat
Dumnezeu? Nu şi·le·a pierdut fiul cel rătăcit prin viata
lui păcătoasă ?
Plicatul e nenorocirea cea mai mare şi totuş cât
de nesimtitor, cât de neînfelegător este omul pl\cătos,
care pierzând pe Dumnezeu, pierzând darurile lui cele
mai prefioase, sufletul său, pierzând fericirea lui adevă­
rată, pierzând totul, nu se întristează, nu se îngrijeşte!
Ce alta ar putea zice unui astfel de om Mântuitorul
decât ce i-a zis mai marelui din Sardes prin apostolul
Ioan: ,, Ştim laptele tale, că trăeşti, dar eşti mort."
(Apoc. 3. 1).
Nenorocirea pliciUosu]ui va fi complectă în viata de
dincolo de mormânt, când îl va ajunge dreptatea inde•
lungrăbdătorului Dumnezeu, aruncându·! în osânda veş­
nică a mustrărilor de conştiinfă, din care nu va fi scă·
pare, căci nu va mai putea lucra nimic pentru sine.
In această viată se lucrează mântuirea Numai de
am cunoaşte cele ce sunt pentru pacea noastră
(Luca 19. 42). Numai de am cunoaşte, că nici când nu
i-a fosi mai bine sufletului nostru, decât sub conducerea
lui Dumnezeu, tinând poruncile Lui. Numai de am cu-
noaşte că numai din vina noastră ne„am despărt,t de
Dumnezeu. Numai de am cunoaşte, că deşi ne-am de-
părtat de Dânsul, El, părintele cel bun, cel plin de în·
durare, nu s' a instrăinat de noi, ci se ingrij ~şte de noi
şi ne urmează şi în păcatele no 'lstre, dându-ne momen•
tele lucide de nelinişte şi de înduioşare pentru faptele
noastre ori Ia întoarcerea şi moartea unor p&c&toşl. C•
insistent ne caută şi ne chiamă Ella Sine prin Fiul Sau
,........_
74 ..,,
trimis pentru mântuirea noastră în Biserica Lui, pentru păcatelor noastre, şi făcând. votul de devotament cltrl
a ne împăca cu El! · Dumnezeu, vom primi iertarea Mântuitorului, şi prin ea
for noi cari l-am vătămat pe Dumnezeu, părintele lmpikarea cu Dumnezeu şi tămăduirea sufletului nostru,
nostru cel bun, să nu ne lăsăm mişcati de iragostea pacea viefii noastre. .
Lui milostivă pentru noi şi să nu ne lăsăm regăsili de „Fericiţi cărora s' au iertat fărădelegile şi cărora s'au
El? Să nu îi lăsăm bucuria păstorului, care îşi regă­ acoperit păcatele". (Ps. 31. 1) Amin. .
seşte oaia cea rătăcită, -. a părintelui, care îşi află fiul
cel pierdut? Şi să nu ne fie milă de sufletul nostru, pe
care noi l-am despoiat de chipul şi asemănarea lui Dum·
nezeu,· de puterile lui de a iubi binele, şi de darul lui
nepretuit, al conştiintei bune? Ori, putem noi spune, că
prin păcătuire am câştigat ceva trainic în noi? Că am
fi devenit mai tari, mai perseverenti la mizerii, mai mâ.n·
gâiati în nenorociri, mai multumiti, în osteneH, mai cu
iubire către aproapele, mai sinceri şi conştiincioşi, mai
fericili şi credem noi că vom muri mai linişti li?
Noi trebuie ,;ă vedem atarea noastră prăpăstioasă,
nefericită, cu care ne-am ales pe urma păcatului,
O familie trecând cu automobilul pe un drum pră·
păstios din frumoasa Elvetie, a sim tit deodată o sgudu-
itură. A avut senzaţia, că automobilul ar fi trecut prste
un trup. Oprind pe locul acela fu observat un vultur
culcat peste un stârv. Vulturul fu surprins de automobil
pe când se ospăta din stârvul ce era în drum. Acest vui•
tur este sufletul nostru sfărâmat pentru poftele cari il
leagă de lume.
Să nu fim noi in stare a ne desface de păcat şi
de poftele lui înşelătoare, cari ne·au depărtat de Dum-
nezeu şi ne nimicesc fericirea vieţii de acum, şi din
viata viitoare?
Iată Mântuitorul ne vine în ajutor prin sfânta lui
Biserică chemându-ne în acest post să ne curătim pt\catele
prin taina pocăinUi I ~
Urâm noi păcatu) şi iub II} noi pe Dumnezeu? Daca
e întristat sufletul nostru până la moarte şi simtim do·
rul de Dumnezeu să ne prezentăm înaintea loctiitorului
Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Mijlo-
citorul nostru la Părintele ceresc şi doctorul sufletelor
noastre mărturisindu-i : ,, Greşit-am la cer şi împotriva
Părintelui ceresc şi nu mai sunt vrednic a mă chemt)
fiul I;.ui". Şi aruncând acolo cu dreptatea inimei sarcina

:str

Predica a XV-a
Despre raiu sau fericirea eterul -·
Un mare adevăr accentuiază sfântul Apostol Pavel
când spune, că credinta cea bună spre toate este folo·
sitoare „având făgăduinţa vieţii acesteia de acum şi
a celei viitoare" (1 Tim. 4. v. 8). Această viată viitoare
despre care grăiesc sfintele Scripturi, este cea mai fe-
ricită nădejde a tuturor bunilor creştini. Cu aceasta nă­
dejde se încheie şi Simbolul credintei noastre când
spune: ,,Aştept învierea mortilor şi viata veacului, ce va
să vie".
Aceasta nădejde este pentru noi o despăgubire
pentru pierderea raiului celor dintâi oameni. Această
nădejde este o încurajare pentru noi în viată, când ve-
dem di raiul copilăriei trece ca un vis. Şi copilul or-
fan şi copilul sărman poate rupe trandafirii pe aleele
viefii şi are bucurie, dar această bucurie trece şi ca re·
compenză, ca răsplată avem bucuriile viefii în Dumnezeu.
„Noi fii ai lui Dumnezeu suntem" zice sf. evanghelist
Ioan (I. cap. 3 v. 2). Dumnezeu este Tatăl nostru, când
ne griUeşte, când ne rugăm Lui, când stelele şi cel din
urmă firicel de iarbă grăiesc despre EI. Al nostru este
în cursul întâmplărilor viefii, în durt·ri şi bucurii şi
precum farmecul copilăriei nu zace în lumea din afară
ci în noi, în ochi şi în strălucirea lor, în inimă şi în
pacea ei, aşa şi farmecul vieţii noastre ca fii ai lui
Dumnezeu, este în apropierea de Dumnezeu, peste ba·
rierele mortii trecft.loare.
Cu sfântă cutremurare mă gândesc în clipa aceasta
la cuvintele proorocului Isaia: ,,Şi mai mult nu va fi ţie
soarele spre luminarea zilei, nici răsăritul Ionei va lu-
mina noaptea ta, ci va fi fie Domnul lumină veşnică, şi
Dumnezeu mărirea ta" (Isaia 60 v. 19). Departe este ·
ziua aceasta şi tot astfel departe este cetatea cea sfântă
a Apocalipsului, care nu are trebuintă nici de soare,
4 I f.
=+
nici de lunn, cftcl slava lui Dumnezeu o va lumina
" t
(Apoc. 21, v. 23); departe este şi ziua, în care dupl
cuvintele psalmistului (35) intru lumina Iul Dumnezeu
vom vedea lumină l
Dar cu creştinească nădejde aşteptăm ziua slavei,
căci cu graiu dumnezeiesc ni-a învătat sfântul evanghe-
list Ioan : "lubitilor, acum fii ai lui Dumnezeu suntem şi
încă nu s'a arătai ce vom fi; dar. ştim că la arătarea Sa
asemenea Lui vom fi, că·L vom vedea pe El, precum
este" (I. Ioan 3, v. 2). Va înceta deci odată sfarea
despre cunoaşterea partială zugrăvită de dumnezeiescul
Pavel (I. Cor. 13, v. 9). Până alunei viata va fi un dar
împrumutat pe vreme scurtă, însă din cHpa aceea, vom
cunoaşte pe Dumnezeu nemijlocit. ·
Şi aici pe pământ cunoaştem pe Dumnezeu şi fu„
birea Lui, dar această iubire este ca picăturile de rouă
· faţă de iubirea cu care Dumnezeu ne va privi în ceriuri.
Aici pe pământ se schimbă lumina cu umbra, zâmbetul
cu lacrima, bucuria cu întristarea. . . Acolo sus în ce-
ruri, îl vom vedea pe El aşa cum este, Dela aşternutul
picioarelor Lui ne ridicăm la strălucirea Fetii Lui; ve•
dea-vom pe Domnul atunci cu ochi noui, şi-l vom lăuda
cu limbă nouă ; I-l vom simţi cu inimă nouă şi· L vom
sluji cu putere nouă. Cu alte cuvinte, atunci vom do·
bândi raiul despre care un învăfat al bisericii, mitropo-
litul Ilie Miniat zice: ,,Să fii totdeaun:1 fericit fără a fo
teme vr' odată de nefericire : avut fără a te teme de
sărăcie, sănătos fără a te teme de maladie {boală). Să
nu fie invidie, care să te tenteze (ispitească); pasiunea
care să te vestejască ; moartea să te ia. Să fii totdeauna
fericit, totdeauna viu; să aibi foale cele bune şi viatl
fără moarte, cum ti-ar părea o astfel de viată? Aşa este
paradisul. . . . Marea este sărată, dară imagină-ţi (închf·
pueşte-ti) că a căzut o picătură de apă din cer şi 8
îndulcit-o pe toată ; îli poti închipui cât este de dulce
această picătură de apă ce a picat din cer? Amar este
iadul, dar de ar pica într' ânsul o picătură din bu_curla
a.ceea a paradisului, ar în~ulci toată amăr!ciunea 11pee~
,, . ltS l t ns b •

18
ar stinge toate fUidirile, ar înceta toate lacrămile,
ar deveni paradis. Poli înţelege bucuria aceea?
Fra/ilor I
Spre această bucurie a raiului, a împărăţiei ceriu·
rilor ne ostenim căci aşa ne îndeamnă firea noastră.
Suntem muritori, dar ca să trăim în altă viafă căci ni-
mic nu se pierde pe vecie. Primăvara, vara şi toamna
trec, dar îşi aduc roadele lor. Trece tinereţa, trece băr·
bătia, dar ne dă învătăhiri pentru viafă. Insemnătatea,
rostul şi bucuria tinereţii sunt mari, alegându-ne noi cu
învăţăminte folositoare. Din simţămintele şi faptele tre-
cutului ni-s'a format fiinta şi chiar nlidejdile şi planurile
spulberate încă servesc spre oţelirea omului, precum
arborele se nutreşte din frunzele şi crengile rupte şi că·
zute ]a pământ.
Spun naturaliştii că în lume nici un glas nu a
pierit total, iar în mare nici o undă nu a dispărut cu
totul. Cu atât mai puţin a rămas în lume zadarnică o
gândire, o idee înaltă şi fericitoare. Şi nu numai faptele
noastre rămân, dar iubiţii noştri răposati ab1a după
moarte sunt ai noştri, prin pilda hMnă a vietii lor. Răb·
~ darea lor, înfelepciunea lor; fără să ne dăm seama, o
~ folosim ca dreptar în viată .. Profetii, apostolii, oamenii
mari, au trecut din viată, dar pilda viefii lor ne însu-
fleţeşte. Ne însufleţeşte pentrucă ei au dus oamenirea
spre veşnicul şi Atotputernicul Dumnezeu.
Este un adevăr iubi\ii mei, că omenirea totdeauna
a căutat să se ducă şi să se apropie de Dumnezeu.
Nu uitati că pl:1gânii prin jertfe au căutat să se apro-
pie de Dumnezeu, şi sli fie ajutati de · El. Aceşti pli·
gâni şi·a.u jertfit şi copiii ca să împace pe Dumnezeu
şi aceasta nu numai din sentimentul fricei, căci şi ei
îşi iubeau pruncii. Legenda ne spune, că Niobe când a
s · fost despoiată de cei 14 prunci ai săi, a avut mare
ef durere de mamli şi 'n durerea ei s'a transformat în
piatrli. Patriarhul Avraam este gata să·şi jertfeasdi
pruncul spre a plăcea lui Dumnezeu. lmpăratul Moab,
1) Predicile şi Panegiricile hli Ilie Miniat. Tradusă
şescu voi. II. Brăila 1864 pag. 47-41.
.. ,
,.
_-
1;2#, sş 4 4!iff'_tţ!?M!E .4-EA §f„ #f2 P ..4f4 __
a,--- -1.:,w ..z. ta:. . .
'•
·..
iadul atacat de trei lmp!r•II: loram lmp&ratul Samarllllf, Ic,., , :··~,*'..,
1) safat împăratul ludei şi împăratul Edon, mal tntAf se
închină la soare, crezându· I Dumnezeu, care s!•I eJute,
dar apoi Ia sfatul inteleptilor curtii, îşi jertfeşte pe flul
său pe zidul cetăf ii, numai şi numai ca o putere tal•
ilică să-i ajute a birui pe vrăjmaşi. Era în mod tainic
atras spre Dumnezeu, aşa precum zice scriitorul biseri-
cesc / ~ n în suta a doua după Hristos : că sufletul
o e esc dela natură e creştin, alergând spre Dumnezeu.
La Greci, înteleptul ~ învăţa pe ucenicii săi
să se roage astfel : ,, Dă mi ceeace este bun, chiar dacli
nu cer ; şi nu·mi da ceeace este rău, chiar dacă voiu
cere". La Romani poetul ~ ne prezintă pe popo•
rul păgân al Romanilor trlhnd în Lat!um sub domnia.
zeului Saturn (Kronos) : ,,El (Saturn, a adunat poporul
incult şi împrăştiat între munti şi i·a dat legi . . . • . hi
timpul regatului său a fost pomenita epocă de aur : gu•
vernând poporul cu pace blândă "_~_Jţ:n~
a e popoare ane, poporul evreesc avea o
idee mai curată despre Dumnezeu şi trăia în aşteptarea
unui Mântuitor. Dar abea când a venit Mântuitorul,
abia atunci au cunoscut bine oamenii calea care duce
cu adevărat spre Dumnezeu. Mântuitorul a chemat pe
oameni spre împărfltia ceriurilor, pe care sfântul Evan•
ghelist Matei de 32 ori o numeşte cu numele acesta.
Mântuitorul ne cheamă spre impărătia cerurilor, care
nu este din lumea aceasta (Ioan 18 v. 36).
Veniti deci pe drumul către această impărătie. Pe
· drumul acesta trebue să avefi inimi curate şi ferite de
păcat, căci Dumnezeu se întâlneşte cu voi numai pe
cale curată! ,,lmpărătia lui Dumnezeu este dreptate ·pace
şi bucurie întru Duhul sfânt" (Romani 14 v. 17). Vă
trebue pacea care nu o poate avea decât omul scutit de
păcate, care nu are nimic pe conştiinţă. Vă trebue curătenia
inimei ca să vedeţi pe Dumnezeu, căci zice Domnul: .Feri·
citi cei curati cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu"
(Matei 5 v. 8). VA trebue haina de nuntfi a Evangheliei,
de Pr. C. Mo- ca să puteti sta la masa împărătiei cereşti. Vă trebue
vederea limpede a faptei sfivârşite de Hristos Domnul,
1«:w
"' :w+ * W"
80
când a g5sit la nuntii pe .un om care nu era tmbr5cat
tn haină de nuntft. Vii trebue necontenit sft tineti minte
cuvintele Domnului către acel om nevrednic : "prietene,
cum ai întrat aici neavând hainft de nuntă? ,,(Matei 22
v.1~ . h'
\ Doresc ca nimeni dintre voi să nu-ş1 pateze ama
OJ
de nuntă a botezului cân • ristos v-ati îmbrăcat
(Galat. 3 v. 27). oresc să ave i bucuria, despre ca_r~
zice sf. apostol avei: ,, cele ce ochiul n a vă~ut, m~1
urechea n'a auzit, nici la inima omului. nu sau sm~:
acestea a gătit Dumnezeu celor ce II mbesc pe . El
{I. Cor. 2 v. 9).
. Lăsati trufia şi încrederea numai în p~terea :oastră
şi urmati smerenia,, supunându-vă poru_nc~lor Im D~m~
nezeu, ca pruncii, căci:" D~ _nu vă vett. m~oar~e şi _sa
vă faceti ca pruncii, nu vet1 mtra intru 1mparătia Cenu·
rilor" (Mat. 18).
Amin.
- gs aµ:pş @k .......
_ , #W 44@! .4P , . ·, 4-# . • ., ş
'
'I
Predica a XVI-a
Despre Iad sau muncile vecinice -
. 'I
Minunată simtire se coboară în sufletul omulut,;
când in dorul spre bine, frumos şi nobiJ, caută st elbt(
binele şi frumosul în mlsură tot mai mare. ln mijlocul,
durerilor omul sş mângt\ie cu un viitor mai bun şi ni~
dejdea nu-l plrăseşte nici în primejdii de moarte. Aceastl,
nădejde ne trage pe nesimtite spre dorul de a ne uni cu,
aceia, cari ne·au fost mai dragi dar au plecat dintre qqt.
şi astfel vedem, că nfidejdea în cele bune ale viitorului n•··
îndeamnă spre muncă înainte.
Dar, fubilii mei, în sufletul nostru sunt şi alte sim• _
liminte. Pe lângă bucuria ce D simţim făcând binele ,1 ·
nădăjduind bine şi mai mare - avem şi turburareî
în suflet când călcăm virtutea şi Intim calea răului. Ce.
nu ar da omul ca sl scape de aceastft turburare, dar ,
nu se poate desface de nelinişte, penlrucă dreptul Jud&!,
cător i·a sădit în suflet conştiinta răspUUirei după drep•;
tate şi eu cu cutremurare ml gândesc că faptele cele
rele vor fi rlispUitite cu pedepse cumplite. lnsâ nu aceasta
mi nelinişteşte pe mine, ci mli îngrozesc mai ales pen-
tru faptul, că mare este neplsarea noastră a celor de:
azi ca şi cum nu am crede in răsplătire. O la nunti'.
impftritească a sufletelor ne chiaml Biserica, dar noi:
nu avem hainii de nuntft, clei multi bogaţi furnici prin":·
tre noi luati în seaml ca florile cutropite de albine, dar
şi mai multi slraci şi necljifi sunt nesocotiţi. Ni se cere :
participare la un osplt sufletesc cu Inimă infrAntl ljl,
smerltii, cu adevărată credintft şi fapte. Ni se cere al 1.
credem ct\ Domnul Iisus. Hristos eşte singur.ul M4ntu" t
itot al no$tru al tuturor, dar mulţi cautli: sclparea- JU.IIUI
în lutul imprăştiat de vânt.: Ni se cere al plrlilm: pli. ,
C&ttele ucigătoare şi să luă111: Crucea Domnului) du,>bof)
urmim calea nepăsfirfj, l5sând timpul sli treacl. l· Anll.t
noştri trec înainte„ ca valurile apelor, amlglndu,ne, •1
6
'·· .
' tt b .- -,' --··"'
'
::lcerl trectitoare şi lticându-ne sti uittim, cti ln cur~-d~-l
sicriul ne inghile iar apoi vom fi judecaţi şi condamnatt
de dreptul JudeciS.tor 1
Dar ce zic eu, condamnare? Da, iubitii mei, con·
•
damnare pentru toti cari au păreri greşite despre po-
runcile lui Dumnezeu, sau au păreri bune dar nu le
urmează. Condamnare pentru tofi cari fac păcate.şi din
pricina sgomotului lumii sau a firii neputincioase îşi
adorm conştiinta ca să nu mai asculte de Dumnezeu.
Irod Antipa a dat la moarte pe Ioan Botezătorul, fiindcă
a jurat cum nu trebuia, a promis Irodiadei ceeace nu
trebuia, dar când aude de Mesia, zice: acesta de sigur
este Ioan, cel ucis de' mine. O veste nouli îl trezeşte
din amăgirea de sine, el nu mai aruncii vina asupra
altora, ci numai asupra sa. O, dacii ne-am trezi la reali-
tate, dacii ne•am gândi la toate păcatele noastre, cii
Dumnezeu le ştie, o atunci ne·am da seama că vom fi
judecati pentru ele. Sau credem că prin nepăsare vom
scăpa de pedeapsa ce va să vie? Guvernatorul Felix
l·a ascultat pe Pavel şi s' a minunat cum învăta despre
adevăr şi dreptate, dar deşi a vorbit mai de multe ori
cu Pavel nu a făcut mai mult, nu a căutat să trăiască
după adeviirurile Mântuitorului, ci l-a dus înapoi în
temnită.
Frafilor,
Cutremurati·vă să faceti cu Domnul ca Felix, cu·
tremurati·vă căci pedeapsa iadului este o realitate.
Şi dacă după cuvintele Scripturii dreptul abia se mân·
tuieşte şi dacă sfintii în clipa mortii tremurau în fata
judecătii, luafi şi voi aminte adevărul pedepselor
vecinice. Sfânta Scriptură grăieşte despre focul cel ne·
stins (Marcu 9 v. 44), despre întunericul cel mai din
afară„ despre scrâşnirea dintilor (Mat. 22 v. 13), şi vier•
mele care nu moare (Marcu 9 v. 44). Gândifi-vii că am
fi cuprinşi jur împrejur de un foc care arde şi nu se
stinge, ne arde dar nu ne' mistue 1 Ce poate să fie
aceasta? Oânditi-vă cli · am sta la loc întunecos lipsitf
de toate lucrurile .trebuitoare., . ceeace ,ni·ar face 1 furioşi
până la scrâşnirea drntilor ! Cu ·drept cuvânt această
.stare este ca· viermele ce nu· moare" 0Anditi•'Vli la un
-vierme fllmAnd care roade Inima ,1 nu H 11tuat . . .
-0datli. O„ noi credem ci aceasta tnsamnl mal alee 1111M
plicii cu Dumnezeu şi aleşii slf, apoi lipsa plai
impreună osândifi şi lipsa picii cu sine tnsuşl. ·.,- ,i ,•;
i••
a) Pace a venit Domnul să aduci. şi cAnd •~ lnll-
1at la cer 4 zis: .,Pacea mea o las ,oul, pacea, m•
-0 dau vouă" (Ioan 14 v. 27). Iar ca r.isplatl veclnlol
lasfi pacea celor ce l-au urmat cu credinfli, adlcl le
di împlinirea tuturor dorinfelor, nemai având trebulnll •
de nici o dorinfă: ,,pacea lui Dumnezeu care co,Ar•
şeşte toată mintea" (Filip 4 v. 7). ,
· O,· ce mai are inima omeneasca dacă nu are pace~
Ce este viata pământeascli fări pace? Ce ar fi chiar
cerul fării de ea ? Cti dreptate credem că am .dorit tot
binele fraţilor noştri rliposati când ne-am rugat pentru
ei: Doamne, odihneşte-i în pace! Nefericit este omul
care pierde pacea, pe care Mântuitorul său i-a cumpA•
t'at·o cu pret atât de scump. Vai acelui om, căci va
cădea pradă neliniştei fată de Dumnezeu, pentru care
4 tost zidit şi pe care nu-l poate iubi şi nu-i poate sluJl;
va cădea pradă neîntelegerii cu lumea deşi o iubeşte
şi ii slujeşte; va cădea pradă sie•şi căci dupli fiinta sa
-se doreşte după Dumnezeu; va cădea pradă conştiln(el
sale, care contrazice mereu şi se plânge, se mânie ,1
,ameninfă; va cădea pradă neliniştei în veci. ln adevlr,
iubitii mei, în acest singur cuvânt: nelinişte, se cuprind
ioate chinurile iadului!) 1
Şi condamnaţii precum îşi vor uri atunci sufletul
,Jor cA nu l-au grijit, aşa vor urî pe Dumnezeu, cA nu-l
mai pot iubi, deşi spre aceasta au fost ziditi. La jude-
•Cata din urmă vedea-vor şi pe .cei aleşi înzestratf cu
cununa măririi şi nu vor mai uita mărirea celor aleşi.
Faptul acesta ii va Indemna la uri şi pizmă împotrl'fe
.aleşilor lui Dumnezeu. · . ... .. . ,.
b) Condamnatul la iad va fi nemul fu mit .şi cu cel
condamnati împreună cu el. Va auzi plânsetul şi sus•
pinurile lor, strigătele lor de durere şi scr.âşnlrea dlntl•
lor pe vecie. Este îngrozitor. Şi cu dreptate zice af.
:Ioan Gură de Aur: ,,A fi într'o temnită insplimAnll•
1) Franz Xaver Himrnelstein: Busspredigten Regensburg l 869 p, III.
•
tron
 .,
toare legat hi lntunerla ·tl a 1leea ec:olo cu ueJga.U;
11te· mal cumplit ,1 mal lngrozltor. deeAt o,lee tnoalite'.
(omilia lntAta la Evrei). Vedea•\1a condamnatul pe oet
ce ln viata pfimftnteascl trllau tn desfr8u, iar ln Jad
sunt ln plânsete, vedea-va pe prietenii cu cari a pic!•
tult, vedea-va pruncu cel riU, plrintli cei pidUoşi; ve•
dea·va pe slujbaşii de stat tari au .defraudat banii t!riip
pe soldatii cari şt-au trldat tara şi groaza lui fi•va firi
sfârşit~
c) Condamnatul va avea nemulfumire şi fatl de
sine. lşi va aduce aminte de trecut şi de haina . curatl
a botezului care acum este intinati cu pileate, dar nu
mal poate ajuta nimic, ci se -numeşte amar. Va căuta
acum d·şf aduci aminte de buzele curate ale copili•.
rief, când mama lui il Invita ruglciuni, dar acum sunt
întinate. lşi va aduce aminte .· cu cAUi curitie sufletească
s'a spovedit şi cuminecat când era şcolar dar apoi a
clzut. Va 'fedea cu ochii mânufele sale când în copi·
lftrie se ruga îngerului plizitor, dar acum e t8rziu. Clei
aeum el vede sus raiul feri:Cirii, . Ierusalimul cel cereşc.
unde nu este nici lntristare, nici suspinare ci viati filră
de sfârşit a dreptllor incununati ou fericirea. Va vedeo
pe Maria Magdalemi, pe tâlharul de pe cruce, pe Ma-
i cârji. Din bunitalea lui Dumnezeu el s' a vindecat dEl'
ria Egipteanca, pe toti .plclloşii, cari dupi pocăintă
s'au învrednicit de cer, dar el aeolo, fn Iad va rilmânet)
Şi va rllmftne pe vecie în iad, căci zis·a Domnul :.
,,Duceti-vă dela mine blestematilor, in focul cel veşnic"
(Mal. 25 v. 41). Vor pieri muntli, dar el acolo rămâne,
vor seca r&urile, dar el în iad rllmâne vor ·trece mi•
lioane, şi milioane, apoi iar vor trece milioane şi mi-"
lioane de ani, dar el în iad rămine.
, . . Sii ne temem deci de iad. Căci şi ,ferici~l Ieronim
şf. sfinjihse temeau de ·el. Caad leronim se duse iB
pustie unde animalele sălbatice auzeau suspinurile Iul
şi cu ·lacrămtle a udat pi!imântul, cineva l·a lntrebat: le•
rontme .de ce Iaci aceasta?" Şi t!!l a rftspuns; ,,De-
frica iadul ul".
' ' 1) Richard Kelterhof.1 "Sfche, ich steli• an der Tiire und Ktopf.i
an. Warnsdorf 1919 p. 46-47.
""""1' ,-.%- - #4P. ;c I I □- 0 @ Z#pJ._#_Q_@
- .4.P - t. ,f_-:-H .ucz 'ii
u,
Predico a XVU'!a
-- Despre bun~fatea lui Dumnezeu --
Minunată este primivara, cAnd. bucuria, multumirea
şi recunoştint~ r!sunft în natură de sgomotul vietii : din:
sânul namrii se ridică sgomotul bucuriei şi al vietil:
-cântecul ciocârliei şi al priveghitoril c&nd acestea sboară
spre cer, vuetul criviifuluf,. susurul apelor, adierea v~ntu,
tu,, sunt fot atâtea glasuri despre bunitatea nemilrgl.-iti
alui Dumnezeu. Despre aceasUi bunătate voiesc a .\lă
9răi asUizf, pentrucli simteşte inima mea, ci prea pufine
sunt clipele când noi ne aducem· aminte de bunul
Dumnezeu.
Un isvor vindecător se găseşte pe malul mării me•.
diterane, in e:are mulii bolnavi au găsit vindecare. La
acel isvor a plecat să se vindece un tânăr sprijinit in
apa aeelui isvor şi mare a fost mirarea mamei sale,·
-când l·a vllzut venind acasă flir& cftrji, ln cele dfnt&i'
clipe fericita mamii a rAmas înmi:irmurili şi abia nuli:
târziu, liniştindo•se şi•a dat seama, ci\ Dumnezeu a dll~1
rqit vindecare fiului ei. S'a dus la biserică şi a l5udat
pe Oumnez.eu, dela care 'fine toată darea cea bună fi:
1st darul deslvârşlt, preeum spune una din rugi\ciuniler
-sfintei Liturghii. De multe ori ne impArUlşim şi noi de
multe bunlt6ti alelui Dumnezeu, firi sli ne dăm seama,
că în fiecare clipi primim bunlU6ti dela Dumnezeu dela·
naştere pAni la moarte.
Adevilrul acesta· nM zugriheşte înainte de toate fn-
eerea lumii. .Dupl desfacerea opeler de pământ fl pq•
nmcit Dumnezeu: ,,să risarl pământul Iar bi verde, oare-
~a semene slimânta dupli fel şi dupli asemlinare şi po111
roditor eare să facă şi tfa făuut aşa" (Fec~re Qflp. 1,
v. 11). Ne spune deci chiar cuvântul lui o.._mnt?~. ci
pământul .rodise fără munca omului pr~a încordat6, .111'.
după clderea in păcat, pftmAntul. a dat roduri destule
,d Itttldt
 '"
86
până la potop. După ieşirea lui Noe din corabie Dum-
nezeu a zis: ,,Nu voiu adaoge mai mult a blestema
pământul pentru faptele · oamenilor. . • . . în toate zilele
pământului semănătura şi secerişul, frigul şi ciUdura,
vara şi primăvara, ziua şi noaptea nu vor înceta" (Fa·
cere 8 v. 21) Să ne mirăm deci toti de bunătatea şi
puterea lui Dumnezeu că de mii şi mii d~ ani dă· hran~
şi ploaie la timp. Să ne mirăm că de nenumărati ani
dă Dumnezeu omului căldură prin razele soarelui, care
nu ştie nimic ce foloase aduce omului, dar ascultă de
Dumnezeu.
Dar iubi(ii mei, Dumnezeu a dat oamenilor şi minte
şi întelepciune ca să poată merge spre tânta lor mă­
reată, iar când au păcătuit milă a făcut lor. Când pă­
catele Sodomei şi Oomorei s'au înmultit, Domnul Dum-
nezeu a zis lui Avraam di nu va pierde cetatea de se
vor afla într' ânsa cincizeci de drepţi, iar la cererea lut
Avraam a făgăduit că nu o va nimici de vor fi numai
45, 40, 30, 20 sau chiar numai zece dreplf.
Proorocul David minunat zice: ,, Indurat şi milostiv
este Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv" (Ps„
102 v. 8). Şi de fapt milostiv a fost Dumnezeu că deşi
poporul a ucis pe prooroci şi pe toti cei trimişi a
vesti mântuirea neamului omenesc, a trimis pe unul născut
Fiul său în lume, ca tot Cel ce crede Intr'ânsul să no
piară, ci să aibe viată veşnică (Ioan 3.16.)
O, iubit ii mei, rămâne-vom noi nepăsători în fata
sfântului sânge, care a curs pe Cruce pentru mântuirea
noastră? Nu se mişcă inima noastră di aduce la calea
adevărului pe Matei vameşul şi pe Zacheu? Nu ne în-
duioşăm că a iertat stăpânul din parabolă pe fiul cel
perdut? Nu ne simfim ·. mişcaţi, că iartă pe tâlharul de pe
Cruce şi toarnă untdelemn în ranele celui dizut între
tâlhari? Nu ne minuniim, că şterge lacră.mile Mariei
Magdalena pe care o iartă 1 Nu-l admirăm, că mângăie
pe viiduva din Nain, al cărei fiu ii înviază? Sau poate
vrem să umim di şi pe noi când suntem bolnavi Domnul
ne vindecă, dacă avem dureri Domnul ne mângăie, dacă
suntem loviti El ne ajufii şi ·dacă ajungem în pileat Et
ne mântuieşte ? 1 ?
Dar, cum putem uita noi, că Domnul din Cer Tine
.... ... ,,.,,..--,,,--"'1"'11""......................._,.,,,........_"'"""_ _ _~""""'111!"1!!!!~!111!!1111!!1-
pe pământ din fericire. se coboarl în· mizerie, dW.._,
în umilintă spre a ne mântui pe noi? Cum putem,lllll '
noi îndurările Domnului şi mai ales cum patent ;uita·~
Românii, că Dumnezeu •cu mână tare şi ·ev . braf ~
cu ajutorul dat prin fratii noştri, ne·a dat noua . o tari'
mândră şi frumoasă 1 O, iubitii mei, câti vor ff triind la ·
păcate, să părăsească păcatele · lor şi sii urmeze TOia
Domnului clici bun e Domnul. Maria Egiteanca el'a cea
mai destrăbălată femeie şi a plecat din Alexandria , al
vadă Ierusalimul, dar deşi de trei ori a încercat al
intre în Biserica creştină, care păstra sfânta Cruce, . de
trei ori a fost respinsă de o putere nevăzută. A întelea
că mâna lui Dumnezeu a fost şi fără întârziere s'a ln•
dreptat, retrăgându-se în pustie şi pentru evlavia ei ln•
vrednicindu-se a pluti cu picioarele sale desculte asupra
apelor Iordanului. Şi câţi oameni nu s'au îndreptat ln
felul acesta cu ajutorul Domnului! ·
Cu mirare zicea odinioară Sfântul Pavel: ,,Nu
bagi de seamă omule bogăţiile bunătăţii lui Dumnezeu•
(Rom. 2 v. 6). De aceea noi suntem de vină dacii nu
voim să ne împărtăşim de bogătia darurilor lui Dumnezeu.
„Ascultati ceeace zice fericitu~ Augusti.!!_: ,,Gândeşte-te
omule că ai sta în fata unui g işeu plin cu monede de
aur. Tu ai libertatea să iai o mână plină de acolo, dar
fiindcă ai pământ în mană sau altceva, în loc de patru•
zeci sau cincizeci de monede, iai numai şapte sau opt.
Spune-mi, nu este oare vina ta că nu primeşti mai mult 1
Voi veniti la spovedanie sau la împărtăşire; în aceste
taine sunt depozitate comorile darurilor lui Dumnezeu.
Dar cum vă prezentati voi? Sufletul vostru este plin de
gânduri la trebile gospodăriei, inima voastră este plini
de dorintă şi înclinări piimânteşti, pline de mândrie,
gând lumesc şi lăcomie; voi numai pe jumătate v! cu••
j getati la Dumnezeu, iar inima numai de jumătate şi nu•
mai pe o parte o întoarceti spre Dumnezeu. SA se mire
I
deci cineva dacă primiti daruri puţine? Dacă v'atl fi a•
propiat de El cu inimă curată de orice. patimi§, daci
i•ati fi deschis întregul vo~tru suflet, cuvântul Luf ar fi
fost pentru voi Adevărul şi v'ar fi dat vouă „ml.suri
bună, îndesată şi clădită şi pe de·asupra v~rsotA • (Luca
6 v. 38), (Dup! Jean Lejeune, orator din veacul XVll-~1.)
. . 'b ...
, A A PSQZl ;;p
* 414 P • f ... ; h µ ; 2$
'88
Dar ori cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu,
sl nu ne încredem că Dumnezeu va răbda până tn
sfârşit păcatele noastre. Nu iubifii mei! Dumnezeu e
bun, dar aşteaptă sii facem poclinUi pentru păcatele
noastre. Plânge-va şi de noi, dac! ne va vedea în pă·
cale, dar ne va judeca şi va răspllti noul după faptele
noastre~ dacă nu vom cunoaşte ziua cercetării Lui.
Prin cuvintele mele Domnul vă cercetează. Prin
cuvintele mele atl auzit bunătatea Lui. Urmatt deci şi
calea Lui şi mai ales pe Domnul lăudati·L pentru bunft-
talea Lur. Dela răsăritul şi până la apusul tilrii sft-L
lăudăm pe El, căci în veac este mila Lui acum şi pu-
rurea şi în vecii vecilor.
Amin.
Predica a XVIU-a
- Despre pregătirea la Moarte sau 'buna murii!~""'
Venind azi în mijlocul vostru, cu ajutorul Iul Dqmrt~•
zeu voiu împărtiişi vouli câteva tnvătllminte în leg!furl cu
unul din cele ntai mari adevăruri ale vletll noastre, _~, ~
adevllrul di toti suntem muritori. Da, iubitlf mef, totf ',
suntem muritori, dar nu tofi murim atunci când toaf~
dorîntele inimii s'au împlinit. Moartea nu aşteapUi pânA
când sufletul omului nu mai are altă dorlntă decât în!I•
tarea spre Cer. - _ _. ··
Moartea vine şi atunci când sufletul culege flftţ
grije bucuriile vielii, căci precum de multe ori se întu:·,
necă soarele înainte de amiază, acoperit de nori; 8$9 ~\
se întunecă viata omului la care a bătut ceasul mortif;
Nu ştim timpul morlii noa~tre, dar ştim că vom muri $1
totuşi ne· purtăm ca. şi cum pururea am trlU pe acesţ
pllmânt. Este timpu), iubitii mei, să ne aducem cât mat
des aminte dl şi leagănul unul copil uşor se transfotm&
în sicriu, când vine moartea, cli tânărul nu are numid
rllsărit de viată, că. bărbatul nu are numai vara, for
omul gârbovit de ani nu are numai toamnă plăcută. Cu·
adevărat zice lov: ,,Pământeanul născut din femele este
cu viată scurtă şi plin de necaz ; Şi ca o floare fnfltJ•
rind cade şi ca umbra fuge şi nu stă" (14 v 1-2).
Iubiţii Mei,
Viata noestră nu este altceva decât <> luptl nelnce•
tatl împotriva morf1i. Luptă şi trudă este viate noastrl
împotriva celor ce nu voiesc fericirea noastra. lmpolrlva
mortii luptă cei cari apără adevirul cu ,crlaul tl cu
graiul, împotriva ei lucreazi cei ceri foo datptate ,1 ·bi,
nefaceri, dar sunt şi oamQnl, oarl. pria 1arl1ul :~r~tl,
graiul lor strici moravurile bune,. ad11061tl ,fttOI,._ f
sufletului. , ., • ' drl I Ir) O, i1h(a,m . ,
, Mulii oameni 1u11t 1rlet1al., I\J,itllN!~>~-· ~• ·- .c..~
""'..,...,"""* rtttrlt> rttttttWPtl#tM·· e A i i l l l & . ~

. 90
aceasta ei sunt în slujba mortii, căci pii.catele aduc
moartea sufletului. Pii.catele împutinează semintiile (Pilde
14 vers 35) şi totuşi multi le săvârşesc, multi furii bu-
nul altora, fac nedrepUitile şi poftele Diavolului, lucrând
pentru moarte. Adam şi Eva crezurlS, că nu vor muri
ascultând de Diavol, dar prin ascultarea diavoleascii au
âlergat spre periciune ! Şi câti nu aleargă spre această
pieire, spre moartea sufletului?!
Câti nu trii.iesc în concubinaj, uitând că fără taina
cii.sătoriei .nu poate fi dragoste şi credinţă între soti?
Câti nu fură din averea altora, câţi nu lăcomesc la
avutul altora, câti nu înjură de Dumnezeu, câte uci·
deri nu se întâmplă fratilor? Datorie mare avem să fu•
gim cu toţii de fapte ca cele pomenite, cari pregătesc
moartea sufletului ! O când aşa de aproape este moar-
tea trupească, vom lăsa noi ca în această viaţii să in-
trăm în slujba mortii? Cunoaşteti istoria lui A visai om
din Vechiul Testament!? Acesta a ucis pe fratele său
Amnon iar -apoi a voit să ia tronul tatălui său David.
Acesta ca un bun părinte îl iartă, dar Avisalom por-
neşte cu oaste împotriva tatălui său, şi .în pădurea Ma-
hanaim, îşi află moartea în crengile unui stejar. Era fiu
de împărat, frumos, minunat, şi cu părul de aur, dar
nu s'a mulţumit cu rolul de fiu, el voia răsbunare pe
cel ce i-a dat viata, era nerecunoscător, îndrăzneţ, stă­
pânit de pofta păcatului, aducător de moarte! Vreţi,
iubifii mei, să scadă pildele rele, păcatele dintre oameni?
Aduceti·vă aminte că . sunteti toti fii · ai lui Dumnezeu
dacă urmati glasul divin şi aveţi datoria să nu 15.saţi a
nu face fiii voştri ca Avisalom. Tinerela nu o prefaceU
în instrument al uşurătătii şi templul Duhului sfânt nu·I
lăsati să fie pi\tat cu vinoviitia. Dreptatea şi adevărul
\ ni le•a arătat Hristos Domnul, să nu ne desbrăci\m de
ele, să nu lăpădăm nfi.dejdea şi credinta, ci să le pii.·
străm luptând cu valurile greuUitilor !
Destul ne este nouă să vedem cum mor oamenii
în jurul nostru de moarte trupească ! Să ne desmeticim·
deci şi să ne ferim de moartea sufletului. Păgânii de
multe ori au dat bune devezl de pregătire, de înarmare
morală in fata mortii. Generalii păgâni veneau cu lţlumf
din rllzboalele purtate, dar nu se -lisau amlgltl de bi•
- ----~....--------·.~.._..........
_I'!'.·•-··,_,_""""''""4..........._........,.,._.~--,
9f
ruintii, căci un crainic zicea biruitorului când . mergea
spre casă : ,, Nu uita că vei muri ! "
Ptolomeu, împăratul Egiptului, ori unde ·mer,ea,,
ducea cu sine un· cap de om omorit, un craniu, pe
care. un servitor îl aducea împăratului chiar când era
la masă şi îi zicea : ,,lnăltate împărate, şi tu vei fi aşa I"
--···- Despre patriarhul Ioan Milostivul (sec. VI · dopa
Hr.) se spune, că în tot locul purta cu sine· un sicriu,
iar diaconii săi i-l aduceau adeseori şi ziceau: ,,Prea
Fericite, vă aşteaptă sicriul". lubitii mei, să nu ne amă•
gim deci că putem trăi ori cum. Să te gândeşti tinere,
care înfloreşti· în primăvara vietii, cât de curând vine
vara după primăvară, apoi, vara, toamna şi iarna ! Tu
cel ce eşti în floarea bărbăţiei, nu vezi cum vine toam•
na care usucă florile şi plantele şi cât de curând - cad
frunzele, venind iarna cu lintoiul ei ? . J
Să nu ne ami'igim că noi vomr--ăoliândi lumea şi
să Unem minte ce zice Ieremia proorocul : ,,Erodiul
a cunoscut pe cer vremea lui, turtureaua şi rânduneaua,
păsările Iarinei au păzit vremea lor, iEr norodul meu
acesta n'a cunoscut judecătile Domnului" (Ier. 8 v. 7).
Privind la scurtimea viefii, căderea frunzelor de
primăvară în vremea toamnei, să ascultăm de chemă­
rile lui, să ne îndreptăm gândurile, simlirile şi faptele
sub poruncile lui Dumnezeu, care anume laso descura·
jati văzând scurtimea viefii şi secera mortii.
Pe vremea proorocului Ieremia vrăjmaşi venit-au
să atace Ierusalimul şi cu strigare strigat-au locuitorii.
lui : ,, Vai nouă că s'a ple<'at ziua, că se sfârşesc um•
brele zilei" (Ier. 6 v. 4). Ei strigau de frica atacurilor
în timpul noptii şi aşa trebue să se teamrt păcătoşii de
urmările rele ale păcatelor întunecoase, dar frica Dom•
nului; adaoge zile (Pilde 10 v. 28). Frica de Dumne•
zeu lungeşte zilele şi alungă frica de -moarte, de care
nici nu trebue să ne temem dacă suntem virtuoşi căci
zice Psalmistul: ,, Că de voiu şi umbla în mijlocul um•
brei mortii, nu mă voiu teme de rele, că tu cu mine
eşti" (Ps. 23 v. 4).
Dar deşi nu trebue să ne temem de moarte ca
buni creştini, ştiind că vom dobândi nemurirea, totufl
să ne gândim Ia moarte cât mai de multe ort. Zice ln•
m::m '
'f ,_ ,.;..h,._,F_:l.'.;

92
teleptul Sirah: ,,Intru toate cuvintele laie adu·tf aminte
de cele mai de pe urmii ale tale şi în veac nu vei pi·
~ălui" (7 v. 38). Să ne gândim cil ziua de azi este
poate cea din urmi pe care o mai triim. O boali, o
nenorocire ne apropie aşa de mult de moarte, în cât nu
trebue sl uităm di în orice clipa putem muri.
Şi ar fi îngrozitor sli murim în picate. Oânditi•vă
la cuvintele sfântului apostol Petru : ,,Şi de vremece
dreptul abia se mântuieşte; cel necredincios şi păcătos
unde se va arăta? Oânditi-vă ci Dumnezeu nici pe în•
gerii, cari au, greşit nu f·a crutat, ( 2 Petru 2 v. 4 ).
Urmati deci pilda corăbierilor, car, aruncă şi aurul din
corabie, când corabia e în primejdie de scufundare. SA
luafi toate lucrurile ca din mâna lui Dumnezeu, s5 mul-
tumiţi şi să vă aducefi aminte di f5ră Dumnezeu nu atl
avea nimjc şi să folositi cu temere oe aveţi ca unii cari
aveti să dati seama. Dacă aşa faceţi, linişte vetI avea
în fata morţii. Dacă vi temeli de Dumnezeu moartea
va fi voull un vis tlicut, şi o cldere lini din pomul
vietli plmânteşti. Ciiderea frunzei de toamnli îi aduce
aminte omului de inflorirea primfi.verii, iar moartea tru•
peascli ii aduce aminte de înfiere şi de vJata veşnică.
~ntul II arie fu întrebat în fata mortii, cum se face
că este aşa de liniştit? Sfântul rftspunse : ,,Sunt liniştit,
\f_Jv-~ fiindcă 70 de ani am slujit cu credinţi Stftpânulut şi
\: Dumnezeului nostru". Vă doresc tuturor viată sufleteascli
înflorită şi plinii de fapte bune ca şi voi în lintşte şi în .
hainii de nuntă s§ putetl întâmpina pe Domnul nostru
Iisus Hristos, când va veni s§ judece lumea Amin.
g g __ Li@Wţf
g -· *- 2$.@- g:
Predica a XIX-a
Despre lnvierea Mortilor:.
,,lu •cum. Hrijltos a'a 1e1.tl•J ~
motfl ; începătură celor adormii! • a
l}L , ficat. Că · de vreme ce prht om •••
;:,.--- făcut moartea, prim em ,t Înl"-fftt
morlilor. Că precum întru Adefll ·lofl
mor, aşa întru Hristos toll vor lnvfa•.
(I Cor. c. 15, v, 20-:l~
Iubiţii mei fii sufleteşti, ~ ~
Cea mai mare, cea mai perpetuA şi cea mai adânc
nelini,moare întrebare, pe care nu o poate oceli .-tel
un suflet din lumea aceasta este întrebarea, ce urmeazl„
oe se întâmplă după moartea omului?
Ig_ vechime 1e- zideau cetăţi năpraznfce pe v4rfurl
de munti, fiind încunjurate cu ziduri grozave şi ferite da
duşmani prin prlpastii infiori\toare de nici paserlle nu
puteau pătrunde acolo, dar întrebarea despre soarta
sufletelor dupa moarte se urci\ şi acolo şi turbura •"
dâno sufletele vitejilor, cari locuiau acolo.
lmpărafi puternici, filosofi şi invifati cu mare re~
nume, precum atunci, aşa şi azi nu pot sclpa de marea
întrebar.e, ce urmează oare dupA moarte 1
Napoleon, marele impftrat, contemplând minunatlll
cer Ttîsfe1af7rt' Egiptului, a întrebat pe marele fnvatat
Monge: ,,Cine a fiicut toate acestea 1•, simlind ca este
Dumnezeu, înainteo căruia va trebui să·şl dea sama de ·
faptele sale dupi moorte.
Renumitul scriitor Goethe a zis: ,,Credeti ci mie
îmi poo~ Impune un cosciug ? Nu ! Nici uq om zdra""
vin nu poate si•şi Jasli rllpiti credinta · în eemurife. Nu
mă pot lipsi de fericirea de a crede în viata veefafal, ·
ci mai bine zic cu Lorenzo de Mediei ca toll acela,
cari nu sper! în viata viitoare sunt deja morii şi la
viata aceasta."
Platon, mal'ele filosof spune: ,,Ca sa negi . ....,.,
'----- J
 94
rlrea suDetulul, trebue mal lnt41 sl•tl pierzi uzul mintii."
Filosofu~ afirmi ci: ,,sufletul este de naturii
spirituali şi de aceea nu poate pieri."
Unul dintre cei mai reputafi medici, fost rector al
unlversităfii din Viena Dr.. Hyrtl, întreaga lui viată a
mărturisit că crede in nemurirea sufletului. Tot această
credintă o avea şi marele general Moltke.
Am citat pufine exemple din cele nenumărate ca
sii vedem, că nici în vă falii, nici neîn vătatii, nici bogat ii,
nici săracii nu pot să ocolească întrebarea că ce va fi
după moarte. · · <le viata dobitoacelor. Viata omenească fără adevărul
______- La .această, atât ·de însemnată şi generală între~
bare aş dori să vă răspund azi, iubitii mei fii sufleteşti,
f&/JJ.. · nu bizuindu-mă pe puterile mele proprii, ci pe ajutorul
lui Dumnezeu.
---
ln primul rând ar trebui să ne dea certitudinea
despre continuarea viefii noastre după moarte aceea ce
vedem cu ochii. Cum s'ar putea numi altcum fenome·
nul, ce se petrece iarna cu pomii şi cu florile, decât
moarte. Pomii desfrunzifi şi trişti nu ni se par ca nişte
morli ? Florile, cari ne-au desfătat ochii şi sufletul când
se veştejesc şi se usucă nu sunt ca nişte morfi ?
Acelaş regret· ne încearcă sufletele şi în fata na-
turii noastre ca şi in fata unui om mort. Chipurile sunt
aici, dar a dispărut via/a. Dar cine ne-ar crede dacă
am spune ·că nu mai vine primăvara, când şi pomii şi
florile vor reînvia iarăşi şi vor străluci iar de viată şi
de frumsete? Nimeni. Cu toate cii brazda, în care arun•
căm toamna bobul de grâu în .raport cu micimea lui
este un mormânt mai adânc decât groapa omului, şi
stratul de zăpadă, care acoperă florile in raport cu înăl·
timea lor este un munte adevărat. • Este credinţa gene·
rală că pretutindeni în natură după moarte se începe
o viaţă nouă. F,ecare iarnă, fie cât de groaznică, . este
un mormânt, din care răsare o nouă viafă, primăvara.
Viata odihneşte şi nu piere în mormânt şi chiar prin
mormânt îşi ia alt început.
, Dela ·legea aceasta mare~şl neînfrângibilă de ce· ar
face exceptie chiar numai omul, a cărui · principală ca•
racterislică este tocmai o nesătioasă sete de viata. •Cum
s!ar putea explica faptul, di oamenii ln toate ·vremurile
.. L U:<llt?A'W#, 44 ➔
au crezut ln viata vecinici şi ln lnvlarea mortllo",_..)
cum dovedesc aşa de clar mormintele lor. 01ta,111afa
îngropat cu caii şi armele lor. Puternicii popc,arelor,
s' au aşezat în mormânt cu tot ce au avut mal dr~g. · ..
Dar dovada cea mai mare o avem în însăşi fUnte
noastră, care se îngrozeşte in fata mortii vecinice fi
nici nu poate concepe viata fără învierea mortilor; pen•
trucă altcum dacă nu ar exista o judecată dreaptă, la
care atât binele cât şi· răul să-şi afle r!spl~ta .cuvenit!,
viata omenească ar. fi vrednică de plâns şi mai prejos
vietii vecinice se prăbuşeşte dela sine, pentrucă toată
buniHatea şi toată frumusetea acestei vieti se sprijină ca
pe un temei puternic chiar pe învierea morţilor. Insuşl
Apostolul Pavel zice, că dacă Hristos nu a înviat din
morţi, atunci zadarnică este propoveduirea noastră.
Sigur pentrucă fără învierea, Domnului şi fără învierea
pe care ne-a făgăduit-o noul, · cade dela sine piatra
unghiulară a adevărurilor mari, di. noi avem un părinte
iubitor in ceriuri şi avem o asemănare cu El.
Cei mai mari necredincioşi .s' au oprit şi i;'au spăi·
mântat în fata lipsei de credinţă în viata vecinică.
~ Straus~, un mare tăgăduitor ol credil)tei în Dumnezeu
recunoaşte singur, că viata fără credinţa în nemurire
este ceva trist şi îngrozitor. Filosoful ateu Shopenhauer
zice despre viata omeneasca cfi este o afacere, care se
încheie cu deficit şi nu e altceva decât o fugă con•
tinuă pe cărbuni înfocati. Popoarele sălbatice ca şi
cele mai culte, toate au credinta în nemurirea sufletului
şi din acest fapt putem conchide, cfi nemurirea -;ufle•
tului este o realitate, pentrucă un om ori o sută de
oameni se pot înşela în credinta lor, dar milioane şi
milioane de oameni nu pot crede secole dearândul în
himere şi iluzii. .
· Dar dacă ne-am îndoi în tot ce ·vedem cu ochii
şi în tot ce auzim din glasurile istoriei şi .ue .ştiintei
omeneşti, nu ne mai putem îndoi în ceeace.spune ,însuşi
Domnul nostru Iisus Hristos despre moartea şi invierea sa.
„Nu spuneti nimănui ce ati văzut pâni când Fiul omului
se va scula din morfi" (Matei, c. 17, v. 9). ,,Iar duplice
voiu .. învia, .voiu merge mai înamte de vpi in OaUlela„
• e fflOt tt t-e· -=-•
 ,W1-
96
(Malei, c. 26, v. 32). ,,Putin şi nu ml tetf. vedea tf
iarftşi pufin, şi mn vetf vedea când merg la Pftrintele
meu" (Ioan c. 16; v. 16). ,,Eu sunt calea, adevărul şi viata"
(Ioan, c. 14, v. 6). Toate mărturiile au ·valoarea carac•
terului care le face. Diavolul şi oamenii i•au îmbiat, -.
precu~ citim în sf. Evanghelie -Domnului nostru Iisus.·
Hristos toate mlririle şi toate. avutiile omeneşti dându-i
cea mat mare cinste când au voit să·I proch1me de
împArat. Şi Fiul Jui Dumnezeu în loc sft primeascli toate
strilucirile p5mânteşti a primit moartea cea mai groaznicn~
moartea pe cruce. Ori cât am diuta în istoria omeneascP p
nu am gftsi bunătatea, iubirea şi mila în mod aşa de
desllvârşit cum le gftsf m în chipul Mântuitorului. Nici
cea mai scepticll minte, nici cea mai rea inimii nu se
pot îndoi în adevftrul spus de cel mai mare caracter al
lumii; care a fost Domnul nostru Iisus Hristos.
Dar noi avem şi ~he materiale, cari ne fac absolut'
sf guri pe faptul lnvler11 Domnului.
Vechii Evrei li urau, de moarte pe Iisus Hristos şi
· de aceea eu luat cele mel severe mlsurl de prigonire
contre lui. DupBce l•eu rlstlgnlt pe cruce. şi trupul a
fost pogorât în mormânt, l-au pecetluit şi eu pus cea
mal severii paza. Cine tşl poete închipui ci vechil Evrei
ca sli distrugă creştinismul în foşe, nu au cautat cu dea•
mfinuntul tot pl§mântul lor ca să arate JumU trupul lui•
Iisus ca o dovadli palpabilii cli nu e~te drept că a înviat.
Aceas15. dovadii, dacli o putem avea nu ar fi sdipat·o
din mâini pentru nimic în lume. De ce nu au fficut
lucrul acesta 1 Fiindci nu puteau, nu aveau de unde
sli scoaUi trupul înviat, ialli rfispunsul liniştitor. Daci
ne-am pune pe punctul negattunii pânl în sfârşit, atunci.
ar trebut să tftgliduim tntre.:Jga istorie omenească, care
s'a petrecut înainte cu 1934 ani. Istoricii ne spun ins~
cn. ei au ~ovezi scrise şi merQând din treaptl in treapti.
ei ne·ar dovedi adevfirul. Şi istoria sfântli face acelaş.
lucru, pe baza documentelor sodse ne arată şi ne do·
vedesc adevărul învierii Domnulut.
Biserica creştini ·decAnd s' a nl!lscut a mers ln linie
dreaptii şi nu s'a întrerupt şi nu s'a stâns nici odat~.
Pornind dela bisericile creştine .de azi vom merge din
treaptll în treaptfi pini la primele .biserici creştine şi
♦ 4 -· OA- -
plnA la sf. Apottolf, cari au fost maNo11 . &tul',rl al
Dtlmit'âlul lfslls'Httstos tn,fat şt au nutrit inodtfe gtodţll~!:,
flet:sr~ dintre ~l att!st&nd acest edev~r. N'u ft\trl ·pcj..._ •
existe nici 'O tndotelâ di Iisus Hristos ·a tt1lfâl dii\ nitfflll
şi ne·& chezăşuit şl n<>tdi tn-.terea. ,,CA tn'artt pc9ortt
din cerluti nd ta sft. fac voia ttted, ci •olă ttcehfla, ~
m'a trimis pe mine. Şi aceasta este voia aceluia ddtt •
ti'lthls. pe mine a Tatălui, ca tot ce ttti•a dat mie . ~I n~
pierz dintrînsul d să•l înviez pe el în t1ua ce11 tle
apor' (Ioan, c. 6, .v. 38-39). . . .· . ·. ..
Tot Domnul nostru Iisus Hristos ne-a lumlnat tlespte
starea noastră după moarte în rftspullsul s5u dat Sa•
dueheUor : ,, V5 rfităciti neştiind sctlpturlle, .nici puterea
lui Dumnezeu, cli la înviere nici se însoarli, nici se
mllriHi, ei sunt ca îngerii tul Dumnezeu în ce~iu~i, Iar,
despre învierea mortilor nu aţi cetit ceeace '\'1 s a ~
de Dumnezeu zicând: Eu sunt Oumnet'eUI lui Awaam
şi Dumnezeul lui lsae Şei Dumnezeul lui tac~b. t,Dnm~·..i
zeu nu este Dumnezeu al mortilor, ci al viilor (Ma~,
c. 22, v. 2lJ-32}. Şi Apostolul Pavel ne spune: J/Fra·,
tilt>r, nu voesc sfi nu ştiti voi pentru ceice, au adorfftlt,.
ca să nu vă întristati, . ca şi cetlal(i cari n au nft'deJde~
~ntrucli de cn;d'ei'rt di lfsus a murit şi a înviat, ftşa şi
Dum~ezeu pe cei adormiti întru Iisus, adttce•i-va impredl'
cu El . . . CA tnsu$ Dotinnul tntru poruncă cu ,otas;,ul
arhanghelului şi întru trftmhita lui Oumne:teu. se. 'V1l ~;
gt,tt •din cer 'Şi cel morţi · întra Hristos vot invla 1nl61 . ,
({ T-es. t. -4, :+. 13-·:1.6).
,,..>
i;;~ mei Iii sull«eşt;, .
Nu moarh?a tste groiavă, cl jadeta~, c~ va. u~:
după moarte, pentrucă iată ce zice Domnnl .~stttt .ţtsts•
Hristos:. ,, Când va veni Fiul omului tntra rn4§drea 11a tl
toti sfintii slii fnţJeri 'CU dftnsui, atttfiti 'f8 şetle,I PI, h-o•
noi mlfrlrU sa~
Iar când va verii Fiul Otnulm !illtu 'Sit-' 81, 1' t~I'
slintH în~ cu D&ttsul. ·abiftcl va ţ;ecft,a ţ,e, ~~. :e._•
vei Salt?. · ' · · . · · .
Ş, se vor aduna. ·lJtt\trt~tt· Tuttt toate ·M=~·tJ.,:
despiir1i pa '~âtrşft tuml ile·· alttd, pret:um· ~ · ,... 1 ,: ~
im· otle din ieîi. · · · ·· · · '' · ·· · · · ' • ...
'
 WfZ q •
*· 4 1_41
98 99 l

Şt _va pune. oile deadreapta Sa, iar iezii deast8.nga. vom fi ca actorii, cari trebue s5 se desbrace de toate
Atunci va zice _Impliratul celor dea dreapta Lui : ve• podoabele de pe scen5 şi să rămână cu hainele lor
niti binecµvântatii Plirintelui Meu, moştenili împăriitia proprii aşa cum sunt.
care este giUitii vouli dela întemeierea lumii. Să nu întârziem nici un moment s5 ne cUldlm faptele
.. Cii · am · fllimânzit şi Mi-ati dat de am mâncat, am noastre nu pe invătăturile înşelătQare şi rătăcitoare ale
însetat şi Mi·ati dat de am bliut, strein am fost şi M'11ti lumii a _:esteia, ci pe temeiul·· adevărat şi netreciitor al
primit. . . invierii mortilor ; oricât ar fi de atrăgitoar.e frumusetlle
Ool şi M'ati imbrlicat, bolnav am fost şi M'ati cer· şi plficerile acestei lumi noi să avem pururea în vedere
cetat, i., temnită am fost şi ati venit la Mine. judecata .din urmă, care . va fi neciUfătoare _şi. dreaptft
Afunci vor rlispunde Lui dreptii, zicând : Doamne, aşezându-ne pe veci la locul ~pe ·c;:,~r~ ii meritii01. Viata,
când Te·am viizut flămând şi Te-am hrlinit? Sau însetat aceasta este un . singur strop·. <,lin "marea vie/ii, . care.
şi Ţi•am dat de ai bliut? urmează după moarte. _Viaţa· aceaşta este o .singură'.
Sau când Te·am vlizut strein şi Te-am primit? Sau clipă din eternitate. Viata aceasta este un mic şi dispa-:
gol şi Te-am îmbrăcat? rent început din via/a fără ,de'" sfârşit după moarte. · .
Sau când Te-am văzut bolnav, sau în temnită şi am Acest adevăr mare, ca un . soare . cu lumină veci•.
venit la Tine ? ·· nicii, trebue să pătrundă viata noastrii, fîţ · pentru noi,
Şi riispunzând lmpliratul va zice lor : amin zic vouă : fie pentru familia no~stră, fie pentn:1 s~cietatea mare.
întrucât ati făcut unuia dintr'aceşti frati ai Mei prea mici, omeneascii, în care triim Ainfn.
Mie ati făcut. · · ..
Atunci va zice şi celor deastânga Lui: duceti~vli
dela .Mine, blestematilor tn focul cel veşnic, care este
glitit diavolului şi îngerilor lui.
· Că am fllimâ11zit şi nu Mi·ati dat să mănânc, am
însetat şi nu Mi·ati · dat să beau.
Strein am .fost şi nu M'ati primit, gol şi nu_ M'ati
îmbrăcat, bolnav şi în temnilli şi nu M' ati cercetat pe Mine.
Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne când
Te-am vlizut flămând, sau însetat, sau strein, sau gol,
sau bolnav, sau în temnită şi n'am slujit Ţie? · -
Atunci va riispunde lor, zicând: amin grăesc vouii:
intru cât n'ati f6cut unuia dintr'aceşt• prea mici, nici
Mie n'ati făcut.
· Şi vor merge aceştia în munci veşnica, iar dreptii
in viată veşnică. (Matei, c. 25, v. 51-46).
Că vomaveapartede viata vecinică esteabsolutsigur,
dar prin faptele vietii noastre vom hotărî noi înşine lo-
c.ul sau deadreapta sau deastânga lui Dumnezeu .. De
aceea marea întrebare, ce va urma după moarte să
Dll ne mai neliniştească, din contră să ne .preo.cupe zil·
ntc întrebarea ce loc vom , ocupa în „viat4 ·ce~ vechtică.
,rJ::- Sf._ I~~ invatli că noi tC?li după ~o.arte.
j:,

..... rcttl#
 ţ P! Ol- ;qş
@uz;

J1redică a Xî;.ă
-·, H~il)re vitttA vecUor -·
C!"
~H
~~şiiL e~~ftţiJ
flbn
ide ~~iltt t:tt
îi\crricişiireil
Hi \ihor strliz}, pe
'$1 ffilpfejnUlit, esM r@tcăt& 'o slAnl~
ţrUce: !ţµti a~S ~r~~, . p~ ~'spe~â de J>ialrft; pt! căre
stft eş~zalli, .stin\ it:i.1~ ttee's\e c\ltţnlli mihu:r\~te ·: CA„
lhthf~ţe, .ad'u:.ti 'ân\liî\e ci . dle lume~1i .suu\ tre'clift)~te
~~ ~?hţ~b~ţib~!!~. V~$lii·c e'sru îi\n\\\il Drtllineteu ş\ cel
ce hmie !ll)l'~:;~
Cât ~ .· •. . . ~· \ut~rvă1rul ~\:es\a, dar în 'câÎea lui
~ îtştti'n mii ş\ ~ii tfu pfedici ~ cătr~ bâhtent l'n sli~
fletul omului este ca şi th t\âtu'r~ uhd~ vedem 'c5 fiec'âre
razii de luminii este însoţită de un petec de umbrit O
de câte .ori . nu răsare în mintea noastră un adevăr„
care nu peste multă vreme este înlăturat şi tinut de-
parte de o mulţime de neadevăruri. De câte ori nu
simlim in inima noasffli un sentiment bun şi curat, dar
pornirile rele nle firii noastre se aruncă asupra lui, ca
să·l sugrume. ·Şi de cele mai multe ori vrem binele, dar
ispitele suni mai tari şi în locul binelui pe care l·am
voii facem riiul, pe care nu l-am voit. ·
Peste toi, noi simtim chemările sufletului nostru
spre altă lume, a dreptătii, a adevărului, şi a binelui„
dar lumea aceasta cu glasurile şi chemările ei întunecă
glasul sufletului,· legându-l de plăcerile păcă1oase ale
pimântului
De dind există omul pe pământ, a avut o credintă
puter!licl .în lumea viitoare, care urmează după mormânt.
Popoarele din vechime ca şi cele de ·azi, începând cu
cele mai .culte până la popoarele, cari petrec în sălbă­
ticie„ toate au credin/a instinctivă în o altii viată, care
ia raporl ~11. -.iata aceasta scurtă, spinoasă şi trecătoare
~a fi Yednic&, fărl de .scârbă şi suspinare. '
, D.- tr~bue si recunoaştem că această credintă în
vla_~a vecinici are cei mai crunti duşmani. După moarte
 --~-------"!"!"'™. . .-""'I,_.,__..........,.T..,1-, -
102
' '
om' est~!·
ln egal Instinctul nutrfrli ca şi Instinctul
după ter_fcirei Cum a putuf. sftdi Dumnezeu cel vecfnltj
instinctul fericirii 'în orrî · fără sli·i deâ · şi o realizare ?
lnsUnctul 'de ·fericir:e ca şi instirictul dreptătii •şi al fru.:
mosului în :om tri h1mea aceasta nu se. poate sâtisface
decât din când în: c&rid, deşi el tinde spre <> comp1ed5·
satisfactie. · ultimă, la care drepfii se vor aşeza la dreapta TaUUul
. ce 'nfolt greşesc oamenii, cari afirmli că creştiw
nismul este o lege peste firea omului, fiindcă acesta nu
Poate realiza postulatele lui. Adevlirat că nu le poate
să I~. r~aţizeze i~tegral,. dar tinde cu toatii puterea spre
realizarea lor. Dacă creştinismul nu se potrivea cu fi-
rea omeneasd§ 1 el · era respins dela început, dar rioi
vedem dimpotrivă că el· s'a rlispândit şi se rlispândeşte
şi azi .între oameni' ca un semn· cli mai este şi o altă
viată după viata aceasta pământească, unde această sete
nepotolibiUi va avea· ·deplină satisfactie.
Ce . rost ar avea conştiinta omenească? De ·ce
există frica şi mustrarea în sufletul omului, dacă nu ar
exista de fapt răşplata faptelor .aidpe pământ şi dincolo
în viata v~cinică?. Silîltirii . cu totii, că viata· aceasta · pă·
;- ,: • ~ • \ 'i' . ( ' ' ' ' ,t ,I; • •
i::n~nteascli este c~va nemteles cu plirtile ei bune şi rele> ·
cu virtutile şi crimele ei, ea ni se infătişează ca paginile
prime ale unei cărli, cari" sunt neintelese fără partea-
mare, care îl urmează. Cu totii' avem senzatia că viata
noastră cti greutăt Ie şi mizeriile ei. este de multeori ceă
mai mare pedeapsli nemeritată şi dacii nu s'ar continua·
ar fi cel inai brutal şi cel mai nedrept act ce 'se poate
închipui. , · .· ·-
. O neinultum.ire profundă şi o revollli îndreptătit5 ·
ne·ar' putea cuprinde pe to}i, dacă armonia pe care o
vedem în natura mare, care ne înconjoară, num•ăi în
viata 'noastrii arlipsi. De zece ori inai fericit a,r fi ani·
malul, care nici o. dată 'nu se duce să plângă la mor-·
mântui mamei sale~ decât noi oamenii, cati ne prăbu­
şim ·sub durerea ce o simtim la cru~ea mamei noastre-·
şi ,credem că mai este o întâlnire cu dânsa în . viata
<;ealaltii. · · · · Credinta în viata vecinică nu numai cil este ade•
·' Ttebue să ne coborîm cât mai adânc în iadul ne•
cred.iniei Cli' să' 'sfmtiin toate grozăviile . ei ca apoi sl
simtim iarăşi frumusetea cuvintelor · lui Iisus Hristos : ·
\,~\..........,..,...... , . --~-,.,. ..-·-- '. ;""'"h"!",'
\
. '
\
.Aceasta este voia aceluia ce m'a trimis pe mine, -~
\ tot cfne vede pe Fiul $1 crede întru el s1 ·albl TliL•
\vecilor şi eu îl voiu învia pe el în ziua cea de · apoi •
\ Hristos este mărturia noastră cea mal .buni despr•
~ata vecinică, Hristos, care a murit pe cruce pentru
~devărurile propoveduite, ne asigurti că este o Judecatl
tţa· împărătia ceriurilor şi păcătoşii la stânga, in chinurllt
iadului. ,
Mântuitorul răspunzând Saducheilor cari. nu credeau
în înviere, a zis: ,,Şi cumcă se vor scula morlll şi
Moisi a arătat la rug, precum zice : Domnul Dumne-
zeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul
lui lacov. Deci Dumnezeu nu este al mortilor ci al vll-
lor, că toti Lui viază" (Luca 20 v. 37-38).
Ori, dacă înviem nu înviem ca iarăşi să murim,
căci Hristos ne pecetlueşte credinta noastră în viata cea
vecinică, când zice : ,,Eu sunt lumina lumii, cel ce•ml
urmează mie nu va umbla în întuneric ci va avea lu·
mina vietii" (Ioan, 8, 12). Şi precum Domnul nostru Iisus
• . . ,
Hristos ne vesteşte ca un mare adevăr viata vecinici,
aşa ne atestă şi apostolii săi. Sf. Apostol Pavel zice :
,,Căci noi to(i trebue să ne arătăm înaintea scaunului
de judecată a lui Hristos ca să ia fiecare după cum a
făcut în corp, bine sau rău" (Il Cor. 5,1 0 ). Sf. Apostol
Iacob ne îndeamnă : ,,Drept aceea, fratii mei, fifi ln•
delung rftbdători până la venirea Domnului" (c .. 5 v. 7).
Sf. Apostol Petru ne spune: ,,Bînecuvântat fie Dumne•
zeu şi Pllrintele Domnului nostru Iisus Hristos, care
după mare mila sa ne-a renăscut spre nădejde vie prin
învierea lui Iisus Hristos din morfi spre moştenire ne•
stricăcioasă şi nepătată şi neveştejită,· păstrată în ceruri
pentru voi" (I Petru, 1, 3 _ 4 ). Şi in fine sf. Apostol Ioan
grăeşte astfel: ,,Acestea am scris vouă celor ce ere·
deti în numele Fiului lui Dumnezeu ca să ştiti cil avetl
viată eternă şi ca să credeti în numele Fiului lui
Dumnezeu" (1 Ioan, 5, 13).
vărată, ci este şi plină de mângâiere şi întărire pentru
viata noastră. ln jugul greutătilor şi amărăciunilor Tlelll
nu suntem părăsiţi, ci Dumnezeu cel vecinic ne lntl•
• • . ,, ci •
,L„l.(6ift
.v-4
tti
■ I ■-- -
_____________.......--~--;r, "14 ..Rf"\fd'-'F!hf""'·-s ,-...,.......=,----,.·•-··-

,104
)
reşte Qredlllta şi nfidejdeo în ~,orJ(zrile. pentru Jl r~pUr;a. /
binele, adevărul şi frumoa1-I; nq :ne cheltuim PllferiJft 1 ·
zadarnic, fiindcă Qchiul lui Dunmeiel.l ne vede şi ne ajutij, /
Deaceea noi mq:ncim şi ne mde lim in credinţa că;
după aceq.stă viaţă plină <!e scârbe, dureri ţ-i supărăr~ Predica a XXJ-a*)
va urma un loc IIJminat, un loc cu v~rdeato, un loc; dt - Des11r, 1l»iir,~ hli Jlump.••--'ff ._ ".
odihnii, de unde ou fugit dqrereo, intristarna şi susp(i /nalt Prea Sfinţite Stăpâne, 'l
nenea. CtJ această credinlă în suflete sli µe foc~m dJ, Prea Sfinfifilor Părinti,
toria, ştiind că muncim pentru vecinicie. Prea Cucernici Părinti şi Fraţi,
Amin. •
Urmaşii sfin.tilo.r ţJpo~.to. li, ep. i~c.Q{>i.i ş•i.. pr,aQ. .f». .fl,.
aproa~-~ de ant cuc;eresc: p~mtru HrJsloş piiJji,rd~le
şi miliar~~ de inimi ale oam~nilQr r lll tQt timpuJ a~~!:$\A\
nemiirginU~ bunăt@te 11 Iul D11m11~zet1 revftr~fltu·s' ll Cf,
un fluviu binecuvântat, dând viată şi ocrQtlnd viatş ~n,fle~
t~~că şi lrtJpei\Sco. Prin t!P®Jol«ţhd pNotiJor oontopjfu-s'a
voJnta ml!ltora,. cu vpinJ4 hd Dumn~i~u, inixno ~j YQfPb}
lor legab,1·s'4 de Cer. PriJl ~l ppQstol~sc IDJJI~ stJffcl~
au fost împodobite cu imhflţJrnintea Iul tJri~toş, d.W'
şi m11i multe t\l f9şJ m~ntµite din l)e~,ia p~cş~loP. .
P~-ne Do,tmJut, sl . iqţel~gem şi noi slqjttorii Ţ~i
trlria hi.rqintei )Qr, fă·pe J.)qi,ptne sti piitrumlen, fqpw·
apostpJjei lor, .i,Jµtft·ne sJ fim şi noi c4 pes.ecuii . 4i»
Oalil~ia, Ga al dupJ zadar,iic.e . şJ osteµjtoar~ jncerc.fid
de ţpceriri de oameni s5 col)tinqffm JPuµc11 nop,,trij~
J'•foj ştim Doamne, cfi 1500 de JtQi 41J trebtJit p1nr
tru cnJăuzir~a spre cer , popo.ruJui evre~t?c şi c~ rqJ>IJJ
tău Moise nu tt QbtiplJl islmndii ţlepJi.p,j, w,r A D~~jdujJ
întru veşnicia Î,f.Jf /\ceJa •P~ .Qlrj i·• ~ş din f½ipt ••fle•
teşfe A\l riţ,nas tot rnbi şi s'au iµ~JJ.iJJ#lt Jn Jdolj, d4r
i:ieamul nostru rom4J>.eşc 'sub CQJlQttc~rţa npoşţ9JHor ş~i
~leş,rgă spre Tine D11mneze\lle. Şi ci~şsJ11 g fJQvedim
noi fraUlor prin 9ândur;,e, ţuvintel~ şj fapteffl JJ.~aiţrf:?,
ŞJrămţ>şfi noşJri jlQIJlaQi fte•a11 }lsat m9şJe:q.Jr~4 t:rk
vjJizatlpnµ, fJ sotjetlitii orqaniz,te, • .stptpJJ,Jj Jm-i'1ii; pl f
omului cuceritor. Istoria ne arată că pânft cân4 • #~J:iih}I
un cef 5ţ~op romon c,i soldat 11rav, c9hprJe}ft romane
şe remc~6(J şj cmar dJJpfi infrâng~ri Î.Su:>ţi~ij. vprb,e~ df
~~ercjh,1ş J'Oll)t,.n.y_ş. A.rµişftJ pµpjţij • lpi 4J1Il>4J o lijlf~ru
la Za.tnf> o şingur~ î,nJfn!J~J:.e şi n'El Jnaj ~tjs._t.
•t îfmdă î11 eate4rala clin Sibfu 1n. 29 Oct .. 1'934.

106
Deci strămoşii romani au dat naştere miracolului
roman. Grecii cei vechi au modelat arta şi ştiint a, en-
glezii au devenit cuceritorii mărilor, germanii au devenit
meşterii tehnicei, .· nu~ărând şi nisipul mării, francezii
reprezentanti ai spiritului · subfiJ, iar noi românii ne·am
plăsmuit suReml din dragostea evangheliei şi până când
în alte tări materialismul cântă cântece macabre, noi
ridicăm biserici mai multe decât orice nafiune.
Adevărul acesta ne dă sentimentul liniştor, că sun-
tem pe urmele voinfii divine şi că neamul nostru îşi dă
seama de răspunderea ce o are în fata lui Dumnezeu,
căci nu zadarnice sunt pildele cu potopul, Sodoma şi
Gomora, nu. zadarnice sunt nici groaznicile cataclisme
de azi din Japonia şi din alte părfi ale lumii, dispărând
otaşe şi oameni. .· . . . .
· Nu zadarnfo s'au dat pildele lui Noe, Avram, Isac
$1 Iacob, căci pentru a: trezi pe oameni din somnul
plicatelor· a. trimis Dumne·zeu pe prooroci, pe Măntuito­
ru), Pt' sfinţi şi pe mucenici. ·
.• Ca ·şă vină Hristos şi· împărăfia lui a fost toată
truda sfinfilor .·.· apostdlf şi a urmaşilor lor. De . dorul
birtlintei lui Hristos s'a pocăit şi apostolul Petru, de
acelaş dor cuprins a sfa:t 2 zile pironit pe cruce st·
apostol .Andrei, ca poporului şi de acolo să propovădui
iasci. Acest dor _a ataşat de pieptul feciorelnic al Mân-
tuitorului pe sf. Evangh~list Ioan, cu acest dor a stat
în ·genunchi apostolul lacov, ori de câte ori se ruga şi
prin aceasta ranele s' au înfrăfit cu genunchii lui.
. Şi ce să zicem de sf. apostol Pavel; care a fost
legat în lanturi pentru Hristos. ~ Aceasta este o mare
cinste, este mai mult decât a fi rege ·sau consul, acea-
sta trece orice demnitate. Nimic nu este mai de cinste
decât lanîurUe · pentru Hristos; decât lanturile . cari au
îngreuiat acelea mâni. A fi leg·at, a fi închis pentru
Hrisfos este mai sublim decât a fi apostol, învăţător sau
~vanghelist. .• · pe Dumnezeu a lumina mintea să vedem că. în lupta··
· · .•• Pe vremea aceea temnita era mai majestoasă·
decât un palat împărătesc, căci un detinut pentru Hristos
era locuitorul et A fi legal penlru Hristos .este poate mai
mult decât a· -sta de-a dreapta. Dom·nului şi · măi bine
decât un Ioc pe cele 12· tronuri •••. Q„ dacă ml~s•er da
-...- . , ..,.?-* # L 4 l4 . A . 4.E 4hfi 4_49' 4ptif0\
' ,, ,, • >
să aleg între două lucruri, a şedea Intre lngerl sau cu. sf.
apostol Pavel, eu aş alege temnija . • • • o, ferlclle lailturl~
o sfinte mâini împodobite cu astfel de lanturt Nu erau
aşa de vrednice de cinste mâinile lui Pav~J, când a rfJ
dicat pe ologul dh.J Lystra, ca şi atunci cârid erau legate
cu lanturi. Dacă aş fi trăit în timpul acela, I-aş. fi· fm:.i
brlitişat cu căldură şi le~aş fi atins de ochii mei şi nu
aş fi crufat nici· o osteneai~ să sărut mâinile legate m:
lanturi pentru Domnul meu•. ·
Şi atunci iubitii mei, nu·i mirare că fata slârttulu1·. I
Ştefan radia de strălucire, când• era ucis şi vedea fud.;.;_
rirea lui .. Dumnezeu; l_En. sfânf.,ca Atanasie, părintele
ortodoxiei spune : chiar dacă lum·ea întreagă ar fi im~
potrivă, eu Atanasie, mărturis~_sc, di Iisus este fiul lui i.
Dumnezeu. Când împăratul Iulian a exilat, ba a ame- f
niittat cu moartea pe sf. Atanasie, acesta plin de linişte
sufletească a spus în fata împftratutui : ,. Aveţi suflet bun.
fiilor, acesta este numai un nouraş care în scurtă vreme
dispare". (Nichifor Calixt: Ist. bis. Cap. 12l.J . . •·
- Văzând atâtea mărturii, ne dăm şi n01 cei de azi
seama de rllspunderea ce avem în fata -lui Dumnezeu.
Michel Angelo are un minunat tablou despre judecata
din urmă~ O sgudultoare privelişte se înfătişează privi..·
forHor. Chiar şi Maica Domnului pare că stă tremurând
ip fata Celui Ce iarăşi va să vie să judece viii ·şi mortH.
Şi tntelegem scena tabloului, căci Acel Hristos care tn
drumul spre Oolgota se desparte de sfânta sa Mam5,;
aşezând datoria chemării sale deasupra lacrl\milor ef,·
a·cel Hristos este al dreptătii divine şi â răbdat moartea·
pe cruce. Acest Hristos prin moartea şi învierea Sa a:
dat apostoli, prooroci, mucenici şi sfinti şi dacă aceştia,
au biruit, au · biruit fiindcă ău avut duhul lui Hristos.
Să·l rugăm .· pe Dumnezeul Cerului şi al ·pământului
sit ne numere pe noi între slugile Sale credincioase, 1
căci secerişul este mult iar· lucrătorii puţini, 'Să rugllm
vietii numai cel vrednic de ea biruieşte. Să·L rugBm pe
Domnul vietii a ne face stâlpi de întărire şi statornicire,
turnuri de dreptate şi adevăr, scuturi de milă. şi îndurare,
faruri luminoase în bezna lumii trecă.toare, şl. aplrltorl
ai patriei şi naţiunii care ne·a născut şi ne•a cre1cut.
,,co;,-~)~

SI vot hJl:llli i~t~lf:?cfqeţll ~t v.Qi ~reştfpi s.implj (?~fi.
1e4AII mqpe" n(lţiistr~~ ~r~ pe vedeU l4 alhn, -"""1 ţqiq
,•c~. ~f. Origpri.~ TeQţ~g.·".J.
l Al·A· h,. ri 4~ .înm~n. ,. ~.Jqj1·:·11.1~
7:--..
lµJ PtJmneze4 ~i preamtrip4u·t flli\t1.1ri cH ~f tiJlllQJleW,
c•r~ Jl~ v~d,ţi ip 1'hdl:\ş µqeJ c:h~mJri .ţ~ tr~~e. gf~1'iţel~
timpuJu.i . ş.J .al~ sµa. \ilJ. . lui, .. ~ ·fl. ttli·nţ p~.utqnd.. vo. ~fr\l re.. :
liqs. Ci4!i şiJPt 1 Jn , ă mqlti\ lgm~ 1dk,jJJA ftlt?qn,ă 8PBI
ţ\JV4lll1Jl mi.ll~~ierii şi nl\a~jţlii, simţim că Rrecq~ pgljp<J~
lucie a lacului Ohenezaretului J;Jlângâia fati:, lµi lişµ~ 1 ~i
~Qi trfpue ~ft. fiirn3neiu mQnqâhiţf de ()i:,ţeneliJ~ 1'~astre
şi ne Cfl,Qe bip~ Sij ilhJl f!A in ş~q~lii, Îll QÎfqlJ, Îfi ,t~::
Utr 41,ti ridicţtt şl yoi. roânţ spre ru~ăciqµ~, pşa, ~Jllll m~
ypi v a îpvpfnf .să ff:J,<=efî .~cuqmele · yof:ţstr~ mf:lme.
~PUCf?Ji~v1-· tQliQt~•.. c,A pdintqijră ~mun hti ftţlfcq Voţlt
I ,J_ ~~Jlqoy~i erJt qrtp~q~ij dip Ara~ţil şi s~p »R~Qfrîvit
t~n4intefqr cfltolic:t1artte, U\ş&ml p~ fijcf:l şş, poimtU#J
orfAclin,:a At&~tsia~ c~ ~pAratf)ar~ a orfmJo~iej~ A,clqp~~
U·vii JU:Jljnte cij P~trflŞCP, VQdii, t~ţ~J lui Mibpi VJte~zu,J
tip.. ăre.a ci.ir.U b,iserfc. ,ştj.. fi. Jpţtti Jnqe:p1·n·. 4~14 . p. ild„ Î\lQÎ~
tq.·lpi. ". p... s.trµ. a··r.. ~e CAfPI al. li le~, car. e ţf~. ii.rhni.seş.te
':lJ'fQc;l9~iş ţn ţQti:J JP_!;iLJ Li,~Ji am;nte ~4
m·,
. ..
Ai~volul
tţJiliJ lµi, prin ~~rien m1orpJei placqje~ r:4ip»rl
şj p11ntel!i i!JlOFffli voieşt~ şq q.işfrngij cr~ainJ, '' fflQfaJnr
ŞI şă ,HJi cji precµm sq.tqtuJ QÎfl Qap@rpşu~ Cf,J
pµt~r~Jt. hvnlttqten şi drtJgQşle~ lui şf~te~ ri~pµtinciqş şJ
nu p.".·.tea . ajqt.·a.. sluQ··i·i··sl!lle. '. P·.·.An~ .ţAIJd. ·a.·. c:er·». l ţijJJ.· t.qrq···{
lyi PuµuJţzeµ 7 -.. a.ş11 frf?)?µje cµ tqji Îl,llP,F,eu,l}~, ~J~rn .
,, po1mnll şi. c~rew miJoşJjyµlqj P1,.1rn11eţ~!1 f fi .~~ ~
ttJ11J~ ·a h.Jp,tş peptrg valiţ!Uanm dr~ph.Jrilm· lpi .Qµmqe~
~u în t~r, lJQastră. Şj. j111pr~µnl sA mtrtyrişjm: d\
,,»Jti TI1Qt1rt,#I, qi~i vi~fa, nici îP{l~ij, p.~,:f ~Ap~fFmiiJ~,
~J~j pqteriJ'3, µip, ţele qe ~cuin, picj ~~l~ v;jlf>~n~, piţ:i
iff~Uim~i:t, pici ftP4 ,cµJ,. pici N1~ făptqră .ff#JţţCf:lff nu
pg,it~ p~ .J!Qi sij pe ~~ş9ărl~pşcă ţie <lragQşJga llff
0PIJJJJ~Z~JJ, Cf:Jf~ ~st~ fl).ffU HrJ~tQ& ljşuij~ Qom.p:tţJ npştrq"
(RQm. & v. ~s~~9): .\~ip~
4-
Pta¾iij
Predica a XXlt-â
·- C\ivânl la Na,ter~U tloriUtulu.t til4 -···
_p.
ln capilala unui oraş mare din vechhrie a isbuenrt
oda\'& un foc puternic, care alhenîn\ă. averea multbr oe·: .
meni. I~ăr~t~l tiirii .a~eleia ca un adevă~al plririle a!
P<?POrulm a. ·alergat ş1 el la locul nenoroc1ru ca sli 1m•
4
b5rbăteze şi să mângâie pe supuşU s&t Dar aces\ im;,
p5rat nu numai a măngâîat cu vorba, d s'a apropiat
de o casli cuprinsă de flâc~ri .ca s& ajute . şi cu faptă.
lln muncitoi: observând că aceea casă .st!· să se pr&.·
buşeasdi a luat pe 'îrnpărat . în lmt'le ş1 l-a dus mai de·
parte, iar casa nu peste mult s'e ·pr&buşit. .. ·
lmpiiratui a dăruit .o multime .de galbeni muncito'".
rufoi, drept recunoşti„,tli ci i-a salvat viata, iar munci~
şi şp.,· t~âl ~ zis: 1,Inălfate îtnpiirate. iubirea nu se .poate plăti
pqş~~µ~ c;u gal~eni> deci voiu lla banii aceştia celor năpăst~iti
de foc".
. hUă cu·m iuhirea acelui împlirat a aprins iubit-el din
piepturile s\J.ţ)l},f1or sM. Dar noi cnnoa·ştem-, mbitfi ,melf
uh \llt î~'răt, 'ctlrte pentru binete ce l-a fă:clit Mmenl·
lcSr~ iî'a primit îutITlâi i"ecunoştin\ă, ci şt urli: este 'im•
p~ratul. lmp~r~ti\or şi Domnul Domnilor, Mhnluilorul.
nostru Iisus Hristos. De o parte şi de alta a ieslei 1;1
s''fflt •aşezat două feluri 'de ·oameni: eum şi tăi. 1EI a
veintt fit .Jttme ~ ·ad;}~fi lilit\~5 Ibin~. iciflir 4atn~ts 'dia·
~een\ nu· iUâ •dat 'ktc, d~ciât înit'o R!sle Wittme~basli;
E\· ă_ venit sn. mtngilîe 'pe ·cel ~!râci, d1it · lttn\'ea tl'I
av~ siml pentru sărăcia scut~ceier lui; ,fos\'f ş'l Marra
era~, ~~C. imbrlicati şi nu erau prtmrti î11 cn! nlqf cu
plată dar Dunmeteu ia ·afl&t +eslea mel potri.«11 eec6t.
un palat ortleitesc \')lin de p~. ·, ·· , · ·· ., '!
'O,· ·oamenYt 'din \7-îfle\!M s'lru fetit ·s! ~ pe
'. .
.
.
.
l <.
! ~.'_;,_- '""*
•'
110
Domnul Domnilor, pe care 1-a primit ieslea, dar aceşti
oameni fără Dumnezeu şi fără credintă în răsplată şi
nemurire, şi·au schimbat viaţa lor într'un loc mai trist
decât al animalelor cari caută numai hrană trupească
în fiecare zi. Şi la fel c.u oamenii din Vitleem sunt tofi
aceia cari nu primesc pe Hristos în sufletul şi viata lor.
Toti aceştia, daci .nu primesc pe Hristos şi darurile Lui,
sunt ca şi cum s'ar fi născut înainte de El. Fără Hris-
ţos, tofi aceştia se vor prăbuşi în neputintă cum s'a
prftbuşit Faraon regele Egiptului, care zicea cu mândrie:
,,Cine este cel vecinic 1" · sii·i transforme în prieteni ai lui Iisus, cum l-a transfor•
· Irod s'a născut după Hristos, dar dând poruncă pen-
tru omorârea pruncilor, n'a fost mai bun decât Senna-
cherib, impfiratul Asiriei, care se lăuda că va îngenun-
chla toate popoarele. (2 Cronici _32 v. 17) Pilat, care
s'a nliscut în timpul lui Hristos, Uisând să fie răstignit
Iisus, n'a fost mai bun decât Belşaţar, împăratul Babi·
Ionului, care a necinstit vasele sfinte.
Ce folos cfi luda s'a nfiscut în timpul lui Hristos,
dar l·a vândut? Ce folos de tâlharul care l-a batjocorit
pe Domnul pe Cruce? Ce folos de împăratul Iulian A-
postatul, care fu silit să zică: "m'ai învins Oalileene? 1•
Ce folos de necredindoşii din Rusia, cari au ucis pe
vestitorii lui Hristos Domnul ? ?
Dar faţa noastră se înveseleşte, căci lângă ieslea
din Vitleem găsim pe Sfânta Fecioară bucurându-se de
împlinirea proorociei arhanghelului. O, ce fericiţi suntem
sii vedem . ceata · păstorilor şi îngerilor, cari măresc pe
Dumnezeu. O, ce fericili suntem să auzim_ pe Ioan Bote-
zătorul zicând: ,,lată mielul lui Dumnezeu, care ridică
păcatele lumii". · dea în Dumnezeu, răsărind o nouă viafă, să aprindem
Ce fericiţi suntem a şti că femeile •. Ioana, Susana •
şi altele (Luca .8. v. 3) slujiau Lui din averile lor. lndem•
nafi ne simfim să lăudăm pe Toma când zicea:. ,,Să
mergem şi noi în Vitania şi să murim cu El". Indem·
nati ne simtim să lăudăm pe Petru zicând despre Dom-
nul: ,,Tu eşti ·Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu". Fe·
ricim pe Sf. Pavel. care în temniţă se simţia mai fericit ·
pentru Hristos, decât în orice palat şi fericiti am fi sl
putem săruta lanţurile cari au atins mânile Lui.
lubitii mei! Astăzi la Praznicul Naşterii Domnului
U.t.
nu ·cer ·altceva del~ DlUllnezeµ, dec„t sa· va dea pentrt.1,
marturlsi!ea .lui Hrf_stos cel puffn i~drasne~la Iul Nlcodl'°'
şi Iosif dm Arlmate1a, cari ,cerură trµpul lui lls1,1s. Doresc
sii Vă dea Domnul îndrăzneala lui Ştefan, tnt8.ful mul"
cenic al _D~omnuluf. ?ăci tocmai Ja sărbătoarea Naşţ,er.Ur
Domnulm d siirbiitorim .ca pe unul care prin Naşterea
Domnului s'a născut pentru Cer. Să luptăi:n ca Ştefan
împ~triva ~ărnii şi ,a sâ?gelui. Să luptăm împotriva vrăj~
maşdor Im DumJ)ezeu ş1 dacă prin luptă „am sta în fata
morfii sii iertăm·. pe vrăjmaşi şi să rugăm pe Dumnezeu
mat pe Saul la rugăciunea lui Ştefan.
. Văzând că Hristos în trup a păşit pe plimânt im- .
potriva· piicatului, iar Ştefan a leplidat haina trecătoare
a trupului spre a birui prin Hristos, - să lăpădăm şi...
noi haina păcatului!
Hristos s'a pogorât în trupul cărnii pe pământ, iar
Ştefan însângerat se înaltă ca să se _încoroneze. Să ne
inălţ~m şi noi biruind suferinfele. . ·. ··
~Hristos s'a pogorât între oameni însoţit de cântările 1
îngerilor, -,· noi să ne înălfăm prin luptă spre corurile f
îngereşti. ··
Hristos s'a lmbrllcat ~
imbrficlim cu haina nemuri rl
;,rece s!irace, noi ne
sli - '
Eroii Crucii desprefmr eif- din vechea Romă şi
ca torte omeneşti au luminat grădinile împăratilor pri-
gonitori ; noi prfn sufletele noastre să rlispândim lumina
vlrtufillor ln mijlocul neamurilor.
Precum prin venirea în lume a Domnului au înce.'
pul sii prindă puteri mari credinţa, dragostea şi nădej•
~i ~oi_ Îf! inim':Ie _noastre candelele curate ale cedinfef,
mb1re1 ş1 nlide1de1, ca să ne lumineze şi uşureze viafa.
Să facem ca cei ce urcii pe muntii înalfi precum acela
urcându-se au vederi tot mai minunate şi aier mal
p_ro?spăt~ -· aşa să ieşim şi noi din atmosfera . viefll
zilnice ş1 să urcăm pe scara virtutilor, pânii sus, de
unde putem vedea pe Dumnezeu. .,/'
Şi trebuie să-L căutăm ca să·L vedem. Bogiifla nu
ne opreşte a-L căuta. Bogat a fost Iair, dar a cautat pe
Domnul, bogat a fost fiul rătiicit, dar slrac a rima,
. . . . r ,.,. . o• f- •

i:12
44
"

~Att& te larlt ~'ii ldt6rs Ie' Dttttttt~zed• .8t>t,6t li fosi Za•

chtu, dar a t::~t1tat ~ Domnul câ s& 1db1 llnf$le şi Pllce.
Sri aletl)ăft\ şl ttnt ~pre aceasul pttt~ şi linişte l)e
clttt! fiu til·o poate da lumea că tfce sf~hhtl e,anghelist
ft)tit\: "Nu iubttt lumea nici cele din· luttt~, de iubeşte
clneva lume4, iubirea Pârlntelul nu este tntr'ânstil. Câci
W>t ce este ditt lm:tl~ poftă trupului şt potta ochilor $i
trufiâ vtetn nu C:!ste d~bi Plltln~l~, el ~sm din Imn~. Şl Tabla de materii.
htmea trece t:'11 pofta tl, i~t cel ce mee vof a lui Dum- Pag.
1\t?zeu îttnârte în ~ti •. (l. loan 2 v. 16-·i 1). }
Prefaţă
Fill buni creştint, d~r prin aceasta şi buni patrioti. • •
Predica l-a, Grija de suflet ,
5
Căci vrăjmaşii nostri ar bea ro s~te <lîn isvoatele ntia- Predica II-a. Scopul omului •
1
slre şi s~ar îrilboglti din mun\ii tmştri cu orice pret, 12
Predica lll•a. Păcatul • •
futându•n~ drea,turll~ sfinte şî veşinice, dadi nu am n
16
Predica IV a. Preţul timpului • • • . . • 22
111 dtitotie~ l!i rtu s'att înspăimântat a răpune viaţa mate• Predica V a. Iisus Mântuitorul - Priet1:nul creştinului 26
lui rege Alexandru al Jugoslaviei şi a marelui bârbttt d~ Predica VI-a. Despre frica de Dumnezeu , 31
Predica VH a Suferinţele vieţii • • • . .
stat ftartce:t Lt>uls Bartht>u, ctezând di ne vor ntmici Predica Vlll-a, Despre Providenţa divină sau Purtarea de grije a
37
prietenii m>$lti şi pe noi. Dar până când vil mal ~urge lui Dumnezeu • • . . • • 41
apă pe Muriiş, Nistru, · Tisa şi Dunâre, noi vom $li să Predica IX a. Despre a doua venire a Domnului • 47
ftm la datorie ascultând de sUipânire, iubindu-ne tara şi Predica X-a Infricoşata judecată • • 51
pe iubitul ei rege, Maj~tatea Sa Carol al 11-Iea·. Predica XI-a Despre judecata din urmă 56
Predica Xii-a. Despre conştiinţa creştină •
Cu aceste cuvinte vă doresc să petrecefi în depUnă · Predica Xlll-a, Despre împăcarea cu Dumnezeu •
62
~nătate sfintele sl\rbâtoti al Naşterii Domnului nostru 67
Predica XIV a. Despre necesitatea pocăinţii • fl
Iisus Hristos. · Predica XV-a. Despre raiu sau feriJirea eternă • 76
Predica XVI a Despre Iad sau muncile vecinice 81
Predica XVfl.a Despre bunătatea lui Dumnezeu • • . 85
Predica XVlll-a. Despre pregătirea la Moarte sau buna murire • 89
Predica XIX a. Despre Invierea Martilor 93
Predica XX-a Despre viaţa \rec:lor • • . 100
Predica XXI-a. Despre s'.ujlrea lui Dumnezeu . 1.0§)
Predica XXII a Cuvânt la Naşterea Domnului 1934 109

., ....... .... 11
,.
1~