Calea Învăţătorului

Eu cred puternic în nevoia de a merge pe urmele Domnului Iisus.

Eu n-aş aborda niciodată pe cineva spunându-i: “Iisus te iubeşte”,
pentru că este total nebiblic şi nu are nici un precedent de acest fel
în Scriptură. Nici n-aş începe să spun: “Aş dori să îţi vorbesc despre
Domnul Iisus Hristos”. Mai degrabă cred că avem nevoie să aducem
prima dată cunoştinţa bolii păcatului (prin utilizarea Legii) înainte
de a prezenta oferta de vindecare a Evangheliei.
În Evanghelia după Ioan, capitolul 4, putem vedea un exemplu de
mărturisire personală atunci când Domnul Iisus vorbeşte cu femeia
samariteană la acea fântână. El a început discuţia pe tărâmul
natural (vorbind despre apă), apoi a trecut la cel spiritual
(menţionând “apa vie”), apoi a adus convingerea de păcat
folosindu-se de esenţa Poruncii a 7-a, şi în final S-a descoperit pe
Sine ca fiind Mesia. Astfel, atunci când mărturisesc credinţa cuiva,
pot să încep discuţia vorbind despre vreme, sport sau anumite
subiecte de actualitate pentru a dezgheţa conversaţia timp de
câteva minute, poate chiar făcând o glumă bună, dar după aceea,
în mod intenţionat, trec de la discuţiile naturale la cele spirituale. Şi
fac acest lucru folosindu-mă de broşurile evanghelistice. (Noi
vindem milioane de broşuri unice, care sunt atrăgătoare pentru cei
nemântuiţi, care adesea cer mai multe exemplare!45)
Şi pot întreba: “Ai primit o astfel de broşură până acum? Este o
broşură evanghelistică. Ce crezi că se întâmplă după ce o persoană
moare – crezi că există viaţă după moarte?” Indiferent de răspunsul
pe care îl primesc, eu voi continua astfel: “Dar dacă există un Rai,
crezi că eşti o persoană suficient de bună ca să mergi acolo?”
Aproape orice om crede despre el însuşi că va merge în Rai, pentru
că oamenii cred că ei sunt persoane bune din punct de vedere
moral. Proverbe 20:6 spune chiar că: “Mulţi oameni îşi trâmbiţează
bunătatea”. Acest lucru este datorat faptului că ei nu au o definiţie
a cuvântului.
“bun”. Romani 7:12 ne spune că Legea este bună, astfel că fac şi eu
ceea ce Domnul Iisus a făcut cu acel tânăr bogat, care nu ştia ce
înseamnă “bun”; şi fac ceea ce Pavel a făcut în Romani, capitolul 2.
Anume să îi trec prin Cele 10 Porunci pentru a le arăta definiţia lui
Dumnezeu pentru cuvântul “bun”:
“Câte minciuni crezi că ai spus în viaţa ta?”
“O, cred că am pierdut numărul lor”.
“Cum te poţi numi dacă ai minţit?”
“Cred că asta ar însemna că sunt un mincinos”.
Oamenii nu se simt ofensaţi de o astfel de abordare, pentru că le
pun întrebări tocmai despre cel mai favorit subiect al lor – ei înşişi.
“Ai furat vreodată în viaţă ceva, indiferent care ar fi fost valoarea
acelui lucru?”
“Nu.”
Câteodată răspund cu un zâmbet: “Haide, Numele Lui’ [Exod
tocmai ce ai recunoscut că eşti un mincinos. Ai 20:7]. Nu te judec
furat vreodată ceva în viaţă, chiar şi doar un eu, dar tu singur ai
lucru mărunt?” recunoscut că eşti
El răspunde de regulă: “Da, am furat ceva un mincinos, un
când eram mic”. hoţ, blasfemiator şi
“Cum te poţi numi dacă ai furat?” adulter în inimă, şi
“Un hoţ”. pentru acestea va
“Domnul Iisus a spus că ‘oricine se uită la o trebui să dai
femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea socoteală în Ziua
în inima lui.’ Ai făcut tu aşa ceva vreodată?” Judecăţii înaintea
“Da, de o mulţime de ori”. lui Dumnezeu. Şi
“Ai folosit vreodată Numele lui Dumnezeu în ne-am uitat la
deşert?” numai 4 din Cele 10
“Da, am încercat să mă opresc din aşa ceva”. Porunci”.
“Ştii ce faci astfel? Când vrei să îţi verşi Deoarece Legea
năduful şi vorbeşti cu înjurători ori nepotrivit, este scrisă în inima
atunci practic tu foloseşti pentru asta Numele omului (Romani
lui Dumnezeu, care ţi-a dat viaţă. Asta se 2:15), conştiinţa îl
numeşte blasfemie, şi Biblia spune că ‘Domnul acuză –
nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert recunoscând că
este adevărat ceea ce eu i-am spus – iar
Legea îl condamnă. Apoi îl întreb: “Aşa că
dacă Dumnezeu te judecă conform acestui
standard în Ziua Judecăţii, vei fi vinovat sau
nevinovat?”
“Vinovat.”
“Unde crezi că vei merge, în Rai sau în iad?”
Răspunsul uzual este “Raiul”, şi acesta este
rezultatul Evangheliei moderne. Aşa că voi
continua: “Crezi cumva că Dumnezeu este bun
şi că El va trece cu vederea păcatele tale?”
El spune: “Da, da, aşa este. Va trece cu
vederea păcatele mele, pentru că este bun”.


Chiar lucrul despre care păcătoşii cred că îi
va salva în Ziua Judecăţii – bunătatea lui
Dumnezeu – va fi cel care îi va condamna.

“Imaginează-ţi că spui o astfel de afirmaţie
într-un tribunal. Să zicem că eşti condamnat
pentru viol, crimă şi trafic de droguri –
infracţiuni foarte grave. Judecătorul spune:
‘Eşti vinovat.
Iată toate dovezile. Ai de spus ceva înainte ca eu să pronunţ
sentinţa?’ Iar tu spui: ‘Da, domnule judecător. Cred că sunteţi
un om bun şi că veţi trece cu vederea infracţiunile mele.’
Judecătorul probabil că îţi va răspunde: ‘Ai dreptate cu privire
la un lucru. Chiar sunt un om bun, şi tocmai din cauza aceasta,
voi avea grijă ca să se facă dreptate. Tocmai datorită bunătăţii
mele, mă voi asigura că vei fi pedepsit pentru infracţiunile tale.’
Şi chiar lucrul despre care păcătoşii cred că îi va salva în Ziua
Judecăţii – bunătatea lui Dumnezeu – va fi cel care îi va
condamna. Pentru că dacă Dumnezeu este bun, prin natura Lui,
El trebuie să pedepsească pe criminali, violatori, pe hoţi,
mincinoşi, pe curvari, pe blasfemiatori. Dumnezeu va pedepsi
păcatul oriunde îl va găsi.”
Aşa că având această cunoştinţă asupra judecăţii, omul
nostru este capabil acum să îşi înţeleagă soarta. I-a fost dată
lumină asupra faptului că păcatul este îndreptat în primul
rând împotriva lui Dumnezeu, că el a “păcătuit împotriva
cerului” (Luca 15:21). El îşi dă seama că prin încălcarea Legii
Morale, el L-a mâniat pe Dumnezeul Cel Sfânt şi că mânia lui
Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3:36). Se poate vedea
“cântărit în balanţa” justiţiei veşnice şi că este “găsit uşor”
(Daniel 5:27), aşa încât acum înţelege că este nevoie de un
sacrificiu în locul lui.
Abia acum omul este pregătit pentru Vestea Bună şi poate să
înţeleagă dragostea incredibilă a lui Dumnezeu în Domnul
Iisus: “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se
blestem pentru noi” (Galateni 3:13). “Dumnezeu Îşi arată
dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă
păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Altfel spus,
noi am încălcat Legea, iar Domnul Iisus a plătit “amenda”
noastră. Aceasta înseamnă că, juridic vorbind, Dumnezeu
poate închide cazul nostru. Este atât de simplu pe cât poţi citi.
Atunci când foloseşti Legea pentru a arăta păcătoşilor
adevărata lor stare, fii pregătit ca ei să îţi mulţumească în
final. Pentru prima dată în vieţile lor, ei pot vedea mesajul
creştinismului ca expresia dragostei şi a preocupării tale
pentru soarta lor veşnică, şi nu te vor vedea ca pe unul care
încearcă să facă din ei alţi prozeliţi pe acest pământ. Ei vor
începe să înţeleagă de ce trebuie să fie preocupaţi de
mântuire. Legea le arată că sunt condamnaţi de Dumnezeu.
Chiar îi face să fie înfricoşaţi, iar “frica Domnului este începutul
înţelepciunii” (Psalmul 111:10; Proverbe 9:10).
La începutul anului 2010, predicam pe stradă pe plaja
Huntington din California şi aveam o audienţă de aproape 80
de persoane. Un bărbat mă tot bombarda cu întrebări, iar la
un moment dat soţia lui a strigat: “Eu l-am părăsit pe
Dumnezeu. Am fost catolică şi am avut 8 pierderi de sarcină!”
Am întrebat-o câţi copii are, după care i-am spus: “I-ai
mulţumit lui Dumnezeu pentru cei doi copii sănătoşi pe care îi
ai? I-ai mulţumit lui Dumnezeu pentru ochii tăi? Poţi să vezi, nu
eşti oarbă. I-ai mulţumit lui Dumnezeu pentru creierul tău? Poţi
să gândeşti cu el. I-ai mulţumit lui Dumnezeu pentru această
ţară liberă, minunată, în care te-ai născut, şi pentru soţul tău
chipeş?”
Când ea a răspuns cu mândrie: “Îi mulţumesc ştiinţei pentru
copiii mei”, i-am replicat: “Dumnezeu este cel care deschide
pântecele, nu ştiinţa. Crezi că eşti o persoană bună?”
“Sunt o persoană foarte bună.”
“Câte minciuni ai spus în viaţa ta? Ai furat ceva, indiferent de
valoarea obiectului furat?”
Apoi ea a recunoscut că a minţit şi că a furat, aşa încât am
început să îi vorbesc de Ziua Judecăţii, de realitatea iadului,
de faptul că noi suntem văzuţi ca nişte infractori vinovaţi şi că
Dumnezeu este un Judecător drept; am continuat să îi spun
că Domnul Iisus a venit şi a plătit pedeapsa în locul nostru.
Datorită morţii şi învierii Mântuitorului, Dumnezeu poate să
închidă cazul nostru – El poate să ne graţieze de la pedeapsa
cu moartea veşnică dacă noi ne pocăim şi credem în Domnul
Iisus.
După ce am terminat de predicat, bărbatul acela şi soţia lui m-
au căutat şi au primit cu bucurie nişte literatură creştină. Ei nu
s-au simţit ofensaţi şi chiar mi-au cerut adresa de email. Nu le-
am cerut niciunuia dintre ei să ia o decizie. Pur şi simplu i-am
lăsat în mâinile unui Creator credincios, ştiind că Evanghelia
este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.
Fă acelaşi lucru când întâlneşti un mormon, un musulman, un
intelectual, orice persoană căreia vrei să mărturiseşti
Evanghelia. Majoritatea creştinilor gândesc că ei trebuie să îşi
îngroape minţile în Coran sau în Cartea lui Mormon înainte să
fie capabili să mărturisească eficient Evanghelia unor astfel de
grupuri de persoane. Nu este adevărat. Doar cufundă-te în
Biblie. Cuvântul lui Dumnezeu este suficient. Atunci când îţi
ridici capul, ar trebui să ai mintea plină de adevăruri precum
acestea: “păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege” (Romani
7:7); “Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub
Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie
găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu” (Romani 3:19); “Legea
ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi
neprihăniţi prin credinţă” (Galateni 3:24) şi “Legea Domnului
este fără prihană, întoarce sufletele” (Psalmul 19:7, BOR).
Mesajul Evangheliei biblice este aplicabil tuturor oamenilor de
pretutindeni, fie că sunt fericiţi sau necăjiţi, bogaţi sau săraci,
fie că locuiesc în SUA sau în orice altă parte a lumii, fie că sunt
pe val sau în groapă, indiferent de religia sau stilul de viaţă.
Deşi trebuie să fim sensibili la cultura oamenilor, nu trebuie să
adaptăm mesajul Evangheliei la fiecare grup distinct de
persoane, pentru că boala păcatului şi vindecarea oferită de
Mântuitorul se aplică în exact acelaşi fel tuturor oamenilor.
Dumnezeu a dat lumină oricărui om, iar Legea Lui Morală este
universală şi este scrisă pe inimile tuturor oamenilor, din
toate culturile.
Trebuie să folosim noi Legea de fiecare dată când mărturisim?
Nu. Aminteşte-ţi de principiul biblic “Legea pentru cel mândru,
harul pentru cel smerit”. Dacă persoana este mândră sau îşi
proclamă propria neprihănire, atunci are nevoie de Lege ca să
fie adusă la smerenie. Poţi să distingi mândria după ce anume
iese pe gură acelei persoane. Poţi să pui această întrebare
simplă: “Crezi că eşti o persoană bună?” (Majoritatea oamenilor
cred că ei merită să meargă în Rai pentru că ei sunt persoane
bune.) Dacă persoana respectivă spune că este o persoană
bună, atunci trebuie să faci ceea ce Domnul Iisus a făcut în
Marcu 10:17,18 – să o treci prin Cele 10 Porunci ca să îi arăţi că
nu este bună din punct de vedere moral şi că are nevoie de un
Mântuitor. Dacă persoana este smerită cu inima şi are o
înţelegere biblică asupra naturii păcatului, fiind în mod autentic
chinuită de remuşcări, atunci acea persoană are nevoie de
Evanghelie.