Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1:
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
NOŢIUNI GENERALE DESPRE BALISTICĂ
Balistica (provine din germana Ballistik, ori din greaca Ballo – arunc). Ştiinţa
despre mişcarea glontelui, grenadelor, obuzelor, rachetelor etc în timpul tragerii.
Se împarte în balistica interioară şi balistica exterioară.
Aparenţa balisticii ca ştiinţă prima dată apare (este cunoscută) în secolul 16.
La rîndul său balistica se împarte în două dispărţituri : balistica internă şi externă.
Ca o ramură a balisticii este şi balistica experimentală: se referă la studierea
a proceselor ce se petrec în momentul arderii pulberii, mişcării glontelui etc. sau
a modelului acestuea.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
-PIRODINAMICA – ce studiază procesele ce se produc în ţeavă în timpul
tragerii şi leagă capacităţile armei şi modul de încărcare a armei.
Tragerea are loc în timp foarte scurt, 0,06-0,001 sec.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
FENOMENUL TRAGERII
Prin fenomenul tragerii înţelegem aruncarea glonţului (grenadei) din
canalul ţevii armei sub presiunea energiei gazelor, create la arderea încărcăturii
de pulbere.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
VITEZA INIŢIALĂ A GLONŢULUI
Viteza iniţială (de zbor) a glonţelui se numeşte viteza pe care o are glonţul în
momentul ieşirii din canalul ţevii şi este mai mare decît viteza din ţeavă şi puţin
mai mică decît cea maximă, care se fixează pe cale experimentală.
Viteza iniţială este una din caracteristici principale a armei care influenţează
asupra capacităţilor tactice a armei. În urma creşterii vitezei iniţiale creşte şi
distanţa de zbor a glontelui, efectul omorîtor a glonţelui şi de străpungere, forma
traectoriei de zbor, distanţa loviturii razante.
Viteza inţiala a glonţelui depinde de:
- lungimea ţevii,
- greutăţii şi formei glonţelui,
- temperaturii şi umedităţii pulberii,
- formei şi intensităţii încărcăturii.
Densitatea încărcăturii este raportul greutăţii pulberii către volumul
tubului cu glonţul montat în tub (camera arderii pulberii).
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
RECULUL ARMEI
Aruncarea părţii dinainte a ţevii armei în sus la tragere în rezultatul acţiunii reculului
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
Vivacitatea ţevii – este capacitatea ţevii de a rezista la tragere unui anumit
număr de cartuşe, în mediu 20 - 30 mii de trageri, după care ţeava îşi schimbă
calităţile de luptă, care se reflectă la viteza iniţială de zbor, traectoria zborului,
împrăştierea gloanţelor. În unele tipuri de arme unde poate fi efectuat tragere în
regim automat îndelungat este necesar de a efectua răcirea ţevii. Pentru acest scop
la mitraliere se anexează ţeavă de rezervă, pentru schimbarea în timpul tragerii.
Ca rezultat uzarea ţevii se poate observa în timpul tragerii – lovirea
(nimerirea) gloanţelor în ţintă ce aduce la schimbarea calităţilor (capacităţilor) de
luptă a armei.
Regimul focului – este volumul maxim de lovituri într-o unitate de timp, la
care caracteristicele de luptă a armei nu se schimbă, de exemplu pistolul Makarov
efectuează 30 lovituri în minută.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
NOŢIUNI DESPRE TRAGERE ŞI OCHIRE
Pentru ca glonţul să ajungă la obiectiv şi să-l lovească este necesar ca înainte
de darea focului ţeava armamentului să capete o anumită poziţie în plan orizontal
şi vertical.
Toate operaţiunile efectuate pentru îndreptarea ţevei armamentului în plan
vertical şi orizontal în aşa fel încît traectoria glonţului să treacă printr-un punct
ales pe obiectiv se numeşte ochire.
Pentru executarea tragerii din orice poziţie este necesar: să se aleagă punctul
de ochire; fără a înceta observarea obiectivului, se întinde mâna dreaptă cu pistolul,
înainte, ţinându-l de mâner cu palma mânii drepte;
- se aşează prima falangă a degetului arătător de la această mână pe trăgaci;
- se întinde pe partea stângă a mânerului degetul mare de la palma dreaptă,
paralel cu direcţia ţevii; mâna dreaptă întinsă se ţine liber şi nu se încordează,
încheietura acestei mâini trebuie să fie ţinută în planul care trece prin axul
canalului ţevii şi cotul mâinii; nu trebuie să se strângă cu putere mânerul pistolului
şi în măsura posibilităţilor să fie ţinut cât mai uniform.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
crestăturii ţelului; pistolul în această poziţie se aduce (fără a-l apleca) sub punctul
de ochire şi se începe totodată apăsarea pe trăgaci.
Observaţie: Dacă trăgătorul fi vine greu să închidă ochiul stâng, se admite
ochirea, ambii ochi fiind deschişi.
Pentru declanşarea cocoşului este necesar: oprind respiraţia, să se apese lin
cu prima falangă a degetului arătător pe trăgaci până când cocoşul pe neobservate
pentru trăgător scapă, parcă de la sine, de pe pragul de armare, adică - pleacă
lovitura.
- în cazul când cocoşul este armat în mod preliminar, trebuie să se aibă în vedere
că trăgaciul are o oarecare cursă liberă în care lovitura nu va pleca (ruperea primei
piedici).
Apăsarea pe trăgaci trebuie să se facă drept înapoi. Trăgaciul trebuie să
mărească lin apăsarea pe trăgaci în decursul întregului timp cât cătarea bine prinsă
se suprapune peste punctul de ochire; când cătarea se abate de la punctul de ochire,
trăgătorul nu trebuie să mărească sau să micşoreze apăsarea, ci să corecteze
ochirea şi de îndată ce cătarea bine prinsă se suprapune iarăşi' peste punctul de
ochire, să mărească din nou lin apăsarea pe trăgaci.
- în timpul declanşării cocoşului, nu trebuie să fie luate în consideraţie
oscilaţiile neînsemnate ale cătării faţă de punctul de ochire; tendinţa de a declanşa
cocoşul numaidecât în momentul când cea mai bună linie de ochire coincide cu
punctul de ochire, atrage după sine smucirea trăgaciului, şi ca urmare - tragerea
fără precizie. Dacă trăgătorul, apăsând pe trăgaci, simte că nu-şi mai poate reţine
respiraţia, este necesar să respire fără a micşora sau a mării apăsarea şi, oprindu-şi
apoi din nou respiraţia, să continue apăsarea pe trăgaci.
Tragerea cu pistolul se execută din orice loc din orice poziţie care asigură
nimicirea obiectivului în cel mai scurt timp.
În timpul luptei, trăgătorul îşi alege independent locul pentru tragere. La
alegerea locului de tragere trebuie să se ţină seama de situaţia şi caracterul
terenului.
Locul ales pentru tragere trebuie să asigure comoditatea acţiunilor în cel mai
înalt grad, cea mai mare eficacitate a focului şi cea mai bună acoperire faţă de
focul inamicului.
Alegerea obiectivului de tragere
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
Alegerea punctului de ochire
Pentru o cât mai sigură lovire a obiectivului se ţine seama de distanţa pînă la
obiectivul respectiv şi de săgeata traiectoriei.
În timpul tragerii asupra obiectivelor nemişcate, la distanţe de până la 50
metri, punctul de ochire se alege de fiecare dată, în funcţie de situaţia în care se
găsesc şi de înălţimea lor.
Tragerea asupra obiectivelor ce se mişcă în planul de tragere, se face la fel
ca şi asupra obiectivelor nemişcătoare.
Pentru lovirea obiectivelor care se mişcă sub un unghi oarecare faţă de
planul de tragere, punctul de ochire se ia în faţa obiectivului pe direcţia mişcării
acestuia, ţinându-se seama de viteza lui de deplasare.
Tragerea asupra obiectivelor care apar pentru o durată scurtă sau prin
surprindere, se execută prin automare şi focul se deschide pe direcţie, în momentul
când obiectivul se află în poziţia cea mai convenabilă.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
Aprovizionare cu cartuşe şi consumul lor în timpul luptei
ELEMENTELE TRAIECTORIEI
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
DIRECŢIA TRAGERII
DERIVAŢIA
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel
6. Unghiul de aruncare (proecţie) – unghiul format între linia de
aruncare şi orizontala armei.
7. Punctul de cădere – punctul de intersecţie a traectoriei cu orizontală
armei.
8. Unghiul de cădere – unghiul format între tangenta la traectorie în
punctul de cădere şi orizontala armei.
9. Distanţa de tragere – distanţa de la originea traectoriei pînă la
punctul de cădere, măsurată pe orizontală armei.
10. Punctul de ochire – punctul de pe obiectiv sau în afara acestuiea
asupra căruia se ocheşte cu arma.
11. Linia de ochire – linia directă care uneşte ochiul trăgătorului, prin
mijlocul crestăturii înălţătorului şi prin vîrful cătării, cu punctul de ochire.
12. Distanţa ochită – distanţa măsurată pe linia de ochire de la punctul de
plecare (originea) pînă la intersecţia traectoriei cu linia de ochire.
13. Linia obiectivului – linia directă care uneşte originea traectoriei cu
baza obiectivului.
14. Lovitura razantă – lovitura a căreia traectorie nu se ridică mai sus de
înălţimea obiectivului pe întreaga întindere a distanţei de ochire.
Influenţa condiţiilor tragerii asupra zborului glonţului
Condiţile normale care sunt necesare pentru tragere se împart în următoarele
grupe :
a) Condiţii meteo.
b) Condiţii balistice.
c) Condiţii topografice.
Formator al DFCM al DDP a Academiei ”Ștefan cel Mare” , comisar principal Iurie Ionel