Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Enciclopedia Geografică A României - Daniel Ghinea
Enciclopedia Geografică A României - Daniel Ghinea
GEOGRAFICĂ
A ROMÂNIEI
Consultant: Cristina MUICĂ
Preluarea ]i folosirea datelor ]i informa\iilor din aceast` enciclopedie este gratuit`, cu condi\ia ca aceast`
lucrare s` fie citat` la sursele bibliografice.
Autorul
Dan GHINEA
ENCICLOPEDIA
GEOGRAFICĂ
A ROMÂNIEI
TORONTO, 2018
CUVÂNT ÎNAINTE
la ediţiile anterioare
DAN GHINEA
Bucure]ti, octombrie 1996
CUVÂNT EXPLICATIV
a ediţia a IV-a
Dedic aceast` edi\ie scumpilor mei nepo\i,
Ana-Maria ]i Vlad-Gabriel
Era [n primul an al primului secol al mileniului III, mai exact 18 septembrie 2001, c@nd Dumnezeu a hot`r@t
ca autorul acestei Enciclopedii Geografice s` ia drumul pribegiei, peste m`ri ]i \`ri, pentru a se stabili
definitiv la Toronto, pe p`m@ntul [ndep`rtatei Canada - \ar` la fel de minunat` ca ]i Rom@nia, dar de o
[ntindere uria]` (respectiv 9 970 610 km2), cu doar 397 645 km2 mai mic` dec@t cea a continentului Europa,
fiind din acest punct de vedere a doua \ar` din lume (dup` Federa\ia Rus`) ca suprafa\`.
Plecarea mea din România către zările îndepărtate ale Apusului a avut loc cu doar 7 zile după tragedia de
la 11 septembrie 2001 de la New York, când două avioane de pasageri, capturate prin cine ştie ce viclenie
de către terorişti, au secerat părţile superioare ale celor două turnuri gemene ale World Trade Center din
metropola Statelor Unite ale Americii. Astfel, emoţia firească a lungului drum ce urma să-l efectuez cu
avionul (împreună cu soţia mea Eliza-Ana) din România până în Canada a fost amplificată de acest
eveniment fără precedent, care în acel scurt interval de timp (11-18 septembrie 2001) a provocat mari
perturbări în traficul aerian de pretutindeni şi mai cu seamă în cel către continentul nord american,
determinând incertitudinea plecării noastre.
O dat` cu stabilirea definitiv` la Toronto (al`turi de familia fiicei mele, Eliza-Daniela), am [nceput s`
consemnez tot felul de informa\ii referitoare la Rom@nia, provenite pe diferite c`i (c`r\i, ziare, Internet,
TVR Interna\ional ].a.), ca o premoni\ie la o eventual` reeditare a Enciclopediei Geografice a Rom@niei.
Satisfac\ia acestei document`ri a fost cu at@t mai mare cu c@t, [n luna mai a anului 2008, Dl. Marcel D.
Popa, fostul meu coleg de editur`, [n prezent Directorul Editurii Enciclopedice din Bucure]ti, m-a [n]tiin\at
la telefon c` dore]te s` reediteze pentru a patra oar` aceast` lucrare. Propunerea am acceptat-o f`r` ezitare,
cu toate c` ]tiam, ab-initio, c` nu-mi va fi u]or din cauza profundelor schimb`ri provenite
[n perioada de dup` 1989 [n societatea rom@neasc`. Un singur exemplu este edificator: din anul 2002 (anul
ultimei edi\ii, a treia, a Enciclopediei Geografice a Rom@niei) ]i p@n` [n anul 2012 au fost [nfiin\ate 225
de comune, apoi 56 de comune (care existau la acea dat`) au fost trecute [n categoria ora]elor, iar nou`
ora]e au devenit municipii - toate aceste modific`ri necesit@nd articole elaborate din nou.
O aten\ie deosebit` a trebuit s` acord transfer`rii ]i actualiz`rii informa\iilor de la o comun` la alta
din cauza deta]`rii unor sate componente de la vechea comun` la comuna nou [nfiin\at`.
Un fenomen cu totul negativ [n societatea rom@neasc` este acela al depopul`rii numeroaselor sate ca urmare
a migra\iei for\ei de munc` tinere de la sate la ora]e sau [n str`in`tate, a [mb`tr@nirii locuitorilor acestor
sate ]i, [n consecin\`, a dispari\iei lor pe cale natural`, aceste sate r`m@n@nd cu casele pustii. Astfel,
depopularea [n aceast` perioad` a peste 30 de sate, cu tendin\a de depopulare ]i a altor localit`\i a [nsemnat,
de fapt, o grav` pierdere uman`, material`, agrar`, cultural-tradi\ional` a societ`\ii rom@ne]ti, aceste sate
devenind, oarecum, un fel de muzee în aer liber pe cale de ruinare. Redau câteva exemple de sate
depopulate: Zlătari (com. Goieşti), Italieni (com. Bucovăţ), Malaica (com. Cerăt) – toate în jud. Dolj, apoi
satele Inceşti (com. Poşaga, jud. Alba), Şerpeniţa (com. Manoleasa, jud. Botoşani), Nadăş (com. Recaş,
jud. Timiş), Lindenfeld (com. Buchin, jud. Caraş-Severin), Hordila (com. Pungeşti, jud. Vaslui), Ardealu
(com. Dorobanţu, jud. Tulcea), Şaşvereş (com. Praid, jud. Harghita) ş.a.
Alte nout`\i legate de construirea unor obiective social-culturale, religioase, economice, turistice etc. sau
de dispari\ia sau conservarea altora au stat de asemenea [n aten\ia mea.
Ca urmare, consider c` cea de-a patra edi\ie a Enciclopediei Geografice a Rom@niei, ca ]i precedentele
edi\ii, serios completat` ]i actualizat`, va fi spre folosul multor categorii de cititori, iar peste decenii va
reprezenta o oglind` a Rom@niei la [nceput de mileniu III.
8
{n [ncheiere, mul\umesc Bunului Dumnezeu c` mi-a dat puterea ]i r`bdarea necesare pentru aceast`
realizare, apoi mul\umesc Directorului Editurii Enciclopedice, Dl. Marcel D. Popa, Redactorului }ef,
Dl. Alexandru St`nciulescu (de la care am primit multe sugestii folositoare [n redactarea lucr`rii),
tehnoredactorului Mariana M[rzea, colegului meu de facultate ]i de editur` Dl. Gabriel-Florin Matei
(responsabil cu actualizarea h`r\ilor), familiei mele ]i tuturor celor care au contribuit la buna realizare a
acestei enciclopedii.
Dan GHINEA
Toronto, 15 aprilie 2013
DATE GENERALE
despre România
Poziţia geografică: Stat independent situat în Sud-Estul Europei, la Nord de Peninsula Balcanică, în bazinul inferior
al fluviului Dunărea, cu ieşire la Marea Neagră, având drept “coloană vertebrală” Carpaţii Sud-Estici. România se
află între 43° 37’ 07’’ şi 48° 15’ 06’’ latitudine nordică şi între 20° 15’ 44’’ şi 29° 41’ 24’’ longitudine estică, la
mijlocul distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord (marcată de paralela 45° latitudine nordică) şi la o depărtare
aproximativ egală (2 700 – 2 900 km) de Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic şi Munţii Ural şi la numai 1 050 km Nord
de Marea Mediterană.
Suprafaţa: 238 391 km2 (locul 11 în Europa şi 79 pe glob – comparabilă, din acest punct de vedere, cu Marea
Britanie, Laos, Ghana şi Uganda).
Frontiere: 3 149,9 km, din care 1 085,6 km terestre ]i 2 064,3 km fluviale ]i maritime. Rom@nia se [nvecineaz` cu
Ucraina (649,4 km) ]i Republica Moldova (681,3 km) la Nord ]i Est, cu Marea Neagr` (193,5 km) la Sud-Est, Bulgaria
(631,3 km) la Sud, Serbia (546,4 km) la Sud-Vest ]i cu Ungaria (448 km) la Vest ]i Nord-Vest. Rom@nia are o form`
elipsoidal`, lungimea teritoriului s`u fiind, [n linie dreapt`, de circa 735 km de la Vest la Est ]i de circa 530 km de la
Nord la Sud.
Populaţia: 22 279 183 loc. (1 ian. 2015), din care 10 875 087 loc. de sex masc. şi 11 404 096 de sex fem. Populaţia
urbană: 12 571 845 loc. (56,43% din populaţia ţării); rurală: 9 707 338 loc. (43,57%). Structura populaţiei pe
naţionalităţi (la recensământul din 20-31 oct. 2011): 16 792 900 români (88,92%), 1 227 600 maghiari şi secui
(6,50%), 621 600 rromi (3,29%), 50 900 ucraineni (0,27%), 36 000 germani (0,19%), 27 700 turci (0,15%), 23 500
ruşi-lipoveni (0,12%), 20 300 tătari (0,11%), restul de 0,45% de alte etnii (sârbi, slovaci, cehi, bulgari, poloni, români
din Rep. Moldova, evrei, italieni, greci, armeni, macedoneni, aromâni, chinezi ş.a.). Dinamica populaţiei României
(în paranteză este înscrisă data recensămintelor): 3 864 848 loc. (1859), 4 648 123 loc. (1884), 5 038 342 loc. (1889),
5 956 690 loc. (dec. 1899), 7 248 061 loc. (19 dec. 1912), 18 052 896 loc. (29 dec. 1930), 13 535 757 loc. (6 apr.
1941), 15 872 624 loc. (25 ian. 1948), 17 489 450 loc. (21 febr. 1956), 19 103 163 loc. (15 mart. 1966), 21 559 910
loc. (5 ian. 1977), 22 810 035 loc. (7 ian. 1992), 21 698 181 loc. (18 mart. 2002), 20 121 641 loc. (20-31 oct. 2011).
Diviziuni administrative (2018): 41 de jude\e ]i, separat, municipiul Bucure]ti cu rang de jude\, 103 municipii,
217 ora]e, 2 861 comune, 12 917 sate (din care 485 de sate apar\in ora]elor ]i municipiilor) ]i 457 de localit`\i
componente ale ora]elor ]i municipiilor.
JUDEŢELE ROMÂNIEI
Judeţul Suprafaţa Populaţia Reşedinţa Populaţia
(km2) (1 ian. 2015) judeţului (1 ian. 2015)
ABREVIERI
SEMNE CONVENŢIONALE
(folosite la hărţile judeţelor)
ABDULAH, vechea denumire a satului
Potârnichea, com. Topraisar, jud.
Constanţa.
Abrud ºi Cerniþa (afl. al râului Abrud),
Depr. A. are un relief de coline (format
din culmi prelungi, domoale, împãdurite,
Aa
(azi Roºia Montanã), având o micã fortifi-
caþie (castellum) cu perimetrul de c. 300
de m. În acea perioadã, la A. funcþiona
ABRAM, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din ce coboarã spre partea centralã a depre- un colegiu al aurarilor („Collegium
8 sate, situatã în NE Câmpiei Barcãului, siunii), de terase ºi lunci nu prea bine aurariorum”) condus de un magistru. La
în zona de contact cu Dealurile Crasnei dezvoltate. A. au fost descoperite vestigiile unei
(la NE) ºi cu Dealurile Barcãului (la S ºi 2. Oraş în jud. Alba, situat în depre- fortificaþii romane din sec. 2–3, în care
SE), pe cursul superior al râului Barcãu siunea omonimã, la 600–777 m alt., la s-au gãsit inscripþii în limbile latinã ºi
ºi pe cel inferior al râului Dijir; 3 108 loc. confl. pârâului Cerniþa cu râul Abrud, la greacã, monumente funerare, vase,
(1 ian. 2011): 1 546 de sex masc. ºi 1 562 65 km NV de municipiul Alba Iulia; 5 704 cãrãmizi ºtampilate etc. În Evul Mediu,
fem. Staþie (în satul Abram) ºi haltã (în loc. (1 ian. 2011): 2 842 de sex masc. ºi localit. A. apare frecvent în documentele
satul Margine) de c.f. Nod rutier. Expl. 2 862 fem. Supr: 3,2 km , din care 1,9 vremii ca Oppidummontanum, dar prima
2
de petrol. Prelucr. primarã a lemnului. km în intravilan; densitatea: 3 002 menþiune documentarã medievală, cu
2
Culturi de cereale, cartofi, legume etc. loc./km . Staþie de c.f. („Mocãniþa”). Nod numele de Abruth (sau terra Obruth),
2
Satul
satul Abram apare menþionat
documentar, docuprima- ru tier. Expl. de min. aurifere. Expl. şi dateazã din 1271. La 28 nov. 1357 a obþi-
mentar, prima oarã, în 1291, cu numele prelucr. cuprului (Roºia Poieni), din 1977.
{n Abram, men\ionat
nut privilegii urbane, iar în 1491 i s-a
Villa Abraam. În azi
satul Margine se aflã Expl. ºi prelucr. lemnului (cherestea,
oar`, [n 1291, cu numele Villa Abraam, exist` o
acordat statutul de oraº liber, cu
biserica"Sf@ntul
din lemn cu (1892),
hramul „Sfinþii butoaie, ambalaje de lemn); producţie de
biseric` din sec. 13, biseric` reformat`, ]i
jurisdicþie proprie, independentã de cea
Arhangheli se afl`Mihail ºi Gavriil” (1700, covoare şi de produse alim. Bibliotecă
biserica Nicolae" iar [n satul
a comitatului Alba. Consemnat cu topo-
pictatã Arhangheli
în 1889), iar în satul Abram existã municipală. Istoric. Vechi centru de
Margine biserica din lemn cu hramul
nimul Abrud, din 1750, oraºul a fost unul
ruinele[n 1889),
unei biserici din sec. 13 ºi o minerit, cunoscut ca atare în timpul daco-
"Sfin\ii Mihail ]i Gavriil" (1700,
dintre centrele rãscoalei condusã de
bisericã ortodoxã din 1892. romanilor sub denumirea de Abruttus.
pictat` declarat` monument istoric.
Horea, Cloºca ºi Criºan (1784–1785) ºi al
ABRÃMUÞ, com. în jud. Bihor, alcãtuitã În perioada stãpânirii romane (106–271/ Revoluþiei din 1848–1849. Oraşul A. are
din 4 sate, situatã în SV Câmpiei 275), A. fiinþa ca aºezare ruralã (cu în subordine ad-tivã 3 localitãþi
Tãºnadului, pe râul Barcãu ºi pe afl. sãu numele de Alburnus Minor, iar apoi cu componente: Abrud-Sat, Gura Cornei ºi
Fãncica; 3 077 loc. (1 ian. 2011): 1 502 de cel de Auraria Maior) în vecinãtatea Soharu. Monumente: biserică romano-
sex masc. ºi 1 575 fem. Halte de c.f. (în centrului minier Alburnus Maior catolică (1482), în ruină; bisericile
satele Abrãmuþ ºi Petreu). Expl. de petrol ortodoxe cu hramurile „Sfânta Treime”
ºi gaze naturale. Culturi de cereale, sfeclã (sec. 17; aici a funcţionat în anii 1680–1918
de zahãr, plante tehnice ºi de nutreþ, o şcoală primară) şi „Adormirea Maicii
cartofi, legume etc. Viticulturã. Pomicul- Domnului” (1787–1788); bisericã refor-
turã. Producþie de covoare þãrãneºti ºi de matã (c. 1700); biserica „Sfinþii Apostoli
împletituri din nuiele. Pe terit. com. A. Petru ºi Pavel” (1787), în localit. com-
au fost descoperite (1907) 4 catarame din ponentã Soharu; casa lui Ioan Boeriu
aur din epoca prefeudalã. În satul Abrã- (vice-prefect ºi primar al oraºului A. în
muþ, menþionat documentar prima oarã 1848–1849); casa în care a locuit (1821–1849)
în 1334, cu numele Mogosabraam, se aflã avocatul Ioan Buteanu (1812–1849), prefect
o bisericã reformatã (1643), în stil baroc, al Zarandului ºi martir al Revoluþiei din
ºibiserica
]i o bisericã ortodoxã
ortodox` "Sfin\ii(1875), iar în satul
Arhangheli"
1848–1849, în curtea cãreia se aflã bustul
Fãncica, atestat în 1278,atestat
(1870-1875), iar [n satul F`ncica, o bisericã
[n 1278,
acestuia (dezvelit în 1963), operã a sculp-
oortodoxã din 1736.
torului Horea Flămând. Oraşul A. este
biseric` ortodox` din 1736, restaurat` [n 1960.
ALBAC, com. în jud. Alba, alcãtuitã din sculptorului Romulus Ladea. Rezervaþia 10,4 km2; densitatea: 6 609 loc./km2. Nod
16 sate, situatã la poalele de NE ale naturalã Cheile Albacului (35 ha). feroviar ºi rutier. Constr. de utilaj minier,
M-þilor Bihor ºi cele de SV ale Muntelui ALBA CAROLINA Õ Alba Iulia. utilaje de transport, utilaje pentru ind.
Mare, la 635 m alt., în Þara Moþilor, mat. de constr. ºi pentru prelucr. lem-
la confl. râului Albac cu Arieºu Mare; ALBA ECCLESIA Õ Albeºti (4). nului. Producţie de piese turnate din
2 156 loc. (1 ian. 2011): 1 071 de sex masc. ALBA IULIA, municipiu în partea fontã pentru maºini-unelte (matriþe,
ºi 1 085 fem. Nod rutier. Expl. de mar- central-vesticã a României, reºed. jud. scule), de încãlþãminte, de obiecte din
murã (în satul Bãrãºti). Producţie de Alba, situat în culoarul larg al vãii porþelan, de covoare pluºate ºi mochete,
butoaie (Albac). Muzeu de istorie. Colec- Mureºului, pe dr. râului Mureº, în zo- de preparate din carne ºi lapte, produse
þie muzealã etnograficã. În satul Albac, na de confl. cu râul Ampoi, la poalele de panificaþie, vinuri, ºampanie, bãuturi
menþionat documentar, prima oarã, în sudice ale Dealurilor Aiudului, la alcoolice etc. Morãrit. Centru pomicol ºi
1688 cu numele ReulMare, se aflã bustul 222-247 m alt.; 68 741 loc. (1 ian. 2011): viticol. Universitatea „1 Decembrie”,
lui Horea (dezvelit în 1967), operã a 32 482 de sex masc. ºi 36 259 fem. Supr.: înfiinþatã în 1991, cu 6 facultãþi, 5 102
34 Alba Iulia
României; biserica „Adormirea Maicii în anul 2007; statuia în bronz a lui Iuliu (1 ian. 2011): 592 de sex masc. ºi 589 fem.
Domnului” (1691); biserica greceascã cu Maniu (dezvelitã la 28 mai 1995); Nod rutier. Culturi de cereale.
hramul „Buna Vestire” (1783); bisericile busturile unor iluºtrii oameni politici: Ion 4. Com. în jud. Mureº, alcãtuitã din
„Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” (1787) ºi 9 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul
Raþiu, Vasile Goldiº, Pan. Halippa, Ion
„Sfânta Treime” (1795); Palatul princiar Târnava Mare, la 5 km E de municipiul
Nistor º.a. – dezvelite în nov. 1994. La
(sec. 13–18), fostã reºed. a principilor Sighiºoara; 5 990 loc. (1 ian. 2011): 2 971
16 sept. 1995 a fost dezvelitã statuia lui
Transilvaniei; Palatul Apor (sec. 17), în de sex masc. ºi 3 019 fem. Staþie de c.f.
I. I. C. Brãtianu, operã a sculptorului Paul
stilul Renaºterii târzii, cu influenþe (în satul Albeºti). Fabricã de sticlã.
Vasilescu; biserica romano-catolicã (1302,
baroce; Biblioteca Batthyáneum, înte- Topitorie de in. Produse textile (frânghii)
cu modificãri din sec. 18), în localit. com- ºi alim. (brânzeturi, panificaþie); douã
meiatã în 1784 de cãtre Ignác Batthyány,
ponentã Bãrãbanþ. mori de cereale. Culturi de cereale,
episcop catolic al Transilvaniei, cu 69 061
volume, dintre care 1 665 de manuscrise ALBENI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din hamei, in, sfeclã de zahãr, cartofi etc.
ºi cãrþi tipãrite înainte de anul 1500, unele 6 sate, situatã în Subcarpaþii Olteniei, pe Creºterea bovinelor. Muzeu memorial
unice în lume (Codexaureus, sec. 8 d.Hr., râul Câlnic; 2 972 loc. (1 ian. 2011): 1 483 „Petöfi Sándor” (inaugurat în 1966). Parc.
pe foi de pergament), 19 000 de docu- de sex masc. ºi 1 489 fem. Expl. de petrol În arealul satului Jacu a fost descoperitã
mente, 609 incunabule etc.; obelisc ºi de lignit. Pomiculturã (meri, pruni, o oglindã circularã din bronz, care are
realizat de cãtre sculptorul Ion Negrulea peri). În satul Albeni, menþionat docu- mânerul terminat cu o figurã zoomorfã,
(1937), închinat lui Horea, Cloºca ºi mentar la 30 iun. 1486 într-un act de datând din sec. 6 î.Hr., atribuitã sciþilor.
Criºan; statuia ecvestrã a voievodului danie semnat de domnul Vlad Cãlugãrul, Pe terit. satului Albeºti, menþionat docu-
Mihai Viteazul, operã a sculptorului se aflã biserica „Sfântul Nicolae”- mentar, prima oarã, în 1231 cu numele
Oscar Han (dezvelitã în 1968); statuia Sãulescu construită înainte de 1730 şi Alba Ecclesia, s-a desfãºurat (la 31 iul.
Lupa Capitolina, donaþie fãcutã (1993) reparatã în 1820, 1844, 1893–1894; bise- 1849) bãtãlia dintre armata revoluþionarã
ricile din lemn „Sfântul Gheorghe” maghiarã, comandatã de generalul
de cãtre oraºul Alessandria din Italia, a
(1799–1800) ºi alta cu dublu hram – polonez Józef Bem, ºi oºtile ruseºti,
fost instalată în Piaţa Alessandria din
„Cuvioasa Parascheva” ºi „Intrarea în conduse de generalul A.N. Lüders, venite
Alba Iulia o dată cu inaugurarea acesteia
Bisericã a Maicii Domnului” (1812), în sã înãbuºe revoluþia – luptã în care au
satele Bârzeiu de Gilort ºi Mirosloveni. murit poetul maghiar Petöfi Sándor,
aghiotantul generalului Bem, ºi publi-
ALBEªTI 1. Com. în jud. Botoºani, alcã- cistul german Anton Kurz. În amintirea
tuitã din 6 sate, situatã în Câmpia Jijiei poetului maghiar a fost ridicat (în 1899),
Superioare, pe râul Jijia; 6 627 loc. (1 ian. din iniþiativa Luizei Haller, un obelisc
2011): 3 382 de sex masc. ºi 3 245 fem. din piatrã. În satul Albeºti existã o
Haltã de c.f. (în satul Jijia). Creºterea ovi- bisericã din sec. 15, cu transformãri din
nelor; viticulturã. În satul Albeºti au 1721 ºi din sec. 19, cu elemente de arhi-
existat (sec. 16–17) casele boiereºti ale tecturã ºi sculpturã gotice, iar în satul
familiei Balº, incendiate de poloni în 1686. Þopa, atestat documentar la 20 oct. 1301,
2. Com. în jud. Constanþa, alcãtuitã se aflã ruinele castelului „Bethlen” (1617),
din 5 sate, situatã în SE Pod. Cobadin, de plan dreptunghiular, iniţial cu trei
pe valea râului Albeºti, la graniþa cu niveluri, cu turnuri la colþuri, înconjurat
Bulgaria; 3 515 loc. (1 ian. 2011): 1 758 de de o incintã fortificatã cu 3 turnuri de
sex masc. ºi 1 757 fem. În arealul com A. apãrare. La 1 mai 1870, o inundaþie
au fost descoperite (1973, 1994) vestigiile catastrofalã a distrus satul Boiu ºi a
unei aºezãri urbane fortificate (sec. 4–1 provocat moartea a 141 de persoane.
î.Hr.), cu locuinþe din piatrã ºi pãmânt, 5. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din
aparþinând populaþiei geto-dace ºi unor 4 sate, situatã în zona Colinelor Fãlciului,
greci veniþi din cetatea Callatis. Au fost pe stg. râului Bârlad, în reg. în care acesta
Alba Iulia. Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul identificate strãzi pavate, prevãzute cu conflueazã cu râul Crasna; 3 249 loc.
36 Albeştii de Argeş 2011): 2 820 de sex masc. ºi 2 969 fem. 1904, locuitorii din A. au declanºat o
Haltã de c.f. (în satul Albeºti-Muru), inau- rãscoalã (au participat peste 5 000 de
(1 ian. 2011): 1 606 de sex masc. ºi 1 643 guratã la 13 sept. 1872. Expl. de petrol. þãrani români ºi maghiari) îndreptatã
fem. Staþie de c.f. (în satul Crasna), inau- Prelucr. lemnului (mobilã). Preparate din împotriva politicii nedrepte a guvernului
guratã la 13 nov. 1886. Centru viticol ºi lapte. Centru viticol. În satul Albeşti- de la Budapesta, reprimatã sângeros de
de vinificaþie. Pomiculturã (meri, pruni, Paleologu, atestat documentar la 17 dec. autoritãþi. Localit. a fost declaratã oraº
peri, nuci). Satul Crasna apare menþionat 1525, se află biserica „Adormirea Maicii la 17 febr. 1968. În prezent, oraºul A. are
documentar, prima oarã, în 1450, în Domnului”, ctitorie din 1799 a lui Barbu în subordine ad-tivã 3 localit.
legãturã cu lupta victorioasã purtatã Vãcãrescu ºi a soþiei sale Stanca, reparatã componente: Pãdurea Neagrã, Peºtiº,
de domnul Bogdan II (tatãl lui ªtefan cel în 1901 cu sprijinul Ecaterinei Sfetescu. Tinãud. Monumente: în localit.
Mare) împotriva oºtilor polone. În satul ALBOTA, com. în jud. Argeº, alcãtuitã componentã Peºtiº se aflã cetatea Piatra
Albeºti, menþionat documentar, prima din 5 sate, situatã în zona de contact a ªoimului (sec. 13), de plan poligonal, cu
datã, la 6 mart. 1453, cu numele Rãdeºti Câmpiei Piteºtiului cu Piem. Cotmeana, bastioane, ºi biserica din lemn cu hramul
(denumirea actualã dateazã din 1493), se pe pârâul Albota; 3 890 loc. (1 ian. 2011): „Buna Vestire” (1797, cu iconostas din
aflã biserica „Sfinþii Voievozi” (1874). 1 902 de sex masc. ºi 1 988 fem. În arealul 1810); în localit. componentã Tinãud se
com. A. au fost identificate urmele unui aflã biserica cu hramul „Sfântul Dumitru”,
ALBEªTII DE ARGEª, com. în jud.
castru roman de pãmânt (108 x 95 m) ctitorie din 1658–1659 a lui Constantin
Argeº, alcãtuitã din 7 sate, situatã pe cur-
situat pe linia de fortificaþii numitã limes ªerban Basarab, domn al Þãrii Româneºti
sul superior al râului Argeº, pe ºoseaua
alutanus. În satul Albota, atestat docu- (1654–1658), reconstruitã în 1828 ºi
Transfãgãrãºanã, în zona de contact a
mentar în 1497, se aflã biserica „Ador- reparatã în 1910, ce pãstreazã icoane
Muscelelor Argeºului cu Dealurile Arge-
mirea Maicii Domnului” (1820, reparatã atribuite lui David din Piteºti; castelele
ºului, la 500 m alt.; 5 956 loc. (1 ian. 2011):
în 1904). „Batthyány” (1830) ºi „Moscovits” (1850);
2 912 de sex masc. ºi 3 044 fem. Reºed.
castel de vânãtoare (1891–1894). Motel.
com. este satul Albeºtii Pãmânteni. ALBURNUS MAIOR Õ Roºia Montanã.
Punct fosilifer, cu resturi de reptile me-
Hidrocentralã (15 MW) intratã în funcþiune
ALBURNUS MINOR Õ Abrud (2). zozoice (din Triasic), în localit. com-
în 1967. Cãrãmidãrie. Expl. ºi prelucr.
ALEªD, oraº în jud. Bihor, situat în Depr. ponentã Peºtiº.
primarã a lemnului; confecþii metalice;
fabricarea foliilor de mase plastice. Moarã Vad-Borod, la poalele de SV ale M-þilor ALEXANDERHAUSEN Õ Şandra.
de cereale. Pomiculturã (meri, pruni). Cen- Plopiº ºi cele de N ale M-þilor Pãdurea
ALEXANDRIA 1. Municipiu în partea de
tru de meºteºuguri populare (dãrãcit, piuã Craiului, la 224 m alt., pe dr. vãii Criºului
Repede, la 38 km E de municipiul S a României, reºed. jud. Teleorman,
de apã, confecþionarea de sumane, pãturi situat în zona de contact a Câmpiei Boian
º.a.). În satul Brãteºti se aflã biserica Oradea; 10 722 loc. (1 ian. 2011): 5 242 de
sex masc. ºi 5 480 fem. Supr.: 72 km2, din cu Câmpia Gãvanu-Burdea, la 41 m alt.,
„Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul” pe dr. râului Vedea, la 88 km SV de Bucu-
(1735, refãcutã în 1795 ºi în 1819), cu picturi care 7,6 km2 în intravilan; densitatea: 1411
loc./km2. Nod rutier. Expl. de balast. reºti; 49 009 loc. (1 ian. 2011): 23 643 de
murale originare. sex masc. ºi 25 366 fem. Supr.: 95,63 km2,
Producţie de sticlãrie (din anul 1840, în
ALBEªTII DE MUSCEL, com. în jud. localit. componentã Pãdurea Neagrã), de din care 10 km2 în intravilan; densitatea:
Argeº, alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona ciment, var, de încãlþãminte, de confecþii, 4 900 loc./km2. Staþie de c.f. (inauguratã
de contact a Muscelelor Argeºului cu de prelucr. a lemnului ºi de produse
prelungirile M-þilor Iezer-Pãpuºa, la 590– alim. Centru pomicol. Biblioteca orăşe-
630 m alt.; 1 460 loc. (1 ian. 2011): 720 de nească „Octavian Goga”. Istoric. Localit.
sex masc. ºi 740 fem. Expl. forestiere ºi apare menþionatã documentar, prima
de calcare numulitice, folosite în lucrãri oarã, în perioada 1291–1294, cu numele
ornamentale la construcþiile arhitectonice VillaElusd, într-un registru de dijme al
monumentale. Prelucr. primarã a Episcopiei romano-catolice din Oradea,
lemnului. Pãstrãvãrie. Pomiculturã (meri, apoi, în 1332, este consemnatã cu denu-
pruni, peri). Biserica „Adormirea Maicii mirea SacerdosdeVillaElesd, iar în 1622,
Domnului” (1877) în satul Albeºti. cu toponimul Elesd. În a doua jumãtate
Rezervaþie geologicã („granitul de a sec. 13, în apropiere de Aleºd a fost
Albeºti”, 0,5 ha) ºi paleontologicã construitã, pe un pinten de calcar, cetatea
(„calcarul de Albeºti”, 1,5 ha – punct Piatra ªoimului, menþionatã documen-
fosilifer cu calcare numulitice în care se tar, prima oarã, în 1306. În perioada
gãsesc pietrificaþi crabi, arici de mare, 1658–1660, cetatea Piatra ªoimului,
dinþi fosili de rechini etc.). Ambele au împreunã cu 33 de aºezãri, s-au aflat în
fost declarate rezervaþii în 1954; o supr. posesia domnului Þãrii Româneºti,
de 3 900 m2 se aflã sub ocrotirea legii. Constantin ªerban Basarab. Între 1660 ºi
ALBEªTI-PALEOLOGU, com. în jud. 1692, A. a funcþionat ca sangeac
Prahova, alcãtuitã din 4 sate, situatã pe (subunitate ad-tivã a unui paºalâc) al
valea Cricovului Sãrat, în zona de contact Paºalâcului de Oradea. În 1711, cetatea
a Câmpiei Sãratei cu Subcarpaþii Piatra ªoimului a fost aruncatã în aer de
Prahovei ºi ai Buzãului; 5 789 loc. (1 ian. trupele imperiale austriece. La 24 apr. Alexandria (1). Monumentul eroilor
la 2 dec. 1895). Nod rutier. Producţie de suferit mari pagube materiale de pe urma Alexandru cel Bun 37
rulmenþi, panouri ºi tablouri electrice, de cutremurului din seara zilei de vineri, 4
aparate ºi accesorii (filtre mecanice, martie 1977. Monumente: catedrala biserica a fost repictatã, dar în 1821
baterii, panouri radiante), de echipa- ortodoxã cu hramul „Sfântul picturile murale interioare au fost
mente electrice şi de climatizare-venti- Alexandru”, construitã între 1869 ºi 1898, deteriorate de incendierea bisericii în
lare, de angrenaje ºi organe mecanice de în stil bizantino-romanic, cu picturi timpul luptelor dintre turci ºi revolu-
transmisie, prefabricate din beton, cãrã- murale interioare executate, în 1898, de þionarii greci conduºi de Alexandru
mizi ºi produse alim. (conserve de le- ªtefan Luchian ºi Constantin Artachino. Ipsilanti. Picturile murale interioare au
gume ºi fructe, preparate din carne ºi În aceastã catedralã se aflã mormântul fost curãþate ºi restaurate abia în 1986.
lapte, biscuiþi, paste fãinoase, bere etc.). domnului Alexandru Ghica; bisericile Catapeteasma din lemn de tei a fost
Prelucr. tulpinilor de in ºi cânepã. Fila- „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” (1842– pictatã în 1814. Biserica mãnãstirii Bistriþa
turã de bumbac. Topitorie de in ºi 1846, restauratã în 1902–1904), „Sfântul apare frecvent menþionatã în docu-
cânepã. Morãrit. Târg anual de maºini ºi Nicolae” (1848–1850), „Sfinþii Împãraþi mentele cancelariei domneºti din sec. 15
utilaje agricole (în luna aug.). Muzeul Constantin ºi Elena” (1852), „Adormirea (8 sept. 1457, apr. 1458, mai 1459, apr.
judeþean Teleorman, cu colecþii de arheo- Maicii Domnului” (1858– 1860), „Izvorul 1460, iun. 1466, febr. 1467, nov. 1487 etc.).
logie, istorie ºi etnografie, inaugurat la 1 Tãmãduirii” (1859–1861). Monumente În anul 1494, domnul Moldovei, ªtefan
mai 1952. Biblioteca judeþeanã „Marin ridicate în amintirea þãranilor uciºi în cel Mare, a dãruit mãnãstirii Bistriþa un
Preda” (f. 1949), cu 130 000 vol. Filialã a timpul Rãscoalei din 1907 ºi a eroilor clopot din bronz, împodobit cu stema
universitãþii particulare „Spiru Haret” cãzuþi pe câmpurile de luptã în timpul Moldovei, iar în 1498 a construit
din Bucureºti (din 1992); Facultatea de Primului Rãzboi Mondial; busturile turnul-clopotniþã ºi a zidit paraclisul cu
Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune, domnilor Alexandru Ghica ºi Alexandru hramul „Izvorul Tãmãduirii”, care
filialã a Academiei de Studii Economice Ioan Cuza (operã din 1914 a sculptorului pãstreazã picturi murale originare (între
din Bucureºti (din 1999). Festival folcloric I. Iordãnescu). care ºi portretul ctitorului). La 26 mai
naþional, anual (din 1968), în luna nov. 2. Õ Şandra. 1554 au fost încheiate lucrãrile de
Din sept. 1996, la A. se aflã sediul Episco- ALEXANDRU CEL BUN, com. în jud. refacere, înfrumuseþare ºi de fortificare
piei Alexandriei ºi Teleormanului. Istoric. Neamþ, alcãtuitã din 7 sate, situatã la ale bisericii ºi ale construcþiilor anexe,
În apropierea actualului oraº, în punctul poalele de SE ale M-þilor Stâniºoara ºi lucrãri efectuate prin grija domnului
numit „La Vii” (la 2 km N) au fost desco- cele de N ale M-þilor Goºmanu, pe cursul Alexandru Lãpuºneanu. La 4 mai 1677,
perite (1957–1958) urmele unei aºezãri mijlociu al râului Bistriþa; 5 789 loc. (1 ian. Doamna Safta, vãduva domnului
geto-dace, datând din sec. 5–4 î.Hr., în care 2011): 2 900 de sex masc. ºi 2 889 fem. Gheorghe ªtefan, a închinat Ierusalimului
s-au gãsit vase de ceramicã (strãchini, Reºed. com. este satul Viiºoara. Haltã de aceastã mãnãstire, dupã care, aici s-a
cupe cu douã toarte etc.) lucrate cu mâna c.f. (în satul Viiºoara). Expl. ºi prelucr. stabilit un mare numãr de cãlugãri greci.
sau la roatã, piese din bronz (3 fibule) primarã a lemnului. Ind. chimicã, uºoarã În sec. 16–19, la aceastã mãnãstire s-au
º.a. În punctul numit „La Hectare” (2 km ºi alim. Sanatoriu T.B.C. (din 1909), în adãugat unele construcþii ºi s-au fãcut o
SE de oraº) au fost identificate (1957) satul Bisericani. În arealul satului serie de reparaþii ºi reamenajãri. Astfel,
vestigiile unei aºezãri din sec. 4, cu Viiºoara (înfiinþat în anii 1879–1881) a în anii 1541–1546 s-au executat unele
bordeie de formã rectangularã (2,80 x fost descoperit un tezaur monetar alcã- adãugiri la paraclisul ridicat în 1498, în
4,50 m), în care s-au gãsit vase de tuit din peste 800 de drahme greceºti 1546 s-a zidit paraclisul cu hramul
ceramicã din pastã cenuºie sau cãrãmizie, emise de oraºul Dyrrachium. În satul „Sfântul Nicolae”, apoi s-au construit
lucrate la roatã, cu decor de linii incizate. Bistriþa, atestat documentar la 4 ian. 1402, ªcoala domneascã (în sec. 16, restauratã
Pe malul stg. al Vedei au fost descoperite la poalele dealului Cetãþuia, se aflã în 1984), zidul de incintã al mãnãstirii
urmele unei vechi aºezãri româneºti, mãnãstirea Bistriþa (de cãlugãri), cu (1776), casa stãreþiei (1792), un cerdac la
datând din sec. 8–11. Pe vatra acestor biserica având hramul „Adormirea Maicii intrarea sudicã a bisericii (1878), s-au
strãvechi aºezãri a fost întemeiatã (1834) Domnului”, ctitorie din anii 1402–1406 a pictat în ulei pereþii interiori ai bisericii
localit. A., de cãtre domnul Alexandru domnului Alexandru cel Bun, sfinþitã la (1814) º.a. Ansamblul monahal Bistriþa a
Ghica, de la care derivã ºi numele actua- 7 iun. 1407, construitã pe locul unei fost supus unor ample lucrãri de
lului oraº. Oraºul a fost construit dupã biserici din lemn ce data din 1395. consolidare ºi restaurare în perioada
planurile urbanistice ale inginerului Domnul Alexandru cel Bun a înzestrat 1969–1984. Mãnãstirea Bistriþa a fost de
austriac Otto von Moritz. În 1837, mãnãstirea cu sate, moºii ºi odoare timpuriu un important centru de învã-
aºezarea a fost distrusã în mare parte de scumpe, danii întãrite ulterior de nepotul þãmânt, de culturã ºi artã, în cadrul cãreia
un violent incendiu. Refãcutã ulterior, sãu, ªtefan cel Mare. Biserica mãnãstirii s-au format ºi au activat numeroºi cali-
localit. A. a fost declaratã oraº (în 1840) Bistriþa, de mari dimensiuni (41 m grafi, miniaturiºti ºi cronicari. Aici s-a
printr-un hrisov domnesc care se pãstrea- lungime, 15 m lãþime ºi 36 m înãlþimea scris în etape succesive (1473–1486, 1496–
zã în Muzeul de istorie al oraºului. În a turlei), este ziditã în stil bizantin, este 1504), de cãtre unul sau mai mulþi autori
doua jumãtate a sec. 19 ºi începutul sec. bogat ornamentatã ºi are ziduri groase anonimi de la Curtea domnului ªtefan
20 la A. aveau loc vestitele târguri anuale, de 2 m. Uºa de la intrarea în bisericã este cel Mare, Letopiseþul de la Bistriþa (sau
cunoscute sub numele de Bâlciul Mavro- originarã, fiind lucratã cu multã artã. Letopiseþul de când s-a început cu voia lui
dinului. La 17 febr. 1968, A. a devenit Faþadele bisericii sunt decorate cu douã Dumnezeu, Þara Moldovei), în care sunt
reºedinþa jud. Teleorman, iar la 27 iul. ºiruri de firide sub streaºinã ºi cu 19 niºe relatate faptele ºi domniile voievozilor
1979 a fost declarat municipiu. Oraºul a înalte ºi elegante pe abside. În anul 1814 Moldovei între 1359 ºi 1504. Tot aici a
38 Alexandru I. Cuza Siretului; 2 922 loc. (1 ian. 2011): 1 462 de fragmente de ceramicã dacicã, o statuie
sex masc. ºi 1 460 fem. Localit. a fost a zeului Dionysos º.a. Rezervaþie paleon-
fost scris ºi Pomelnicul de la Bistriþa, cel înfiinþatã în 1879, în urma împroprie- tologicã (punct fosilifer cu peste 100 de
mai important document de acest fel tãririi þãranilor cu pãmânt. Expl. de specii de corali ºi gasteropode de talie
cunoscut în România, scris pe pergament, balast. Moarã. Iniþial, satul Alexandru I. mare), declaratã monument al naturii
în care se face o prezentare a domnilor Cuza a purtat numele ªcheuleþ, iar apoi, (supr.: 14,62 ha). Biserica „Sfântul
de la Bogdan pânã la Petru Voievod, sub pânã la 1 ian. 1965 s-a numit CuzaVodã. Dumitru” (1872–1882) cu picturi murale
forma unei genealogii. În biserica Conacul „Sturdza-Scheianu” (1808–1810, interioare din anul 2003.
mãnãstirii Bistriþa sunt înmormântaþi cu adãugiri din 1835), în satul Scheia.
ALIMPEªTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã
Alexandru cel Bun ºi soþia sa, Ana, doi ALEXANDRU ODOBESCU, com. în jud. din 5 sate, situatã în Subcarpaþii Olteniei,
copii (Alexãndrel ºi Ana) ai lui ªtefan cel Cãlãraºi, alcãtuitã din 3 sate, situatã în pe cursul superior al râului Olteþ; 2 135
Mare ºi Doamna Maria, soþia domnului Câmpia Bãrãganului; 2 786 loc. (1 ian. loc. (1 ian. 2011): 1 008 de sex masc. ºi
ªtefan Lãcustã. În cadrul mãnãstirii 2011): 1 384 de sex masc. ºi 1 402 fem. 1 127 fem. Bisericile din lemn cu hra-
Bistriþa funcþioneazã un muzeu de artã Staþie de c.f. Reºed. com. este satul Nicolae murile „Adormirea Maicii Domnului”
religioasã, cu colecþii de icoane (între care Bãlcescu. Pânã la 24 mart. 1981 com. s-a (începutul sec. 19) ºi „Sfinþii Voievozi”
se remarcã „Plângerea lui Iisus” datând numit NicolaeBãlcescu, iar între 17 febr. (1750), în satele Alimpeºti ºi Nistoreºti.
de la sf. sec. 16, „Maica Domnului cu 1968 ºi 23 ian. 1981 a fost în jud. Ialomiþa.
ALMA, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din
Pruncul”, sec. 17), obiecte de cult din sec. Produse textile. Pe terit. com. a fost
3 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe dr.
16–18, manuscrise ºi cãrþi vechi biseri- descoperitã (1963 ºi 1965) o necropolã
vãii Târnava Mare, la 13 km NE de
ceºti etc. La mãnãstirea Bistriþa a fost tuns planã biritualã, aparþinând culturii
Mediaº; 2 003 loc. (1 ian. 2011): 1 053 de
în monahism Prea Fericitul Teoctist, materiale Sântana (sec. 4), cu un bogat
sex masc. ºi 950 fem. În satul Alma,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în inventar material (ceramicã cenuºie finã
menþionat documentar, prima oarã, în
perioada 1986–2007. În satul Bisericani se – strãchini, castroane, cãni, urcioare –,
1289, se aflã o cetate þãrãneascã (sec. 16),
aflã mãnãstirea cu acelaºi nume (de catarame ºi fibule din bronz, piepteni din
cu bisericã de incintã din 1502, în stil
cãlugãri), cu biserica având hramul os etc.).
gotic, care pãstreazã fragmente de picturi
„Buna Vestire”, ctitorie din anul 1498 a
ALEXANDRU VLAHUÞÃ, com. în jud. murale interioare originare. Biserica a fost
cãlugãrului Iosif ºi terminatã în anii
Vaslui, alcãtuitã din 4 sate, situatã în supusã unor refaceri ºi renovãri în anul
1512–1517 de ªtefãniþã Vodã (nepotul lui Colinele Tutovei; 1 362 loc. (1 ian. 2011): 1718. În satele Giac㺠(atestat documentar
ªtefan cel Mare). Biserica mãnãstirii 733 de sex masc. ºi 629 fem. Pânã la în 1337) ºi ªmig (atestat documentar în
Bisericani, ziditã pe locul unei biserici 19 dec. 2003, com. A.V. a avut în compo- 1317) se aflã câte o bisericã datând din
din lemn ce data de la începutul sec. 15, nenþã satele Ibãneºti, Mânzaþi ºi Puþu sec. 15, azi biserici evanghelice. Com. A.
a fost înfrumuseþatã în 1535 de domnul Olarului, sate care la acea datã au format a fost înfiinþatã la 5 mart. 2004 prin des-
Petru Rareº ºi a fost înconjuratã de ziduri com. Ibãneºti, jud. Vaslui. prinderea satelor Alma, Giac㺠ºi ªmig
puternice (în anii 1626–1631), strãjuite de
ALEXENI, com. în jud. Ialomiþa, formată din com. Aþel, jud. Sibiu.
turnuri de apãrare. În anii 1637–1638,
prin grija domnului Vasile Lupu s-au dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãga- ALMAª 1. Râu, afl. stg. al Someºului în
construit turnul-clopotniþã ºi câteva chilii. nului, pe stg. râului Ialomiþa; 2 317 loc. aval de com. Surduc; 65 km; supr.
În perioada 1780–1786 biserica a fost (1 ian. 2011): 1 131 de sex masc. ºi 1 186 bazinului: 810 km2. Izv. din M-þii Meseº.
reconstruitã din temelii, s-au construit fem. Staþie de c.f. Culturi de cereale, Local, în cursul superior, se numeºte Fildu.
mai multe chilii din cãrãmidã, un paraclis floarea-soarelui, sfeclã de zahãr, legu- Afl. pr.: Valea Cetãþii, Bozolnic, Bãbiu º.a.
ºi casa stãreþiei prin strãdania domnului me etc. Biserica „Sfântul Nicolae” (1815– 2. Com. în jud. Arad, alcãtuitã din 4
Dimitrie Moruzi. Dupã secularizarea 1817, reparatã în 1885). sate, situatã în Depr. Gurahonþ, pe stg.
averilor mãnãstireºti (1863), aºezãmântul ALIBEI-CHIOI Õ Izvoarele (7). vãii Criºului Alb; 2 885 loc. (1 ian. 2011):
monahal Bisericani a decãzut treptat, 1 420 de sex masc. ºi 1 465 fem. Staþie de
ALIMAN, com. în jud. Constanþa,
rãmânând pãrãsit între 1880 ºi 1885. c.f. Expl. de andezit. Pomicultură; legu-
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod.
Dupã aceastã datã a devenit penitenciar micultură. În arealul satului Almaº
Oltinei, pe dr. vãii Dunãrii; 2 895 loc.
(c. 10 ani), iar apoi clãdirile au fost din (menþionat documentar, prima oarã, în
(1 ian. 2011): 1 520 de sex masc. ºi 1 375
nou pãrãsite pânã în 1905 când a fost 1334) a fost descoperit (1964) un tezaur
fem. Centru de vinificaþie. Viticulturã.
transformat în Sanatoriu T.B.C. În monetar (c. 200 de monede de argint
Creºterea bovinelor. Pisciculturã. Pe terit.
perioadele 1924–1930 ºi 1934–1935 s-au dacice), datând de la sf. sec. 2 ºi începutul
satului Dunãreni (fost Mârleanu), au fost
construit unele clãdiri anexe ºi s-au sec. 1 î.Hr.
descoperite (1969) vestigiile unei aºezãri
executat ample lucrãri de renovare, 3. Mãnãstirea ~ Õ Gârcina.
geto-dacice cu numele Sacidava ºi ale
ansamblul monastic cãpãtând aspectul ALMAª-AGRIJ, depresiune de eroziune
unui castru roman fortificat (sec. 2–7),
actual. În anul 1959 a devenit schit al diferenþialã, situatã pe terit. jud. Sãlaj, la
unde a fost cantonatã o unitate de
mãnãstirii Bistriþa (jud. Neamþ), iar în contactul M-þilor Meseº cu Pod. Someºan,
infanterie (cohors I Cilicum milliaria
1991 a redevenit mãnãstire. Pânã la 4 oct. equitata) în perioada Principatului. În la 350–400 m alt., în lungul vãilor Almaº
2002, com. Alexandru cel Bun a purtat perioada 107–167, Sacidava s-a aflat sub ºi Agrij. Supr.: c. 600 km2. Relief complex,
numele Viiºoara. supravegherea marii unitãþi militare de format din coline, terase ºi lunci.
ALEXANDRU I. CUZA, com. în jud. Iaºi, la Troesmis, unde era cantonatã Legiunea Fragmentarea accentuatã a reliefului ºi
alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul a V-a Macedonica. Aici au fost gãsite prezenþa rocilor friabile au determinat
intense procese de pantã (ºiroiri, ogaºe, Glod, Nãdãºtia, Brãdet, Cib ºi Almaºu Aluniş 39
ravene ºi torenþi). Climã rãcoroasã (8– de Mijloc. Troiþa minerului. Rezervaþiile
9°C temp. medie anualã); precipitaþii naturale Cheile Glodului (20 ha) şi Cheile biserica „Adormirea Maicii Domnului”
moderate (700 mm anual). Pomiculturã. Cibului (15 ha). În anul 2001, pe terit. (1819, cu fresce originare). Până la 7 apr.
Creºterea animalelor. com. Almaºu Mare, în punctul La Cruce, 2004, com. A. a avut în componenţă
au fost descoperite morminte tumulare satele Beharca şi Coţofenii din Faţă, sate
ALMAªU, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã
din Epoca bronzului. care la acea dată au format com.
din 7 sate, situatã în Depr. Almaº-Agrij,
pe cursul superior al râului Almaº, la ALMÃJ 1. Munþii ~, masiv muntos în SV Coţofenii din Faţă, jud. Dolj.
confl. acestuia cu Bãbiu; 2 249 loc. (1 ian. României, în grupa M-þilor Banatului ALTINA (ALTINUM) Õ Oltina (3).
2011): 1 067 de sex masc. ºi 1 182 fem. (Carpaþii Occidentali), la N de defileul
Expl. de alabastru (în satul Stana). În Dunãrii, constituit din roci cristaline cu ALÞINA, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din
satul Almaºu, menþionat documentar, intruziuni de granite ºi calcare jurasice. 3 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe
prima oarã, în 1239 se aflã o biserică râul Hârtibaciu; 1 721 loc. (1 ian. 2011):
Alt. max.: 1 224 m (vf. Svinecea Mare).
ortodoxă (1854), o biserică reformată 856 de sex masc. ºi 865 fem. Halte de c.f.
Pãduri de stejar pufos, de gorun ºi fag.
(1881), castelul „Csáky”, cu parc (1815– (în satele Alþina ºi Beneºti). Aici s-au
Zãcãminte de huilã (Cozla, Baia Nouã)
1819) ºi ruinele unei cetãþi construitã în descoperit urme materiale din Epoca
ºi de cromite.
anii 1247–1278 (Cetatea Almaºului). fierului ºi vestigiile unei aºezãri dacice.
2. Depresiunea ~, zonã depresionarã
Aflatã în proprietatea voievozilor În satul Alþina, menþionat documentar,
intramontanã, în S Banatului, între M-þii
Transilvaniei, Cetatea Almaºului a fost prima oarã, în 1291, se aflã o bisericã în
Semenicului, Almãjului ºi Locvei,
ºi în posesia lui Petru Rareº (1545–1546). stil romanic (sec. 13), azi aparţinând
drenatã de râul Nera care, la ieºirea din
În timpul ocupaþiei habsburgice a cultului evanghelic, cu transformãri
depresiune, formeazã un spectaculos
Transilvaniei, cetatea a fost asediatã ºi gotice ºi fortificaþii efectuate dupã anul
defileu. Supr.: 250 km2 (33 km lungime;
cuceritã (1551–1556) de trupele habsbur- 1496, iar în satul Beneºti există o bisericã
5–10 km lãþime). Relief colinar (400–650
gice, care au distrus-o cu ocazia retragerii ortodoxã construitã în 1810, cu unele
m alt.), de terase ºi lunci. Climã blândã
lor. Ulterior, a intrat în stãpânirea familiei transformãri din 1907.
(media termicã anualã 9°C). Expl. fores-
nobiliare Csáky, care a refãcut-o, fiind ALUNIª 1. Com. în jud. Cluj, alcãtuitã
tiere, de calcar, cãrbuni ºi azbest. Culturi
apoi incendiatã de trupele generalului din 5 sate, situatã în zona Dealurilor
de cartofi ºi porumb. Zonã pomicolã ºi
Giorgio Basta. Refãcutã în 1627, cetatea Dejului, pe râul Valea Mãrului; 1 262 loc.
de creºtere a vacilor pentru lapte. Cu-
a fost asediatã ºi distrusã în 1662, rã-
noscutã ºi sub numele de Depr.Bozovici. (1 ian. 2011): 627 de sex masc. ºi 635 fem.
mânând în ruinã. Restauratã în 1964.
3. Com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 4 În satul Aluniº, menþionat documentar,
Bisericã reformatã (1640, restauratã în
sate, situatã în zona de contact a Dealu- prima oarã, în 1247, se aflã o bisericã
1742, cu tavan casetat ºi pictat în 1838),
rilor Amaradiei cu lunca Jiului; 1 938 loc. reformatã (sec. 17), declaratã monument
în satul Stana; bisericã din sec. 15, cu
(1 ian. 2011): 968 de sex masc. ºi 970 fem. istoric; bisericile din lemn cu hramurile
clopotniþã din lemn (1750), aparþinând
Expl. de petrol. Distilerie de alcool. Siloz „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
în prezent cultului reformat, în satul
pentru cereale. Legumiculturã. În satul (1809) ºi „Înãlþarea Sfintei Cruci” (sec.
Sfãraº.
Almãj, atestat documentar în 1566, cu 18), în satele Ghirolt ºi Pruneni.
ALMAªU MARE, com. în jud. Alba, numele de Halmãj, se aflã cula „Poenaru”, 2. Com. în jud. Mureº, alcãtuitã din
alcãtuitã din 7 sate, situatã în Depr. construitã în perioda 1750–1764 (modifi- 3 sate, situatã pe stg. râului Mureº, în
Zlatna, pe stg. râului Ardeu; 1 358 loc. cãri în 1896), cu încãperi având ca decor zona Dealurilor Mureºului; 3 245 loc.
(1 ian. 2011): 699 de sex masc. ºi 659 fem. picturi în frescã, inspirate din fabulele (1 ian. 2011): 1 556 de sex masc. ºi 1 689
Expl. de min. auro-argentifere. În satul lui Esop, ºi biserica „Sfinþii Îngeri”, fem. Staþie de c.f. Expl. de balast. Prelucr.
Almaºu Mare, menþionat documentar, ctitorie din 1787–1789 a slugerului Barbu lemnului. Satul Aluniº apare menþionat
prima oarã, în 1407, se aflã colecþia „Achim Poenaru, care pãstreazã un remarcabil documentar, prima oarã, în 1228. Până în
Emilian”, care cuprinde peste 2 500 de tablou votiv din 1789 (reparatã în 1892, anul 1925, satul Aluniş s-a numit Maieru.
piese (steaguri vechi, icoane pe sticlã ºi 1912, 1929–1930). În satul ªitoaia se aflã Rezervaþie naturalã de lalele pestriþe.
lemn, ceramicã, unelte agricole, costume
populare, lãzi de zestre, obiecte de
interior, decoraþii, monede, bancnote,
cãrþi vechi etc.), ºi biserica „Buna Vestire”
(1418, refãcutã în 1841), declaratã monu-
ment istoric; bisericile cu hramurile
„Schimbarea la Faþã” (1822–1826, pictatã
în 1835 de Vasile Þura), „Sfântul Nicolae”
(sec. 15, refãcutã în 1780–1784), „Sfinþii
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1840),
„Sfântul Gheorghe” (1845), „Adormirea
Maicii Domnului” (sec. 19), „Sfinþii
Apostoli Petru ºi Pavel” (1928) ºi „Sfinþii
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1975–1976,
construitã pe locul unei biserici din lemn
ce data din sec. 17), în satele Suseni, Cib, Almăj (1). Vârful Trescovăţ
40 Alunu nerative, inflamatorii ºi abarticulare, a există biserica din lemn cu hramul
celor ginecologice, dermatologice, „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”
3. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din posttraumatice, ale sistemului nervos (1847), cu decor sculptat în pridvor.
2 sate, situatã în Subcarpaþii Prahovei; periferic etc. Oraºul Amara are în subor- AMÃRêTII DE JOS, com. în jud. Dolj,
3 572 loc. (1 ian. 2011): 1 770 de sex masc. dine ad-tivã satul Amara Nouã. Până la alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia
ºi 1 842 fem. Expl. forestiere. Producţie 29 oct. 1977, pe când era comună, A. a Romanaþi; 5 662 loc. (1 ian. 2011): 2 766
de mobilă. Satul Aluniş este menţionat avut în componenţă satul Motâlva, care de sex masc. ºi 2 896 fem. Morãrit ºi pani-
documentar în 1612 şi până în 1931 s-a la acea dată a fost desfiinţat. ficaþie. Pe terit. com. au fost descoperite
numit Strâmbeni. 3. Õ Balta Amarã. (1949) urmele unei aºezãri cu caracter
ALUNU, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã AMARADIA 1. Dealurile Amaradiei, urban, datând din epoca stãpânirii
din 7 sate, situatã în zona de contact a subunitate a Piem. Olteþului, situatã între romane (sec. 2–3), în care s-au gãsit vase
vãile râurilor Gilort, la V ºi Olteþ, la E, ceramice, monede, cãrãmizi. Bisericile cu
Subcarpaþilor Olteniei cu Piem. Olteþului,
drenatã median pe direcþia N-S de râul hramurile „Sfântul Nicolae” (1654),
pe cursul superior al râului Olteþ; 4 421
Amaradia. Alcãtuite predominant din „Sfinþii Voievozi” (1759) ºi biserica din
loc. (1 ian. 2011): 2 265 de sex masc. ºi
depozite aluvionare ºi loessoide pleisto- lemn „Sfântul Ioan” (1812), în satul
2 156 fem. Expl. de petrol, de gaze ºi de
cene ºi holocene ºi din pietriºuri, nisipuri Amãrãºtii de Jos.
cãrbune (prin decopertare). Centru viticol
ºi argile levantine. Relieful are aspectul
ºi pomicol. În satul Alunu, menþionat AMÃRêTII DE SUS, com. în jud. Dolj,
unor culmi alungite, cu aspect de pla-
documentar în 1502, se aflã un conac (sf. alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
touri piemontane, ce se lãrgesc spre S,
sec. 19), iar în satele Igoiu ºi Colteºti Romanaþi; 1 405 loc. (1 ian. 2011): 702 de
cu alt. cuprinse între 250 ºi 550 m.
există câte o bisericã din lemn, cu acelaºi sex masc. ºi 703 fem. Pe terit. com. au
Acoperite cu pãduri de gorun ºi cu
hram – „Cuvioasa Parascheva” –, datând fost descoperite urmele unui vicus roman,
plantaþii de viţă de vie ºi pomi fructiferi.
din 1652 ºi, respectiv, 1897. În satul extins pe c. 20 de ha, în care s-au gãsit
2. Râu, afl. stg. al Jiului în arealul
Bodeºti existã biserica din lemn cu monede, arme, vase ceramice, cãrãmizi
com. Cernele (jud. Dolj); 99 km; supr.
hramul „Sfinþii Îngeri” (1675). ºi o statuetã înfãþiºându-l pe Iupiter
bazinului: 870 km2. Izv. din E Dealului
Dolichenus. Bisericile cu acelaşi hram –
ALUTELA Õ Cãlimãneºti. Cãrbuneºti, de la 490 m alt. ºi are o
„Sfântul Nicolae”, în satele Amărăştii de
direcþie predominantã de curgere N-S,
ALUTUS (ALUTA), denumirea daco- Sus (1834–1843, reparată în 1923) şi,
drenând partea de V a Piem. Olteþului
geticã ºi apoi romanã a râului Olt. respectiv, Zvorsca (1860–1864). Până la
(respectiv Dealurile Amaradiei). Debitul
7 apr. 2004, com. A. de S. a avut în
AMARA 1. Lac de tip liman fluviatil, mediu multianual al râului A., în zona
componenţă satele Dobroteşti şi Nisipuri,
situat în Câmpia Bãrãganului, pe un curs de vãrsare, este de 3,20 m3/s. Afl. pr.:
Pârâu Gâlceºti, Pârâu Negreni, Totea (pe sate care la acea dată au format com.
pãrãsit al Ialomiþei, la 7 km NV de
dr.), Slãvuþa, Amãrãzuia, Plosca (pe stg.). Dobroteşti, jud. Dolj.
municipiul Slobozia. Supr.: 156 ha; ad.
max.: 3 m; vol.: 2,6 mil. m3. Apa lacului AMARU 1. Lac de tip liman fluviatil, AMPELUM Õ Zlatna (2).
este sulfatatã, cloruratã, sodicã, bicarbo- situat în Câmpia Sãratei, pe pârâul AMPOI, râu, afl. dr. al Mureºului în aval
natatã, magnezianã. Pe fundul lacului se Râiosu (afl. stg. al râului Sãrata), în jud. de municipiul Alba Iulia; 60 km; supr.
aflã importante rezerve de nãmol sapro- Buzãu. Supr.: 120 ha; ad max.: 10 m. bazinului: 579 km2. Izv. din NE M-þilor
pelic (409 860 m3) cu calitãþi terapeutice Acoperit în mare parte cu stuf. Minera- Metaliferi, de la poalele culmilor Dosu
asemãnãtoare celui de la Techirghiol. În lizare accentuatã (1 690 mg/l). ºi Petriceaua, de la 1 220 m alt., având o
1887, Petru Poni a efectuat primele 2. Com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din direcþie predominantã de curgere NV-SE.
analize chimice ale apei lacului A. 6 sate, situatã în Câmpia Sãratei; 2 464 Dupã un curs zbuciumat, cu cãderi mari
2. Oraº în jud. Ialomiþa, situat în loc. (1 ian. 2011): 1 214 de sex masc. ºi 1 de pantã, în zona de obârºie, apele râului
Câmpia Bãrãganului, la 30 m alt., pe 250 fem. Culturi de cereale, sfeclã de A. se domolesc în arealul Depr. Zlatna,
malul de NV al lacului omonim, la 9 km zahãr, floarea-soarelui, tutun, plante de iar dupã ce o pãrãsesc, formeazã un
NV de Slobozia; 8 089 loc. (1 ian. 2011): nutreþ etc. Staþiune de cercetare ºi frumos defileu în perimetrul com. Meteº.
4 025 de sex masc. ºi 4 064 fem. Supr.: producþie a bovinelor (în satul Dulbanu). Cursul mijlociu ºi inf. al râului A.
70,3 km2, din care 5,9 km2 în intravilan; Satul Amaru este menþionat documentar, formeazã limita dintre M-þii Metaliferi
densitatea: 1 371 loc./km2. Expl de gaze prima oarã, în 1699. (în S ºi V) ºi M-þii Trascãu (în E ºi N).
naturale. Produse de panificaþie. Culturi AMÃRêTI, com. în jud. Vâlcea, alcã- Afl. pr.: Vâltori, Feneº, Ampoiþa, Ighiu
de cereale, sfeclã de zahãr, floarea- tuitã din 6 sate, situatã în Piem. Olteþului, (pe stg.), Valea Mare, Galaþi (pe dr.).
soarelui etc. Declarat oraº la 7 apr. 2004. pe râul Pesceana; 1 950 loc. (1 ian. 2011): AMPOIÞA Õ Meteº.
Staþiune balneoclimatericã de interes 975 de sex masc. ºi 975 fem. Centru viticol
general, cu funcþionare permanentã AMUTRIA Õ Butoieºti.
ºi de vinificaþie. Bisericile din lemn cu
(climat continental de câmpie, cu veri acelaºi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele AMZACEA, com. în jud. Constanþa,
cãlduroase, uneori toride, ºi ierni reci – Amãrãºti (1802, cu picturã originarã în alcãtuitã din 3 sate, situatã în E Pod.
temp. medie anualã 10,3°C), renumitã pronaos ºi pridvor), Padina (1812, cu Cobadin; 2 697 loc. (1 ian. 2011): 1 376 de
pentru valoarea curativã a nãmolului ºi picturã din prima jumãtatea a sec. 19) ºi sex masc. ºi 1 321 fem. Staþie de c.f. (în
a apelor lacului (folosite încã din anul Nemoiu (1832). În satul Mereºeºti se aflã satul Casicea). Nod rutier. Culturi irigate
1900); este indicatã în special pentru biserica având hramul „Cuvioasa de cereale, floarea-soarelui, plante teh-
tratarea afecþiunilor reumatismale dege- Parascheva” (1832), iar în satul Palanga nice ºi de nutreþ etc. Creºterea ovinelor,
bovinelor, porcinelor, pãsãrilor etc. Siloz urmele unei aºezãri aparþinând fazei de Anina 41
de cereale. Satul Amzacea apare con- mijloc a culturii materiale Otomani (sec.
semnat pe o hartã a Dobrogei din 1887. 19–13 î.Hr.) în care s-au gãsit numeroase febr. 2006), de calcar şi de argilã. Termo-
În arealul com. A. a fost descoperit (1973) fragmente ceramice, ºi o necropolã cu centralã construitã în anii 1977–1988 pe
un tezaur monetar (206 monede din morminte de înhumaþie datând din baza folosirii ºisturilor bituminoase,
bronz) datând din sec. 5 î.Hr. Între aceeaºi perioadã. În 1893 a fost descoperit exploatate local. Din cauza slabei puteri
17 febr. 1968 ºi 18 apr. 1989, satul Amzacea un tezaur monetar dacic. Biserica „Sfântul calorice a acestora, termocentrala s-a
a fãcut parte din com. Topraisar, iar Nicolae” (1800), în satul Dindeºti. dovedit ineficientã, funcþionând doar 17
satele Casicea ºi General Scãriºoreanu luni (iul. 1988–nov. 1989), de la pornirea
ANDRIEªENI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã
(numit pânã în 1950 Enghez) au fost în ei. Centru metalurgic (din 1850, fali-
din 7 sate, situatã în Câmpia Jijiei, pe râul
componenþa com. Comana. Din 18 apr. mentat la sf. sec. 20). Producţie de mobilã
Jijia; 4 379 loc. (1 ian. 2011): 2 178 de sex
1989, aceste trei sate au fost grupate într-o ºi cherestea, de cãrãmidã ºi þiglã, de
masc. ºi 2 201 fem. Staþie de c.f. (în satul
comunã de sine stãtãtoare – Amzacea. produse textile şi alim. Muzeul „Farma-
Buhãeni). Prelucr. lemnului. Pisciculturã.
Geamie (sec. 17) cu minaret refãcut în cia Steierdorf”. Muzeu de istorie. Istoric.
Satul Andrieºeni este menþionat docu-
1927, în satul Amzacea; bustul generalului Pe terit. oraºului au fost descoperite
mentar, prima oarã, în 1429. Pe terit. com.
Constantin Scãriºoreanu (dezvelit la 9 mai vestigii (ceramicã) din Epoca bronzului.
au fost descoperite obiecte de ceramicã
1977), în satul General Scãriºoreanu. Localit. a fost întemeiatã la 24 iun. 1773
aparþinând culturii neolitice Precucuteni
ANA, lac glaciar în M-þii Retezat (în V Car- (prima jumãtate a milen. 4 î.Hr.). Biseri- prin stabilirea aici a unor familii de
paþilor Meridionali), la 1 930 m alt. Supr.: cile „Buna Vestire” (1806) ºi „Sfântul muncitori forestieri, aduºi din Styria
3,13 ha; ad. max.: 11,6 m. Lungime: 266 Vasile” (1783), în satul Iepureni. (Austria), specializaþi în fabricarea man-
m; lãþime max.: 188 m; vol.: 169 125 m3. galului necesar metalurgiei de la Oraviþa
ANGUSTIA Õ Breþcu (2). ºi care au numit aºezarea Steierer Dorf
ANDRêEªTI, com. în jud. Ialomiþa,
ANINA 1. Munþii Aninei, masiv muntos (ulterior Steierdorf). În 1790, un localnic
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
alcãtuit din calcare jurasice ºi din fliº a gãsit din întâmplare o bucatã de
Bãrãganului, pe stg. râului Ialomiþa; 2 220
grezo-conglomeratic, situat în M-þii cãrbune într-o pãdure de anini (de la care
loc. (1 ian. 2011): 1 076 de sex masc. ºi
Banatului, între vãile Bârzava, la N, ºi se presupune cã a derivat ulterior nu-
1 144 fem. Staþie de c.f. Culturi de cereale,
Nerei, la S. Prezintã numeroase forme mele Anina), fapt ce a determinat ca lângã
sfeclã de zahãr, floarea-soarelui, legu-
carstice: lapiezuri, doline, uvale, polii, localit. Steierer Dorf, sã ia naºtere ºi sã
me etc. Fermã avicolã. Biserica având
chei, izbucuri, peºteri etc. Alt. max.: se dezvolte rapid aºezarea carboniferã
hramul „Adormirea Maicii Domnului” 1 160 m (vf. Leordiº). Acoperit cu o A. În scurt timp, A. a devenit cea mai
(1821) ºi han (sec. 19), în satul Andrã- vegetaþie interesantã, cu diverse specii importantã localit. carboniferã, denumitã
ºeºti; biserica „Sfântul Nicolae” (1797), mediteraneene. Zãcãminte de huilã ºi de de localnici Steierdorf (de la 1 nov. 1859),
în satul Orboeºti. ºisturi bituminoase. iar mai târziu Steierdorf-Anina – nume
ANDREIAªU DE JOS, com. în jud. 2. Oraº în jud. Caraº-Severin, situat pãstrat pânã în 1952, când aºezarea a fost
Vrancea, alcãtuitã din 7 sate, situatã în la poalele M-þilor Aninei, la 645–780 m declaratã oraº, cu numele de A.
Subcarpaþii de Curburã (Subcarpaþii alt., la 34 km S de Reºiþa; 8 568 loc. (1 Monumente: biserica romano-catolicã din
Vrancei), pe cursul superior al râului ian. 2011): 4 263 de sex masc. ºi 4 305 fem. oraşul A. (1901) şi biserica romano-catolicã
Milcov; 1 889 loc. (1 ian. 2011): 986 de Supr.: 14,7 km2, din care 6,7 km2 în din Steierdorf, datând din 1786; biserica
sex masc. ºi 903 fem. Expl. lemnului. intravilan; densitatea: 1 279 loc./km2. ortodoxã „Sfinţii Împăraţi Constantin şi
Creºterea animalelor. Satul Andreiaºu Staþie de c.f., inauguratã la 15 dec. 1863. Elena” (1930–1935); catedrala cu dublu
de Jos este menþionat documentar, prima Expl. de huilã (din 1792, întrerupte în hram – „Învierea Domnului” şi „Sfântul
oarã, la 8 aug. 1445, într-un act emis de
domnul ªtefan (fiul lui Alexandru cel
Bun). Pe terit. com. se aflã rezervaþia
geologicã „Focul Viu”, declaratã monu-
ment al naturii, constând în emanaþii de
gaze ce pãtrund prin crãpãturile scoarþei
terestre ºi care ard în permanenþã,
formând flãcãri slab colorate de 30–50
cm înãlþime, extinse pe o supr. de 12 ha,
ºi rezervaþiile forestiere Cenaru I (150 ha)
ºi Cenaru II (233 ha) cu arborete de fag,
brad ºi numeroase exemplare de tisã
(declarate rezervaþii în apr. 1973).
ANDRID, com. în jud. Satu Mare, alcã-
tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Ierului,
pe râul Ier; 2 492 loc. (1 ian. 2011): 1 251
de sex masc. ºi 1 241 fem. În arealul
satului Andrid, menþionat documentar,
prima oarã, în 1332, au fost descoperite Anina (2). Vedere generală
42 Aninoasa „Sfântul Nicolae”, construitã în perioada Viteazul, depusã aici în 1603, Mihai
1992–1995 (sfinþitã la 12 nov. 1995). Movilã († 1608). În sec. 16, mănãstirea
Ilie” (2006–2009); gara feroviarã (1863); 3. Com. în jud. Dâmboviþa, alcãtuitã Dealu a fost un însemnat centru cultural
clãdirea Primãriei (1854), azi hotel; din 3 sate, situatã în Subcarpaþii Ialomiþei; ºi de tipãrire a numeroase cãrþi de cult
cazinoul (sec. 20). Centru turistic. 6 232 loc. (1 ian. 2011): 2 985 de sex masc. (Liturghierul, 1508, Octoihul, 1510, Evan-
ºi 3 247 fem. Expl. de petrol (în satele gheliarul, 1512 º.a.) sub îngrijirea cã-
ANINOASA 1. Oraº în jud. Hunedoara,
Aninoasa ºi Viforâta). Prelucr. lemnului. lugãrului sârb Macarie, adus în Þara
situat în Depr. Petroºani, la poalele de SE
Centru pomicol (meri, pruni, peri). În Româneascã de Radu cel Mare. Redevine
ale M-þilor Retezat, la 650 m alt., la 7 km V
satul Viforâta (4 km N de Târgoviºte), un puternic centru tipografic în timpul
de municipiul Petroºani; 4 626 loc. (1 ian.
atestat documentar la 12 sept. 1479, se lui Matei Basarab, prin grija lui Udriºte
2011): 2 259 de sex masc. ºi 2 367 fem. Supr.:
aflã mănãstirea Viforâta (de maici), cu Nãsturel. Mănãstirea Dealu a funcþionat
34 km2, din care 1,85 km2 în intravilan;
biserica „Sfântul Gheorghe”, construitã în cu intermitenþã: pânã în 1863 a fost
densitatea: 2 500 loc./km2. Expl. forestiere
perioada 1530–1532 prin grija domnului mănãstire de cãlugãri, în 1877 a devenit
ºi de huilã. Prelucr. lemnului; producţie
Vlad Înecatul ºi refãcutã în întregime de lagãr de prizonieri turci, între 1890 ºi
de oxigen. Bibliotecă orăşenească.
cãtre Matei Basarab în 1635. Între 1712 1891 a fost depozit de muniþii al armatei,
Menþionată documentar ca aºezare ruralã
ºi 1713, din iniþiativa Doamnei Maria în 1902 s-a instalat ªcoala copiilor de
în 1442 cu numele Bãrbãtenii de Jos
Brâncoveanu, s-au construit zidul de trupã, în anii 1912–1940 a funcþionat
(denumire pãstratã pânã în 1733). În 1913,
incintã ºi câteva chilii noi ºi s-au refăcut Liceul militar „Nicolae Filipescu”, iar în
Aninoasa avea statut de comunã ruralã,
picturile bisericii. Biserica mãnãstirii a anii 1953–1988 a fost Casa sanatorialã
iar la 18 apr. 1989 a fost declaratã oraº,
fost grav deterioratã de cutremurul din pentru monahi ºi preoþi. Ansamblul
având în subordine ad-tivã satul Iscroni.
14 oct. 1802, fiind reparatã ulterior, cu monahal a fost restaurat (1955–1958) prin
2. Com. în jud. Argeº, alcãtuitã din
mari modificãri, de banul Grigore grija lui Iustinian Marina, iar biserica a
4 sate, situatã în zona Dealurilor Arge-
Brâncoveanu, care a poruncit ºi spãlarea fost repictatã în 1956–1958 de Iosif Keber
ºului; 3 341 loc. (1 ian. 2011): 1 653 de sex
ºi refacerea picturilor murale interioare. (altarul) şi în 1985–1989 (naos şi pronaos)
masc. ºi 1 688 fem. Expl. lemnului.
Catapeteasma, în stil baroc, este opera de Sofian Boghiu. Posedã un muzeu de
Pomiculturã. În satul Slãnic se aflã o
sculptorului Karl Storck din anul 1869. artã religioasã (aici se aflã o cruce dãruitã
mănãstire de cãlugãri, iniţial un schit în-
Complexul monahal (reparat în anii 1914, de Matei Basarab). Obiectiv turistic. În
temeiat de Vlad Þepeº, cu zid de incintã,
1960–1962, 1978– 1990) posedã un muzeu satul Aninoasa, menþionat documentar
în interiorul cãruia existã biserica ºi
(inaugurat în 1971) cu colecþii de obiecte la 29 apr. 1453, se aflã biserica „Sfântul
clãdirile anexe (chilii, paraclis, cuhnia).
de cult ºi de artã religioasã. Tot în satul Ilie” (1810, distrusã de cutremurul din
Schitul a fost desfiinþat în 1805 şi reclădit
Viforâta se aflã mănãstirea Dealu (de 1838 ºi reconstruitã în 1846), iar în satul
din temelie în 1922–1930. În 1992–1994 s-a
maici), întemeiatã (probabil) în timpul Sãteni, atestat documentar la 20 ian. 1604,
construit actuala bisericã, cu hramul
domniei lui Mircea cel Bãtrân (1386– existã biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 19).
„Naºterea Maicii Domnului”, pe temelia
1418) ºi menþionatã documentar, prima 4. Com. în jud. Gorj, alcãtuitã din 5
vechiului lãcaº, iar schitul declarat
oarã, la 17 nov. 1431, într-un act emis de sate, situatã în lunca ºi pe terasele râului
mănăstire. În aceastã bisericã se citeºte
domnul Alexandru Aldea. Biserica Gilort, la contactul cu Dealurile Jiului;
neîntrerupt Psaltirea, ziua ºi noaptea,
mănãstirii Dealu, cu hramul „Sfântul 3 897 loc. (1 ian. 2011): 2 061 de sex masc.
slujbele de noapte având loc între orele 24
Nicolae”, prototip al arhitecturii munte- ºi 1 836 de fem. Expl. de petrol. Muzeu
ºi 3. În satul Slãnic mai existã ºi biserica
neºti, construitã între anii 1499 ºi 1501, etnografic. În arealul satului Aninoasa a
prin grija domnului Radu cel Mare ºi fost descoperit (1934) un tezaur monetar
terminatã de fratele sãu, Vlad cel Tânãr, (c. 150 de monede din argint) geto-dac,
în perioada 1510– 1512, are pereþii datând din a doua jumãtate a sec. 2 î.Hr.
exteriori placaþi cu dale de piatrã fãlþuite În satul Groºerea se aflã cula „Crãsnaru”
ºi ornamentaþi cu numeroase arcade (1808) ºi biserica „Sfinþii Arhangheli
oarbe, iar cele trei turle sunt ºi ele bogat Mihail ºi Gavriil” (1808), cu fresce
ornamentate cu „broderii” sculptate în originare, în satul Aninoasa existã bi-
piatrã. Picturile murale interioare au fost serica „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi
executate (1514–1515) de o echipã de Elena” (1887–1888) ºi conacul boierului
zugravi condusã de meºterul Dobromir Dinel Negrea (sec. 19), iar în satul Bobaia
cel Tânãr (din Târgoviºte) ºi refãcute se aflã o bisericã din lemn, cu hramul
(1713) prin grija lui Constantin „Sfântul Ioan Botezãtorul” (ante 1816).
Brâncoveanu. Biserica a fost consolidatã Lacul fosilifer Groşerea (1 ha) este
ºi refãcutã atât dupã cutremurul din 14 declarat rezervaţie naturală.
oct. 1802, cât ºi dupã cele din 10 nov.
ANTONINA Õ Tia Mare.
1940 ºi 4 mart. 1977. Biserica mănãstirii
Dealu este una dintre cele mai impor- APA, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã
tante necropole domneºti, în ea aflându- din 3 sate, situatã în lunca Someºului, la
se mormintele lui Radu cel Mare († 1508), 20 km E de Satu Mare; 2 859 loc. (1 ian.
Aninoasa (3). Biserica „Sfântul Nicolae” Vlad Înecatul († 1532), Pãtraºcu cel Bun 2011): 1 357 de sex masc. ºi 1 502 fem.
a mănăstirii Dealu († 1557), racla cu capul lui Mihai Staþie de c.f. Expl. de balast. Casa me-
morialã „Vasile Lucaciu”. Pe terit. com. fãcutã în 1841–1843 ºi 1929), „Sfântul Apuseni, Munţii 43
s-a descoperit (1939) un depozit din ªtefan” (1812, refãcutã în 1847–1854) ºi
Epoca mijlocie a bronzului (sec. 16–15 „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” APOSTOLACHE, com în jud. Prahova,
î.Hr.) alcãtuit din douã spade cu mânere (1868). alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona
masive, un topor de luptã, o apãrãtoare subcarpaticã, pe Cricovu Sãrat; 2 235 loc.
APOLD, com. în jud. Mureº, alcãtuitã
de braþ º.a. În satul Apa, menþionat docu- (1 ian. 2011): 1 121 de sex masc. ºi 1 114
din 4 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe
mentar, prima oarã, în 1215, cu numele fem. Expl. de petrol. Viticulturã; pomi-
râul ªaeº; 3 166 loc. (1 ian. 2011): 1 597
Villa Apa, se aflã o bisericã reformatã culturã. Muzeu etnografic. Biserica
de sex masc. ºi 1 569 fem. Expl. de calcar.
(1640), de tip bisericã-salã, în stil gotic, „Adormirea Maicii Domnului” a fostei
Centru pomicol (meri, pruni, nuci). Punct
cu turn-clopotniþã, o bisericã ortodoxã, mănăstiri Apostolache, zidită în 1850 pe
fosilifer (fosile din Sarmaþian). În satul
cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” locul uneia din 1595, restaurată parţial
Apold, menþionat documentar, prima
(1848–1870) ºi o casã þãrãneascã din 1853. în 1992–1994 şi complet în 2010–2013,
oarã, în 1309, se aflã biserica „Sfântul
APAHIDA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã Gheorghe” (1721, cu modificãri din 1807) declarată monument istoric.
din 8 sate, situatã în NV Pod. Transilvaniei, ºi o cetate þãrãneascã cu bisericã APULUM Õ Alba Iulia.
pe dr. Someºului Mic, la 13 km NE de evanghelicã de incintã (cu mobilier din
Cluj-Napoca; 10 523 loc. (1 ian. 2011): 1762 ºi un frumos portal gotic), amintitã APUSENI, Munþii ~, grupã muntoasã în
5 279 de sex masc. ºi 5 244 fem. Nod documentar în 1504, dar cu o existenþã N Carpaþilor Occidentali, limitatã de Pod.
feroviar. Expl. de tufuri dacitice, balast anterioarã, renovatã în anul 1900. Someºan la N, Pod. Transilvaniei la E,
ºi nisip. Complex avicol. Legumiculturã. Zidurile care înconjurã biserica sunt culoarul Mureºului la S, Dealurile Criºanei
Pomiculturã (meri, peri). Pe terit. com. înalte de 4 m ºi strãjuite de un bastion ºi ºi Câmpia de Vest la V. M-þii A. sunt
A. au fost descoperite o necropolã cel- mai multe turnuri de apãrare (Turnul constituiþi dintr-un mozaic de roci (ºisturi
ticã (sec. 3–2 î.Hr.), conþinând mai ales Alb, Turnul ªcolii, Turnul Ovãzului º.a.). cristaline, granite, calcare, tufuri vulcanice,
ceramicã cenuºie, ºi douã morminte În satul Daia se aflã o cetate þãrãneascã conglomerate, gresii, marne etc.), au alt.
princiare germane (sec. 5), cu un bogat cu bisericã de incintã (1457, renovatã în mici, sub 1 900 m (alt. max.: 1 849 m, vf.
inventar funerar (un coif din bronz aurit, 1780 ºi 1896), azi biserică evanghelicã, ºi Curcubãta Mare din M-þii Bihor),
douã oenochoe din argint, cu scene turn-clopotniþã (1829–1834), în satul numeroase depresiuni (Abrud, Brad,
bahice, brãþãri etc.). În satul Apahida, Vulcan există o bisericã ziditã în jurul Beiuº, Vad-Borod, Zarand, Codru-Moma
menþionat documentar, prima oarã, în anului 1300, în stil romanic, refãcutã º.a.) ºi platforme de eroziune, sunt puternic
1263, cu numele Apathida, se aflã biserica ulterior în stil gotic, cu tavan casetat ºi fragmentaþi de râuri (Criºurile, Someºu
din lemn cu hramul „Sfinþii Arhangheli pictat în 1682, azi biserică evanghelicã, Mic, Arieº, Ampoi etc.), sunt bine populaþi
Mihail ºi Gavriil”, construitã în 1806 de ºi o cetate þãrãneascã (1521), iar în satul (aici se aflã cel mai ridicat plafon al
meºterul lemnar Ghiran Ioan din Nadiº ªaeº se află biserica „Schimbarea la Faþã” aºezãrilor omeneºti din Carpaþii româneºti,
ºi pictatã în 1808 de Ioan Pop din Unguraº. (1805–1821) ºi cetatea sãteascã cu bisericã satul Bãdãi din jud. Alba situându-se la
APA NEAGRÃ Õ Carasu. evanghelicã de incintã (sec. 16, recon- 1 650 m alt.), conþin importante zãcãminte
struitã în 1820). În satul ªaeº, atestat de minereuri auro-argentifere, bauxitã,
APATEU, com. în jud. Arad, alcãtuitã din sulfuri complexe, cãrbuni ºi constituie un
documentar în anul 1302, a fost desco-
3 sate, situatã în Câmpia Criºurilor; 3 560 important nod hidrografic. Sunt acoperiþi
perit (1891) un tezaur dacic (sec.1 î.Hr.)
loc. (1 ian. 2011): 1 818 de sex masc. ºi 1 742 cu pãduri de foioase, de brad ºi molid.
alcãtuit din 6 fibule de argint, un colier
fem. Culturi de cereale, floarea-soarelui,
ºi o centurã din lanþ de argint, precum
sfeclã de zahãr, plante de nutreþ etc.
ºi 563 de denari romani republicani
Legumiculturã. Satul Apateu este
datând din perioada 217–249. Mlaºtina
menþionat documentar, prima oarã, în 1219.
ªaeº (18 ha).
APATHIDA Õ Apahida.
APOLDU DE JOS, com. în jud. Sibiu,
APAÞA, com. în jud. Braºov, formată alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod.
dintr-un sat, situatã la poalele M-ţilor Secaºelor, pe cursul superior al râului
Perşani, pe râul Olt; 3 291 loc. (1 ian. Secaº; 1 480 loc. (1 ian. 2011): 713 de sex
2011): 1 676 de sex masc. ºi 1 615 fem. masc. ºi 767 fem. Legumiculturã. Viticul-
Staþie de c.f. Expl. forestiere; produse de turã. Culturi de cereale (grâu, porumb).
panificaþie. Satul Apaþa este atestat docu- Pomiculturã (nuci, meri, pruni). Prelucr.
mentar, prima oarã, în 1377. Turn de primarã a lemnului. În arealul com. s-au
cetate (sec. 14); bisericã evanghelicã cu descoperit vestigiile unui castru roman
casã parohialã. Peºtera Bârlogul Ursului cu un tezaur monetar roman. În satul
(ocrotitã). Apoldu de Jos, menþionat documentar,
APELE VII, com. în jud. Dolj, formată prima oarã, în 1288, se aflã o bisericã din
dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaþi; lemn cu hramul „Sfântul Ioan
2 195 loc. (1 ian. 2011): 1 143 de sex masc. Botezãtorul” (1771–1772, reparatã în
ºi 1 052 fem. Centru viticol. În satul Apele 1818), iar în satul Sângãtin există biserica
Vii, amintit documentar în 1572, se aflã din lemn cu hramul „Sfinþii Arhangheli
bisericile „Sfântul Nicolae” (1790, re- Mihail ºi Gavriil” (1687). Munţii Apuseni. Cheile Râmeţului
44 Aquae
ARAD 1. Câmpia Aradului, subunitate de intravilan; densitatea: 4 181 loc./km2. transport rutier ş.a. Producţie de fire şi
relief aparþinând Câmpiei de Vest, situatã Mare nod feroviar (pe aici trece ºi cabluri electrice şi electrocasnice, de apa-
în extremitatea vesticã a României, între rate electrocasnice, de aparate ºi instru-
magistrala Bucureºti–Arad–Curtici–
râurile Mureº la S ºi Criºu Alb la N ºi mente de mãsurã, verificare ºi control,
Budapesta–Viena) ºi rutier. Aeroport
graniþa cu Ungaria la V ºi M-þii Zarand la de componente electronice ºi compo-
internaþional ale cãrui piste au fost
E. Formatã din luncile râurilor ºi din nente pentru ind. constr. de automobile,
modernizate în perioada 1 sept. 1994–1
câmpuri întinse, cu alt. între 90 ºi 124 m, de mobilã, conf., tricotaje, de încãlþă-
acoperite cu depozite loessoide. Importantã iun. 1995. Important centru industrial al
minte, jucãrii, pãpuºi, seringi ºi ace cu
zonã agricolã (cereale, legumiculturã, viti- þãrii. Douã centrale electrice ºi de
unicã întrebuinþare ºi de produse alim.
culturã, creºterea animalelor etc.). termoficare (Arad I, intratã în funcþiune Fabrica de ceasuri, înfiinţată în 1951, şi-a
2. Municipiu în extremitatea vesticã în 1965 ºi Arad II, în 1992). Constr. de încetat activitatea în 1998. Pr. centru
a României, reºed. jud. omonim, situat vagoane de cale feratã pentru mãrfuri ºi legumicol (mari sere) ºi pomicol (pier-
în Câmpia Aradului, la 107 m alt., pe cãlãtori (inclusiv vagoane de metrou), de sici). Ciupercãrie (din 1972). Herghelie
malurile Mureºului; 164 728 loc. (1 ian. strunguri, maºini-unelte, de maşini şi (rasele lipiţan şi semigreul românesc).
2011): 76 882 de sex masc. ºi 87 846 fem. utilaje pentru agricultură şi pentru expl. Universitatea de stat „Aurel Vlaicu” (f.
Supr.: 46,2 km2, din care 39,4 km2 în forestiere, de autovehicule pentru 18 mai 1990), cu 8 facultãþi, 12 779
studenþi ºi 384 profesori (2007–2008) ºi
Universitatea particularã „Vasile Goldiº”
(f. 1990) cu 9 facultăţi, 9 218 studenţi şi
339 cadre didactice. Teatru dramatic
„Ioan Slavici” (f. 1948) cu secþii în limbile
românã ºi maghiarã. Teatru de marionete
(f. 1951). Filarmonicã de stat (f. 1948 pe
baza Societãþii Filarmonice întemeiatã în
1890). Numeroase biblioteci, între care
Biblioteca judeþeanã Arad „A.D.
Xenopol” (f. 1913), cu peste 510 000 vol.
ºi multe colecþii rare. Muzee: Muzeul
judeþean Arad (muzeu mixt, întemeiat
în 1892) având colecþii de arheologie,
istorie, etnografie, artã româneascã
clasicã ºi contemporanã, picturã euro-
peanã (sec. 17–19), artã decorativã, ºtiin-
þele naturii; Muzeul de Artã Arad
(înfiinþat în 1913), cu lucrãri ale pictorilor
ºi sculptorilor români din sec. 19–20 ºi
exponate aparþinând maeºtrilor flamanzi,
italieni º.a.; Colecþia muzealã a mănãstirii
Gai, cu valoroase icoane pe sticlã ºi lemn
Munţii Apuseni. Cascada Idolina din sec. 18, piese de mobilier bisericesc,
Arad 45
I.Municipii
1. ARAD (1028)
ARANCA, râu în V României, afl. stg. al ARBORE, com. în jud. Suceava, alcãtuitã 29 aug. 1503 din iniþiativa portarului
Tisei, fost braþ de vãrsare al Mureºului, din 3 sate, situatã în Pod. Sucevei, pe Luca Arbore (înmormântat în incinta ei),
foarte meandrat; 104 km pe terit. râul Solca, la 32 km NV de municipiul cu sprijinul material al lui ªtefan cel
Suceava; 7 415 loc. (1 ian. 2011): 3 694 de Mare, monument reprezentativ al
României; supr. bazinului: 990 km2. Izv.
sex masc. ºi 3 721 fem. Preparate din arhitecturii din epoca domnului ªtefan
din Câmpia Aradului, din apropierea lapte. În satul Arbore se aflã biserica cel Mare. Este una dintre bisericile din
com. Felnac, trece prin Sânnicolau Mare având hramul „Tãierea Capului Sfântului N Moldovei cu remarcabile picturi
ºi se varsã în Tisa pe terit. Serbiei, la Pade. Ioan Botezãtorul”, ziditã între 2 apr. ºi murale exterioare ºi interioare executate
52 Arcalia loc. (1 ian. 2011): 801 de sex masc. ºi 790 Ardud, menþionat documentar, prima
fem. Expl. de cuarþit ºi calcar (în satul oarã, în 1215, cu numele Herdud, iar apoi
Groºeni). Expl. ºi prelucr. primarã a în 1231 (SilvaArdud), se aflã ruinele unei
lemnului. Satul Archiº este menþionat cetãþi din 1481, o bisericã romano-catolicã
documentar, prima oarã, în 1552. Bisericã ziditã în 1482–1515 (refãcutã în 1860 dupã
având hramul „Cuvioasa Parascheva” cutremurul din 1838 ºi restauratã în
(1725), în satul Groºeni. Pãdure de stejar, 1959), cu elemente de arhitecturã goticã.
secularã, ºi pãdure de fag, secularã, Pe locul cetãþii medievale, care era de
ambele declarate rezervaþii forestiere. plan poligonal, cu bastioane la colþuri,
ARCHITA Õ Vânãtori (4). nobilul Alexandru Károlyi a construit,
în 1630, un castel în stil neogotic, dominat
ARCIDAVA 1. Õ Histria. de un turn (refãcut în 1893–1896), aflat în
2. Õ Vãrãdia. prezent în ruinã. Fosta com. Ardud a fost
ARCUª, com. în jud. Covasna, formată trecutã în categoria oraºelor la 7 apr. 2004
Arbore. Biserica „Tăierea Capului Sfântului dintr-un sat, situatã în Depr. Sfântu ºi are în subordine ad-tivã localit. compo-
Ioan Botezătorul” Gheorghe, pe dr. vãii Oltului; 1 458 loc. nentă Mãdãras ºi satele Ardud-Vii, Baba
(1 ian. 2011): 736 de sex masc. ºi 722 fem. Novac, Gerãuºa ºi Sãrãtura. Bisericã
în frescã (1541), pe o nuanþã predominant Haltã de c.f. Com. A. a fost înfiinþatã la având hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail
verde, de o echipã de zugravi în frunte 7 apr. 2004 prin desprinderea satului ºi Gavriil” (1832), în satul Mãdãras.
cu Dragoº Coman din Iaºi. Printre scenele Arcuº din com. Valea Criºului. În satul
deosebit de valoroase se remarcã „Imnul ARDUSAT, com. în jud. Maramureº,
Arcuº, atestat documentar în 1332, se aflã alcãtuitã din 3 sate, situatã în NV Depr.
Acatist”, „Asediul Constantinopolului”, o puternicã cetate þãrãneascã de formã
„Judecata de Apoi”, „Fiul risipitor” º.a. Baia Mare, în lunca Someºului; 2 908 loc.
octogonalã, înconjuratã de ziduri de (1 ian. 2011): 1 388 de sex masc. ºi 1 520
Multiplele nuanþe de verde folosite la
6,5 m înãlþime, strãjuite de 3 bastioane fem. Expl. de balast. Prelucr. lemnului;
redarea munþilor, vegetaþiei, clãdirilor,
pentagonale de 10 m înãlþime fiecare. procesarea cãrnii; morãrit. Satul Ardusat
îmbrãcãmintei personajelor º.a. se aso-
Cetatea, construitã în sec. 16–17, are o este menþionat documentar, prima oarã,
ciazã armonios cu albastrul, galbenul ºi
bisericã unitarianã de incintã datând din în 1231 cu numele Erdezat. Ruinele
roºul în tonalitãþi variate, toate laolaltã
1568, cu unele transformãri din 1821. castelului „Degenfeld” (sec. 19) care a
demonstrând mãestria folosirii culorilor
Castelul „Szentkeresty Bela” (sec. 19), în aparþinut contelui Degenfeld pe când
de cãtre meºterii zugravi. Biserica, cunos-
stil neoclasic, situat într-un parc dendro- avea în posesie satul Ardusat (1810–
cutã ºi sub numele de „Biserica Arbure”,
a fost reparatã în anii 1909–1914, 1936– logic, este folosit în prezent ca centru de 1844). Bisericã din lemn (1739).
1937, 1965–1970 ºi declaratã monument culturã (tabãrã de sculpturã).
AREFU, com. în jud. Argeº, alcãtuitã din
UNESCO în 1993. Turn-clopotniþã din ARDEOANI, com. în jud. Bacãu, alcãtuitã 3 sate, situatã în depresiunea omonimã,
1867. Muzeu etnografic (costume po- din 2 sate, situatã în Depr. Tazlãu, pe râul la poalele M-þilor Frunþi, pe valea
pulare, þesãturi de interior, cojoace etc.). Tazlãu Sãrat; 2 398 loc. (1 ian. 2011): 1 243 superioarã a Argeºului, în aval de lacul
Sãrbãtoarea folcloricã „Floarea de Salcâm” de sex masc. ºi 1 155 fem. Expl. de balast. Vidraru; 2 536 loc. (1 ian. 2011): 1 258 de
(anual, în prima duminicã din iunie). Prelucr. lemnului. Pe terit. satului sex masc. ºi 1 278 fem. Hidrocentrala
ARCALIA Õ ªieu-Mãgheruº. Ardeoani a fost descoperit (1965) un tezaur „Cumpãniþa” (5 MW), intratã în funcþiu-
monetar (95 denari romani imperiali). ne în 1968. Producţie de cherestea;
ARCANI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã din
ARDUD 1. Câmpia Ardudului, câmpie prelucr. artisticã a lemnului. Reºed. com.
4 sate, situatã în Subcarpaþii Olteniei; 1 331
înaltã în NV României, parte com- este satul CãpãþâneniiPãmânteni. Pe terit.
loc. (1 ian. 2011): 658 de sex masc. ºi 673
fem. Pe terit. com. au fost descoperite ponentã a Câmpiei Someºului, situatã
urme de locuire daco-romane. Muzeu între râul Someº la N, Dealurile Codrului
etnografic (obiecte de uz casnic ºi piese (E-SE), râul Crasna (V) ºi Câmpia joasã
de port popular). Biserica din lemn a Someºului (V-NV), la 180–200 m alt.
„Sfântul Nicolae” (1708–1710), în satul Acoperitã predominant de soluri argilo-
Câmpofeni, cu picturi interioare din 1877– iluviale podzolice ºi brune podzolite.
Culturi de cereale, plante tehnice ºi de
1878; biserica „Sfinþii Voievozi” (sec. 18,
nutreþ, cartofi, legume etc. Viticulturã.
refãcutã în 1857 ºi 1903), în satul Arcani.
2. Oraº în jud. Satu Mare, situat în
ARCEªTI, lac de acumulare construit pe Câmpia Ardudului, pe Pârâu Sãrat, la 20
cursul inf. al Oltului şi terminat în 1980, km S de municipiul Satu Mare; 7 174 loc.
cu scopul de a pune în miºcare turbinele (1 ian. 2011): 3 493 de sex masc. ºi 3 681
hidrocentralei de la Arceºti (com. Pleºoiu, fem. Supr.: 14,2 km2, din care 9,9 km2 în
jud. Olt), cu o putere instalatã de 38 MW, intravilan; densitatea: 725 loc./km2.
datã în folosinþã la 11 nov. 1980. Supr.: Aeroport internaþional care deserveºte
837 ha; vol.: 43,44 mil. m3. municipiul Satu Mare. Staþie de c.f. Expl.
ARCHIª, com. în jud. Arad, alcãtuitã din ºi prelucr. lemnului (mobilã). Produse
4 sate, situatã în N Depr. Zarand; 1 591 textile ºi alim. Centru viticol. În oraºul Arefu. Ruinele Cetăţii Poienari
satului Cãpãþânenii Ungureni, pe un vf. râului A. s-a construit un sistem hidro- Argeş 53
de munte, greu accesibil, se aflã ruinele energetic constituit din 17 hidrocentrale
Cetãþii Poienari sau Cetatea lui Negru cu o putere instalatã ce însumeazã 412,2 inf.) ce acoperă formaþiuni mio-pliocene.
Vodã, datând din sec. 14, care, potrivit MW. Acestea sunt, din amonte spre aval: Intens fragmentatã de vãile râurilor. Alt.
tradiþiei, ar fi aparþinut legendarului Cumpãniþa (5,0 MW, datã în folosinþã în max.: 726 m (Dealul Pietroºani). Repre-
domn al Þãrii Româneºti, Negru Vodã, 1968), Argeº – fostã Gheorghe zintã o importantã zonã pomicolã a jud.
cunoscut în istoriografie sub numele de Gheorghiu-Dej (220 MW – 1966), Oeºti A. (pruni, meri, peri).
Radu I. Pãdurea Arefu, declaratã rezer- (15 MW – 1967), Albeºti (15 MW – 1967), 3. Muscelele Argeºului (Muscelele
vaþie forestierã (257 ha) şi golul alpin Cerbureni (15 MW – 1968), Valea Iaºului Getice sau Subcarpaþii Argeºului),
„Moldoveanu-Capra” (5 500 ha), declarat (15 MW – 1969), Curtea de Argeº (7,7 situate între lanþul M-þilor Cozia, Ghiþu,
rezervaţie naturală. Biserica din lemn MW – 1972), Noapteº (15,4 MW – 1973), Frunþi, Iezer la N, valea superioarã a
„Sfânta Parascheva” (începutul sec. 19), Zigoneni (15,4 MW – 1973), Bãiculeºti
Dâmboviþei la E, Piem. Cândeºti,
refãcutã din zid (1857), în satul Arefu. (15,4 MW – 1974), Mãniceºti (11,5 MW –
Dealurile Argeºului, Piem. Cotmeana la
1975), Vâlcelele (15,4 MW – 1976),
ARGAMUM Õ Jurilovca. S ºi valea Oltului la V, reprezintã o uni-
Meriºani (11,5 MW – 1976), Budeasa (11,5
tate de relief bine individualizatã,
ARGEDAVA Õ Mihãileºti (1). MW – 1978), Bascov (7,7 MW – 1971),
Piteºti (7,7 MW – 1972), Goleºti (8,0 MW formatã dintr-o asociaþie de culmi înalte
ARGEL sau BRODINA, pas de înãlþime ºi prelungi, cu alt. între 600 ºi 1 000 m,
în N României, situat între cursurile – 1983). Valea superioarã a râului A. se
încadreazã într-o interesantã ºi nease- separate de numeroase depresiuni.
superioare ale vãilor Moldoviþa ºi
muitã zonã turisticã strãbãtutã de Denumirea de „muscele” a fost atribuitã
Brodina, între Obcina Mare ºi Obcina
ºoseaua naþionalã Transfãgãrãºanã. În de cãtre Ion Popescu-Voiteºti, în 1908.
Feredeului (N Carpaþilor Orientali), la
cursul inferior, în aval de Mihãileºti, au ªirul masivelor deluroase este format
1 100 m alt. Mijloceºte legãtura rutierã
fost efectuate (în anii ’80 ai sec. 20), dintr-o succesiune (de la E la V) de
(drum judeþean nemodernizat) între
parþial, lucrãri de amenajare complexã a înãlþimi ce depãºesc 800 m alt.: Mãþãu
localitãþile Vama (în S) ºi Brodina (în N).
râului A. în contextul construirii cana- (1 017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau
ARGESIS Õ Argeº (1). lului Bucureºti-Dunãre (lucrãri începute Chiciura (1 218 m; dupã alte surse
ARGEª 1. Râu în S-SE României, afl. stg. în 1982 ºi întrerupte dupã Revoluþia din 1 227 m), Tãmaºu (1 104 m) º.a. Sunt
al Dunãrii la Olteniþa; 350 km; supr. dec. 1989). În zona de câmpie, apele înãlþimi cu aspect greoi, cutate în boltã,
bazinului: 12 550 km2. Izvorãºte din râului A. sunt folosite pentru irigaþii ºi alcãtuite din fliº grezo-marnos, gresii,
partea central-vesticã a culmii pr. a pentru alimentarea cu apã potabilã ºi argile, pe alocuri conglomerate etc.,
M-þilor Fãgãraº prin doi afl.: Buda ºi industrialã a municipiului Bucureºti. separate de culoare de vale (Topolog,
Capra. Buda (22,6 km lungime), care este Râul A. era numit în Antichitate Ordessos, Argeº, Vâlsan, Râu Târgului, Argeºel
considerat izv. pr. al sistemului hidro- de cãtre scito-eleni, dupã toponimul local º.a.), ale cãror versanþi sunt afectaþi de
grafic Argeº, izvorãºte de sub vf. Arpaºu Argesis. Afl. pr.: Vâlsan, Râu Doamnei, ravenare ºi alunecãri. ªirul culmilor ºi
Mic (2 459 m alt.), de la 2 030 m alt., din Sabar, Dâmboviþa (pe stg.), Neajlov (pe dr.).
masivelor deluroase dominã cãtre N o
lacul glaciar Buda, iar pârâul Capra (20 2. Dealurile Argeºului sau Gruiurile
serie de depresiuni de contact tectonic,
km lungime) izvorãºte din lacul glaciar Argeºului, zonã deluroasã (parte
bine individualizate, extinse la poalele
Capra, aflat sub vf. Vânãtarea lui componentã a Piem. Getic), extinsã pe
munþilor care le strãjuiesc dinspre N:
Buteanu (2 506 m alt.). În aval de confl. terit. jud. Argeº, sub forma unui triunghi
cu vf. spre S, între Muscelele Argeºului Sãlãtrucu pe râul Topolog, Arefu pe
pârâului Buda cu Capra, a fost construit Argeº, Brãdetu pe Vâlsan, Nucºoara pe
lacul de acumulare Vidraru (Õ) din la N, râul Argeºel ºi Piem. Cândeºti la
E, un golf al Câmpiei Piteºtiului la S ºi Râu Doamnei, Câmpulung pe Bughea ºi
bazinul cãruia porneºte în prezent cursul
râul Argeº la V. Alcãtuite din depozite Râu Târgului º.a. Aceastã zonã se
râului Argeº. De la izv. ºi pânã în zona
fluvio-lacustre (datând din Pleistocenul caracterizeazã prin marea extindere a
municipiului Piteºti, râul A. are o direcþie
de curgere N-S drenând mai întâi pantele
sudice ale M-þilor Fãgãraº, strãbate apoi
Muscelele Argeºului ºi Dealurile Argeºului,
cãpãtând o uºoarã tendinþã de abatere a
cursului cãtre SE, iar dupã ce separã
Piem. Cotmeana (în V) de Piem. Cândeºti
(în E) intrã în câmpie (în aval de Piteºti)
îndreptându-ºi cursul, predominant,
cãtre SE, udând mai multe subunitãþi ale
Câmpiei Române. Panta medie de
curgere a râului A. este de 13 m/km (mai
accentuatã în cursul superior, 65 m/km),
iar debitul mediu multianual variazã
între 19,6 m3/s în cursul superior, 40
m3/s la ieºirea din zona piemontanã ºi
73 m3/s la vãrsare. Pe cursul superior al Argeş (1). Lacul de acumulare Vidraru
54 Argeş 6–7°C în zonele deluroase şi de podiş şi cinegetic, printre care se remarcă mistreţi,
10,5°C în câmpie. Temp. max. absolută urşi, cerbi, căprioare, lupi, vulpi, râşi,
fâneþelor ºi livezilor. Exploatãri de lignit (41,0°C) s-a înregistrat la staţia Goleştii- veveriţe ş.a. Cel mai valoros element îl
(în bazinul Schitu-Goleºti). Badii (Topoloveni), la 14 aug. 1946, iar reprezintă capra neagră (Rupicapra
4. Fostã cetate situatã pe cursul temp. minimă absolută (–31,0°C) la rupicapra),cu o frecvenţă mare pe crestele
superior al râului Argeº, pe locul actual Câmpulung (24 dec. 1933). Precipitaţiile M-ţilor Făgăraş, declarată monument al
al municipiului Curtea de Argeº, atestatã atmosferice însumează cantităţi medii naturii şi ocrotită de lege. Avifauna
documentar în 1330. anuale variabile în funcţie de unităţile include cocoşul de munte, ierunca,
5. Judeţ situat în partea central-sudică de relief, atingând valori de 600 mm în vulturul pleşuv, acvila de piatră, fâsa
a României, în bazinul superior al râului câmpie, 800–1 000 mm în zonele de deal alpină, cinteza ş.a. În zona de câmpie
Argeş, între 44°83' şi 45°37' latitudine N şi podiş şi peste 1 400 mm în reg. sunt frecvente rozătoarele (iepuri,
şi 24°25' şi 25°20' longitudine E, între jud. montane înalte. Vânturile predominante hârciogi, şoareci ş.a.), şopârlele, ulii,
Sibiu şi Braşov (la N), Dâmboviţa (E), bat dinspre NV (18%) şi V (14%) cu viteze ciocârliile, potârnichiile, prepeliţele etc.
Teleorman (S), Olt (SV) şi Vâlcea (V şi NV). medii anuale de 2,3 m/s pentru direcţia Apele sunt populate de păstrăvi, mreană,
Supr.: 6 826 km2 (2,86% din supr. ţării). NV şi 1,8 m/s pentru cea V, viteze mai clean, crap, caras etc. O specie endemică
Populaţia (1 ian. 2011): 638 942 loc. (2,98% mari înregistrându-se pe culmile M-ţilor deosebit de interesantă este peştele
din populaţia ţării), din care 310 464 de Făgăraş, mai ales iarna, când ating valori Romanichtys valsanicola, întâlnit numai
sex masc. (48,59%) şi 328 478 fem. (51,41%). max. de 50–60 m/s. într-o mică porţiune a râului Argeş şi în
Populaţia urbană: 304 655 loc. (47,68%); Reţeaua hidrografică, cu o densitate Vâlsan.
rurală: 334 287 loc. (52,32%). Densitatea: 94,6 mare şi debite bogate, este reprezentată Resursele naturale sunt repre-
loc./km2. Structurapopulaţieipenaţionalităţi în pr. prin cursul superior al râului zentate printr-o gamă variată de produse
(la recensământul din 20-31 oct. 2011): Argeş, care colectează, direct sau prin ale solului şi subsolului: păduri (289 974
93,3% români (al cincilea judeţ, după jud. intermediul afl. săi, majoritatea râurilor ha, 1 ian. 2008, locul 4 pe ţară după jud.
Gorj, Botoşani, Vâlcea şi Neamţ, cu cel mai de pe terit. jud. A., printre care Vâlsan, Suceava, Hunedoara şi Vâlcea), zăcă-
mare procent de români), 2,7% rromi, 4,0% Râu Doamnei cu afl. său Râu Târgului, minte de petrol şi gaze naturale (Bogaţi,
alte minorităţi (maghiari, italieni, germani Budişteanca ş.a. Partea de NV a jud. A. Leordeni, Moşoaia, Cocu, Merişani,
ş.a.). Reşed.: municipiul Piteşti. Oraşe: este drenată de un sector de vale al râului Miroşi ş.a.), de lignit (Poienarii de
Câmpulung (municipiu), Costeşti, Curtea Topolog, iar partea de S de cursurile Muscel, Berevoeşti, Jugur, Schitu Goleşti,
de Argeş (municipiu), Mioveni, Ştefăneşti, superioare ale râurilor Cotmeana, Boteni, Godeni etc.), sare (Slătioarele),
Topoloveni. Comune: 95. Sate: 575 (din care Teleorman, Dâmbovnic, Neajlov ş.a. În gips (Stăneşti, Oeşti ş.a.), calcar ornamen-
21 aparţin oraşelor). Localit.componenteale zona montană înaltă se află 20 de lacuri tal (Albeştii de Muscel), calcar pentru
municipiilorşioraşelor: 2. glaciare (Capra, Călţun, Buda, Podu ciment (Mateiaş, Dragoslavele), argile co-
Relief variat, reprezentat prin trei Giurgiului, Paltinu ş.a.), pe cursul mune (Budeasa, Câmpulung, Leordeni,
mari unităţi care coboară, altimetric, de superior al Argeşului au fost construite Valea Iaşului ş.a.), gresii (Brădetu), balast
la N spre S. Unitatea montană, care ocupă mai multe lacuri de acumulare (cel mai (în albiile râurilor), izv. cu ape minerale
25% din supr. jud. A., se desfăşoară în mare fiind Vidraru Õ), iar pe Dâmboviţa cu valoare terapeutică (Brădetu, Bughea
partea de N a acestuia, pe direcţie E-V (c. acumularea de la Pecineagu. de Sus) etc.
40 km), cuprinzând culmea pr. a M-ţilor Vegetaţia naturală are o distribuţie Istoric. Vestigiile arheologice desco-
Făgăraş, dominată de cele mai înalte etajată în funcţie de unităţile de relief. În perite pe terit. jud. A. atestă existenţa
vârfuri din Carpaţii Româneşti (Moldo- zona de câmpie se dezvoltă pâlcuri de unor aşezări omeneşti datând din
veanu 2 544 m – alt. max. a întregului păduri de cer (Quercuscerris)şi de gârniţă Paleolitic. Descoperirile de pe văile
lanţ carpatic românesc, Negoiu 2 535 m, (Quercus frainetto), uneori şi de stejar râurilor Dâmbovnic, Argeş, Neajlov,
Dara 2 500 m ş.a.) situate la limita cu jud. pedunculat (Quercus robur), care Mozacu dovedesc că această reg. forma,
Braşov şi Sibiu, apoi, prelungirile vestice alternează cu pajişti stepizate şi cu împreună cu văile Oltului şi Dârjovului
ale masivului Leaota şi cele SV ale M-ţilor terenuri agricole; în reg. deluroase, de din apropiere, una dintre cele mai
Piatra Craiului, precum şi lanţul podiş şi montană joasă, respectiv între însemnate zone ale Culturii de prund
masivelor muntoase Iezer-Păpuşa 300 şi 1 300 m alt., se desfăşoară etajul din Europa, asemănătoare celor aparţi-
(2 462 m), Ghiţu (1 622 m), Frunţi (1 534 pădurilor de foioase, alcătuite din gorun nând Culturii Olduwaiane. Identificarea
m). Partea centrală a jud. A. este ocupată (Quercus petraea), carpen în amestec cu unor aşezări în arealul localit. Bârlogu,
în proporţie de 55% de regiuni deluroase fag, iar la alt. cuprinse între 1 300 şi 1 800 Cetăţeni, Rociu, Teiu, Ţiţeşti, Râca,
(Muscelele Argeşului) şi de subunităţi ale m se extind pădurile de brad şi molid. Albeştii de Muscel ş.a. relevă existenţa
Pod. Getic (porţiuni din Dealurile Etajele subalpin şi alpin, la peste 1 800 m unei vieţi înfloritoare şi în Neolitic şi în
Argeşului, Piem. Cândeşti şi Piem. alt., sunt constituite din tufărişuri (jnepeni, Epocile bronzului şi fierului. Geto-dacii
Cotmeana), iar reg. de S, de subunităţi ienupăr) ce alternează cu pajişti alpine au avut la Cetăţeni, în sec. 2–1 î.Hr., un
ale Câmpiei Române (Câmpia Piteştiului care formează o importantă bază furajeră puternic centru economic şi de schimb
şi un sector al Câmpiei Găvanu-Burdea). pentru păşunatul sezonier. În M-ţii (emporium), iar romanii au întemeiat (sec.
Climă temperat-continentală, cu Făgăraş se mai păstrează câteva pâlcuri 2–4) castrele de la Rucăr, Jidava (azi
temp. medii anuale ce prezintă de zâmbru (Pinuscembra),relict glaciar. Pescăreasa), Câmpulung, Purcăreni. Pe
diferenţieri altitudinale, cuprinse între Fauna domeniului forestier este aceste plaiuri a luat fiinţă, în sec. 13,
-2°C pe crestele înalte ale M-ţilor Făgăraş, alcătuită din mamifere de interes puternicul voievodat al lui Seneslau
(menţionat în Diplomaioaniţilor din 1247), rială corespunzătoare, are un caracter Argeş 55
care şi-a stabilit capitala în Depr. Arefu intensiv şi o structură variată. Din totalul
(sau în cea a Titeştilor; alte surse indică supr. agricole (344 765 ha), 172 214 ha de cele cu grâu şi secară (41 084 ha),
Curtea de Argeş). Pe terit. jud. A. se află revin terenurilor arabile, 102 689 ha plante uleioase (18 346 ha), floarea-
unul dintre cele mai vechi oraşe din păşunilor, 45 784 ha fâneţelor, 1 254 ha
soarelui (14 198 ha), orz şi orzoaică, ovăz,
Muntenia, Câmpulung (c. 1300), care a viilor şi pepinierelor viticole, 22 824 ha
livezilor şi pepinierelor pomicole (locul legume, cartofi, sfeclă de zahăr etc. Prin
fost capitala Ţării Româneşti în sec. 14.
Menţionată documentar, prima oară, în 1 pe ţară) etc. În anul 2007, în structura numărul mare de pomi fructiferi (în
1385, localit. Piteşti apare atestată ulterior culturilor de câmp predominau supr. componenţa cărora predomină prunii şi
într-un act emis de Mircea cel Bătrân la ocupate cu porumb (52 781 ha), urmate merii) şi prin producţia totală de fructe
20 mai 1388, apoi ca oraş într-un hrisov
din aug. 1481 şi ca reşed. domnească a
lui Neagoe Basarab în sec. 16. La conacul
din Goleşti a poposit timp de trei zile
(18–21 mai 1821) Tudor Vladimirescu,
conducătorul Revoluţiei de la 1821, la
întoarcerea sa din Bucureşti în drum
către mănăstirile din N Olteniei, loc în
care a fost arestat de către Iordache Olim-
piotul şi predat lui Alexandru Ipsilanti.
La pregătirea şi conducerea Revoluţiei
de la 1848–1849 o importantă activitate
au desfăşurat-o argeşenii Alexandru
Golescu-Negru (Arăpilă) – un ardent
luptător şi pentru Unirea Principatelor –
, fraţii Ştefan şi Nicolae G. Golescu, fraţii
Dumitru şi Ion Brătianu ş.a. În perioada
Primului Război Mondial (1916–1918), pe
frontul de la Rucăr–Dragoslavele, ostaşii
români au înscris memorabile pagini de
vitejie, iar în timpul evenimentelor din
august 1944 pe terit. jud. A. au avut loc
acţiuni de luptă împotriva trupelor
germane (la Rucăr şi Dragoslavele).
Economia jud. A. are un caracter
preponderent industrial, evidenţiat şi de
raportul dintre producţia globală indus-
trială şi cea agricolă. Pr. produse indus-
triale care se realizează în cadrul jud. A.
sunt: energia electrică (termocentralele
Piteşti, Schitu Goleşti şi salba celor 17
hidrocentrale de pe râul Argeş Õ), auto-
turisme de oraş, marca „Dacia” (Mioveni),
şi de teren – „ARO” (Câmpulung), utilaj
greu, poduri metalice, motoare şi
echipamente electrice (Piteşti), materiale
de constr. (Piteşti, Câmpulung, Costeşti,
Valea Mare-Pravăţ), stofe şi conf. (Piteşti,
Curtea de Argeş), aparate electrocasnice
(Curtea de Argeş), mobilă, parchet,
cherestea (Piteşti, Curtea de Argeş,
Stâlpeni, Câmpulung, Rucăr), tananţi
(Piteşti), încălţăminte (Piteşti), articole de
porţelan (Curtea de Argeş), produse
alim. diverse (Piteşti, Câmpulung, Curtea
de Argeş, Topoloveni, Băiculeşti, Ştefăneşti,
Costeşti ) etc.
Agricultura, care la sf. anului 2007
dispunea de un fond agricol însemnat
(344 765 ha) şi de o bază tehnico-mate-
56 Argeş personal didactic, 138 de şcoli generale pensiuni turistice rurale şi mai multe
(învăţământ primar, clasele 1–4 şi popasuri turistice cu o capacitate totală
(114 229 tone, 2007, din care 57 830 tone gimnazial, clasele 5–8) cu 53 809 elevi şi de cazare de 4 803 locuri, 2007). Pr.
prune, 38 601 tone mere, 7 323 tone pere 4 421 cadre didactice, 42 licee cu 25 315 elemente de atracţie turistică ale jud. A.
etc.), jud. A. ocupă locul 2 pe ţară, după elevi şi 2 062 profesori, o şcoală profe- sunt: peisajul natural variat, de o
jud. Dâmboviţa. Viticultura se practică sională cu 6 659 elevi şi 80 profesori, o inegalabilă frumuseţe (vârfurile semeţe
în special la contactul Câmpiei Piteştiului universitate cu zece facultăţi (cu 17 579 ale M-ţilor Făgăraş – multe dintre ele
cu Piem. Cândeşti unde se întâlnesc studenţi şi 570 profesori). În aceeaşi oglindindu-se în apa unor neasemuite
podgoriile Ştefăneşti şi Leordeni, spe- perioadă, reţeaua aşezămintelor de lacuri glaciare, ca de pildă Capra, Buda
cializate în producţia de struguri pentru cultură şi artă cuprindea un teatru
ş.a., peştera şi Cheile Dâmbovicioarei,
vinuri albe (tămâioasă, Muscat Ottonel dramatic „Alexandru Davila” (f. 1948, la
Cheile Brusturetului, lacul de acumulare
etc.). La începutul anului 2008, sectorul Piteşti), două cinematografe, 549
Vidraru şi întreaga salbă de lacuri
zootehnic era format din 116 948 capete biblioteci cu 3 891 000 vol., 18 muzee
antropice de pe cursul superior al văii
bovine (116 674 capete în sectorul privat), (Piteşti, Câmpulung, Goleşti, Curtea de
Argeş ş.a.), numeroase case memoriale Argeşului etc.), varietatea elementelor
235 792 capete porcine (235 253 capete în
(„George Topârceanu” la Nămăeşti, de floră şi faună, cu multe specii
sectorul privat), 181 482 capete ovine
(181 415 capete în sectorul privat), 24 159 „Tudor Muşatescu” la Câmpulung, declarate monumente ale naturii (floarea-
capete caprine (numai în sectorul privat), „George Ştephănescu” la Căpăţâneni, de-colţi/Leontopodium alpinum, garofiţa
18 295 capete cabaline (18 279 capete în „Liviu Rebreanu” la Valea Mare-Pravăţ Pietrii Craiului/ Dianthus callizonus,
sectorul privat). Avicultură (2 219 561 ş.a.), cămine culturale, case de cultură, bujorul de munte sau smirdarul/
capete păsări, 2 219 514 în sectorul privat); ansambluri folclorice, o orchestră profe- Rhododendron kotschyi, zâmbrul/Pinus
apicultură (30 564 familii de albine). sionistă de muzică populară („Doina cembra, capra neagră/Rupicaprarupicapra
Căile de comunicaţie (2008): lungimea Argeşului”) etc. Activitatea sportivă se ş.a.), vestigiile istorice şi monumentele
reţelei feroviare însumează 227 km, cu o desfăşoară în cadrul celor 104 secţii arhitectonice (Complexul Curţii
densitate de 33 km/1 000 km2 teritoriu, sportive în care activează 3 322 sportivi, Domneşti de la Curtea de Argeş, Cetatea
iar cea a drumurilor publice 3 131 km 174 antrenori şi 157 arbitri. Poienari-Arefu, culele de la Retevoeşti şi
(ocupând, din acest punct de vedere, locul Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului Ţiţeşti, conacul de la Goleşti, ansamblul
2 pe ţară, după jud. Hunedoara), din care 2007, reţeaua sanitară a jud. A. dispunea „Bărăţia” din Câmpulung etc.),
651 km modernizate, având o densitate de 19 spitale cu 3 890 paturi (un pat de obiectivele social-culturale (muzeele şi
de 45,9 km/100 km2 teritoriu. În cadrul spital pentru 165 locuitori), 5 dispensare casele memoriale a lui George Topârceanu
traficului rutier, o însemnătate deosebită medicale comunale şi orăşeneşti, 2
din Nămăeşti, a romancierului Liviu
o are autostrada Bucureşti-Piteşti (114 km), policlinici, 189 de farmacii ş.a. în cadrul
Rebreanu din Valea Mare-Pravăţ, a
modernizată în 1999–2000, continuată de cărora activau 1 194 medici (1 medic la
compozitorului George Ştephănescu din
un sector al şoselei naţionale Transfăgără- 539 locuitori), 303 stomatologi (1 medic
Căpăţâneni, a scriitorului Vladimir
şene care scurtează drumul dintre stomatolog la 2 126 locuitori), 3 275
personal sanitar cu pregătire medie ş.a. Streinu din Teiu ş.a.), numeroasele bi-
Transilvania şi Muntenia, precum şi
drumul naţional Piteşti–Câmpulung–prin Turism. Jud. A. se înscrie printre serici şi mănăstiri, varietatea şi origina-
Culoarul Bran–Rucăr, spre Braşov. primele locuri din ţară în ceea ce priveşte litatea folclorului şi a artei populare,
Învăţământ, cultură şi artă. În anul potenţialul său turistic, asigurat şi de o numeroasele rezervaţii (poiana cu narcise
şcolar 2007–2008, pe terit. jud. A. îşi bază materială adecvată (27 hoteluri şi din Negraşi, granitul şi calcarele
desfăşurau activitatea 40 grădiniţe de moteluri, şase cabane, un camping, 12 numulitice de la Albeşti, punctul fosilifer
copii, cu 19 475 copii înscrişi şi 1 184 pensiuni turistice urbane şi 50 de de la Suslăneşti ş.a.). Indicativ auto: AG.
I.Municipii Localit.componentealemunicipiilor
II.Oraşe Satelecareaparţin
oraşelor
ARGEªEL, râu, afl. stg. al Râului perit (în luna mai 2011) un schelet uman, ieºirea de pe terit. jud. Alba, râul A. are
Târgului în aval de Mioveni; 76 km; supr. presupus ca datând de acum c. 4 500 de o pantã medie de curgere de 7‰, iar în
bazinului: 242 km2. Izv. de pe pantele S ani. În satul Ariceºtii Rahtivani se aflã Câmpia Turzii aceasta scade la 2,5‰.
ale masivului Pãpuºa, de sub vf. Pãpuºa bisericile „Sfântul Ilie” (1777, reparatã în Debitul mediu multianual în zona de
(2 391 m alt.), de la 2 020 m alt., are o 1887), care pãstreazã picturi murale confl. cu Mureºul este de 26 m3/s. În
direcþie predominantã de curgere N-S, originare, ºi „Sfântul Nicolae” (1811, zilele de 26–28 dec. 1995, din cauza
cu uºoarã abatere spre SV în aval de com. reparatã în 1880); în satul Târgºoru Nou ploilor abundente ºi a topirii zãpezii,
Davideºti, cãpãtând înfãþiºarea unui arc existã biserica „Sfinþii Voievozi”, a fostei debitul râului A. a crescut foarte mult,
de cerc. Strãbate mai întâi zona cristalinã mãnãstiri Târgºoru Nou, deterioratã de provocând mari inundaþii în cursul
a M-þilor Pãpuºa, unde are pantã mare cutremurul din 10 nov. 1940 ºi refãcutã mijlociu ºi inf., soldate cu pagube mate-
de curgere (54 m/km), apoi, în aval de în 1942. riale. De-a lungul vãii sale – una dintre
Nãmãeºti, intrã în zona subcarpaticã, iar ARICEªTII ZELETIN, com. în jud. cele mai încântãtoare zone turistice –,
în aval de Hârtieºti dreneazã Piem. Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în râul A. a modelat, prin eroziune dife-
Cândeºti trecând prin Mioveni. În zona zona de contact a Subcarpaþilor Teleaje- renþialã, câteva depresiuni fermecãtoare
Piem. Cândeºti, din cauza infiltraþiilor nului cu prelungirile M-þilor Ciucaº; (Arieºeni, Câmpeni, Sãlciua º.a.) ºi a
puternice în pietriºurile piemontane, râul 1 265 loc. (1 ian. 2011): 625 de sex masc. „sculptat” mai multe defilee ºi chei
seacã în anii secetoºi. Este lipsit de afl. ºi 640 fem. Expl. forestiere, de petrol ºi impunãtoare, între care se remarcã
importanþi. de nisip cuarþos. Pomiculturã (pruni, pitoreºtile chei dintre localit. Ocoliº (jud.
meri, peri, gutui). Bisericã având dublu Alba) ºi Moldoveneºti (jud. Cluj) în
ARGETOAIA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã lungime de c. 30 km, sãpate în prelun-
din 12 sate, situatã în Piem. Bãlãciþei, pe hram, „Sfântul Ilie” ºi „Sfântul Nicolae”
(1770), în satul Ariceºtii Zeletin. Bogat girile calcaroase ale M-þilor Trascãu. Râul
râul Argetoaia; 4 595 loc. (1 ian. 2011): A. trece prin oraºul Câmpeni şi prin
fond cinegetic.
2 296 de sex masc. ºi 2 299 fem. Bisericã municipiile Turda ºi Câmpia Turzii. Afl.
având triplu hram „Sfântul Nicolae”, ARIEª, râu, afl. dr. al Mureºului pe terit.
pr.: Arieºu Mic, Sohodol, Cerniþa,
„Sfântul Ioan” ºi „Sfântul Gheorghe” com. Lunca Mureºului (jud. Alba); 166
Râmetea (pe dr.), Gârda Seacã, Albac,
(1813). km; supr. bazinului: 3 005 km2. Izv. din
Bistra, Valea Mare, Poºaga, Ocoliº, Iara,
N masivului Bihor, de sub vf. Curcubãta
ARHIMANDRITU Õ Reviga. Hãjdate, Valea Racilor, Valea Florilor,
Mare, de la 1 195 m alt., curge mai întâi
ARICEªTII RAHTIVANI, com. în jud. Valea Lungã º.a. (pe stg.).
pe direcþie NV-SE, pânã la Câmpeni, de
Prahova, alcãtuitã din 5 sate, situatã în aici se îndreaptã cãtre NE, având, pânã ARIEªENI, com. în jud. Alba, alcãtuitã
Subcarpaþii Prahovei; 8 386 loc. (1 ian. la Turda, o direcþie de curgere opusã din 18 sate, rãsfirate pe pantele domoale
2011): 4 182 de sex masc ºi 4 204 fem. râului Mureº, dupã care se arcuieºte spre ale M-þilor Bihor, la 830 m alt, situatã în
Staþie de c.f. (în satul Târgºoru Nou). S-SE. În cursul superior, pânã la confl. Þara Moþilor, pe valea superioarã a
Expl. de petrol ºi gaze naturale. În arealul cu râul Arieºu Mic, A. poartã numele Arieºului Mare, în Depr. Arieºeni; 1 746
satului Ariceştii Rahtivani a fost desco- Arieºu Mare. În zona montanã, pânã la loc. (1 ian. 2011): 878 de sex masc. ºi 868
Arsache 63
Localităţilejud.Bacău
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
1.BACĂU(1408)
2.MOINEŞTI(1437) 1. Găzărie (1910)
3.ONEŞTI(1436) 1. Borzeşti
2. Slobozia
BACIU1. Com. în jud. Cluj, alcãtuitã din tufiºuri cu elemente termofile (liliac, (1359– c. 1365). În dec. 1467, ªtefan cel
7 sate, situatã în zona Dealurilor Clujului, cãrpiniþã, mojdrean, scumpie º.a.). Cul- Mare a învins la B. oastea lui Matia
pe stg. râului Nadãº; 9 492 loc. (1 ian. turi agricole; pãºuni ºi fâneþe naturale. Corvin, regele Ungariei, care, din nov.
2011): 4 660 de sex masc. ºi 4 832 fem. Rezervaþia paleontologicã Bahna-Iloviþa. acelaºi an, se afla într-o campanie de
Staþie de c.f. Expl. de calcar. Pomiculturã. 2.Com în jud. Neamþ, alcãtuitã din cucerire în Moldova. În 1561, domnul
Satul Baciu apare menþionat documentar, 8 sate, situatã la poalele Dealului Bahna Alexandru Lãpuºneanu a stabilit ca la B.
prima oarã, în 1263. Rezervaþie naturalã (507 m alt.) din Subcarpaþii Neamþului, sã se þinã patru iarmaroace pe an (13
(Cheile Baciului, 3 ha) ºi punct fosilifer la 300 m alt., pe râul Turbata; 3 557 loc. mart., 29 iun., 8 sept., 14 oct.). Din 1599,
(în satul Coruºu), declarat rezervaþie (1 ian. 2011): 1 781 de sex masc. ºi 1 776 oraºul B.a început sã decadã, dupã cum
paleontologicã (2 ha). Monumente: fem. scria trimisul papal Bernardo Quirini, iar
conacul „Bornemisza- Matskassy” (1804), BAHNEA,com. în jud. Mureº, alcãtuitã din a doua jumãtate a sec. 18 localit.
în satul Popeºti; fosta Poºtã (sec. 17), azi din 7 sate, situatã în Pod. Târnavelor, la înceteazã sã mai figureze ca oraº (ultima
casã parohialã, în satul Coruºu; bisericã confl. râului Cund cu Târnava Micã; menþiune ca oraº apare în 1741) din
reformatã (sec. 18), în satul Mera; biserica 3 822 loc. (1 ian. 2011): 1 965 de sex masc. cauza plecãrii târgoveþilor de aici în noul
din lemn cu hramul „Naºterea Sfântului ºi 1 857 fem. Haltã de c.f. Satul Bahnea târg ªoldãneºti (denumit ulterior
Ioan Botezãtorul” (1750), în satul Sãliºtea este atestat documentar, prima oarã, în Fãlticeni). Monumente: ruinele bisericii
Nouã; bisericã reformatã (1747–1749) ºi 1291, iar în 1405 apare menþionat într-un catolice cu hramul „Sfânta Fecioarã”,
bisericã ortodoxă din lemn (1771, cu document ca târg. În satul Gogan, atestat ziditã în 1410 prin grija Doamnei
picturi interioare originare), în satul documentar în 1332, este amintitã (1347) Margareta, soþia lui Alexandru cel Bun;
Suceagu. existenþa unei cetãþi regale; în acelaºi sat Biserica Albã cu hramul „Sfântul Gheor-
2.Õ LaOm. se aflã o bisericã din sec. 13–18, de tip ghe”, atribuitã lui ªtefan cel Mare, care
BAHLUI, râu, afl. dr. al Jijiei în amonte bisericã-salã, în stil gotic târziu, cu decor ar fi ctitorit-o în 1467 dupã victoria
de Chipereºti (jud. Iaºi); 104 km; supr. caracteristic artei renascentiste. În satul repurtatã asupra lui Matia Corvin (res-
bazinului: 1 915 km2. Izv. din N Dealului Bahnea existã castelul „Bethlen” (1545), tauratã în 1907–1908); biserica „Adormirea
Mare (E Pod. Sucevei), de la 500 m alt., în stil renascentist ºi o bisericã din sec. Maicii Domnului”, ctitorie din 1532 a lui
din arealul com. Tudora (jud. Botoºani) 14, cu transformãri din 1794 ºi turn din Petru Rareº, mai pãstreazã fragmente de
ºi strãbate, pe direcþia NV-SE, Câmpia 1901; bisericã din sec. 14–15, cu turn din picturi murale exterioare ºi interioare,
Jijiei Inferioare, trecând prin Hârlãu ºi 1804 (în satul Cund); bisericã din lemn executate între 1535 ºi 1538, restauratã
Iaºi. Debitul mediu multianual este (1805), în satul Bernadea ºi biserica „Sfinþii în 1925; în 1993 s-au executat lucrãri de
scãzut (2,8 m3/s). Pe cursul sãu au fost Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1796), cu drenaj în jurul bisericii pentru îndepãr-
amenajate numeroase iazuri pentru pisci- turn din 1835, în satul Lepindea. tarea apei din pânza freaticã aflatã
culturã ºi pentru apãrare împotriva inun- aproape de supr. Sãpãturile arheologice
BAIA1. Com. în jud. Suceava, alcãtuitã
daþiilor (ca supape). În 1932, râul B. a din 1994, efectuate pe traseul drenajului,
din 2 sate, situatã în SV Pod. Sucevei, la
provocat mari inundaþii. Afl. pr.: Gur- au scos la ivealã 449 de monede, din care
500 m alt., pe stg. râului Moldova, la 9
guiata, Duruºca, Hoiseni, Valea Lupului, 17 piese dateazã din timpul domniei lui
km SV de Fãlticeni; 7 283 loc. (1 ian.
Ciric º.a. (pe stg.), Bahlueþ, Voineºti, 2011): 3 706 de sex masc. ºi 3 577 fem.
Valea Locii º.a. (pe dr.). Cãrãmidãrie; dogãrit. În arealul com. B.
BAHNA 1. Depresiune tectonicã ºi de au fost descoperite urmele unei cetãþi
eroziune diferenþialã, situatã în zona de traco-getice (1,5 ha), fortificatã cu val de
contact dintre M-þii Mehedinþi ºi Pod. pãmânt ºi ºanþ, datând din sec. 4–3 î.Hr.
Mehedinþi, pe valea râului Bahna, la 175– Atestatã ca oraº în sec. 13, localit. este
250 m alt., având forma unui culoar lung menþionatã mai întâi în 1334–1335, ºi apoi
de c. 9 km ºi lat de 2,5–3 km. Relief de în 1339 (înscrisã pe Portulanul lui A.
dealuri cu alt. de 200–300 m (dealurile Dulcert), cu numele Civitas Moldaviae,
Alion, Cucuiu, Cioaca Mare, Drãnic º.a.), datã dupã care figureazã în mai toate
terase ºi lunci. Climã cu influenþe subme- actele oficiale ale vremii cu acest nume
diteraneene, cu temp. medii anuale de (de exemplu într-un document din 1352).
8–11°C ºi precipitaþii moderate (700–850 Pr. centru economic ºi capitalã a Baia (1). Biserica Albă
mm anual). Pãduri de gorun ºi cer; Moldovei în timpul domniei lui Bogdan I cu hramul „Sfântul Gheorghe”
78 Baia de Aramă în anul 1700 şi sfinţită la 7 mai 1703, amintită ºi cu denumirea Ofenbaia. În sec.
pãstreazã un ansamblu de picturi murale 15 a avut statut de oraº liber, privilegiu
realizate în 1703 de zugravii Neagoe ºi pe care l-a pierdut mai târziu, fiind
Partenie de la Tismana. Restauratã în 1937– declarat oraº la 16 ian. 1998, având în
1938; bisericile din lemn „Sfinþii Apostoli subordine ad-tivã satele Brãzeºti, Cioara
Petru ºi Pavel” (1757, refãcutã în 1845) ºi de Sus, Muncelu, Sartãº, Simuleºti.
„Sfântul Dumitru” (sf. sec. 18), în satele Monumente: biserica romano-catolică
Brebina ºi Negoeºti; bisericile din zid (1540), în oraºul Baia de Arieº. Biserici
„Adormirea Maicii Domnului” (1819) ºi din lemn cu hramurile „Învierea
„Sfinþii Voievozi” (1825), în satele Pistriþa Domnului” (1769, pictatã în 1784 de
ºi Titerleºti. Teodor Ciugan) ºi „Pogorârea Duhului
BAIADEARIEª, oraº în jud. Alba, situat Sfânt” (1780, cu picturi pe pereþii interiori
pe râul Arieº, la poalele Muntelui Mare, din 1790 ºi 1827), în satele Brãzeºti ºi
Baia (1). Ruinele bisericii „Sfânta Fecioară” în Þara Moþilor; 4 204 loc. (1 ian. 2011): Sartãº.
2 115 de sex masc. ºi 2 089 fem. Supr.: BAIADECRIª, com. în jud. Hunedoara,
Petru Rareº, 21 de monede de la sf. 78,9 km2, din care 3 km2 în intravilan; alcãtuitã din 9 sate, situatã în NV Depr.
sec. 18 ºi începutul sec. 19, o monedã din densitatea: 1 401 loc./km2. Staþie de c.f. Brad, pe cursul superior al Criºului Alb,
argint (groº) este emisã în timpul lui pe linia de mocăniţă Abrud-Turda care la poalele M-þilor Bihor ºi Metaliferi; 2 752
Petru I, iar o altã monedã din argint în a fost scoasă din uz în 1998. Expl. de min. loc. (1 ian. 2011): 1 271 de sex masc. ºi
vremea lui Alexandru cel Bun. auro-argentifere ºi de min. complexe 1 481 fem. Staþie de c.f. Expl. de cãrbune
2. Com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din 5 (întrerupte la începutul sec. 21). Produse brun (în satele Þebea ºi Lunca) ºi de min.
sate, situatã pe râul Ceamurlia, în textile (conf.) ºi alim. Prelucr. artisticã a auro-argentifere (în satele Cãraci ºi
apropiere de vãrsarea acestuia în lacul lemnului. Agroturism. Bibliotecă orăşe- Þebea). Expl. ºi prelucr. primarã a
Ceamurlia, din complexul lacustru Razim; nească. Istoric. În perioada stãpânirii lemnului; prelucr. laptelui. Creºterea
4 652 loc. (1 ian. 2011): 2 368 de sex masc. romane în Dacia (106–271/275), localit. bovinelor. Centru pomicol. În arealul
ºi 2 284 fem. Staþie de c.f. Expl. de gresii ºi era cel mai important centru de expl. a com. au fost descoperite o secure de trahit
conglomerate. Creºterea ovinelor ºi aurului. Din aceastã perioadã au fost din perioada de trecere de la Neolitic la
porcinelor. Între satul Camena ºi com. descoperite o covatã din bronz pentru Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.), trei
Peceneaga existã o importantã linie de spãlarea aurului, unelte pentru minerit, stele-menhire, statui antropomorfe din
falie, care separã Pod. Dobrogei de Nord opaiþe, ºtampile, ceramicã º.a. Prima augit/andezit, fãrã capete, datând din
de Pod. Dobrogei Centrale. Pe terit. satului atestare documentarã dateazã din 1308, prima Epocã a fierului (sec. 4 î.Hr.) ºi un
Baia (fost Hamangia) au fost descoperite iar la 23 sept. 1325 apare consemnată ca tezaur alcãtuit din 70 de monede (din care
vestigii neolitice (milen. 4–2 î.Hr.) care localit. minierã, cu numele de Civitas 11 drahme din Apollonia), un lanþ de
formeazã cultura materială Hamangia. Ovounberg sau Aranyosbanya, într-un act argint ºi un cercel. Tot aici au fost
emis de cãtre Carol I Robert de Anjou, identificate urmele unei aºezãri romane
BAIA DE ARAMÃ, oraº în jud.
regele Ungariei. În Evul Mediu este de mineri în care s-au gãsit unelte de
Mehedinþi, situat în N Pod. Mehedinþi,
la 275 m alt., pe Valea Bulbei, în
apropiere de confl. cu Motru, la 66 km
NE de municipiul Drobeta-Turnu
Severin; 5 733 loc. (1 ian. 2011): 2 871 de
sex masc. ºi 2 862 fem. Supr.: 91 km2, din
care 8,9 km2 în intravilan; densitatea: 644
loc./km2. Expl. forestiere ºi de calcar.
Vechi centru minier unde s-a exploatat
min. de cupru din timpul domniei lui
Mircea cel Bãtrân (1392) pânã în sec. 18.
Întreprinderi de expl. ºi prelucr. a
lemnului (mobilã), de conf., mat. de
constr. ºi alim. Pãstrãvãrie. Centru pomicol.
Bibliotecă orăşenească. Atestat docu-
mentar, prima oarã, în 1581, iar ca târg în
sec. 17. Declarat oraº la 17 febr. 1968, având
în subordine ad-tivã 8 sate: Bratilovu,
Brebina, Dealu Mare, Mãrãºeºti, Negoeºti,
Pistriþa, Stãneºti, Titerleºti. Monumente:
biserica „Sfinþii Voievozi” a fostei
mănãstiri, ctitoritã la 22 mai 1699 de Milco
Bãiaºul (vãtaful minelor din localit.) cu
ajutorul banului Cornea Brãiloiu, terminatã Baia de Aramă. Biserica „Sfinţii Voievozi” Baia de Criş. Gorunul lui Horea din Ţebea
minerit, monede, ceramicã ºi o epigrafã Festivalul folcloric, anual, „Coborâtul Baia Mare 79
cu AVIANVS. Satul Baia de Criº este oilor de la munte” (a treia duminicã a
menþionat documentar, prima oarã, în lunii sept.). sitatea „Bogdan Vodã”), ambele cu 11
1390. Monumente: bisericile din lemn cu BAIA MARE 1. Depresiune tectono-ero- facultăţi, 6 385 studenţi şi 213 cadre
hramurile „Adormirea Maicii Domnului” zivã, în NV României, cuprinsã între M-þii didactice (2007–2008) şi o universitate
(sec. 17) ºi „Sfântul Nicolae” (sec. 18), în Oaº ºi Gutâi la N ºi NE, Dealurile privată (Universitatea de Arte „Vatra”),
satele Lunca ºi Cãraci; mănãstirea Chioarului la S ºi SE, Dealurile Sãlajului la cu şapte facultăţi, 1 563 studenţi şi 16
franciscanã cu bisericã din sec. 15, SV ºi Dealurile Asuajului la V, cu largã cadre didactice (2007–2008); Teatrul
transformatã parþial în sec. 18, ºi claustrul ieºire spre Câmpia Someºului în NV. Municipal (inaugurat la 30 dec. 1952), cu
(1760–1780), în satul Baia de Criº; Gorunul Drenatã de Someº ºi afl. sãi Lãpuº (cu secþii de dramã ºi de pãpuºi. Filarmonicã.
secular al lui Horea (doborât de furtunã Sãsar), Bârsãu, Asuaj º.a. Supr.: c. 675 km2. Muzeu judeþean cu colecþii de arheologie
la 19 iul. 2005) ºi mormântul lui Avram Relieful se compune din douã trepte pr.: ºi istorie (tipare din bronz, sigilii,
Iancu, în satul Þebea; un bust al lui Avram piemonturile ºi glacisurile marginale, cu inele-peceþi, arme, tezaure monetare etc.),
Iancu (realizat de Cornel Medrea), în satul alt. de 200–350 m, luncile ºi terasele cu alt. etnografie (unelte þãrãneºti, piese de port
Baia de Criº ºi altul în satul Þebea (operã, de 140–200 m. Climã blândã, de adãpost, popular, ceramicã, cergi, covoare etc.) ºi
din 1934, a sculptorului Radu Moga). cu temp. medii anuale de 9,5°C ºi artã; Muzeu de artã plasticã, cu lucrãri
Punct de plecare spre Muntele Gãina precipitaþii variabile (650–1 050 mm/anual). aparþinând ªcolii de picturã de la B.M.;
(1 486 m), unde are loc anual (la 20 iulie) Pãduri de castan cu fructe comestibile, Muzeu de etnografie ºi artã popularã;
renumitul „Târg de Fete”. În satul Þebea grupate într-o rezervaþie ce ocupã o supr. Muzeul florilor de minã (inaugurat la 6
se desfăşoară anual (în luna septembrie) de 50 ha, cu exemplare seculare, în care se nov. 1989), care cuprinde interesante ºi
Festivalul de muzicã popularã românescã întâlnesc, în proporþie mai micã, ºi alte neasemuite colecþii mineralogice; Muzeu
ºi de dansuri populare româneºti care are specii de arbori (gorun, carpen, tei, fag). de ºtiinþele naturii. Biblioteca judeþeanã
loc în aer liber. Culturi de cereale; pomiculturã (meri, peri, „Petre Dulfu” (1951), cu peste 400 000 de
pruni); viticulturã; legumiculturã. Creºterea vol. Festival anual internaþional de teatru
BAIA DE FIER, com. în jud. Gorj,
animalelor. Expl. de min. complexe pe rama (din 1992). În sec. 16–18, la B.M. au
alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de funcþionat un colegiu reformat („Schola
contact a Subcarpaþilor Olteniei cu nordicã a depresiunii. Izv. cu ape minerale.
Zonã turisticã ce graviteazã în jurul muni- Rivulina”, 1547–1755) ºi un gimnaziu
prelungirile M-þilor Parâng, la 560 m alt., catolic. În 1896, Simion Corbul (zis
pe Pârâu Galben; 4 194 loc. (1 ian. 2011): cipiului Baia Mare.
2.Municipiu în NV României, reºed. Hollosi) a întemeiat la B.M. „Colonia de
2 108 de sex masc. ºi 2 086 fem. Expl. picturã”, care avea menirea sã pro-
jud. Maramureº, situat în depresiunea
forestiere, de grafit ºi de calcar. Che- moveze pictura în aer liber, în opoziþie
omonimã, la poalele M-þilor Gutâi, la 220
restea. Creºterea ovinelor. Pomiculturã; cu academismul. Din 1902, „Colonia de
m alt., pe râul Sãsar; 137 735 loc. (1 ian.
colectarea fructelor de pãdure. Satul Baia picturã” îºi continuã activitatea prin
2011): 65 712 de sex masc. ºi 72 023 fem.
de Fier apare menþionat documentar în înfiinþarea „ªcolii libere de picturã”,
Supr.: 239 km2, din care 32 km2 în
1480, ca centru minier. În satul Baia de transformatã, în 1927, în „ªcoala de
intravilan; densitatea: 4 304 loc./km2.
Fier se aflã biserica „Toþi Sfinþii” (1749– picturã”, a cãrei activitate înceteazã în
Aeroport situat la 10 km V de municipiu,
1753), ctitoritã de egumenul Dionisie 1936. Istoric. Sãpãturile arheologice au
în arealul oraºului Tãuþii-Mãgherãuº.
Bãlãcescu de la mănãstirea Hurezi (cu scos la ivealã vestigii din Epoca
Nod feroviar ºi rutier. Expl. de min.
picturi murale din 1753), iar în satul bronzului ºi urmele unor exploatãri
auro-argentifere, min. de cupru, plumb,
Cernãdia existã biserica din lemn cu miniere din perioada dacilor liberi. Prima
zinc, andezit, marne etc. Termocentralã.
hramul „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1731). menþiune documentarã a localit. dateazã
Cel mai important centru al metalurgiei
În partea de N a com. se aflã Peºtera din 1327. În 1329, aºezarea apare
neferoase româneºti (cupru rafinat
Muierilor (rezervaþie speologicã ºi consemnatã în documente cu numele
electrolitic ºi bare de cupru, oxizi de
arheologicã), în care s-au descoperit urme plumb, sulfaþi de zinc ºi de cupru, Civitas Rivuli Dominarum, iar în 1346, ea
de locuire din Paleoliticul mijlociu reactivi de flotaþie etc.), din cauza cãreia capãtã privilegiul de oraº liber. În
(vârfuri de suliþã executate din os) ºi aºezarea suferã o poluare accentuatã. documentele anului 1411 este amintitã
schelete de Ursus spelaeus. Centru turistic. Turnãtorie de oþel. Întreprinderi constr. existenþa unei monetãrii la B.M. Dupã
de maºini (maºini-unelte, maºini ºi utilaje
agricole ºi forestiere, accesorii ºi scule,
piese neferoase º.a.), de prelucr. a lem-
nului (mobilã, butoaie, doage etc.), mat.
de constr. (cãrãmizi, faianþã, prefabricate
din beton), textile (filaturã ºi þesãtorie de
bumbac, conf., tricotaje), blãnãrie
(confecþii din blãnuri) ºi alim. (produse
de panificaþie, conserve de legume ºi
fructe, preparate din carne ºi lapte,
bãuturi alcoolice, sucuri naturale din
fructe, nectar etc.). Două universităţi de
Baia de Fier. Intrarea în Peştera Muierilor stat (Universitatea de Nord şi Univer- Baia Mare (2). Zona veche a municipiului
80 Baia Mare În a doua jumãtate a lunii dec. 1989,
locuitorii din B.M. au manifestat, alãturi
1412, când apare prima breaslã (cea a de alte mari oraºe ale României, pentru
croitorilor), oraºul se dezvoltã ca un abolirea regimului comunist condus de
puternic centru meºteºugãresc (iau fiinþã Nicolae Ceauºescu. Oraºul a fost declarat
breslele mãcelarilor, olarilor, tâmplarilor, municipiu la 17 febr. 1968. În prezent,
tãbãcarilor, aurarilor, fierarilor, municipiul B.M. are în subordine ad-tivã
cizmarilor etc., ajungând la c. 30 de bresle 3 localit. componente: Blidari, Firiza,
în sec. 18), comercial ºi de expl. forestiere. Valea Neagrã. Monumente: fragmente
În 1446 a intrat în posesia lui Iancu de din zidurile cetãþii (sec. 15); centrul vechi
Hunedoara, iar în 1469 Matia Corvin a al oraºului, menþionat documentar în
acordat oraºului dreptul de a construi o 1482, cu numeroase construcþii în stil
cetate, înconjuratã cu ziduri ºi bastioane baroc, ce pãstreazã aspectul din sec. 17;
de apãrare. În 1472 se executã primele Turnul-clopotniþã (50 m înãlþime), cu o
lucrãri de canalizare ºi de pavare a scarã interioarã având 100 de trepte,
strãzilor, iar în 1641 este construitã prima construit în perioada 1445–1468 lângã
conductã pentru aprovizionarea cu apã Catedrala „Sfântul ªtefan” (edificiu gotic
a oraºului. În sec. 16, pe fondul unor ridicat în anii 1347–1376, trãsnit în 1769
nemulþumiri, au avut loc numeroase ºi demolat în sec. 19, din care se mai
miºcãri de protest ale minerilor ºi meºte- pãstreazã fundaþiile). Acest turn, numit
ºugarilor (1518, 1551, 1558, 1571). Între ºi „Turnul ªtefan”, seamãnã cu turnul
1703 ºi 1711, locuitorii oraºului au vechii primãrii din Praga ºi a folosit mult
timp ca foiºor de foc; biserica roma-
Baia Mare (2). Turnul „Ştefan”
participat activ la Rãscoala curuþilor,
mulþi dintre ei înrolându-se în cetele de no-catolicã „Sfântul Anton” (1402, cu
haiduci conduse de Pintea Gligor, transformãri ulterioare); casa „Elisabeta”, (1734–1738), azi sediul Muzeului
supranumit Pintea Viteazul. În prima construitã în 1446 de Iancu de Hune- judeþean; biserica reformatã (1792); clã-
jumãtate a sec. 19, oraºul începe sã se doara pentru soþia sa; biserica „Sfânta direa Oficiului minelor (1748), azi sediul
dezvolte din punct de vedere industrial. Treime” (1717–1720), în stil baroc, a fostei Muzeului de Artã; Casa „Degenfeld”
Locuitorii din B.M. au participat la mănãstiri iezuite; bastionul mãcelarilor (sec. 16–18); capela „Rozalia” (1771);
acþiunile revoluþionare din 1848–1849, sau Turnul de muniþii (sec. 14–15); clãdirea fostului Cazinou (1834);
constituindu-se în gãrzi înarmate. În anii biserica din lemn (1630) din cadrul catedrala ortodoxã „Adormirea Maicii
1915, 1920, 1925 au avut loc greve ale muzeului etnografic a fost adusã în 1939 Domnului” (fostã greco-catolicã)
muncitorilor din oraº. În perioada 31 din satul Chechiº; fosta mănãstire a construitã în anii 1905–1911; biserica lute-
aug.–3 sept. 1940, populaþia oraºului a minoriþilor (1733–1734) cu supraetajãri ranã (1912); biserica „Sfânta Treime”
protestat cu vehemenþã împotriva din 1741; bastionul Monetãriei (1734– (1717–1720); clãdirea Casei de culturã,
Dictatului de la Viena din 30 aug. 1940. 1739), în stil baroc; clãdirea Monetãriei cu o salã de 700 de locuri, inauguratã în
1971; clãdirea Teatrului Municipal (1967);
Palatul Prefecturii (în care se îmbinã
stilurile arhitectonice moderne cu cele
tradiþional-maramureºene), inaugurat în
1969; Episcopia greco-catolicã (începutul
sec. 20); biserica greco-catolicã „Sfânta
Cruce” (1991–2003, sfinþitã la 24 ian.
2003); Monumentul ostaºului român,
realizat de sculptorul Andrei Ostap;
grupul statuar „Sfatul bãtrânilor”, operã
a lui Vida Géza (1970); biserica „Sfinþii
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1824),
situatã în localit. componentã Firiza. La
14 apr. 1995, în municipiul B.M. a fost
dat în folosinþã un coº de dispersie a
gazelor la Societatea Comercialã
„Phoenix” S.A., înalt de 351,5 m (cel mai
înalt din Europa), a cãrui construcþie a
început în 1990.
BAIA SPRIE, oraº în jud. Maramureº,
situat la poalele M-þilor Gutâi, la 500 m
alt., pe râul Sãsar, la 10 km E de
municipiul Baia Mare; 16 580 loc. (1 ian.
Baia Mare (2). Vedere generală 2011): 8 052 de sex masc. ºi 8 528 fem.
Balaciu 81
ditate naturalã sau de irigaþie. Denumirea º.a.). Culturi de cereale, plante tehnice ºi Bărbuleţu 95
de Bãrãgan derivã, dupã unele opinii, de de nutreþ, floarea-soarelui etc.
la un termen turco-cuman, care înseamnã BÃRÃGANUL MOSTIªTEI, subunitate Bãrbãtescu” (1848–1850) ºi casa „Sburlea”
teren arid, sterp (în sensul de necultivat, de relief a Câmpiei Bãrãganului, de mare (1891), în satul Bãrbãteºti.
nelucrat). Considerat grânarul României. netezime, situatã în E Câmpiei Române 2. Com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din
Cuprinde douã mari subunitãþi: Bãrã- (a cãrei parte componentã este), între 4 sate, situatã în Subcarpaþii Olteniei; 3
ganul Mostiºtei, la S de valea Ialomiþei, ºi vãile Ialomiþa la N, braþul Borcea la E, 663 loc. (1 ian. 2011): 1 833 de sex masc.
Bãrãganul Ialomiþei, la N de aceasta. Dunãrea la S ºi Mostiºtea la V. Alt. ºi 1 830 fem. Muzeu etnografic. Reºed.
BÃRÃGANU, com. în jud. Constanþa, variazã între 70–90 m (Câmpul Hagieni) com. este satul Bodeºti. Expl. lemnului.
alcãtuitã din 2 sate, situatã în E Pod. ºi 25 m în E. Este acoperitã cu nisipuri ºi Apiculturã. În satul Bãrbãteºti se aflã
Cobadin, la 40 km SV de municipiul depozite loessoide, de diferite grosimi, schitul „Pãtrunsa” (de cãlugãri), la poa-
Constanþa; 1 866 loc. (1 ian. 2011): 948 de pe care s-au dezvoltat soluri de tip cerno- lele muntelui Buila, înfiinþat în 1740 de
sex masc. ºi 918 fem. Morãrit ºi pani- ziomic, foarte fertile în condiþii normale cãtre episcopul Climent al Râmnicului;
ficaþie; fabricã de cãrãmidã. Apiculturã. de umiditate. Apa freaticã se aflã la foarte ulterior a fost distrus de prãbuºirea unei
Culturi de cereale, cartofi, legume, plante mare adâncime (18 m pe Câmpul stânci ºi apoi refãcut în a doua jumãtate
oleaginoase º.a. Potenþial energetic eolian Fãcãeni, 50–70 m pe Câmpul Hagieni a sec. 18 de cãtre postelnicii Dumitru ºi
ridicat. Com. B. a fost înfiinþatã la 1 febr. etc.). Este formatã din mai multe câm- Ion Bãrbãtescu. Pãrãsit în 1895, schitul a
2003 prin desprinderea satelor Bãrãganu puri, cu puternic caracter semiendoreic fost reînfiinþat în 1934–1935 de cãtre
ºi Lanurile din com. Mereni, jud. Constanţa. (Hagieni, Lehliu, Mãrculeºti, Ciulniþa ieromonahul Veniamin Grigorescu ºi
Satul Bãrãganu este atestat în 1877 cu º.a.). În SE B.M. au fost create mari resfinþit la 23 aug. 1936. Biserica schitului,
numele Osmanfaca, iar satul Lanurile în sisteme de irigaþie (Independenþa– cu hramul „Cuvioasa Parascheva”,
1915 cu denumirea Ghiaur Suiciuk ºi apoi Dragoº Vodã–Dragalina; Ciulniþa–ªtefan pãstreazã picturi murale din 1812, a fost
cu cea de Ebikioi, iar din 1926 apar cu Vodã–Cuza Vodã; Jegãlia–Periºoru; supusã unor restaurãri în 1963 ºi 1977 (a
toponimele actuale. Bisericile cu hramu- Movila–ªtefan cel Mare–Borcea etc.) fost închis pridvorul ºi biserica acoperitã
rile „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena” pentru a compensa lipsa de umiditate cu tablã) şi declaratã monument istoric;
ºi „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”. din sol în perioadele secetoase. Culturi biserica de zid cu hramul „Sfântul
de cereale, plante tehnice ºi de nutreþ, Nicolae” (1712–1715, pictatã în 1774) are
BÃRÃGANUL, com. în jud. Brãila, un pridvor adãugat în 1774; bisericã
formată dintr-un sat, situatã în Câmpia floarea-soarelui etc.
fortificatã cu hramul „Intrarea în Bisericã
Bãrãganului (Bãrãganul Ialomiþei); 3 276 BÃRêTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din a Maicii Domnului” (1776, cu picturi
loc. (1 ian. 2011): 1 659 de sex masc. ºi 8 sate, situatã în Piem. Cotmeana; 1 649 originare ºi zid de incintã ridicat în sec.
1 617 fem. Staþie de c.f. (inauguratã la loc. (1 ian. 2011): 783 de sex masc. ºi 866 18); în satul Bãrbãteºti se aflã bisericile
21 nov. 1886). Expl. de petrol. Culturi de fem. Reºed. com. este satul Bãrãºtii de din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae”
cereale, plante tehnice, legume º.a. Vede. Expl. de þiþei. Pomiculturã. Creº- (1790, pictatã în 1800 ºi 1862) ºi „Buna
Pomiculturã; viticulturã. Satul Bãrãganul terea bovinelor ºi porcinelor. Bisericile Vestire” (1795, pictatã în 1823 ºi 1890 ºi
este atestat documentar în 1643, iar satul cu hramurile „Adormirea Maicii Dom- tencuitã în 1887–1890), aceasta din urmã
Cioara-Doiceºti (azi înglobat în satul nului” (1820) ºi „Sfântul Nicolae” (1900), adusã din satul Bãbeni-Bistriþa. În satul
Bãrãganul) a luat fiinþã în anii 1830–1836 în satele Bãrãºtii de Cepturi ºi Bãrãºtii Bodeºti existã bisericile cu hramurile
cu numele Cioara Micã (ulterior numit de Vede; biserica din lemn ºi cãrãmidã, „Sfânta Treime” (1732, cu fresce originare
Cioara-Doiceºti). Pânã la 1 ian. 1965 satul cu dublu hram, „Sfântul Nicolae” ºi ºi zid de incintã din 1732 ºi cu pridvor
ºi com. B. s-au numit Cioara-Doiceºti. „Cuvioasa Parascheva” (1820), în satul adãugat în 1870) a fostului schit Bodeºti,
Biserica „Sfânta Treime” (1852–1858). Boroeºti. ºi „Intrarea în Bisericã a Maicii
BÃRÃGANULDENORDÕ Brãila(1). BÃRBÃTENIIDEJOSÕ Aninoasa(1). Domnului” (1749, cu picturi originare).
BÃRÃGANUL IALOMIÞEI, subunitate BÃRBÃTEªTI 1. Com. în jud. Gorj, BÃRBULEªTI, com. în jud. Ialomiþa,
de relief a Câmpiei Bãrãganului, de mare alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de E formată dintr-un sat, situatã în Câmpia
netezime, situatã în E-NE Câmpiei a Dealurilor Jiului, pe râul Gilort; 1 761 Bãrãganului; 6 051 loc. (1 ian. 2011): 3 019
Române (a cãrei parte componentã este), loc. (1 ian. 2011): 890 de sex masc. ºi 871 de sex masc. ºi 3 032 fem. Haltã de c.f.
între vãile Cãlmãþui la N, Dunãrea la E, fem. Staþie de c.f. (inauguratã la 16 ian. Culturi de cereale, plante tehnice ºi de
Ialomiþa la S ºi Sãrata la V. Alt. descresc 1888). Expl. de balast. Produse alim. nutreþ, leguminoase pentru boabe º.a.
de la V (60–70 m) la E (20 m). Este Muzeu etnografic (în satul Bãrbãteºti). Com. B. a fost înfiinþatã la 27 iun. 2006
acoperitã cu depozite loessoide, de Vestigii din Epoca bronzului (în satul prin desprinderea satului Bãrbuleºti din
diferite grosimi, pe care s-au dezvoltat Socu). Satul Bãrbãteºti este menþionat com. Armãºeºti. Între 17 febr. 1968 ºi 23
soluri de tip cernoziomic, foarte fertile documentar, prima oarã, în 1438 (apoi la ian. 1981 satul Bãrbuleºti a fãcut parte
în condiþii normale de umiditate. Apa 4 sept. 1520, 18 nov. 1619, 13 mart. 1662 din jud. Ilfov. Biserica „Sfântul Nicolae”
freaticã se aflã la adâncime mai mare de etc.), satul Musculeºti este atestat (1754, cu refaceri din 1873).
5 m. Este formatã din mai multe câmpuri documentar la 17 iul. 1707 (pânã în sec. BÃRBULEÞU, com. în jud. Dâmboviþa,
(Urziceni, Mohreanu, Roºiori, Griviþa 19 s-a numit Sãrãcineºti), satul Petreºti alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de
etc.) presãrate cu movile, dune, crovuri, apare consemnat la 15 ian. 1504, iar satul contact a Subcarpaþilor Ialomiþei cu
lacuri (Fundata, Perieþi, Amara, Strachina Socu la 3 mart. 1746. Casa „Costicã prelungirile M-þilor Leaota, pe Râul Alb
96 Bărcăneşti o mănãstire de cãlugãri. Biserica actualã, văile Dobrişoarei şi Prisloapei (139,3 ha),
cu hramul „Izvorul Tãmãduirii”, a fost declaraţi rezervaţie forestieră.
(afl. al Dâmboviþei); 1 673 loc. (1 ian. 2011): ziditã în anii 1858–1865 (sfinþitã la 31
BÃTRÂNI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã
816 de sex masc. ºi 857 fem. Pomiculturã mart. 1866), pe locul vechii biserici din
din 2 sate, situatã în Depr. Drajna-Chiojd,
(pruni, meri). Centru pentru colectarea lemn, prin strãdania arhimandriþilor
la poalele muntelui Zmeurãt; 2 109 loc.
laptelui ºi pentru fabricarea produselor Eftimie ºi Antonie ºi pictatã la interior,
(1 ian. 2011): 1 071 de sex masc. ºi 1 038
lactate (Bãrbuleþu). Producþie de þuicã. în 1865–1866, de cãtre Gheorghe Tattarescu.
fem. Producţie de brânzeturi ºi de sãpun.
Agroturism. Biserica „Adormirea Maicii Complexul monahal a fost supus unor
Pomiculturã (meri, pruni, peri, nuci).
Domnului” (1672–1680). Reºed. com. este ample lucrãri de restaurare în anii 1954–
Apiculturã. Creºterea animalelor. Com.
satul Gura Bãrbuleþului. Până la 6 dec. 2004, 1958, perioadã în care s-au construit chilii
B. a fost înfiinþatã la 30 dec. 2005 prin
com. B. a avut în componenţă satele Aluniş, în stil brâncovenesc, ateliere de lucru ºi
desprinderea satelor Bãtrâni ºi Poiana
Pietrari, Şipot şi Valea, care la acea dată au a fost recondiþionatã pictura muralã.
Mare din com. Starchiojd, jud. Prahova.
Biserica a fost consolidatã, reparatã ºi i
format com. Pietrari, jud. Dâmboviţa. Tot
s-au restaurat picturile murale dupã BÃÞANI, com. în jud. Covasna, alcãtuitã
până la 6 dec. 2004, com. B. a mai avut în
stricãciunile provocate de cutremurele din 5 sate, situatã în Depr. Baraolt, pe râul
componenţă satele Râu Alb de Jos şi Râu
din 10 nov. 1940, 4 mart. 1977 ºi 30 mai Baraolt; 4 528 loc. (1 ian. 2011): 2 318 de
Alb de Sus, care la acea dată au format com.
1990 (resfinþitã în aug. 1990). Mănãstirea sex masc. ºi 2 210 fem. Expl. de balast.
Râu Alb, jud. Dâmboviţa.
Ghighiu posedã un muzeu cu colecþii de Confecþionarea covoarelor (în satul
BÃRCÃNEªTI1. Com. în jud. Ialomiþa, artã veche religioasã. În satul Tãtãrani Herculian), pãlãriilor ºi a coºurilor
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia existã conacul „Brâncoveanu-Mavro- împletite din nuiele (în satul Bãþanii Mici).
Bãrãganului, în lunca largã de pe dr. cordat” (sec. 18). În arealul satului Topitoria de fier „Bodvaly” (1831). Fabricã
râului Ialomiþa; 3 636 loc. (1 ian. 2011): Ghighiu se aflã un pâlc de stejari seculari de cãrãmidã ºi þiglã. Expl. ºi prelucr.
1 735 de sex masc. ºi 1 901 fem. Complex (ocrotiþi de lege). primarã a lemnului. Reºed. com. este satul
de creºtere a porcilor. Culturi de cereale, Bãþanii Mari, atestat documentar, prima
BÃSEªTI 1. Com. în jud. Maramureº,
de floarea-soarelui, plante de nutreþ, oarã, în 1332. În 1843, com. B. a fost
alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona
legume, tutun etc. Viticulturã. Bisericã devastatã de un incendiu pustiitor, dupã
Dealurilor Asuajului, la poalele de SE ale
având hramul „Adormirea Maicii Dom- care a fost reconstruitã în întregime. Izv.
Culmii Codrului, la 200 m alt.; 1 541 loc.
nului” (1812), în satul Bãrcãneºti. În satul cu ape minerale carbogazoase ºi feru-
(1 ian. 2011): 764 de sex masc. ºi 777 fem.
Eliza-Stoeneºti, înfiinþat în 1780 de cãtre ginoase, în satul Ozunca-Bãi. Bisericã în
atestat
Muzeu etnografic. În satul Bãseºti, men-
refugiaþii ardeleni ºi numit alternativ stil gotic târziu (sec. 15) cu transformãri
documentar
þionat documentar, prima oarã, în 1391,
Stoeneºti ºi Pisica (până în 1925, după care, renascentiste (sec. 16) ºi apoi baroce (1776).
s-a nãscut Gheorghe Pop de Bãseºti
la 25 mai
până la 1 ian. 1965 a purtat numele Douã clopote vechi (1575 ºi 1615). Cetate
(1835–1919), preºedinte al Marii Adunãri
1532.
Eliza-Stoeneºti, iar între 1 ian. 1965 ºi 17 sãteascã (sec. 15) ºi casa memorialã
febr. 1968 s-a numit Pelinul, datã la care a Naþionale de la Alba Iulia, care a procla-
„Benedek Elek” (mobilã, obiecte personale,
fost desfiinþat ºi unificat cu satul Condeeºti) mat unirea Transilvaniei cu România la documente, fotocopii aparþinând scriito-
se află conacul „Nicu Chiroiu” (1926, azi 1 Dec. 1918. În casa acestuia, construitã rului ºi publicistului), în satul Bãþanii Mici.
în ruină) şi biserica „Sfântul Nicolae” în 1878, s-a amenajat un muzeu me- În satul Herculian se află ruinele unei
datând din 1851 ºi pictatã la interior în anii morial. Casã din lemn (1860). În satul biserici ortodoxe (sfinţită în 1937),
1886–1889 de Serafim ºi Z. G. Niculescu, Odeºti, atestat documentar în 1424 ºi vandalizată de armata horthystă în 1940
reparatã în 1959–1960 când a fost repictatã transferat, la 24 oct. 1997, din com. Bãiþa (ruinile au fost conservate în 1998). În satul
în tempera de I. Dogãnescu ºi C. Blendea; de sub Codru în com. Bãseºti, se aflã Aita Seacã existã o rezervaþie paleon-
conacul lui Marius Ionescu (1909), în ruină. biserica „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi tologicã (punct fosilifer), cu cochilii de
Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981, com. B. Gavriil” (1832). moluºte din Pliocen, declaratã monument
a fãcut parte din jud. Ilfov. 2. Õ Cãlmãþuiu. al naturii (supr.: 2 ha).
2. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din 3.Õ Viiºoara(7).
BÃUÞAR, com. în jud. Caraº-Severin,
5 sate, situatã în Câmpia Ploieºtiului, la BÃTARCI, com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul
6 km SE de municipiul Ploieºti; 9 661 loc. alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de depresionar Bistra, pe cursul superior al
(1 ian. 2011): 4 695 de sex masc. ºi 4 966 contact a Câmpiei Someºului cu M-þii râului Bistra; 2 639 loc. (1 ian. 2011): 1 315
fem. Nod rutier. Sere legumicole (130 Oaº, în apropiere de graniþa cu Ucraina; de sex masc. ºi 1 324 fem. Staþie de c.f.
ha), în satul Tãtãrani. Satul Bãrcãneºti 3 731 loc. (1 ian. 2011): 1 878 de sex masc. Expl. de min. de fier ºi de micã (satul
este consemnat documentar, prima oarã, ºi 1 853 fem. Expl. forestiere. Producþie Bucova). Expl. ºi prelucr. marmurei
la 4 iul. 1476. În satul Ghighiu, atestat de þuicã. Pomiculturã; culturi de cãpºuni. (cariera Bucova) ºi a lemnului. Colectarea
documentar la 25 ian. 1471, se aflã Agroturism. Satul Bãtarci este menþionat ºi prelucrarea fructelor de pãdure ºi a
mănãstirea (de maici) cu acelaºi nume, documentar, prima oarã, în 1378. ciupercilor. Pomiculturã (meri, pruni).
întemeiatã în anul 1601 de logofãtul
BÃTRÂNA, com. în jud. Hunedoara, Ansamblul folcloric ºi de dansuri
Coresi în mijlocul unei pãduri care făcea
alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele „Ciobãnaºul”. Satul Bãuþar este menþio-
parte din Codrii Vlãsiei; în anul 1817,
M-þilor Poiana Ruscãi, pe râul Dobra; 155 nat documentar, prima oarã, în 1750.
ieromonahul Arsenie de la mănãstirea
Cernica a construit o bisericã din lemn, loc. (1 ian. 2011): 76 de sex masc. ºi 79 BÂCLEª, com. în jud. Mehedinþi, alcã-
cu ajutorul familiei Rucãreanu, pe un loc fem. Expl. forestiere. Culturi de cartofi. tuitã din 7 sate, situatã în Piem. Bãlãciþei;
cedat în 1814 de cãtre Uþa Cantacuzino- Satul Bãtrâna este menþionat documentar, 2 104 loc. (1 ian. 2011): 1 028 de sex masc.
Corneanu. Pânã în 1952, aici a funcþionat prima oarã, în 1750. Codrii seculari de pe ºi 1 076 fem. Creºterea bovinelor.
Bârghiş 97
Bârlad (3). Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad (3). Centrul municipiului Bârlad (3). Gara feroviară
masc. ºi 729 fem. Expl. forestiere. Agro- Bârsana 99
turism. Satul Bârna este menþionat docu-
mentar, prima oarã, în perioada 1514–1516. BÂRSA1. Râu pe terit. jud. Braºov, afl.
BÂRNARU, masiv muntos în partea cen- stg. al Oltului la Feldioara; 66 km; supr.
tralã a M-þilor Bistriþei (Carpaþii Orien- bazinului: 530 km2. Izv. din partea de E
tali), constituit din roci cristaline, limitat a M-þilor Fãgãraº, de sub vf. Comisul
de valea Bistriþei la E ºi râurile Bârnãrel (1 883 m), de la 1 600 m alt. În cursul
superior prezintã o vale prãpãstioasã,
la N ºi Bârnaru, la S. Alt. max.: 1 699 m
adâncitã în ºisturi cristaline, cu pante
(vf. Bârnaru).
abrupte de 40–50 m/km.
BÂRNOVA, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã 2.MunþiiBârsei,denumire generică
Bârlad (3). Teatrul „Victor Ion Popa”
din 6 sate, situatã în Pod. Central Moldo- atribuitã munþilor din S Depr. Bârsei
venesc; 5 374 loc. (1 ian. 2011): 2 729 de (Piatra Mare, Postãvaru, Mãgura Codlei),
sex masc. ºi 2 645 fem. Staþie de c.f. formaþi din fliº. Alt. max.: 1 843 m (vf.
la 17 febr. 1968. Monumente: urmele (inauguratã la 1 mai 1892). Expl. de calcar Piatra Mare). Obiective turistice.
unei cetãþi de pãmânt, construitã de
ºi gresii calcaroase. Centru viticol. Sana- 3.DepresiuneaBârsei,depresiune
ªtefan cel Mare în 1476; biserica „Sfântul de origine tectonicã, în partea de V a
toriu T.B.C. (sf. sec. 19). În satul Bârnova,
Gheorghe”, ctitorie din 1496 a domnului Depr. Braºovului, cuprinsã în zona de
menþionat documentar în sec. 17, se aflã
ªtefan cel Mare, reconstruitã de Vasile curburã internã a Carpaþilor Orientali.
Lupu în anii 1634–1636; biserica „Sfântul mănãstirea cu acelaºi nume (de cãlugãri),
cu biserica având dublu hram – „Sfântul Din punct de vedere morfologic este o
Dumitru” (1636); biserica „Sfântul câmpie netedã, aluvio-proluvialã, slab
Gheorghe” a breslei abagiilor, construitã Gheorghe” ºi „Tãierea Capului Sfântului
fragmentatã, cu alt. medie de 510 m, în
în 1818 ºi refãcutã în 1925, cu turn-clopot- Ioan Botezãtorul”, ctitorie din 1626–1629
cadrul cãreia se detaºeazã ºi o zonã pie-
niþã din 1857; biserica ridicatã prin strã- a domnului Miron Barnovschi, terminatã
montanã ºi de mãguri. Climã rãcoroasã,
dania filantropului Stroe Belloescu, în definitiv în anii 1664–1666 de cãtre
cu inversii de temperaturã. Drenatã la E
1808; bisericile având dublu hram – domnul Eustratie Dabija. Biserica nu este
de Olt, care adunã, între Bod ºi Feldioara,
„Sfântul Spiridon” ºi „Buna Vestire” pictată. Turn-clopotniþã din 1667, chilii un mãnunchi de afl. Soluri fertile,
(1825) ºi „Vovidenia” ºi „Sfânta Paras- din 1728 (refãcute în 1975) ºi zid de cultivate cu cereale, cartofi, sfeclã de
cheva-Duculeasa” (1826, construitã pe incintã din 1728. Mănãstirea a fost zahãr, in pentru fuior. Cunoscutã ºi sub
locul uneia din 1768, cu anumite transfor- desfiinþatã de către autorităţile comuniste denumirea de Þara Bârsei. Prima men-
mãri (din 1849); biserica „Sfântul Du- la 28 oct. 1959 ºi reînfiinþatã dupã 1989, þiune documentarã despre Þara Bârsei
mitru” (1835); biserica „Sfinþii Voievozi” respectiv în iul. 1991. În satul Bârnova dateazã după 7 mai 1211, când în aceastã
(1840), cu turn-clopotniþã din 1858; se aflã conacul lui Ion Inculeþ (1920), în zonã au fost colonizaþi cavalerii teutoni
biserica „Sfântul Ilie” a breslei blãnarilor curtea cãruia existã biserica „Sfântul Ioan cu scopul de a apãra graniþa de SE a
(1865); casele Iamandi (1830), Suþu (1840, Botezãtorul” construitã în 1942–1947 de Transilvaniei ºi care, în perioada instalãrii
în stil neoclasic), Alexandru Tuduri (1840, lor (1211–1225) au construit cetãþile
Ion I. Inculeþ ºi Georgel Inculeþ, fiii lui
cu transformãri din sec. 20), Miclescu Feldioara ºi Codlea. În diplomele acor-
Ion Inculeþ. În satul Pietrãria existã
(1850), Deciu (1896–1901), azi ªcoala de date cavalerilor teutoni se fac referiri la
schitul „Tãrâþa” sau „Piatra Sfântă”, cu
muzicã ºi artã plasticã; clãdirea fostului Terra Blachorum (sau Þara Românilor),
spital „Elena Beldiman” (1866); Liceul biserica „Adormirea Maicii Domnului”
(1755, cu adãugiri de la sf. sec. 18 ºi identificatã cu Þara Fãgãraºului.
„Gheorghe Roºca-Codreanu” (1886); clãdi- 4.Com. în jud. Arad, alcãtuitã din 4
rea vechii Prefecturi (ante 1890), azi reparaþii din 1836). Bisericile „Învierea
sate, situatã în Depr. Zarand, pe stg.
Muzeul „Vasile Pârvan”; clãdirea Domnului” (sec. 19) ºi „Sfinþii Apostoli
canalului Morilor; 1 887 loc. (1 ian. 2011):
teatrului „Victor Ion Popa” (ante 1890, Petru ºi Pavel” (1812), în satele Viºan ºi
932 de sex masc. ºi 955 fem. Haltã de c.f.
cu unele transformãri din sec. 20), Pãun. Punct fosilifer, pe Dealul Repedea.
Mat. de constr. Prelucr. lemnului. Muzeu
distrusã parþial de un incendiu la 8 apr. de ceramicã popularã. Centru de olãrit.
1992 ºi refãcutã ulterior; statuia docto- Satul Bârsa este menþionat documentar,
rului Constantin Codrescu, operã din prima oarã, în 1489.
1903 (sau 1880) a sculptorului Fr. Storck,
statuia caporalului Constantin Muºat, BÂRSANA, com. în jud. Maramureº,
realizatã în 1923 de sculptorul Ion C. alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr.
Dimitriu-Bârlad; busturile scriitorilor Maramureº, pe râul Iza; 4 767 loc. (1 ian.
Costache Negri (1945, sculptor Ginette 2011): 2 401 de sex masc. ºi 2 366 fem.
Sontha), Victor Ion Popa (1945, sculptor Expl. de pãmânturi colorate. Prelucr.
Florica Hociung) ºi Al. Vlahuþã (sculptor lemnului ºi a laptelui; produse de pani-
Ion C. Dimitriu-Bârlad, 1921). ficaþie. Pomiculturã. Creºterea bovinelor
şi ovinelor. În satul Bârsana, menþionat
BÂRNA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã din documentar, prima oarã, la 26 sept. 1326,
7 sate, situatã în zona de contact a se aflã biserica din lemn, cu hramul
Dealurilor Lugojului cu prelungirile de „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”
NV ale M-þilor Poiana Ruscãi, pe râul (1720), cu acoperiº dublu-poalã pe corpul
Sãraz; 1 543 loc. (1 ian. 2011): 814 de sex Bârnova. Biserica „Sfântul Gheorghe” navei ºi turn-clopotniþã pe pronaos, cu
100 Bârsăneşti Amenajãri hidrotehnice: lacul de acu- meridianul 20°15'44" longitudine E,
mulare Gozna (10,2 mil. m3), care consti- reprezentând punctul cel mai vestic al
foiºor ºi coif prelung. Pãstreazã picturi tuie sursa de alimentare cu apã a României. În 1781, aici s-au stabilit mai
interioare din 1806, executate de Hodor hidrocentralei Crãinicel (22,5 MW), multe familii de germani (ºvabi). În satul
Toader. În dec. 1999, aceastã bisericã a fost intratã în funcþiune în 1954, ºi cu apã Beba Veche, menþionat documentar,
inclusã pe lista de patrimoniu cultural potabilã a municipiului Reºiþa; lacul prima oarã, în 1247, se aflã biserica având
mondial UNESCO, iar în anul 2000, Vãliug (1,2 mil. m3, barajul construit în hramul „Sfânta Nãscãtoare de Dumnezeu”
declaratã monument istoric. Mănãstire (de anii 1907–1909) alimenteazã hidrocen- (1779), declaratã monument istoric.
maici) înfiinþatã la 30 iun. 1994, cu bisericã tralele Grebla (5 MW) ºi Brazova (0,4 MW); BECENI, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã
din lemn, cu hramul „Sfinþii Apostoli Petru lacul Secu (15,1 mil. m3, barajul construit din 9 sate, situatã în Subcarpaþii Buzãului,
ºi Pavel”, construitã în 1992–1993. Până la în 1963) alimenteazã cu apã potabilã ºi pe râul Slãnic; 4 685 loc. (1 ian. 2011):
7 apr. 2004, com. B. a avut în componenţă industrialã municipiul Reºiþa. Pentru 2 309 de sex masc. ºi 2 376 fem. Expl. de
satul Onceşti, care la acea dată a devenit suplimentarea rezervelor de apã din B. petrol (în satul Arbãnaºi) ºi de balast.
comună de sine stătătoare. s-au construit mai multe canale de
Þesãturi de lânã. Pomiculturã (meri, peri,
aducþiune (Semenic, Zãnoaga, Crainic,
BÂRSÃNEªTI,com. în jud. Bacãu, alcã- pruni, nuci). Satul Beceni este atestat
Gropos, Gozna º.a.). Pe cursul sãu
tuitã din 4 sate, situatã în Depr. Tazlãu, documentar în 1526.
inferior (în parte canalizat) sunt orezãrii.
la poalele de SE ale Culmii Berzunþi; 2.CâmpiaBârzavei, câmpie înaltã, BECHECI, masiv deluros în SE Dealu-
5 034 loc. (1 ian. 2011): 2 545 de sex masc. situatã în extremitatea sudicã a Câmpiei rilor Mureºului (E Pod. Transilvaniei),
ºi 2 489 fem. Bisericile cu hramurile de Vest, limitatã de Câmpia Timiºului la între râurile Niraj, la N, ºi Târnava Micã,
„Sfântul Gheorghe” (1971), „Sfântul Ilie” V, Câmpia Lugojului la N, Dealurile la S, alcãtuit din argile marnoase, nisipuri
(1998) ºi „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Dognecei ºi Pogãniºului la E ºi NE ºi ºi pietriºuri, acoperit cu pãduri de fag.
Elena” (2000), în satul Bârsãneºti. În satul graniþa cu Serbia la S. Alt.: 140–170 m. Alt. max.: 1 080 m. Din el izv. râul Niraju
Brãteºti existã biserica „Adormirea Maicii Cuprinde douã subunitãþi: Câmpia Mic. Cunoscut ºi sub numele de Bicheº.
Domnului” (1937–1939), iar în satul Tormacului (NE) ºi Câmpia Gãtaiei (SE).
Caraclãu, biserica „Sfânta Treime” (1912). BECHET,oraº în jud. Dolj, situat în lunca
3.Com. în jud. Arad, alcãtuitã din 8 largã de pe stg. Dunãrii, la graniþa cu
BÂRSÃU, com. în jud. Satu Mare, alcã- sate, situatã la poalele M-þilor Zarand, în Bulgaria; 3 845 loc. (1 ian. 2011): 1 878 de
tuitã din 2 sate, situatã la poalele de NE lunca Mureºului ºi pe râul Bârzava (afl. sex masc. ºi 1 967 fem. Supr.: 25,3 km2,
ale Culmii Codrului; 2 324 loc. (1 ian. 2011): dr. al Mureºului); 2 790 loc. (1 ian. 2011): din care 3,6 km2 în intravilan; densitatea:
1 157 de sex masc. ºi 1 167 fem. Expl. de 1 344 de sex masc. ºi 1 446 fem. Staþie de 1 068 loc./km2. Nod rutier. Port fluvial
nisip cuarþos. Prelucr. lemnului. Mat. de c.f. Expl. de diorit. Expl. ºi prelucr. ºi punct de vamã (trecere cu bacul peste
constr. Reºed. com. este satul Bârsãu de Sus, lemnului. Satul Bârzava este menþionat Dunãre), modernizat în 1994, la graniþa
menþionat documentar, prima oarã, în documentar, prima oarã, în 1471. Bisericã cu Bulgaria (localit. Oreahovo). Produse
1470, în care se aflã biserica având hramul din lemn (sec. 18), în satul Groºii Noi. textile (conf., tricotaje, covoare) ºi alim.
„Naºterea Maicii Domnului” (1828). Rezervaþie forestierã (pãdurea Runcu-Groºi, (caºcaval). Prelucr. fructelor ºi legumelor.
BÂRSEªTI, com. în jud. Vrancea, alcã- 261,8 ha) cu arbori seculari de gorun ºi fag, Muzeu cu colecþii de artã plasticã, de
tuitã din 2 sate, situatã în Depr. Vrancea, în partea centralã a M-þilor Zarand, cu istorie ºi etnografie. În arealul oraºului
pe râul Putna; 1 514 loc. (1 ian. 2011): 759 pãturã ierbacee abundentã, cu unele specii B. au fost descoperite vestigiile unei
de sex masc. ºi 755 fem. Prelucr. artisticã relativ termofile ºi cu arbori de gârniþã ºi aºezãri rurale romane (sec. 2–3). La 21
a lemnului. Apiculturã. Muzeu sãtesc. tei argintiu. mart./2 apr. 1877, localit B. a fost atacatã
Aºezare geticã datând din prima Epocã BÂSCA, râu, afl. stg. al Buzãului, la 3 ºi jefuitã de un detaºament otoman,
a fierului (sec. 7–6 î.Hr.) în cadrul cãreia km amonte de oraºul Nehoiu; 71,4 km; marcând începutul unor acte de ostilitate
s-au descoperit o necropolã tumularã de supr. bazinului: 776 km2. Ia naºtere prin din partea armatelor turceºti, iar la 26
incineraþie ºi diferite vase (strãchini, douã pâraie pr. (Bâsca Mare, 55,2 km ºi apr./8 mai 1877 din cauza unor
ceºti), fibule din bronz, vârfuri de sãgeþi Bâsca Micã, 44, 3 km) care izv. din M-þii bombardamente efectuate de artileria
din fier º.a. Până la 22 mai 2003, com. B. Vrancei, de sub vf. Goru, de la 1 520 m turcã s-a instituit starea de rãzboi ºi pe
a avut în componenţă satul Negrileşti, alt. (respectiv 1 680 m, Bâsca Micã) ºi terit. jud. Dolj, ca de altfel în mai multe
care la acea dată a devenit comună de care, dupã ce ocolesc M-þii Penteleu judeþe dunãrene. Com. B. a fost trecutã
sine stătătoare. (Bâsca Mare prin V ºi Bâsca Micã prin în categoria oraºelor la 7 apr. 2004.
E), se unesc în aval de satul Varlaam Biserica având hramul „Sfântul Gheor-
BÂRZA,com. în jud. Olt, alcãtuitã din 2
(com. Gura Teghii, jud. Buzãu) formând ghe” construitã în 1861–1870, pe locul
sate, situatã pe stg. râului Olteþ; 2 675
un singur curs cu numele B. bisericii din lemn cu hramul „Sfânta
loc. (1 ian. 2011): 1 350 de sex masc. ºi
Treime”, care data din 1808.
1 325 fem. Biserica „Sfântul Nicolae” BÂTCADOAMNEIÕ Piatra-Neamþ.
(1856), în satul Bârza. BEBAVECHE, com. în jud. Timiº, alcã-
BECHET–DÃBULENIÕ Dãbuleni–Be-
chet.
BÂRZAVA1. Râu, afl. stg. al Timiºului, tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia
cu care confl. pe terit. Serbiei; 127 km (pe Mureºului (Câmpia de Vest), la 81 km BECICHERECUMIC, com. în jud. Timiº,
terit. României); supr. bazinului: 1 020 NV de municipiul Timiºoara, la graniþa formată dintr-un sat, situatã în Câmpia
km2. Izv. din M-þii Semenic, trece prin cu Ungaria ºi Serbia; 1 582 loc. (1 ian. Timiºului; 2 769 loc. (1 ian. 2011): 1 389
Reºiþa (alimenteazã cu apã industrialã 2011): 823 de sex masc. ºi 759 fem. Expl. de sex masc. ºi 1 380 fem. Mat. de constr.;
combinatul siderurgic) ºi Bocºa. de petrol. Com. B. V. este marcatã de produse alim. Satul Becicherecu Mic este
atestat documentar, prima oarã, în 1232, in ºi cânepã. Fabricã de nutreþuri com- Beiuş 101
într-un registru de dijme papale, iar apoi binate. Centru pomicol. Herghelie,
în 1332. În perioada ocupaþiei otomane înfiinţată în 1955, în cadrul căreia se cresc lucrãrilor de canalizare ºi regularizare a
a Banatului (1552–1717), localit. a purtat cai din rasa lipiţan, cu precădere cai de râului Bega. În prezent, B.V. este o
numele de Crucea, iar o datã cu instaurarea culoare neagră (lucru rar întâlnit). Isto- continuare a râului Beregsãu, care îºi are
stãpânirii habsburgice asupra Banatului, ric.Vestigii din Epoca bronzului (sec. 13 obârºia în Pod. Lipovei, în apropiere de
denumirea a fost schimbatã din Crucea în î.Hr.). Menþionat documentar, prima satul Sintar al com. Bogda (jud. Timiº). Este
Peschered (sau Pescãreþ) ca urmare a oarã, ca aºezare ruralã, în 1235, apoi, în canalizat în aval de confl. cu Apa Mare.
prezenþei în aceastã zonã a unor bãlþi cu 1305, cu toponimul Villa Bethlend, iar în
peºte. În 1723 aºezarea apare consemnatã BEICA DE JOS, com. în jud. Mureº,
sec. 17–18 este amintit ca posesiune
cu toponimul actual pe o hartã a alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona
nobiliarã a familiei Bethlen (Villa Bethlen).
generalului Claudius Florimund Mercy Dealurilor Mureºului (E Pod. Transil-
Declarat oraº la 17 febr. 1968 prin unirea
(guvernatorul militar ºi civil al Banatului vaniei), pe râul Beica; 2 209 loc. (1 ian.
satelor Beclean, Beclenuþ ºi Valea Viilor.
în anii 1718–1734), în perioada 1920–1925 2011): 1 074 de sex masc. ºi 1 135 fem.
Oraºul B.are în subordine ad-tivã 3 sate:
s-a numit Þichindeal, dupã care a revenit Expl. ºi prelucr. lemnului. Creºterea
Coldãu, Figa, Rusu de Jos. Monumente:
la denumirea actualã. Biserica sârbeascã bovinelor ºi ovinelor. Satul Beica de Jos
bisericã din sec. 15, azi aparþinând
„Mutarea moaºtelor Sfântului Nicolae” este menþionat documentar, prima oarã,
cultului reformat-calvin, în care se aflã
(1828–1844), pictatã de Nicolae Aleksić, în 1453. Bisericile din lemn cu hramurile
mormintele unor membri ai familiilor
declaratã monument istoric. Pânã la 7 mai „Sfântul Nicolae” (1717) ºi „Sfinþii
Bethlen ºi Bánffi; castelul „Bethlen”, cu
2004, com. Becicherecu Mic a avut în Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1810), în
elemente de arhitecturã barocã, construit
componenþă satul Dudeºtii Noi, care la acea satele Nãdaºa ºi Beica de Jos. Rezervaþia
în 1768, renovat în 1794 şi 1840, declarat
dată a devenit comună de sine stătătoare. forestierã Mociar, cu arbori seculari.
monument istoric, azi sediul Primăriei;
BECIU, com. în jud. Teleorman, alcãtuitã fosta casã de vânãtoare „Bethlen” (sec. BEIDAUD, com. în jud. Tulcea, alcãtuitã
din 3 sate, situatã în Câmpia Boian; 1 891 18), azi muzeu de vânătoare. din 3 sate, situatã în NE Pod. Casimcea;
loc. (1 ian. 2011): 968 de sex masc. ºi 923 2. Com. în jud. Braºov, alcãtuitã din 5 1 599 loc. (1 ian. 2011): 834 de sex masc. ºi
fem. Culturi de cereale. Com. B. a fost sate, situatã în Depr. Fãgãraº, pe râul 765 fem. Creºterea bovinelor ºi ovinelor.
înfiinþatã la 7 mai 2004 prin desprinderea Sãvãstreni, în apropiere de confl. acestuia Pe terit. com. B. s-a descoperit o cetate
satelor Beciu, Bârseºtii de Jos ºi Smârdan cu Oltul; 1 639 loc. (1 ian. 2011): 796 de sex fortificatã, datând din prima Epocã a
din com. Plopii Slãviteºti, jud. Teleorman. masc. ºi 843 fem. Morãrit ºi panificaþie. fierului (sec. 9–7 î.Hr.). Biserica „Sfântul
Pãstrãvãrie. Culturi de cartofi. În satul Nicolae” (mijlocul sec. 19), în satul Beidaud.
BECLEAN1. Oraº în jud. Bistriþa-Nãsãud,
situat pe Valea Someºului Mare, la confl. Calbor se aflã biserica „Sfântul Nicolae” BEIUÕ Isvoarele.
cu ªieu, în N Pod. Transilvaniei (între (1802) ºi o cetate sãteascã (sec. 13–16) cu
BEIUª 1. Depresiune tectonicã, de tip
Dealurile Ciceului ºi Lechinþei), la 252 m biserica „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi
golf, în V M-þilor Apuseni, limitatã de
alt., la 31 km NV de municipiul Bistriþa; Gavriil”, aflatã în incinta acesteia, iar în
M-þii Pãdurea Craiului, la N, de M-þii
11 675 loc. (1 ian. 2011): 5 639 de sex satul Beclean, menþionat documentar,
Vlãdeasa ºi Bihor, la E ºi SE ºi de M-þii
masc. ºi 6 036 fem. Supr.: 45 km2, din care prima oarã, în 1473, se aflã biserica
Codru-Moma, la SV, cu largã comu-
9,6 km2 în intravilan; densitatea: 1 216 „Adormirea Maicii Domnului” (1800).
nicaþie spre NV (mai întâi cu Dealurile
loc./km2. Staþie de c.f. Nod rutier. Expl. BEGA, râu, afl. stg. al Tisei pe terit. Vestice ºi apoi cu Câmpia de Vest). Spre
de balast. Ind. metalurgicã (oþel moale, Serbiei; 255 km; supr. bazinului: 2 362 S-SE, Depr. B. înainteazã pânã în zona
laminate subþiri – sârmã, cuie, caiele, km2. Izv. din N M-þilor Poiana Ruscãi, oraºului Vaºcãu. Supr.: 825 km2 (55 km
plase din sârmã), de prelucr. a lemnului de sub vf. Padeº, de la 1 150 m alt., traver-
(cherestea, mobilã), mat. de constr. seazã masivele calcaroase cristaline de
(prefabricate din beton, cãrãmidã, þiglã), la Luncani (unde a sãpat chei), apoi câm-
textilã (þesãtorie de in ºi cânepã, covoare, piile Lugojului ºi Timiºoarei ºi trece prin
mochete) ºi alim. (semipreparate din Timiºoara (de aici, în aval este amenajat
legume ºi fructe, preparate din carne, pentru navigaþie). Între anii 1727 ºi 1760,
produse de panificaþie etc.). Topitorie de în aval de Fãget, s-a construit canalul
Bega pentru combaterea inundaþiilor ºi
pentru navigaþie. Printr-un sistem de
ecluze, canalul este legat cu Timiºul în
zona com. Topolovãþu Mare ºi Belinþ
pentru reglarea nivelului apelor. În trecut
Bega s-a numit Timiºel.
BEGAVECHE, râu în SV României, afl.
dr. al Begãi pe terit. Serbiei; 88 km; supr.
bazinului: 2 048 km2. Reprezintã, de fapt,
cursul inferior al vechiului traseu al
râului Bega, care s-a individualizat ca Beiuş (2).
Beclean (1). Castelul „Bethlen” râu aparte la începutul sec. 19, în urma Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
102 Belceşti Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1784–1790); mentar, prima oarã, în 1332. Cetatea, care
Monumentul ostaºilor români; conac înconjurã biserica unitarianã, construitã
lungime; 8–25 km lãþime). Drenatã în (1755). În 1828, Samuil Vulcan a înfiinþat în stilul goticului târziu, în sec. 16, cu
partea centralã de Criºu Negru cu un gimnaziu greco-catolic superior pen- modificãri baroce din 1614 ºi 1720, are
numeroºii lui afl. (Criºu Pietros, Tãrcãiþa, tru români, reorganizat în 1853, devenit ziduri groase de 2 m ºi patru turnuri de
Finiº, Beiuºele, Valea Roºie º.a.). Relieful în 1998 Colegiul Naþional „Samuil apãrare. Biserica ortodoxă cu hramul
este format dintr-o treaptã mai înaltã (250– Vulcan”. Centru turistic ºi punct de plecare „Adormirea Maicii Domnului”, con-
600 m alt.) a dealurilor piemontane, cu spre obiectivele din M-þii Apuseni (sta- struitã în 1774–1776 şi restaurată în 1998,
aspect rotunjit (numite local „doaburi”), þiunea Stâna de Vale, Peºtera Meziad etc.). are un clopot din 1782; biserica ortodoxă
intens fragmentate de afl. Criºului Negru, Local, municipiul este cunoscut ºi sub cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”
ºi o treaptã mai joasã (120–250 m alt.) a numele de Binº. (sfinţită în 1948); bisericã reformatã
luncilor ºi teraselor. Climã blândã, de BELCEªTI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã (1770), cu turn din 1911.
adãpost (media termicã anualã 9–10°C), din 6 sate, situatã în Câmpia Jijiei BELINÞ, com. în jud. Timiº, alcãtuitã din
cu precipitaþii bogate (800 mm/anual). Inferioare, pe stg. râului Bahlui; 11 207 4 sate, situatã în Câmpia Lugojului, pe
Vegetaþia naturalã este constituitã din loc. (1 ian. 2011): 5 741 de sex masc. ºi un mic canal ce leagã râul Timiº de Bega;
pâlcuri de pãduri de fag ºi stejar, pãºuni 5 466 fem. Staþie de c.f. Creºterea 2 715 loc (1 ian. 2011): 1 293 de sex masc.
ºi fâneþe. Expl. forestiere, de marmurã bovinelor. Pisciculturã în iazuri. În satul ºi 1 422 fem. Staþie de c.f., inauguratã în
(Vaºcãu, Chiºcãu) ºi calcar (Vaºcãu, Borz, Belceºti, atestat documentar, în 1420, 1878. Morãrit ºi panificaþie. Producţie de
Cãrpinet). Aici se gãsesc municipiul Beiuº existã biserica „Sfinþii Arhangheli Mihail sucuri naturale. Prelucr. lemnului. Staþie
şi oraşele ªtei, Vaºcãu ºi Nucet. ºi Gavriil” (1860–1862, pictată în 1996– de sortare a balastului. În satul Belinþ,
2.Municipiu în jud. Bihor, în depre- 1997); bisericile cu hramurile „Sfânta atestat documentar, prima oarã, în 1285,
siunea cu acelaºi nume, la 191 m alt., pe Ecaterina” (1810–1815), „Sfinþii Împãraþi se aflã biserica având hramul „Învierea
râul Criºu Negru, la 66 km SE de Constantin ºi Elena” (1920–1929) ºi Domnului” (1797), iar în satul Chizãtãu
municipiul Oradea; 11 061 loc. (1 ian. „Adormirea Maicii Domnului” (1926– existã biserica „Naºterea Maicii Dom-
2011): 5 336 de sex masc. ºi 5 725 fem. 1931), în satele Ulmi, Liteni ºi Tansa. nului” (1821).
Supr.: 24,5 km2, din care 5 km2 în
BELCI, lac de acumulare, dat în folosinþã BELIª,com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 6
intravilan; densitatea: 2 212 loc./km2. Staþie
în 1963, creat pe cursul inf. al râului sate, extinsã pe pantele de NV ale M-þilor
de c.f. Expl. de argile refractare ºi de balast.
Tazlãu, pentru alimentarea cu apã a Gilãu ºi cele de S-SE ale Mãgurii Cãlãþele
Constr. de maºini-unelte ºi piese de
municipiului Oneºti. Vol.: 12,5 mil. m3. (M-þii Apuseni), pe malurile lacului
schimb. Producţie de mobilã, conf., mat.
Înãlþimea barajului: 16 m. Dezafectat în antropic Fântânele de pe cursul superior
de constr. ºi produse alim. Ateliere de
1991 ca urmare a colmatãrii. al Someºului Cald; 1 257 loc. (1 ian. 2011):
reparaþii. Centru pomicol. Muzeu de
istorie ºi etnografie (costume populare, BELCIUGATELE, com. în jud. Cãlãraºi, 663 de sex masc. ºi 594 fem. Expl. ºi
þesãturi, obiecte de uz casnic, mobilier, alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia prelucr. lemnului (cherestea). Satul
unelte, ceramicã, icoane etc.). Istoric. Vlãsiei, pe râul Belciugatele, la 24 km E Giurcuþa de Jos a fost dezafectat în 1972,
Menþionat documentar, prima oarã, în de Bucureºti; 1 972 loc. (1 ian. 2011): 981 pe locul lui fiind construit barajul lacului
1263, apoi în 1309 ºi 1363, iar ca oraº în de sex masc. ºi 991 fem. Culturi de de acumulare Fântânele. Satul Beliº este
1441 (liberta civitas Belynes) ºi 1451 cereale, de floarea-soarelui, plante de consemnat documentar în 1737. Rezer-
(oppidum). Devastat de turci în 1618 ºi 1660, nutreþ etc. Staþiune didacticã pentru vaþiile Izvoarele Someºului Cald ºi
în 1661 intrã sub stãpânire turceascã pânã creºterea animalelor. Între 17 febr. 1968 Tinovu Mare de la Izbuc (8 ha). Biserică
în 1686 când au fost alungaþi de armata ºi 23 ian. 1981, com. B. a fãcut parte din din lemn (1764).
austriacã, instaurând, astfel, ocupaþia jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Ador-
BELITORIÕ Troianul.
habsburgicã. În 1713, oraºul a fost teatrul mirea Maicii Domnului” (sec. 18), „Sfinþii
de luptã al rãscoalei curuþilor. La 5 iul. Împãraþi Constantin ºi Elena” (ante 1810) BELIU, com. în jud. Arad, alcãtuitã din 6
1787, împãratul Iosif al II-lea a acordat ºi „Sfântul Gheorghe” (1865), în satele sate, situatã în zona de contact a Câmpiei
oraºului B. dreptul de a þine 4 târguri pe Cojeºti, Mataraua ºi Mãriuþa. Cermei cu Dealurile Codru-Moma, pe
an. La 26 dec. 1918, la B. a avut loc o mare râul Beliu; 3 131 loc. (1 ian. 2011): 1 528
BELCIUGATULÕ Seaca(1).
adunare popularã pentru a sãrbãtori de sex masc. ºi 1 603 fem. Glãjãrie
Marea Unire de la 1 dec. 1918. În perioada BELEÞI-NEGREªTI, com. în jud. Argeº, (sticlãrie) datând din 1611. Prelucr.
ocupãrii temporare (30 aug. 1940–12 oct. alcãtuitã din 4 sate, situatã în Piem. lemnului; Producţie de confecþii şi se
1944) a pãrþii de NV a Transilvaniei Cândeºti; 1 835 loc. (1 ian. 2011): 938 de cahle de teracotã. Creºterea bovinelor.
(inclusiv a oraºului Oradea) de cãtre sex masc. ºi 897 fem. Prelucr. tradiþionalã Colecþia muzealã „Emil Lãzureanu”, cu
Ungaria, oraºul B. a fost centrul a lemnului (dulgherit, rotãrit, confecþio- secþii de etnografie (ceramicã, textile,
politico-ad-tiv al jud. Bihor. Oraºul B. a narea uneltelor din lemn). Reºed. com. obiecte din lemn, costume populare, vase
fost declarat municipiu la 6 oct. 2003, este satul Zgripceºti. de semicristal), arheologie ºi istorie
având în subordine ad-tivã localit. com- BELIN, com. în jud. Covasna, alcãtuitã (documente, obiecte aparþinând
ponentã Delani. Monumente: ruinele unei din 2 sate, situatã în S Depr. Aita, la manufacturii locale de sticlã, realizate în
cetãþi din sec. 13; biserica romano-catolicã poalele M-þilor Baraolt, pe dr. Oltului; sec. 18–19) ºi de ºtiinþele naturii (pãsãri,
„Sfânta Treime” (1752); biserica reformatã 2 814 loc. (1 ian. 2011): 1 428 de sex masc. roci, minerale). Satul Beliu este menþionat
(1780); biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii ºi 1 386 fem. Satul Belin este atestat docu- documentar, prima oarã, în 1332. Bisericã
din lemn (1725), cu colecþie de icoane pe BERBECEªTIÕ Stãnileºti. Berca 103
sticlã, în satul Secaci. BERBEªTI,oraº în jud. Vâlcea, situat în
BELTIUG, com. în jud. Satu Mare, Piem. Olteþului, pe râul Târâia; 5 582 loc. iniţial cu o biserică din lemn, cu hramul
alcãtuitã din 6 sate, situatã în zona de (1 ian. 2011): 2 817 de sex masc. ºi 2 765 „Sfânta Treime”, construită la sf. sec.16
contact a Câmpiei Someºului cu Dealurile fem. Supr.: 54,3 km2, din care 5,6 km2 în de către căpitanul Dragomir, pe moşia
Codrului; 3 248 loc. (1 ian. 2011): 1 564 intravilan; densitatea: 997 loc./km2. Staþie sa, pentru schitul de călugări. Schitul
de sex masc. ºi 1 684 fem. Conf. ºi de c.f. Expl. de lignit (prin decopertare, Răteşti apare menţionat documentar
tricotaje. Centru pomicol ºi viticol. Izv. din 1970), în satul Târgu Gânguleºti, ºi de pentru prima oară la 6 mai 1634 într-un
cu ape minerale termale, oligominerale, petrol. Pomiculturã (meri, peri, pruni). act de danie a monahului Sofronie. În
indicate pentru tratarea afecþiunilor Creºterea bovinelor. Apiculturã. Com. B. 1752 sfântul lăcaş a fost părăsit de
reumatismale ºi ginecologice. Satul a fost declaratã oraº la 22 oct. 2003 având călugări, iar în 1760 a fost reînfiinţat ca
Beltiug este menþionat documentar, în subordine ad-tivă localitãþile compo- mănăstire de maici ca urmare a dona-
prima oarã, în 1216. Biserici romano-cato- nente Dãmþeni, Dealu Aluniº, Roºioara, ţiilor făcute de boierii Scarlat şi
lice în satele Beltiug (1482) ºi ªandra Târgu Gânguleºti, Valea Mare. La 10–11 Alexandru Hrisoscoleu. În 1784 a mai
(1783); bisericã din lemn, cu hramul febr. 2008 şi 28 dec. 2009 au avut loc fost construită o biserică din lemn cu
„Adormirea Maicii Domnului” (sf. sec. puternice alunecãri de teren care au distrus hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie,
18), în satul Bolda, strãmutatã din satul mai multe gospodãrii. În localit. com- Izvorâtorul de Mir”. Biserica actuală, cu
Socond. ponentã Târgu Gânguleºti se aflã biserica dublu hram – „Sfânta Treime” şi „Sfântul
„Sfântul Ioan Botezãtorul” (1792–1797, cu Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de
BENEDFALWAÕ Benesat.
fresce din 1801), iar în Roºioara ºi Valea Mir” –, a fost zidită în anii 1842–1844 pe
BENESAT, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã Mare, câte o bisericã din lemn, prima cu locul celei din lemn care data din 1784.
din 3 sate, situatã în zona Dealurilor hramul „Sfântul Dimitrie” (1819), iar a Tot în acea perioadă a mai fost zidită, în
Sãlajului, pe stg. râului Someº; 1 577 loc. doua, „Sfântul Nicolae” (1853). cimitir, biserica având hramul „Învierea
(1 ian. 2011): 760 de sex masc. ºi 817 fem. lui Lazăr”, cu o singură turlă, pictată în
BERCA, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã
Staþie de c.f. Expl. de calcar ºi balast. 1874. Un inventar din 1875 consemna că
din 13 sate, situatã în Subcarpaþii
Producţie de cãrãmidã ºi þiglã. În satul
Buzãului, pe stg. râului Buzãu; 8 988 loc. în afara bisericilor existente atunci,
Benesat, menþionat documentar, prima
(1 ian. 2011): 4 330 de sex masc. ºi 4 658 mănăstirea Răteşti mai dispunea de o
oarã, în 1475 cu numele Benedfalwa, se
fem. Staþie de c.f. Expl. de petrol, de gaze clopotniţă, un arhondaric, o şcoală, o
află biserica având hramul „Sfinþii
naturale, de balast, argilã ºi nisip. Pro- clădire cu 12 camere, o casă mai mică,
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (sec. 17).
ducþie de sticlãrie pentru menaj (pahare, bucătărie, sală de mese şi alte construcţii
BENGEªTI-CIOCADIA, com. în jud. vaze pentru flori etc.), de cãrãmidã ºi anexe pentru animale şi păsări. Biserica
Gorj, alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona þiglã. Produse de panificaþie. Pomi- cea mare, cu dublu hram – „Sfânta
Dealurilor Sãcelului, pe râul Ciocadia; culturã. Satul Berca este menþionat Treime” şi „Sfântul Mare Mucenic
3 258 loc. (1 ian. 2011): 1 611 de sex masc. documentar, prima oarã, în 1552. Ruinele Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” –, este un
ºi 1 647 fem. Pomiculturã. Centru viticol unei vechi cetãþi. În satul Rãteºti se aflã edificiu monumental, de mari dimen-
şi de vinificaþie. În satul Bengeºti se aflã mănăstirea cu acelaşi nume (de maici), siuni (30 m lungime, 15 m lăţime şi ziduri
biserica fortificatã cu hramul „Sfinþii
Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, ctitorie din
1729 a boierului Stoica Bengescu
(consilier imperial în timpul ocupaþiei
austriece a Olteniei, 1718–1739), cu un
bogat decor sculptat în piatrã la coloane
ºi ancadramente, declaratã monument
de artã postbrâncoveneascã. Picturi
murale interioare (din 1732) cu un tablou
votiv al ctitorului. Ruinele casei familiei
Bengescu; în satul Bãlceºti se aflã biserica
având hramul „Sfântul Ilie” (1732, cu
fresce originare), biserica din lemn cu
hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii
Domnului” (1790) ºi casa memorialã
„Maria Lãtãreþu”, inaugurată la 30 sept.
2006, iar în satul Ciocadia există o bisericã
din zid cu hramul „Sfântul Ioan
Botezãtorul” (1808, cu picturi originare,
pridvor modificat ulterior ºi zid de
incintã din 1906) ºi una din lemn cu
dublu hram – „Pogorârea Duhului Sfânt”
ºi „Sfântul Nicolae” (1763). Reºed. com.
este satul Bengeºti. Berca. Vulcanii noroioşi de la Pâclele
104 Berceni tufã ramificatã, înaltã de 1–2 m, cu existã o bisericã din sec. 15, iar în satul
ramuri þepoase care susþin smocuri de Cându una din 1828. Com. B. a fost
înalte de 10 m), cu trei turle construite frunze cãrnoase. Aceastã specie de plantã înfiinþatã la 3 mai 2004 prin desprinderea
din scândură şi acoperite cu tablă, una se dezvoltã doar în Europa de Est, în satelor Bâra, Bereni, Cându, Drojdii,
mare pe naos, de formă octogonală şi 12 Siberia ºi Australia, zona com. B. fiind Eremieni, Maia ºi Mãrculeni din com.
m înălţime, şi două turle mai mici pe unicul loc de apariþie a ei în România ºi Mãgherani, jud. Mureº.
pronaos, pentagonale, toate prevăzute punctul cel mai vestic al arealului sãu.
BEREªTI 1. Lacul de acumulare ~ Õ
cu ferestre dreptunghiulare. Picturile Declaratã monument al naturii. În
Sascut.
murale interioare au fost executate în împrejurimi se întind pajiºti de colilie ºi
2. Oraº în jud. Galaþi, situat în Pod.
1844 de pictorul Nicolae Teodorescu, negarã (Stipa joannis, ssp. capillata) cu
Covurlui, la 140 m alt., pe râul Chineja,
şeful şcolii de zugravi de la Episcopia ruscuþã de primãvarã (Adonis vernalis) ºi
la 80 km N de municipiul Galaþi; 3 208
Buzăului, ajutat de nepotul său, alte plante de uscãciune. Întreaga zonã
loc. (1 ian. 2011): 1 609 de sex masc. ºi 1
Gheorghe Tattarescu, elev al acelei şcoli. a vulcanilor noroioºi este declaratã rezer-
599 fem. Supr.: 47 km2, din care 2,4 km2
În 1879, picturile murale au fost resta- vaþie geologicã, floristicã ºi monument
în intravilan; densitatea: 1 336 loc./km2.
urate de Dimitrie Teodorescu, în 1930 al naturii.
Staþie de c.f. Centru viticol. Produse alim.
biserica a fost repictată, în ulei, de BERCENI1. Com. în jud. Ilfov, formată (panificaþie, preparate din carne, vinuri
Nicolae Şolescu, în 1973–1974 aceste dintr-un sat, situatã în Câmpia Românã, ºi bãuturi alcoolice). Istoric. Vestigii
picturi au fost reabilitate de Octavian la 15 km SE de Bucureºti; 4 123 loc. (1 ian. paleolitice. Localit. este menþionatã docu-
Teodorescu, iar după cutremurul din 4 2011): 1 983 de sex masc. ºi 2 140 fem. mentar, ca sat, în 1484 ºi recunoscutã ca
martie 1977, respectiv în anii 1978–1979, Sere legumicole. Între 23 ian. 1981 ºi 19 târg, în 1838, prin hrisov domnesc.
atât biserica, precum şi picturile iun. 1986 a fãcut parte din jud. Giurgiu, Declaratã oraº la 17 febr. 1968 prin con-
interioare au fost restaurate. Biserica a iar între 1986 ºi 10 apr. 1997, din Sectorul topirea localit. Bereºti-Târg cu Bereºti-Sat.
mai fost supusă unor consolidări şi Agricol Ilfov. Vechiul nume: Berceni-Do- Bisericã având hramul „Sfinþii Voievozi”
reparaţii după cutremurele din 1940, breni. Bisericã având hramul „Sfântul (ante 1799). Punct fosilifer.
1977, 1986, 1990. În anul 1861, la această Nicolae” (sec. 18, refãcutã în 1882), în sa- 3.Õ Bereºti-Meria.
mănăstire a fost înfiinţată, de către P.S. tul Berceni.
Dionisie Romano, o şcoală pentru maici BEREªTI-BISTRIÞA, com. în jud. Bacãu,
2. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din
şi pentru fetele sărace din localităţile alcãtuitã din 4 sate, situatã la poalele de
5 sate, situatã în Câmpia Ploieºtiului, pe
apropiate, iar în 1996 a fost inaugurat un SE ale Dealului Bahna (507 m alt.) din
râul Teleajen; 6 245 loc. (1 ian. 2011):
seminar liceal monahal. Mănăstirea Subcarpaþii Neamþului, pe terasele înalte
3 147 de sex masc. ºi 3 098 fem. Pro-
Răteşti are un muzeu cu colecţii de artă din dr. Siretului; 2 129 loc. (1 ian. 2011):
ducţie de gips, carton asfaltat ºi mat.
veche bisericească, inaugurat în 1975 în 1 047 de sex masc. ºi 1 082 fem. Până la
izolatoare. Bisericã având dublu hram –
clădirea fostei trapeze (broderii în fir de 14 iul. 2005, com. B-B a avut în compo-
„Sfântul Nicolae” ºi „Sfântul Eustatie”
aur şi argint, candele, sfeşnice, cruci, nenţă satele Ciumaşi, Dumbrava, Făgeţel
(1792), în satul Corlãteºti.
cădelniţe, icoane pe lemn şi sticlă, cărţi şi Iteşti, care la acea dată au format com.
3. Cartier în partea de SE a muni-
vechi bisericeşti, obiecte de cult etc.). În Iteşti, jud. Bacău.
cipiului Bucureºti.
satul Berca se aflã biserica având hramul BEREªTI-MERIA, com. în jud. Galaþi,
„Sfinþii Voievozi”, a fostei mănãstiri BERCENI-DOBRENIÕ Berceni(1).
alcãtuitã din 10 sate, situatã în Pod.
Berca, ctitorie din 1694 a marelui stolnic BERCHIªEªTI, com. în jud. Suceava, Covurlui; 3 983 loc. (1 ian. 2011): 2 007
Mihalcea Cândescu ºi a Alexandrei alcãtuitã din 2 sate, situatã în Pod. de sex masc. ºi 1 976 fem. Muzeu de artã
Cantacuzino, construitã în stilul artei Sucevei, pe malul stg. al râului Moldova; medievalã. Bisericã având hramul
brâncoveneºti, cu picturi murale inte- 2 875 loc. (1 ian. 2011): 1 434 de sex masc. „Sfântul Nicolae” (sec. 14–15), în satul
rioare atribuite lui Pârvu Mutu ºi cu ºi 1 441 fem. Expl. ºi prelucr. primarã a Bereºti-Meria. Pânã la 17 febr. 1968, s-a
frumoase decoraþiuni sculptate (coloane, lemnului. Morãrit. Com. B. a fost înfiin- numit Bereºti.
ancadramente, uºa de intrare în pronaos þatã la 25 mart. 2005 prin desprinderea
etc.). Biserica a fost restaurată în anii BEREªTI-TAZLÃU, com. în jud. Bacãu,
satelor Berchiºeºti ºi Corlata din com. alcãtuitã din 7 sate, situatã în Depr.
1976–1980. În satul Pâclele existã
Drãgoieºti, jud. Suceava. Tazlãu, pe dr. râului Tazlãu; 5 716 loc.
numeroºi „vulcani” noroioºi, extinºi pe
o supr. de 10,2 ha, numiþi popular „fier- BERENI, com. în jud. Mureº, alcãtuitã (1 ian. 2011): 2 940 de sex masc. ºi 2 776
bãtori”, fenomen datorat emanaþiilor de din 7 sate, situatã în zona Dealurilor fem. Expl. de petrol (satul Tescani).
gaze naturale care se infiltreazã prin Mureºului, pe cursul superior al râului Prelucr. primarã a lemnului. Bisericile
crãpãturile scoarþei terestre, antrenând Niraju Mic; 1 233 loc. (1 ian. 2011): 608 din lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae”
cãtre suprafaþã apa freaticã în amestec de sex masc. ºi 625 fem. Pãºuni ºi livezi. (1819), cu pridvor de piatrã (adãugat în
cu argilã dizolvatã în apã, ºi creând la Pe terit. satului Bereni, atestat 1842), în satul Bereºti-Tazlãu ºi „Sfântul
suprafaþa scoarþei terestre mici „conuri documentar în 1569, a fost descoperit un Ilie” (sec. 19) strãmutatã în satul Prisaca
vulcanice”, în care bolboroseºte ºi din tezaur alcãtuit dintr-un inel, o brãþarã (1883) din satul Gârlenii de Sus; biserica
care se revarsã, din când în când, „lava” din bronz ºi 57 de monede romane din având hramul „Sfântul Gheorghe” (1769,
de noroi. Vegetaþia din jurul vulcanilor bronz datând de la sf. sec. 1 î.Hr. ºi prima ruinatã în 1936 ºi refãcutã în 1986), în
noroioºi este slab dezvoltatã, fiind repre- jumãtate a sec. 1 d.Hr. În satul Bâra se satul Tescani. În casa „Rosetti-Tescanu”
zentatã prin exemplare rare de gãr- aflã o bisericã din sec. 14 (cu unele (1894) din satul Tescani, în care a locuit
durariþã (Nitraria schöberi), cu aspect de refaceri din sec. 18), în satul Eremieni un timp George Enescu, îºi desfãºoarã
activitatea un centru cultural cu secþii de satul Stoeneºti. Abator. Creºterea bovinelor Berzovia 105
muzicã, teatru, picturã. ºi a ovinelor. Pomiculturã. În arealul
BEREVOEªTI, com. în jud. Argeº, alcã- satului Rãdãcineºti au fost descoperite BEROEÕ Ostrov(2).
tuitã din 4 sate, situatã în zona Musce- (1892–1894, 1971 ºi ulterior) urmele unui
castru roman din piatrã (70 x 70 m), BERTEA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã
lelor Argeºului, pe râul Bratia; 3 942 loc. din 2 sate, situatã în Subcarpaþii
(1 ian. 2011): 1 733 de sex masc. ºi 1 759 datând din anul 138, ºi ale unui edificiu
termal. Aici au fost gãsite obiecte din Prahovei, la poalele de S ale M-þilor Gro-
fem. Expl. de lignit (pânã în 1996). hotiº, pe râul Vãrbilãu; 3 343 loc. (1 ian.
Prelucr. lemnului. Pomiculturã (meri, metal ºi ceramicã, monede º.a. În satul
Berislãveºti se aflã o mănãstire cu o 2011): 1 717 de sex masc. ºi 1 626 fem.
peri, pruni). Centru de þesãturi populare. Distilerie de alcool (þuicã); prelucr.
Colecþie de artã plasticã aparþinând cãlã- bisericã având dublu hram – „Sfinþii Trei
Ierarhi” ºi „Sfântul Gheorghe”, ctitorie lemnului; cojocãrit. Apiculturã. Centru
torului Mihai Tican-Rumano, cuprinzând pomicol. Bisericã având hramul „Sfânta
lucrãri semnate de Nicolae Grigorescu, din 1753 a lui Sandu Bucºãnescu (termi-
natã în 1762 de egumenul Nicodim). Zidul Treime” (mijlocul sec. 19), în satul Bertea.
ªtefan Luchian, Henri Catargi, Ilie
Burghelea, Dan Bãjenaru. În satul de incintã al mănãstirii dateazã din 1762, BERTEªTIIDEJOS, com. în jud. Brãila,
Berevoeºti, atestat documentar în 1506 iar turnul-clopotniþã, din 1754. Biserica a alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia
cu numele de Berivoeºti, se aflã biserica fost restauratã în anii 1996–1998. În satul Bãrãganului, pe râul Cãlmãþui; 3 108 loc.
având hramul „Adormirea Maicii Scãueni se aflã o bisericã având dublu (1 ian. 2011): 1 629 de sex masc. ºi 1 479
Domnului” (1784). Satul Gãmãceºti este hram – „Buna Vestire” ºi „Sfântul fem. Culturi cerealiere ºi de plante
menþionat documentar în 1720, Bratia în Nicolae” (1796–1802, cu picturi murale tehnice. Satul Berteºtii de Jos a fost
1754, iar Oþelu în 1819. originare la interior) – a fostului schit întemeiat în anul 1828. Pe terit. comunei
Scãueni, iar în satul Dângeºti, biserica se aflã o mare parte a pãdurii Viiºoara
BEREVOIEªTIÕ VãleniideMunte. „Buna Vestire” (1820, cu fresce originare). (1 315 ha din totalul de 4 800 ha),
BEREZENI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã BERIU, com. în jud. Hunedoara, alcãtuitã alcãtuitã din stejar brumãriu (Quercus
din 5 sate, situatã în lunca largã a din 8 sate, situatã la poalele de N ale pedunculiflora), cu unele exemplare
Prutului; 5 186 loc. (1 ian. 2011): 2 621 de M-þilor ªureanu, în zona de contact cu seculare, în amestec cu arbori de frasin
sex masc. ºi 2 565 fem. Morãrit ºi pani- culoarul Orãºtiei, pe râul Orãºtie; 3 193 (Fraxinus excelsior), arþar tãtãresc (Acer
ficaþie; confecþii; centru viticol ºi de loc. (1 ian. 2011): 1 600 de sex masc. ºi 1 tataricus), stejar (Quercus robur º.a.),
vinificaþie. Complexul dendrologic 593 fem. Expl. forestiere. Ind. textilã ºi a pãdure declaratã rezervaþie forestierã la
„Anastase Fãtu” (în satul Berezeni). pielãriei. Fermă avicolã. În arealul satului 24 sept. 1979.
BERGHIN, com. în jud. Alba, alcãtuitã Orãºtioara de Jos au fost descoperite BERTHELOTÕ GeneralBerthelot.
din 4 sate, situatã în Pod. Secaºelor, pe (1944) vestigiile unei aºezãri rurale
romane, în care s-au gãsit obiecte din BERVENI, com. în jud. Satu Mare,
râul Gârbãu; 2 112 loc. (1 ian. 2011): 1 044
ceramicã, þigle ºi cãrãmizi, un corona- alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
de sex masc. ºi 1 068 fem. În arealul
ment de stelã funerarã º.a. Satul Beriu Carei, pe râul Crasna, la graniþa cu
satului Berghin a fost descoperitã o
apare menþionat documentar, prima Ungaria; 3 512 loc. (1 ian. 2011): 1 701 de
necropolã de incineraþie cu c. 600 de com-
oarã, în 1332. sex masc. ºi 1 811 fem. Staþie de c.f.
plexe funerare, din care 52 de morminte
Topitorie de in ºi cânepã. Produse textile.
dateazã din epoca romanã (sec. 2–3) ºi BERIVOEªTIÕ Berevoeºti. Creºterea bovinelor ºi porcinelor. Satul
aparþin populaþiei dace. Aici s-au gãsit
BERIVOI,Mănăstirea~Õ Recea(2). Berveni este menþionat documentar,
catarame, cuie, lame de cuþit etc. În satul
prima oarã, în 1216.
Berghin, menþionat documentar, prima BERIVOIU MARE, vârf piramidal în E
oarã, în 1332, se aflã biserica din lemn M-þilor Fãgãraº, la limita jud. Argeº cu BERZASCA,com. în jud. Caraº-Severin,
cu hramul „Sfântul Petru” (1707), jud. Braºov, constituit din roci cristaline. alcãtuitã din 5 sate, situatã pe stg.
strãmutatã aici în anul 1900 din satul Alt.: 2 300 m. Dunãrii, în zona de vãrsare a râului
Gârbova de Sus, de lângã municipiul Berzasca în Dunãre; 2 860 loc. (1 ian.
BERLEªTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã
Aiud, iar în satul Ghirbom, biserica din 2011): 1 362 de sex masc. ºi 1 498 fem.
din 7 sate, situatã în zona Dealurilor
lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1688, Port fluvial ºi staþie hidrologicã în satul
Amaradiei; 2 253 loc. (1 ian. 2011): 1 116
pictatã la sf. sec. 18). Pârtie de schi (în Drencova. Expl. de huilã (în satele Bigãr
de sex masc. ºi 1 137 fem. Apiculturã.
satul Straja). ºi Cozla). Cherestea. În satul Berzasca,
Bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii
menþionat documentar, prima oarã, în
BERHECI, râu, afl. dr. al Bârladului, la Voievozi” (1778), în satul Pârâu Viu.
1692, se aflã biserica „Sfinþii Arhangheli
c. 10 km S de com. Ghidigeni; 89,3 km; BERLIªTE, com. în jud. Caraº-Severin, Mihail ºi Gavriil” (1836).
supr. bazinului: 1 044 km2. Izv. din alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona de
Colinele Tutovei, din amonte de com. contact a Câmpiei Caraºului cu Dealu-
BERZOBIS Õ Berzovia.
Izvoru Berheciului, de la 410 m alt. Afl. rile Oraviþei, pe râul Vicinic, la graniþa BERZOVIA, com. în jud. Caraº-Severin,
pr.: Zeletin, Gãiceana, Rãchitoasa. cu Serbia; 1 132 loc. (1 ian. 2011): 554 de alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de
BERISLÃVEªTI, com. în jud. Vâlcea, sex masc. ºi 578 fem. Haltã de c.f. (în satul contact a Câmpiei Bârzavei cu Dealurile
alcãtuitã din 7 sate, situatã la poalele de Iam), situatã pe linia de c.f. construită în Dognecei, pe râul Bârzava; 3 986 loc.
SE ale Masivului Cozia, pe râul 1846–1854 între Oraviţa şi Iam. Satul (1 ian. 2011): 1 947 de sex masc. ºi 2 039
Sãlãtrucel; 2 932 loc. (1 ian. 2011): 1 503 Berliºte este menþionat documentar în fem. Staþie de c.f. Producţie de nutreþuri
de sex masc. ºi 1 429 fem. Reºed. com. este 1611. combinate. Prelucr. cãrnii ºi a laptelui.
106 Berzunţi BEªTELOAIAÕ Sãlcioara(1). Ialomiþei, pe râul Bizdidel; 4 662 loc.
(1 ian. 2011): 2 348 de sex masc. ºi 2 314
BEªTEPE 1. Culme deluroasã în N
Creºterea bovinelor (rasele Bãlþata fem. Expl. lemnului. Creºterea ovinelor,
Dobrogei, la E de Dealurile Tulcei, pe dr.
româneascã ºi Pinzgau). Aici a existat bovinelor, porcinelor ºi a pãsãrilor.
braþului Sfântu Gheorghe, la 25 km E de
castrul roman Berzobis, de mari dimen- Pomiculturã (meri, pruni.) Punct muzeal
municipiul Tulcea. Constituitã din
siuni (490 x 410 m), construit de Legiunea cu colecþii de istorie ºi etnografie (în satul
dolomite ºi cuarþite. Alt. max.: 242 m.
a IV-a Flavia Felix în timpul campaniilor Bezdead). În satul Bezdead, menþionat
2. Com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din
împãratului Traian de cucerire a Daciei documentar la 22 oct. 1572, în condica
3 sate, situatã la poalele culmii Beºtepe,
în anii 101–102 ºi 105–106. Prima atestare unei mănãstiri locale, se aflã biserica
pe dr. braþului Sfântu Gheorghe al
documentarã a satului Berzovia dateazã având dublu hram – „Sfântul Ierarh
Dunãrii; 1 908 loc. (1 ian. 2011): 947 de
din perioada 1690–1700. Nicolae” ºi „Toþi Sfinþii” (1757, cu trans-
sex masc. ºi 961 fem. Pe terit. satului
formãri din 1872). Numele comunei, se
BERZUNÞI1.Munþii~,culme muntoasã Beºtepe, pe un promontoriu de pe malul
pare, cã provine de la cuvintele slavone
cu orientare NV-SE, situatã în E dr. al braþului Sfântu Gheorghe al
bez (fãrã) ºi deadea (bãtrân), ceea ce
Carpaþilor Orientali, între râurile Trotuº, Dunãrii, au fost descoperite urmele unei
înseamnã fãrã bãtrâni. Se crede cã satul
la V, ºi Tazlãu, la E, alcãtuitã din fliº. Alt. cetãþi getice, fortificatã cu douã ºanþuri
a fost întemeiat de mai multe familii
max.: 984 m (vf. Mãgura). ºi cu val de pãmânt între ele, extinsã pe
tinere în cãutare de teren agricol.
2.Com. în jud. Bacãu, alcãtuitã din 3 o supr. de 25 ha, datând din sec. 4–3 î.Hr.,
sate, situatã la poalele culmii Berzunþi; cunoscutã în perioada stãpânirii romane BEZDIN,Mănãstirea~Õ Secusigiu.
5 362 loc. (1 ian. 2011): 2 745 de sex masc. sub numele de Salsovia. Com B. a fost BIBORÞENI, staþiune balneoclimatericã
ºi 2 617 fem. Expl. de petrol şi gaze. înfiinþatã la 22 mart. 2004 prin sezonierã, de interes local, situatã în
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” desprinderea satelor Beºtepe, Bãltenii de partea central-esticã a României (jud.
a fost construitã în 1774, pe locul uneia Jos ºi Bãltenii de Sus din com. Covasna), în raza oraºului Baraolt, în
din lemn, care data din 1562, cu picturi Mahmudia, jud. Tulcea. Depr. Baraolt, la 490 m alt., la 45 km NV
murale din 1836, executate de Macarie BETFIAÕ Sânmartin(2). de municipiul Sfântu Gheorghe. Climat
Levantos. Clopot din 1570. La marginea de dealuri, sedativ. Numeroase izvoare
de V a satului Buda se află mănăstirea BETHAUSEN, com. în jud. Timiº, alcã- cu ape minerale carbogazoase, bicarbo-
Sfântul Sava (sau Savu), lăcaş de tuitã din 6 sate, situatã în zona de contact natate, feruginoase, sodice, calcice,
rugăciune întemeiat ca schit în sec. 17 de a Câmpiei Lugojului cu Pod. Lipovei, pe magneziene, hipotone, cunoscute ºi
sihastrul Sava, rectitorit în 1809, de cursul superior al râului Bega, la confl. exploatate din 1892, indicate atât ca ape
ieromonahul Vasile Vârnav pe locul cu Cladova; 2 758 loc. (1 ian. 2011): 1 363 de masã, cât ºi pentru tratarea afecþiu-
numit Runcu Mare de pe muntele de sex masc. ºi 1 395 fem. Expl. de granit nilor tubului digestiv (gastrite cu
Savului. Din cauza deselor jafuri între- (în satul Cladova). Satul Bethausen este aciditate crescutã, gastro-duodenite cro-
prinse de tâlhari, în anul 1828, Vasile menþionat documentar, prima oarã, în nice, diabet), ale rinichilor ºi cãilor
Vârnav a fost nevoit să coboare de pe 1883. În satul Cladova a fost descoperit urinare (curã de diurezã dupã infecþii
vârful muntelui la poalele acestuia, în (aug. 1995), printre altele, un inel cu urinare tratate ºi vindecate, fãrã sechele,
apropierea satului Buda, unde, până în sigiliu care a aparþinut voievodului prezenþa bacteriureei), ale celor he-
1835 a pus bazele unui nou lăcaş de Pousa (1227). pato-biliare (dischinezie biliarã, litiazã
rugăciune întemeind o chinovie (o comu- BEUCA, com. în jud. Teleorman, alcã- biliarã), endocrine, cardiovasculare º.a.
nitate de călugăriţe) care a funcţionat tuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Instalaþii pentru bãi calde ºi reci; buvete
până în 1883 când schitul a fost desfiinţat. Gãvanu-Burdea, pe râurile Burdea ºi pentru curã internã. Staþie de îmbuteliere
În 1896, Gherasim Serafim, episcop de Zâmbreasca; 1 464 loc. (1 ian. 2011): 709 a apelor minerale. Bisericã din sec. 15,
Roman, a reactivat sfântul lăcaş ca schit de sex masc. ºi 755 fem. Staþie de c.f. (în azi biserică reformată, cu fragmente de
de călugări, care din 1948 şi până la 28 satul Beuca), inauguratã la 1 ian. 1887. frescã originare, descoperite în 1972,
oct. 1959 (când a fost desfiinţat de autori- În satul Beuca se aflã o moarã de grâu ºi pictate în stilul Renaºterii italiene
tăţile comuniste) a avut statutul de schit una de porumb, douã prese de ulei co- (restaurãri în 1973).
pentru măicuţe. În 1990 a fost reactivat mestibil ºi douã centre de colectare a BIC,Mănăstirea~Õ ŞimleuSilvaniei.
ca mănăstire de călugări cu biserica laptelui. Culturi de cereale, de floa-
„Schimbarea la Faţă”, refăcută şi mărită BICAZ1.Râu, afl. dr. al Bistriþei în zona
rea-soarelui de plante medicinale (corian-
în perioada 1997–2000, pictată în 2000- oraºului Bicaz; 42 km; supr. bazinului:
dru, muºtar), de plante de nutreþ º.a.
2002 de Ioan Zărnescu, cu chilii, bucă- 562 km2. Izv. din masivul Hãºmaº ºi, în
Viticulturã; legumiculturã; apiculturã.
tărie, sală de mese şi două corpuri de aval de staþiunea climatericã Lacu Roºu,
Creºterea bovinelor, ovinelor ºi a
clădiri destinate găzduirii pelerinilor şi ºi-a modelat, în calcarele triasic-jurasice,
pãsãrilor. Iazuri pentru pisciculturã.
chei impunãtoare de un pitoresc
o clopotniţă, toate construite în anii 2002– Stejar multisecular. Satul Beuca este
inegalabil. Afl. pr.: Bicãjel, Dãmuc.
2007. menþionat documentar în 1654. Com. B.
Importantã zonã turisticã.
BESDÕ Liebling. a fost înfiinþatã la 7 mai 2004 prin des-
2.Õ IzvoruMuntelui.
prinderea satelor Beuca ºi Plopi din com. 3.CheileBicazului, chei formate de
BESSENOVOÕ DudeºtiiNoi. Drãcºenei, jud. Teleorman. râul Bicaz în cursul sãu superior,
BEªENOVANOUÃÕ DudeºtiiNoi. BEZDEAD, com. în jud. Dâmboviþa, modelate în calcarele triasic-jurasice ale
BEªENOVAVECHEÕ DudeºtiiVechi. alcãtuitã din 6 sate, situatã în Subcarpaþii versantului central-estic al masivului
Hãºmaº (Carpaþii Orientali), între (1 ian. 2011): 4 135 de sex masc. ºi 4 288 Biertan 107
staþiunea climatericã Lacu Roºu, în fem. Supr.: 149 km2, din care 8,9 km2 în
amonte, ºi com. Bicaz-Chei, în aval (8 km intravilan; densitatea: 946 loc./km2. Staþie BICAZUARDELEAN, com. în jud. Neamþ,
lungime). Sunt strãbãtute de o ºosea finală de c.f. Nod rutier. Aici se aflã alcãtuitã din 3 sate, situatã la poalele de
modernizatã, care, prin pasul Bicaz, face barajul lacului de acumulare Izvoru SE ale M-þilor Giurgeu, la confl. râului
legãtura între Moldova ºi Transilvania. Muntelui ºi hidrocentrala „Stejaru” (210 Bistra cu Jidanul; 3 992 loc. (1 ian. 2011):
Valea Bicazului, în sectorul cheilor, este MW), intratã în funcþiune în 1960. Expl. 2 064 de sex masc. ºi 1 928 fem. Expl. de
strãjuitã de mai multe înãlþimi izolate, de calcar ºi de marne. Expl. ºi prelucr. calcar ºi marne. Expl. ºi prelucr. primarã
cu pereþi abrupþi (200–400 m), numite lemnului. Producţie de ciment (din 1952), a lemnului. Producţie de var. Turism.
local „Pietre”: Piatra Altarului (1 121 m de azbociment (1956), var (1961), de conf., Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul
alt.), cu pereþi abrupþi, de 200 m înãlþime, de fire tip mohair (1993) ºi de produse Dumitru” (1829, cu picturi interioare
are numele legat, conform legendei, de cosmetice (parfumuri, 1993). Produse de originare, executate în tempera pe lemn)
ceremoniile de cult de pe vremea dacilor panificaþie. Reparaþii de utilaje energetice. ºi „Înãlþarea Sfintei Cruci” (1880), în satele
liberi; Piatra Arºiþei, aminteºte de un În clãdirea fostului Teatru, construitã în Bicazu Ardelean (menþionat documentar,
cumplit incendiu de acum câteva secole; 1909 dupã planurile arhitectului Carol prima oarã, în 1808) ºi Telec. Peºtera
Piatra Glodului º.a. În zona centralã a Zane, se aflã Muzeul de Istorie ºi Toºorog (ocrotitã de lege).
cheilor, în amonte de confl. râului Bicaz Arheologie (inaugurat în 1958), cu
cu Bicãjel, se aflã „Gâtul iadului”, partea exponate care ilustreazã locuirea vãii BICHEªÕ Becheci.
cea mai impresionantã, cu pereþi foarte Bistriþei din Paleolitic ºi pânã în zilele BICHIª, com. în jud. Mureº, alcãtuitã din
abrupþi ºi foarte apropiaþi unul de altul, noastre. Din 1992, Muzeul cuprinde ºi o 4 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe râul
cu aspect de canion, încât razele Soarelui secþie de etnografie. Istoric. Veche Aþintiº; 938 loc. (1 ian. 2011): 449 de sex
nu ajung niciodatã pânã la oglinda apei aºezare ruralã (menþionatã într-un act masc. ºi 489 fem. Satul Bichiº este
râului. Reg. C.B. face parte din Parcul emis de voievodul Radu Mihnea la 10 menþionat documentar, prima oarã, în
Naþional Cheile Bicazului-Hãºmaº ºi este ian. 1625), localit. apare consemnatã ca 1296. În satul Ozd, menţionat docu-
declaratã rezervaþie complexã, geologicã, târg într-un hrisov domnesc din 8 mai mentar, prima oară, în 1332, se află un
floristicã ºi faunisticã (11 600 ha), cele 1855, iar la 26 aug. 1960 este declaratã castel construit în 1682 de Lorincz Pekri
mai interesante plante fiind vulturica de oraº. În prezent, oraºul B. are în subor- (luptător antihabsburgic), incendiat de
Pojorâta (Hieracium pojoritense), o firuþã dine ad-tivã 3 localit. componente (Capºa, trupele austriece în mart. 1709 şi refăcut
endemicã (Poa rehmanni) etc. Din fauna Dodeni, Izvoru Muntelui) ºi 3 sate (Izvoru în 1732 de noul proprietar, Rada Ádám.
localã se remarcã douã specii rare: un Alb, Potoci, Secu). Centru turistic. BIENE, vârf în partea de S a culmii
melc (Alopia glauca var. unipalatalis) ºi un 6. Com. în jud. Maramureº, alcãtuitã
fluture (Parnassius Apollo var. transilva- Pietricica, constituind alt. max. a acesteia
din 3 sate, situatã la poalele de S-SE ale
nicus). Frecventatã zonã turisticã ºi pr. (746 m).
Culmii Codrului; 1 093 loc. (1 ian. 2011):
loc de practicare a alpinismului. 553 de sex masc. ºi 540 fem. Centru de BIERTAN, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã
4.Pas de înãlþime în partea centralã a prelucr. artisticã a lemnului. În satul Bicaz, din 3 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe
M-þilor Hãºmaº (Carpaþii Orientali), pe menþionat documentar, prima oarã, în râul Biertan; 2 882 loc. (1 ian. 2011): 1 478
valea superioarã a râului Bicaz, în apropiere 1424, se aflã biserica din lemn „Sfinþii Ar- de sex masc. ºi 1 404 fem. Sãpãturile
de izv. acestuia, la 1 257 m alt. Asigurã atât hangheli Mihail ºi Gavriil” (1723). arheologice efectuate în arealul com. B.
legãturile comerciale tradiþionale dintre au scos la ivealã urmele unei aºezãri
Moldova ºi Transilvania, cât ºi tranzitarea BICAZ-CHEI, com. în jud. Neamþ, rurale romane din Dacia Superior. În
unui mare numãr de turiºti atraºi de alcãtuitã din 4 sate, situatã pe râul Bicaz, 1775, în pãdurea Chimdru de lângã B. a
frumuseþea Cheilor Bicazului ºi de la ieºirea acestuia din chei; 4 738 loc. fost descoperit un donarium (obiect
renumele staþiunii climaterice Lacu Roºu. (1 ian. 2011): 2 411 de sex masc. ºi 2 327 destinat sã fie dãruit unei divinitãþi) din
5. Oraº în jud. Neamþ, situat la fem. Expl. de calcar. Conf. din piele. bronz, datând din sec. 4, format dintr-o
poalele M-þilor Ceahlãu, la 432 m alt., la Turism. Satul Bicaz-Chei apare consemnat, tabula ansata de formã dreptunghiularã,
confl. râului Bicaz cu Bistriþa, la 28 km prima oarã, în 1954. Rezervaþiile Cheile cu o inscripþie în limba latinã, din litere
V de municipiul Piatra-Neamþ; 8 423 loc. ªugãului ºi peºtera Munticelu. ajurate pe trei rânduri – Ego Zenovivs
Localităţilejud.Bihor
(între paranteze sunt înscrişi anii primei atestări documentare)
BILBOR 1. Depresiune intramontanã, lemn, cu hramul „Adormirea Maicii de dogãrit ºi de olãrit. Apiculturã.
de baraj vulcanic, situatã la 950–1 100 m Domnului” (1752), adusã în comunã în Creºterea ovinelor, bovinelor, cabali-
alt., la contactul zonei eruptive cu 1818, ºi piuã pentru bãtut sumane (sec. 20). nelor, nurcilor ºi iepurilor. Pânã la 12 iul.
formaþiunile cristalino-mezozoice din Bisericã parohialã (1868–1877), reparatã 2005, com. B. a avut în componenþã
Carpaþii Orientali, între M-þii Cãliman în 1965 ºi 1982 ºi restauratã în 1990. satele Boghicea, Cãuºeni, Nistria ºi Slo-
(la NV), Giurgeu (la V ºi SV) ºi Bistriþei bozia, care la acea dată au format com.
BILCIUREªTI, com. în jud. Dâmboviþa,
(la E ºi NE), drenatã de cursul superior Boghicea, jud. Neamţ.
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
al râului Bistricioara. Relief colinar ºi de
Titu, pe râul Ialomiþa; 1 735 loc. (1 ian. BIRCHIª, com. în jud. Arad, alcãtuitã
terase. Climã rece (temp. medie anualã
2011): 856 de sex masc. ºi 879 fem. Expl. din 4 sate, situatã în zona de contact a
este de c. 4°C). Expl. de turbã. Izvoare
de gaze naturale. Complex de creºtere a culoarului Mureºului cu Pod. Lipovei; 2
cu ape minerale carbogazoase, bicar-
porcilor. Bisericã ortodoxã cu hramul 030 loc. (1 ian. 2011): 974 de sex masc. ºi
bonatate, calcice etc. Pãduri de molid pe
„Cuvioasa Parascheva” (1879), în satul 1 056 fem. Expl. forestiere. Centru de
pantele munþilor înconjurãtori. Aici se
Bilciureºti. olãrit. Muzeu etnografic. Fanfară (în satul
aflã staþiunea balnearã cu acelaºi nume
BILED, com. în jud. Timiº, formată din- Cãpãlnaº) În satul Cãpãlnaº, atestat
ºi o rezervaþie naturalã floristicã (mlaºtina
tr-un sat, situatã în Câmpia Timiºului; documentar, prima oarã, în 1369, se aflã
cu borviz „Pârâul Dobreanului”), extinsã
3 654 loc. (1 ian. 2011): 1 809 de sex masc. un castel din sec. 19, azi sanatoriu. Satul
pe o supr. de 3,5 ha.
ºi 1 845 fem. Staþie de c.f. Nod rutier. Birchiº este menþionat documentar,
2. Com. în jud. Harghita, alcãtuitã
din 2 sate, situatã în depresiunea omo- Producţie de cãrãmizi. Topitorie de câ- prima oarã, în 1596.
nimã, la 1 050 m alt., pe râul Bistricioara; nepã. Produse textile ºi alim. Satul Biled BIRDA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã din
2 719 loc. (1 ian. 2011): 1 444 de sex masc. este atestat documentar, prima oarã, în 4 sate, situatã în Câmpia Gãtaiei, pe râul
ºi 1 275 fem. Expl. ºi prelucr. lemnului. 1462. În 1847, pe terit. satului Biled a fost Bârzava; 2 039 loc. (1 ian. 2011): 994 de
Staþiune balneoclimatericã sezonierã, de descoperit un tezaur alcãtuit din 2 000 sex masc. ºi 1 045 fem. Ferme de creº-
interes local, cu veri rãcoroase (temp. de monede din aur, argint ºi bronz, terea porcinelor ºi a bovinelor (în satul
medie a lunii iul. este de 14°C) ºi ierni datând din sec. 1–4. Satul a fost colonizat Birda). În satul Mânãstire, atestat docu-
friguroase ºi lungi (media termicã a lunii de germani în perioada 1765–1775. mentar în 1312, se aflã mănãstirea Sfântul
ian. este –6°C). Apele minerale carbo- Bisericã romano-catolicã (1786). Pânã la Gheorghe (de cãlugãri), cu biserica
gazoase, bicarbonatate, calcice, magne- 7 mai 2004, com. B. a avut în componenþã omonimã, ctitorie din 1485 a familiei
ziene, hipotone, cu conþinut bogat în satele ªandra ºi Uihei, care la acea datã nobiliare sârbe Brancović, rectitoritã în
fluor, sunt folosite în curã internã pentru au format com. ªandra. 1623 de despotul Iovan Brancović ºi
tratarea afecþiunilor hepato-biliare reziditã în 1754. Are iconostas pictat în
BILIEªTI, com. în jud. Vrancea, formată
(dischinezie biliarã, colecistitã cronicã 1803, picturi murale interioare în frescã
dintr-un sat, situatã în Câmpia Siretului
necalculoasã), a bolilor tubului digestiv ºi icoane pictate în 1748 de Pavlo
Inferior, pe malul dr. al Siretului; 2 713
(gastrite cronice hipoacide, constipaþii Teodorović. Biserica mănãstirii este de-
loc. (1 ian. 2011): 1 344 de sex masc. ºi
cronice, colite cronice) etc. În satul Bilbor, claratã monument istoric. Aceasta este
1 369 fem. Cultura cerealelor; legumi-
menþionat documentar, prima oarã, în una dintre cele cinci mănãstiri pe care
culturã; pomiculturã. Biserica „Sfinþii
1751, se aflã o bisericã din lemn cu etnicii sârbi le au în România. La înce-
Voievozi” (ante 1809). Com B. a fost
hramul „Sfântul Nicolae” (1795), o bise- putul anilor ’50 ai sec. 20, dupã instau-
înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea
ricã romano-catolicã din lemn (începutul rarea comunismului în România,
satului Bilieºti din com. Suraia, jud.
sec. 20) ºi clãdirea Primãriei comunale mănãstirea a fost transformatã în depo-
Vrancea.
(1936–1938). zite pentru armatã, iar din anii ’60 ºi pânã
BINª Õ Beiuº(2). la cãderea regimului comunist în dec.
BILCA, com. în jud. Suceava, formată
dintr-un sat, situatã în Pod. Sucevei, pe BIRA, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din 1989 la complexul monahal au funcþionat
râul Suceava, la graniþa cu Ucraina; 3 681 3 sate, situatã în zona de contact a birourile Cooperativei Agricole de
loc. (1 ian. 2011): 1 798 de sex masc. ºi Dealurilor Birei cu culoarul larg al Vãii Producþie (C.A.P.) ºi câteva depozite de
1 883 fem. Prelucr. lemnului. Produse Siretului, pe râul Albuia; 1 918 loc. (1 ian. furaje. Mănãstirea a fost reînfiinþatã în
de artizanat (cusãturi, împletituri din 2011): 977 de sex masc. ºi 941 fem. 1990. Satul Birda este atestat documentar
cureluºe º.a.). Satul Bilca este atestat Produse textile. Prelucr. lemnului. Tãbã- în 1690, Berecuþa în 1458, iar Sângeorge
documentar la 23 mai 1436. Bisericã din cãrie; darac. Morãrit ºi panificaþie. Centru în 1319. Com B. a fost înfiinþatã la 7 mai
118 Bisericani pe râul Viºeu, la graniþa cu Ucraina; sãu superior, pânã la Vatra Dornei,
4 194 loc. (1 ian. 2011): 2 203 de sex masc. poartã numele de Bistriþa Aurie (datoritã
2004 prin desprinderea satelor Birda, ºi 1 991 fem. Expl. de calcare compacte unor sedimente care conþin nisipuri
Berecuþa, Mânãstire ºi Sângeorge din ºi de lemn. Culturi de cartofi. Satul Bistra aurifere, exploatate în trecut),
fosta com. Gãtaia (declaratã oraº la 7 mai este menþionat documentar, prima oarã, parcurgând, mai întâi, un culoar depre-
2004). în 1411, iar în 1913 devine comunã de sionar de c. 10 km lãþime, între Obcina
sine stãtãtoare. Vestigii din Epoca Mestecãniº ºi M-þii Suhard, ce se lãrgeºte
BISERICANI, Mănãstirea ~ Õ bronzului descoperite în anii 1985–1989 apoi în Depr. Dornelor, unde se
AlexandrucelBun. în punctul numit Uloha din satul Crasna evidenþiazã o adevãratã piaþã a apelor.
BISOCA1. Masiv deluros în Subcarpaþii Viºeului. Bisericã din lemn (1856), în În aval de Vatra Dornei, apele râului
Vrancei, între râurile Râmnicel ºi Jgheab, satul Bistra, renovatã în 1960 ºi distrusã înving rocile dure ale M-þilor Bistriþei
la contactul cu M-þii Penteleu. Alt. max.: de un incendiu în 1992. Biserici din lemn (calcare cristaline, amfibolite,
970 m. în satele Crasna Viºeului (1882) ºi Valea paragneisuri etc.), sãpându-ºi cheile de
2.Com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din Viºeului (1880). la Zugreni, iar dupã ce se liniºtesc, pe o
8 sate, situatã în Subcarpaþii Vrancei, în BISTREÞ1. Lac cu apã dulce, situat în micã porþiune, înfruntã cataractele din
Depr. Bisoca-Neculele, la poalele lunca Dunãrii, pe terit. jud. Dolj, alimen- zona numitã Toance, învolburându-se din
Dealului Bisoca; 2 729 loc. (1 ian. 2011): tat cu apã de râurile Desnãþui ºi Sãrãceaua nou în defileul de la Crucea, pentru a se
1 419 de sex masc. ºi 1 310 fem. Prelucr. ºi, uneori, în timpul inundaþiilor, de domoli, în cele din urmã, în lacul de
lemnului; valorificarea fructelor. Creºte- Dunãre. Supr.: 18,67 km2; vol.: 28 mil. acumulare Izvoru Muntelui. De aici ºi
rea ovinelor. Pomiculturã (meri, peri, m3. Lungime: 12 km; lãþime max.: 5 km. pânã la confl. cu Siretul, apele B. se
pruni, nuci). Renumit centru etnografic Importanþã piscicolã. Cunoscut ºi sub prãvãlesc peste turbinele mai multor
ºi folcloric (case þãrãneºti cu specific vrân- numele de Cârna (dupã denumirea hidrocentrale (Stejaru, Pângãraþi,
cean, þesãturi populare, port popular, satului cu acelaºi nume, jud. Dolj). Piatra-Neamþ, Roznov, Buhuºi, Gârleni,
fluiere, buciume, ceramicã). Satul Bisoca 2. Com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 4 Bacãu I ºi II), ce formeazã o adevãratã
este atestat documentar, prima oarã, în sate, situatã în lunca largã a Dunãrii, pe salbã, cu o putere instalatã de 454 MW.
1552. Rezervaþie de pin negru, în satul malul de NV al lacului Bistreþ; 4 280 loc. Întregul curs al B. mai poartã denumirea
Lacurile. (1 ian. 2011): 2 145 de sex masc. ºi 2 135 de Bistriþa moldoveneascã, spre a o deosebi
fem. Cherhana. Aici au existat douã de Bistriþa ardeleanã (2), Bistriþa gorjanã
BISTHEREÕ OţeluRoşu.
aºezãri daco-getice (sec. 9–6 î.Hr.) ºi un (3)ºi Bistriþa vâlceanã (4). Pânã în 1969,
BISTRA1. Râu, afl. dr. al Timiºului la c. mare castru roman de pãmânt (sec. 2–3). când a început amenajarea hidroener-
10 km aval de Caransebeº; 57 km; supr. Biserica „Sfântul Nicolae” (1826–1832, cu geticã a B., pe valea ei se practica un
bazinului: 908 km2. Izv. din M-þii Þarcu, picturi murale interioare din 1837), în intens plutãrit.
de sub vf. Pietrii (2 192 m), de la 1 900 m satul Bistreþ. 2. Râu pe terit. jud. Bistriþa-Nãsãud,
alt., strãbate culoarul depresionar omonim afl. dr. al ªieului (acesta din urmã fiind
BISTRICHE,Þinutul~ Õ Bistriþa(8).
ºi trece prin oraºul Oţelu Roşu. afl. stg. al Someºului Mare la Beclean) la
2. Culoar depresionar de origine BISTRICIOARA1. Râu, afl. dr. al Bistriþei c. 10 km aval de municipiul Bistriþa, prin
tectonicã, cu direcþie E-V, situat între moldoveneºti, care se varsă în lacul de care trece; 65,4 km; supr. bazinului: 662
M-þii Poiana Ruscãi, la N ºi Þarcu, la S, acumulare Izvoru Muntelui; 68,5 km; km2. Izv. din N M-þilor Cãliman, de la
strãbãtut de râul Bistra. Lungime: 27 km; supr. bazinului: 779 km2. Izv. din SE 1 562 m alt. Numit ºi Bistriþa ardeleanã
lãþime max.: 2 km; supr.: 58 km2. M-þilor Cãliman, de la 1 350 m alt., ºi tra- spre a-l deosebi de Bistriþa gorjanã (3),
Comunicã spre E, prin pasul Poarta de verseazã Depr. Bilbor. Bistriþa moldoveneascã (1) ºi de Bistriþa
Fier a Transilvaniei, cu Depr. Haþeg. 2. Pas de înãlþime în partea de N a vâlceanã (4).
3.Com. în jud. Alba, alcãtuitã din 35 M-þilor Giurgeu, situat pe cumpãna de 3. Râu pe terit. jud. Gorj, care se varsă
de sate, situatã în Depr. Câmpeni, în Þara ape dintre Valea Vinului (afl. al în lacul antropic Ceauru-Rovinari, în aval
Moþilor, pe râul Arieº; 4 853 loc. (1 ian. Bistricioarei) ºi Pârâu Sec (afl. al Topliþei), de Teleºti; 40 km; supr. bazinului: 560
2011): 2 539 de sex masc. ºi 2 314 fem. la 1 105 m alt., care asigurã legãturile km2. Izv. din partea de V a M-þilor
Produse de dulgherie. Trei mori de apã. rutiere dintre Topliþa ºi Borsec, iar de Vâlcan, de sub vf. Oslea (1 946 m), de la
Centru de încrustãturi în lemn. Ansam- aici, prin com. Tulgheº, cu jud. Neamþ ºi 1 780 m alt., strãbate mai întâi pantele
blu coral (1901). Satul Bistra este menþio- întreaga Moldovã. de S-SV ale M-þilor Vâlcan, modelându-ºi
nat documentar, prima oarã, în 1437. BISTRIÞA1. Râu, afl. dr. al Siretului la o vale îngustã în ºisturile cristaline ºi în
Bustul lui Nicodim Ganea (1874–1949), 10 km aval de Bacãu; 283 km; supr. calcarele jurasice din aceastã zonã, ºi apoi
operã din 1978 a sculptorului I. Berindei. bazinului: 7 039 km2. Izv. de pe versan- traverseazã reg. de SV a Depr. Sub-
Biserica „Naºterea Maicii Domnului” tul de N al M-þilor Rodna prin douã carpatice oltene. În cursul superior, pânã
(sec. 20). Rezervaþia botanicã Molhaºurile pâraie (Bistricioara, 5 km lungime ºi la Peºtiºani, B. are un curs vijelios,
Cãpãþânii, situatã la 1 600 m alt., este Putreda, 7 km), de la 1 930 m alt., datorat pantei mari (65 m/km) ºi debit
formatã din tinoave în care se dezvoltã strãbate apoi, vijelios, diferite formaþiuni mic (pânã la 3 m3/s), iar în zona de
specii rare de plante. Declarată zonă geologice în care formeazã bazinete mai vãrsare panta de curgere a râului scade
protejată în 1969. largi (ªesuri, Cârlibaba, Ciocãneºti etc.), la 1,50 m/km ºi debitul ajunge la c. 10
4.Com. în jud. Maramureº, alcãtuitã în alternanþã cu chei ºi îngustãri pitoreºti m3/s. Acest râu mai este numit ºi Bistriþa
din 3 sate, situatã în N Depr. Maramureº, (Zugreni, Toance, Crucea etc.). În cursul gorjanã, pentru a-l deosebi de Bistriþa
ardeleanã (2), Bistriþa moldoveneascã (1) ºi superior cu două facultăţi şi 1 041 Bistriţa 119
Bistriþa vâlceanã (4). studenţi (în anul universitar 2007–2008).
4. Râu pe terit. jud. Vâlcea, afl. dr. al Colegiul Naþional „Liviu Rebreanu” aflat de a þine târg anual, iar în 1405 a fost
Oltului în aval de com. Bãbeni; 50 km; într-o clãdire construitã în stil neoclasic confirmat ca oraº liber regal. În 1453,
supr. bazinului: 416 km2. Izv. din S M-þilor în perioada 21 mai 1908–1910; Colegiul oraºul ºi districtul Bistriþa au intrat în
Cãpãþânii, de la 1 880 m alt. Numit ºi Naþional „Andrei Mureºanu” situat posesia voievodului Iancu de Hune-
Bistriþa vâlceanã spre a-l deosebi de Bistriþa într-o clãdire din 1912. ªcoalã luteranã doara, care a construit o cetate în NE
ardeleanã (2), Bistriþa gorjanã (3) ºi Bistriþa (sec. 16). Bibliotecã judeþeanã (1951), în localitãþii. În 1465 a început zidirea
moldoveneascã (1). prezent cu peste 200 000 de vol., dintre centurii de apãrare a oraºului, încheiatã
5.MunþiiBistriþei, sistem de masive care multe incunabile, cãrþi rare ºi la începutul sec. 16. În 1529, oraºul a fost
muntoase în N Carpaþilor Orientali, periodice vechi. Muzeu judeþean cu donat de Ioan Zápolya, voievod al
limitat de valea superioarã a Moldovei, colecþii de arheologie (ceramicã neoliticã, Transilvaniei, lui Petru Rareº, domn al
în N, valea Bistricioarei, la S, M-þii depozite de bronzuri, obiecte dacice,
Moldovei, care l-a stãpânit, cu între-
Stâniºoarei, la E ºi M-þii Cãliman ºi Depr. celtice ºi romane, monede), de etnografie
ruperi, pânã în 1546. În 1602, oraºul a
Dornelor, la V, strãpunºi în partea lor (costume populare, unelte) ºi de ºtiinþele
fost asediat de trupele generalului
nordicã de nebiruita vale a Bistriþei. naturii; Muzeul „Casa Argintarului”;
austriac, de origine italianã, Giorgio Basta
Creasta pr. este fragmentatã în mai multe Casa memorialã „Andrei Mureºanu”;
care i-au provocat mari distrugeri,
masive, bine individualizate: Rarãu Galeria „Arcade”; Muzeul de Sub Poartã,
agravate ºi de izbucnirea unei cumplite
(1 651 m), Giumalãu (1 857 m), Bârnaru Livezile. Parc dendrologic (1 ha). Festival
ciume. La 27 iun. 1704, oraºul B. a fost
(1 699 m), Grinþieº (1 758 m) ºi Budacu anual internaþional de folclor „Nunta
asediat, fãrã succes, de cãtre curuþi. În a
(1 859 m). Sunt alcãtuiþi în general din Zamfirei” (din 1991). Istoric. Desco-
doua jumãtate a sec. 19 s-au executat
roci cristaline. Alt. max.: 1 859 m (vf. peririle arheologice identificate cu ocazia
primele lucrãri de modernizare ºi
Budacu). Împãduriþi cu specii rãºinoase unor sãpãturi în arealul oraºului atestã
sistematizare ale oraºului ºi a fost
de arbori. o locuire a acestei zone din Neolitic.
Totodatã, au fost scoase la iveală unele introdus iluminatul public cu lãmpi de
6.DealurileBistriþei, unitate geomor- petrol (1855). Abia în 1913 s-a trecut la
fologicã în E Pod. Transilvaniei, la poalele vestigii din Epoca bronzului (o necropolã
de incineraþie, o sabie din bronz º.a.) ºi iluminatul public cu electricitate. Oraºul
de V ale M-þilor Cãliman, între râul Dipºa, B., important centru al luptei de eman-
la S, ºi râul Rosua, la N (afl. ai ªieului), din perioada dacicã (un colier dacic din
argint º.a.). Localit. apare menþionatã cipare socialã ºi naþionalã a românilor
alcãtuitã dintr-o asociaþie de culmi delu- din Transilvania, s-a aflat sub ocupaþie
roase ºi depresiuni subcarpatice drenate documentar, prima oarã, la 22 mart. 1241,
cu numele Nösen, în „Codexul de la ungarã în anii 1940–1944. Declarat
de râurile ªieu, Budac ºi Bistriþa municipiu la 27 iul. 1979. În prezent,
ardeleanã. Importantã zonã pomi-viticolã. Echternach”, iar la 16 iul. 1264 este
amintitã într-un document papal cu municipiul B. are în subordine ad-tivã 6
7. Depresiunea Bistriþei, micã localit. componente: Ghinda, Sãrata,
numele Villa Bistriche din Þinutul
depresiune intracolinarã, în zona Sigmir, Slãtiniþa, Unirea, Viiºoara. Monu-
Bistriche. Aºezarea a fost devastatã de
Dealurilor Bistriþei, drenatã de Bistriþa mente: ruinele cetãþii (1465–1575), din
marea invazie mongolã la 22 apr. 1241.
ardeleanã, la 360–500 m. alt. Relief de care se mai pãstreazã fragmente din
La 29 dec. 1330, B. a intrat sub jurisdicþia
terase ºi lunci. zidurile de apãrare, din valul ºi ºanþul
lui Carol I Robert de Anjou, regele
8. Municipiu în N României, reºed. care o înconjurau; Turnul Dogarilor
Ungariei. În 1349 a primit statut de oraº
jud. Bistriþa-Nãsãud, situat în depre- (sec. 15), în care se aflã amenajatã o
(civitas Bysterce), în 1353 a obþinut dreptul
siunea ºi pe râul cu acelaºi nume, la 360
m alt.; 85 154 loc. (1 ian. 2011): 41 289 de
sex masc. ºi 43 865 fem. Supr.: 145,5 km2,
din care 25,6 km2 în intravilan; densitatea:
3 326 loc./km2. Staþie de c.f. (inauguratã
în 1886). Nod rutier. Termocentralã.
Constr. de utilaje pentru metalurgie,
instalaþii tehnologice, motoare electrice,
motoare ºi accesorii pentru autovehicule.
Producţie de acumulatori pentru
autoturisme, baterii ºi pile electrice, fire
ºi cabluri electrice ºi optice izolate,
radiatoare de aluminiu, de mobilã,
articole din lemn pentru uz casnic ºi
tehnic, mat. de constr. (prefabricate din
beton, cahle de teracotã), textile, sticlã
(articole pentru menaj) ºi alim. (prepa-
rate din lapte ºi carne, produse zaharoase
ºi de panificaþie etc.). Centru pomicol ºi
viticol. Complex de depozitare ºi con-
servare a fructelor. Institut de învãþãmânt Bistriţa (8). Vedere generală
{n arealul com. se afla lacul de acumulare Colibi\a (13 km lung.; 270 ha; 65 mil. mc), al c`rui baraj a
fost realizat [n 1977-1986, ]i rezerva\iile
120 Bistriţa Ardeleană 1878, preluatã ulterior de cultul ortodox),
Slãtiniþa (sec. 15–16), Unirea (sec. 15–19,
expoziþie de mãºti ºi pãpuºi, are o bazã preluatã ulterior de cultul ortodox) ºi
dreptunghiularã de 6,3 x 9,9 m, ziduri Viiºoara (sec. 15–16, preluatã ulterior de
groase de 1,1 m ºi o înãlþime de 35 m; cultul ortodox). În localit. componentã
biserica ortodoxã cu hramul „Intrarea în Sãrata existã biserica din lemn cu hramul
Bisericã a Maicii Domnului” are ca local „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
biserica fostei mănãstiri minorite, (1753) ºi o bisericã reformatã (sec. 18).
construitã în anii 1270–1280 în stil gotic 9.Mănãstirea~Õ Costeºti(5).
timpuriu, cu unele transformãri ºi repa- 10.Mănãstirea~Õ Alexandrucel
raþii în 1494. În perioada 1518–1520 Bun.
Bistriţa (8). Ansamblul comercial „Sugălete”
biserica a fost modificatã în stil gotic BISTRIÞAARDELEANÃÕ Bistriþa(2).
târziu. Dupã plecarea cãlugãrilor mino-
riþi în 1541 biserica a devenit hambar ºi oraºului pânã în 1983, când a fost cedatã BISTRIÞAAURIEÕ Bistriþa(1).
cramã, iar în 1895 a fost cumpãratã de pentru organizarea Muzeului judeþean; BISTRIÞA BÂRGÃULUI, com. în jud.
români ºi adaptatã cultului ortodox. Casa Argintarului (1560–1563), restauratã Bistriþa-Nãsãud, alcãtuitã din 2 sate,
Picturile murale interioare, în stil neobi- dupã incendiul din 1758 ºi apoi în 1940 situatã în zona Dealurilor Bistriþei, pe
zantin, au fost finalizate în anul 1988; ºi 1969, declaratã monument de cursul superior al Bistriþei ardelene;
biserică ziditã în perioada 1320–1470, arhitecturã; Casa lui Andreas Beuchel 4 406 loc. (1 ian. 2011): 2 139 de sex masc.
iniþial în stil romanic (azi biserică sau Casa lui Ioan Zidarul, construitã în ºi 2 267 fem. Staþie de c.f., inauguratã în
evanghelică) extinsã ºi modificatã în stil anul 1500 (una dintre cele mai vechi din 1898. Expl. ºi prelucr. lemnului (cheres-
gotic în a doua jumãtate a sec. 14 ºi oraº) ºi restauratã în 1974– 1977, tea). Þesãturi ºi cusãturi populare. Satul
transformatã apoi în stilul Renaºterii monument de arhitecturã; Complexul Bistriþa Bârgãului este menþionat docu-
(1560–1563), de Petrus Italus da Lugano. comercial „Sugãlete” reprezintã un mentar, prima oarã, în 1317. Punct de
Biserica pãstreazã valoroase strane ansamblu de arhitecturã goticã ºi plecare spre M-þii Bârgãu ºi Cãliman. În
renascentiste executate de Johannes renascentistã, alcãtuit din 13 clãdiri arealul com. se aflã mai multe rezervaþii
Begler, renovatã în repetate rânduri etajate ºi legate între ele prin intrãri spa- naturale: Cheile Bistriþei ardelene (50 ha),
(1897, 1901, 1927). Turnul bisericii evan- þioase, care formeazã o galerie cu 20 de Valea Repedea (222 ha), Tãul Zânelor
ghelice, construit în 1487–1519, înalt de arcade susþinute pe 21 de pilaºtri, clãdiri (15 ha), Stâncile Tãtarului sau Stâncile
75 m, a fost afectat de un incendiu în construite în perioada 1480–1550. Acest Tãtãrcii (25 ha).
iunie 2008 şi reparat în 2008–2012 când ansamblu constituie emblema muni-
BISTRIÞAGORJANÃÕ Bistriþa(3).
s-a instalat şi un lift în interiorul lui; bise- cipiului B.; Monumentul evreilor bistri-
rica romano-catolicã, ziditã în 1781–1787, þeni, ridicat în 1946 dupã proiectul lui I. BISTRIÞA MOLDOVENEASCÃ Õ
în stilul barocului vienez, dupã planurile Flontaş, construit din marmurã neagrã, Bistriþa(1).
arhitectului vienez Paul Schmidt, cu o în memoria evreilor deportaþi de hitleriºti BISTRIŢA-NĂSĂUD, judeţ situat în
clãdire alãturatã în care a funcþionat în iunie 1944; Casa „Textroris” (1860); extremitatea nordică a României, în
ªcoala Piariºtilor în perioada 1720–1879, Casa parohialã (1480); Casa „Petermann” jumătatea septentrională a Transilvaniei,
la care au studiat Gheorghe ªincai ºi (1480); monumentul lui Andrei Mureºanu, în bazinul superior al Someşului Mare,
Andrei Mureºanu; Catedrala ortodoxã realizat de sculptorul Cornel Medrea; între 46°48' şi 47°37' latitudine N şi 23°27'
(1927–1938); Sinagoga (1856); clãdirea statuia lui George Coºbuc, operã a şi 25°36' longitudine E, între jud. Mara-
Primãriei vechi, construitã în 1487 pe sculptorului G. Covalschi; bustul lui mureş (N) Suceava (E-NE), Mureş (S-SE)
locul uneia care a ars în 1457, reparatã Liviu Rebreanu, executat de Romulus şi Cluj (V-SV). Supr.: 5 355 km2 (2,25%
în 1808, consolidatã ºi renovatã în 1930– Ladea. Biserici evanghelice se mai aflã din supr. ţării). Populaţia (1 ian. 2011):
1933. Clãdirea a fost sediul primãriei 316 947 loc. (1,48% din populaţia ţării),
în localitãþile componente Ghinda (1778–
din care 157 300 de sex masc. (49,6%) şi
159 647 fem. (50,4%). Populaţia urbană:
118 732 loc. (37,5%); rurală: 198 215 loc.
(62,5%). Densitatea: 59,2 loc./km2. Struc-
tura populaţiei pe naţionalităţi (la recen-
sământul din 20-31 oct. 2011): 86,5%
români, 5,0% maghiari, 4,2% rromi, 0,1%
germani ş.a. Reşed.: municipiul Bistriţa.
Oraşe: Beclean, Năsăud, Sângeorz-Băi.
Comune: 58. Sate: 232 (din care 3 aparţin
oraşului Beclean). Localit. componente ale
municipiilor şi oraşelor: 10.
Relief predominant de deal şi podiş
Bistriţa (8). (2/3 din supr. jud. B.-N.), aparţinând
Biserica cu hramul
„Intrarea în Biserică a Pod. Transilvaniei, străjuite la N şi E de
Maicii Domnului” unităţi montane ale Carpaţilor Orientali,
cu prelungiri ce ocupă restul de 1/3 din evidente de la iarnă la vară), înregistrând Bistriţa-Năsăud 121
terit. jud. Cea mai reprezentativă unitate o viteză medie de c. 3,5 m/s, intensităţi
montană de pe cuprinsul jud. B.-N. este mai mari manifestându-se pe culmile în scobar, mreană, clean, somn, lipan,
aceea a M-ţilor Rodnei, care ocupă partea montane, unde vântul suflă în rafale cu păstrăv ş.a.
de N a jud., dominând zonele înconju- viteze ce depăşesc uneori 40 m/s. Resurse naturale: păduri (193 814
rătoare prin masivitatea lor impresio- Reţeaua hidrografică, a cărei lun- ha, 2008), zăcăminte de gaze naturale
nantă şi prin câteva vârfuri impunătoare gime totală depăşeşte 3 000 km, aparţine (Enciu, Stupini, Matei, Monor, Silivaşu
(Ineu 2 279 m, Muncelu, 1 703 m ş.a.), în majoritate bazinului Someşului Mare, de Câmpie ş.a.), de cărbune (Valea
aflate în arealul său (vf. Pietrosu, care la care se adaugă şi câţiva afl. tributari Budacului, Galaţii Bistriţei), zăcăminte
constituie alt. max. a masivului, 2 303 m, ai Bistriţei Aurii (Putreda, Bâla, Lala, polimetalice (min. de plumb, zinc, cupru,
este situat pe terit. jud. Maramureş). Dornişoara) în NE şi ai Mureşului (Luţu, argint, aur) la Rodna, Parva, Valea
Celelalte masive muntoase, care înca- Lechinţa, Şesu, Pârâu de Câmpie) în S. Vinului, Valea Borcutului, Guşeţel,
drează prin prelungirile lor jud. B.-N., Someşu Mare, al cărui bazin de recepţie Izvoru Cepii, grafit (Anieş, Maieru), mică
sunt: M-ţii Ţibleş (în NV), cu vf. Ţibleş, are o supr. de 4 990 km2, străbate jud. de (Parva), marmură (Cormaia, Anieş,
de 1 839 m alt., aflat la hotarul cu jud. la NE spre SV, colectând o puzderie de Parva), caolin şi argile caolinoase (Parva),
Maramureş, M-ţii Bârgău (în NE), cu râuri, printre care: Valea Băilor, Anieş, sare (Parva), andezit (Măgura Ilvei), dacit
relief peneplenizat dominat de nume- Cormaia, Rebra, Sălăuţa, Ţibleş, Valea (Anieş, Sângeorz-Băi) etc. O bogăţie
roase măguri conice (Heniu Mare, Lungă (pe dr.), Ilva, Şieu, Meleşu ş.a. (pe aparte o reprezintă izv. cu ape minerale,
1 611 m, Păltineasa 1 227 m, Vf. Stegii stg.). mai frecvente la Sângeorz-Băi, Colibiţa,
1 069 m ş.a.) şi M-ţii Căliman (în E-SE) Vegetaţia prezintă o pronunţată Lunca Ilvei, Parva, Ilva Mare, Poiana
care îşi etalează masivitatea prin versantul etajare pe verticală datorată reliefului Ilvei, Rodna ş.a.
său de NV şi prin vârfurile Vulturu (1 501 predominant deluros şi muntos. La peste Istoric. Existenţa vieţii pe aceste
m), Poiana Tomii (1 470 m) ş.a. Unităţile 1 800 m alt. se extinde etajul alpin, do- meleaguri datează din cele mai înde-
colinare ce aparţin Pod. Transilvaniei, cu părtate timpuri, vestigii materiale din
minat de diferite ierburi şi arbuşti pitici,
structuri monoclinale, domuri şi cute Paleoliticul superior (40 000–10 000 î.Hr.)
multe dintre ele rarităţi sau endemisme
diapire, ocupă partea centrală şi de V a fiind descoperite la Mintiu şi Cepari
carpatice, ocrotite de lege şi declarate
jud., fiind reprezentate prin Muscelele (unelte din piatră şi silex). Mai frecvente
monumente ale naturii. Printre acestea
Năsăudului, Dealurile Bistriţei, Culmea sunt, însă, urmele de locuire din Neolitic
se remarcă floarea-de-colţ (Leontopodium
Şieului, partea nordică a Colinelor (milen. 5–4 î.Hr.), identificate în arealul
alpinum), narcisa (Narcissus stellaris),
Mădăraşului şi Comlodului, Dealurile localit. Bistriţa, Slătiniţa, Archiud,
smirdarul (Rhododendron kotschyi), jnea-
Lechinţei şi Jimborului, Dealurile Ciceului Năsăud, Şintereag, Coldău, Chiochiş ş.a.,
pănul ş.a. Între 1 300 şi 1 800 m alt. se
şi extremitatea estică a Culmii Breaza cu unde s-au găsit resturi ceramice, unelte
află zona pădurilor de conifere, consti-
vf. Breaza (974 m). În interiorul zonei din piatră şi silex (topoare, răzuitoare,
tuite predominant din molid (Picea abies),
colinare se individualizează c. 20 de lame, buzdugane), vetre de foc etc.
iar sub acest etaj, până la 500 m alt., sunt
depresiuni intracolinare, printre care se Elemente ale culturii materiale Wieten-
remarcă Depr. Bistriţa, Sângeorz, Dumitra, răspândite pădurile de foioase (care
berg (sec. 16–13 î.Hr.), din Epoca mijlocie
Colibiţa, Budacu ş.a. acoperă majoritatea dealurilor), alcătuite
a bronzului, au fost descoperite în
Climă temperat-continentală mo- din fag (Fagus silvatica), gorun (Quercus
aşezările de la Lechinţa, Bistriţa, Şinte-
derată, cu ierni lungi şi umede, veri petraea) şi carpen (Carpinus betulus), în
reag, Chintelnic, iar elemente de cultură
răcoroase şi anotimpuri de tranziţie alternanţă cu pajişti secundare, livezi şi
materială din prima Epocă a fierului
(primăvară şi toamnă) mult mai scurte terenuri agricole. Dealurile din partea de
(Hallstatt, 1200–450/300 î.Hr.) au fost
decât în partea de S a ţării. Valorile medii N a jud. (Muscelele Năsăudului) sunt
scoase la iveală în arealul localit. Căianu
anuale ale temp. aerului variază între acoperite cu păduri de fag, în amestec
Mic, Ciceu-Corabia, Bistriţa, Rebrişoara,
0°C, în zonele montane înalte, la peste cu carpen, brad şi molid, la fel ca şi
Stupini, Visuia ş.a. Începutul celei de-a
1 900 m alt., şi 8–8,5°C, în reg. deluroase. versanţii munţilor. doua Epoci a fierului (450 î.Hr.-sec. 1
Temp. max. absolută înregistrată pe terit. Fauna, abundentă şi variată, este d.Hr.), denumită Epoca La Tène,
jud. B.-N.a fost de 40,6°C, la Teaca (16 reprezentată în pr. prin specii de pădure, caracterizată prin dezvoltarea meşte-
aug. 1952), iar minima absolută de – de importanţă cinegetică: cerbul carpatin şugurilor şi a comerţului, precum şi prin
33,8°C, la Bistriţa (18 ian. 1953). Canti- (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus afirmarea elementului autohton dac pe
tatea de precipitaţii prezintă variaţii capreolus), mistreţul (Sus scrofa), ursul meleagurile jud. B-N. este marcată printr-
anuale, anotimpuale şi lunare în raport (Ursus arctus), râsul (Lynx lynx), jderul o serie de descoperiri de aşezări şi
cu alt. unităţilor de relief, atingând valori (Martes martes), lupul, vulpea, pisica locuinţe omeneşti cu inventare bogate la
medii anuale de 650 mm în zonele sălbatică, cocoşul de munte (Tetrao Bistriţa, Sânmihaiu de Câmpie, Archiud,
colinare şi peste 1 400 mm pe crestele urogallus), cocoşul de mesteacăn (Lyrurus Sărăţel, Ardan, Feleac, Arcalia ş.a.
munţilor, imprimând climatului un tetrix), acvila etc. În reg. montane înalte Urmele stăpânirii romane au fost
caracter de umiditate accentuată. Pe un a fost recolonizată, în ultimele decenii, identificate în apropierea graniţei de N
areal ce depăşeşte 50% din supr. jud. B.- capra neagră (Rupicapra rupicapra). În a Daciei, apărată de castrele de la Ilişua,
N. precipitaţiile însumează peste 800 mm zonele joase se întâlnesc iepuri, şoareci Orheiu Bistriţei, Livezile ş.a. Populaţia
anual. Direcţia predominantă a vân- de câmp, şobolani, hârciogi, potârnichi, daco-romană şi apoi românească din
turilor este dinspre V şi NV (cu schimbări prepeliţe etc. Domeniul apelor este bogat această zonă a continuat să vieţuiască
122 Bistriţa-Năsăud 15, sub numele de Vallis Valachalis sau şi Cehiei), a Regimentului II românesc
Ţara Năsăudului). Terit. jud. de azi a de graniţă, care cuprindea 44 de sate ro-
fără întrerupere şi după retragerea suferit mari distrugeri provocate de mâneşti de pe văile Someşului, Bârgăului
armatelor şi a administraţiei romane (în invazia tătară din 1241, cele mai mari şi Şieului. Acţiunea a fost primită cu
perioada 271-275), constituindu-se în pagube înregistrându-se în localit. nesupunere şi cu instigare la revoltă de
obşti săteşti şi în formaţiuni prestatale Bistriţa, Rodna, Beclean ş.a. Localit. către masele ţărăneşti, mulţi dintre ţărani
care vor continua să existe şi după Bistriţa, centrul de gravitaţie al zonei (printre care este amintit şi Tănase
cucerirea Transilvaniei de către regatul înconjurătoare, apare amintită docu- Todoran din Bichigiu) refuzând să
ungar, cât şi după colonizarea acestor mentar, prima oară, în 1241 şi apoi la 16 presteze jurământul de înrolare în cadrul
locuri cu populaţie germană în a doua iul. 1264, devenind oraş (civitas) în 1349; acestui regiment. Totuşi, în perioada cât
jumătate a sec. 12. Perioada în care în 1353 a obţinut dreptul de a organiza a existat Regimentul II de graniţă (des-
poporul român apare pe deplin constituit târguri anuale. Perioada de mare pros- fiinţat în 1851), grănicerii, care purtau
este ilustrată de vestigiile descoperite la peritate a oraşului Bistriţa s-a înregistrat numele de „cătanele negre”, s-au afirmat
Bistriţa, Archiud, Şintereag, Fântâniţa, în sec. 15–18 ca urmare a schimburilor ca buni şi viteji ostaşi pe câmpurile de
Şirioara ş.a., unde s-au identificat locuinţe comerciale foarte intense cu oraşele luptă ale Europei, culminând cu bătălia
de suprafaţă, ceramică autohtonă, moldoveneşti. La începutul sec. 18, în de la Arcole (15–17 nov. 1796), din N
necropole de înhumaţie, cetăţi etc. La sf. timpul Răscoalei curuţilor locuitorii de Italiei, unde mulţi dintre ei au căzut eroic
sec. 12 încep să apară primele atestări pe valea Bârgăului s-au alăturat acestora, în luptele dintre armatele comandate de
documentare ale unor localit., printre mai ales cu prilejul asediului oraşului Napoleon Bonaparte şi cele austriece
care, în 1172–1173 este menţionat satul Bistriţa (27 iun. 1704), fapt ce le-a atras conduse de feldmareşalul J. Alvinczy,
Şieu-Sfântu (cu numele Villa Igalia), iar ulterior aspre sancţiuni din partea încheiate cu victoria lui Napoleon.
în prima jumătate a sec. 13, documentele magistratului bistriţean după înfrângerea Actualul teritoriu al jud. B.-N. a fost,
vremii amintesc de existenţa districtului răscoalei. Un moment important în deseori, martorul unor însemnate mişcări
săsesc (Districtus saxonicus) cu 23 de istoria jud. B.-N. l-a constituit milita- sociale, printre care se remarcă Răscoala
aşezări, situate în apropierea localit. rizarea acestor ţinuturi prin înfiinţarea ţărănească din 1514, condusă de Gh.
Bistriţa, şi a districtului românesc numit la Năsăud în 1762, din ordinul Mariei Doja, răscoala din 1784–1785, condusă
Districtus Rodensis sau Districtus Tereza (împărăteasa Imperiului Roman de Horea, Cloşca şi Crişan, acţiunile
Valachorum (cunoscut mai târziu, în sec. de Naţiune Germană şi regină a Ungariei revoluţionare din iun. 1849, acţiunile
întreprinse pentru înfrângerea armatelor
austro-ungare şi crearea statului naţional
unitar român (1918), amplele manifestaţii
de protest împotriva Dictatului de la
Viena (din 30 aug. 1940), organizate în 8
sept. 1940 la Bistriţa etc.
Economia jud. B.-N. a cunoscut,
după 1989, modificări structurale atât
sub aspectul organizării juridice, cât şi
al formelor de proprietate. Ca urmare,
economia actuală are un profil complex,
industrial-agrar, capabilă să valorifice
întreaga gamă a resurselor naturale de
care dispune. Pr. produse industriale care
se realizează în cadrul jud. B.-N. sunt:
oţel moale şi laminate subţiri (Beclean,
Rodna), instalaţii complexe pentru ind.
metalurgică, motoare electrice, utilaje
diverse, produse electrotehnice ş.a.
(Bistriţa), armături industriale din oţel,
prefabricate din beton, cahle etc. (Bistriţa,
Beclean, Sângeorz-Băi, Măgura Ilvei),
articole din cauciuc şi mase plastice
(Năsăud), sticlărie pentru menaj
(Bistriţa), celuloză şi hârtie (Prundu
Bârgăului), mobilă (Bistriţa), cherestea
(Prundu Bârgăului, Rodna, Măgura Ilvei,
Telciu, Ilva Mică, Leşu Ilvei, Lunca Ilvei
ş.a.), ţesături (Năsăud, Bistriţa), tricotaje
(Sângeorz-Băi), covoare (Beclean), prepa-
rate din carne şi lapte, dulciuri, produse
de panificaţie (Bistriţa), semipreparate
din legume şi fructe (Năsăud, Beclean)
etc. Meşteşugurile tradiţionale sunt de câteva noduri de c.f. (Beclean, Salva, Bistriţa-Năsăud 123
reprezentate prin olărit (Susenii Bârgă- Ilva Mică) prin care trec două magistrale
ului, Josenii Bârgăului), cojocărit (Prundu feroviare importante: Bucureşti–Baia terice Sângeorz-Băi, Rodna, Ilva Mică ş.a.,
Bârgăului), confecţionarea uneltelor şi a Mare şi Cluj-Napoca–Vatra Dornei– jud. B.-N.se înscrie printre zonele ţării
obiectelor decorative cu sculpturi şi Suceava. Densitatea liniilor de c.f. este cu un potenţial turistic ridicat. Reg.
cioplituri (Telciu, Leşu, Şanţ), confec- de 59,8 km/ 1 000 km2 teritoriu. Seg- montane cu numeroase trasee marcate şi
ţionarea obiectelor de îmbrăcăminte şi a mentul de c.f. dintre Salva şi Vişeu de obiective de atracţie (întinse zone alpine
diferitelor materiale cu ajutorul răz- Jos (jud. Maramureş), în lungime de 61 dominate de vârfuri semeţe, râuri repezi,
boiului de ţesut manual etc. km, a fost construit în 1948 cu ajutorul lacurile glaciare Lala Mare, Lala Mică,
Agricultura deţine o pondere însem- brigăzilor voluntare de tineret, scurtând Tăurile Buhăescu, pasurile pitoreşti
nată în economia jud., fiind specializată drumul dintre Maramureş şi nordul Rodna, 1 271 m alt., Şetref, 817 m alt.,
în pomicultură şi creşterea animalelor. Transilvaniei. Lungimea căilor rutiere
Tihuţa 1 201 m alt. ş.a., peştera Izvoru
La sfârşitul anului 2007, din totalul supr. însumează 1 539 km, din care 384 km,
Tăuşoarelor etc.), reprezintă perimetrele
agricole a jud. B.-N. (295 758 ha), 101 906 drumuri modernizate, cu o densitate de
ha reveneau terenurilor arabile, 113 890 turistice cu cea mai mare afluenţă.
28,7 km/100 km2 teritoriu.
ha păşunilor, 70 769 ha fâneţelor, 8 789 Măreţia şi farmecul peisajului bistriţean
Învăţământ,culturăşiartă. În anul
ha livezilor şi pepinierelor pomicole, 404 sunt întregite de nenumărate rezervaţii
şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de
ha viilor şi pepinierelor viticole etc. În (Tăul Zânelor, Stâncile Tătărcii sau
învăţământ cuprindea 20 grădiniţe de
anul 2007, în structura culturilor de câmp Tătarului, poienile cu narcise din masivul
copii cu 11 860 copii înscrişi şi 680 cadre
predomina porumbul (28 316 ha), urmat Saca, de pe şesul Mogoşani şi de pe Valea
didactice, 75 de şcoli generale (învă-
de plante de nutreţ (13 447 ha), cartofi Budacului, vulcanii noroioşi de la Monor,
ţământ primar – clasele 1–4 şi gimnazial
(11 727 ha), grâu şi secară (6 297 ha), masivul de sare de la Sărăţel, zăvoaiele
– clasele 5–8) cu 29 593 elevi şi 2 574 cadre
ovăz (5 481 ha), orz şi orzoaică, legume, Borcutului etc.) şi numeroase
didactice, 23 licee cu 11 311 elevi şi 675
sfeclă de zahăr etc. Pomicultura, în cadrul profesori, o şcoală profesională cu 4 187 monumente de artă şi istorice (Cetăţile
căreia predomină merii, prunii, perii, are elevi şi 261 profesori. Activitatea Rodna, Ciceu, Anieş, castelele feudale de
condiţii optime de dezvoltare în zona culturală beneficiază de prezenţa celor la Urmeniş, Arcalia, Posmuş ş.a., castrele
Dealurilor Bistriţei, Lechinţei şi Năsău- şase case de cultură, 52 de cămine romane de la Orheiu Bistriţei, Ilişua,
dului şi în reg. Piem. Căliman, asigurând Livezile, casele memoriale din Hordou
culturale, 230 de biblioteci cu 1 819 000
o producţie ridicată de fructe (25 665 – azi com. George Coşbuc, Liviu
vol., un cinematograf, cinci muzee şi alte
tone, în anul 2007, din care 21 748 tone Rebreanu din Târlişua, bisericile din
puncte muzeale, două posturi private de
mere, 2 666 tone prune ş.a.). Pentru lemn din Sărata, Spermezeu, Sălcuţa,
televiziune locale etc. Activitatea spor-
asigurarea unor condiţii optime de Zagra, sec. 18 ş.a.) care păstrează dovezi
tivă este concentrată în cele 51 de secţii
păstrare a fructelor, la Bistriţa funcţio- concludente ale unei îndelungate
sportive în cadrul cărora se legitimează
nează un modern depozit, dotat cu existenţe. Vestitele zone de artă populară
1 408 sportivi, 76 antrenori şi 85 arbitri.
camere a căror temp. constantă favori- şi folclor de pe văile Someşului, Bârgăului,
Ocrotireasănătăţii. La sfârşitul anului
zează menţinerea fructelor în stare Şieului ş.a., cu o mare diversitate în
2007, aceasta era asigurată de activitatea
proaspătă pe o perioadă îndelungată.
celor patru spitale cu 1 643 paturi, revenind domeniul creaţiei populare, manifestată
Viticultura ocupă supr. mici, reprezen-
un pat de spital la 192 de locuitori, două prin cântece, dansuri („bărbuncul”,
tate prin podgoriile Lechinţa, Dumitra şi
dispensare, două policlinici, 104 de far- „ardeleana”, „învârtita” etc.) şi port
Viişoara. La începutul anului 2008,
macii şi puncte farmaceutice ş.a. şi a celor popular specific (printre altele, sunt
sectorul zootehnic cuprindea 66 664
406 medici (1 medic la 780 de locuitori), renumite pălăriile bărbăteşti cu pene în
capete bovine (în special din rasele
Pinzgau şi Bălţata românească), 95 566 124 de medici stomatologi (1 medic stoma- formă de evantai, cojoacele ş.a.) sunt tot
capete porcine, 244 034 capete ovine, tolog la 2 553 locuitori) şi 1 572 personal atâtea obiective de mare interes turistic.
12 190 capete caprine, 21 591 capete caba- sanitar cu studii medii. La sf. anului 2007, capacitatea totală de
line. Avicultură (967 729 capete păsări); Turismul. Prin variatele sale forme cazare turistică (2 730 locuri) era
apicultura (19 348 familii de albine). de relief, prin prezenţa monumentelor asigurată de 14 hoteluri şi moteluri, trei
Căile de comunicaţie (2008): reţeaua istorice şi de artă, prin bogăţia şi pensiuni turistice urbane, două pensiuni
feroviară, cu o lungime totală de 320 km diversitatea elementelor folclorice şi turistice rurale, patru tabere pentru copii,
(din care 183 km electrificată), dispune etnografice, prin staţiunile balneoclima- o cabană. Indicativ auto: BN.
Localităţilejud.Bistriţa-Năsăud
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
I. Municipii Localit. componente ale municipiilor
1.BISTRIŢA (1241) 1. Ghinda (1332)
2. Sărata (1292)
3. Sigmir (1332)
4. Slătiniţa (1332)
5. Unirea (1332)
6. Viişoara (1332)
124 Bistriţa-Năsăud
II. Oraşe Localit. componente ale oraşelor Sate care aparţin oraşelor
1.BECLEAN (1235) 1. Coldău (1392)
2. Figa (1305)
3. Rusu de Jos (1305)
BISTRIÞAVÂLCEANÃÕ Bistriþa(4). pictate ºi figurine din lut, antropomorfe actual. Staþiune balneoclimatericã sezo-
ºi zoomorfe. Tot aici au fost identificate nierã, de interes local, cu climat de dea-
BIVOLARI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã
urmele unei aºezãri dacice, fortificatã cu luri, sedativ-indiferent ºi cu izv. de ape
din 5 sate, situatã în lunca largã de pe
val ºi ºant, datând din sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr. minerale carbogazoase, bicarbonatate,
dr. Prutului; 4 476 loc. (1 ian. 2011): 2 274
Satul Bixad este menþionat documentar, clorurate, sodice, sulfuroase, calcice,
de sex masc. ºi 2 202 fem. Fermã de creº-
prima oarã, în 1648. Bisericile ortodoxe magneziene, indicate în tratarea bolilor
tere a bovinelor. Moarã de porumb. Presã
cu hramurile „Sfântul Gheorghe” (1834) tubului digestiv (gastrite cronice cu
de ulei comestibil. Satul Bivolari este
ºi „Sfântul Dumitru” (1936–1940), cu aciditate scãzutã, tulburãri funcþionale
atestat documentar, prima oarã, în 1801.
picturi originare; Biserică romano-cato- ale colonului), a afecþiunilor hepato-bi-
Vechiul nume: Cotul Bradului. Biserica
licã (1867); Biserică reformatã (1978). liare (dischinezie biliarã), a celor
„Sfântul Ilie” (1820), în satul Soloneþ.
Com. B. a fost înfiinþatã la 7 apr. 2004 metabolice ºi de nutriþie etc. Buvete
BIVOLU, vârf în partea de N a M-þilor prin desprinderea satului Bixad din com. pentru curã internã cu ape minerale. În
Stâniºoarei, constituind alt. max. a Malnaº, jud. Covasna. satul Bixad se aflã mănãstirea cu acelaºi
acestora (1 530 m). 2. Com. în jud. Satu Mare, alcãtuitã nume, menþionatã documentar în 1614
din 3 sate, situatã în NE Depr. Oaº, la ca schit al mănãstirii Vetiº. În tot cursul
BIVOLUMAREÕ Viiºoara(2).
poalele M-þilor Oaº, la 178 m alt.; 7 298 sec. 17 viaþa monahalã de la Bixad s-a
BIXAD1. Com. în jud. Covasna, formată loc. (1 ian. 2011): 3 743 de sex masc. ºi menþinut neîntrerupt, iar din 1695 pânã
dintr-un sat, situatã în Depr. Malnaº, pe 3 555 fem. Punct terminus de c.f. Expl. în luna mai 1701 activitatea mănãstirii a
valea superioarã a Oltului; 1 956 loc. (1 ºi prelucr. lemnului (cherestea). Expl. de fost strâns legatã de numele cãlugãrului
ian. 2011): 971 de sex masc. ºi 985 fem. lignit (în satul Trip) ºi de min. complexe grec Isaia (fost stareþ la mănãstirea
Staþie de c.f., inauguratã în 1891. Expl. (piritã, plumb, zinc, cupru, argint). Satul „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” de la
de balast, de andezit ºi de piatrã ponce. Bixad, atestat documentar, prima oarã, Muntele Athos), ucis în condiþii
Expl. ºi prelucr. lemnului. Cioplituri în în 1478, a fost amplasat, pânã în anul neelucidate în luna mai 1701. Biserica
piatrã. Izvoare cu ape minerale carboga- 1700, în zona numitã „Fãrtãi” de sub actualã, cu hramul „Sfinþii Apostoli Petru
zoase. În arealul satului Bixad au fost Piatra Bixadului, dar ca urmare a unei ºi Pavel”, a fost ziditã în anii 1769–1771
descoperite vestigiile unei aºezãri alunecãri de teren, care a distrus satul în (restauratã, repictatã ºi înzestratã cu
neolitice în care s-au gãsit vase ceramice proporþie de 60%, a fost mutat pe locul mobilier nou în perioada 1981–1989).
Picturile murale interioare au fost apãrã o supr. de c. 2 500 ha. Alt. max.: Blahniţa 127
executate în 1988–1989 de Dumitru 123 m. Culturi de cereale.
Bãnicã din Vedea. Desfiinþatã în 1948 ºi BLAJ,municipiu în jud. Alba, situat în proprietarul de atunci al domeniului Blaj,
reînfiinþatã în 1990, mănãstirea Bixad Pod. Târnavelor, la 257 m alt., la confl. a construit un palat care a servit ca sediu
pãstreazã o icoanã a Maicii Domnului Târnavei Mici cu Târnava Mare; 20 674 al reºedinþei episcopale. În 1617, localit.
mult cinstitã de cãtre credincioºi. Aici au loc. (1 ian. 2011): 10 125 de sex masc. ºi a primit dreptul de a þine târguri
loc, anual, mari pelerinaje de Sfânta 10 549 fem. Supr.: Supr.: 100,7 km2, din sãptãmânale ºi anuale. La 17/27 oct.
Maria Mare (15 august – Adormirea care 9 km2 în intravilan; densitatea: 2 297 1687, la B. s-a încheiat tratatul dintre
Maicii Domnului), Sfânta Maria Micã loc./km2. Nod feroviar ºi rutier. Pro- Imperiul Habsburgic ºi Principatul
(8 septembrie – Naºterea Maicii Dom- ducţie de mobilã, placaj, plãci fibrolem- autonom al Transilvaniei, prin care
nului), Ziua Crucii (14 septembrie) ºi la noase, de unelte pentru minã, accesorii Transilvania se obliga sã plãteascã
29 august (Tãierea Capului Sfântului pentru maºini-unelte, conf. ºi tricotaje, acestuia o sumă de 700 000 de florini, iar
Ioan Botezãtorul). Tot în satul Bixad prefabricate din beton, cãrãmidã ºi þiglã, Imperiul Habsburgic recunoºtea
existã o bisericã ortodoxã datând din produse alim. (preparate din lapte, bere, privilegiile þãrii ºi domnia ereditarã a lui
1881. Conac (sec. 18), în satul Boineºti. panificaþie etc.). Centru pomicol ºi viticol. Mihail Apafi. La 19 mai 1737, Blajul a
Muzeu cu secþii de ºtiinþele naturii, de devenit oraº, iar în aceeaºi lunã anului
BIZUªA-BÃI, staþiune balneoclimatericã
istorie ºi arheologie (f. 1851), în care se 1737, Ioan Inocenþiu Micu (Clain) s-a
permanentã, de interes local, situatã în retras la B., stabilindu-se în palatul
conservã ºi biblioteca lui Timotei Cipariu.
NV României, în raza com. Ileanda (jud. Bagdi. Tot atunci a mutat reºed.
La B. se aflã sediul Arhiepiscopiei
Sãlaj), pe dr. râului Someº, în NV Pod. Greco-Catolice ºi sediul Mitropoliei episcopiei greco-catolice de la Fãgãraº la
Transilvaniei, la 240 m alt., la 42 km NV Greco-Catolice de Alba Iulia ºi Fãgãraº. Blaj. În a doua jumãtate a sec. 18, oraºul
de municipiul Dej. Climat de coline, Istoric. Sãpãturile arheologice efectuate B. a devenit cel mai important centru de
sedativ-indiferent, influenþat de pãdurile în zona Dealului Hula au scos la ivealã culturã ºi învãþãmânt românesc din
de fag ºi stejar din împrejurimi. Temp. o necropolã din prima Epocã a fierului Transilvania prin înfiinþarea unei tipo-
medie anualã este de c. 8,5°C. Verile sunt (Hallstatt), aparþinând culturii materiale grafii (1747), a unui Seminar ºi a douã
rãcoroase (media termicã a lunii iul. este Ciumbrud (sec. 7–6 î.Hr.), în care s-au ºcoli („ªcoala latineascã” ºi „ªcoala de
de 20°C), iar iernile reci (media lunii ian. gãsit podoabe (perle din pastã caolinoasã, obºte”, inauguratã la 11 oct. 1754 – trans-
–4°C). Precipitaþii moderate (650–700 inele, aplice din foiþã de aur), obiecte din formatã în 1779 în ªcoalã normalã) º.a.
mm/anual). Numeroase izv. cu ape ceramicã, fusaiole, vârfuri de sãgeþi din În a doua jumãtate a sec. 18 ºi începutul
minerale sulfuroase, bicarbonatate, sulfa- bronz etc. Localit. apare menþionatã sec. 19, oraºul B. a fost un puternic centru
tate, sodice, calcice, magneziene, hipo- documentar, prima oarã, în 1252, cu al luptei românilor din Transilvania
tone indicate în tratarea afecþiunilor denumirea Terra sau Villa Herbordi, iar pentru emancipare naþionalã, o întreagã
hepato-biliare (dischinezie biliarã), a celor apoi, în 1313, este consemnatã cu numele pleiadã de cãrturari iluminiºti (Samuil
renale ºi ale cãilor urinare (stãri dupã Terra Blasii filii Herbordi. Se cunoaºte cã Micu, Petru Maior, Gheorghe ªincai, Ioan
infecþii urinare tratate medicamentos), a în 1252 contele Herbordi a cumpãrat Budai-Deleanu, Ioan Piuariu-Molnar º.a.)
afecþiunilor reumatismale degenerative domeniul din aceastã zonã, iar în 1313, promovând curentul cultural novator
(spondiloze, artroze, poliartroze) ºi Blasius, fiul lui Herbordi, a devenit noul cunoscut sub numele de „ªcoala
abarticulare (tendinoze, tendomioze, stãpân al acestui domeniu. Se pare cã Ardeleanã”; aceºtia, sprijiniþi de alþi
periartritã scapulohumeralã) etc. denumirea de Blaj derivã de la numele gânditori iluminiºti (Simion Bãrnuþiu,
Blasius. În 1535, ªtefan Bagdi, George Bariþiu, Timotei Cipariu,
BLAHNIÞA1.Râu pe terit. jud. Mehedinþi,
afl. stg. al Dunãrii; 55 km; supr. bazi-
nului: 543 km2. Izv. din V Piem. Bãlãciþei
ºi are un debit mediu multianual redus
(0,70 m3/sec.).
2.CâmpiaBlahniþei, câmpie înaltã
în SV Olteniei, parte componentã a
Câmpiei Române, limitatã de marele cot
al Dunãrii, în S ºi V, de râul Drincea, la
E ºi Piem. Bãlãciþei, la N, drenatã median
de râul cu acelaºi nume. Este constituitã
din terasele Dunãrii, pe supr. cãrora s-au
instalat, pe alocuri, dune de nisip cu
orientare NV-SE. Abundenþa apelor fre-
atice din cursul inf. al râului Blahniþa
face ca, uneori, sã se formeze lacuri
temporare (Jiana, Bucium, Rotunda) între
dunele de nisip. Pentru înlãturarea exce-
sului de umiditate s-a realizat sistemul
de desecare Blahniþa–Vânju Mare, care Blaj. Palatul episcopal Blaj. Catedrala greco-catolică „Sfânta Treime”
128 Blandiana de tei, realizat în stil baroc, în anii 1749– sex masc. ºi 496 fem. Staþie de c.f. Vestigii
1756, de cãtre meºterul tâmplar Aldea arheologice datând din perioada de trece-
Gheorghe Lazãr, Iacob Mureºianu º.a.) au din Târgu Mureº. În aceastã catedralã se re de la Neolitic la Epoca bronzului ºi pânã
adus, prin scrierile lor, argumente aflã mormântul lui Ioan Inocenþiu Micu în sec. 11–12 (depozit de obiecte din bronz
istorice, filologice ºi demografice privind (Clain) ºi cel al cardinalului Alexandru din Hallstattul târziu; ruinele unei aºezãri
originea latinã a limbii române ºi a Todea; biserica parohialã (a „grecilor”) romane – mansio – în care s-au gãsit
poporului român, continuitatea ºi uni- cu hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi inscripþii, urmele unui templu închinat lui
tatea etnicã a acestuia, combãtând teoriile Gavriil” (1770), cu picturi murale Mithras, ºtampile pe cãrãmizi, care
neºtiinþifice ale unor contemporani, interioare originare; edificiul vechii dovedesc prezenþa soldaþilor romani din
printre care Franz Joseph Sulzer, Iosif Academii teologice (1741–1777), construit Legiunea a XIII-a Gemina; ceramicã striatã
Carol Eder, Jernej Kopitar, Johann dupã planurile arhitectului Giovanni de tip balcano-dunãrean din sec. 9–10 etc.).
Christian Engel º.a. La B., pe Câmpia Martinelli; ansamblul monumental come- Satul Acmariu este menþionat documentar,
Libertãþii, a avut loc, la 3/15–5/17 mai morativ al „Adunãrii de la Blaj”, prima oarã, în 1276, iar satul Blandiana în
1848, Marea Adunare Naþionalã a constând dintr-un obelisc central numit 1733. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul
românilor transilvãneni (c. 40 000 de „Gloria” (ridicat în 1958) executat din Nicolae” (1768), în satul Acmariu, strãmu-
participanþi), în majoritate þãrani, care a beton, placat cu mozaic, ºi un grup tatã ulterior la schitul din Alba Iulia.
adoptat programul de revendicãri statuar alcãtuit din 32 de busturi ale unor
personalitãþi ale istoriei ºi culturii BLÃGEªTI1.Com. în jud. Bacãu, alcãtuitã
referitoare la drepturile inalienabile ale din 5 sate, situatã în Depr. Cracãu-Bistriþa,
poporului român ºi care a protestat româneºti (inaugurat în 1973), opere de
artã ale sculptorilor Ion Vlasiu, Ion la poalele Culmii Pietricica, pe râul Blãgeºti;
vehement împotriva „uniunii” forþate a 7 398 loc. (1 ian. 2011): 3 648 de sex masc.
Irimescu, Ion Jalea, Marius Butunoiu º.a.;
Transilvaniei cu Ungaria. La 15 mai 1993, ºi 3 750 fem. Biserica având hramul
statuia lui Avram Iancu, operã a
oraºul B. a fost declarat municipiu, „Cuvioasa Parascheva” (1838–1842, repa-
sculptorului George Apostu (dezvelitã
având în prezent în subordine ad-tivã 6 ratã în 1911 ºi 1933).
în 1972); busturile lui Petru Aron (autor
localit. componente (Deleni-Obârºie, 2. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din
I. Togãnel, 1985), Axente Sever (autor
Fliteºti, Izvoarele, Petrisat, Tiur, Veza) ºi 3 sate, situatã în zona de contact a Coli-
Alexandra Criºan, 1970), Gheorghe ªincai
2 sate care îi aparþin (Mãnãrade, Spãtac). nelor Fãlciului cu Depr. Elan; 1 534 loc.
(autor V. Fulicea, 1959), Iacob Mureºianu
Monumente: Palatul episcopal (1535, (1 ian. 2011): 753 de sex masc. ºi 784 fem.
(autor V. Fulicea, 1959); statuia „Lupa
renovat ºi mãrit în 1837), în stil baroc, Bisericile din lemn cu hramurile „Ador-
capitolina” (dezvelitã la 20 nov. 1993); în
care a gãzduit un timp Muzeul de istorie mirea Maicii Domnului” (1808–1810) ºi
satul Mãnãrade se aflã o bisericã având
ºi arheologie; Catedrala greco-catolicã, „Sfântul Nicolae” (1843).
hramul „Schimbarea la Faþã” (1737) ºi o
cu hramul „Sfânta Treime”, construitã în
cetate þãrãneascã (sec. 17) cu ziduri BLÃJANI1. Culme deluroasã în Subcar-
anii 1738–1745, în stil baroc, dupã
puternice, strãjuite de douã turnuri de paþii Vrancei, cu orientare N-S, cuprinsã
planurile arhitectului italian Giovanni
apãrare, în mijlocul cãreia a fost între râurile Câlnãu, la E, ºi Slãnic, la V.
Martinelli (finisatã la exterior pânã în
construitã o bisericã evanghelicã (în Alt. max.: 633 m (vf. Cãrãtnãu).
1749 ºi sfinþitã în 1756), a fost restauratã
1864); în localit. componentã Petrisac se 2. Com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din
între 1777 ºi 1779; a mai fost supusă unor
aflã o bisericã din sec. 13 (cu adãugiri – 2 sate, situatã la poalele culmii Blãjani;
ample lucrãri de restaurare ºi trans-
prelungirea navei – din sec. 15), cu 1 076 loc. (1 ian. 2011): 521 de sex masc.
formãri radicale (alungirea navei, zidirea turn-clopotniþã din 1913, iar în localit.
corului ºi a douã turnuri de faþadã, ºi 555 fem. Morãrit. Centru viticol ºi de
componentã Tiur se aflã biserica „Sfinþii vinificaþie. Pomiculturã. În satul Blãjani,
mãrirea altarului ºi a absidei Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1730).
semicirculare) în 1835–1837. Renovatã atestat documentar în 1545, se află o
amplu în 1963–1968, catedrala mai BLANDIANA,com. în jud. Alba, alcãtuitã bisericã din lemn (sec. 18).
pãstreazã în naos picturi murale din 5 sate, situatã la poalele de SE ale BLÃJEL, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din
executate între 1756 ºi 1780, în stil M-þilor Metaliferi, în culoarul larg al 3 sate, situatã în Pod. Târnavelor; 2 337
brâncovenesc, ºi un iconostas din lemn Mureºului; 1 033 loc. (1 ian. 2011): 537 de loc. (1 ian. 2011): 1 175 de sex masc. ºi
1 162 fem. Satul Blãjel este menþionat
documentar, prima oarã, în 1393.
BLÃJENI, com. în jud. Hunedoara,
alcãtuitã din 8 sate, situatã în NE Depr.
Brad, la poalele M-þilor Bihor, pe cursul
superior al Criºului Alb; 1 216 loc. (1 ian.
2011): 591 de sex masc. ºi 625 fem.
Pomiculturã. Apiculturã. Satul Blãjeni este
menþionat documentar, prima oarã, în 1439.
BLÂNDEªTI, com. în jud. Botoºani, alcã-
tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei
Superioare; 2 255 loc. (1 ian. 2011): 1 135
de sex masc. ºi 1 120 fem. Mori de grâu
Blaj.
Marea Adunare Naţională
din 3/15–5/17 mai 1848 ºi de porumb; panificaþie. Satul
ªoldãneºti este atestat documentar în ºi de mãsurile excepþionale luate de Bocşa 129
1490. În satul Blândeºti a existat biserica episcopul Gheorghe Lepeº în anul 1436.
„Sfinþii Voievozi” construită în 1790 Mulþimea rãsculatã, formatã din þãrani metalice. Expl. de lignit (din 1919).
(reparatã în 1878 ºi 1905), demolatã în români ºi maghiari, sprijinitã de mii de Creºterea bovinelor. Viticulturã. Izvoare
1959 şi reconstruită ulterior. Com. B. a locuitori ai oraºelor, de lucrãtorii de la cu ape minerale sulfuroase, feruginoase
fost înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin ocnele din Dej, Sic, Cojocna, ºi de unele (în satele Bobota ºi Zalnoc). Satul Bobota
desprinderea satelor Blândeºti, elemente ale micii nobilimi, a ridicat (în este menþionat documentar, prima oarã,
Cerchejeni ºi ªoldãneºti din com. Suliþa, luna apr. sau mai 1437), pe Dealul Bo- în 1213. Bisericile din lemn cu acelaºi
jud. Botoºani. bâlna, o tabãrã dupã model husit ºi a hram – „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi
BLEJEªTI, com. în jud. Teleorman, alcã- înfrânt (la sf. lunii iun. 1437) armata Gavriil”, în satele Derºida (1700), decla-
tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia nobililor, obþinând (6 iul. 1437), prin ratã monument istoric ºi de arhitecturã,
Gãvanu-Burdea, pe râul Glavacioc; convenþia de la Cluj-Mãnãºtur, satisfa- ºi Zalnoc (c. 1700, cu picturi de la sf. sec.
3 878 loc. (1 ian. 2011): 1 919 de sex masc. cerea unor revendicãri sociale, economice 18). În satul Bobota s-a nãscut Corneliu
ºi 1 959 fem. Expl. de petrol ºi gaze ºi politice (dreptul de liberã strãmutare, Coposu.
naturale (în satele Blejeºti, Baciu, Sericu). abolirea nonei, adicã abolirea dijmei din
BOCÂRNEAÕ Siriu(2).
Pe terit. com. B.s-a descoperit o aºezare producþiile de vin ºi grâu, micºorarea
neoliticã cu trei niveluri, aparþinând rentei feudale în bani, naturã ºi mun- BOCICOIU MARE, com. în jud.
culturii materiale Gumelniþa, în care s-au cã etc.). Categoriile privilegiate (nobilime, Maramureº, alcãtuitã din 4 sate, situatã
gãsit obiecte din silex, strãchini, cas- cler, fruntaºii secui ºi saºi) au încheiat în Depr. Maramureº, pe stg. râului Tisa,
troane, douã figurine antropomorfe º.a. (16 sept. 1437), la Cãpâlna, o înþelegere, la graniþa cu Ucraina; 4 383 loc. (1 ian.
Bisericã din lemn, cu hramul „Sfântul cunoscutã sub numele de Unio trium 2011): 2 251 de sex masc. ºi 2 132 fem.
Nicolae” (1812), ºi ºcoalã din 1835, în nationum, prin care se obligau sã se ajute Staþie de c.f. Prelucr. lemnului; fabricã
satul Sericu; conacul „Voinea” (1890), în reciproc împotriva rãsculaþilor, a turcilor de cãrãmidã. Muzeu etnografic. Satul
satul Blejeºti. ºi uneori chiar împotriva regalitãþii ma- Bocicoiu Mare este menþionat docu-
ghiare. La sf. lunii sept. 1437, ostilitãþile mentar, prima oarã, în 1364. Staþiune
BLEJOI, com. în jud. Prahova, alcãtuitã balneoclimatericã, în satul Crãciuneºti
dintre rãsculaþi ºi armata nobiliarã au
din 3 sate, situatã în Câmpia Ploieºtiului, (Õ Crãciuneºti 2). Conacul „Szaploncsay
fost reluate ºi, dupã lupta de la Apatiu
pe interfluviul dintre Teleajen ºi râul Zoltan” (1848–1849), azi ºcoalã, în satul
(încheiatã nedecis), s-a ajuns (la 6 oct.
Dâmbu, la 5 km N de Ploieºti; 8 496 loc. Tisa.
1437) la o nouã înþelegere prin care se
(1 ian. 2011): 4 118 de sex masc. ºi 4 378
anulau o parte din revendicările rãs- BOCSIG, com. în jud. Arad, alcãtuitã din
fem. Staþie de c.f. Nod rutier. Expl. de
culaþilor obþinute anterior. În nov. 1437, 3 sate, situatã la contactul Depr. Zarand
petrol. Producþie de mixturi asfaltice, de
rãscoala a reizbucnit ºi armata rãscula- cu Câmpia Criºurilor, pe Criºu Alb ºi
confecþii textile ºi de ambalaje din carton;
þilor, condusã de Anton cel Mare din Canalul Morilor; 3 609 loc. (1 ian. 2011):
panificaþie. Bisericã, construitã în anii
Buda ºi Ioan Românul din Vireag, au 1 742 de sex masc. ºi 1 867 fem. Staþie de
1983–1990.
ocupat la începutul lunii dec. oraºele c.f. Expl. ºi prelucr. lemnului (cherestea).
BLIDARUÕ Costeºti(6). Aiud ºi Cluj (probabil ºi Dej, ºi Turda), Viticulturã. Pomiculturã. Satul Bocsig
BLIDIªEL, masiv deluros în Subcarpaþii dar la 9 ian. 1438, armata nobiliarã, co- este menþionat documentar, prima oarã,
Buzãului, între râurile Buzãu, la V, ºi mandatã de Desideriu de Losoncz, cu în 1553, în perioada 1912–1930 s-a numit
Bãlãneasa, la E. Alt. max.: 821 m. ajutorul secuilor ºi al regelui Albert de Regele Carol, iar între anii 1948 şi 1964 a
Habsburg, a recucerit oraºul Cluj (centrul purtat numele Răpsig. Castel în stilul
BOATUÕ Liþa.
de rezistenþã al rãsculaþilor) ºi a reprimat Renaºterii târzii construit în 1860 de
BOBÂLNA1. Masiv deluros, bine indivi- sângeros rãscoala. Bisericã din lemn cu Aleksandru, fostul rege al Serbiei (din
dualizat, aparþinând Dealurilor Dejului hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi dinastia Karagheorghević), care a fost
(Pod. Someºan), situat în partea de N a Gavriil” (1677, cu picturi interioare din detronat în 1858 şi s-a stabilit la Bocsig.
jud. Cluj. Alt. max.: 693 m. Nod hidro- 1758), în satul Cremenea; Monumentul
grafic. ridicat în memoria participanţilor la BOCªA 1. Oraº în jud. Caraº-Severin,
2. Com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 11 răscoală. situat într-o micã depresiune din N
sate, situatã la poalele de N ale dealului M-þilor Dognecea, la 170 m alt., pe râul
BOBICEªTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã Bârzava, strãjuit de Culmea Mare, la S
omonim, pe cursul superior al râului
din 8 sate, situatã în zona de contact a (617 m alt.) ºi de Dealul Areniº (549 m
Olpret (afl. stg. al Someºului); 1 623 loc.
Câmpiei Romanaþi cu Piem. Olteþului; alt.), la N, la 24 km NV de municipiul
(1 ian. 2011): 796 de sex masc. ºi 827 fem.
3 304 loc. (1 ian. 2011): 1 671 de sex masc. Reºiþa; 17 005 loc. (1 ian. 2011): 8 402 de
Morãrit ºi panificaþie; colectarea ºi
ºi 1 633 fem. Bisericã având hramul sex masc. ºi 8 603 fem. Supr.: 121,5 km2,
prelucr. laptelui. Creºterea bovinelor.
„Sfânta Parascheva” (1818), în satul din care 9,1 km2 în intravilan; densitatea:
Pomiculturã. Bisericã din lemn (sec. 17).
Bobiceºti. 1 869 loc./km2. Staþie de c.f., inauguratã
Pânã în 21 dec. 1957, satul ºi com. Bobâlna
s-au numit Olpret. În satul Bobâlna, BOBOTA, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã la 3 sept. 1873. Nod rutier. Expl. de min.
menþionat documentar, prima oarã, în din 3 sate, situatã în zona Dealurilor de fier, de min. complexe ºi de marmurã.
1332, s-a declanºat ampla rãscoalã Crasnei, pe râul Crasna; 3 943 loc. (1 ian. Constr. de grupuri electrogene, de utilaje
þãrãneascã din Transilvania (1437–1438), 2011): 1 965 de sex masc. ºi 1 978 fem. pentru construcţii, de utilaje metalurgice,
provocatã de înãsprirea asupririi feudale Prelucr. lemnului ºi a laptelui; confecþii miniere ºi agricole ºi piese auto. Prelucr.
130 Bocu 1933–1938, în cadrul ansamblului mona- neolitice cu mai multe niveluri de locuire,
hal a fost construitã o clãdire cu etaj aparþinând culturii materiale Cucuteni
lemnului (cherestea); produse alim. destinatã atelierelor de þesut covoare. Prin (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au gãsit
(preparate din carne ºi lapte, panificaþie Decretul 410 din 28 oct. 1959, atelierele obiecte din piatrã ºlefuitã ºi silex,
etc.). Biblioteca orăşenească. Istoric. de þesut au trecut în proprietatea statului, ustensile din os ºi mai ales figurine
Sãpãturile arheologice întreprinse la sf. iar mănãstirea desfiinþatã (reînfiinþatã la feminine din lut, cu tors plat, ºi vase cera-
sec. 19, în arealul Dealului Colþan, au 1 iul. 1990); posedã o importantã ºi valo- mice, remarcabile prin bogãþia ºi varie-
scos la ivealã urme de culturã materialã roasã colecþie de cãrþi bisericeºti vechi tatea modelelor pictate. Caracteristic
din perioada de tranziþie de la Neolitic (Adunarea cazaniilor, 1793, Viena; Dogmele pentru plastica descoperitã aici este vasul
la Epoca bronzului (2500–1800 î.Hr.), credinþei, 1816, Neamþ; Pidalionul, 1844, ajurat, numit de arheologi „Hora de la
aparþinând culturii materiale Coþofeni; Neamþ; Explicarea Psalmilor, 1853, Frumuºica”, la care pãrþile pline au
în perimetrul Dealului (Culmea) Mare a Bucureºti º.a.); clãdirea Primãriei (sec. 19). silueta unui corp uman vãzut din spate,
fost identificat un cimitir de incineraþie 2. Com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din 4 oferind întregului ansamblu înfãþiºarea
hallstattian, iar pe terit. fostei com. Bocºa sate, situatã în zona de contact a Dealu- unui grup dansând în horã. În satul
Românã a fost descoperit un tezaur rilor Crasnei cu Dealurile Codrului, pe Oºlobeni existã mănãstirea Dumbravele
datând din perioada stãpânirii romane râul Sãlaj; 3 531 loc. (1 ian. 2011): 1 743 (de cãlugãri) cu biserica având dublu
în Dacia (106–271/275), alcãtuit din 119 de sex masc. ºi 1 788 fem. Haltã de c.f. hram – „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”
monede romane imperiale. Identificarea Prelucr. marmurei. Viticulturã; api- ºi „Naºterea Maicii Domnului”, ctitorie
unor cãrãmizi ºtampilate în aceastã zonã culturã. În satul Bocºa, menþionat docu- cãlugãreascã din anul 1712, construitã în
atestã prezenþa unitãþilor armatei romane mentar, prima oarã, în 1349, se aflã casa mijlocul unei pãduri de stejari. Corpul
natalã a lui Simion Bãrnuþiu (1808–1864), de chilii ºi clopotniþa au fost construite
aparþinând Legiunii a IV-a Flavia Felix.
gânditor, om politic ºi revoluþionar, în anul 1900 pe locul celor vechi. În
Perimetrul actualului oraº a rezultat din
vicepreºedinte al Adunãrii de la Blaj din perioada comunistã a funcþionat ca
unirea, în 1960, a douã localit. rurale –
3/15–5/17 mai 1848, în care existã bisericã de mir, iar mănãstirea a fost reîn-
Bocºa Montanã (sau Bocºa Vasiovei,
amenajat un muzeu memorial. fiinþatã în 1991. În 1993, un incendiu,
menþionatã documentar, prima oarã, în
cauzat de un scurt-circuit, a mistuit
1333 şi apoi în 1437 ºi în 1534, cu numele BOCU, masiv deluros în Subcarpaþii
biserica pânã la temelie, salvându-se doar
Castrum Bokcha) ºi Bocºa Românã (atestatã Buzãului, între râurile Sãrãþel, la V, ºi
icoanele. Reconstruitã în anii 1994–1998,
documentar în 1717, cu numele Vallach Slãnic, la E. Alt. max.: 809 m.
iar picturile murale interioare executate
Bogschan) – localităţi contopite sub de-
BOD, com. în jud. Braºov, alcãtuitã din în perioada 1998–2002 de un colectiv
numirea de Bocºa care, la 1 ian. 1961, a
2 sate, situatã în Depr. Braºov, pe râul condus de Ciprian Istrate. În satul
fost declarată oraº. Stãpânitã de turci
Ghimbãºel, în zona de confl. a acestuia Bodeºtii de Jos se aflã biserica având
(1607–1717) ºi de Imperiul Habsburgic
cu Oltul; 4 650 loc. (1 ian. 2011): 2 287 de hramul „Sfinþii Voievozi” (mijlocul sec.
(1718–1918). În 1719, pe terit. fostei com.
sex masc. ºi 2 363 fem. Staþie de c.f. Nod 17, cu pridvor adãugat în 1795), iar în
Bocºa Montanã (sau Bocºa Vasiovei) a rutier. Producţie de zahãr (din 1889); pro- satul Corni, biserica din lemn cu hramul
fost construit primul furnal de topit min. duse de panificaþie. Culturi de cereale, „Sfântul Ioan Boguslavul” (1740).
de fier, iar în 1722, al doilea furnal ºi o sfeclã de zahãr, cartofi, lucernã, legume
turnãtorie, dupã aceastã datã fiind aduºi º.a. Staþie de radio-emisie, instalatã în
coloniºti germani pentru dezvoltarea 1935. Staþie meteorologicã. Aici s-a înre-
mineritului ºi a metalurgiei fierului. gistrat, la 25 ian. 1942, minima absolutã
Monumente: cetatea Cuieºti (sec. 14), de temp. din România (– 38,5°C). În satul
cuceritã de cãtre turci în 1551, renovatã Bod, menþionat documentar, prima oarã,
în 1595 de localnici ºi apoi distrusã de în 1211, se aflã o bisericã evanghelicã
turci în 1658 (azi în ruinã); bisericile fortificatã (sec. 16) ºi o bisericã ortodoxã
ortodoxe cu hramurile „Sfântul Nicolae” având hramul „Sfântul Nicolae” (1776).
(1795, pictatã în 1810 ºi restauratã în Pãdure de stejari (Quercus robur) ocrotiþi.
1938), „Buna Vestire” (1755), „Naşterea Cetatea Bod s-a prãbuºit la cutremurul
Maicii Domnului” (1803), „Sfinþii din 14 oct. 1802, pãstrându-se în prezent
Apostoli Petru ºi Pavel” (1808), un fragment din zidul acesteia.
„Pogorârea Duhului Sfânt” (1796, cu
picturi din 1845); bisericile romano-cato- BODĂIEŞTIÕ Petricani.
lice cu hramurile „Imaculata Con- BODEªTI1.Õ Buhuºi.
cepţiune” (1723, reconstruită în 1840), în 2. Com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din
stil baroc, „Sfântul Arhanghel Mihail” 4 sate, situatã în Subcarpaþii Neamþului,
(1929) şi „Sfântul Ioan Nepomuk” (1815); pe râul Cracãu; 5 162 loc. (1 ian. 2011):
mănãstirea „Vasiova” (de maici) cu 2 504 de sex masc. ºi 2 658 fem. Prelucr.
biserica având hramul „Sfântul Ilie”, lemnului; confecþii textile. Centru de
construitã în stil bizantin, în trei luni (15 cojocãrit. Pomiculturã; apiculturã. În
mai-aug. 1905), prin strãdania cãlugãrului arealul com. B. au fost descoperite (1939–
Macarie Guºcã ºi sfinþitã abia în 1907. În 1942) vestigiile unei importante aºezãri Bodeşti (2). Vasul ajurat „Hora de la Frumuşica”
BODOC1.Munþii~, masiv muntos în S a fierului ºi o aºezare feudalã din sec. Bogdan Vodă 131
Carpaþilor Orientali, în grupa munþilor 12–14. Vechiul nume: Bogata de Mureº.
vulcanici, limitat de Depr. Ciuc ºi M-þii BOGAÞI, com. în jud. Argeº, alcãtuitã BOGDAND, com. în jud. Satu Mare,
Ciuc, la N, M-þii Nemira, la NE, Depr. din 8 sate, situatã în zona de contact a alcãtuitã din 4 sate, situatã în S Dealurilor
Târgu Secuiesc, la E, Râu Negru, la S, Câmpiei Piteºtiului cu Piem. Cândeºti, Codrului, pe interfluviul Cerna–Maia;
valea Oltului, la V ºi M-þii Harghita, la pe râul Budiºteanca; 4 519 loc. (1 ian. 2 834 loc. (1 ian. 2011): 1 389 de sex masc.
NV. Are o culme centralã, orientatã N-S, 2011): 2 258 de sex masc. ºi 2 261 fem. ºi 1 445 fem. Vestigii din Epoca bronzului
din care se detaºeazã câteva vârfuri Expl. de petrol (în satele Bogaþi ºi (vase ceramice decorate cu motive
(Bodoc, 1 193 m, Vârful Pãdurii, 1 213 m, Glâmbocel). Expl. ºi prelucr. a lemnului. ornamentale) descoperite 1981 în punctul
Cãrpiniº º.a.) legate prin înºeuãri. Alcã- „Togul Popii”. În satul Bogdand, menþio-
Pomiculturã; apiculturã; viticulturã.
tuit din fliº cu intruziuni vulcanice. Alt. nat documentar, prima oarã, în 1383,
max.: 1 241 m (vf. Cãrpiniº). Nod hidro- BOGAZCHIOIÕ Cernavodã.
existã o bisericã din piatrã, consemnată
grafic. Acoperit cu pãduri de fag. Expl. BOGÂLTIN,Mănãstirea~Õ Cornereva. documentar în 1470, cu adãugiri din sec.
de andezit (Bixad, Micfalãu). La poale 18 ºi turn ridicat în 1863, azi aparþinând
BOGDA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã din
apar numeroase izv. cu ape minerale cultului reformat-calvin. În satul Corund,
6 sate, situatã în V Pod. Lipovei, la 200
(Bãile Tuºnad, Malnaº, Turia, Bodoc etc.). atestat documentar, prima oarã, în 1423,
m alt., în zona de izv. a râului Bega
2. Com. în jud. Covasna, alcãtuitã din se aflã biserica din lemn cu hramul
Veche, la 50 km NE de Timiºoara; 417
3 sate, situatã în N Depr. Sfântu „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
loc. (1 ian. 2011): 205 de sex masc. ºi 212
Gheorghe, la poalele M-þilor Bodoc ºi (1723), cu decor sculptat la portal ºi
fem. Staþiune balneoclimatericã de interes
Baraolt, la 549 m alt., pe râul Olt, la 15 stâlpii pridvorului ºi cu picturi pe pereþii
local, cu izv. de ape minerale carboga-
km N de municipiul Sfântu Gheorghe; 2 interiori executate în 1798.
435 loc. (1 ian. 2011): 1 268 de sex masc. zoase, feruginoase, iodurate, oligomi-
ºi 1 167 fem. Staþie de c.f. Expl. de argilã. nerale (mineralizare totalã 717,7 g/litru), BOGDAN VODÃ, com. în jud. Mara-
Producţie de cãrãmidã ºi þiglã. Staþie de indicate pentru tratarea afecþiunilor mureº, alcãtuitã din 2 sate, situatã în
îmbuteliere a apelor minerale. Creºterea reumatismale, ginecologice, ale rinichilor Depr. Maramureº, pe râul Iza, în zona
ovinelor. Satul Bodoc este atestat docu- ºi cãilor urinare etc. Buvete pentru curã de confl. cu pâraiele Ieud ºi Valea Satului;
mentar, prima oarã, în 1332, iar satul cu apã mineralã. Aici se organizeazã 3 143 loc. (1 ian. 2011): 1 605 de sex masc.
Zãlan în 1319. Staþiune balneoclimatericã tabere de varã pentru vacanþa elevilor. ºi 1 538 fem. Constr. de piese auto;
Satul Bogda este menþionat documentar, producþie de covoare persane. Satul
de interes local, cu funcþionare perma-
prima oarã, în 1436. Stãpânit de turci Bogdan Vodã, numit pânã la 17 febr.
nentã, cu izv. de ape minerale carbo-
(1607–1717) ºi de Imperiul Habsburgic 1968 Cuhea şi menþionat documentar,
gazoase, bicarbonatate, sodice, calcice,
(1718–1918). În perioada 1720–1771 a fost prima oarã, în 1352, se pare cã a fost
magneziene, clorurate, folosite atât ca
colonizat cu germani. Satul Charlottenburg, reºed. voievodului Bogdan I (primul
ape de masã, cât ºi pentru tratarea
întemeiat în anii 1770–1771, o datã cu cel domn de sine stãtãtor al Moldovei, 1359–
afecþiunilor tubului digestiv (dispepsie
de-al doilea val de colonizare cu germani, 1365). Acest fapt este atestat de desco-
gastro-intestinalã, gastrite cu aciditate
este singurul sat din Banat, ºi chiar din perirea (1964–1965), pe un promontoriu
redusã), a celor hepato-biliare (dischi-
România, desfãºurat sub formã de cerc, care străjuieşte Valea Izei, a urmelor unei
nezie biliarã, colecistitã, litiazã biliarã) ºi
fapt pentru care a fost declarat temelii din piatrã a unei locuinþe (12 x 9
renale (curã pentru diurezã dupã infecþii
monument istoric. m) incendiate, care se pare cã a aparþinut
urinare). În perimetrul satului Olteni au
voievodului Bogdan I, în care s-au gãsit
fost descoperite (1959) vestigiile unei BOGDANA1.Com. în jud. Teleorman,
balamale, cuie din fier, vârfuri de sãgeþi,
aºezãri neolitice, ale unei aºezãri dacice, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia
ceramicã, pinteni de cavaleri, lãnci din
datând din a doua Epocã a fierului, ale Boian; 2 533 loc. (1 ian. 2011): 1 281 de
fier º.a. Aceastã presupusã reºed.
unui castru roman din piatrã (80 x 120 sex masc. ºi 1 252 fem. Culturi de cereale.
voievodalã era înconjuratã de pavaj ºi de
m) din sec. 2–3 ºi ale unei aºezãri civile În satul Bogdana se află o biserică din
o palisadã. Tot aici, au fost descoperite
romane (sec. 2–3). Bisericã fortificatã (sec. anul 1883, iar în satul Broşteanca există
fundaþiile unei biserici din piatrã (23 x
15), cu portal în stil gotic; Castelul biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1846).
„Mikó” (1827), în satul Olteni. 2. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din
BODROGÕ Zădăreni. 9 sate, situatã în Colinele Tutovei, pe râul
Bogdana; 1 778 loc. (1 ian. 2011): 887 de
BODRUKÕ Zădăreni. sex masc. ºi 891 fem. Viticulturã. Satul
BOGATA, com. în jud. Mureº, alcãtuitã Bogdana este atestat documentar la 20
din 2 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe oct. 1468. Bisericã având hramul
râul Mureº; 2 020 loc. (1 ian. 2011): 1 002 „Schimbarea la Faþã” ( sec. 19), în satul
de sex masc. ºi 1 018 fem. Haltã de c.f. Gãvanu. Com. B. are în componenţă
Expl. de gaze naturale. Pe terit. satului satul Plopeni care s-a depopulat la sf.
Bogata, menþionat documentar, prima sec. 20 şi începutul sec. 21 existând din
oarã, în 1295, au fost descoperite vestigii punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori.
din Epoca bronzului (ceramicã de tip 3. Mănãstirea ~ Õ Ştefan cel Mare
Wietenberg, cu decor bogat în spirale (2).
meandrate, roþi de teracotã etc.), din cea 4.Mănãstirea~Õ Rãdãuþi(2). Bogdan Vodă. Biserica „Sântul Nicolae”
132 Bogdăneşti La 20 iul. 1994, pe locul fostei vetre satelor Boghicea, Cãuºeni, Nistria ºi
monahale s-a pus piatra de temelie a noii Slobozia din com. Bira, jud. Neamþ.
11,50 m) datând din prima jumãtate a mănãstiri din Bogdãneºti prin strãdania BOGHIª, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din
sec. 14. În satul Bogdan Vodã se aflã o preotului Gheorghe Loghinoaia, cu 2 sate, situatã în zona Dealurilor Crasnei,
bisericã cu hramul „Sfântul Nicolae”, contribuþia creºtinilor din comunã, iar la pe râurile Barcãu ºi Valea Mare ºi pe
construitã din bârne de brad, în anii 7 mai 2006 s-a sfinþit biserica mănãstirii
pârâul Iaz; 1 967 loc. (1 ian. 2011): 979 de
1718–1722, pe locul alteia incendiatã de al cãrui hram este „Sfântul Ilie Tesvitea-
sex masc. ºi 988 fem. Prelucr. lemnului.
tãtari în 1717; este una dintre cele mai nul”. Prin efortul cãlugãrilor ºi al credin-
Staþiune balneoclimatericã sezonierã, de
valoroase biserici de acest fel din þarã, cioºilor din Bogdãneºti s-au mai construit
interes local (în satul Boghiº), cu izvoare
declaratã monument istoric în anul 2000. clãdirile anexe, aghiasmarul, clopotniþa,
de ape minerale sulfuroase, bicarbonate,
Biserica pãstreazã picturi interioare din un aºezãmânt creºtin filantropic pentru
sodice, hipotone, termale (43°C), indicate
1754, un candelabru din lemn sculptat bãtrâni, cu o capacitate de 70 de per-
în tratarea afecþiunilor ginecologice ºi ale
(1722), un clopot din 1801 ºi câteva cãrþi soane, inaugurat în 1995, ºi s-a sfinþit, în
aparatului locomotor. Stabiliment balnear
vechi însemnate (Octoih, 1750, Evanghelia, anul 2001, statuia voievodului Bogdan I.
ºi bazin cu apã mineralã în aer liber.
1760, Triod, 1771). Tot aici existã o casã 3. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din
Bisericã reformatã (1792); castelul „Bánffi”
din lemn din 1780, care a aparþinut lui 9 sate, situatã în zona Colinelor Tutovei,
(1720), cu parc. Com. B. a fost înfiinþatã la
Vasile Deac, ºi Grupul statuar „Bogdan pe râul Bogdãneºti; 3 410 loc. (1 ian.
13 iun. 2005 prin desprinderea satelor
Voievod”, operã din anul 2007 a sculpto- 2011): 1 719 de sex masc. ºi 1 691 fem.
Boghiº ºi Bozieº din com. Nuºfalãu, jud.
rului Ioan Marchiº. Anual, în satul Satul Unþeºti este atestat documentar în
Sãlaj.
Bogdan Vodã are loc, la mijlocul lunii 1499, iar satele Bogdãneºti ºi Vlãdeºti, în
mai, o manifestare popularã ciobãneascã, 1528. Bisericile din lemn cu hramurile BOHOLTÕ ªoimuº.
asemãnãtoare cu cea a „Sâmbrei oilor”, „Sfântul Nicolae” (1792), „Sfinþii Voie- BOIAN1. Câmpie în S României, parte
numitã local „Ruptul sterpelor”. vozi” (1794) ºi „Sfântul Nicolae” (1801, componentã a Câmpiei Române, cuprin-
refãcutã în 1851), în satele Orgoieºti, Vlã- sã între Platforma Cotmeana, la N, râul
BOGDÃNEªTI 1. Com. în jud. Bacãu,
deºti ºi Bogdãneºti. Vedea, la E, fl. Dunãrea, la S, ºi râul Olt,
alcãtuitã din 2 sate, situatã în SV Depr.
Caºin, pe râul Oituz; 2 739 loc. (1 ian. 2011): BOGDÃNIÞA, com. în jud. Vaslui, alcã- la V, drenatã median, de la NV la SE, de
1 373 de sex masc. ºi 1 366 fem. Centru tuitã din 7 sate, situatã în arealul râul Cãlmãþui. Este formatã din câmpuri
pomicol (meri, peri, pruni). Sãpãturile Colinelor Tutovei, pe interfluviul dintre interfluviale largi (7–18 km lãþime), slab
arheologice au scos la ivealã o aºezare din râurile Bogdana ºi Horoaia; 1 599 loc. fragmentate, cu o uºoarã înclinare spre
Epoca bronzului, constituitã din bordeie (1 ian. 2011): 840 de sex masc. ºi 719 fem. SE, acoperite cu depozite groase de loess
cu podine din lut ºi vetre din pietre, cu Morãrit. Abator. Creºterea animalelor. (20–30 m), afectate de depresiuni de
ceramicã bogatã (cãni cu o toartã, ceºti, Satul Tunseºti este menþionat docu- tasare (crovuri sau gãvane), unele de
amfore, castroane, borcane etc.). În satul mentar, prima oarã, în 1453, iar Rãdãeºti, dimensiuni foarte mari (200 ha; ad.: 4–5
Bogdãneºti, atestat documentar la 1 sept. în 1617. Bisericile din lemn cu hramurile m). Partea de S a Câmpiei B. este
1584, se aflã biserica „Naºterea Sfântului „Sfinþii Trei Ierarhi” (1794) ºi „Sfântul constituitã din terasele ºi lunca Dunãrii,
Ioan Botezãtorul” (1776–1778, cu adãugiri Nicolae” (1833), declarate monumente având alt. mai mici (20–60 m). Alt. max.:
din 1929), consolidatã în anii 1986–1987 istorice, în satele Cepeºti ºi Cârþibaºi; în 171 m. Culturi de cereale, plante tehnice,
(dupã stricãciunile provocate de satul Bogdãniþa se aflã biserica „Sfântul legume ş.a. pe soluri cernoziomice, fertile
cutremurul din 4 mart. 1977) ºi pictatã în Nicolae” (1847) a fostului schit Fundul în condiþii de umiditate normalã.
frescã în perioada 1993–1995. Bogdãniþei. 2. Lac situat în lunca Dunãrii, în SE
2. Com. în jud. Suceava, formată BOGESCHDORFÕ Băgaciu. Câmpiei Române, pe terit. jud. Cãlãraºi.
dintr-un sat, situatã în N Subcarpaþilor Supr.: 230 ha. Importanþã piscicolã.
Neamþului, pe râul Râºca; 3 982 loc. BOGHEªTI, com. în jud. Vrancea, alcã- 3. Culturã materialã din Neoliticul
(1 ian. 2011): 2 039 de sex masc. ºi 1 943 tuitã din 9 sate, situatã în SV Colinelor mijlociu (milen. 5–4 î.Hr.), descoperitã
fem. Bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii Tutovei, pe stg. râului Zeletin; 1 703 loc. pe o înălţime numită Grădiştea Ulmilor
Voievozi” (1779, refãcutã în 1805, cu (1 ian. 2011): 863 de sex masc. ºi 840 fem. de pe terit. satul Vãrãºti, com. Dorobanþu,
pridvor adãugat în 1879). În satul Satele Pleºeºti ºi Prisecani sunt menþio- jud. Cãlãraºi, caracterizatã prin patru faze
Bogdãneºti se aflã mănãstirea cu acelaºi nate documentar, prima oarã, în 1491, de dezvoltare, în cadrul cãrora s-au
nume (de cãlugãri). Începutul vieþii Plãcinţeni în 1495, iar Iugani în 1569. identificat locuinþe, obiecte din silex ºi
monahale la Bogdãneºti dateazã din anul Biserica din lemn cu hramul „Sfântul piatrã ºlefuitã, ceramicã bogat decoratã
1363, când voievodul Bogdan I a ctitorit Ioan Botezãtorul” (sec. 17, reparatã în prin excizie, cu motive spiralate-mean-
o bisericã din lemn pentru a servi ca loc sec. 20), în satul Chiþcani. Stejar multise- drice, plasticã din lut sau os (figurine
de rugãciune a cãlugãrilor schitului cular (sec. 15), declarat monument al zoomorfe ºi antropomorfe), obiecte de
Bogdãneºti. Schitul a fost distrus din naturii, în satul Bogheºtii de Sus. podoabã (mãrgele din marmurã, coliere
temelii de tãtari în anul 1510. În sec. BOGHICEA, com. în jud. Neamþ, din cochilii de scoici etc.). Aceste
16–18 au fost câteva încercãri de revigo- alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul caracteristici, tipice Neoliticului mijlociu,
rare a vieþii monastice, dar de scurtã larg al Vãii Siretului; 2 630 loc. (1 ian. au dat numele culturii B. a cãrei arie de
duratã (în anii 1528–1574 a funcþionat un 2011): 1 337 de sex masc. ºi 1 293 fem. rãspândire maximã a cuprins Muntenia,
schit de cãlugãri, iar în perioada Prelucr. lemnului. Com. B. a fost înfiin- SE Transilvaniei, Moldova de S,
1620–1740 a existat un schit de maici). þatã la 12 iul. 2005 prin desprinderea Dobrogea ºi NE Bulgariei.
BOIANU MARE, com. în jud. Bihor, desprinderea satelor Boiþa, Lazaret, Bolintin-Vale 133
alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona Lotrioara ºi Paltin din subordinea ad-tivã
Dealurilor Viiºoarei, în apropierea izv. a oraºului Tãlmaciu. socialistul francez Charles Fourier.
râului Inot; 1 376 loc. (1 ian. 2011): 716 BOIU, Izbucul ~ Õ Peştera Câmpe- Oraºul B.-S. are în subordine ad-tivã
de sex masc. ºi 660 fem. Satul Boianu nească. localit. componentã Seciu. În oraº se aflã
Mare este menþionat documentar, prima ruinele bisericii „Sfinþii Arhangheli
oarã, în 1358. Bisericã din lemn cu BOIU MARE, com. în jud. Maramureº,
Mihail ºi Gavriil” (1812) ºi monumentul
hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona
Dealurilor Boiului (Pod. Someºan); 1 204 lui Teodor Diamant, operã din 1977 a
Gavriil” (1686, cu adãugiri din sec. 19 ºi sculptorilor E. Tudorache ºi ªt. Macovei.
picturi din sec. 18), în satul Boianu Mare, loc. (1 ian. 2011): 593 de sex masc. ºi 611
fem. Expl. de bentonit. Prelucr. lemnului În localit. componentã Seciu existã bise-
declaratã monument istoric. rica având hramul „Sfânta Treime”
ºi a laptelui. Creºterea bovinelor ºi ovi-
BOIªOARA, com. în jud. Vâlcea, alcã- nelor. Satul Boiu Mare este menþionat (sec. 18).
tuitã din 3 sate, situatã în NE Depr. documentar, prima oarã, în 1405. Bisericã BOLDU, com. în jud. Buzãu, formată
Loviºtea, la poalele de SV ale M-þilor din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” dintr-un sat, situatã în Câmpia Râmni-
Fãgãraº; 1 343 loc. (1 ian. 2011): 659 de (1757), în satul Frâncenii Boiului. cului; 2 393 loc. (1 ian. 2011): 1 135 de sex
sex masc. ºi 684 fem. Expl. lemnului. masc. ºi 1 258 fem. Expl. de gaze naturale.
BOJIPETRUÕ Săveni(2).
Pomiculturã. Culturi de cartofi. Creºterea Confecþii textile. Viticulturã. Satul Boldu
animalelor. Bisericã având dublu hram BOKCHAÕ Bocºa(1). este atestat documentar în 1830.
– „Buna Vestire” ºi „Cuvioasa BOLBOªI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã
Parascheva” (ante 1816), în satul BOLDUR, com. în jud. Timiº, alcãtuitã
din 7 sate, situatã în Dealurile Jiului, pe din 4 sate, situatã în Câmpia Lugojului;
Bumbueºti. râul Jilþu; 3 302 loc. (1 ian. 2011): 1 736
2 292 loc. (1 ian. 2011): 1 090 de sex masc.
BOIÞA, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din de sex masc. ºi 1 566 fem. Bisericã din
ºi 1 202 fem. Satul Boldur este menþionat
4 sate, situatã în SE Depr. Sibiu, la poalele lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe”
documentar, prima oarã, în 1290, iar apoi
NE ale M-þilor Lotrului, în zona pasului (1755– 1757, refãcutã în 1818), în satul
în 1368 cu numele Bondor. Biserica
Turnu Roºu, unde începe pitorescul Bãlãceºti.
„Naºterea Maicii Domnului” (1865–
defileu al Oltului din Carpaþii Meridio- BOLDEªTI-GRADIªTEA, com. în jud. 1868), în satul Boldur.
nali, la 23 km SE de municipiul Sibiu; Prahova, alcãtuitã din 2 sate, situatã în
1 747 loc. (1 ian. 2011): 874 de sex masc. BOLINTIN-DEAL, com. în jud. Giurgiu,
Câmpia Sãratei, la confl. râului Râiosu
ºi 873 fem. Expl. ºi prelucrarea lemnului. alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
cu Bãlana; 1 927 loc. (1 ian. 2011): 909 de
Expl. de piatrã (cariera Cãpreþ). Muzeu Vlãsiei, la 20 km V de Bucureºti; 6 231
sex masc. ºi 1 018 fem. Expl. de petrol.
etnografic (în satul Boiþa). Douã spitale loc. (1 ian. 2011): 3 003 de sex masc. ºi
Reºed. com. este satul Boldeºti.
pentru bolnavii cu afecþiuni psihice. În 3 228 fem. Nod rutier. Expl. de petrol ºi
BOLDEªTI-SCÃENI, oraº în jud. gaze naturale. Prefabricate din beton;
arealul satului Boiþa, atestat documentar
Prahova, situat la poalele de SV ale tâmplãrie în lemn; balastierã. În apr. 1991
în 1453, în punctul numit Rude, au fost Dealului Seciu, pe Valea Teleajenului, la
descoperite (1957–1958) urmele unui un tânãr român a fost ucis de un þigan,
ieºirea acestuia din Subcarpaþii Prahovei, fapt ce a determinat un conflict interetnic
castru roman de dimensiuni mici (41 x la 250–300 m alt., la 14 km N de Ploieºti;
47 m) cu dublu zid de incintã, cunoscut urmat de incendierea a 18 case ale
11 388 loc. (1 ian. 2011): 5 631 de sex þiganilor. Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian.
sub numele de Caput Stenarum, datând masc. ºi 5 757 fem. Supr.: 35 km2, din
din sec. 2, precum ºi vestigiile unei aºe- 1981 com. B.-D. a fãcut parte din jud.
care 7,5 km2 în intravilan; densitatea: Ilfov. În satul Bolintin-Deal se aflã bise-
zãri civile în care s-au gãsit ruinele unor 1 518 loc./km2. Staþie de c.f. Expl. de
clãdiri din cãrãmidã. Aceastã strãveche ricile cu hramurile „Sfântul Gheorghe”
petrol ºi gaze naturale. Producţie de (1886) ºi „Sfântul Nicolae” (sf. sec. 19) ºi
aºezare se aflã situatã pe anticul drum geamuri, de sticlãrie, de ambalaje din
roman ce ducea spre Apulum ºi la capã- conacele „Hubert” ºi „Bãleanu” – am-
mase plastice ºi de mucava. Centru bele construite la începutul sec. 20.
tul de N al liniei romane de fortificaþii viticol ºi pomicol. Istoric. Oraºul s-a
cunoscutã ca Limes Alutanus. Biserica format prin contopirea (17 febr. 1968) BOLINTIN-VALE, oraº în jud. Giurgiu,
„Adormirea Maicii Domnului” (1812– satelor Boldeºti (atestat documentar în situat în Câmpia Vlãsiei, pe stg. Vãii
1822, cu zid de incintã), în satul Boiþa. 1503, 1600 ºi 1778) ºi Scãeni (Scãieni, Argeºului, la 25 km V de Bucureºti;
Tot în satul Boiþa, în zona de intrare în Scãiani sau Scãuiani, menþionat docu- 12 590 loc. (1 ian. 2011): 6 216 de sex
defileul Oltului prin trecãtoarea Turnu mentar în 1543 ºi 1581). Cramã. La masc. ºi 6 374 fem. Supr.: 40,4 km2, din
Roºu, pe malul drept al Oltului, se aflã Scãeni, între 10 mart. 1835 ºi 30 sept. 1836, care 9,2 km2 în intravilan; densitatea:
castelul Turnu Roºu (sec. 19) ºi ruinele a funcþionat un falanster (organizaþie so- 1 368 loc./km2. Expl. de balast. Producţie
unui turn de pazã (Turnu Roºu sau Turnu cial-economicã primarã, formatã din c. 2 de tricotaje, de confecþii metalice, de
Spart) datând din sec. 13–14, turn care, 000 de persoane, care urma sã prelucr. a lemnului, alim. (preparate din
în secolele trecute, avea menirea sã funcþioneze ca asociaþie de producþie ºi lapte ºi carne, panificaþie) şi de produse
vegheze asupra drumului de legãturã consum bazatã, îndeosebi, pe îndelet- pentru uz gospodãresc. Tãbãcãrie. Com-
dintre Sibiu ºi Râmnicu Vâlcea. Acest niciri agricole), înfiinþat de Teodor plex de industrializare a legumelor ºi
turn fãcea parte dintr-un vast sistem Diamant (socialist-utopic), cu ajutorul fructelor. Reparaþii auto. Moarã (1920).
defensiv, organizat de oraºul Sibiu. Com. boierului Emanoil Bãlãceanu, dupã Istoric.Prima menþiune documentarã a
B. a fost înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin modelul falansterului preconizat de localit. dateazã din perioada 1426–1450,
134 Boloteşti naos, de formã hexagonalã, aºezatã pe austriacã din sec. 18 cu toponimul
un tambur pãtrat, a fost mistuitã în Borãneºtie. În perioada 1864–1874 a fost
aflându-se printre cele 63 de aºezãri întregime de un incendiu în luna aprilie comunã ruralã, în anii 1874–1876 satul
rurale consemnate în acest interval în 2006, pe locul ei fiind construitã, ulterior, Borãneºti a fãcut parte din com. Speteni,
Þara Româneascã. În 1433, localit. apare o nouã bisericã. iar între 1876 şi 1968 a fost comunã de
consemnatã într-un hrisov emis de BOLVAªNIÞA, com. în jud. Caraº-Seve- sine stãtãtoare. La 17 febr. 1968 a fost
domnul Alexandru Aldea în legãturã cu rin, alcãtuitã din 2 sate, situatã în N inclus în com. Coºereni, iar la 7 apr. 2004
ajutorul pe care-l acordau locuitorii culoarului depresionar Timiº-Cerna, la s-a reînfiinþat com. Borãneºti, în urma
mănãstirii „Buna Vestire” din Bolintin. poalele de V ale Muntelui Mic; 1 436 loc. desprinderii satelor Borãneºti ºi Sinteºti
Aici a poposit Tudor Vladimirescu, la 16 (1 ian. 2011): 750 de sex masc. ºi 686 fem. din com. Coºereni. În satul Borãneºti se
mart. 1821, în drum spre Bucureºti, Pomiculturã (meri, peri, pruni). Bisericã aflã biserica „Adormirea Maicii Domnu-
lansând o proclamaþie cãtre locuitorii (1832). Satul Bolvaºniþa este menþionat lui” (1866) ºi conacul boierului Nicu
Bucureºtiului pentru a se solidariza cu documentar, prima oarã, în 1376. Chiroiu (1889, renovat în 1994–1995).
miºcarea condusã de el. Declarat oraº la BORÃSCU 1.Com. în jud. Gorj, alcãtuitã
BONCHII, Peºtera ~, peºterã în V
31 mai 1989. Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. din 7 sate, situatã în zona Dealurilor
României, în partea centralã a M-þilor
1981 B.-V. a fãcut parte din jud. Ilfov. În Jiului, pe râul Borãscu; 3 545 loc. (1 ian.
Pãdurea Craiului (M-þii Apuseni), în raza
prezent, are în subordine ad-tivã 3 sate: 2011): 1 803 de sex masc. ºi 1 742 fem.
com. Roºia (jud. Bihor). Lungimea
Crivina, Malu Spart, Suseni. Monumente: Schitul Sãroiu (sec. 19). Muzeu etno-
galeriilor: 2 300 m. Are forma unui
conacul familiei boiereºti Bãleanu grafic. Bisericã din lemn cu dublu hram
coridor, strãbãtut de un pârâu subteran,
(sec. 17); biserica „Adormirea Maicii – „Sfântul Dimitrie” ºi „Sfântul Ioan
cu numeroase sãli largi (unele cu însem-
Domnului” (1832, cu refaceri ulterioare); Botezãtorul” (1821), în satul Scoruºu. În
nate formaþiuni stalagmitice), centrale
monumentul funerar ºi statuia scriito- perioada 1 ian. 1965 ºi 17 febr. 1968, satul
sau colaterale, ºi sifoane. Greu accesibilã.
rului Dimitrie Bolintineanu (nãscut la ºi com. B. s-au numit Livada.
Bolintin-Vale în 1819– mort 1872), reali- BONCUÞA, pas în Carpaþii de Curburã,
2. Suprafaþa de eroziune ~ Õ
zate de sculptorul Carol Storck. În satul într-o zonã de înºeuare dintre M-þii
Godeanu(1).
Malu Spart se aflã biserica „Adormirea Ciucaº (la V) ºi Tãtaru (la E), în apropiere
Maicii Domnului” (1880). de izv. râului Telejenel, la 1 078 m alt. BORCA, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã
din 7 sate, situatã la poalele M-þilor Bistri-
BOLOTEªTI, com. în jud. Vrancea, BONDORÕ Boldur.
þei ºi Stâniºoarei, pe valea superioarã a
alcãtuitã din 6 sate, situatã la poalele de BONÞIDA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã Bistriþei moldoveneºti, în zona de confl.
SE ale Mãgurii Odobeºti, pe râul Putna; din 4 sate, situatã în Pod. Transilvaniei cu râurile Borca ºi Sabasa; 6 613 loc. (1
4 879 loc. (1 ian. 2011): 2 392 de sex masc. (Câmpia Fizeºului), pe dr. Someºului ian. 2011): 3 336 de sex masc. ºi 3 277 fem.
ºi 2 487 fem. Nod rutier. Centru viticol Mic; 5 131 loc. (1 ian. 2011): 2 523 de sex Expl. ºi prelucr. lemnului; brichetarea
ºi de vinificaþie. Satul Boloteºti, masc. ºi 2 608 fem. Staþie de c.f. Her- rumeguºului; prelucr. laptelui ºi a lânii.
menþionat documentar, prima oarã, în ghelie. Fermã de creºtere a porcinelor. Abator. Recoltarea fructelor de pãdure.
1565, s-a numit, pânã în sec. 17, Târgoveþi. Topitorie de cânepã. În satul Bonþida, Bogat fond cinegetic (mistreþi, cerbi, urºi
Satul Gãgeºti este atestat documentar în menþionat documentar, prima oarã, în º.a.). Creºterea bovinelor ºi a ovinelor.
1610, iar Cãpoteºti (azi desfiinþat ºi 1263, se aflã castelul „Bánffi”, cu turnuri Staþiune balneoclimatericã de interes
înglobat în satul Putna) în 1626. Biserica rotunde la colþuri, construit în 1652, dupã local. Numele localit. provine de la un
„Adormirea Maicii Domnului” (1702), în planurile arhitectului Agostino Serena, izv. cu apã mineralã alcalinã,
satul Boloteºti; biserica „Sfântul Nicolae” modificat ºi amplificat în stil baroc de cloruro-sodicã, numit local „borcut”.
(ante 1809, refãcutã în 1867–1870, distrusã arhitectul J. Fischer von Erlach (dupã Monument închinat eroilor cãzuþi pe
în timpul Primului Rãzboi Mondial ºi 1745) ºi amplificat din nou în 1850 (o câmpurile de luptã în Primul Rãzboi
reconstruitã în anii 1920–1925); Moarã aripã nouã) de arhitectul A. Kagerbauer. Mondial. Rezervaţie faunistică (357 ha).
domneascã acþionatã de forþa apei. În Castelul a fost restaurat parţial în 1999.
satul Gãgeºti se aflã mănãstirea Tarniþa, Tot în satul Bonţida există o bisericã din BORCEA1. Braþ stg. al Dunãrii, în cursul
ctitorie cãlugãreascã din anul 1702, cu sec. 13, aparþinând cultului reformat-cal- ei inf., pe terit. României, care se
biserica „Adormirea Maicii Domnului”, vin, cu refaceri ulterioare ºi cu amvon desprinde la 5 km amonte de municipiul
reparatã în 1805 (dupã stricãciunile din 1720, construit de David Sipoº. În Cãlãraºi ºi se uneºte apoi cu „albia
provocate de cutremurul din 14 oct. 1802) satul Coasta existã conacul „Dujardin” mamã”, la 6 km N de Hârºova. Are un
ºi apoi în 1919–1920 (dupã deteriorãrile (sec. 18–19), iar în satul Rãscruci, o curs meandrat pe o distanþã de 100 km,
cauzate de luptele din Primul Rãzboi bisericã reformatã (sec. 17). limitând, la V, Balta Ialomiþei. Navigabil
Mondial). În 1950, mănãstirea de cãlugãri pentru vase de mic tonaj. Dupã difluenþa
a fost transformatã în mănãstire de maici, BORAÕ Padina. din amonte de Cãlãraºi, B. are un debit
dar la 28 oct. 1959 acestea au fost BORÃNEªTI, com. în jud. Ialomiþa, redus (c. 10% din apele fl.), majoritatea
alungate de autorităţile comuniste ºi alcãtuitã din 2 sate, situatã în lunca largã vol. (c. 90%) dirijându-se pe braþul
mănãstirea desfiinþatã, clãdirile anexe de pe dr. râului Ialomiþa; 2 865 loc. (1 ian. Dunãrea Veche. Dupã ce B. primeºte
cãzând pradã ruinei de-a lungul a 30 de 2011): 1 438 de sex masc. ºi 1 427 fem. aportul braþului intermediar Bala (sau
ani. În 1990, mănãstirea a fost reînfiinþatã. Culturi de cereale, plante tehnice ºi de Braþul Rãu), în aval de com. Unirea (jud.
Biserica mănãstirii, construitã din lemn nutreþ; legumiculturã; viticultură. Satul Cãlãraºi), care îl leagã cu Dunãrea Veche,
pe fundaþie de beton, cu o turlã mare pe Borãneºti apare consemnat pe o hartã debitul creºte considerabil (c. 61%), iar
albia se lãþeºte la 300–450 m. Din apele Creºterea porcinelor. Pescuit. În peri- Borsec 135
B. se alimenteazã marile sisteme de metrul satului Borduºani au fost desco-
irigaþii de la Jegãlia (20 mii ha), Pietroiu– perite urmele unei aºezãri neolitice loc. (1 ian. 2011): 2 303 de sex masc. ºi
ªtefan cel Mare (80 mii ha), Gãlãþui–Cãlã- aparþinând culturii materiale Gumelniþa 2 423 fem. Prelucr. lemnului ºi a laptelui.
raºi (54 mii ha) º.a. Pe malul stg. al B. se (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au gãsit unelte Creºterea bovinelor. În satul Boroaia se
aflã municipiile Cãlãraºi ºi Feteºti. Braþul din piatrã, silex, os ºi corn ºi vestigiile află biserica din lemn cu hramul
B. este traversat, la Feteºti, de douã unei aºezãri daco-getice din sec. 2 î.Hr., „Adormirea Maicii Domnului” (1808) ºi
poduri feroviare (unul construit de ing. în care au fost identificate fragmente de biserica de zid cu dublu hram – „Sfânta
Anghel Saligny în 1890–1895 ºi altul vase ceramice lucrate la roatã ºi decorate Ana” ºi „Sfânta Maria”, construită în
realizat în 1985–1987) ºi de un pod rutier cu picturi sau prin lustruire. Biserica perioada 22 iun. 1969–2 mai 1970 (sfinþitã
(1985–1987) care asigurã legãturile între „Sfântul Ilie” (sec. 18, refãcutã în 1838), la 21 mai 1977) prin efortul pãrintelui
Muntenia ºi Dobrogea pe o variantã mult în satul Borduºani. Ilarion Argatu.
scurtatã. Podul rutier de la Feteºti face BORIÕ GuraHumorului. BOROD, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din
parte integrantã din autostrada ce se con-
BORLACÕ Castelu. 5 sate, situatã în E Depr. Vad-Borod, la
struieºte între Bucureºti ºi Constanþa.
poalele M-þilor Plopiº ºi Pãdurea
2. Com. în jud. Cãlãraºi, formată BORLEªTI,com. în jud. Neamþ, alcãtuitã
Craiului, pe râul Borod; 3 887 loc. (1 ian.
dintr-un sat, situatã în E Câmpiei Bãrã- din 5 sate, situatã în V Depr. Cracãu–
2011): 1 930 de sex masc. ºi 1 983 fem.
ganului, pe stg. braþului Borcea; 8 596 Bistriþa, la poalele de E ale M-þilor
Expl. de cãrbune brun, de argilã refrac-
loc. (1 ian. 2011): 4 248 de sex masc. ºi Goºmanu, pe râul Nechitu; 9 539 loc.
tarã, de piatrã ºi nisip în carierã. Prelucr.
4 348 fem. Haltã de c.f. (inauguratã la (1 ian. 2011): 4 804 de sex masc. ºi 4 735
lemnului; apiculturã. Pomiculturã. Satul
26 sept. 1896). Complex avicol. Pescuit. fem. Zãcãminte de sãruri de potasiu ºi
Borod este menþionat documentar, prima
Pânã la 1 ian. 1965 s-a numit Cocargeaua. de magneziu. Expl. ºi prelucr. lemnului.
oarã, în perioada 1291–1294. Punct
Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 a fãcut Fabrică de conf. În satul Nechit se aflã
fosilifer (în satul Corniþel, 0,1 ha).
parte din jud. Ialomiþa. mănãstirea Nechit (de cãlugãri), cu
biserica „Schimbarea la Faþã” (34 m BOROªNEU MARE, com. în jud.
BORDEI VERDE, com. în jud. Brãila,
lungime ºi 12 m lãþime), construitã în Covasna, alcãtuitã din 6 sate, situatã în
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia
1864. Mănãstirea actualã s-a dezvoltat pe Depr. Târgu Secuiesc, pe stg. Râului
Brãilei; 2 703 loc. (1 ian. 2011): 1 383 de
locul schitului Nechit consemnat Negru; 3 283 loc. (1 ian. 2011): 1 654 de
sex masc. ºi 1 320 fem. Nod rutier. Expl.
documentar în 1399 cu o bisericã din sex masc. ºi 1 629 fem. Haltã de c.f. Nod
de petrol ºi gaze naturale. Morãrit.
lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”. În rutier. Prelucr. lemnului. Complex de
Culturi de cereale. Pe terit. satului
primele decenii ale sec. 19, viaþa mona- creºtere a bovinelor. Satul Boroºneu Mare
Liºcoteanca au fost descoperite vestigiile
halã de la acest schit a început sã se este menþionat documentar, prima oarã,
a patru aºezãri neolitice, aparþinând
stingã, dupã care a urmat o perioadã de în 1332. În satul Leþ au fost descoperite
culturilor Boian ºi Gumelniþa, din care
uitare ºi ruinare pânã în 1864 când s-a (1949, 1955) vestigiile unei aºezãri
s-au recuperat, printre altele, un vas
construit biserica de zid, o clopotniþã ºi neolitice, cu mai multe niveluri de
ritual (asemãnãtor vaselor ceramice de
câteva chilii. La 28 oct. 1959 schitul a fost locuire, în care s-a gãsit ceramicã de tip
tip Cucuteni) ºi o masã de rit. Satul
desfiinþat de autoritãþile comuniste ºi Criº ºi Boian. Vestigii ale unui castru
Bordei Verde a fost întemeiat în 1855.
reînfiinþat apoi în 1972 prin efortul roman auxiliar construit în anii 110–120
Bisericã (1881), în satul Bordei Verde.
pãrintelui Zenovie Ghidescu sprijinit de pe drumul dintre Pasul Oituz ºi Pasul
BORDEªTI, com. în jud. Vrancea, Patriarhia Românã. În anii 1976–1979 Bran. În satul Dobolii de Sus se aflã o
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaþii biserica de zid a fost refãcutã în între- bisericã reformatã din sec. 16, declaratã
Vrancei, pe dr. râului Râmna; 1 811 loc. gime, atribuindu-se hramul „Schimbarea monument istoric, construitã în stil gotic
(1 ian. 2011): 886 de sex masc. ºi 925 fem. la Faþã”, ºi s-a construit paraclisul cu târziu, cu picturi murale din 1667 ºi
În satul Bordeºti se aflã ruinele clãdirilor hramul „Sfinþii Mucenici Zenovie ºi strane pictate în 1773, iar în satul
fostei mănãstiri B. (sec. 17) ºi biserica Zenovia” – ambele lãcaºuri pictate în Boroºneu Mic existã conacul „Tompa”
având hramul „Adormirea Maicii perioada 1979–1982 de monahia Viorica (sec. 18) ºi o bisericã din sec. 18.
Domnului” (1698), ctitorie a cãpitanului Creþu de la mănãstirea Prislop. În anii BORSEC 1. Depresiune intramontanã,
Mãnãilã Ioniþã, dregãtor în timpul 1998–2001 a fost construit un nou tectono-erozivã, în Carpaþii Orientali,
domniei lui Constantin Brâncoveanu. Turn-clopotniþã, înalt de 51 m, care dominatã de M-þii Giurgeu, la S-SV, ºi M-þii
Dupã secularizarea averilor mănãstireºti adãposteºte un paraclis cu hramul Bistriþei, la E-NE, drenatã de Valea Vinului
(1863), biserica mănãstirii a devenit „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena”. În (afl. dr. al Bistricioarei). Supr.: 30 km2. Relief
bisericã de mir, declaratã monument partea de N a bisericii se aflã în con- colinar ºi de terase joase. Climã rãcoroasã
istoric la 10 martie 1915, pãstrând picturi strucþie o clãdire cu patru niveluri care (media termicã anualã 4°C) ºi precipitaþii
murale interioare originare. va adãposti trapeza (sala de mese), o salã bogate (800 mm/anual). Pãduri de rãºi-
BORDUªANI, com. în jud. Ialomiþa, de conferinþe, mai multe chilii pentru noase. Numeroase izv. cu ape minerale.
alcãtuitã din 2 sate, situatã în E Câmpiei cãlugãri ºi mai multe spaþii de cazare Importantã zonã turisticã.
Bãrãganului, pe stg. braþului Borcea; pentru pelerini. 2. Oraº în jud. Harghita, situat în
5 079 loc. (1 ian. 2011): 2 570 de sex masc. BOROAIA, com. în jud. Suceava, depresiunea cu acelaºi nume, la 860–880
ºi 2 509 fem. Cherhana. Moarã (începutul alcãtuitã din 5 sate, situatã în Subcarpaþii m alt., pe Valea Vinului; 2 727 loc. (1 ian.
sec. 20). Culturi de cereale. Pomiculturã. Neamþului, pe dr. râului Moldova; 4 726 2011): 1 318 de sex masc. ºi 1 409 fem.
136 Borş stãri prepuberale la copii câteva inele din argint (sec. 11 d.Hr.) ºi
supraponderali), a celor hepato-biliare urmele unei aºezãri feudale (sec. 11–13).
Supr.: 96 km2, din care 1,7 km2 în (dischinezie biliarã, colecistite cronice BORªA1. Oraº în extremitatea nordicã
intravilan; densitatea: 1 604 loc./km2. necalculoase), a bolilor tubului digestiv a României, în jud. Maramureº, situat în
Expl. de cãrbune, turbã ºi travertin. (gastrite cronice hipoacide, constipaþii E Depr. Maramureº, la 660–950 m alt., la
Confecþii textile. Renumitã staþiune cronice, colite cronice nespecifice), ale poalele M-þilor Rodna ºi Maramureº, pe
balneoclimatericã de interes general, cu rinichilor ºi cãilor urinare etc. Numeroase cursul superior al Viºeului, la 157 km E
funcþionare permanentã, cu izv. de ape buvete pentru curã internã cu apã de Baia Mare; 28 282 loc. (1 ian. 2011): 14
minerale carbogazoase, bicarbonatate, mineralã. Staþiunea B. a fost declaratã 176 de sex masc. ºi 14 106 fem. Supr.:
calcice, magneziene, alcalino-feroase, oraº în 1956. Bisericã din lemn, ortodoxã 47,5 km2, din care 26,5 km2 în intravilan;
hipotone, cunoscute ºi recomandate (fostã greco-catolicã), construitã în 1718. densitatea: 1 067 loc./km2. Punct final de
pentru acþiunea lor tãmãduitoare încã În arealul oraºului B. se află o rezervaţie c.f. Expl. de plumb, zinc, cupru ºi
din 1594. În 1767, B. figura printre cele botanică (2 ha) în care vegetează, printre andezite (în localit. componentã Bãile
mai importante staþiuni balneare. În 1805, altele, câteva exemplare dintr-o specie Borºa). Uzinã de flotaþie ºi preparare a
ing. vienezun ing. Gunther
vienez a luat în arendã izv.
3
de mesteacãn pitic (Betula humilis), min. Expl. ºi prelucr. lemnului (cherestea,
minerale de la B. pe timp de 28 de ani,
Johann
ocrotite de lege, rezervaţia naturală mobilã, plãci aglomerate din lemn).
organizând
([n 1806) îmbutelierea apelor minerale „Scaunul rotund” (40 ha) ºi mlaºtina Produse alim. (preparate din lapte,
inaugur@nd
în sticle, ca ape de masã, iar în 1884 a Budos (ocrotitã de lege). bãuturi alcoolice, panificaþie). Centru
luat fiinþã Staþia de îmbuteliere a apelor
BORª, com. în jud. Bihor, alcãtuitã din pomicol. Istoric.Menþionat documentar,
minerale. În 1889 au început expl. de
4 sate, situatã în Câmpia de Vest, la prima oarã, ca aºezare ruralã, în 1365 ºi
turbã pentru „bãi de nãmol”. Recu-
graniþa cu Ungaria, la 12 km NV de apoi în 1450. Locuitorii din B. au opus o
noaºterea internaþionalã a calitãþilor
terapeutice ale apelor minerale de la B. municipiul Oradea; 3 866 loc. (1 ian. dârzã rezistenþã (4 sept. 1717) hoardei de
a fost confirmatã de acordarea mai 2011): 1 845 de sex masc. ºi 2 021 fem. tãtari care se retrãgea spre Moldova,
multor distincþii: Medalia de merit a Producţie de aluminã, de mobilă, dupã ce devastase localităţile de pe Valea
Târgului Internaþional de la Viena (1873); încălţăminte, prelate pentru maşini ş.a. Someºului. Înainte de 1944 era un
Medalia de argint ºi Diploma de onoare Morărit şi panificaţie. Punct de vamã, important centru de desfãºurare a
acordate în 1876 la Expoziþiile rutier, modernizat în anii 1991–1995 ºi târgurilor sãptãmânale ºi anuale.
internaþionale de la Berlin ºi, respectiv, redat traficului la 15 iul. 1995 (extins pe Declarat oraº la 17 febr. 1968. Are în
Trieste; Diploma de onoare a Expoziþiei o supr. de 9 ha). Satul Borº apare subordine ad-tivã localit. componentã
Internaþionale de la Paris (1878). Medicii menþionat documentar, prima oarã, în Bãile Borºa. Monumente: biserica din
specialiºti indicã staþiunea B. pentru 1215. În arealul satului Sântion au fost lemn având hramul „Sfinþii Arhangheli
tratarea afecþiunilor cardiovasculare descoperite (1955) vestigiile unei aºezãri Mihail ºi Gavriil” (1700), cu decor
(insuficienþã mitralã ºi aorticã com- din Epoca bronzului, aparþinând culturii sculptat în lemn ºi picturi interioare exe-
pensatã, hipertensiune arterialã, varice), materiale Otomani (sec. 19–13 î.Hr.), un cutate pe lemn în 1775; bierică de zid
endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, cimitir de înhumaþie în care s-au gãsit (1895); obeliscul ridicat, pe o înãlþime
numitã „Preluca Tãtarilor”, în amintirea
victoriei obþinute de localnici asupra tãta-
(p@n` [n 2013),
Botoşani (1). Biserica „Sfântul Nicolae” - Popăuţi Botoşani (1). Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Uspensia
140 Botoşani a reliefului de la NV spre SE reflectă
structura monoclinală; dealurile sunt de
sex masc. (49,21%) şi 226 752 fem. obicei asimetrice, cu versanţi mai abrupţi
(50,81%). Populaţia urbană: 187 525 loc. spre N şi NV (relief de cueste) şi cu cline
(42,0%); rurală: 258 931 loc. (58,0%). domoale spre S şi SE. Văile care
Densitatea: 89,5 loc./km2. Structura brăzdează Câmpia Jijiei Superioare, pe
populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul direcţie generală NV-SE, sunt puternic
din 20-31 oct. 2011): 94,1% români (locul adâncite (60–100 m), prezentând şesuri
2 pe ţară, după jud. Gorj, cu ponderea aluviale şi 3–4 niveluri de terase.
cea mai mare de români), 1,0% rromi, Climă temperat-continentală cu
0,2% ucraineni şi 4,7% alte minorităţi puternice influenţe exercitate de masele
(evrei, maghiari, germani ş.a.). Reşed.: de aer continentale, dinspre E, care
municipiul Botoşani. Oraşe: Bucecea, imprimă climatului un caracter continental
Darabani, Dorohoi (municipiu), Flă- cu nuanţe excesive. Acest caracter excesiv
mânzi, Săveni, Ştefăneşti. Comune: 71. este evidenţiat atât vara, când circulaţia
Sate: 337 (din care 15 aparţin oraşelor). maselor de aer continental dinspre E-NE
Localit. componente ale municipiilor: 6. condiţionează, împreună cu lipsa
Relieful, cu aspect predominant de- precipitaţiilor, călduri mari şi o secetă
luros, larg vălurit, cuprinde două unităţi accentuată, cât şi iarna, când invaziile de
distincte: partea de E a Pod. Sucevei aer subarctic sau cele provenite din dorsala Botoşani (1). Biserica „Sfântul Gheorghe”-
Domnească
(culmea Siretului, situată la E de culoarul anticiclonului euro-asiatic provoacă
Siretului) în NV, V şi SV, care ocupă 21% scăderi pronunţate ale temperaturii sau mai multe aflându-se în luncile văilor
din supr. jud., reprezentată printr-o viscole violente. Temp. medie anuală Jijia (Dragulea, Popeni, Ibăneasa,
succesiune de dealuri cu înălţimi cu- variază între 8,3°C în NV jud., la Dorohoi, Vorniceni, Dângeni ş.a.), Sitna (iazul
prinse între 200 şi 593 m (Dealurile Bour şi 9,2°C în E-SE, la Ştefăneşti, (între vară Drăcşani, 440 ha, cel mai mare de pe terit.
472 m, Masca 428 m, Cerviceşti 356 m, şi iarnă se înregistrează amplitudini jud. B.), Başeu (Negreni, 304 ha), Volovăţ
Baisa 352 m, Agafton sau Crivăţ 330 m, termice mari, de 25°C – în iul. valori medii (lacul Nichiteni) ş.a. Cel mai important
Corni 367 m, Mesteacăn 491 m, Dealu de 20,5°C, iar în ian. de –4,5°C). Temp. lac de pe terit. jud. B. este lacul de
Mare-Tudora 587 m – alt. max. a jud. B. max. absolută (39,4°C) s-a înregistrat la acumulare Stânca-Costeşti, pe Prut
–, Holm 556 m ş.a.), despărţite de câteva Botoşani, la 17 aug. 1952, iar minima (supr.: 14 000 ha; vol.: 1,4 md. m3), urmat
zone mai coborâte, numite şei (Dersca absolută (–32,5°C) la Dorohoi, în datele de de lacul de acumulare de la Bucecea, pe
260 m, Lozna 300 m, Bucecea 264 m, 15 febr. 1911, 1 febr. 1937 şi 11 şi 12 ian. Siret, cu o supr. de 475 ha şi un vol. de
Hrişcani 280 m, Vorona 260 m ş.a.) şi 1940. Precipitaţiile înregistrează cantităţi 10 mil. m3.
Câmpia Jijiei Superioare (parte componentă relativ mici în întreg arealul jud. B., Vegetaţia întregului jud. este
a Câmpiei Moldovei), extinsă la E de însumând 569 mm anual (în medie) la
Pod. Sucevei, ocupând 79% din supr. influenţată de condiţiile climaterice şi de
Botoşani şi 452 mm la Avrămeni. Vânturile relief. Silvostepa ocupă cea mai mare
jud., formată din coline joase, cu aspect
predominante bat dinspre NV, cu o parte a terit. jud. B., fiind formată din
de platouri, de 200–350 m alt., separate
frecvenţă medie anuală de 23,6% şi o păduri de stejar (Quercus robur), adesea
de numeroase văi largi. Denumirea de
viteză medie de 3,8 m/s, urmate de cele amestecate cu carpen (Carpinus betulus),
câmpie este atribuită acestei unităţi atât
dinspre SE, cu o frecvenţă de 18,7% şi o ulm (Ulmus procera), arţar tătăresc (Acer
datorită înălţimii reduse a reliefului, cât
viteză medie de 2,8 m/s. Surprinzător este tataricum) ş.a., în alternanţă cu terenurile
mai ales a specificului predominant
agricol. Orientarea şi înclinarea generală faptul că jud. B. este bântuit de crivăţ mult cultivate, care au înlocuit aproape în
mai rar decât Bărăganul. întregime formaţiunile vegetale spon-
Reţeaua hidrografică prezintă o tane. Reg. deluroase din V şi NV jud.
densitate slabă (în medie 0,43–0,62 sunt acoperite în bună parte cu păduri
km/km2), terit. jud. B. fiind delimitat, la de foioase, alcătuite predominant din
V şi E, de cursurile superioare ale râurilor stejar (Quercus robur), pe înălţimile mai
Siret şi Prut, care colectează toate râurile mari, gorun (Quercus petraea), carpen
mai mici ce drenează supr. jud. Spre (Carpinus betulus), chiar fag (Fagus
Valea Siretului îşi îndreaptă cursurile silvatica) şi tei (Tilia tomentosa) pe Dealul
Molniţa, Bahna, Vorona, Pleşu, iar spre Mare-Tudora, unde, local, apare şi tisa
Prut, câteva râuri cu debite mai mari, (rezervaţia de la Tudora). În luncile largi
printre care Volovăţ, Başeu şi cursul ale Siretului şi Prutului apar pâlcuri de
superior al Jijiei cu afl. săi Ibăneasa, Sitna, sălcii şi plopi.
Miletin ş.a. Din cauza variaţiilor mari de Fauna jud. B. este reprezentată prin
debit, au fost construite peste 150 de două domenii faunistice mari: silvostepă
iazuri pentru regularizarea cursurilor şi pădure. În zona de silvostepă abundă
apelor, cât şi pentru piscicultură, irigaţii rozătoarele (popândăul/Citellus citellus,
Botoşani (1). Teatrul „Mihai Eminescu” şi alimentarea cu apă a localităţilor, cele căţelul pământului/Spalax microphthal-
mus, şoarecele de stepă/ Sicista subtilis, lupte memorabile între armatele moldo- Botoşani 141
dihorul/Putorius putorius, nevăstuica/ vene comandate de Ştefan cel Mare şi
Mustela nivalis ş.a.), reptilele (şopârle, cele invadatoare ale tătarilor (Ştefăneşti, şi raioane, a fost creată regiunea Botoşani
şerpi) şi păsările (graurul/Sturnus vulgaris, iun. 1476) şi polonilor (oct. 1497, la cu cinci raioane (Botoşani, Dorohoi,
pitpalacul/Coturnix coturnix, ciocârlia/ Codrul Cosminului de lângă oraşul Siret)
Darabani, Săveni şi Truşeşti). În 1952, o
Alauda arvensis ş.a.), în timp ce pădurile în care oştile moldovene au ieşit birui-
nouă reformă ad-tiv teritorială a ţării a
de foioase adăpostesc mistreţul, vulpea, toare. În luna mai 1600, la Verbia (azi
făcut ca reg. Botoşani să fie contopită cu
lupul, pisica sălbatică, căpriorul, veveriţa satul Recia-Verbia, com. Dimăcheni),
Mihai Viteazul, aflat în fruntea armatei reg. Suceava într-o unitate ad-tivă mai
şi numeroase păsări (mierla, sturzul
cântător, gaiţa, turturica, privighetoarea Ţării Româneşti, în acţiunea lui de mare, funcţionând sub această formă
mică, uliul ş.a.). În partea de E a jud. B. centralizare politică a celor trei ţări până la 17 febr. 1968, când s-a revenit
apar bizamul (Ondatra zibethica) şi câinele române, a înfrânt resturile forţelor din nou la împărţirea pe judeţe a ţării,
enot (Nyctereutes procynoides). Apele militare moldo-polone, alungându-l pe stabilindu-se limitele actualului jud. B.
râurilor şi iazurilor sunt populate cu Ieremia Movilă şi ocupând Moldova; a Populaţia ţărănească de pe întinsul jud.
biban, clean, ştiucă, crap, somn, scobar, realizat, astfel, unirea celor trei ţări B. a cunoscut, la sf. sec. 19 şi începutul
mreană, caras auriu etc. române într-un singur stat. Ca formă sec. 20, o puternică asuprire şi o intensă
Resursenaturale: nisipuri cuarţoase ad-tiv teritorială organizată, terit. exploatare a latifundiarilor, fapt care a
(Miorcani, Hudeşti), de o mare puritate, actualului jud. s-a constituit în 1741, sub
provocat răscoalele ţărăneşti de la Corni
folosite pentru fabricarea sticlei optice şi denumirea de Ţinutul Botoşani, şi s-a
şi Dumbrăveni (în 1888) şi mai ales
de cristal, gips (Păltiniş, Crasnaleuca), păstrat ca atare până la reforma ad-tivă
răscoala de la Flămânzi din 1907.
gresii (Ibăneşti, Coşula, Tudora, Hudeşti), din timpul lui Alexandru Ioan Cuza,
când vornicia de Botoşani s-a transformat Muncitorii şi-au exprimat nemulţumirile
turbă (Dersca), calcare (Vorona, Ripiceni,
în jud. B. Cu mici modificări, survenite prin grevele din oct. 1920 şi din perioada
Ştefăneşti, Coşula, Tudora, Dealu Holm),
zăcăminte de sulf (Păltiniş), tufuri la reforma ad-tivă din 1926, limitele jud. 1929–1933. Din jud. B. sunt originari
andezitice (Hudeşti), argile bentonitice B. s-au menţinut aceleaşi timp de un numeroşi repezentanţi de seamă ai
(Crasnaleuca), argile comune (Bucecea, secol, până în 1950, când, prin organi- culturii şi ştiinţei româneşti, printre care:
Dorohoi, Leorda, Mihăileni), balast în zarea ad-tiv teritorială a ţării, pe regiuni Mihai Eminescu, George Enescu, Ştefan
albiile râurilor Prut şi Siret.
Istoric. Cele mai vechi urme ale
activităţii umane descoperite în arealul
jud. B. datează din Paleolitic şi Neolitic,
fiind identificate la Botoşani, Ripiceni,
Mitoc, Truşeşti, Drăguşeni ş.a., iar
vestigiile unei cetăţi traco-getice au fost
găsite la Stânceşti. Prima menţiune
despre aceste ţinuturi apare într-o
inscripţie de la Biserica armenească din
Botoşani (a cărei construcţie a început în
1350), în care se arată că la acea dată
aşezarea Botoşani era sediul unui vornic.
Ulterior, o altă localit., Dorohoi, este
menţionată într-un act încheiat la Lvov
(la 6 oct. 1407), între boierii moldoveni
şi regele Poloniei, Vladislav II Jagiełło.
Numele jud. B.a fost împrumutat de la
cel al oraşului de reşed., fapt mai puţin
obişnuit în trecut, când mai toate jud. îşi
luau numele de la apele care le străbă-
teau (ex.: Neamţ, Suceava, Vaslui, Putna,
Siret, Covurlui ş.a.). În nov. 1439, terit.
actualului jud. B. a fost invadat de tătari,
care au jefuit şi incendiat multe localit.
şi îndeosebi târgul Botoşani, aşa după
reiese şi din Cronica lui Grigore Ureche
– Letopiseţul Ţării Moldovei. Ulterior, atât
oraşul Botoşani, cât şi alte localit. au fost
prădate şi incendiate de către poloni (în
1505, 1509, 1529), de tătari şi cazaci în
1650. Pe terit. actualului jud. au avut loc
142 Botoşani jud. B., formând podgoriile Ştefăneşti, la Botoşani), cu 2 580 de paturi (2007),
Călăraşi, Todireni, Truşeşti. La începutul revenind un pat de spital la 176 de
Luchian, Nicolae Iorga, Grigore Antipa, anului 2008, sectorul zootehnic era persoane, două dispensare medicale, 106
Dimitrie Brândză, Octav Băncilă ş.a. format din 136 647 capete bovine farmacii şi puncte farmaceutice, un
Economia actuală a jud. B. are un (predominant din rasele Simmenthal şi sanatoriu T.B.C. ş.a., iar asistenţa
caracter uşor echilibrat, agrar-industrial. Bălţata românească), 105 303 capete medicală este asigurată de 533 medici
Structura producţiei globale industriale porcine, 323 269 capete ovine, cu un (1 medic la 852 locuitori), 106 medici
a jud. B. scoate în evidenţă trei ramuri procent ridicat din rasele Karakul şi ţigaie stomatologi (1 medic stomatolog la 4 284
cu ponderi mari: ind. constr. de maşini (jud. B. se află printre primele produ- locuitori) şi 2 718 personal sanitar cu
şi prelucr. metalelor (utilaje şi piese de cătoare de blăniţe de Astrahan), 14 812 studii medii.
schimb pentru ind. uşoară şi alim., capete caprine, 44 844 capete cabaline Turism. Pr. obiective de interes
maşini agricole, aparataj electric de joasă (locul 1 pe ţară). Avicultură (2 837 741 turistic ale jud. B. sunt concentrate cu
tensiune, mijloace de automatizare, izo- capete păsări); apicultură (23 351 familii precădere în municipiul Botoşani şi în
latori electrici, şuruburi ş.a.) la Botoşani de albine). împrejurimile acestuia, printre cele mai
şi Dorohoi, ind. textilă, a confecţiilor şi Căile de comunicaţie. În anul 2008, interesante şi atractive numărându-se
tricotajelor (Botoşani, Dorohoi, Darabani, lungimea reţelei feroviare însuma 161 bisericile „Sfântul Nicolae”-Popăuţi
Săveni, Flămânzi) şi industria alim. km, cu o densitate sub media pe ţară (ctitorie din 30 sept. 1496 a lui Ştefan cel
(preparate din lapte şi carne, lapte praf, (32,3 km/1 000 km2 teritoriu, faţă de 45,2 Mare a mănăstirii de călugări cu acelaşi
băuturi alcoolice, produse de panificaţie km/1 000 km2 teritoriu), iar cea a dru- nume), „Sfântul Gheorghe” şi „Uspenia”
etc.) la Botoşani, Dorohoi, Darabani, murilor publice, 2 123 km, din care 375 (ctitorii din 1551 şi, respectiv, 1552 ale
Săveni, Flămânzi, Bucecea ş.a. Alte km modernizate, cu o densitate supe- Doamnei Elena, soţia lui Petru Rareş),
unităţi economice din jud. B. mai produc: rioară mediei pe ţară (42,6 km/100 km2 biserica armenească (1350), biserica „Trei
energie electrică (termocentralele din teritoriu, faţă de 33,9 km/100 km2
Ierarhi” (1789) toate din Botoşani,
Botoşani şi Bucecea, hidrocentralele teritoriu).
mănăstirea Agafton din com. Curteşti,
Bucecea şi Stânca-Costeşti), articole Învăţământ,culturăşiartă. În anul
situată la 4 km SV de municipiul
tehnice din cauciuc (Botoşani), cărămidă şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de
Botoşani, datând din 1740, mănăstirea
şi prefabricate din beton (Botoşani, învăţământ de pe terit. jud. B. cuprindea
Dorohoi, Săveni, Ştefăneşti), mobilă, Cozancea (sec. 17) din com. Suliţa,
27 de grădiniţe de copii, cu 16 237 copii
cherestea (Botoşani, Dorohoi, Darabani, mănăstirea Gorovei (1740–1742) din satul
înscrişi şi 825 cadre didactice, 112 şcoli
Săveni), încălţăminte, corpuri pentru Gorovei, com. Văculeşti, schitul Balş
generale (învăţământ primar, clasele 1-4
iluminat, sticlărie pentru menaj, obiecte (1430) ş.a. Alte obiective sunt bisericile
şi gimnazial – clasele 5-8) cu 45 672 elevi
de porţelan ş.a. (Dorohoi). din lemn din Cristeşti (1766), Brăeşti
şi 3 306 cadre didactice, 27 de licee cu
Agricultura, cu vechi tradiţii, se află (1745), Văculeşti (1712), Cerviceşti (1757),
13 939 elevi şi 1 240 profesori, o şcoală
într-un permanent proces de diversificare Orăşeni (1762) ş.a., biserica „Sfântul
profesională, cu 5 464 elevi şi zece
şi intensificare a producţiei agricole, Nicolae” din Dorohoi, ctitorie, din 1495,
profesori şi un Colegiu de învăţământ
folosind raţional bogatul fond agricol de superior (la Botoşani). O intensă activi- a lui Ştefan cel Mare etc. O categorie
care dispune (393 039 ha, la sfârşitul tate de promovare şi difuzare a culturii, aparte a obiectivelor de interes turistic o
anului 2007). Din totalul supr. agricole ştiinţei, artei etc. o desfăşoară Teatrul formează casele memoriale ce amintesc
(393 039 ha), 298 774 ha revin terenurilor „Mihai Eminescu”, Teatrul de păpuşi de marile personalităţi culturale sau
arabile, 75 381 ha păşunilor, 14 635 ha „Vasilache”, orchestra simfonică a Filar- ştiinţifice care s-au născut sau şi-au
fâneţelor, 2 559 ha livezilor şi monicii Botoşani, apoi cele 127 de cămine desfăşurat o parte din activitatea lor pe
pepinierelor pomicole, 1 690 ha viilor şi culturale, un cinematograf, 266 biblioteci aceste meleaguri moldovene. Galeria
pepinierelor viticole ş.a. În anul 2007, în cu 2 933 000 vol., 12 muzee şi numeroase personalităţilor româneşti de frunte cu
structura culturilor de câmp pe primul case memoriale (Mihai Eminescu la care se mândreşte jud. B. cuprinde pe
loc se situa porumbul (101 172 ha), urmat Ipoteşti, George Enescu la Liveni-Vârnav Mihai Eminescu (s-a născut la Botoşani
de plante uleioase (53 382 ha), plante de —azi satul George Enescu), Nicolae Iorga şi a copilărit la Ipoteşti), George Enescu
nutreţ (45 195 ha, locul 1 pe ţară), floarea- la Botoşani ş.a.), cele 20 de publicaţii (Liveni-Vârnav, azi satul George Enescu),
soarelui (30 401 ha), grâu şi secară (reviste şi ziare) etc. Activitatea sportivă, Nicolae Iorga (Botoşani), Ştefan Luchian
(23 766 ha), ovăz (12 374 ha), legumi- cu o veche tradiţie (în 1867, la Botoşani, (Ştefăneşti), Alexandru (Păstorel)
noase pentru boabe, sfeclă de zahăr, a fost înfiinţată „Societatea de dare la Teodoreanu (Dorohoi), Octav Băncilă
cartofi, legume ş.a. Sectorul pomicol se semn” – corespunzătoare activităţii de (Corni), Grigore Antipa (Botoşani),
remarcă prin producţii mari de fructe, în tir din zilele noastre), se desfăşoară în Dimitrie Brândză (Bivolu, azi satul
special de mere (7 510 tone, 2007), prune cadrul celor 45 de secţii sportive, în care Viişoara), Mihail Sorbul (Botoşani) şi
(1 625 tone), pere, nuci, cireşe şi vişine activează 1 995 sportivi, 58 antrenori şi mulţi alţii. În 2007, capacitatea totală de
etc., livezile extinzându-se în arealul 24 arbitri. cazare turistică (557 locuri) era asigurată
localit. Şendriceni, Vorona, Cristeşti, Ocrotireasănătăţiise realizează prin de cinci hoteluri, două moteluri, o cabană
Frumuşica ş.a. Viticultura are condiţii intermediul celor 10 spitale (prima şi patru pensiuni turistice urbane.
propice de dezvoltare în partea de S a instituţie spitalicească datând din 1838, Indicativ auto: BT.
Localităţilejud.Botoşani Botoşani 143
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
I. Municipii Localit. componente ale municipiilor
1.BOTOŞANI(1350)
2.DOROHOI(1407) 1. Dealu Mare
2. Loturi Enescu
3. Progresul
II. Oraşe Localit. componente ale oraşelor Satele care aparţin oraşelor
1.BUCECEA(1434) 1. Călineşti 1. Bohoghina
2.DARABANI(1546) 1. Bajura
2. Eşanca
3. Lişmăniţa
3.FLĂMÂNZI(1605) 1. Nicolae Bălcescu 1. Chiţoveni
2. Poiana 2. Prisăcani
BOTOªEªTI-PAIA, com. în jud. Dolj, de ţuică din prune şi rachiu din mere. cu Ucraina, la N, cursurile superioare ale
formată dintr-un sat, situatã în Piem. Recoltarea fructelor de pădure şi a plan- Jijiei ºi Sitnei. Alt. max.: 472 m. Alcãtuit
Bãlãciþei, pe râul Urdiniþa; 840 loc. (1 ian. telor medicinale. Pomiculturã (pruni, din argile ºi gresii peste care se suprapun
2011): 417 de sex masc. ºi 423 fem. Pe meri, peri, nuci). depozite de pietriºuri. Zãcãminte de
terit. com. s-au descoperit urmele unei 2. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din turbã (Dersca). Acoperit cu pãduri de
aºezãri romane datând din sec. 2–3; aici 4 sate, situatã în Pod. Central Moldo- foioase (predominã gorunul).
s-au gãsit resturi de ceramicã, o statuetã venesc, pe râul Blãgeºti; 2 137 loc. (1 ian. BOURENI,Mănãstirea~Õ Moþca.
din bronz reprezentându-l pe Mercur, 2011): 1 079 de sex masc. ºi 1 058 fem. În
diferite obiecte din metal. satul Boţeşti, atestat documentar în 1443, BOZAÕ Buzãu(6).
BOÞEªTI 1. Com. în jud. Argeº, alcã- se află biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 18), BOZIANIÕ Oþeleni.
tuitã din 2 sate, situatã în Piem. Cândeºti; declarată monument istoric.
BOZIENI,com. în jud. Neamþ, alcãtuitã
1 168 loc. (1 ian. 2011): 584 de sex masc. BOUR, masiv deluros în NE Pod. Sucevei, din 5 sate, situatã în V Pod. Central
ºi 584 fem. Prelucr. lemnului; producţie limitat de Valea Siretului, la V, graniþa Moldovenesc; 3 093 loc. (1 ian. 2011):
1 582 de sex masc. ºi 1 511 fem. Morãrit. Apuseni, între M-þii Bihor, la N ºi E, M-þii Bragadiru 147
Aici s-au descoperit urmele unei aºezãri Metaliferi, la S ºi V, ºi M-þii Codru-Mo-
geto-dacice din sec. 2 î.Hr.–2 d.Hr. ma, la NV, drenatã median, pe direcþie din câmpie, cu fructe ºi vite. B. a fost
Bisericile din lemn „Cuvioasa SE-NV, de Criºu Alb. Supr.: 320 km2. unul dintre centrele Revoluþiei de la
Parascheva” (1680) şi „Sfântul Ilie” Lungime: 40 km; lãþime: 8–10 km. 1848–1849 din Transilvania. La 23 ian.
(1937), în satele Crăieşti şi Bozieni. Relieful este format dintr-o treaptã înaltã, 1849 a fost ocupat de trupele maghiare,
BOZIORU, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã constituitã dintr-o succesiune de dealuri dar eliberat ulterior, în luna mai, de
din 10 sate, situatã în Subcarpaþii piemontane, intens fragmentate, cu alt. armata revoluþionarã condusã de Avram
Buzãului, pe râul Bãlãneasa; 1 212 loc. de 380–450 m ºi alta joasã (250–350 m Iancu. La 1 apr.1927, com. B. a fost
(1 ian. 2011): 592 de sex masc. ºi 620 fem. alt.), alcãtuitã din terasele ºi lunca trecutã în categoria oraºelor (comunã
Pomiculturã. Centru de dogãrie. În satul Criºului Alb. Depr. B. se compune din urbanã), la 1 ian. 1930 a revenit la stadiul
Nucu existã mănãstirea „Sfântul Gheor- trei bazinete depresionare, bine con- de comunã ruralã, iar la 1 apr. 1941 a fost
ghe” (bisericã ºi chilii din lemn), ctitoritã turate: Hãlmagiu, în NV, Vaþa, în partea declarat din nou oraº. La 20 sept. 1995 a
de Mihai Viteazul în 1596, ºi mai multe centralã ºi Brad, în SE. Climã rãcoroasã fost declarat municipiu. Are în subordine
biserici ºi chilii sãpate în stâncã, datând (media termicã anualã 7–8°C) ºi preci- ad-tivã 5 sate: Mesteacãn, Potingani,
din sec. 13–16: schitul Fundãtura, pitaþii abundente (900–1 000 mm/anual). Ruda-Brad, Þãrãþel, Valea Bradului.
menþionat documentar, prima oarã, în Vegetaþia naturalã este formatã din pã- Monumente: bisericã având hramul
1678, pãstreazã doar biserica sãpatã într-o duri de fag ºi stejar, ºi pãºuni ºi fâneþe „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 14),
stâncã uriaºã, aflată izolat în mijlocul naturale. Zãcãminte auro-argentifere ºi cu un valoros ansamblu pictural mural
unei poieni; bisericuþa Peºtera lui Iosif; de cãrbune brun. la interior, între care se remarcã tabloul
schitul lui Agaton, menþionat în 1587; 2. Municipiu în jud. Hunedoara, votiv înfãþiºându-l pe cneazul Bãlea cu
Peºtera lui Dionisie Torcãtorul – micã situat în depresiunea omonimã, la poalele soþia sa, Viºa, ºi copiii. Biserica pãstreazã
bisericã în stâncã, greu accesibilã în care de N ale M-þilor Metaliferi ºi cele de S ale la exterior, pe peretele dinspre N,
a trãit pustnicul Dionisie; schitul Piatra M-þilor Bihor, la 278 m alt., pe cursul fragmente de picturã. Statuile lui Criºan
Gãuritã – bisericã în stâncã. Bisericile din superior al Criºului Alb; 15 636 loc. (1 (operã a sculptorului Radu Moga) ºi
lemn cu hramurile „Naºterea Maicii ian. 2011): 7 430 de sex masc. ºi 8 206 fem. Avram Iancu (realizatã de sculptorul N.
Domnului” (sec. 18) ºi „Sfinþii Voievozi” Supr.: 33,6 km2, din care 10,5 km2 în Corcescu).
(1784), în satul Bozioru, „Adormirea intravilan; densitatea: 1 489 loc./km2.
Staþie de c.f., cu garã inauguratã în 1890, BRADU, com. în jud. Argeº, alcãtuitã din
Maicii Domnului” (1803), în satul
pe linia de mocăniţă Brad-Crişcior. Nod 2 sate, situatã în zona de contact a Piem.
Gãvanele, „Intrarea în Bisericã a Maicii
rutier. Zăcăminte de cãrbune brun ºi de Cotmeana cu Câmpia Piteºtiului, pe râul
Domnului” (1765), în satul Nucu şi
min. auro-argentifere. Reparaþii de utilaj Dâmbovnic; 6 617 loc. (1 ian. 2011): 3 262
„Schimbarea la Faþã” (1832), în satul
minier. Ind. de expl. ºi prelucr. a lem- de sex masc. ºi 3 355 fem. Staþie de c.f.
Vãvãlucile. Staþiune balneoclimatericã,
nului (cherestea, mobilã), textilã (conf., Rafinărie de petrol (ARPECHIM), fali-
în satul Fiºici (Õ).
tricotaje) ºi alim. (preparate din lapte ºi mentată în 2011. Creºterea bovinelor ºi
BOZOVICI1.Õ Almãj(2). porcinelor.
carne, produse de panificaþie etc.).
2. Com. în jud. Caraº-Severin,
Abator. Centru pomicol ºi de cojocãrit. BRAGADIRU1. Oraº în jud. Ilfov, situat
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. Almãj
Vechi centru cultural (gimnaziu româ- în Câmpia Românã, pe râul Sabar, la
(sau Bozovici), la poalele de S ale M-þilor
nesc, f. în 1860, azi liceul „Avram Iancu”). 13 km SV de Bucureºti; 11 216 loc. (1 ian.
Semenic, pe râul Miniº, în zona de confl.
Muzeul aurului (renovat în 2008–2012) 2011): 5 428 de sex masc. ºi 5 788 fem.
cu Nera; 3 289 loc. (1 ian. 2011): 1 598 de
sex masc. ºi 1 691 fem. Expl. de azbest. cu interesante colecþii mineralogice, din Supr.: 21,8 km2, din care 5,4 km2 în
Expl. ºi prelucr. lemnului. Apiculturã. care peste 800 de exponate sunt din intravilan; densitatea: 2 077 loc./km2.
Centru pomicol (meri, peri, pruni). diferite þãri; Muzeu de etnografie, Nod rutier. Expl. de petrol, de balast ºi
Creºterea bovinelor. Produse lactate. În inaugurat în 1987, cu c. 1 800 de piese de argilã. Ind. mat. de constr. (prefa-
satul Bozovici, menþionat documentar, din lemn, metal, ceramicã, textile º.a. Sta- bricate din beton, cãrãmidã) ºi alim.
prima oarã, în 1484, se aflã biserica având þiune climatericã. Istoric. În arealul (conserve de legume ºi fructe, drojdie de
hramul „Înãlþarea Domnului” (1798– municipiului B. au fost descoperite bere, bãuturi alcoolice, spirt). Producţie
1805, pictatã în 1821 ºi 1857). vestigii din Epoca târzie a bronzului (vârf de nutreþuri combinate. Ferme legumicole
de lance, douã brãþãri, o daltã º.a.) ºi din ºi pomicole (cireºi, viºini, caiºi, piersici).
BRABOVA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din perioada stãpânirii romane (115 mor- Creºterea bovinelor ºi porcinelor. Com-
6 sate, situatã în Piem. Bãlãciþei, pe râul minte de incinerare). În sec. 14–15 comu- plex turistic. Declaratã oraº la 18 apr.
Brabova; 1 442 loc. (1 ian. 2011): 691 de sex nitatea a trãit sub conducerea unor 1989, com. B. a fost trecutã din nou în
masc. ºi 751 fem. Podgorie. În satul cãpetenii alese de obºte, cel mai vechi rândul aºezãrilor rurale în ian. 1990 ºi
Brabova se află cula „Izvoranu”, construită conducãtor cunoscut pânã acum fiind inclusã iar în categoria oraºelor la 30 dec.
în sec. 18 de fam. Izvoranu şi vândută în Ioan de Brad (1404). Într-un document 2005. Între 23 ian. 1981 ºi 10 apr. 1997 a
1841 lui Radu Geblescu (în prezent aflată din 1445, localitatea B. apare consemnatã fãcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.
în stare avansată de degradare) şi biserica pentru prima datã cu numele 2. Com. în jud. Teleorman, formată
„Sfinþii Voievozi” (1885). maghiarizat (Fenyopataka). În sec. 18–19, dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnas,
BRAD 1. Depresiune intramontanã, de la B. se desfãºurau mari târguri anuale pe râul Vedea; 4 114 loc. (1 ian. 2011):
origine tectonicã, situatã în SV M-þilor cu produse din lemn, cu cereale aduse 2 020 de sex masc. ºi 2 094 fem. Bibliotecã
148 Braloştiţa la Bran o cetate de piatrã cu propriile în satul ªimon, bisericile cu hramurile
cheltuieli ºi osteneli”. Castelul Bran, „Cuvioasa Parascheva” (1790) ºi „Sfântul
ce posedã peste 10 000 vol. Legumi- situat pe un vf. de deal ce dominã Nicolae” (sec. 19). Com. B. s-a mai nu-
cultură. Casa „Ion Nistorescu” (sec. 19). comuna ºi vechiul drum comercial ce mit Bran-Poartã.
leagã oraºele Braºov ºi Câmpulung, a
BRALOªTIÞA, com. în jud. Dolj, alcã- BRANIªTEA1. Com. în jud. Bistriþa-Nã-
îndeplinit o perioadã îndelungatã
tuitã din 6 sate, situatã în NE Piem. sãud, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona
funcþiile militarã ºi punct de vamã. În
Bãlãciþei, pe dr. Vãii Jiului; 3 793 loc. Dealurilor Jimborului, pe Someºu Mare;
intervalul 1395–1425, castelul B. (sau
(1 ian. 2011): 1 967 de sex masc. ºi 1 826 3 180 loc. (1 ian. 2011): 1 575 de sex masc.
Cetatea B.) a fost sub stãpânirea, mai întâi
fem. Biserica din lemn cu hramul ºi 1 605 fem. Balastieră. Fabrică de sucuri
(1395–1418) a domnului Mircea cel
„Cuvioasa Parascheva” (sec. 18), în satul naturale; produse lactate. Pomicultură
Bãtrân, iar apoi a fiului sãu Mihail I
Valea Fântânilor. (cireşi); creşterea bovinelor. Satul Bra-
(1419), a lui Dan II (1422), Radu Prasnaglava
niºtea este menþionat documentar, prima
BRAN1. DealulluiBran, masiv deluros (1424), în 1427 intrã în posesia regelui
oarã, în 1362.
în Subcarpaþii Olteniei, în E Dealurilor Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, în
2. Com. în jud. Dâmboviþa, alcãtuitã
Jiului, limitat de Depr. Târgu Jiu–Câmpu 1448 în cea a lui Iancu de Hunedoara, iar
din 3 sate, situatã în Câmpia Titu; 4 386
Mare, la N, râurile Gilort, la E, ºi Jiu, la între 1498 ºi 1878 sub cea a oraºului
loc. (1 ian. 2011): 2 116 de sex masc. ºi
V, alcãtuit din conglomerate, gresii, Braºov. Castelul a fost supus unor modi-
2 270 fem. Creºterea bovinelor. Biserica
marne, argile ºi nisipuri. Alt. max.: 425 ficãri renascentiste în sec. 17, dupã incen-
„Adormirea Maicii Domnului” (1809), în
m. Zãcãminte de lignit (Rovinari) ºi diul din 1619. Restaurat în 1886, 1963,
satul Sãveºti ºi bisericã având dublu
petrol (Þicleni). Acoperit cu pãduri de 1986 ºi 1996. Începând din 1920 castelul
hram – „Naºterea Maicii Domnului” ºi
gorun, carpen, cer ºi gârniþã. s-a aflat în stăpânirea familiei regale; în
„Sfânta Sofia” (1747), în satul Dâmbo-
2. Pas de înãlþime în E Carpaþilor perioada 1920–1930 a suferit modificãri
vicioara.
Meridionali, situat între M-þii Piatra ºi adãugiri prin grija reginei Maria, lãsân-
3. Com. în jud. Galaþi, alcãtuitã din
Craiului, la NV, Bucegi, la E, ºi Leaota, du-l moºtenire fiicei ei, principesa Ileana,
4 sate, situatã în Câmpia Siretului
la SE, care asigurã legãtura rutierã (ºosea sora regelui Carol al II-lea. În 1948, dupã
inferior, în zona de confl. a râului Lozova
modernizatã) între Muntenia (Depr. expulzarea din þarã a familiei regale,
cu Siretul; 4 222 loc. (1 ian. 2011): 2 084
Câmpulung) ºi Transilvania (Depr. castelul Bran a intrat în posesia statului
de sex masc. ºi 2 138 fem. Staþie de c.f.
Braºov). Alt.: 1 290 m. Cunoscut ºi sub român, fiind amenajat ca muzeu de
Expl. de argilã. Centru de olărit şi de
numele Giuvala. istorie, de artã medievalã ºi de etnografie
ţesături populare.
3. Com. în jud. Braºov, alcãtuitã din (inaugurat în 1957). În anul 2006,
4. Com. în jud. Mehedinþi, alcãtuitã
4 sate, situatã în NE culoarului depre- Guvernul României a restituit castelul
din 2 sate, situatã în Câmpia Blahniþei;
sionar Rucãr-Bran, la poalele de NV ale Bran arhiducelui Dominic von Habsburg,
1 892 loc. (1 ian. 2011): 942 de sex masc. ºi
M-þilor Bucegi ºi cele de E ale masivului fiul principesei Ileana, care trãieºte la
950 fem. Legumiculturã în câmp ºi în sere.
Piatra Craiului, pe râul Turcu, la 28 km New York. În 2007, acesta a pus în
Com. B. a fost înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin
SV de Braºov; 5 381 loc. (1 ian. 2011): vânzare castelul pentru suma de 78 mil.
desprinderea satelor Braniºtea ºi Goanþa
2 642 de sex masc. ºi 2 739 fem. Expl. de dollari U.S.A. În sept. 2007, o comisie
din com. Vânãtori, jud. Mehedinþi.
forestiere. Microhidrocentralã. Produse parlamentarã românã a stabilit cã retro-
lactate. Creºterea bovinelor. Staþiune cedarea castelului Bran a fost ilegalã ºi a BRAN-RUCÃRÕ Rucãr-Bran.
climatericã ºi punct de plecare spre anulat actul de succesiune al prinþului. BRASTAVÃÞU, com în jud. Olt, alcãtuitã
obiectivele turistice din M-þii Bucegi ºi În oct. 2007, Curtea Constituþionalã a din 2 sate, situatã în Câmpia Romanaþi;
Piatra Craiului. Agroturism. Satul Bran României a reafirmat legalitatea ºi validi- 4 707 loc. (1 ian. 2011): 2 402 de sex masc.
este menþionat documentar, prima oarã, tatea actului de restituire a castelului. În ºi 2 305 fem. Culturi de cereale în sistem
în 1367. Castel fortificat, construit în 1378, satul Bran se aflã biserica având hramul irigat (com. se aflã în marele sistem de
în urma unui act emis, la 19 nov. 1377, „Adormirea Maicii Domnului” (1820– irigaþii Scãriºoara–Viºina–Brastavãþu–
de Ludovic I de Anjou, rege al Ungariei 1836) ºi vama veche (sec. 18), azi muzeu; Buciniºu). Confecþii textile; presã de ulei
ºi al Poloniei, care acorda saºilor din în satul Sohodol, existã biserica cu hra- comestibil. Culturi de cereale, plante
Scaunul Braºovului „dreptul de a ridica mul „Cuvioasa Parascheva” (sec. 18), iar tehnice, legume º.a. Pe terit. com. B.au
fost descoperite vestigiile unei aºezãri
rurale romane datând din sec. 3. Biserica
„Sfântul Nicolae” (1844–1847), în satul
Cruºovu.
BRAªOV 1. Depresiune intracarpaticã,
de origine tectonicã, formatã la sf.
perioadei levantine (Pliocen) ºi începutul
erei cuaternare, situatã în curbura internã
a Carpaþilor, în zona de contact a Carpa-
þilor Orientali cu cei Meridionali. Este
cea mai mare ºi mai tipicã depresiune
intramontanã din Carpaþii româneºti,
Pasul Bran Bran (3). Castelul înconjuratã de M-þii Baraolt, Bodoc ºi
Nemira (N), de M-þii Vrancei (E), M-þii produse cosmetice, locul 2 pe þarã, dupã Braşov 149
Buzãului (SE), de M-þii Ciucaº, Piatra Bucureºti, vopsele, articole tehnice din
Mare, Postãvaru, Bucegi, Piatra Craiului cauciuc), textilã (stofe, conf., tricotaje), de din perioadele Hallstatt ºi La Tène etc.,
(S), de M-þii Þagla, Mãgura Codlei ºi M-þii prelucr. a lemnului (mobilã, placaje, fur- precum ºi arme, mobilier, diferite pro-
Perºani (V) ºi drenatã de cursul superior nire, cherestea etc.), piel. ºi încãlþ., mat. duse ale breslelor meºteºugãreºti, docu-
al Oltului ºi afl. sãi. Supr.: c. 3 900 km2. de constr. (prefabricate din beton, faianþã, mente etc.; Muzeul Judeþean de Etnografie
Lungime: 125 km (Zãrneºti–Breþcu); cãrãmidã, produse refractare), alim. (ceramicã popularã, sticlãrie din sec. 18–
lãþime: 15–20 km. Are aspectul unei (zahãr ºi produse zaharoase, preparate 19, costume ºi þesãturi, unelte, ouã în-
întinse câmpii aluvio-proluviale, cu mai din carne ºi lapte, bere, vin, bãuturi condeiate etc.); Muzeul de Artã (înfiinţat
multe ramificaþii sub formã de golfuri rãcoritoare; fabrica de îmbuteliat în 1950 şi reorganizat în 1970) cu colecþii
sau culoare depresionare (Râºnov– Coca-Cola a fost închisă în 2002). de artã româneascã (opere aparþinând
Zãrneºti, în SV, Mãieruº, în N-NV º.a.) Important centru tipografic. Patinoar pictorilor Gheorghe Tattarescu, Theodor
ºi mai multe trepte de relief (lunci foarte olimpic, inaugurat în febr. 2010. Aman, Sava Henþia, Aurel Lecca, Nicolae
largi, joase ºi mlãºtinoase, terase, câmpii Universitatea „Transilvania” (1971 prin Grigorescu º.a. ºi sculptorilor Cornel
piemontane de 550–700 m alt. ºi dealuri fuzionarea Institutului Politehnic cu Medrea, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea, Ion
submontane de 700–850 m alt., mai Institutul Pedagogic) cu 25 de facultãþi, Irimescu º.a.) ºi artã decorativã univer-
fragmentate). Este constituitã din trei 49 869 studenþi ºi 1 091 cadre didactice salã; Muzeul „ªcheii Braºovului” (înfiin-
mari compartimente: Depr. Bârsei (Þara (2007–2008) ºi Universitatea „George ţat în 1933 şi reorganizat în 1964) pãstreazã
Bârsei sau Depr. Braºov propriu-zisã), în Bariþiu” (particularã, 1991), cu şase tipãrituri vechi, documente oficiale din
SV, Depr. Sfântu Gheorghe, în partea facultăţi, 29 946 studenţi şi 147 cadre vremea lui Constantin Brâncoveanu,
centralã ºi Depr. Târgu Secuiesc, în NE. didactice (2007–2008), Teatrul dramatic cataloage ale bisericii „Sfântul Nicolae”,
Climã rãcoroasã (temp. medii anuale de „Sicã Alexandrescu”, înfiinþat în 1949, manuscrise româneºti, greceºti ºi slavone,
6–8°C), cu frecvente inversii de temp. în Teatrul de pãpuºi „Arlechino”, Teatrul partitura originalã a operetei „Crai Nou”
anotimpul rece (acest fapt a determinat muzical, întemeiat în 1955 (cu secþii de de Ciprian Porumbescu, obiecte de artã
ca în com. Bod sã se înregistreze minima operã ºi operetã, de estradã ºi de balet), medievalã ºi bisericeascã etc.; casa
absolutã a þãrii, –38,5°C, la 25 ian. 1942) numit apoi Teatrul Liric, iar în prezent memorialã „Gheorghe Dima” (amenajatã
ºi precipitaþii atmosferice ce cresc poartă numele Opera Braºov, Filarmo- în 1960, în fosta locuinþã a compozitorului)
cantitativ de la 550 mm, în zona luncilor nica „Gheorghe Dima” (înfiinþatã la 15 cuprinde mobilier, pianul ºi obiecte
joase, pânã la 850 mm, în reg. piemon- apr. 1949), douã galerii de artã, cinema- personale, afiºe de concert, partituri,
tanã. Culturi de cereale, de cartofi, in, tografe ºi biblioteci publice (Biblioteca documente etc.; „Casa Mureºenilor”
sfeclã de zahãr, plante pentru nutreþ etc. Judeþeanã „George Bariþiu”, f. 1835, azi inaugurată în 1968 (fotografii, obiecte,
Creºterea animalelor (bovine, bubaline, cu 620 000 vol.; Biblioteca Centralã a corespondenþã, aparþinând familiei
ovine ş.a.). Universităţii „Transilvania”, f. 1948, cu Mureºenilor) º.a. Staþii locale de emisii
2. Municipiu în partea centralã a 712 169 vol.) etc. Muzee: Muzeul Judeþean TV ºi radio. Important centru editorial ºi
României, reºed. jud. omonim, situat în de Istorie, amenajat în 1908 în Casa Sfa- de tipãrire a presei. Grãdinã zoologicã.
Depr. Bârsei, la 520–650 m alt., la poalele tului, cu peste 3 300 de exponate din La B.are loc, anual, cu unele întreruperi,
masivului Tâmpa ºi ale prelungirilor Paleoliticul mijlociu, ceramicã ºi unelte Festivalul internaþional de muzicã uºoarã
nordice ale masivului Postãvaru; 276 354
loc. (1 ian. 2011): 131 039 de sex masc. ºi
145 315 fem. Supr.: 267,3 km2, din care
73,6 km2 în intravilan; densitatea: 3 755
loc./km2. Mare nod feroviar (gara a fost
inauguratã la 30 mart. 1873) ºi rutier ºi al
doilea centru industrial al þãrii (dupã
Bucureºti). Aeroport internaţional (Õ
Ghimbav 2). Expl. de calcar. Centralã
electricã ºi de termoficare, intratã în func-
þiune în 1990, cu o putere instalatã de 100
MW. Ind. construcţiilor de maºini, cu cea
mai mare pondere în producþia globalã
industrialã a oraºului, produce aeronave,
autocamioane de mare tonaj, dotate cu
motor Diesel de 215 C.P., autovehicule
speciale pentru produse chimice, utilaj
petrolier ºi energetic, material rulant
feroviar ºi rutier, maºini-unelte pentru
prelucr. metalelor, motoare, piese ºi
accesorii pentru autovehicule, rulmenþi,
unelte de minã etc. Celelalte ramuri ind.
sunt: chimicã (prelucr. petrolului, Braşov (2). Imagine din centrul oraşului
150 Braşov în condiþii de deplinã egalitate, între unul dintre cele mai vechi texte datate ºi
domnul Þãrii Româneºti, Mircea cel redactate în limba românã, care se
„Cerbul de aur” (primele patru ediþii, Bãtrân, ºi regele Ungariei, Sigismund de pãstreazã pânã astãzi (cea mai veche
1968–1971, ediþia a 5-a, 24–28 iun. 1992) Luxemburg. În sec. 15, B. a fost pr. centru scriere în limba românã fiind Zbornicul
ºi alte cinci ediþii pânã în 1997; dupã 3 meºteºugãresc ºi comercial din S de la Ieud; Õ Ieud). La 11/21 apr. 1688,
ani de întrerupere au mai avut loc ediþiile Transilvaniei care a întreþinut strânse oraºul a fost cucerit cu greu de trupele
2001–2005, urmat de alte întreruperi în relaþii politico-economice cu Þara habsburgice ºi incendiat. La 21 apr. 1689,
anii 2006 ºi 2007 ºi reluat în anii 2008 (3– Româneascã ºi Moldova (mãrturie sunt B. a fost devastat de un puternic
7 sept.), 2009 (2–7 sept.) şi 2010 (1–6 sept.). numeroasele privilegii acordate incendiu, împrejurare în care a ars ºi
La B. mai au loc, anual, Festivalul de Jazz braºovenilor de cãtre domnii celor douã biserica evanghelicã, ale cãrei ziduri au
ºi Blues, Festivalul muzicii de camerã, þãri române, ca de exemplu cele acordate rãmas înnegrite de fum, de atunci
de Vladislav I [Vlaicu], la 20 ian. 1368, de pãstrându-i-se numele de Biserica
Festivalul berii, Târgul meºteºugarilor.
Mircea cel Bãtrân, la 6 aug. 1413, de Neagrã. La B. au funcþionat, începând
Istoric.Sãpãturile arheologice efectuate
Alexandru cel Bun, în 1421, de Vlad din 1788 ºi, respectiv, 1834, douã ºcoli
în arealul oraºului ºi împrejurimi au scos
Þepeº, în 1456, de ªtefan cel Mare, în 1457 elementare româneºti ºi un liceu înfiinþat
la ivealã vestigii de locuire din epoca de
etc.). În sec. 16, B. a devenit un important în 1850 de mitropolitul Andrei ªaguna.
piatrã ºi din perioada daco-geticã. În anul
centru cultural prin strãdania La 12 mart. 1838 au apãrut, din iniţiativa
1211, în Diploma regelui ungur Andras al
iluministului Ioan (Johannes) Honterus, şi sub conducerea lui George Bariţiu,
II-lea, sunt menþionaþi cavalerii teutoni
care a înfiinþat prima tipografie din ziarul „Gazeta de Transilvania” (primul
care s-au aºezat în Þara Bârsei unde au
Transilvania (1535) ºi un gimnaziu sãsesc ziar politic şi de informaţie al românilor
întãrit cetatea Brassovia de pe Tâmpa, iar (1543) ºi prin activitatea tipograficã a din Transilvania) ºi suplimentul acestuia
în 1234, localit. apare înscrisã în Catalogus diaconului Coresi, care tipãreºte, în 1559, „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”
Ninivensis cu numele Corona. Ulterior, prima carte în limba românã, Catehismul (revistã socialã ºi literarã) care au
figureazã în diferite documente cu alte românesc (Întrebare creºtineascã), iar în 1581, contribuit la închegarea ºi dezvoltarea
denumiri: Brassovia (1251), Barasu (1252, Carte ce se cheamã evanghelie cu învãþãturã, conºtiinþei naþionale a poporului român
împreunã cu zona din jur, numitã Saxo- utilizatã ºi ca manual ºcolar, prin (în iun. 1848, apare în suplimentul literar
nes Barasu), Brasu (1271), Braso (1288), activitatea ªcolii de la biserica „Sfântul al „Gazetei de Transilvania”, imnul
Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Nicolae” din ªchei (ºcoalã care exista din revoluþionar „Deºteaptã-te, române” de
Brassov (1331), Korona (1336) etc. La 31 1471, aºa dupã cum reiese din epilogul Andrei Mureºanu). În timpul Revoluþiei
mart. 1241 B.a fost cucerit ºi devastat de Octoihului scris de diaconul Oprea în de la 1848–1849, B. a fost locul de întâl-
marea invazie mongolã. În sec. 14–18 a 1495). O mãrturie scrisã, referitoare la B., nire al participanþilor din cele trei þãri
devenit un important centru comercial ºi cu importanþã aparte, o constituie române. Aici, revoluþionarii moldoveni
meºteºugãresc (în 1364 capãtã dreptul de Scrisoarea lui Neacºu trimisã, în iunie 1521, au elaborat (12/24 mai 1848) programul
a organiza târguri anuale ºi sãptãmânale; din Câmpulung (Muscel), de cãtre „Prinþipiile noastre pentru reformarea
în sec. 16 existau 20 de bresle, iar în 1798, negustorul Neacºu, lui Johannes Benkner, patriei” care prevedea, între altele, unirea
aici îºi desfãºurau activitatea 43 de bresle judele Braºovului, în care existau românilor „într-un singur stat neatârnat
ºi 1 300 de ateliere). În 1395 a început informaþii referitoare la miºcãrile românesc”. La 1/13 ian. 1868, acelaºi
construirea primelor ziduri de fortificaþie armatelor turceºti pe malurile Dunãrii, George Bariþiu a editat primul numãr al
ale oraºului. La 7 mart. 1395, la B. a fost care se pregãteau sã atace Transilvania. revistei „Transilvania” – organ al Socie-
încheiat un tratat de alianþã antiotomanã, Aceastã scrisoare reprezintã, de altfel, tãþii culturale „ASTRA” (1868–1945) –
Braşov (2). Biserica „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului Braşov (2). Bastionul ţesătorilor
picturi murale de Constantin Lecca ]i o
Localităţilejud.Braşov
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
I. Municipii
1.BRAŞOV(1234)
2.CODLEA(1265)
3.FĂGĂRAŞ(1291)
4.SĂCELE (1366)
II. Oraşe Localit. componente
ale oraşelor
1.GHIMBAV (1342)
2.PREDEAL(1805) 1. Pârâul Rece
2. Timişu de Jos (1850)
3. Timişu de Sus (1854)
3.RÂŞNOV (1331)
4.RUPEA (1324) 1. Fişer (1488)
5.VICTORIA (1949–1953)
6.ZĂRNEŞTI (1367) 1. Tohanu Nou (1294)
III. Comune Satele componente Braşov 157
(primul sat este reşed. com.)
1.APAŢA 1. Apaţa (1377) 20.HOGHIZ 1. Hoghiz (1186)
2. Bogata Olteană (1337)
2.AUGUSTIN 1. Augustin (1679)
3. Cuciulata (1372)
3.BECLEAN 1. Beclean (1473) 4. Dopca (1235)
2. Boholţ (1317–1320) 5. Fântâna (1606)
3. Calbor (1488) 6. Lupşa (1469)
4. Hurez (1453) 21.HOLBAV 1. Holbav(1560)
5. Luţa (1556)
22.HOMOROD 1. Homorod (1488)
4.BOD 1. Bod (1211) 2. Jimbor (1342)
2. Colonia Bod (1956) 3. Mercheaşa (1448)
5.BRAN 1. Bran(1367) 23.JIBERT 1. Jibert (1289)
2. Predeluţ 2. Dacia (1309)
3. Sohodol (1805) 3. Grânari (1289)
4. Şimon (1805) 4. Lovnic (1206)
6.BUDILA 1. Budila(1211) 5. Văleni (1231)
7.BUNEŞTI 1. Buneşti(1337) 24.LISA 1. Lisa(1527)
2. Criţ (1270–1272) 2. Breaza (1554)
3. Meşendorf (1322) 3. Pojorta (1589)
4. Roadeş (1356) 25.MĂIERUŞ 1. Măieruş (1377)
5. Viscri (1231) 2. Arini (1839)
8.CAŢA 1. Caţa (1299) 26.MÂNDRA 1. Mândra (1400)
2. Beia (1494) 2. Ileni (1511)
3. Drăuşeni (1224) 3. Râuşor (1473)
4. Ioneşti (1448) 4. Şona (1488)
5. Paloş (1520) 5. Toderiţa (1589)
9.CINCU 1. Cincu (1328) 27.MOIECIU 1. MoieciudeJos (1802)
2. Toarcla (1329) 2. Cheia (1909)
10.COMANA 1. ComanadeJos (1469) 3. Drumul Carului (1956)
2. Comana de Sus (1469) 4. Măgura (1805)
3. Crihalma (1396) 5. Moieciu de Sus (1805)
4. Ticuşu Nou (1733) 6. Peştera (1805)
11.CRISTIAN 1. Cristian (1362) 28.ORMENIŞ 1. Ormeniş(1733)
12.CRIZBAV 1. Crizbav (1235) 29.PĂRĂU 1. Părău (1293)
2. Cutuş (1913) 2. Grid (1509)
3. Veneţia de Jos (1235)
13.DRĂGUŞ 1. Drăguş (1486) 4. Veneţia de Sus (1469)
14.DUMBRĂVIŢA 1. Dumbrăviţa (1377) 30.POIANAMĂRULUI 1. PoianaMărului (1589)
2. Vlădeni (1570)
31.PREJMER 1. Prejmer (1240)
15.FELDIOARA 1. Feldioara (1240) 2. Lunca Calnicului (1954)
2. Colonia Reconstrucţia (1956) 3. Stupinii Prejmerului (1954)
3. Rotbav (1413)
32.RACOŞ 1. Racoş(1421)
16.FUNDATA 1. Fundata (1850) 2. Mateiaş (1733)
2. Fundăţica (1956)
3. Şirnea (1805) 33.RECEA 1. Recea (1520)
2. Berivoi (1511)
17.HĂLCHIU 1. Hălchiu(1335) 3. Dejani ( (1452)
2. Satu Nou (1404) 4. Gura Văii (1556)
18.HĂRMAN 1. Hărman (1240) 5. Iaşi (1453)
2. Podu Oltului (1954) 6. Săsciori (1432)
7. Săvăstreni (1589)
19.HÂRSENI 1. Hârseni (1520)
2. Copăcel (1473) 34.SÂMBĂTADESUS 1. SâmbătadeSus (1437)
3. Măliniş (1956) 2. Staţiunea Climaterică
4. Mărgineni (1437) Sâmbăta (1956)
5. Sebeş (1453)
158 Bratca 42.TICUŞU 1. TicuşuVechi(1373)
2. Cobor (1206)
35.SÂNPETRU 1. Sânpetru (1240) 43.UCEA 1. UceadeJos (1223)
36.ŞERCAIA 1. Şercaia (1235) 2. Corbi (1509)
2. Hălmeag (1211) 3. Feldioara (1307)
3. Vad (1417) 4. Ucea de Sus (1509)
BRATCA, com. în jud. Bihor, alcãtuitã perite vestigiile a douã aºezãri ºi patru prezent biserică evanghelică), în stil gotic,
din 6 sate, situatã în extremitatea de E a cimitire din sec. 4–6, aparþinând popu- datând din sec. 14, cu modificãri din sec.
Depr. Vad-Borod, la poalele de NE ale laþiei daco-romane, în care s-au gãsit 15 ºi picturi murale interioare din 1481
M-þilor Pãdurea Craiului, pe Criºu Repe- urme de locuire în bordeie, ceramicã ºi de la sf. sec. 16 ºi altar din sec. 16, iar
de, în zona de confl. cu râul Brãtcuþa; roºie-cãrãmizie cu decor striat, spade, în satul Brateiu (menþionat documentar,
5 080 loc. (1 ian. 2011): 2 462 de sex masc. catarame, fibule din bronz ºi argint etc. prima oarã, în 1283) există o bisericã
ºi 2 618 fem. Staþie de c.f. Expl. de calcare Având un caracter rural, influenþatã construitã înainte de anul 1283 ampli-
compacte, de argilã refractarã ºi de dacit. puternic de cultura provincialã bizan- ficatã în sec. 14–15 ºi fortificatã în sec. 16
Zãcãminte de lignit ºi de bauxitã. Expl. tinã, cultura materială B. a cuprins întreg (azi biserică evanghelică).
ºi prelucr. lemnului (cherestea). terit. României, formând fondul de BRATEª 1. Lac hidroamenajat în E
Preparate din lapte. Creºterea bovinelor. populaþie (etnic ºi lingvistic) ºi de culturã României, în Câmpia Covurlui, la 2 km
Pomiculturã (meri, pruni, peri). Satul care a stat la baza formãrii ºi dezvoltãrii NE de municipiul Galaþi, a cãrui supr. a
Bratca este menþionat documentar, prima culturii materiale Ipoteºti – Ciurel - fost redusã de la 74,2 km2 la 24 km2, o
oarã, în 1435. Bisericile din lemn cu Cândeºti din sec. 7–8. Satul Brateiu a fost datã cu lucrãrile de amenajare efectuate
acelaºi hram – „Sfinþii Arhangheli Mihail întemeiat de coloniºtii germani în anul dupã anul 1948. Ad. medie: 3 m. Pisci-
ºi Gavriil” – în satele Beznea (1723–1725, 1283, cu numele Marienberg. În satul culturã. O mare parte din terenurile
cu modificãri din 1864), declaratã monu- Buzd se aflã o bisericã fortificatã (în rãmase dupã desecarea lacului au fost
ment istoric, ºi Valea Criºului (1785, cu
îndiguite ºi redate agriculturii. Apele
picturi din 1876 executate de Dionisiu
lacului B. sunt legate de cele ale Prutului
Iuga). Rezervaþia paleontologicã „Calca-
printr-un canal realizat pe valea fostului
rele cu hipuriþi” – un imens recif coralier
emisar Ghimia.
cu lamelibranhiate marine de vârstã cre-
2.Com. în jud. Covasna, alcãtuitã din
tacicã, extins pe o supr. de 0,40 ha. Tot
3 sate, situatã în Depr. Târgu Secuiesc,
în arealul com. B., existã un punct
pe râul Covasna; 1 521 loc. (1 ian. 2011):
fosilifer unde s-au descoperit resturile
782 de sex masc. ºi 739 fem. Haltã de c.f.
scheletului unui rinocer datând din
Prelucr. lemnului ºi a laptelui. Creºterea
Miocen.
bovinelor. Satul Brateº este menþionat
BRATEIU, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã documentar, prima oarã, în 1415. În satul
din 2 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, Telechia, atestat documentar în anul
pe râul Târnava Mare; 3 843 loc. (1 ian. 1567, se află o biserică reformată (1760)
2011): 1 881 de sex masc. ºi 1 962 fem. şi conacul „Horvath” (sec. 18), aflat în
Viticulturã. Pe terit. com. au fost desco- Biserica evanghelică din satul Brateiu stare de degradare.
pe râul Leaotu, la 8 km S de municipiul Brădeşti 159
Ploieºti; 8 436 loc. (1 ian. 2011): 4 127 de
sex masc. ºi 4 309 fem. Staþie de c.f. ian. 1965, com. ºi satul B. s-au numit
(inauguratã la 13 sept. 1872). Centralã Hendorf. În satul Brãdeni, menþionat
electricã (600 MW) ºi de termoficare, documentar, prima oarã, în 1297, cu
intratã în funcþiune în 1961. Industria numele Terra Heen, iar apoi în 1349 cu
petrochimică. Producţie de cauciuc denumirea Villa Hegun, se aflã o bisericã
sintetic. Creºterea porcinelor. Conacul menþionatã documentar în anul 1350 (azi
„Nicolau” (mijlocul sec. 19), azi spital, în bisericã evanghelicã), înconjuratã de
satul Brazi; biserica „Sfânta Treime” (sec. ziduri groase de 1,2 m ºi înalte de 12 m,
19), în satul Stejaru. strãjuite de bastioane rectangulare la cele
2. Mănăstirea~Õ Panciu. patru colþuri, construite în perioada
BRAZII 1. Com. în jud. Arad, alcãtuitã 1476–1507; în satul Retiº existã o bisericã
din 5 sate, situatã în S Depr. Gurahonþ, luteranã (sec. 15–16) ºi o bisericã
la poalele de NE ale M-þilor Zarand, pe ortodoxã, cu hramul „Sfântul Nicolae”
râul Sighiºoara; 1 276 loc. (1 ian. 2011): (1811).
645 de sex masc. ºi 631 fem. Expl. ºi BRÃDEªTI1.Com. în jud. Dolj, alcãtuitã
prelucr. lemnului. Pomiculturã. În satul din 6 sate, situatã în zona de contact a
Iacobini se aflã o moarã de apã, în Dealurilor Amaradiei cu lunca largã a
Bratocea. „Porumbelul Bratocei” funcþiune din 1804. Castel în stil neoclasic Jiului, la poalele de SV ale Dealului
(1800). Bisericã din lemn (sec. 18), în satul Mateului; 4 532 loc. (1 ian. 2011): 2 252
BRATIA, râu, afl. dr. al Râului Târgului Buceava-ªoimuº ºi biserica din lemn
în aval de com. Stâlpeni, jud. Argeº; 53 de sex masc. ºi 2 280 fem. Haltã de c.f.
„Sfântul Gheorghe” (1800, restauratã în Expl. de petrol ºi gaze naturale. Complex
km; supr. bazinului: 368 km2. Izv. de pe 1866, 1911 ºi 1959), în satul Mãdrigeºti.
versantul sudic al masivului Iezer, de la avicol; apiculturã; viticulturã. În satul
Pânã la 1 ian. 1965, satul ºi com. B. s-au Rãcarii de Jos au fost descoperite (1887–
2 020 m alt. numit Saturãu, menþionat documentar cu 1898, 1928–1929) urmele unui castru
BRATOCEA, pas de înãlþime în Carpaþii acest nume, prima oarã, în 1553. roman ºi ale unei aºezãri civile romane
de Curburã, în V M-þilor Ciucaº, pe valea 2.Com. în jud. Ialomiþa, alcãtuitã din (sec. 2), care a fiinþat pânã în sec. 6.
superioarã a Teleajenului, la 1 263 m alt. 3 sate, situatã în Câmpia Sãratei, pe râul Castrul (173,20 x 141,50 m), construit în
Strãbãtut de o ºosea modernizatã ce Prahova; 1 153 loc. (1 ian. 2011): 553 de timpul domniei împãratului Hadrian, a
asigurã legãturile rutiere între Muntenia sex masc. ºi 600 fem. Pânã la 1 ian. 1965 fost refãcut în a doua jumãtate a sec. 3 ºi
(Ploieºti–Vãlenii de Munte–Mãneciu) ºi com. B. s-a numit Rãduleºti-Filitis. Între transformat în cetate (dupã retragerea
Transilvania (Sãcele–Braºov). În sec. 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 a fãcut parte armatelor romane în perioada 271–275),
trecute a avut un rol însemnat în asigu- din jud. Ilfov. Pânã la 7 apr. 2004, com. în care a continuat sã locuiascã populaþia
rarea legãturilor comerciale ale B. a avut în componenþã satul Maia, care autohtonã. Aici s-au gãsit fragmente de
Bucureºtiului cu Braºovul. În aceastã la acea datã a devenit comunã de sine statui imperiale din bronz (una
zonã se aflã o interesantã formã de relief, stãtãtoare. În satul Brazii se aflã biserica înfãþiºându-l pe Septimiu Sever ºi alte
având aspectul unui porumbel uriaº „Sfântul Nicolae” (1745, refãcutã în 1834). douã pe Hercule ºi pe Minerva), o aplicã
(„Porumbelul Bratocei”), rezultatã în BRÃDÃÞEL, Mănãstirea ~ Õ Horod- din bronz, un candelabru din bronz,
urma acþiunii îndelungate de eroziune niceni. unelte ºi ustensile din fier ºi bronz,
efectuatã de agenþii modelatori externi ceramicã (opaiþe, terra sigilata) etc. În satul
(gelivaþie, vânt, ploi, zãpezi º.a.) asupra BRÃDEANU, com. în jud. Buzãu, alcã-
Brãdeºtii Bãtrâni se aflã biserica „Sfinþii
rocilor calcaroase. tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Bãrã-
Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, construitã
ganului; 2 508 loc. (1 ian. 2011): 1 224 de
BRATOVOEªTI, com. în jud. Dolj, în 1751 prin grija vornicului C. Brãdescu,
sex masc. ºi 1 284 fem. Nod rutier.
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia cu picturi murale originare, între care se
Legumiculturã. Pãdure de stejar bru-
Romanaþi, în lunca largã de pe stg. Jiului; remarcã tabloul votiv ºi scena „Judecata
mãriu (Quercus pedunculiflora) în amestec
3 344 loc. (1 ian. 2011): 1 669 de sex masc. de Apoi”; în satul Tatomireºti existã
cu ulm (Ulmus minor), arþar tãtãresc (Acer
ºi 1 675 fem. Viticulturã; legumiculturã. biserica cu hramul „Adormirea Maicii
tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster)
În satul Bratovoeºti se aflã biserica Domnului” (1770–1780), iar în satul
º.a., extinsã pe 5,8 ha, declaratã rezervaþie
„Sfântul Nicolae” (1855–1856), iar în satul Brãdeºti, biserica cu hramul „Sfântul Ioan
forestierã (1975).
Bãdoºi, biserica „Sfântul Nicolae” (1733). Botezãtorul” (1823).
În arealul com. B. se aflã rezervaþiile BRÃDENI 1. Lac de acumulare, creat 2. Com. în jud. Harghita, alcãtuitã
naturale pãdurea cu mãrgãritar (Convallaria pentru pisciculturã, pe cursul superior din 2 sate, situatã în Depr. Odorhei, la
majalis) şi lacul Adunaţii de Geormana al Hârtibaciului, în arealul com. Brãdeni, poalele de V ale M-þilor Harghita, la
(102 ha). Pânã la 7 apr. 2004, com. B. a jud. Sibiu. Supr.: 115 ha; vol.: 2,0 mil. m3. confl. râului Brãdeºti cu Târnava Mare;
avut în componenþã satele Rojiºte ºi 2.Com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din 3 1 803 loc. (1 ian. 2011): 903 de sex masc.
Tâmbureºti, care la acea datã au format sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe ºi 900 fem. Nod rutier. Expl. de nisip
com. Rojiºte, jud. Dolj. cursul superior al râului Hârtibaciu; 1 404 cuarþos. Prelucr. lemnului. Satul Brãdeºti
loc. (1 ian. 2011): 744 de sex masc. ºi 660 este menþionat documentar, prima oarã,
BRAZI 1. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã
fem. Pisciculturã. Cetate sãteascã având în 1532. În satul Târnãviþa se aflã o casã
din 6 sate, situatã în Câmpia Ploieºtiului,
bisericã de incintã (sec. 15–16). Pânã la 1 veche (1826), din lemn.
160 Brădetu cii fierului (25 de inele din aur, topoare Cosiþeni este atestat documentar, prima
ºi fragmente de spadã din bronz º.a.). oarã, în 1546, iar Corcioveni în 1616.
BRÃDETU 1. Micã depresiune de Satul Brãduþ este menþionat documentar, Pădurea Buciumeni (71,2 ha), declarată
eroziune, situatã în zona de contact a prima oarã, în 1332. În satul Tălişoara, rezervaţie forestieră.
Muscelelor Argeºului cu prelungirile menţionat documentar în anul 1332, se BRÃILA 1. Câmpia Brãilei, unitate de
sudice ale M-þilor Fãgãraº, strãjuitã la V află o bisericã din sec. 13–14 ºi un castel relief, joasã ºi netedã, situatã în NE
de Dealul Chiciura (1 218 m alt.) ºi construit de căpitanul Mihály Daniel în Câmpiei Române (parte componentã a
strãbãtutã de râul Vâlsan. anul 1669 (cu modificãri şi adăugiri din acesteia), între luncile râurilor Siret la N,
2. Staþiune balneoclimatericã de 1884), azi intrat în circuitul turistic, în Dunãrea la E, Cãlmãþui la S ºi Buzãu la
interes local, situatã în depresiunea satul Filia există conacul „Boda” (1713, V. Alt. variazã între 50 m în NV ºi 20 m
omonimã, la 624 m alt., pe cursul superior cu modificãri din 1826) şi o biserică refor- în E. Este acoperitã, în mare parte, de
al râului Vâlsan, în raza com. Brãduleþ, mată (1897–1898), iar în satul Doboşeni depozite loessoide pe care s-au dezvoltat
jud. Argeº, la 60 km N de Piteºti. Climã este o biserică ortodoxă construită în soluri de tip cernoziomic, foarte fertile
de depresiune intradeluroasã, cu temp. 1935-1937, distrusă de armata horthystă în condiþii normale de umiditate. Câmpia
medii anuale de 7,5°C (în iul. media de ocupaţie şi reconstruită în 1995–1998. este formatã din mai multe câmpuri
termicã este 17°C, iar în ian. –4°C) ºi BRÃEªTI 1. Com. în jud. Botoºani, (Viziru, Ianca, Gemenele º.a.) presãrate
precipitaþii moderate (750 mm anual). alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de cu numeroase movile ºi lacuri instalate
Numeroase izv. cu ape minerale sulfuroase, contact a Câmpiei Jijiei cu Dealul Bour; în crovuri (Ianca, Plopu, Esca, Lutul Alb,
clorurate, sodice, bicarbonatate, iodurate, 2 103 loc. (1 ian. 2011): 1 055 de sex masc. Lacu Sãrat º.a.). Expl. de petrol ºi gaze
indicate pentru tratarea afecþiunilor renale ºi 1 048 fem. Haltã de c.f. Biserica din naturale. Culturi de cereale, plante
ºi ale cãilor urinare (litiazã recentã, lemn cu hramul „Adormirea Maicii Dom- tehnice ºi de nutreþ, floarea-soarelui,
necomplicatã, stãri dupã infecþii urinare, nului” (1745) ºi conacul „Capri” (1860), sfeclã de zahãr etc. Cunoscutã ºi sub
tratate medicamentos), ale bolilor tubului în satul Brãeºti; bisericã din lemn cu numele de Bãrãganul de Nord.
digestiv (gastrite cronice hipoacide, hramul „Sfinþii Voievozi” (1800), în satul 2. Municipiu în E-SE României,
tulburãri funcþionale ale colonului), Poiana. reºed. jud. omonim, situat în NE Câmpiei
hepato-biliare (dischinezie biliarã), 2.Com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din 7 Brãilei, la 20 m alt., pe stg. Dunãrii, la
endocrine (stãri prepuberale la copiii hiper- sate, situatã în zona de contact a 170 km amonte de vãrsarea Dunãrii în
reactivi, sindrom ovarian de menopauzã) Subcarpaþilor Buzãului cu prelungirile de Marea Neagrã; 209 562 loc. (1 ian. 2011):
etc. Climatul subalpin, reconfortant, cu aer SE ale M-þilor Penteleu, pe râul Bãlãneasa; 99 581 de sex masc. ºi 109 981 fem. Supr.:
curat, ozonat, lipsit de praf ºi alergeni, este 2 403 loc. (1 ian. 2011): 1 210 de sex masc. 175 km2, din care 31 km2 în intravilan;
recomandat atât în convalescenþe, cât ºi ºi 1 193 fem. Satul Brãeºti este atestat densitatea: 6 760 loc./km2. Port flu-
pentru tratarea asteniei, a stãrilor de documentar în 1655. Bisericile din lemn vio-maritim pânã la care pot pãtrunde
surmenaj fizic ºi intelectual. Bisericã de cu hramurile „Adormirea Maicii nave de mare tonaj. Nod feroviar (staþia
schit, cu hramul „Înãlþarea Domnului” (sec. Domnului” (1820) ºi „Sfântul Vasile” de c.f. a fost inauguratã la 13 sept. 1872)
15), cu picturi murale din 1761. (1858), în satele Ivãneþu ºi Ruginoasa. În ºi rutier. Expl. de argilã ºi de nisip. Cen-
arealul com. B. se află ruinele bisericii tralã electricã ºi de termoficare (1 950
BRÃDICEªTI,Mănãstirea~Õ Dolheºti
fostului schit Pinul, construită în anii MW), la Chiscani, intratã în funcþiune în
(1).
1647–1648 prin grija domnului Matei 1973. Centru al industriei construcţiilor
BRÃDIªOR,Hidrocentrala~Õ Malaia. Basarab. Schitul Pinul a fost părăsit de de maºini (excavatoare, rulouri compre-
BRÃDULEÞ, com. în jud. Argeº, alcã- călugări în anul 1860, iar în 1874, din soare, gredere, screpere, remorchere,
tuitã din 9 sate, situatã în zona Mus- întreg ansamblu monastic mai exista doar ºlepuri fluviale, cargouri maritime pânã
celelor Argeºului, pe cursul superior al peretele dinspre Sud al bisericii. la 7 500 tdw, drăgi hidromecanice, maca-
3. Com. în jud. Iaºi, alcãtuitã din 5 rale portuare, macarale Graifar, compac-
râului Vâlsan; 1 867 loc. (1 ian. 2011): 920
sate, situatã în S Câmpiei Jijiei, pe râul toare vibratoare, excavatoare hidraulice
de sex masc. ºi 947 fem. Prelucr. lemnului
Albeºti; 3 068 loc. (1 ian. 2011): 1 614 de pe pneuri şi şenile, excavatoare plutitoare
ºi a laptelui. Creºterea bovinelor ºi
sex masc. ºi 1 454 fem. Viticulturã; cu funcţii multiple, autoexcavatoare,
ovinelor. Pomiculturã (pruni, meri, peri).
apiculturã. În satul Brãeºti, atestat concasoare, utilaje de încărcare-descăr-
Staþiune balneoclimatericã ºi bisericã de
documentar, prima oarã, în 1462, se aflã care, utilaje pentru industria metalurgică,
schit, cu hramul „Înãlþarea Domnului”
biserica din lemn cu hramul „Adormirea osii şi boghiuri pentru vagoane de cale
(sec. 15), în satul Brãdetu (Õ). Între 1925
Maicii Domnului” (sec. 18). ferată de marfă şi călători, utilaje pentru
ºi 1968, com. B. s-a numit Brãteni.
fabrici de ciment ºi uzine de aluminiu,
BRÃDUÞ,com. în jud. Covasna, alcãtuitã BRĂGĂREŞTIÕ PucheniiMari.
pentru ind. celulozei ºi hârtiei ºi pentru
din 4 sate, situatã în N Depr. Baraolt, la BRÃHêEªTI, com. în jud. Galaþi, ind. de prelucr. a lemnului, vagoane
poalele de SV ale M-þilor Harghita, pe alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona de siderurgice, rotoare pentru turbine hidro-
râul Cormoº; 4 914 loc. (1 ian. 2011): contact a Câmpiei Tecuci cu Colinele energetice etc.). Reparaþii capitale de
2 468 de sex masc. ºi 2 446 fem. Expl. de Tutovei, pe râul Berheci; 8 950 loc. (1 ian. nave. Alte ramuri ind.: mat. de constr.
diatomit (în satul Filia). Expl. şi prelucr. 2011): 4 361 de sex masc. ºi 4 589 fem. (prefabricate din beton, cãrãmizi, ºamote,
primară a lemnului. Producţie de var şi Fermã de creºtere a porcinelor. Pe terit. ciment, mortar refractar, praf de diato-
mangal. Pe terit. com. s-a descoperit un com. au fost descoperite urmele unei mitã pentru combinatele metalurgice),
tezaur ºi un depozit de la începutul Epo- aºezãri geto-dacice din sec. 4–3 î.Hr. Satul chimicã (celofan, folii impermeabile, fibre
Brăila 161
Localităţilejud.Brăila
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
* Până la 20 mai 1996 s-a numit Ştefan Gheorghiu. 33.TUFEŞTI 1. Tufeşti (1832)
34.ULMU 1. Ulmu Brâncoveneşti 167
2. Jugureanu
37.VICTORIA 1. Victoria (1884)
35.UNIREA 1. Unirea
2. Mihai Bravu (1879)
2. Moroteşti* (1838)
3. Valea Cânepii (1828) 38.VIŞANI 1. Vişani
2. Câineni-Băi
36.VĂDENI 1. Vădeni (1638)
3. Plăsoiu
2. Baldovineşti
3. Pietroiu 39.VIZIRU 1. Viziru (1462)
2. Lanurile
* Satul s-a depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând 40.ZĂVOAIA 1. Zăvoaia (1834)
din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori. 2. Dudescu
BRÃNEªTI1. Com. în jud. Dâmboviþa, cremene, statuete feminine ş.a. Satul Jozsika. Zidul de incintă datează din sec.
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Subcarpaþii Vadu Anei a fost întemeiat în 1878 prin 18. Biserici din lemn cu hramurile
Ialomiþei, pe cursul superior al Ialomiþei; împroprietărirea însurăţeilor, pe locul „Sfântul Gheorghe” (sec. 18), „Naºterea
3 859 loc. (1 ian. 2011): 1 872 de sex masc. unei vechi aşezări atestată în 1590 cu Maicii Domnului” (sec. 18), „Sfinþii
ºi 1 987 fem. Þesãtorie de bumbac. numele Crăsani, iar satul Islaz a luat fiinţă Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (sec. 18),
Prelucr. lemnului (cherestea) ºi a cãrnii. în 1893. În satul Pasãrea, atestat „Întâmpinarea Domnului” (sec. 19) ºi
Morãrit ºi panificaþie. Pomiculturã. În documentar în 1789, se aflã mănãstirea „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. 19), în
satul Brãneºti, atestat documentar la 28 Pasãrea (de maici), cu douã biserici: satele Boz, Cãbeºti, Gialacuta, Bãrãºtii
mart. 1451, existã biserica „Sfântul Biserica Mare, cu hramul „Sfânta Iliei ºi Furcºoara; în satul Târnava se aflã
Nicolae” (1779, cu transformãri din 1911 Treime”, construitã în 1843–1846 prin bisericile din lemn cu hramurile „Cuvioasa
ºi picturi realizate în 1958–1960), biserica grija lui Calinic cel Sfânt de la Cernica, Parascheva” (construitã în 1629 prin grija
„Buna Vestire”, sfinþitã la 12 sept. 1943, pe locul unei biserici din lemn, ridicată arhimandritului Sava ºi reparatã în 1663
ºi numeroase case vechi (Pencea Gh. Ion, de arhimandritul Timotei în 1813, care ºi 1680) ºi „Sfântul Nicolae” (sec. 18).
c. 1850; Ciocoiu Nicolae, 1870–1880 º.a.). s-a prăbuşit la cutremurul din 11 ian. BRÃTENIÕ Brãduleþ.
Pânã la 10 iul. 2002, com. B. a avut în 1838, ºi biserica din cimitir, cu hramul
„Adormirea Maicii Domnului” (1834– BRÃTEªTIÕ IonCreangã.
componenþã satele Vulcana-Pandele,
Gura Vulcanei, Lãculeþe-Garã ºi Tocu- 1838). Aºezãmântul monastic a fost BRÃTIANU1.Õ Scânteia(1).
leºti, care la acea datã au format com. restaurat în anii 1950–1960. Posedã o inte- 2.Õ IonCreangã.
Vulcana-Pandele, jud. Dâmboviţa. resantã colecþie de icoane, ceramicã, BRÃTIEªTIÕ IonCreangã.
2. Com. în jud. Gorj, alcãtuitã din broderii etc. Biserica „Sfânta Treime” a
fost declaratã monument istoric în 1955. BRÃTILA, vârf în E M-þilor Fãgãraº
6 sate, situatã în S Dealurilor Jiului, în
În satul Brãneºti existã biserica „Sfântul (2 274 m).
zona de confl. a râului Gilort cu Jiul;
2 463 loc. (1 ian. 2011): 1 237 de sex masc. Nicolae” (1858–1859), reparatã ºi BRÂNCENI, com. în jud. Teleorman,
ºi 1 226 fem. Staþie de c.f. (în satul repictatã în ulei în 1914 (pictura a fost formată dintr-un sat, situatã în Câmpia
Gilortu) inauguratã la 16 ian. 1888. restauratã în 1950 de cãtre pictorii Boian, pe râul Vedea; 2 929 loc. (1 ian.
Complex avicol. În satul Brãneºti se aflã Constantin Cãlinescu ºi Gheorghe 2011): 1 445 de sex masc. ºi 1 484 fem.
o bisericã cu dublu hram – „Sfântul Vânãtoru) ºi consolidatã în 1979, dupã Haltã de c.f. Biserica „Sfântul Evanghelist
Nicolae” ºi „Sfinþii Voievozi” (1854–1859). cutremurul din 4 martie 1977, când au Luca” (construitã în 1850, cu picturi
3. Com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 4 fost restaurate din nou picturile murale murale interioare executate de Gheorghe
sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe râul interioare de cãtre Ion Nichita. Între 23 Tattarescu, în 1859) ºi mănãstirea
Pasãrea, la 20 km E de Bucureºti; 8 667 ian. 1981 ºi 10 apr. 1997 com. B. a fost în „Sfântul Ioan Botezãtorul” (1991), cu
loc. (1 ian. 2011): 4 173 de sex masc. ºi Sectorul Agricol Ilfov. biserica „Adormirea Maicii Domnului”
4 494 fem. Staþie de c.f. (inauguratã la BRÃNIªCA, com. în jud. Hunedoara, (sfinþitã la 22 nov. 1998).
17 nov. 1896). Producţie de tricotaje din alcãtuitã din 9 sate, situatã la poalele BRÂNCOVENEªTI, com. în jud. Mureº,
lânã ºi bumbac ºi de ulei de in. M-þilor Metaliferi, pe dr. vãii Mureºului; alcãtuitã din 5 sate, situatã la poalele
Pisciculturã în iazuri ºi heleºteie. Liceu 1 755 loc. (1 ian. 2011): 884 de sex masc. Dealului Bura (746 m alt.) din Dealurile
cu profil de silviculturã (înfiinþat în 1893). ºi 871 fem. Staþie de c.f. Expl. de bazalt. Mureºului, pe dr. râului Mureº; 4 123 loc.
Seminarul Teologic liceal ortodox „Sfânta Satul Târnãviþa este un renumit centru (1 ian. 2011): 2 036 de sex masc. ºi 2 087
Filofteia”, inaugurat în 1995. În arealul de ceramicã popularã, smãlþuitã în verde fem. Haltã de c.f. Prelucr. lemnului;
com. B. au fost descoperite vestigii (urcioare, oale, cãni, figurine). În satul panificaþie. Creºterea bovinelor ºi
neolotice aparţinând culturii materiale Brãniºca, menþionat documentar, prima ovinelor. Centru de confecþionare a
Gumelniţa, reprezentate prin fragmente oarã, în 1329, se aflã un castel construit pieselor autentice de port popular. În
de vase ceramice lucrate din pastă fină în sec. 15, care în sec. 16 a fost în posesia satul Brâncoveneºti, menþionat docu-
de culoare roşie-cenuşie, decorate cu episcopului Gheorghe Martinuzzi, iar în mentar, prima oarã, în 1228, se aflã
brâuri în relief, cuţite şi răzuitoare din 1698 a devenit proprietatea baronului castelul „Kendy-Kemény” (1557–1558),
168 Brâncoveni domneºti ale lui Matei Basarab ºi
Constantin Brâncoveanu (sec. 17–18), cu
în stilul Renaºterii transilvãnene, fortifi- zid de incintã (1634) ºi biserica paraclis
cat cu ºanþuri (1599–1600) ºi turnuri de „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
colþ (cu transformãri din sec. 19.) În (1634, refãcutã în 1881). În satul
curtea castelului au fost descoperite Mãrgheni existã biserica „Sfântul
urmele unui castru roman de pãmânt Gheorghe” (1866–1869).
(sec. 2–3), iar în apropiere vestigiile unei BREASTA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã
aºezãri civile romane din sec. 2–3 (o din 7 sate, situatã în zona de contact a
lampã din bronz º.a.). Biserici reformate, Piem. Bãlãciþei cu lunca largã a Jiului, pe
în satele Brâncoveneºti (1727) ºi Vãlenii râul Raznic; 4 050 loc. (1 ian. 2011): 2 047
de Mureº (sanctuar din 1562, nava din
Breaza (2). Muzeul etnografic
de sex masc. ºi 2 003 fem. Nod rutier.
1883 ºi turnul din 1888); bisericã din lemn Viticulturã. Biserica „Sfântul Nicolae”
cu hramul „Înãlþarea Domnului” (sec. (1782–1784), în satul Breasta. biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din
18), în satul Sãcalu de Pãdure. Rezervaþia 1777 a domnului Alexandru Ipsilanti, cu
naturalã cu lalele pestriþe (2,5 ha), în satul BREAZA1.Culme deluroasã în N Pod. o expresivã înfãþiºare rusticã, decoratã
Vãlenii de Mureº. Transilvaniei, cu orientare E-V, delimi- cu picturi murale originare la interior
tatã de Depr. Lãpuº, la N, pe care o (refãcute în 1989), declaratã monument
BRÂNCOVENI, com. în jud. Olt, alcã-
dominã printr-un abrupt de 200–300 m, istoric ºi de arhitecturã; biserica având
tuitã din 4 sate, situatã în NE Câmpiei
ºi Dealurile Ciceului, la S. Alt. max.: 974 dublu hram – „Sfântul Gheorghe” ºi
Romanaþi; 2 889 loc. (1 ian. 2011): 1 474
m (vf. Breaza). „Adormirea Maicii Domnului” (1830),
de sex masc. ºi 1 415 fem. Topitorie de
2. Oraº în jud. Prahova, situat în declaratã monument istoric; biserica
in. Producţie de bãuturi alcoolice.
Subcarpaþii Prahovei, pe Valea Prahovei, „Sfântul Ilie Tesviteanul” (1938); biserica
Morãrit ºi panificaþie. În satul Brâncoveni
la 380–450 m alt., la 43 km NV de Ploieºti; „Schimbarea la Faþã” (1892), cu picturi
se aflã mănãstirea B. (de maici), datând
17 353 loc. (1 ian. 2011): 8 427 de sex originare, refãcute în 1992; Palatul
din 1494. În 1570, jupâniþa Celea, bunica
masc. ºi 8 926 fem. Supr.: 12,6 km2; domnului Gheorghe Bibescu, construit în
lui Matei Basarab, a construit o bisericã
densitatea: 1 377 loc./km2. Staþie de c.f. 1843–1848; Monumentul eroilor ridicat
din lemn pentru a fi folositã de cãtre
Expl. de calcar (Gura Beliei), marne, în 1930 pe Dealul Gurga (743 m alt.) în
cãlugãri. Mănãstirea B. apare menþionatã
argilã ºi balast. Fabrici de var, cãrãmidã amintirea soldaþilor români cãzuþi pe
documentar, prima oarã, în 1582 într-un
ºi gips (Gura Beliei) ºi de elemente de câmpurile de luptã în Primul Rãzboi
act de danie a domnului Mihnea Turcitul.
precizie (injectoare, distribuitoare, ele- Mondial. Centru turistic.
În perioada 1634–1640, domnul Matei
mente de supapã). Produse de panifi- 3. Com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din
Basarab a efectuat ample lucrãri de refa-
cere ºi transformare arhitecturalã a caþie. Pomiculturã (meri, peri). Liceul 5 sate, situatã la poalele de SV ale
ansamblului monahal (s-au construit militar „Dimitrie Cantemir” (1949). Dealului Istriþa; 2 733 loc. (1 ian. 2011):
ziduri de apãrare, cu creneluri, Tur- Renumit centru de artã popularã (covoa- 1 388 de sex masc. ºi 1 345 fem. Expl. de
nul-clopotniþã, pivniþe spaþioase bol- re, broderii, þesãturi, ii, cusãturi). Muzeu
calcar. Podgorie. Centru de vinificaþie ºi
tite º.a.). În 1699–1700, domnul Constantin etnografic (ºtergare, crestãturi în lemn,
de prelucr. artisticã a pietrei. Atelier de
Brâncoveanu a reconstruit integral bise- costume populare, þesãturi etc.). Staþiune
confecþii textile. Morãrit. Pomiculturã.
rica mare a mănãstirii, cu hramul climatericã ºi de odihnã de interes
Creºterea bovinelor, ovinelor ºi
„Sfântul Nicolae” (pictatã în 1702 ºi general, cu funcþionare permanentã, cu
porcinelor. În satul Breaza, atestat
repictatã în 1837), cu un pridvor deschis, climat de deal, sedativ-indiferent, cu veri
rãcoroase (media termicã în iul. 19°C) ºi documentar în 1560, se află biserica
susþinut de 8 coloane din piatrã, ºi a mai „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena”
construit o bolniþã (1700–1702), cu ierni puþin friguroase (media termicã a
lunii ian. –3°C). Staþiunea este indicatã construită în anii 1996–2006.
hramul „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi
pentru ameliorarea stãrilor de debilitate, 4. Com. în jud. Mureº, alcãtuitã din
Elena”, cu picturi murale interioare origi-
a surmenajului fizic ºi intelectual, a 3 sate, situatã în Colinele Mãdãraºului
nare. În timpul Rãzboiului turco-austriac
nevrozelor astenice, în convalescenþã cu (Pod. Transilvaniei), pe râul Luþ; 2 596 loc.
din anii 1716–1718, mănãstirea a fost
distrusã parþial de un incendiu ºi refãcutã stare generalã bunã. Istoric. Prima (1 ian. 2011): 1 282 de sex masc. ºi 1 314
ulterior. Cutremurul din 11 ian. 1838 a atestare documentarã a localit. dateazã fem. Expl. de bentonit. Prelucr. lemnului
avariat grav biserica mănãstirii, dar a fost din 1431, iar apoi în 1503, într-un registru ºi a laptelui; panificaþie. Constr. de instru-
restauratã pânã în 1842. În pronaos sunt comercial braºovean ºi la 27 mai 1510, mente muzicale populare. Creºterea bovi-
înmormântaþi Papa Brâncoveanu (tatãl într-un hrisov semnat de domnul Vlad nelor. Pomiculturã; apiculturã. Fermã de
lui Constantin Brâncoveanu), mama ºi cel Tânãr (Vlãduþ), fiul lui Vlad creºtere a melcilor. Agroturism. Biserici
bunica lui Constantin Brâncoveanu. Des- Cãlugãrul. Punct de vamã (1834–1852). în satele Breaza (sec. 14–15, cu turn din
fiinþat de către autorităţile comuniste, Declarat staþiune climatericã în 1935 ºi 1895) ºi Filpiºu Mare (sec. 14–17). Satul
prin decretul 410 din 28 oct. 1959, oraº în 1952. Are în subordine ad-tivã 10 Breaza apare menþionat documentar,
aºezãmântul monahal a fost transformat localit. componente: Breaza de Jos, Brea- prima oarã, în 1319.
în azil de bãtrâni, iar în anii 1973–1975 a za de Sus, Frãsinet, Gura Beliei, Irimeºti, 5. Com. în jud. Suceava, alcãtuitã din
fost renovat, redevenind mănãstire. În Nistoreºti, Podu Corbului, Podu Vadului, 3 sate, situatã pe cursul superior al
satul Brâncoveni se mai aflã ruinele curþii Surdeºti, Valea Târsei. Monumente: Moldovei, la poalele Obcinelor Meste-
cãniº, în V, ºi Feredeu, în E; 1 645 loc. 2. Com. în jud. Caraº-Severin, alcã- Breţcu 169
(1 ian. 2011): 835 de sex masc. ºi 810 fem. tuitã din 3 sate, situatã în zona de contact
Expl. ºi prelucr. lemnului. Rezervaţia a Dealurilor Pogãniºului cu prelungirile zona de izv. a râului Timiº; 99 loc. (1 ian.
naturală „Calcarele triasice de la Pârâul nordice ale M-þilor Semenic, pe cursul 2011): 50 de sex masc. ºi 49 fem. Pe terit.
Cailor” (0,1 ha). Complexul gospodăresc superior al râului Pogãniº; 1 097 loc. com. se aflã lacul Trei Ape (52,6 ha; vol.:
Maria Veruleac, în satul Breaza de Sus. (1 ian. 2011): 531 de sex masc. ºi 566 fem. 4,8 mil. m3), de origine antropicã, pe
6. Cetatea~ Õ Pãrãu. Staþie de c.f. Creºterea ovinelor. Pomi- malurile cãruia se află staþiunea clima-
BREB, staþiune balneoclimatericã de culturã (meri, pruni, peri). În satul Brebu, tericã Trei Ape (Õ). Expl. lemnului; fond
interes local, cu funcþionare permanentã, menþionat documentar, prima oarã, în cinegetic bogat. Turism. Satul Brebu Nou
situatã în extremitatea nord-vesticã a 1577 se aflã biserica având hramul „Înãl- este menþionat documentar, prima oarã,
României, în Depr. Maramureº, în raza þarea Domnului” (1791). în 1828.
com. Ocna ªugatag (jud. Maramureº), pe 3. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din
4 sate, situatã în Subcarpaþii Prahovei, BRESLEA Õ Bucureşti (Grădina
valea pârâului Breboaia, la poalele de NE
pe râul Doftana; 7 406 loc. (1 ian. 2011): Ioanid).
ale M-þilor Gutâi, la 748 m alt., la 24 km
SE de municipiul Sighetu Marmaþiei. 3 744 de sex masc. ºi 3 662 fem. Expl. de BRESTOVÃÞ, com. în jud. Timiº, alcã-
Climat de munþi mijlocii, tonic-stimulant argilã ºi de bentonit. În satul Brebu tuitã din 5 sate, situatã în zona de contact
ºi izvoare cu ape minerale bicarbonatate, Mânăstirei, care este şi reşed. com. B., a Pod. Lipovei cu Câmpia Lugojului, pe
carbogazoase, sulfatate, sulfuroase, menþionat documentar, prima oarã, în râul Chizdia; 677 loc. (1 ian. 2011): 352
clorurosodice, calcice, magneziene, indi- 1564, se aflã mănãstirea Brebu (de maici), de sex masc. ºi 325 fem. Expl. de bazalt
cate în tratarea afecþiunilor gastrointesti- un complex monahal arhitectural com- (în satul Lucareþ). Satul Brestovãþ este
nale, hepato-biliare etc. pus din bisericã, turn-clopotniþã de 27 m menþionat documentar, prima oarã, în
înãlþime, casa domneascã a lui Matei 1440. Bisericã sârbeascã, din lemn, cu
BREBENI, com. în jud. Olt, alcãtuitã din Basarab, construitã în 1641 ºi extinsã de
2 sate, situatã în Câmpia Boian; 3 027 loc. hramul „Sfântul Gheorghe” (1750), în
Constantin Brâncoveanu, de dimensiuni satul Lucareþ. Rezervaþie botanicã (2 ha).
(1 ian. 2011): 1 501 de sex masc. ºi 1 526 mari (30,20 x 11,80 m), cu 9 camere ºi o
fem. Nod rutier. Biserica „Adormirea sufragerie, chiliile ºi zidul de incintã înalt BRETEAROMÂNÃ, com. în jud. Hune-
Maicii Domnului” (1845), în satul de 6 m. Biserica mănãstirii, cu hramul doara, alcãtuitã din 13 sate, situatã în NE
Brebeni. „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, de Depr. Haþeg, pe râul Strei; 2 965 loc.
BREBU 1. Depresiune de eroziune, mari dimensiuni (30 m lungime ºi 10 m (1 ian. 2011): 1 424 de sex masc. ºi 1 541
situatã în Subcarpaþii Prahovei, dez- lãþime), este ctitoria lui Matei Basarab fem. Staþie de c.f. Zãcãminte de dioxid
voltatã în bazinul inf. al râului Doftana, din anii 1640–1650 ºi finisatã de de carbon (în satul Ocoliºu Mare) pe baza
în formaþiuni predominant marno-argi- Constantin Brâncoveanu în 1690. Biserica cãrora s-a construit ºi dat în folosinþã
loase. Supr.: c. 16 km2. Extinsã pe c. 8 km are o turlã mare pe naos ºi alte douã turle (4 oct. 1995) o uzinã de dioxid de carbon
lungime ºi 1,5–2 km lãþime. Relief de mici pe pronaos, ziduri groase de 2 m lichefiat. Expl. ºi prelucr. lemnului. Satul
lunci, de terase (60–80 m înãlþime faþã de din cãrãmidã ºi piatrã, ferestre cu Bretea Românã este menþionat docu-
albia Doftanei) ºi de dealuri cu înãlþimi ancadramente din piatrã, cu profile în mentar, prima oarã, în 1406.
de 550–750 m, afectate de mici abrupturi stil gotic ºi picturi murale interioare din BREÞCU1. Masiv muntos în V M-þilor
ºi unele alunecãri. Climat de deal, cu 1843, refãcute de Sava Henþia în anii Vrancea (Carpaþii de Curburã), limitat
temp. medie anualã în jur de 7°C, cu ierni 1901–1902. Cutremurul din 14 oct. 1802 de Depr. Târgu Secuiesc la V, cursul
friguroase (media termicã a lunii ian. este a dãrâmat turlele bisericii ºi partea superior al Putnei, la E, masivul Lãcãuþ
de –3°C), veri rãcoroase (în iul. temp. superioarã a Turnului-clopotniþã ºi a la S ºi Oituz, la N. Constituit pre-
medie este de 17°C) ºi precipitaþii provocat fisuri în ziduri. Reparaþiile au dominant din depozite de fliº grezos ºi,
moderate (800 mm anual). Pantele dea- fost fãcute abia în 1828–1836, dar un alt în mai micã mãsurã, din ºisturi argiloase
lurilor sunt acoperite cu livezi, fâneþe ºi cutremur violent, cel din 11 ian. 1838, a ºi gresii. Alt. max.: 1 503 m (vf. Muºat).
pãºuni naturale, iar în partea lor devastat mănãstirea, refacerile fãcân- Acoperit cu pãduri. Nod hidrografic (de
superioarã se extind pãduri de foioase, du-se pânã în 1843. La 1 dec. 1855 un aici izv. Breþcu, Orbat, Covasna, Zagon,
în care predominã gorunul. incediu de proporþii a mistuit în între- Oituz º.a.).
gime chiliile ºi anexele. În urma secula- 2. Com. în jud. Covasna, alcãtuitã din
rizãrii averilor mănãstireºti în 1863, 3 sate, situatã în NE Depr. Târgu Secuiesc,
biserica mănãstirii a devenit bisericã de la poalele NV ale masivului omonim, în
mir, iar casa domneascã transformatã în zona pasului Oituz; 3 745 loc. (1 ian.
casã de vacanþã, apoi în sanatoriu, 2011): 1 860 de sex masc. ºi 1 885 fem.
preventoriu, casã de bãtrâni (1950–1957) Staþie de c.f. Expl. de gresie. Producţie
ºi muzeu (din 1959). După incediul din de confecþii, de cãrãmidã, de cherestea,
23 apr. 1961 au fost reconstruite o serie lãzi ºi butoaie. Pe terit. com. au fost
de clădiri anexe şi s-a restaurat biserica, descoperite urmele unei aºezãri civile
iar în 1963 a redevenit mănăstire. (canabae), cu construcþii având ziduri de
BREBU NOU, com. în jud. Caraº-Se- piatrã, ºi ale unui castru roman (probabil
verin, alcãtuitã din 2 sate, situatã pe Angustia) din sec. 2–3, de formã
Brebu (3). Casa Domnească pantele de NE ale M-þilor Semenic, în dreptunghiularã (160 x 180 m), construit
170 Brerzinţa-Motru densitatea: 3 835 loc./km2. Staþie de c.f. terminatã la 29 aug. 1666 prin strãdania
(gara Lotru, inauguratã în 1898), pe linia marelui vornic Mareº Bãjescu ºi soþia sa
din piatrã cu dublu zid de incintã, cu Sibiu–Râmnicu Vâlcea. În 1948–1949 s-a Maria. Altarul a fost pictat în 1741, iar
turnuri circulare la colþuri (caz rar construit linia de cale feratã cu ecarta- pereþii interiori au fost acoperiþi cu picturi
întâlnit) ºi patru porþi axiale, flancate de ment îngust (760 mm) de la Brezoi la în 1761 de cãtre zugravii Mihai, Radu ºi
turnuri dreptunghiulare. S-au gãsit ºi Voineasa. Balastierã. Hidrocentrala Iordache. În 1808 biserica a fost distrusã
vase de ceramicã autohtonã (dacicã). „Gura Lotrului” (26,5 MW) intratã în aproape în întregime de un incendiu,
Satul Breþcu este menþionat documentar, funcþiune la 25 oct. 1986. Expl. ºi prelucr. fiind refãcutã abia în 1835 de cãtre
prima oarã, în 1426. În satul Mãrtãnuº lemnului (cherestea). Producþie de sub- stareþul Irimia (inclusiv picturile murale).
se aflã o bisericã având hramul „Ador- stanþe abrazive. Produse textile ºi alim. În 1923–1925 s-au refãcut cupola turlei
mirea Maicii Domnului” (ziditã în 1796, Staþiune climatericã. Istoric. Pe terit. ºi altarul care fuseserã distruse de obuze
reparatã în 1918 ºi 1945 ºi repictatã în satului Valea lui Stan au fost descoperite de artilerie în timpul luptelor din Primul
(1963) vestigii din prima Epocã a fierului Rãzboi Mondial. Monumentul,
1867 ºi 1901); biserica „Sfântul Nicolae”
(necropolã cu morminte de incineraþie, reprezentant arhitectonic de seamã al
(1783), în satul Breþcu; Vama veche (sec.
urmele unei locuinþe cu fragmente epocii lui Matei Basarab, având faþadele
19), în satul Oituz. La 20 iul. 1991, în com.
ceramice), din a doua Epocã a fierului (o cu parament tradiþional din cãrãmidã ºi
B. a fost dezvelit bustul lui Mihai
monedã din aur) ºi din epoca romanã. panouri de tencuialã, împãrþite printr-un
Viteazul.
Prima atestare documentarã a localitãþii brâu ºi decorate cu bumbi de ceramicã,
3. Õ TârguSecuiesc(1).
dateazã din 1575, urmatã de o altã a fost restaurat în 1960. Popas turistic.
BREZNIÞA-MOTRU, com. în jud. consemnare în hrisovul din 14 iun. 1597. Rezervaþie naturalã (Cãlineºti).
Mehedinþi, alcãtuitã din 7 sate, situatã în Localit. B. s-a dezvoltat cu precãdere BREZOI-TITEªTIÕ Loviºtea.
NE Piem. Bãlãciþei; 1 605 loc. (1 ian. 2011): dupã 21 apr. 1887, când a luat fiinþã
792 de sex masc. ºi 813 fem. Bisericile BRILLAGO Õ Brãila(2).
Societatea forestierã „Lotru” cu capital
„Adormirea Maicii Domnului” (1845) ºi italian (naþionalizatã la 11 iun. 1948 de BRODINA1. Õ Argel.
„Sfântul Nicolae” (1895), în satele Coso- cãtre statul comunist). În timpul Primului 2. Com. în jud. Suceava, alcãtuitã din
vãþ ºi Deleni. Rãzboi Mondial, aºezarea s-a aflat sub 10 sate, situatã în NV Obcinei Mari, pe
BREZNIÞA-OCOL, com. în jud. ocupaþia trupelor strãine care instalaserã cursul superior al râului Suceava, la
Mehedinþi, alcãtuitã din 4 sate, situatã la aici un lagãr de prizonieri. Declarat oraº graniþa cu Ucraina; 3 688 loc. (1 ian. 2011):
contactul Pod. Mehedinþi cu terasa la 17 febr. 1968. Oraºul B. are în 1 885 de sex masc. ºi 1 803 fem. Haltã de
Dunãrii; 4 019 loc. (1 ian. 2011): 2 061 de subordine ad-tivă 8 sate: Cãlineºti, c.f. Expl. ºi prelucr. lemnului (cherestea).
sex masc. ºi 1 958 fem. În satul Jidoºtiþa Corbu, Drãgãneºti, Golotreni, Pãscoaia, Pãstrãvãrie. Centru tradiţional de
existã o moarã de cereale din anul 1925, Proieni, Valea lui Stan ºi Vãratica. Monu- încondeiere a ouălor (în satul Paltin).
iar în satul ªuºiþa o moarã (1912) ºi o casã mente: în oraºul B. se aflã bisericile BROSCARI Õ Livezile(3).
veche (din 1832) aparþinând lui Gheorghe ortodoxe cu hramurile „Intrarea în
BROSCĂRIEÕ Măgurele(1).
Popescu. Expl. forestiere ºi de calcar. Bisericã a Maicii Domnului” (1886–1896)
Centru viticol. Vestigii ale unei aºezãri şi „Sfântul Gheorghe” (1941–1942) ºi BROSCÃUÞI, com. în jud. Botoºani,
rurale romane ºi ale unei cariere de calcar biserica romano-catolicã „Sfântul Anton alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
(sec. 2–3). Rezervaþiile naturale botanice de Padova” (1935); în satul Drãgãneºti Jijiei Superioare, pe cursul superior al
Valea Oglãnicului (150 ha) ºi Dealul existã biserica „Sfinþii Voievozi” (1937– Jijiei; 3 403 loc. (1 ian. 2011): 1 675 de sex
Vãrãnic (350 ha). 1945), în satul Proieni se află o bisericã masc. ºi 1 728 fem. Fabrică de ulei co-
având hramul „Toþi Sfinþii” (1794–1798, mestibil. Moară pentru măcinat cereale.
BREZOAELE, com. în jud. Dâmboviþa, Culturi de cereale, floarea-soarelui ş.a.
cu picturi originare ºi cu pridvor adãu-
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Creşterea bovinelor şi ovinelor. Pomi-
gat în 1817), iar în satul Cãlineºti sunt
Titu, pe râul Dâmboviþa; 3 575 loc. (1 ian. cultură. Satul Broscăuţi apare menţionat
bisericile „Cuvioasa Parascheva” (1775,
2011): 1 778 de sex masc. ºi 1 797 fem. documentar cu acest nume în 1582.
pictatã în 1781–1782), „Sfântul
Bisericã (sec. 18). Vechiul nume: Alunecări de teren în iul. 2010 şi martie
Gheorghe” (1893– 1903) ºi mănãstirea
Brezoaiele-Brãiloiu. Între 17 febr. 1968 ºi 2011.
Cornetu (de călugăriţe), cu biserica având
23 ian. 1981 com. B. a fãcut parte din jud.
hramul „Tãierea Capului Sfântului Ioan BROªTENI 1. Oraº în jud. Suceava,
Ilfov. În satul Brezoaele se aflã bisericile
Botezãtorul”. Aflat la poalele muntelui situat la poalele de E ale masivului
„Adormirea Maicii Domnului”-Cruceru
Cornetu, pe malul dr. al râului Olt, pe Grinþieº, pe râul Bistriþa, la confl. cu
(1758–1759) ºi „Cãmãraºu”, cu dublu ºoseaua Râmnicu Vâlcea–Sibiu, la 50 km Negriºoara; 6 296 loc. (1 ian. 2011): 3 125
hram – „Naºterea Maicii Domnului” ºi de municipiul Râmnicu Vâlcea, de sex masc. ºi 3 171 fem. Supr.: 42,4 km2,
„Sfântul Nicolae” (1846). ansamblul monastic (fost schit de din care 6,5 km2 în intravilan; densitatea:
BREZOI, oraº în jud. Vâlcea, situat în SV cãlugãri) este alcãtuit dintr-o incintã 968 loc./km2. Zãcãminte de mangan.
Depr. Loviºtea, la poalele de NE ale pãtratã, de piatrã, strãjuitã la 3 colþuri de Microhidrocentralã. Centru minier ºi
M-þilor Cãpãþânii ºi cele de SE ale M-þilor câte un turn poligonal, iar la colþul forestier. Produse textile (þesãturi din
Lotrului, la 320 m alt., pe cursul inf. al sud-estic de un foiºor, dintr-o bisericã cu bumbac) ºi alim. (preparate din lapte ºi
râului Lotru, în apropiere de confl. cu turn-clopotniþã ºi din chilii. Biserica carne, panificaþie). Izv. cu ape minerale
Oltul; 6 903 loc. (1 ian. 2011): 3 418 de sex mănãstirii, cu hramul „Tãierea Capului carbogazoase, bicarbonatate, calcice,
masc. ºi 3 485 fem. Supr.: 1,8 km2; Sfântului Ioan Botezãtorul”, a fost magneziene, feruginoase cu acþiuni
sex masc. ºi 357 fem. În satul Bruiu, Bucegi 171
menþionat documentar, prima oarã, în
1307, se aflã o cetate þãrãneascã (sec. 15– 2. Oraº în jud. Botoºani, situat în ºaua
16) cu bisericã de incintă, datând din sec. Bucecea, pe stg. Vãii Siretului; 5 214 loc.
13, cu adãugiri din sec. 19, azi biserică (1 ian. 2011): 2 515 de sex masc. ºi 2 699
evanghelică; în satul Gherdeal existã o fem. Supr.: 46,8 km2, din care 3,5 km2 în
cetate (sec. 15–16) cu bisericã de incintă, intravilan; densitatea: 1 490 loc./km2.
datând din sec. 13, cu transformãri din Staþie de c. f. (inauguratã la 1 nov. 1871).
sec. 16 ºi din 1795, azi bsierică Nod rutier. Expl. de argilã. Centralã
evanghelică. electricã eolianã (paleta elicei are 11 m,
iar stâlpul este de 40 m înãlþime).
BRUSTURI1. Com. în jud. Bihor, alcã-
Hidrocentralã (1,2 MW), intratã în func-
tuitã din 8 sate, situatã în zona de contact
þiune în 1981. Lacul de acumulare
a Dealurilor Oradei cu prelungirile
Bucecea, care alimenteazã turbinele
M-þilor Plopiº, pe Valea Fâneþelor; 3 782
hidrocentralei, are o supr. de 475 ha ºi
Broşteni (2). Cula „Cuţui”
loc. (1 ian. 2011): 1 904 de sex masc. ºi
un vol. de 10 mil. m3. Termocentralã.
diuretice ºi laxative. În satul Dârmoxa 1 878 fem. Expl. de lignit. Satul Brusturi Fabricã de zahãr (din 1960), declaratã
existã un cuptor de ars var (din 1924). este menþionat documentar, prima oarã, falimentarã în anul 2003, ºi de confecþii
La B., atestat documentar ca sat în 1488, în 1360. Bisericã din lemn cu hramul textile. Prelucr. lemnului, a laptelui ºi a
se aflã o bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” sticlei. Siloz de cereale. Aviculturã. Ferme
„Sfântul Nicolae” (1779). Aici, în sec. 19, (1600, cu modificãri din sec. 19), în satul de creºtere a bovinelor ºi ovinelor.
logofãtul Alecu Balº a înfiinþat o ºcoalã, Þigãneºtii de Criº. Istoric. În arealul oraºului au fost
vestitã în toatã Moldova, unde a învãþat 2. Com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din descoperite vestigii din Epoca bronzului
ºi Ion Creangã (acesta a descris, cu 4 sate, situatã în Subcarpaþii Neamþului; (vase de lut), o necropolã sarmatã ºi alta
savoare, perioada din timpul studiilor 3 636 loc. (1 ian. 2011): 1 826 de sex masc. feudalã în care s-au gãsit monede din
sale la B.). Com. B. a fost trecutã în ºi 1 810 fem. Bisericã de zid cu hramul argint ºi diferite obiecte de podoabã.
categoria oraºelor la 7 apr. 2004, având „Sfântul Ioan Botezãtorul” (sec. 18) ºi Localitatea Bucecea este atestatã
în subordine ad-tivă localitãþile com- bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii documentar, prima oarã, în 1434, iar apoi
ponente Hãleasa, Lungeni ºi Neagra ºi Voievozi” (1806, cu pridvor adãugat în la 15 apr. 1569 (cu numele Vãlceºti) şi la
satele Cotârgaºi, Dârmoxa, Frasin, Holda, 1919), în satele Poiana ºi Groºi. Pânã la 23 nov. 1577. Numele actual datează din
Holdiþa ºi Pietroasa. Agroturism. În 7 mai 2004, com. B. s-a numit Brusturi- 22 febr. 1634, iar în 1828 apare
arealul oraºului B. se aflã mănãstirea Drãgãneºti ºi a avut în componenþã satele consemnatã ca târg. Com. B. a fost
Rarãu (Õ Rarãu 2). Drãgãneºti, Orţãºti, Râºca ºi ªoimãreºti, trecutã în categoria oraºelor la 1 apr.
2. Com. în jud. Mehedinþi, alcãtuitã care la acea datã s-au desprins ºi au 2004, având în subordine ad-tivã satul
din 6 sate, situatã în Piem. Coºuºtei, pe format com. Drãgãneºti, jud. Neamþ. Bohoghina ºi localit. componentă
râul Motru; 2 943 loc. (1 ian. 2011): 1 470 Cãlineºti. În oraºul Bucecea se aflã
BRUSTURI-DRĂGĂNEŞTI Õ Brusturi biserica „Sfântul Nicolae” ziditã în 1865
de sex masc. ºi 1 473 fem. Staþie de c.f.
(2). pe locul uneia din lemn din 1781, cu
Expl. de lignit. În satul Broºteni se aflã o
culã, construitã de cãpitanul de panduri BRUSTUROASA1. Com. în jud. Bacãu, picturi din 1933, iar în localit. compo-
Ghiþã Cuþui, în 1815, ºi biserica „Sfinþii alcãtuitã din 6 sate, situatã în Depr. Agãº, nentã Cãlineºti existã biserica „Sfântul
Împãraþi Constantin ºi Elena” (1836), cu la poalele de NE ale M-þilor Ciuc ºi cele Nicolae” (1815, cu adãugiri din 1845) ºi
valoroase picturi murale interioare, de S ale M-þilor Tarcãu, pe cursul supe- conacul „Radu Miclescu” (c. 1820). Rezer-
realizate în 1840 de preotul Mihai. rior al râului Trotuº; 3 435 loc. (1 ian. vaþia floristicã „Bãlþile Siretului” (2 ha).
Bisericile din lemn cu hramurile „Tãierea 2011): 1 778 de sex masc. ºi 1 657 fem. BUCEGI, masiv muntos în extremitatea
Capului Sfântului Ioan Botezãtorul” Haltã de c.f. Centru de cusãturi ºi þesãturi esticã a Carpaþilor Meridionali, între Valea
(1700, refãcutã în 1802) ºi „Sfântul populare (costume, cergi, lãicere, co- Prahovei, la E (pe care o dominã printr-un
Nicolae” (1795, refãcutã în 1878), în satele voare), de cojocãrit ºi de prelucr. a abrupt de peste 1 000 m) ºi M-þii Leaota,
Cãpãþâneºti ºi Meriº. lemnului (dulgherit, doage, butoaie). la V. Din punct de vedere fizico-geografic
3. Com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din Obiecte de artizanat. Agroturism. Bise- (masivitate, frecvente urme glaciare etc.),
3 sate, situatã în Subcarpaþii Vrancei, pe rica „Naºterea Maicii Domnului” (1856– masivul B. face parte din Carpaþii
râul Milcov; 2 257 loc. (1 ian. 2011): 1 129 1859, reclãditã în 1871) ºi bisericã Meridionali, iar din punt de vedere
de sex masc. ºi 1 128 fem. Expl. ºi prelucr. romano-catolicã în satul Brusturoasa. geologic este încadrat în Carpaþii Orientali
primarã a lemnului. Viticulturã. 2. Õ Agãº(1). (alcãtuit predominant din gresii ºi
conglomerate, parþial ºi calcare). De fapt,
BRUCKENAUÕ Pişchia. BUCECEA 1. ªa (loc mai coborât) în E este un vast sinclinal în conglomeratele
BRUCLA Õ Aiud(2). Pod. Sucevei, între Dealul Bour (472 m Cretacicului inferior, având aspectul unui
alt.), la NV ºi Dealul Cerviceºti (356 m podiº înalt, cu alt. medie de c. 2 000 m,
BRUDUREªTI Õ Dagâþa.
alt.), la SE, situatã la 200–264 m alt. bine marcat în ansamblul peisajului
BRUIU, com. în jud. Sibiu, alcãtuitã din Strãbãtutã de c.f. Dorohoi–Bucecea–Ve- carpatic prin abrupturile sale marginale,
3 sate, situatã în Pod. Hârtibaciului, pe reºti–Suceava ºi de o ºosea modernizatã ce pun în evidenþã flancurile exterioare
Pârâu Nou; 743 loc. (1 ian. 2011): 386 de (Suceava–Bucecea–Leorda–Botoºani). ale sinclinalului. La 1 800–2 400 m alt. s-a
Bucegi. Colţii morarului Bucegi. Crucea eroilor de pe masivul Caraiman
Hanul lui Manuc (imagine din sec. 19) Colegiul Naţional „Sfântul Sava”
Bucureşti 187
188 Bucureşti Celularã, Institutul de Chimie-Fizicã, ghe Hill, în 1845–1848 este editatã revista
Institutul de Economie Agrarã, Institutul istoricã „Magazin istoric pentru Dacia”
181 de gimnazii) cu 114 719 elevi ºi 8 422 de Economie Mondialã, Institutul de condusã de August Treboniu Laurian ºi
cadre didactice, 111 licee cu 84 850 elevi Economie, Marketing ºi Turism „Virgil Nicolae Bãlcescu etc. La sf. sec. 19 ºi în
ºi 6 421 profesori, două ºcoli profe- Madgearu”, Institutul de Etnografie ºi prima jumãtate a sec. 20, în B. ºi-au
sionale cu 15 334 elevi ºi 149 profesori, Folclor etc. În B. au sediile trei mari desfãºurat activitatea mai mulþi oameni
şase ºcoli postliceale de specialitate cu academii: Academia Românã (f. la 1/13 de culturã ºi ºtiinþã, unii dintre ei de
4 323 elevi ºi 185 cadre didactice. În apr. 1866 cu numele „Societatea Literarã renume mondial, au fost înfiinþate
acelaºi an ºcolar, în B. funcþionau 54 de Românã”, devenitã la 1/13 aug. 1867 societãþi literare, teatrale, muzicale, ºtiin-
instituþii de învãþãmânt superior, de stat „Societatea Academicã Românã”, iar în þifice, ºcoli naþionale etc., arta ºi
ºi particulare, cu 250 de facultãþi, 1879 „Academia Românã”), cel mai înalt arhitectura au cunoscut un spirit novator,
frecventate de 649 285 studenþi (mulþi for al activitãþii ºtiinþifice, culturale, cu caracter naþional.
veniþi din alte þãri sã studieze diferite educaþionale şi de atestare a valorilor cul- În prezent, activitatea culturalã a
discipline) sub îndrumarea a 14 182 tural-ºtiinþifice, Academia de ªtiinþe Capitalei este susþinutã de numeroase
profesori ºi asistenþi universitari. Printre Medicale (1969) ºi Academia de ªtiinþe teatre de stat (Teatrul Naþional „Ion Luca
cele mai importante instituþii de învãþã- Agricole ºi Silvice (1969). Caragiale”, cu trei sãli, Teatrul „Lucia
mânt superior din B. se remarcã: Uni- Cultura ºi arta. Municipiul B. este Sturdza-Bulandra”, cu sãlile din Schitu
versitatea B., cu 12 facultãþi (Biologie, în prezent cel mai mare ºi mai important Mãgureanu ºi Icoanei, Teatrul „C. I.
Chimie, Istorie, Fizicã, Matematicã, centru cultural ºi de artã ºi cel mai puter- Nottara”,(cl`direa
cu douã sãli, Teatrul de de
Geografie, Geologie, Limba românã, nic centru al tipãriturilor din România, Comedie, Teatrul Giuleºti, cu sãlile
dezafectat` [n nov. 2015), Teatrul
Limbi ºi literaturi strãine, Drept, Filo- posedând o îndelungatã tradiþie. Printre Studio ºi Odeon, Teatrul Mic, Teatrul
sofie, Teologie), al cãrei tricentenar a fost momentele reprezentative de afirmare Foarte Mic, Teatrul Evreiesc de Stat,
comemorat în 1994 (Academia dom- ale culturii ºi artei în B. se evidenþiazã Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul „Þãndã-
neascã de la „Sfântul Sava”, întemeiatã înfiinþarea primei tipografii la Plumbuita
ricã”, Teatrul de Operetã „Ion Dacian”,
în 1694 de cãtre Constantin Brâncoveanu, (1573–1582), apoi a Tipografiei Mitro-
Opera Naþionalã, Teatrul de Revistă
fiind socotitã nucleul iniþial al Univer- poliei (1678), unde a vãzut lumina tipa-
„Constantin Tănase”, Circul Globus) ºi
sitãþii de astãzi), Universitatea Politeh- rului Biblia de la Bucureşti (1688), prin
particulare („Teatrul Nostru”, Teatrul
nicã, Universitatea Tehnicã de Construcþii, grija domnului ªerban Cantacuzino,
„Levant”, Teatrul „Masca”) º.a., cine-
Academia de Studii Economice, Univer- urmatã de întemeierea, la Snagov (1694),
matografe („Patria”, „Scala”, „Cine-
sitatea de Medicinã ºi Farmacie „Carol a unei tipografii condusã de Antim
maPro”, „Union”, „Gloria”, „Studio”
Davila”, Universitatea Naţională de Ivireanul (cãrturar ºi mitropolit al Þãrii
etc.), formaþii corale de camerã (între care
Muzicã (Conservatorul), Academia de Româneºti în anii 1708–1716). În sec. 19,
se evidenþiazã corul „Madrigal”, înfiinþat
Artã, Academia de Teatru ºi Film, activitatea culturalã începe sã capete un
la 11 apr. 1963 de Marin Constantin,
Academia Militarã, Academia de Poliþie caracter organizat prin înfiinþarea unor
orchestre simfonice („George Enescu”,
„Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea instituþii ºi publicaþii cum sunt: Societa-
tea filarmonicã, fundatã în oct. 1833 de orchestra simfonicã a Radioteleviziunii
de ªtiinþe Agronomice ºi Medicinã
Ion Câmpineanu, Costache Aristia ºi Ion române), case de culturã, cluburi
Veterinarã, Universitatea de Arhitecturã
Heliade Rãdulescu, cu scopul de a milita sindicale, biblioteci (391, cu 37 711 000
ºi Urbanism „Ion Mincu”, Academia de
pentru cultivarea literaturii dramatice în vol., în 2007), sãli de expoziþii („Simeza”,
Sport º.a. Învãþãmântul superior parti-
cular se face cunoscut prin universitãþile limba românã, dezvoltarea muzicii „Orizont”, „Artexpo” etc.), muzee etc.
„Athenaeum”, „Ecologicã”, „Hyperion”, vocale ºi pentru înfiinþarea unui teatru Muzeele Capitalei (peste 40), având un
„Europa Ecor”, Universitatea Creºtinã naþional; Muzeul de Istorie Naþionalã ºi anumit profil (arheologie-istorie, artã,
„Dimitrie Cantemir”, Universitatea inde- Antichitãþi, întemeiat de banul etnografie, tehnic, ºtiinþele naturii,
pendentã „Titu Maiorescu”, Universitatea Alexandru Ghica în 1834; Societatea mineralogie etc.) sau cu profil mixt, sunt
Româno-Americanã, Universitatea culturalã „Ateneul Român” întemeiatã rãspândite cu precãdere în zona centralã
„Spiru Haret”, Universitatea „Nicolae la 28 ian./9 febr. 1865 de cãtre Constantin a oraºului, iar casele memoriale se gãsesc
Titulescu” º.a. Esarcu, dr. Nicolae Kretzulescu ºi Vasile în mai toate cartierele. Cele mai impor-
Instituþiile de învãþãmânt superior, Alexandrescu-Urechia; Societatea pentru tante muzee ale Capitalei sunt:
împreunã cu institutele de cercetare ale învãþãtura poporului român (1866);
Academiei Române, ale Ministerului Societatea Literarã Românã (la 1/13 apr.
Învãþãmântului ºi ªtiinþei, precum ºi 1866, devenitã la 1/13 aug. 1867
institutele de cercetare de ramurã ale Societatea Academicã Românã, iar din
ministerelor ºi unitãþilor economice 1879 Academia Românã) etc. În anii
desfãºoarã o intensã activitate de cer- 1837–1847 a apărut la B. „Curier de ambe
cetare fundamentalã ºi aplicativã. Între sexe”, supliment literar al „Curierului
principalele unitãþi de cercetare ºtiinþificã românesc”, condus de Ion Heliade
ale Capitalei se evidenþiazã Institutul Rãdulescu, la 20 dec. 1837 iese primul
Central de Informaticã, Institutul de numãr al primului cotidian românesc,
Arheologie, Institutul de Istorie „Nicolae intitulat „România” (pânã la 31 dec. 1838)
Iorga”, Institutul de Biologie ºi Patologie sub redacþia lui Florian Aaron ºi Gheor- Muzeul Naţional de Istorie a României
Bucureşti 189
MUZEUL NAÞIONAL DE ISTORIE Rembrandt, Rubens, Delacroix, Renoir, MUZEUL NAŢIONAL AL SATULUI
A ROMÂNIEI (Calea Victoriei nr. 12) Monet, Repin, Aivazovski etc. „DIMITRIE GUSTI” (ºos. Kiseleff nr. 28–
oferã o imagine cuprinzãtoare a dez- MUZEUL COLECÞIILOR DE ARTÃ 30), înfiinþat în 1936 de prof. Dimitrie
voltãrii societãþii pe teritoriul României (Calea Victoriei nr. 111), inaugurat în Gusti, dupã zece ani de cercetãri ºi
din cele mai vechi timpuri ºi pânã în 1978, reuneºte un tezaur de o inestima- achiziþii, ºi inaugurat la 17 mai 1936, este
zilele noastre, având un impresionant bilã valoare artisticã cu opere semnate un muzeu etnografic în aer liber, extins
patrimoniu reprezentat prin piese origi- de valoroºi artiºti plastici români ºi pe 10 ha (iniþial 6,5 ha), cuprinzând 338
nale, documente ºi mãrturii referitoare strãini provenite din colecþiile unor de clãdiri ºi gospodãrii þãrãneºti din toate
la formarea poporului român ºi a limbii celebri ºi pasionaþi colecþionari de artã, zonele þãrii (dintre care 72 sunt declarate
române, la constituirea statului naþional, ca de pildã acelea aparþinând lui monumente de arhitecturã), ºi 53 828 de
la luptele pentru independenþã ºi liber- Anastase Simu, George Oprescu, Garabet piese de artã popularã (în anul 2003).
tate naþionalã purtate sub conducerea Avakian, Elena şi Iosif Dona, Barbu MUZEUL NAÞIONAL DE GEOLO-
unor mari domnitori etc. Printre expo- Slătineanu º.a. GIE (ºos. Kiseleff nr. 2), f. în 1990, expune
natele de mare valoare se aflã aici o copie MUZEUL NAÞIONAL COTROCENI impresionante colecþii de flori de minã,
a Columnei lui Traian din Roma, precum (B-dul Geniului nr. 2), inaugurat la 27 mineralogie, paleontologie, zãcãminte
ºi renumitul tezaur „Cloºca cu puii de dec. 1991, ocupã partea veche a palatului etc., care însumează peste 80 000 de
aur” (atribuit regelui vizigot Athanaric, edificat în 1679 de ªerban Cantacuzino eşantioane.
sec. 4) şi tezaurul de aur descoperit la (restaurat în 1893–1895 ºi 1977–1988), în MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE
Sarmizegetusa în anul 2001, alcătuit din care sunt expuse colecþii de artã veche NATURALÃ „GRIGORE ANTIPA” (ºos.
12 brăţări sub formă de spirală, de româneascã, arhitecturã medievalã, Kiseleff nr. 1), inaugurat la 24 mai 1908
dimensiuni mari, având între 600 şi 1 200 istorie ºi memorialisticã modernã, artã pe baza colecþiilor din 1834 care au apar-
de grame fiecare (→ Sarmizegetusa). decorativã europeanã etc. Muzeul a þinut Colegiului „Sfântul Sava”, cuprinde
MUZEUL NAÞIONAL DE ARTÃ AL primit, în 1994, distincþia specialã în prezent peste 300 000 de piese
ROMÂNIEI (Calea Victoriei nr. 49–53), „European Museum of the Year Award” organizate pe colecþii de nevertebrate,
distrus parþial în timpul evenimentelor (Muzeul European al Anului) din partea vertebrate superioare, biologie marinã,
din dec. 1989 şi refãcut ulterior, cuprinde paleontologie, ecologie, botanicã etc. Aici
peste 70 000 de piese aparþinând artelor se aflã una dintre cele mai importante
italianã, flamandã, olandezã, spaniolã, colecþii de fluturi din Europa (peste
francezã, rusã, orientalã ºi extrem- 130 000 de exemplare), precum ºi scheletul
orientalã (artã chinezã, japonezã). Dintre uriaº al unui mamifer (Dinotherium gigan-
operele artiºtilor români reþin atenþia tissimum), înrudit cu elefantul, descoperit
tablourile semnate de Ion Negulici, Con- de savantul Gregoriu ªtefãnescu, în 1890,
stantin Daniel Rosenthal, Gheorghe pe teritoriul satului Mânzaþi (com.
Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae Ibăneşti) din jud. Vaslui. Muzeul a fost
Grigorescu, ªtefan Luchian, Theodor
Pallady, Gheorghe Petraºcu, Nicolae
Tonitza, Camil Ressu, Corneliu Baba ºi
mulþi alþii, cât ºi o parte din sculpturile
realizate de Constantin Brâncuºi,
Dimitrie Paciurea, Corneliu Medrea, Ion
Jalea, Ion Irimescu º.a. Galeria universalã
reuneºte tablouri semnate de Antonello
da Messina (Fecioara cu Pruncul ºi
Rãstignirea), Tintoretto (Portretul lui Marc
Antonio Barbaro ºi o compoziþie pe tema
Bunei Vestiri), Lucas Cranach cel Bãtrân,
El Greco, Jan van Eyk, Breugel cel Tânãr, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” Muzeul Naţional de Geologie
190 Bucureşti
un edificiu impozant, de plan circular, intrat într-un procesaudefostconsolidare şi 1886 ºi 1888 (inaugurarea a avut loc la
renov`ri incendiul
hipodrom) dupã planurile arhitecþilor sălilor de spectacole, lucrările fiind tectului francez Albert Galleron, ajutat
lucr`ri de consolidare a
Ascanio Damian ºi Mircea Enescu. prevăzute să se încheie în 2013. Pâna în de arhitectul român Constantin Bãicoianu,
cl`dirii ]i de reamenajare a s`lilor de
Construcþia, extinsã pe 10 000 m2, are un 2011, Teatrul Naţional a dispus de o salã din iniþiativa unui grup de intelectuali,
spectacole. Teatrul Na\ional dispune de o sal`
diametru, la bazã, de 180 m, iar cupola mare de spectacole, cu peste 900 de locuri, în frunte cu Constantin Esarcu, Vasile
mare de spectacole, cu peste 900 de locuri
Palatul Bãncii Naþionale a României (aripa veche) Palatul Bibliotecii Centrale Universitare
Clãdirea a fost construită în perioada mai Palatul Cotroceni, situat pe colina cu Bucureşti 213
1908–mai 1911 (inaugurată la 23 mai acelaºi nume, în mijlocul unei frumoase
1911) pe locul donat de Ion N. Lahovary, grãdini, vizavi de Grãdina Botanicã, în Corpul central mai are patru niºe în care
tatăl Marthei Bibescu, ministrul Agri- incinta fostei mănãstiri Cotroceni, este sunt plasate tot atâtea statui care
culturii, Industriei, Comerţului şi Dome- un somptuos edificiu construit în anii simbolizeazã Legea, Dreptatea, Justiþia,
niilor din acea vreme. Iniţial a adãpostit, 1888–1893, dupã planurile arhitectului Adevãrul, iar în partea superioarã a
pânã la instaurarea comunismului în francez Paul Gottereau, ca reºedinþã corpului central, de o parte ºi de alta a
România, Bursa Românã de Comerþ, iar permanentã a prinþului moºtenitor ceasului se aflã câte o statuie care sim-
în 1955 a fost destinatã ºi inauguratã ca Ferdinand. Aripa de nord a edificiului a bolizeazã Forþa ºi Prudenþa – opere create
local pentru organizarea Bibliotecii fost refãcutã la începutul sec. 20 de cãtre de sculptorul Carol Storck. Proiectarea
arhitectul Grigore Cerchez, care i-a
Centrale de Stat (din 1990 – Biblioteca ºi finisarea interioarelor Palatului de
adãugat un pitoresc foiºor. În perioada
Naþionalã a României). La 15 dec. 2011 a Justiþie au fost executate de arhitectul Ion
1949–1976, în sãlile palatului Cotroceni
fost inaugurată noua clădire a bibliotecii Mincu, deoarece Albert Ballu decedase
(numit în acea perioadă Palatul Pionie-
de pe Bdul Unirii, în care se vor transfera între timp. Palatul a fost supus unor
rilor) au funcþionat diferite cercuri de
peste 12 mil. de cărţi. Sculpturile exte- ample lucrãri de renovare în anii 1991–
lucru ale Organizaþiei Pionierilor, dupã
rioare şi cele de pe frontonul clădirii au 1994.
care palatul a fost supus unor ample
fost executate de Emil Wilhelm Becker, Palatul „Kretzulescu”, situat pe Calea
lucrãri de renovare în anii 1977–1984,
sculptorul Curţii regale a României. Ştirbei Vodă, în spatele Grădinii Cişmigiu
pentru a servi ca reºedinþã prezidenþialã.
Palatul Casei de Economii ºi Consem- şi în apropiere de Universitatea Naţio-
În prezent, palatul este folosit ca reºe-
naþiuni (C.E.C.) este un edificiu impu- dinþã a Preºedintelui þãrii. Eleganta nală de Muzică (Conservatorul), a fost
nãtor, bine proporþionat, construit în grãdinã ºi palatul sunt înconjurate de un construit la începutul sec. 20 după
perioada 1896–1900, în stilul eclectis- zid de incintã. planurile arhitectului Petre Antonescu
mului academic francez cu valoroase Palatul de Justiþie (azi adãposteºte în stilul Renaşterii franceze pentru folosul
detalii de arhitecturã, dupã planurile Tribunalul Capitalei), situat pe Splaiul familiei Kretzulescu. În perioada
arhitectului francez Paul Gottereau. Independenþei, pe malul drept al interbelică a adăpostit Muzeul de Artă
Palatul C.E.C., de formã pãtratã, este Dâmboviþei, între Piaþa Unirii ºi Piaþa religioasă. Din 21 sept. 1972 în acest palat
dominat de o mare cupolã centralã, cu Naþiunilor Unite, este un edificiu se află sediul Centrului European de
nervuri metalice ºi geamuri între ele, care monumental construit în stilul Renaºterii Învăţământ Superior (CEPES) al
permit iluminarea naturalã a holului franceze, în anii 1890–1895, dupã UNESCO. Palatul a fost renovat în anul
central, ºi de alte patru cupole mai mici planurile arhitectului francez Albert 2003.
în stil renascentist, care acoperã cele Ballu. Faþada, cu expunere cãtre râul Palatul „Cantacuzino”, Calea Victoriei
patru volume de colþ, decorate cu Dâmboviþa, se desfãºoarã pe c. 100 m nr. 141, care adãposteºte în prezent
frontoane ºi steme. Intrarea principalã, lungime, fiind evidenþiatã de un corp Muzeul Naþional „George Enescu”, este
situatã în partea centralã a faþadei, între central, mai înalt, mãrginit de douã aripi un somptuos edificiu construit în stil
cele douã volume de colþ, este marcatã laterale. Corpul central, precedat de scãri, baroc francez, în anii 1898–1900, dupã
de o imensã arcadã, monumentalã, susþi- este prevãzut cu un portic dominat de planurile arhitectului I. D. Berindei la
nutã de o parte ºi de alta de câte douã ºase pilaºtrii masivi, terminaþi la partea cererea lui Gheorghe Grigore
coloane împerecheate, în stil compozit. superioarã cu statui alegorice din piatrã. Cantacuzino, poreclit Nababul datorită
Palatul Casei de Economii ºi Consemnaþiuni (C.E.C.) Palatul de Justiþie (în prezent Tribunalul Capitalei)
214 Bucureşti ulterior a gãzduit, pe rând, mai multe Milea, care s-a opus ºi care nu a respectat
instituþii de stat, între care ºi Ministerul ordinele date de Nicolae Ceauºescu ca
uriaşei sale averi. În 1913, palatul a intrat Sãnãtãþii. Renovat în anul 1978. armata sã tragã în demonstranþi.
în posesia fiului acestuia, Mihail Palatul Ministerului Administraţiei şi Palatul Ministerului Agriculturii ºi
Cantacuzino ºi a soþiei lui, Maria. Dupã Internelor (fostul sediu al Comitetului Alimentaþiei, situat pe Bd. Carol I (fost
moartea prematurã a lui Mihail, soþia Central al Partidului Comunist Român Republicii), vizavi de Teatrul Naþional ºi
acestuia, Maria, s-a cãsãtorit în 1937 cu şi apoi al Senatului), situat în Piaþa Revo- în stânga spitalului Colþea, este un
George Enescu, locuind împreunã în luþiei nr. 1A, vizavi de Palatul Regal, este interesant monument arhitectonic
acest palat în anii 1945–1946. Muzeul un edificiu în formã de U, conceput în construit în 1895–1896, în stilul Renaºterii
actual a fost inaugurat în 1956. Faþada stil neoclasic de cãtre arhitectul Emil franceze, dupã planurile arhitectului
are o intrare monumentalã, uºor decro- Nãdejde ºi construit în perioada 1938– elveþian, stabilit în România, Louis Pierre
ºatã, precedatã de trepte din marmurã, 1950 sub coordonarea inginerului Emil Blanc. Edificiul, cu subsol, parter ºi douã
strãjuitã de doi lei sculptaþi în piatrã, Prager. Palatul a gãzduit iniþial preºe- etaje, se compune dintr-un corp central
ocrotitã de o elegantã copertinã în formã dinþia Consiliului de Miniºtri ºi Ministerul ºi douã aripi laterale având faþadele
de scoicã. La interior are o bogatã de Interne (1950–1958), apoi sediile Comi- realizate în cãrãmidã aparentã, iar
decoraþie cu picturi realizate de Arthur tetului Central al Partidului Comunist intrarea flancatã de douã cariatide.
Verona, G. D. Mirea ºi Nicolae Vermont. Român ºi al Uniunii Tineretului Comu- Palatul Ministerului Industriilor (Fostul
Palatul Facultãþii de Drept, situat pe nist din România (U.T.C.) în perioada Palat al Comitetului de Stat al Plani-
Bd. Regina Elisabeta (fost Mihail Kogãl- 1958–1989, iar dupã 1989 a adãpostit timp ficãrii), aflat pe Calea Victoriei nr. 152,
niceanu) nr. 64, lângã Opera Naþionalã, de c. 10 ani birourile ºi sala „Omnia” ale este un edificiu modern, construit în anii
este o construcþie vastã, ridicatã în anii Senatului României ºi alte instituþii de 1934–1941 dupã planurile arhitectului
1933–1935, în spirit clasicizant, dupã stat. De la 1 sept. 2005, aici funcþioneazã Duiliu Marcu, cu faþada din marmurã
planurile arhitectului Petre Antonescu. birourile Ministerului Administraţiei şi albã, dominatã de un turn cu ceas.
Aici se aflã sediul Rectoratului Univer- Internelor. Acest palat a intrat în istoria Palatul Ministerului Transporturilor,
sitãþii Bucureºti. Aula Mare, cu un recentã a municipiului B. ca loc central situat pe Bd. Dinicu Golescu nr. 38, vizavi
diametru de 28 m ºi 17 m înãlþime, este al Revoluþiei din dec. 1989. Aici ºi-a de Gara de Nord, este un edificiu masiv,
locul în care se conferă titlul de Doctor petrecut ultimele zile Nicolae Ceauºescu. a cãrui construcþie a început în 1936 ºi s-a
honoris causa unor personalitãþi. În ziua de vineri, 22 dec. 1989, ora 1208, terminat în 1947 din cauza întreruperii
Palatul „Ghica”, situat pe str. Ilfov nr. acesta, împreunã cu soþia sa, Elena, lucrãrilor în timpul rãzboiului. De formã
6, în spatele Palatului C.E.C., pe malul însoþiþi de Manea Mãnescu ºi Emil Bobu dreptunghiularã (108 x 47 m), clãdirea a
stâng al Dâmboviþei, este un edificiu au fugit cu un elicopter de pe acoperiºul fost conceputã de un colectiv de arhitecþi
impunãtor construit în 1822 după pla- acestui palat, ca urmare a luãrii cu asalt (Duiliu Marcu, ªt. Cãlugãreanu, P. Milescu
nurile arhitectului catalan Xavier de cãtre revoluþionari. Tot în acest palat ºi T. Sãvulescu) prezentând patru corpuri
Villacrosse (stabilit în Ţara Românească), (intrat în vorbirea uzualã din timpul care închid între ele o curte interioarã.
în stil neoclasic, care a aparþinut dom- comunismului cu denumirea de Palatul Palatul Muzeului Naţional de Istorie
nului Grigore Dimitrie Ghica, fratele C.C. – adicã al Comitetului Central) a Naturalã „Grigore Antipa”, situat pe latura
domnilor Grigore IV ºi Alexandru Ghica. fost asasinat, prin împuºcare, în ultimele de V a Pieþei Victoriei, la începutul ºoselei
În 1862, palatul a intrat în posesia statului clipe ale comunismului (vineri, 22 dec. Kiseleff, este o construcþie ridicatã în anii
devenind sediul Prefecturii jud. Ilfov, iar 1989, în jurul orei 1000), generalul Vasile 1906–1908, prin strãdania savantului
Grigore Antipa, cu destinaþie specialã
pentru a servi ca sediu al muzeului de
istorie naturalã. Este un edificiu în stil
clasic, cu circa 40 de sãli, în care sunt
expuse peste 300 000 de piese, între care
ºi o colecþie de fluturi cu peste 130 000
de exemplare, ce se numãrã printre cele
mai mari colecþii din lume. Clădirea
muzeului a fost consolidată şi renovată
în anii 1996–1997, iar muzeul redeschis
în 1999. În perioada 2008–2009, muzeul
a fost închis pentru încă o renovare a
clădirii, o reorganizare şi modernizare a
celor 300 000 de exponate.
Palatul Muzeului Þãranului Român,
situat pe ºos. Kiseleff nr. 3, în apropiere
de Muzeul Naţional „Grigore Antipa”,
este un edificiu monumental, clãdit în
anii 1912–1939 dupã planurile arhitec-
tului Nicolae Ghika-Budeºti ºi completat
Palatul „Mihail Cantacuzino” (azi Muzeul Naţional „George Enescu”) cu o aripã nouã în 1965–1966. Faþada este
construit în 1928–1931, dupã planurile Bucureşti 215
arhitectului Gheorghe Simotta, în cadrul
lui aflându-se marea Salã a Tronului, incendiu, fapt ce a determinat reluarea
cancelariile Patriarhiei, apartamentul lucrărilor de reconstruire a acestuia.
Patriarhului ºi alte încãperi. Sala de Palatul Regal (fostul Palat al Repu-
recepþie a fost creatã ºi decoratã în 1904 blicii), situat, aproximativ, la jumãtatea
din iniþiativa mitropolitului Iosif Gheor- Cãii Victoriei, în zona în care aceasta se
ghian ºi ea comunicã prin douã uºi cu Sala lãrgeºte, formând Piaþa Revoluþiei (fostã
Tronului. Sala Tronului pãstreazã, pe doi Piaþa Palatului sau Piaþa Gheorghe
dintre pereþii ei, douã momente pr. din Gheorghiu-Dej), este o construcþie monu-
istoria þãrii pictate pe tencuialã umedã de mentalã, de mari dimensiuni. Pe acest
cãtre I. Rusu: Proclamarea Marii Uniri de loc, în perioada 1812–1815, marele logofãt
la 1 Decembrie 1918 ºi Ridicarea Mitro- Dinicu Golescu (1777–1830) ºi-a construit
poliei la rangul de Patriarhie (în 1925) ºi o casã boiereascã pe care urmaºii lui au
încoronarea lui Miron Cristea ca primul vândut-o statului în 1833. Între 1834 ºi
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. 1837, clãdirea a fost supusã unor
Palatul Poºtelor, situat pe Calea modificãri majore, efectuate dupã
Victoriei, vizavi de Palatul C.E.C., este planurile inginerului Rudolf Arthur
Palatul Patriarhiei
un edificiu monumental, construit în anii Borroczyn ºi ale arhitectului catalan
Xavier Villacrosse (stabilit în Ţara
ornamentatã cu o compoziþie monu- 1894–1900 în stilul eclectismului francez
Românească), pentru a deveni reºedinþa
mentalã, realizatã în mozaic de ªtefan neoclasic, dupã planurile arhitectului
domnului Alexandru Dimitrie Ghica. În
Constantinescu. În perioada 1966–1990 Alexandru Sãvulescu, pe locul fostului
timpul domniilor lui Gheorghe Bibescu
în aceastã clãdire a funcþionat Muzeul han al lui Constantin Vodã (distrus de
(1842–1848) ºi Barbu Dimitrie ªtirbei
de Istorie a Partidului Comunist Român, incendiul din 1847). Între 1871 ºi 1877 (1849–1853; 1854–1856), clãdirea a servit
a Miºcãrii Revoluþionare ºi Democratice aici exista o salã improvizatã în care se drept „palat de þeremonie”, iar în timpul
din România. desfãºurau spectacolele de circ ºi de Revoluþiei de la 1848, palatul domnesc a
Palatul Patriarhiei (fostul Palat al Parla- teatru, pe scena cãreia au evoluat Matei fost sediul Guvernului provizoriu. Dupã
mentului), situat pe Dealul Mitropoliei, a Millo, Grigore Manolescu º.a. Clãdirea renovarea efectuatã în 1854–1855, a
fost construit în anii 1907–1908 dupã fostului Palat al Poºtelor, în care a devenit reºedinþa lui Alexandru Ioan
planurile arhitectului Dimitrie Mai- funcþionat iniţial Poºta centralã a oraºului Cuza (1859). Între 1882 ºi 1885 a fost
marolu pe locul fostului Divan Domnesc. (pânã în 1970), iar dupã renovarea lui construit un nou palat, dupã planurie
Conceput în stilul eclectismului francez, (1970–1971) gãzduieºte Muzeul Naþional arhitectului francez Paul Gottereau,
palatul se desfãºoarã pe patru niveluri de Istorie a României, are faþada monu- pentru ceremonii oficiale, în timp ce
deasupra cãrora se înalþã o impunãtoare
mentalã, cu trepte pe toatã lungimea ei vechea casã boiereascã a lui Golescu a
cupolã ce acoperã sala de ºedinþe. Cupola devenit apartamentul particular al
ºi un portic susþinut de 10 coloane în stil
a fost refăcută după cutremurul din regelui Carol I de Hohenzollern. Clãdirea
doric. La extremitãþile laterale, edificiul
noaptea de 9 spre 10 nov. 1940. Faþada actualã a Palatului Regal a fost construitã
este dominat de douã corpuri proemi-
palatului, cu expunere cãtre biserica între anii 1928 ºi 1937, în stil neoclasic,
nente, masive, acoperite de câte o cupolã.
Mitropoliei, se desfãºoarã pe 80 m lun- dupã planurile arhitectului Nicolae
Palatul Primãriei municipiului Bucu-
gime fiind dominatã, în partea centralã, Nenciulescu, pentru a fi una dintre
de un peristil format din 6 coloane ionice, reºti, situat pe Bd. Regina Elisabeta (fost
Mihail Kogãlniceanu) nr. 27, destinat principalele reºedinþe regale ale lui Carol
grupate câte douã. La sfârºitul anului al II-lea. Edificiul, cu cinci niveluri, are
1996, sediul Camerei Deputaþilor din iniþial Ministerului Lucrãrilor Publice,
este o clãdire monumentalã, cu elemente forma literei U larg deschis, alcãtuit
acest palat s-a mutat în Casa Poporului, dintr-un corp central ºi douã aripi
iar aceastã clãdire a trecut în posesia de arhitecturã româneascã, construitã în
laterale. Aripa dinspre strada ªtirbei
Patriarhiei prin hotărârea de guvern nr. perioada 1906–1910 dupã planurile
Vodã a rãmas mult timp neterminatã,
941 din 8 oct. 1996. arhitectului Petre Antonescu. Palatul a
suferind în plus ºi avarii de pe urma
Palatul Patriarhal, fostã stãreþie (din fost renovat în 1948 sub îngrijirea lui
bombardamentelor aeriene germane din
1658) a mănãstirii lui Constantin ªerban, Petre Antonescu, datã la care a mai fost
aug. 1944. Lucrãrile de finisare ºi
a suferit de-a lungul timpului multe înãlþat un etaj. ) ]i [n 2016-2017. multiplele amenajãri pentru crearea în
transformãri, înfãþiºarea lui actualã fiind Palatul Primãriei Sectorului 1, Bd. Banu aceastã aripã lateralã a unui muzeu ºi a
în cea mai mare parte o construcþie nouã. Manta nr. 9, a fost construit în anii 1927– unei sãli de concerte cu 500 de locuri s-au
Partea veche a palatului, care ocupã 1933 în stilul palatelor comunale din Italia, încheiat în perioada 1955–1958. Accesul
colþul sudic, cuprinde pivniþa (alcãtuitã dupã planurile arhitecþilor N. Georgescu ºi în corpul central al clãdirii se face prin
din douã nave paralele, boltite cilindric, G. Cristinel. Palatul, strãjuit de un turn zvelt, douã uºi laterale, masive, care conduc în
separate prin trei arcade) în care se a fost inaugurat oficial în 1936 cu prilejul holuri spaþioase, de unde, prin
pãtrunde prin bolta de sub foiºor. La celei de-a doua ediţii a festivalului „Luna intermediul unor scãri de marmurã
parter, palatul cuprinde un vestibul lung, Bucureştilor”. În sept. 2009, în timp ce se galbenã, se ajunge în diverse sãli cu
o salã de recepþie, un paraclis ºi douã executau ample lucrări de renovare, stiluri diferite: neobizantin ºi englezesc,
foiºoare. Corpul nou al palatului a fost acoperişul palatului a fost distrus de un cu coloane masive din marmurã, cu
, [n prezent declarat monument istoric,
216 Bucureşti desãvârºit construcþia ºi l-a amenajat în
interior cu mult fast (el fiind consemnat
plafoanele secþionate în mici cupole, cu în documentele vremii ca una dintre cele
frize ºi medalioane (realizate de cãtre mai luxoase case bucureºtene). Acest
sculptorul Corneliu Medrea), cu remar- lucru i-a permis ca aici sã fie organizate
cabile panouri decorative (peisaje ºi scene multe dintre recepþiile ºi balurile Curþii
alegorice) executate de cãtre pictorii domneºti. Dupã decesul lui Romanit
Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaþã, Arthur (1834), domnul Alexandru Dimitrie
Verona, Cecilia Cuþescu-Storck ºi Ion Ghica (1834–1842) a închiriat aceastã casã
Theodorescu-Sion. Pânã în 1989, aripa luxoasã pentru a-ºi instala aici cancelaria
dinspre biserica Kretzulescu a palatului domneascã. În 1836, imobilul a fost cum-
ºi o parte din corpul central erau ocupate pãrat de cãtre stat ºi transformat în sediul
de cãtre Consiliul de Stat al Republicii Curþii administrative, iar la jumãtatea
Socialiste România, iar restul încãperilor sec. 19 a devenit sediul Ministerului de
adãposteau comorile Muzeului de Artã Finanþe. În 1883, acest minister ºi-a extins
al României. Având neºansa sã fie plasat spaþiul prin construirea altor douã
vizavi de sediul fostului Comitet Central corpuri alãturi de cel iniþial, formându-se,
al Partidului Comunist Român, unde, în astfel, un ansamblu în formã de U ce
zilele de 21–22 dec. 1989 s-a desfãºurat cuprinde între laturile sale o mare curte
un întreg lanþ de evenimente în Bucureºti, interioarã. Renovatã ºi consolidatã în
Palatul Regal (mai ales aripa care 1977–1978, clãdirea gãzduieºte (din 1978) Palatul Telefoanelor
Monumentul
Eroilor Sanitari Monumentul lui Dinicu Golescu
Bucureşti 219
Statuia ecvestrã a lui Mihai Viteazul Statuia ecvestră a Regelui Carol I Statuia lui Spiru Haret
Bucureşti 221
Buzău (6). Noua catedrală episcopală cu hramul „Înălţarea Domnului” Buzău (6). Biserica „Sfinţii Îngeri”
martirizarea, la 12 apr. 372, a misiona- Buzău 235
rului creºtin Sava, înecat de goþi în râul
Mousaios (râul Buzãu de astãzi). În 1234, lunii dec. 1989, alãturi de celelalte oraºe
aşezare apare consemnată într-o mari ale þãrii. La 15 dec. 1994, cu ocazia
corespondenþã papalã, apoi într-un comemorãrii a 5 ani de la Revoluþia din
document din 1310 în care raguzanul dec. 1989, municipiul B. a fost declarat
Luccari aminteºte cã la B. a fost ridicatã oraº-martir. Monumente: vechea
o cetãþuie; în 1350, localit. este amintitã catedrală episcopalã, cu hramul „Ador-
ca târg, iar la 30 ian. 1431 figureazã ca mirea Maicii Domnului”, de mari dimen-
punct de vamã (pe drumul comercial siuni (26 m lungime ºi 9,70 m lãþime),
dintre Moldova ºi Muntenia), într-un este ctitoria din 1649 a domnului Matei
document emis de Dan II. În nov. 1473, Basarab, pe locul schitului Frãsinet
Buzău (6). Vechea catedrală episcopală cu
oastea condusã de ªtefan cel Mare a (sf. sec. 15), în cadrul cãreia a funcþionat
hramul „Adormirea Maicii Domnului” trecut prin B. în drumul sãu spre Cetatea (sec. 17–18) o tipografie, înfiinþatã în 1691
Dâmboviþei (Bucureºti) pe care a de Constantin Brâncoveanu, ºi o ºcoalã
incendii, fiare de cãlcat) º.a. Producţie de cucerit-o, instalându-l domn pe Laiotã de dascãli în limba românã. Biserica a
pulberi metalice (din 1994), de cord Basarab. În anul 1504, fostul mitropolit fost reconstruită în 1741–1745, iar apoi
metalic pentru anvelope (singura din de Constantinopol, Nifon al II-lea, devi- supusă unor refaceri ºi modificãri (1775–
þarã), produse chimice (folii de vinilin, ne mitropolit al Þãrii Româneºti (1503– 1778), în timpul domniei lui Alexandru
tuburi ºi plãci din plastic, prelucr. 1505), înfiinþând episcopia Buzãului, în Ipsilanti ºi în vremea episcopului Cosma.
maselor plastice), sticlã (sticlãrie pentru cadrul cãreia s-a desfãºurat ulterior o vie Avariată de cutremurul din 11 ian. 1838,
menaj, geamuri securizate, semicristal), ºi bogatã activitate culturalã (s-au creat biserica a fost refăcută şi i s-au adus unele
prelucr. a lemnului (mobilã), mat. de ºcoli în sec. 16, între care ºi o ºcoalã de modificări prin osârdia episcopului
constr. (geamuri ºlefuite, cãrãmizi, þigle, zugravi de biserici, s-a înfiinþat o Chesarie (1825-1846), iar tâmpla a fost
prefabricate din beton), de încălţăminte, tipografie la sf. sec. 17, de sub teascurile pictată (în 1832) de Nicolae Teodorescu
textile (filaturã de lânã, þesãturi de cãreia au ieºit numeroase cãrþi în limba ajutat de nepotul său, Gheorghe
bumbac, tricotaje, conf., topitorie de românã pentru cultul ortodox etc.). În Tattarescu. Reparatã în 1939–1942 ºi
cânepã) ºi alim. (preparate din carne ºi 1507 apare consemnat cu numele Boza renovatã în 1949, 1982–1983; noua
lapte, produse de panificaþie, paste pe o hartã întocmitã de Nicolaus catedrală episcopală cu hramul „Înălţarea
fãinoase, ulei vegetal, zahãr, bere etc.). Germanus, iar în 1574, B. este recunoscut Domnului” (2002-2009); biserica „Buna
Staþiune de cercetare ºi producþie ca oraº, fiind consemnat, ulterior, într-un Vestire” – Banu, ctitorie din 1571 a
legumicolã. Teatrul „Gheorghe Ciprian” act emis de Mihai Viteazul în 1594 ºi vistiernicului Andronic, a fost refãcutã
(1988). Muzeu judeþean cu secþii de într-un hrisov semnat de cãtre Matei în 1722 de Andreiana (Adriana), vãduva
istorie, etnografie, artã plasticã ºi artã Basarab ºi datat 24 ian. 1643. Localit. a vornicului ªerban Cantacuzino. Biserica
popularã (ceramicã neoliticã ºi din sec. fost de mai multe ori prãdatã ºi a fost reparată (în 1826) după cutremurul
14, materiale referitoare la istoria incendiatã de turci ºi a suferit distrugeri din 14 oct. 1802 şi reconstruită din
oraºului, colecþie numismaticã, scoarþe, în timpul conflictelor dintre Vasile Lupu temelie în 1884 şi pictată de Dimitrie
ceramicã popularã, artã decorativã etc.); ºi Matei Basarab. O grijã deosebitã i-a Teodorescu; biserica „Neguþãtori”, cu
Muzeu de Etnografie ºi Artã Popularã acordat Constantin Brâncoveanu, care a hramul „Naºterea Maicii Domnului”,
(piese de port popular, ceramicã, unelte stimulat atât activitatea tipograficã, cât construitã în stil neoclasic, în 1649, de
etc.); Colecþia Muzealã Episcopia Buzãu; ºi pe aceea a ºcolii de dascãli în limba către negustorul Badea Obredi ºi refãcutã
Colegiu universitar economic (inaugurat românã. Oraºul a mai suferit mari în 1850; biserica „Sfinþii Îngeri” (1619,
în 1992), cu 2 facultãþi, 206 studenþi ºi 27 distrugeri în timpul Rãzboaielor refãcutã în 1833–1838); clãdirea Semina-
profesori (2007–2008). Casa de culturã a ruso-austro-turce (1736–1739, 1768–1774, rului „Chesarie”, construitã în stil neo-
sindicatelor, bibliotecã judeþeanã (f. 1873) 1787–1792), din cauza unor incendii clasic, în 1838; Palatul municipal
cu c. 240 000 vol., cinematografe, patinoar pustiitoare (în anii 1775, 1778, 1808, 1821) construit în 1896–1904, în stilul palatelor
artificial. Parcul Crâng (200 ha). În fiecare ºi a unor cutremure (8 mai 1738, 14 oct. italiene, cu ºiruri de loggii ºi un turn
an, în luna iunie, la B. se desfãºoarã 1802, 11 ian. 1838, 9/10 nov. 1940, 4 mart. înalt, dupã planurile arhitectului
târgul tradiþional „Drãgaica”. Istoric. În 1977) º.a. Prãdat ºi incendiat de turci în Alexandru Sãvulescu; Palatul princiar
parcul Crâng au fost descoperite vestigii anii 1597, 1617, 1659 ºi 1806. Între 1806 (1710–1712); casa „Vergu-Mãnãilã”
datând din milen. 4 î.Hr., specifice ºi 1828 oraºul s-a extins în supr., iar la (1780), cea mai veche din Buzãu;
culturii materiale Gumelniþa, din sf. sec. 19 ºi începutul sec. 20 s-a dez- monumentul închinat Rãscoalei din 1907;
perioada 2200–1100 î.Hr. caracteristice voltat în ritm rapid. În 1837 a fost statuia poetului Vasile Cârlova ºi
culturii Monteoru ºi din perioada geto- introdus iluminatul public cu lumânãri obeliscul ridicat cu ocazia comemorãrii
dacicã. Prima menþiune documentarã din seu, în 1860 s-au introdus lãmpile cu a 1600 de ani de la prima atestare docu-
dateazã din anul 376, localit. fiind gaz lampant pe strãzi, iar în 1928 mentarã, situate în Parcul Crâng.
consemnatã într-o scrisoare trimisã de iluminatul public cu becuri electrice. Municipiul B. este renumit prin târgurile
Iunnius Saranus, guvernatorul prov. Declarat municipiu la 17 febr. 1968. care se þin aici (Drãgaica) din anul 1778
Scythia Minor, arhiepiscopului din Locuitorii municipiului B. au luat parte ºi pânã în prezent. Drãgaica apare men-
Caesarea Mazaca în care se referã la la evenimentele din a doua jumãtate a þionatã documentar, prima oarã, la
236 Buzău
Localităţilejud.Buzău
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
I. Municipii
1. BUZĂU (anul 376)
2. RÂMNICUSĂRAT (1439)
II. Oraşe Localit. componente ale Satele care apaţin
oraşelor oraşelor
1. NEHOIU (1549) 1. Lunca Priporului 1. Bâsca Rozilei
2. Nehoiaşu 2. Chirleşti
3. Curmătura
4. Mlăjet
5. Păltineni
240 Buzău 6. Stănila
7. Vineţişu
2. PĂTÂRLAGELE (1573) 1. Calea Chiojdului
2. Crâng
3. Fundăturile
4. Gornet
5. Lunca
6. Mănăstirea
7. Mărunţişu
8. Muşcel
9. Poienile
10. Sibiciu de Sus
11. Stroeşti
12. Valea Lupului
13. Valea Sibiciului
14. Valea Viei
(sec. 19)
3. POGOANELE (1853) 1. Căldărăşti (1550)
BUZESCU, com. în jud. Teleorman, Staþiune balneoclimatericã de interes superficiale etc.), cât ºi ale celor digestive
formată dintr-un sat, situatã în Câmpia general, cu funcþionare permanentã, cu (gastrite cronice cu hipoaciditate, colon
Boian, la confl. râului Tinoasa cu Vedea; climat sedativ-indiferent (ierni blânde, iritabil), hepato-biliare, metabolice ºi de
4 421 loc. (1 ian. 2011): 2 212 de sex masc. cu medii termice în jur de 0°C, ºi veri nutriþie etc. Sanatoriu balnear. Buvete
ºi 2 209 fem. Haltã de c.f. (inauguratã la plãcute, cu temp. medie de 21°C) ºi izv. pentru curã internã cu apã mineralã.
2 dec. 1895). Culturi de cereale, de plante cu ape minerale carbogazoase, bicar- Staþie de îmbuteliere a apelor minerale.
tehnice ºi de nutreþ, de legume etc. bonate, unele feruginoase, clorurate, Muzeu de artã popularã. Cazinou (1856).
Biserica „Sfinþii Voievozi” (1860). sodice, calcice, magneziene. Prima încer- Oraºul B. are în subordine ad-tivã localit.
BUZIAª, oraº în jud. Timiº, situat în zona care de punere în valoare a caracterului componentã Silagiu ºi satul Bacova.
de contact a Câmpiei Lugojului cu terapeutic al apelor minerale datezã din Rezervaþie forestierã (pãdurea
Dealurile Pogãniºului, la 128 m alt., pe 1805, dar captarea primului izv. mineral Dumbrava).
râul ªurgani, la 34 km SE de Timiºoara; pentru tratament a avut loc în 1811 pus
în valoare de balneologul Gheorghe BUZOEªTI, com. în jud. Argeº, alcãtuitã
7 521 loc. (1 ian. 2011): 3 621 de sex masc.
Ciocârlan. Primele stabilimente balneare din 11 sate, situatã în zona de contact a
ºi 3 900 fem. Supr: 105 km2, din care 4,8
km2 în intravilan; densitatea: 1 567 au fost construite în 1819, când localit. a Câmpiei Gãvanu-Burdea cu Câmpia
loc./km2. Staþie de c.f. (inauguratã la 18 fost declaratã staþiune balnearã. Apele Piteºtiului, pe cursul superior al râului
nov. 1896). Parc dendrologic (20 ha). minerale de aici sunt indicate, îndeosebi, Teleorman; 6 012 loc. (1 ian. 2011): 2 950
Producţie de încãlþ. ºi confecţii textile. pentru tratarea maladiilor cardiovas- de sex masc. ºi 3 062 fem. Reºed. com.
Produse alim. (preparate din lapte, culare (stãri dupã infarct miocardic, este satul Vulpeºti. Morãrit ºi panificaþie;
panificaþie, vinificaþie). Centru viticol. cardiopatie ischemicã, insuficienþã horticulturã. Bogat fond cinegetic.
Prima atestare documentarã dateazã din mitralã ºi aorticã compensatã, hiper- Biserica „Sfântul Teodor Tiron” (1823, cu
26 febr. 1321. Declarat oraº în 1956. tensiune arterialã, sechele dupã flebite picturi originare), în satul Vlãduþa.
CACALEŢIIDEJOS Õ Căteasca.
CACALEŢIIDEROVINE Õ Căteasca.
CALAFAT, municipiu în jud. Dolj, situat
pe stg. Dunãrii, în V Câmpiei Desnãþui,
la graniþa cu Bulgaria; 17 473 loc. (1 ian.
Cc
cãzut eroic la datorie. Declarat municipiu
la 24 oct. 1997. Monumente: bisericile
„Sfântul Nicolae” (1730–1740, refãcutã
CACICA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã 2011): 8 407 de sex masc. ºi 9 066 fem. în 1856), „Adormirea Maicii Domnului”
din 5 sate, situatã în zona de contact a Supr.: 128 km2, din care 7,4 km2 în intra- (1866– 1872) ºi „Izvorul Tãmãduirii”
Pod. Sucevei cu Obcina Mare, pe cursul vilan; densitatea: 2 361 loc./km2. Staþie (1874–1879). În satul Ciupercenii Vechi
superior al râului Soloneþ; 4 248 loc. finalã de c.f. (inauguratã la 1 dec. 1895). se aflã biserica „Sfântul Mucenic
(1 ian. 2011): 2 089 de sex masc. ºi 2 159 Port fluvial ºi punct de vamã (modernizat Gheorghe” (1856). Municipiul C. are în
fem. Reºed. com. este satul Pârteºtii de în aug.-sept. 1994). În perioada 2007-2013 subordine ad-tivã satele Basarabi,
Sus, atestat documentar în apr. 1415. a fost construit podul rutier şi feroviar Ciupercenii Vechi ºi Golenþi.
Staþie de c.f. Expl. de sare (din 1791), de între C. şi Vidin (2 480 m lungime calea CALAFINDEªTI, com. în jud. Suceava,
argilã ºi de lemn. Cherestea. Centru de feroviară şi 1 971 m cea rutieră). alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Pod.
Producţie de confecţii, de produse elec- Suceava, în zona de izv. a pârâului
olãrit. În satul Cacica se aflã biserica
trotehnice, maºini ºi utilaje agricole ºi Hãtnuþa; 2 817 loc. (1 ian. 2011): 1 411 de
romano-catolicã „Adormirea Maicii
forestiere, mobilã ºi binale, mat. de sex masc. ºi 1 406 fem. În satul Cala-
Domnului” (36 m lungime, 17,50 m lăþime,
constr., alim. (lapte praf, unt, brânzeturi, findeºti, atestat documentar la 15 mart.
22 m înãlþime la interior ºi 50 m înãlþimea zahãr, conserve de legume, amidon, 1490, se aflã conacul „Bucevski” (1925),
turnului) construitã din cãrãmidã în glucozã, produse de panificaþie) ºi de azi sediul Primãriei. Fânaþe naturale puse
1903–1904 (sfinþitã la 16 oct. 1904), în stil biostimulatori pentru hrana animalelor. sub ocrotire (17,3 ha). Până la 8 mai 2003,
neogotic. Are orgã instalatã în 1937 ºi Podgorie. Muzeu cu colecþii de istorie, com. C. a avut în componenţă satele
restauratã în 1997–1998. În interiorul de artã ºi etnografie (inaugurat 1969). La Călineşti şi Şerbăuţi, care la acea dată
salinei, la 21 m adâncime, existã capela 24 iul. 2007, la staţia meteorologică din s-au desprins din com. Calafindeşti şi au
„Sfânta Varvara” sãpatã în masivul de C. s-au înregistrat 44,3°C – temperatură format com. Şerbăuţi, jud. Suceava.
sare în anul 1806; bisericã din lemn, cu foarte apropiată de maxima absolută a
ţării, respectiv 44,5°C, înregistrată la CALAICEAÕ Bãneasa(3).
hramul „Sfinþii Voievozi” (1779) ºi
clopotniþã (1861), în satul Pârteºtii de Sus. staţia meteorologică Ion Sion din jud. CALLATISÕ Mangalia(2).
Brăila, la 10 aug. 1951. Istoric. Prin CALOPÃR, com. în jud. Dolj, alcãtuitã
CACOMEANCAÕ Grãdiºtea(1). poziþia sa pe Dunãre, C. a avut din din 5 sate, situatã în zona de contact a
CACOVA1. Õ Grãdinari(1). vremuri vechi rolul de schelã (punct Câmpiei Desnãþuiului cu Piem. Bãlãciþei;
2. Õ Livezile(1). vamal) ºi de antrepozit comercial al 3 886 loc. (1 ian. 2011): 1 947 de sex masc.
genovezilor. În sec. 14 este atestat ca ºi 1 939 fem. Bisericile „Sfântul Ilie” (1803,
CAIAFELEÕ BaltaIalomiþei.
punct de vamã, cu numele Vadul Diului, refãcutã în 1895) ºi „Adormirea Maicii
CAJVANA, oraº în jud. Suceava, situat ºi ca loc unde se reparau ºi se calafatau Domnului” (1845, refãcutã în 1938), în
în V Pod. Sucevei; 8 705 loc. (1 ian. 2011): (se etanºau cu câlþi ºi catran) corãbiile. satele Calopãr ºi Belcinu.
4 433 de sex masc. ºi 4 272 fem. Supr.: De la aceastã îndeletnicire derivã numele
localit. La 5 aug. 1424 este amintit, din CALUÕ Piatraªoimului.
24,8 km2, din care 7,5 km2 în intravilan;
densitatea: 1 160 loc./km2. Confecţii nou, ca punct de vamã, la trecerea CALVINI, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã
metalice. Stejar multisecular. Localit. Dunãrii, pentru grâne, sare, vite, vin, din 5 sate, situatã la poalele Dealului
cearã, miere º.a. Ridicat la rangul de oraº Cornãþel, pe râul Bâsca Chiojdului; 4 464
Cajvana apare menþionatã documentar,
în 1853 de domnul Barbu Dimitrie loc. (1 ian. 2011): 2 251 de sex masc. ºi
prima datã, la 3 iul. 1575 într-un act de
ªtirbei. Bateriile armatei turceºti de la 2 213 fem. Fabrici de var ºi de vase din
împãrþire a moºiilor semnat de domnul
Vidin au început bombardarea oraºului aluminiu. Centru pomicol (meri, peri,
Petru ªchiopul. Declarat oraº la 7 apr. C., la 26 apr./8 mai 1877, la care artileria pruni, nuci) ºi de olãrit. Satul Calvini este
2004. Satul Codru, care aparţine oraşului românã a ripostat, bombardând Vidinul, atestat documentar, prima oarã, în 1587.
C., este menþionat documentar, tot la declanºându-se, astfel, Rãzboiul de În satul Bâscenii de Jos se aflã biserica
3 iul. 1375, cu numele Hrinceºti. Cãmin Independenþã. În amintirea eroilor cãzuþi „Sfântul Nicolae”, ziditã în 1775 din
cultural. Biserica „Sfinţii Arhangheli în 1877, la C. s-a ridicat monumentul iniþiativa vãtafului de plai Tudor
Mihail şi Gavriil” (1906-1911). „1877” ºi statuia sergentului Cobuz, Sãseanu, cu picturi murale interioare din
246 Camăr construirii unui canal în Dobrogea este conf. metalice ºi echipamente montate,
mai veche. Proiecte de realizare a unui 11 085 tone de tabliere metalice pentru
1797, caracterizate prin bogãþia elemen- asemenea canal dateazã din sec. 19. poduri etc. Canalul, care strãbate Pod.
telor decorative ºi prin interpretarea în Astfel, în 1834, sultanul Mahmud II a Dobrogei de Sud cu alt. sub 150 m în
spirit popular a temelor iconografice. angajat un expert englez care, în fruntea aceastã zonã, are o lungime totalã de 64,2
unei comisii internaþionale, dupã trei ani km ºi permite o navigaþie fluvialã în
CAMÃR, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din de calcule ºi supoziþii a ajuns la concluzia douã sensuri concomitent. Lãþimea la
2 sate, situatã în zona Dealurilor Crasnei; cã o lucrare de acest gen depãºeºte fund este de 70 m, iar la supr. de 110–
1 714 loc. (1 ian. 2011): 804 de sex masc. puterea epocii. În 1844, o comisie de 140 m. Ad. max.: 8,5 m; ad. minimã: 7
ºi 910 fem. Producþie de mãturi, plãpumi, ingineri ºi geologi austrieci a ajuns la m; pescaj admis: 5,5 m. Cel mai mare
cârlige din lemn pentru rufe. În satul acelaºi rezultat. Prima propunere convoi standard care poate sã-l strãbatã
Camãr, menþionat documentar, prima româneascã de construire a unui canal nu trebuie sã depãºeascã 298 m lungime,
oarã, în 1349, se aflã biserica din lemn navigabil între Cernavodã ºi Constanþa 22 m lãþime ºi 3,5 m pescaj. La capete,
cu hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi aparþine agronomului ºi economistului canalul este prevãzut cu câte o ecluzã
Gavriil” (sec. 18). Ion Ionescu de la Brad (1818–1891) ºi (una la Cernavodã ºi alta la Agigea), cu
CANALULBUCUREªTI–DUNÃRE, cale dateazã din anul 1850, dar fãrã nici o sasul (spaþiul unde se face ecluzarea
navigabilã fluvialã, între Bucureºti ºi acþiune concretã. Ideea a fost reluatã apoi navelor) de 310 x 25 m ºi porturi de
Olteniþa, care urmeazã cursul inf. al în anul 1922 de cãtre ing. Leon aºteptare în amonte ºi aval. Ecluza de la
Argeºului în aval de Mihãileºti, în Stoenescu-Dunãre care supune discuþiei Agigea ridicã navele de la nivelul Mãrii
lungime de 73 km, lãþime de 80 m şi o publice un proiect de canal pe traseul Negre la înãlþimea de 7 m, aducându-le
adâncime minimă de 4,5 m. Lucrãrile de Cernavodã–Medgidia–Murfatlar–Valu la nivelul apelor canalului, iar cea de la
construcþie au început în 1984, dar au lui Traian–Constanþa. La 25 mai 1949 au Cernavodã ridicã sau coboarã navele în
fost întrerupte dupã dec. 1989. Canalul început lucrãrile de executare a unei cãi funcþie de nivelul apelor Dunãrii în acel
B-D. era prevãzut sã aibã cinci noduri navigabile între Cernavodã ºi Midia (la moment. De-a lungul traseului sãu,
hidroenergetice (Mihãileºti-Cornetu, N de Constanþa), la care regimul canalul este traversat de ºapte poduri:
Copãceni, Gostinari, Budeºti ºi Olteniþa), comunist a folosit ca forþã de muncã un podul mixt (rutier ºi feroviar) de la
fiecare dintre ele alcãtuit dintr-un baraj numãr mare de deþinuþi politici, dintre Cernavodã (peste ecluzã), lung de 571 m
deversor, douã porturi de acostare care foarte mulþi au cãzut victime ºi o deschidere max. de 81 m; podurile
pentru tranzitarea navelor dintr-un sector condiþiilor inumane, de extenuare prin rutier (lung de 689 m ºi o deschidere de
în altul al navigaþiei ºi o microhi- muncã forþatã. În iun. 1953, lucrãrile 131 m) ºi, respectiv, de c.f. (292 m
drocentralã. În perioada 1984–1989 s-au canalului au fost abandonate din cauza lungime) de la Medgidia; podul de c.f.
efectuat escavãri în proporþie de 73%, posibilitãþilor reduse de care dispunea de la Nazarcea (141 m lungime); podul
îndiguiri (69%), s-au turnat betoane sub economia de atunci a României. Proiectul rutier de la Murfatlar (225 m lungime);
apã (39%); în 1989, traversãrile peste actualului canal a fost aprobat în iun. podul rutier de la Agigea, cu 4 benzi de
canal erau gata în proporþie de 90%, iar 1973, lucrãrile de construcþie începând circulaþie, lung de 266 m, susþinut de 10
porturile, în linii mari, erau terminate. în toamna anului 1975 ºi terminându-se hobane (cabluri groase din oþel) prinse
După sistarea lucrărilor în 1989, canalul în primãvara anului 1984 (a fost de un pilon de 83 m înãlþime; podul de
a intrat oficial în conservare în 1994. În inaugurat la 26 mai 1984). Execuþia sa a c.f. de la Agigea, lung de 358 m. Canalul
iul. 2010 s-a reluat ideea continuării însemnat un volum foarte mare de Dunãre–Marea Neagrã, care poate prelua
lucrărilor de finalizare a acestui canal, muncã: 300,9 mil. m3 de excavaþii în sol, anual un vol. de c. 75 mil. tone mãrfuri
efectuându-se studii de fezabilitate, astfel calcare ºi cretã, 4,2 mil. m3 beton turnat prin intermediul navelor fluviale ºi a
încât proiectul
inaugurarea
s` fiesăreluat
aibe loc în anul
anul2020.
2014. în ecluze, poduri, ziduri de sprijin ºi con- celor maritime de dimensiuni mici
solidãri pe taluz, 7,2 mil. m2 de protecþii (5 000 tdw), are o importanþã deosebit de
dup`
CANALUL CRIªURILOR, canal în V mare pe continentul european, asigurând
ale taluzurilor cu pereuri (îmbrãcãminte)
României, în Câmpia Criºurilor, cu legãtura fluvialã, mult scurtatã (3 500
din piatrã ºi în alte sisteme constructive,
direcþie N-S, creat între Criºu Repede, în km), între Marea Neagrã ºi Marea
45,9 km ziduri de sprijin, 24 345 tone de
N (în arealul satului Tãrian, com. Giriºu
de Criº, jud. Bihor) ºi Criºu Negru, în S
(satul Tãmaºda, com. Avram Iancu), pe
terit. jud. Bihor, cu scopuri piscicole, de
regularizare a debitelor ºi pentru irigaþii.
Lungime: 61,18 km.
CANALULDUNÃRE–MAREANEAGRÃ,
cale navigabilã în SE României,
axatã în cea mai mare parte pe
valea râului Carasu, care uneºte fl.
Dunãrea (la S de Cernavodã) cu Marea
Neagrã (la Agigea–Constanþa Sud),
scurtând drumul navelor spre Constanþa
cu c. 400 km ºi asigurând irigarea a peste Traseul canalului
200 000 ha de teren agricol. Ideea Dunăre-Marea Neagră
Caracal 247
Nordului prin intermediul Dunãrii, a CAP AURORA, staþiune balneocli- de vf. omonim. Supr.: 1,8 ha; ad. max.: 8
canalului Main–Dunãre (dat în folosinþã matericã estivalã, de interes general, m. Din el izv. pârâul Capra, unul dintre
la 25 sept. 1992) ºi a fl. Rin. Canalul situatã în extremitatea sud-esticã a izv. Argeºului.
Dunãre–Marea Neagrã are o ramificaþie României (jud. Constanþa), pe þãrmul CAPUCÂMPULUI,com. în jud. Suceava,
de 26,6 km lungime (canalul Poarta Mãrii Negre, la 4 km N de municipiul formată dintr-un sat, situatã pe dr. vãii
Albã–Nãvodari–Midia), a cãrei con- Mangalia, cãruia îi aparþine din punct de râului Moldova, la poalele Dealului
-strucþie, începutã la 14 aug. 1983 ºi datã vedere ad-tiv. Este o staþiune relativ nouã Runcu ºi ale masivului Stâniºoara; 2 478
în folosinþã la 21 nov. 1987, este destinatã (inauguratã la 1 iul. 1973), formatã, în loc. (1 ian. 2011): 1 243 de sex masc. ºi
în special transporturilor de mãrfuri cãtre principal, dintr-un ansamblu arhitectonic 1 235 fem. Expl. de balast. Satul Capu
ultramodern, cu hoteluri în formã de Câmpului este atestat documentar în
ºi dinspre Combinatul petrochimic
piramidã purtând nume de pietre 1514. Arbore multisecular de tisã (Taxus
Nãvodari ºi portul maritim Midia.
preþioase (Agat, Rubin, Diamant, Topaz, bacatta), de c. 400 de ani vechime, decla-
Lãþimea canalului este de 60–80 m, iar
Onix, Opal etc.). Climat de litoral mari- rat monument al naturii. Com. C. C. a
adâncimea de 5,5 m. tim. În lunile de varã, cerul este mai mult fost înfiinţată la 23 nov. 2003 prin
CANALULMORILOR, curs de apã în V senin, Soarele strãlucind, în medie, 10– desprinderea satului Capu Câmpului din
României, pe terit. jud. Arad, creat în a 12 ore pe zi. Temp. medie anualã este de com. Valea Moldovei, jud. Suceava.
doua jumãtate a sec. 19 (aproximativ peste 11°C (în iul. peste 22°C, iar în ian.
CAPUTSTENARUMÕ Boiþa.
în jur de 0°C). Precipitaþii reduse (400
paralel cu Criºu Alb) printr-o derivaþie
mm anual). Factorii naturali de curã sunt CARACAL, municipiu în jud. Olt, situat
spre stg. a apelor Criºului Alb, în aval
apa Mãrii Negre, cloruratã, sulfatatã, în Câmpia Romanaþi, la 95 m alt., pe râul
de com. Buteni. Lungime: 83,5 km. Se sodicã, magnezianã, hipotonã (mine- Gologan, la 40 km S de municipiul
uneºte cu Criºu Alb în apropiere de ralizare 15,5 g/l) ºi climatul maritim, Slatina; 34 588 loc. (1 ian. 2011): 16 590
graniþa cu Ungaria. Apele lui sunt bogat în aerosoli salini. Plaje mari, de sex masc. ºi 17 998 fem. Supr.: 72 km2,
folosite pentru irigaþii ºi pescuit. amenajate pentru helioterapie ºi tala- din care 10,8 km2 în intravilan; densitatea:
zoterapie. Staþiunea este indicatã, deo- 3 202 loc./km2. Nod rutier ºi feroviar
CANALULPOARTAALBÖNÃVODARI–
potrivã, pentru odihnã în vacanþele de (staþia de c.f. a fost inauguratã la 1 apr.
MIDIAÕ CanalulDunãre–MareaNeagrã. varã, cât ºi pentru tratament curativ 1887). Fabric`
Constr. de vagoane de c.f. pentru
CANARAÕ Ovidiu. (hipotiroidism, anemii secundare, rahi- mãrfuri;, (din
reparaþii de maºini
1973), intrat` ºi utilaje
[n faliment [n 2015.
Localităţilejud.Caraş-Severin
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
*
Sat depopulat la sf. sec 20 şi începutul sec. 21, existând *
C. este comuna cea mai mare din România din punct de
din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori. vedere al numărului de sate care îi aparţin.
256 Caraş-Severin 3. Comorâşte (1597)
4. Surducu Mare (1406)
22. Negiudin
31.GÂRNIC 1. Gârnic (1913)
23. Obiţa
2. Padina Matei** (1804)
24. Pogara
25. Pogara de Sus 32.GLIMBOCA 1. Glimboca (1370)
26. Poiana Lungă (1956)
33.GORUIA 1. Goruia (1437)
27. Prisacina (1956)
2. Gârlişte (1535)
28. Prislop (1956)
3. Giurgiova (1285)
29. Ruştin (1956)
30. Scărişoara (1954) 34.GRĂDINARI 1. Grădinari (1723–1725)
31. Strugasca (1956) 2. Greoni (1597)
32. Studena (1954)
35.IABLANIŢA 1. Iablaniţa (1402)
33. Sub Crâng (1954)
2. Globu Craiovei (1547)
34. Sub Plai (1956)
35. Topla (1954) 3. Petnic (1603)
36. Ţaţu (1956) 36.LĂPUŞNICEL 1. Lăpuşnicel (1603)
37. Zănogi (1956) 2. Pârvova (sec. 15)
38. Zbegu (1956) 3. Şumiţa (1828)
39. Zmogotin (1956)
37.LĂPUŞNICUMARE 1. LăpuşnicuMare (1540)
40. Zoina (1954)
2. Moceriş (1439)
22.CORONINI 1. Coronini* (1850)
2. Sfânta Elena (1823) 38.LUNCAVIŢA 1. Luncaviţa (1440)
2. Verendin (1439)
23.DALBOŞEŢ 1. Dalboşeţ (1603)
2. Bârz (1956) 39.LUPAC 1. Lupac (1598)
3. Boina 2. Clocotici (1690–1700)
4. Boiniţa 3. Rafnic (1690–1700)
5. Prislop (1956) 4. Vodnic (1723)
6. Reşiţa Mică (1956) 40.MARGA 1. Marga (1470)
7. Şopotu Vechi (1607)
2. Vama Marga (1909)
24.DOCLIN 1. Doclin (1597)
41.MĂURENI 1. Măureni (1828)
2. Biniş (1371–1372)
2. Şoşdea (1343)
3. Tirol (întemeiat în 1811)
42.MEHADIA 1. Mehadia (1323)
25.DOGNECEA 1. Dognecea (1722)
2. Calina (1368–1371) 2. Globurău (1584)
3. Plugova (1439)
26.DOMAŞNEA 1. Domaşnea (1436)
4. Valea Bolvaşniţa (1436)
2. Cănicea (1535)
43.MEHADICA 1. Mehadica (1440–1444)
27.EFTIMIEMURGU 1. EftimieMurgu(1410,
din 1970 actuala denumire) 44.NAIDĂŞ 1. Naidăş (1378)
2. Lescoviţa (1371–1372)
28.EZERIŞ 1. Ezeriş(1319)
2. Soceni (1452) 45.OBREJA 1. Obreja (1547)
29.FÂRLIUG 1. Fârliug (1690–1700) 2. Ciuta (1411)
2. Dezeşti (1583) 3. Iaz (1480)
3. Duleu (1690–1700) 4. Var (1411)
4. Remetea-Pogănici (1343) 46.OCNADEFIER 1. OcnadeFier(1351)
5. Scăiuş (1637)
47.PĂLTINIŞ 1. Păltiniş (1585)
6. Valea Mare (1584)
2. Cornuţel (1954)
30.FOROTIC 1. Forotic (1597) 3. Delineşti (1433)
2. Brezon (întemeiat în 1872) 4. Ohabiţa (1433)
5. Rugi (1585)
*
Până la 20 mai 1996 s-a numit Pescari. 48.POJEJENA 1. Pojejena (1690–1700)
**
Sat depopulat la sf. sec. 20 şi începutul sec. 21, existând 2. Belobreşca (1717)
din punct de vedere ad-tiv, dar fără locuitori. 3. Divici (1723)
4. Radimna (1690–1700) Caraş-Severin 257
5. Şuşca (1717)
4. Pârneaura (1829)
49.PRIGOR 1. Prigor (1550)
2. Borlovenii Noi (întemeiat 5. Zlatiţa (1367)
(1799)
în 1829) 58.ŞOPOTUNOU 1. ŞopotuNou (întemeiat în 1828)
3. Borlovenii Vechi (1690–1700) 2. Cârşa Roşie (1954)
4. Pătaş (1603) 3. Driştie (1913)
5. Putna (1577) 4. Poienile Boinei (1954)
50.RAMNA 1. Ramna (1364) 5. Ravensca (1826)
2. Bărbosu (1699) 6. Răchita (1954)
3. Valeapai (1597) 7. Stăncilova (1829)
8. Urcu (1954)
51.RĂCĂŞDIA 1. Răcăşdia (1690–1700)
9. Valea Răchitei (1954)
2. Vrăniuţ (1690–1700)
10. Valea Roşie (1956)
52.RUSCAMONTANĂ 1. RuscaMontană(întemeiat
59.TÂRNOVA 1. Târnova (1495)
în 1803)
2. Bratova (1956)
2. Ruschiţa (întemeiat în 1803)
60.TEREGOVA 1. Teregova (1447)
53.SACU 1. Sacu (1262)
2. Rusca (1430)
2. Sălbăgelu Nou (întemeiat
în 1896) 61.TICVANIUMARE 1. TicvaniuMare (1437)
3. Tincova (1411) 2. Cârnecea (1597)
3. Secăşeni (1357)
54.SASCAMONTANĂ 1. SascaMontană (1761)
2. Bogodinţ (1690–1700) 4. Ticvaniu Mic (1799)
3. Potoc (1367) 62.TOPLEŢ 1. Topleţ (1436)
4. Sasca Română (1690–1700) 2. Bârza (1808)
5. Slatina-Nera (1829)
63.TURNURUIENI 1. TurnuRuieni (1467)
55.SICHEVIŢA 1. Sicheviţa (1690–1700) 2. Borlova (1519)
2. Brestelnic (1956) 3. Cicleni (1572)
3. Cameniţa (1956) 4. Dalci (1534)
4. Cârşie (1954) 5. Zerveşti (1591)
5. Cracu Almăj (1956)
6. Zlagna (1503)
6. Cruşoviţa (1954)
7. Curmătura (1956) 64.VĂLIUG 1. Văliug (1808)
8. Frăsiniş (1956)
65.VĂRĂDIA 1. Vărădia (1390)
9. Gornea (1829)
2. Mercina (1421)
10. Liborajdea (1909)
11. Lucacevăţ (1956) 66.VERMEŞ 1. Vermeş (1369)
12. Martinovăţ (1956) 2. Ersig (1369)
13. Ogaşu Podului (1956) 3. Izgar (1389)
14. Streneac (1956)
67.VRANI 1. Vrani (1402)
15. Valea Oreviţa (1956)
2. Ciortea (1355)
16. Valea Ravensca (1956)
3. Iertof (1723)
17. Valea Sicheviţei (1956)
18. Zănou (1956) 68.ZĂVOI 1. Zăvoi (1430)
19. Zăsloane (1956) 2. Măgura (1430)
56.SLATINA-TIMIŞ 1. Slatina-Timiş (1433) 3. Măru (1387)
2. Ilova (1519) 4. Poiana Mărului (1632)
3. Sadova Nouă (1467) 5. Valea Bistrei (1501)
4. Sadova Veche (1467) 6. Voislova (1397)
7. 23 August
57.SOCOL 1. Socol (1472)
2. Baziaş (1581) 69.ZORLENŢUMARE 1. ZorlenţuMare (1499)
3. Câmpia (1829) 2. Zorlencior (1603)
258 Caraula Produse textile (fire din bumbac, in ºi Bode György, iar forma actualã a par-
cânepã); producţie de tricotaje ºi conf., cului, extins pe 15 ha, dateazã din 1890,
CARAULA, com. în jud. Dolj, formată mobilã, încãlþăminte, cãrãmidã, covoare declarat parc dendrologic în 1982. În pri-
dintr-un sat, situatã în zona de contact a ºi alim. (ulei vegetal, biscuiþi, lapte praf, ma jumãtate a sec. 18 au avut loc coloni-
Câmpiei Desnãþuiului cu Piem. Bãlãciþei, preparate din carne ºi lapte, produse zãri cu germani, iar în 1754 a fost instalatã
pe râul Baboia; 2 480 loc. (1 ian. 2011): 1 224 zaharoase ºi de panificaþie, băuturi alco- prima tipografie. Declarat oraº în 1871,
de sex masc. ºi 1 256 fem. Viticulturã. olice ºi rãcoritoare; fermentarea tutu- iar în 1876 este ridicat la rang de oraº
Legumiculturã. Biserica „Sfântul Nicolae” nului; morãrit). Muzeu de arheologie, organizat. La 30 aug. 1940 a intrat în com-
istorie ºi ºtiinþele naturii, amenajat în ponenþa Ungariei horthyste în urma
(ante 1845, refãcutã în 1886–1892).
castelul „Károlyi”. Teatru municipal. Dictatului de la Viena. Eliberarea ora-
CARCALIU, com. în jud. Tulcea, formată Parc dendrologic (15 ha) în care se aflã, ºului C. de sub ocupaþia ungarã (25 oct.
dintr-un sat, situatã pe dr. braþului Mãcin printre altele, arborele pagodelor (Ginkgo 1944) de către armata românã, a marcat
(Dunãrea Veche); 3 024 loc. (1 ian. 2011): biloba), un platan uriaº, plantat în 1810 izgonirea completã a cotropitorilor de pe
1 414 de sex masc. ºi 1 610 fem. Pescuit. º.a. Municipiul C. funcþioneazã, totodatã, întreg terit. României. C. a fost declarat
Pe terit. com. C. au fost descoperite vesti- ca staþiune balneoclimatericã sezonierã, oraº-erou, de cãtre Parlamentul Români-
gii neolitice (milen. 4 î.Hr.). de interes local, cu izv. de ape minerale ei, la 13 oct. 1994 (cu ocazia a 50 de ani
CAREDAÕ 1Decembrie. clorurate, bicarbonatate, sodice, hipo- de la eliberarea sa, de cãtre armata ro-
tone, termale (52°C), cu efect curativ în mânã) ºi ridicat la rang de municipiu la
CAREI1. Câmpie în extremitatea de NV tratarea afecþiunilor reumatismale, post- 18 ian. 1995. Municipiul C. are în subor-
a României, parte componentã a Câmpiei traumatice (stãri dupã entorse, luxaþii ºi dine ad-tivã localit. componentã Iancu-
Someºului (Câmpia de Vest), alcãtuitã fracturi), ginecologice ºi ale sistemului leºti. Monumente: mănãstirea piariºtilor
din depozite argiloase ºi argilo-nisipoase. nervos periferic. Istoric. Localit. este – complex monahal romano-catolic cu
Formatã în mare parte din relief nisipos, menþionatã documentar, prima oarã, la bisericã din 1769–1779 (refãcutã în 1857–
cu numeroase dune de nisip, mobile sau 20 mart. 1320 cu numeleVilla Karul, iar 1860 ºi în 1891), cu clãdiri anexe din
fixate cu vegetaþie. Alt.: 160 m. Viticul- ca oraº (oppidum) ºi centru meºteºu- 1724–1727 (refãcute în 1834); biserica
turã. Culturi de cereale. gãresc, în 1459. În 1592 a fost construitã ortodoxã ruteanã cu hramul „Sfinþii
2. Municipiu situat în extremitatea o cetate (refãcutã în 1661–1666), pe locul Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1738); bise-
de NV a României (jud. Satu Mare), în alteia din 1482. La sfârºitul sec. 18 cetatea rica „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
Câmpia Carei, la 160 m alt., la 36 km SV a fost demantelatã ºi ºanþurile de apãrare (fostã greco-catolicã) a fost construitã în
de Satu Mare ºi 8 km de graniþa cu astupate. Pe locul fostei cetãþi a fost 1760–1766 (restauratã în 1876), declaratã
Ungaria; 21 986 loc. (1 ian. 2011): 10 358 construit castelul „Károlyi”, în anii 1792– monument de arhitecturã; biserica
de sex masc. ºi 11 628 fem. Supr.: 1794, în stil baroc. Cutremurul din 11 ian. luteranã (1847); biserica romano-catolicã,
113,4 km2, din care 11,8 km2 în intravilan; 1838 a dãrâmat o parte din castel fiind atestatã în 1333, iar în 1550 a intrat în
densitatea: 1 863 loc./km2. Nod rutier ºi refăcut abia în anii 1894–1896, în stil posesia cultului reformat-calvin de la
feroviar (gara feroviarã a fost inauguratã neogotic, dupã planurile arhitectului care, în 1723, a preluat-o contele Károlyi
în 1871). Expl. de argilã ºi nisip cuarþos. Meining Arthur, atunci adãugându-i-se Sándor. În 1769–1779, contele Károlyi
Constr. de maºini ºi utilaje tehnologice încã un etaj, trei turnuri mici ºi patru Antál a construit o bisericã nouã pe care
pentru ind. metalurgicã, minierã, turnuri mari. Castelul are o sală mare de cutremurul din 1838 a avariat-o, dar
chimicã, de prelucr. a þiþeiului, celulozei recepţii, ornamentată cu picturi şi refãcutã în anii 1857–1860 dupã planurile
ºi hârtiei, construcþiilor (maºini de ridicat sculpturi, care în prezent adăposteşte arhitectului Ybi Miklós; catedrala
ºi transportat, piese de schimb etc.). muzeul municipal. Parcul castelului a ortodoxã „Sfântul Dumitru” construitã
Întreprindere de piese turnate din fontã. fost reamenajat în 1790 de grãdinarul în stil bizantin în anii 1990–1996; clãdirea
Carpaþi
Carpaþi
Creasta principală a Munţilor Făgăraş Vârful La Om sau Piscul Baciului din Masivul Piatra Craiului
cu alt. ce depãºesc rar 700–800 m, sunt roºi, care se continuã apoi pe teritoriul Carpaţi 261
caracteristice culmile paralele de fliº, în României. Din punct de vedere fi-
alternanþã cu câmpulunguri, fragmentate zico-geografic Carpaþii Orientali de pe lanþ de munþi vulcanici din Europa,
de vãi transversale, slab adâncite. Au teritoriul României se întind de la graniþa puternic erodat ºi cu înãlþimi mici (Oaº,
aspect colinar, de muncei, cu interfluvii de NV a României (cu Ucraina) ºi pânã Gutâi, Þibleº, Cãliman, Gurghiu,
largi, pante domoale ºi trecãtori joase de la Valea Prahovei, iar din punct de Harghita, Bodoc, Baraolt, Perºani º.a.).
obârºii. Cãtre Depr. Panonicã din S-SV vedere al structurii geologice se extind O caracteristicã a Carpaþilor Orientali
trecerea se face prin douã ºiruri de mãguri pânã la Valea Dâmboviþei. Carpaþii este aceea cã, în partea lor sudicã, între
(700–1 000 m) reprezentând neck-urile ºi Orientali au o orientare generalã NV-SE, vãile Oituz ºi Prahova, prezintã o puter-
masivele vulcanice ale M-þilor Vihorlat, sunt alcãtuiþi din trei zone geologice nicã arcuire, prin abaterea direcþiilor lor
care încadreazã o depresiune subcarpaticã. distincte, dispuse paralel (vulcanicã în generale de desfãºurare de la NV la SE
3. CARPAÞII SUD-ESTICI se desfã- partea lor de V, cristalino-mezozoicã în cãtre SV ºi V. Geografii atribuie acestor
ºoarã între culoarele Rika-Sviča, la N, ºi centru, ºi fliº în E), au o structurã geo- unitãþi montane denumirea de Carpaþii
morfologicã dispusã în 3–4 ºiruri de de Curburã, în cadrul cãrora se detaºeazã
Timok-Nišava, la S, având cea mai mare
munþi, care închid între ele depresiuni mai multe grupe muntoase, bine
extindere (c. 2/3) pe teritoriul României.
largi, bine populate (Maramureº, individualizate (M-þii Vrancei, M-þii
În funcþie de structura lor geologicã ºi
Câmpulung Moldovenesc, Dornelor, Buzãului, M-þii Ciucaº, M-þii Grohotiº,
de caracteristicile morfologice (orientarea
Giurgeu, Ciuc, Bilbor, Borsec, Bra- M-þii Baiului). Carpaþii Orientali sunt
crestelor ºi a culmilor, forme dominante
ºov º.a.), au altitudini moderate (în medie bine împãduriþi (în special cu molid, fag
de relief etc.), Carpaþii Sud-Estici au fost 1 500 m), prezintã numeroase pasuri ºi brad), reprezentând principalul
împãrþiþi de geografi ºi geologi în trei (Prislop, 1 416; Mestecãniº, 1 096; domeniu forestier al þãrii (40% din totalul
sectoare mari: Carpaþii Orientali, Carpaþii Ghimeº, 1 006 m; Bratocea, 1 263 m; pãdurilor României se gãsesc în aceºti
Meridionali ºi Carpaþii Occidentali. Bicaz, 1 180 m º.a.), care permit o munþi), conþin importante zãcãminte de
CarpaþiiOrientali, care se desfãºoarã la circulaþie (rutierã ºi feroviarã) lesnicioasã subsol (lignit, minereu de cupru,
SE de culoarul Rika-Sviča, se indivi- între Moldova ºi Transilvania, defilee mangan, plumb, zinc, sulf º.a.), dispun
dualizeazã, mai întâi, printr-o grupare (Tuºnad, Racoº º.a.), chei (cheile Bistriþei, de numeroase izvoare cu ape minerale,
de munþi joºi (alt. max.: 2 061 m în vf. Bicazului etc.) ºi sunt intens fragmentaþi cu valoare terapeuticã deosebitã, ºi
Hovârla), situaþi pe teritoriul Ucrainei, de râuri. Pe latura vesticã a Carpaþilor constituie una dintre cele mai interesante
cunoscuþi sub numele de Carpaþii Pãdu- Orientali se individualizeazã cel mai lung ºi mai atractive zone turistice ale þãrii.
PrincipalelemasivemuntoasedinCarpaţiiOrientali
(în ordinea succesiunii lor de la N-NV către S-SE)
Munţii Altitudinea Vârful care atinge
maximă (în m) altitudinea maximă
Oaş 869 Obârşiei
Gutâi 1 443 Gutâi
Ţibleş 1 839 Ţibleş
Maramureş 1 957 Farcău
Rodna 2 303 Pietrosu (cel mai înalt din Carpaţii Orientali)
Suhard 1 932 Omu
Rarău 1 651 Rarău
Bârgău 1 625 Miroslava
Căliman 2 100 Pietrosu
Bistriţa 1 859 Budacu
Stânişoara 1 530 Bivolu
Ceahlău 1 907 Ocolaşu Mare
Giurgeu 1 634 Tătaru
Gurghiu 1 777 Saca
Goşmanu 1 474 Geamăna
Tarcău 1 664 Grinduşu (sau Tărhăuş)
Ciuc 1 565 Şoiu
Harghita 1 800 Harghita
Nemira 1 649 Nemira Mare
Bodoc 1 241 Cărpiniş
Perşani 1 292 Măgura Codlei
Vrancea 1 785 Goru
Penteleu 1 722 Penteleu
Siriu 1 663 Mălâia
Ciucaş 1 964 Ciucaş
Grohotiş 1 767 Grohotiş
Baiu 1 926 Neamţu
262 Carpaţi din þarã (au zece vârfuri peste 2 500 m ticã a României. Carpaþii Meridionali
altitudine; alt. max.: 2 544 m, vf. Moldo- conþin zãcãminte de minereu de fier, apoi
Carpaþii Meridionali (supranumiþi ºi veanu din M-þii Fãgãraº), au un numãr grafit, micã, roci de construcþie etc. Vãile
Alpii Transilvaniei) se extind de la E la V, redus de trecãtori (Predeal, 1 040 m; Bran, râurilor Dâmboviþa, Olt ºi Jiu separã
în partea centralã a României, pe c. 300 1 240 m; Turnu Roºu, 400 m; Cozia, 309 Carpaþii Meridionali în patru mari grupe:
km lungime ºi 22–75 km lãþime, între m; Lainici, 450 m; Vâlcan, 1 621 m) ºi
Bucegi-Leaota, Fãgãraº (în aceastã grupã
valea Prahovei la E ºi culoarele tectonice depresiuni intramontane (Brezoi-Titeºti,
se aflã ºase vârfuri care ating sau depã-
Timiº-Cerna ºi Bistra-Strei la V. Din Petroºani, Haþeg, Hunedoara), pãstreazã
ºesc altitudinea de 2 500 m: Moldoveanu
punct de vedere al structurii geologice, cele mai multe ºi mai evidente urme ale
glaciaþiunii cuaternare (vãi ºi lacuri 2 544 m – altitudinea maximã a
Carpaþii Meridionali sunt încadraþi de
geologi între râul Dâmboviþa, la E, ºi glaciare, morene, creste zimþate, numite României –, Negoiu 2 535 m – „vice-
fluviul Dunãrea, la V, fiind alcãtuiþi, de cãtre geografi custuri etc.), sunt bine campionul” înãlþimilor româneºti, Viºtea
predominant, din ºisturi cristaline, fapt împãduriþi, constituie cel mai important Mare 2 527 m, Lespezi 2 522 m, Vânã-
ce le conferã o masivitate accentuatã. nod oro-hidrografic al þãrii ºi reprezintã tarea lui Buteanu 2 506 m, Dara 2 500 m),
Carpaþii Meridionali sunt cei mai înalþi o fermecãtoare ºi atrãgãtoare zonã turis- Parâng ºi Retezat-Godeanu.
PrincipalelemasivemuntoasedinCarpaţiiMeridionali
(în ordinea succesiunii lor de la E la V)
Munţii Altitudinea Vârful care atinge
maximă (în m) altitudinea maximă
Carpaþii Occidentali, situaþi în partea Focul Viu etc., doline, polii, uvale, avene, Lanþul M-þilor Carpaþi de pe teritoriul
de V a României, între fluviul Dunãrea, izbucuri etc.) ºi conþin importante României (denumit Corona montium de
la S, ºi valea râului Barcãu, la N, ºi la V zãcãminte de subsol (minereuri com- cãtre unii istorici ai Antichitãþii)
de aliniamentul râurilor Cerna –Timiº– Râu plexe, minereu de fier, uraniu, aur,
constituie o adevãratã „coloanã verte-
Mare–Strei–cursul mijlociu al Mureºului, argint, bauxitã, cãrbune etc.) ºi roci de
bralã” a spaþiului românesc (care se
sunt alcãtuiþi dintr-un mozaic de roci construcþie (marmurã, diatomit, gresii,
(sedimentare, vulcanice, cristaline etc.), calcar etc.). Nodurile hidrografice au prelungeºte, de o parte ºi de alta, cu
au înãlþimi mici (altitudinea maximã este aspect de munþi-bloc, fãrã urme glaciare, subcarpaþi ºi podiºuri) ºi, totodatã, un
de 1 849 m, vârful Curcubãta Mare din separaþi prin depresiuni tectonice de tip veritabil „zid natural” de apãrare în
M-þii Bihor), au culmi domoale, uneori golf (Beiuº, Zarand º.a.). Valea inferioarã arealul cãruia s-a închegat ºi s-a
populate cu aºezãri omeneºti pânã aproa- a Mureºului, care traverseazã Carpaþii dezvoltat, printre altele, Sarmizegetusa
pe de vârf (satul Bãdãi, din com. Avram Occidentali prin partea lor medianã, îi
Regia din M-þii Orãºtiei – principalul
Iancu, jud. Alba, se extinde pânã la 1 600 separã în douã grupe mari: M-þii
centru economic, politic, militar ºi reli-
m alt.), prezintã numeroase fenomene Banatului (la S de râul Mureº) ºi M-þii
carstice (Cheile Criºului Repede, Cheile Apuseni (la N de Mureº). Carpaþii gios al statului dac (în sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr.)
Nerei, Cheile Turzii º.a., peºterile Occidentali constituie o importantã zonã ºi una dintre cele mai mari ºi mai
Scãriºoara, Meziad, Vântului, Comarnic, turisticã. puternice cetãþi de refugiu.
PrincipalelemasivemuntoasedinCarpaţiiOccidentali Castrum Urscia 263
(în succesiunea lor de la N la S)
M-ţiiBanatului
Poiana Ruscăi 1 374 Padeş
Dognecea 617 Culmea Mare
Anina 1 160 Leordiş
Semenic 1 447 Piatra Goznei
Locva 735 Corhanu Mare
Almăj 1 224 Svinecea Mare
CARPEN, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din gãsit topoare din silex, ceramicã acea dată a devenit comună de sine
3 sate, situatã în S Piem. Bãlãciþei, pe rudimentarã, ºi vestigiile unei aºezãri stătătoare.
cursul superior al râului Terpeziþa; 2 492 rurale din sec. 2 d.Hr. Pânã în anii ’90 ai CASTRANOVA, com. în jud. Dolj,
loc. (1 ian. 2011): 1 238 de sex masc. ºi sec. 20, com. C. a avut în componenþã alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
1 254 fem. Pomiculturã (meri, pruni, satul Stânca, sat care în acei ani s-a auto- Romanaþi; 3 384 loc. (1 ian. 2011): 1 689
caiºi). Bisericile cu acelaºi hram – „Sfântul desfiinþat prin depopulare, existând fizic, de sex masc. ºi 1 695 fem. Complex
Ioan Botezãtorul”, în satele Carpen (1832) dar fără locuitori. În satul Casimcea s-a avicol. Centru viticol ºi pomicol. Morãrit
ºi Gebleºti (ante 1840, refãcutã în 1877) nãscut sculptorul Ion Jalea (1887–1983). ºi panificaþie. Muzeu etnografic (în satul
ºi biserica „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi
CASTELU, com. în jud. Constanþa, alcã- Castranova). Bisericile din lemn cu
Elena” (1868), în satul Cleanov.
tuitã din 2 sate, situatã în Pod. Carasu, hramurile „Sfântul Dumitru” (construitã
CARSIUMÕ Hârºova. în 1713 ºi refãcutã în 1870) ºi „Sfântul
pe stg. canalului Dunãre–Marea Neagrã;
CASIMCEA1. Râu în partea centralã a 5 248 loc. (1 ian. 2011): 2 665 de sex masc. Nicolae” (1858–1866), în satul Castranova;
Dobrogei; 60 km; supr. bazinului: 755 ºi 2 583 fem. Haltã de c.f. Fermã de creº- biserica „Adormirea Maicii Domnului”
km2. Izv. din N Pod. Casimcea, de la 300 tere a porcinelor. Pomiculturã (piersici, (sec. 19), în satul Puþuri.
m alt., din apropierea satului Rãzboieni caiºi, meri, pruni). Apiculturã. Vestigii CASTRUMALMAGEÕ ªercaia.
(com. Casimcea), strãbate un sector paleolitice, din Epoca bronzului (cazan
torenþial de c. 10 km, pãtrunde apoi în CASTRUM BALWANIUS Õ Unguraş
scitic din bronz, sec. 5 î.Hr.) ºi din epo- (2).
depresiunea de contact dintre Pod.
cile romanã ºi feudalã (sec. 9–10). Satul
Casimcea ºi Pod. Istriei ºi se varsã în lacul CASTRUMBOKCHAÕ Boºca(1).
Castelu apare consemnat documentar
Taºaul, având o pantã medie de 5,1‰.
înainte de anul 1850, cu numele Barlac CASTRUMCRUCEBERGÕ Teliu.
2. Podiºul~ sau Podiºul Dobrogei
CentraleÕ Dobrogea(1). (sau Borlac). În 1853, în acest sat s-au CASTRUMLUGASÕ Lugoj(3).
3. Com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din stabilit 30 de familii de tãtari venite din
peninsula Crimeea, iar dupã anul 1885 CASTRUMSEXÕ Sighiºoara.
7 sate, situatã în podiºul omonim, pe
cursul superior al râului Casimcea; 2 980 au venit mai multe familii de români, în CASTRUMSZATMARÕ SatuMare(1).
loc. (1 ian. 2011): 1 510 de sex masc. ºi majoritate din Muntenia. În satul Castelu CASTRUM TIMISIENSIS Õ Timiºoara
1 470 fem. Expl. de ºisturi verzi. Pe terit. se aflã biserica „Adormirea Maicii (2).
com. au fost descoperite un mormânt Domnului” (1916) ºi o moschee (1916).
tumular (cultura materială Cernavodã I), Până la 7 apr. 2004, com. Castelu a avut CASTRUMTURDAÕ Turda(3).
datând de la sf. Neoliticului, în care s-au în componenţă satul Cuza Vodă, care la CASTRUMURSCIAÕ Orºova.
264 Castrum Zeurini construitã în anii 1842–1843 prin osârdia CAVADINEªTI, com. în jud. Galaþi, alcã-
serdarului Nicolae Iota; biserica a fost tuitã din 4 sate, situatã în E Pod. Covurlui,
CASTRUMZEURINIÕ Drobeta-Turnu reparatã ºi restauratã în perioada pe râul Horincea; 3 044 loc. (1 ian. 2011):
Severin. 1884–1905. Com. C. a fost înfiinþatã la 7 1 546 de sex masc. ºi 1 498 fem. Viticulturã.
apr. 2004 prin desprinderea satelor Morãrit. Biserica „Adormirea Maicii
CAªIN1.Depresiunea~Õ Tazlãu(3). Catane ºi Catanele Noi din com. Negoi, Domnului” (1848), în satul Cavadineºti.
2. Com. în jud. Bacãu, alcãtuitã din 2 jud. Dolj.
sate, situatã în S Depr. Tazlãu-Caºin, la CAVNIC, oraº în jud. Maramureº, situat
confl. râului Curiþa cu Caºin; 4 279 loc. CAÞA, com. în jud. Braºov, alcãtuitã din la poalele M-þilor Gutâi, la 650–700 m
(1 ian. 2011): 2 088 de sex masc. ºi 2 191 5 sate, situatã în Depr. Homoroadelor, alt., pe cursul superior al râului Cavnic,
fem. Centru de dulgherit; moarã de apã. pe râul Homorodu Mare; 2 711 loc. (1 ian. la 32 km E de Baia Mare; 5 145 loc. (1 ian.
În aceastã zonã, în timpul Primului Rãz- 2011): 1 382 de sex masc. ºi 1 329 fem. 2011): 2 455 de sex masc. ºi 2 690 fem.
boi Mondial s-au dat lupte grele între Haltã de c.f. Fermã de creºtere a ovinelor. Supr.: 47,1 km2, din care 2 km2 în intra-
armatele române ºi cele germane. Bise- În satul Beia se aflã o bisericã din sec. 14 vilan; densitatea: 2 572 loc./km2. Expl. ºi
ricã din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (în prezent aparţine cultului evanghelic), prelucr. min. complexe cu conþinut de
(c. 1740, refãcutã în 1933), în satul Curiþa; fortificatã în anii 1493, 1504–1506 (ziduri plumb, zinc ºi cupru. Staþie de flotaþie a
biserica „Adormirea Maicii Domnului” de incintã cu trei turnuri de apãrare; în metalelor neferoase (din 1810). Produse
(1776, reparatã în 1797 de Ioan Popovici), prezent parþial demantelatã), cu un de panificaþie. Istoric. Localit. apare
declarată monument istoric, ºi biserica valoros altar poliptic (cu legenda Sfintei menþionatã documentar ca sat în 1336,
din lemn „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Ursula), executat de Johannes Stoss în iar în 1455, cu numele Capnic. Devastată
Gavriil” (1796, pictatã în 1852 de 1513, iar în satul Paloº existã un punct de turci în 1460. În 1717, locuitorii din
Gheorghe Grama), în satul Caºin. muzeal sãtesc cu colecþii de arheologie C. ºi împrejurimi au înfrânt ºi izgonit
CATALINA, com. în jud. Covasna, alcã- ºi documente privind istoria localã ºi de una dintre hoardele tãtãrãºti care înainta
tuitã din 5 sate, situatã în Depr. Târgu etnografie (ceramicã ºi port popular, spre Baia Mare. La începutul sec. 20
Secuiesc, pe Râu Negru; 3 423 loc. (1 ian. þesãturi etc.). În satul Caþa, menþionat do- devine pr. centru de expl. a min.
2011): 1 699 de sex masc. ºi 1 724 fem. cumentar, prima oarã, în 1299, existã o complexe. Declarată oraº la 17 febr. 1968.
Haltã de c.f. Nod rutier. În satul Catalina, cetate þãrãneascã (sec. 13), cu bisericã de Monumente: biserica romano-catolicã
menþionat documentar în 1334, există o incintă din sec. 16 (azi biserică „Sfânta Varvara” (1809–1812); „Stâlpul
fabrică de îmbuteliere a apei minerale evanghelică), o bisericã ortodoxã cu tãtarilor” este un obelisc înalt de 7,2 m
(din 2010). În satul Hãtuica se aflã o hramul „Sfânta Treime” (sec. 19) ºi pe care se află urmãtoarea inscripþie în
bisericã romano-catolicã (sec. 16–19), în numeroase case vechi din sec. 19 (casele limba latinã: Anno 1717 usque hic fuerunt
satul Imeni existã conacul „Cserey” (sec. „Lienert Mihai” – 1808, „Thomas Günther” tartaris (în anul 1717 pânã aici au ajuns
18), iar în satele Mãrcuºa ºi Mãrtineni – 1833, „Hunes” – 1824, „Mathie Gheorghe” tãtarii). Paltin secular, înalt de 30 m, cu
existã câte o bisericã reformatã din sec. –1872–1873); în satul Ioneºti se aflã o diametrul trunchiului de 1,32 m. Douã
17 ºi, respectiv, sec. 15–18 (cu incintã bisericã fortificată, datând din sec. 14 (azi piste de schi („Icoana” ºi „Roata”)
fortificatã ºi turn-clopotniþã din 1778). biserică unitariană), iar în satul Drãuºeni amenajate în anii 2001–2003.
CATANE, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din existã o cetate þãrãneascã cu bisericã de CAZANE, sector al defileului Dunãrii la
2 sate, situatã în Câmpia Desnãþui; 2 003 incintã (sec. 13), cu fresce originare. În trecerea prin Carpaþi (lung de 9 km),
loc. (1 ian. 2011): 999 de sex masc. ºi 1 004 satul Caþa se aflã casele memoriale ale cuprins între localitãþile Dubova ºi
fem. Legumiculturã; apiculturã. În satul istoricului Ion Ursu (1875–1925) ºi profe- Ogradena (azi strãmutatã în vatra com.
Catane se aflã biserica „Sfântul Nicolae” sorului Ion Popescu (1832–1892). Eºelniþa, din cauza creãrii lacului de acu-
Călăraşi (1). Palatul Prefecturii Călăraşi (1). Catedrala ortodoxă „Sfântul Nicolae”
268 Călăraşi hârciogul, şoarecele de câmp, şobolanul terizată prin aşezări de tip cenuşar, de
de câmp, orbetele, prepeliţa, potârnichea, colibe sau bordeie, cu ceramică simplă
Gurbăneşti 680 ha, Frăsinet 1 460 ha, ciocârlia, şopârla, şarpele, guşterul şi cu decor plastic rudimentar, care, de
Iezeru Mostiştei 2 600 ha), limane fluviale numeroase insecte (lăcuste, cosaşi, altfel, a dat şi numele culturii materiale
(Gălăţui 375 ha) şi lacuri de luncă (Boianu greieri, călugăriţe etc.). În păduri trăiesc Coslogeni (sec. 14–13 î.Hr.). Continuitatea
230 ha, Ceacu 400 ha, Mitreni, Tătaru ş.a.). căprioara, mistreţul, vulpea, lupul ş.a. şi intensificarea locuirii teritoriului
Vegetaţia naturală aparţine, în cea Fauna din arealul luncilor şi lacurilor este actualului jud. sunt legate de existenţa
mai mare parte, zonei de stepă, caracte- mult mai bogată şi mai variată, repre- triburilor trace şi apoi geto-dace, care
rizată odinioară prin pajişti alcătuite din: zentată prin: vidră (Lutra lutra), câine aveau aşezări întărite şi bine închegate
firuţă cu bulbi (Poa bulbosa), năgară (Stipa enot (Nyctereutes procyonoides), bizam în sec. 2–1 î.Hr., cum era cea de la
(Ondrata zibethica), corcodelul, cârsteiul Chirnogi. Vestigii daco-romane au fost
capillata), peliniţă (Artemisia austriaca),
de baltă, lişiţa, raţa cârâitoare, barza, descoperite în arealul localit. Jegălia (sec.
laptele câinelui sau aliorul (Euphorbia
acvila ţipătoare, şoimul dunărean etc.
stepposa), păiuş (Festuca valesiaca) etc. În 3), Independenţa, Curcani şi Spanţov
Ihtiofauna include crapul, ştiuca, somnul,
prezent, vegtaţia naturală este înlocuită (sec. 4). Vetre româneşti de locuire
carasul, bibanul, plătica, linul, caracuda ş.a.
aproape în totalitate de culturi agricole. statornică au fost scoase la lumină la
Resursele naturale sunt puţine,
Vegetaţia arborescentă este slab repre- Curcani (sec. 9–10) şi Radovanu (sec. 10
existând doar câteva areale de expl. a ga-
zentată, existând doar câteva pâlcuri de şi sec. 15–16). În 1778, o parte din terit.
zelor naturale (Postăvari, Ileana), a argi-
pădure în partea de V a jud. C., în com- actualului jud. C. figura ca plasă în
lelor (Budeşti) şi a balastului (aluviunile
ponenţa cărora intră exemplare de stejar Dunării, Argeşului şi Dâmboviţei). cadrul jud. Ialomiţa. În 1832, oraşul
brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar Istoric. Terit. actual al jud. C., care a Călăraşi a devenit reşed. jud. Ialomiţa,
pufos (Quercus pubescens), cer (Quercus evoluat de-a lungul timpului în limitele prin mutarea acestuia de la Urziceni, ca
cerris), gârniţă (Quercus frainetto), arţar fostului jud. Ilfov şi ale jud. Ialomiţa, a urmare a gravitării hinterlandului cerea-
tătărăsc (Acer tataricum) ş.a. Vegetaţia de cunoscut o dezvoltare oarecum asemă- lier al Câmpiei Române către oraşele-
luncă este formată, în majoritatea cazu- nătoare cu acestea. Cele mai vechi urme porturi dunărene, funcţie pe care a
rilor, din zăvoaie de plop şi salcie şi din de locuire umană în această zonă, scoase păstrat-o până în 1950, când a devenit
păduri de şleau (pe supr. restrânse), în la iveală în arealul localit. Olteniţa, reşed. centrului raional omonim din fosta
care predomină stejarul (Quercus robur), Călăraşi, Căscioarele, Radovanu ş.a., regiune Ialomiţa. Prin reorganizarea ad-
frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul şi datează din Neolitic, şi aparţin culturii tiv teritorială din 17 febr. 1968, când au
plopul. materiale Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.). fost desfiinţate regiunile şi raioanele şi
Fauna este caracteristică zonelor de Din perioada de trecere de la Epoca au fost reînfiinţate judeţele României, cea
stepă şi silvostepă, cu elemente tipice, bonzului la cea a fierului, reprezentative mai mare parte a terit. actual a jud. C. a
adaptate agrobiocenozelor, printre care sunt descoperirile de la Călăraşi şi intrat în componenţa jud. Ialomiţa, iar o
iepurele, popândăul, dihorul de stepă, Coslogeni, aceasta din urmă fiind carac- altă parte în jud. Ilfov. Ca urmare a
modificării Legii nr. 2/17 febr. 1968, în pepinierelor pomicole şi 156 ha fâneţelor. Călăraşi 269
temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. În anul 2007, cea mai mare parte a tere-
15 din 23 ian. 1981, au fost înfiinţate nurilor arabile, cu fertilitate şi produc- Învăţământ,culturăşiartă. În anul
judeţele Călăraşi şi Giurgiu, prin tivitate mari, a fost destinată culturilor şcolar 2007–2008, pe terit. jud. C. îşi des-
desfiinţarea jud. Ilfov şi modificarea de plante uleioase (139 462 ha, locul 4 pe făşurau activitatea 28 de grădiniţe de
limitelor jud. Ialomiţa. ţară), urmate de culturile de grâu şi copii, cu 9 243 copii înscrişi şi 470 cadre
Economia jud. C. are un profil agrar- secară (128 148 ha), porumb (83 435 ha), didactice, 89 de şcoli generale (învăţă-
industrial. Activitatea economică de pe floarea-soarelui (65 209 ha, locul 2 pe ţară mânt primar şi gimnazial), cu 28 511 elevi
terit. jud. C. se desfăşoară în cadrul mai după jud. Constanţa), soia (20 581 ha, şi 1 910 personal didactic, 14 licee, cu
multor regii autonome (cu activităţi de locul 2 pe ţară după jud. Timiş), plante 9 262 elevi şi 670 profesori. La sf. anului
producere şi distribuire a energiei elec- de nutreţ (16 407 ha), orz şi orzoaică 2007, reţeaua aşezămintelor de cultură
trice şi termice, telecomunicaţii, gospo- (14 736 ha), leguminoase pentru boabe şi artă cuprindea: 196 biblioteci, cu
dărie comunală şi locativă), societăţi (4 467 ha), sfeclă de zahăr, legume, 1 801 000 volume, o casă de cultură, 71
comerciale cu capital de stat, cooperatist pepeni etc. Viticultura ocupă suprafeţe cămine culturale, patru unităţi muzeale,
sau mixt şi în cadrul a numeroase socie- compacte în arealele localit. Chirnogi, un ansamblu de cântece şi dansuri
tăţi comerciale cu capital privat autohton Ulmeni, Radovanu, Mânăstirea ş.a. („Bărăganul”) ş.a. În anul 2007, activi-
sau străin. Ca urmare a aplicării Legii nr. Sectorul zootehnic, cu străvechi tradiţii tatea sportivă se desfăşura în cadrul celor
18, a fondului funciar, până în prezent, şi favorizat de o bogată bază furajeră,
31 de secţii sportive în care activau 693
peste 92% din supr. agricolă a jud. C. se oferită de producţiile ridicate de cereale
de sportivi legitimaţi, 34 antrenori şi 20
află în proprietate privată. pentru boabe (226 521 tone, în anul 2007)
arbitri.
Industria produce o gamă variată de şi plante de nutreţ (108 707 tone în 2007),
Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului
sortimente: oţel (Călăraşi), nave fluviale cuprindea, la începutul anului 2008,
2007, reţeaua unităţilor sanitare era
şi piese turnate din fontă şi oţel (la însemnate efective de bovine (35 081
compusă din şase spitale, cu 1 348 paturi,
Olteniţa), celuloză şi hârtie (Călăraşi), capete), porcine (174 867 capete), ovine
revenind un pat de spital pentru 233 loc.,
lacuri şi vopsele, produse din cauciuc (135 918 capete), caprine (12 000 capete),
patru dispensare medicale, 58 de farmacii
(Budeşti, Frumuşani, Nicolae Bălcescu, cabaline (16 674 capete); avicultură
şi puncte farmaceutice ş.a., iar asistenţa
Lehliu-Gară, Fundulea), tricotaje şi (3 566 192 capete, locul 3 pe ţară, după
medicală era asigurată de 269 medici (1
confecţii (Călăraşi, Olteniţa, Lehliu-Gară), jud. Teleorman şi Buzău); apicultură
medic la 1 171 locuitori), 58 de stomato-
prefabricate din beton, cărămizi (Călă- (17 209 familii de albine); piscicultură. În
logi (1 medic stomatolog la 5 434 locui-
raşi, Olteniţa, Budeşti), mobilier (Călăraşi, cadrul zootehniei se remarcă un procent
tori) şi 1 133 personal medical cu
Ulmeni, Budeşti), conserve de legume şi ridicat (peste 99%) al sectorului privat.
pregătire medie.
fructe (Valea Roşie), preparate din carne Căile de comunicaţii. La sf. anului 2007,
lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud. Turismul este legat, cu precădere, de
şi lapte (Călăraşi, Olteniţa, Lehliu-Gară,
Lupşanu), produse de panificaţie etc. În C. însuma 188 km, din care 147 km prezenţa Dunării şi a obiectivelor social-
ultima perioadă s-a înregistrat o tendinţă electrificate, cu o densitate de 36,9 km/ culturale şi istorice din localităţile aflate
de scădere a producţiei industriale a jud. 1 000 km2 teritoriu. Jud. C. este străbătut de-a lungul fluviului, municipiul Călăraşi
C. din cauza lipsei de materii prime, a în partea sa nordică de magistrala fero- reprezentând principalul centru turistic.
stagnării investiţiilor, a diminuării viară Bucureşti–Constanţa, cu ramificaţii Deplasările cu vaporul pe Dunăre spre
exportului, cât şi a scăderii cererii pe spre Slobozia şi Călăraşi, iar în SV de locurile de pescuit şi vânat din Balta
piaţa internă, ca urmare a reducerii tronsonul Bucureşti–Olteniţa. În aceeaşi Ialomiţei reprezintă una dintre atracţiile
puterii de cumpărare a populaţiei. În perioadă, lungimea drumurilor publice turistice favorite, iar şoseaua moderni-
activităţile industriale ale jud. C. sectorul măsura 1 348 km, din care 528 km mo- zată care leagă capitala ţării de litoralul
privat este foarte slab reprezentat, fiind dernizate, cu o densitate de 26,5 Mării Negre (Bucureşti–Feteşti–
prezent doar în câteva domenii ale ind. km/100 km2 teritoriu. O importanţă Cernavodă– Constanţa, cu ramificaţie de
alimentare şi în construcţiile metalice. deosebită în transportul rutier o are la Lehliu-Gară spre Călăraşi şi, de aici,
Agricultura, cu vechi tradiţii, repre- autostrada A2 Bucureşti–Feteşti– prin punctul de trecere cu bacul peste
zintă componenta dominantă a activităţii Constanţa, construită în perioada 1987- Dunăre de la Chiciu–Ostrov) asigură
economice a jud. C. în cadrul căreia nov. 2012, numită şi Autostrada Soarelui, tranzitarea, în sezonul estival, a unui
ponderea cea mai mare (56,9%) revine în lungime de 203 km. Transportul mare număr de turişti. Aceştia pot po-
producţiei animaliere, iar 38,9% celei fluvial de mărfuri şi călători se efectuează posi în pădurile Floroaica şi Bogdana sau
vegetale, restul de 4,2% aparţinând pe Dunăre, fiind deservit de porturile pot vizita rezervaţiile forestiere Cior-
serviciilor agricole. La sf. anului 2007, Călăraşi şi Olteniţa. În partea de SV a nuleasa, Tămădău, Caiafele şi Moroiu.
din totalul supr. agricole a jud. C. jud. C., în 1984 au fost începute, din Baza materială a jud. C. este asigurată
(426 238 ha), 414 831 ha (97,3%) reveneau iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu, lucrările prin cele cinci hoteluri şi moteluri, o
terenurilor arabile (locul 5 pe ţară), 5 954 de realizare a canalului navigabil pensiune turistică urbană şi două pen-
ha păşunilor naturale, 5 118 ha viilor şi Bucureşti-Dunăre (Õ), lucrări întrerupte siuni turistice rurale cu o capacitate totală
pepinierelor viticole, 179 ha livezilor şi după 1989. de 553 de locuri. Indicativ auto: CL.
270 Călăraşi
Localităţilejud.Călăraşi
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
I. Municipii
1.CĂLĂRAŞI(1534)
2.OLTENIŢA(1515)
baza de tratament actualã cuprinde instalaþii ºi a soþiei sale, Despina, pe locul unei Domnului” – ctitorie din 1676 a
moderne pentru bãi, electroterapie, vechi biserici din lemn care data de la egumenului Varlaam (reparatã ºi
hidroterapie, kinetoterapie, instalaþii începutul sec. 14 ºi atestatã documentar zugrãvitã în 1846, distrusã de un
pentru aerosoli ºi inhalaþii, sãli de gim- într-un hrisov din 26 apr. 1500. Biserica, incendiu în febr. 1932 a fost refãcutã în
nasticã, buvete pentru curã internã cu sfinþitã la 30 iul. 1522, pãstreazã picturi 1933 ºi pictatã în 1935–1936 de pictorul
ape minerale etc. Staþiunea Cãlimãneºti- murale interioare executate în perioada Dumitru Belizarie), biserica „Sfântul
Cãciulata este indicatã pentru tratarea 1752–1760, iar iconostasul, din lemn de Nicolae” (1778, cu picturi originare),
afecþiunilor hepato-biliare (dischinezie tei aurit, ºi icoanele împãrãteºti sunt biserica „Schimbarea la Faþã” (1897–
biliarã, colecistitã cronicã necalculoasã originare. Printre picturile murale se 1901), cu clãdiri anexe ºi clopotniþã din
sau calculoasã, hepatitã cronicã, pan- remarcã un frumos tablou votiv care îi 1932–1933 ºi douã chilii rupestre (sec.
creatitã cronicã, tulburãri dupã operaþie înfãþiºeazã pe domnul Neagoe Basarab, 17). La 5 km N de oraºul C., pe malul
pe ficat), ale tubului digestiv (gastrite pe soþia sa, Despina, ºi pe fiii lor, dr. al Oltului, se aflã mănãstirea Cozia
cronice hipoacide, constipaþie cronicã, Teodosie ºi Ruxandra. Picturile murale (de cãlugãri), cunoscutã mult timp sub
colite cronice), ale celor renale ºi ale cãilor au fost restaurate în 1987–1988 de pic- denumirea de „Nucet” (nume atribuit,
urinare (litiazã renalã, pielonefritã torul Viorel Grimalschi. Biserica, de mici se pare, dupã numeroasele plantaþii de
cronicã, infecþii urinare), ale bolilor de dimensiuni, are o singurã turlã, de formã nuci care existau în trecut în aceastã
nutriþie ºi metabolice (diabet zaharat, octogonalã, cu colonete verticale tipic zonã), cu biserica „Sfânta Treime”,
stãri dupã hiperuricemii, obezitate). În bizantine, cu arcaturi concentrice în jurul ctitorie din 1386–1388 a domnului Mircea
curã externã, apele minerale de aici sunt ferestrelor ºi un pridvor deschis susþinut cel Bãtrân, sfinþitã la 18 mai 1388. Biserica
folosite pentru tratarea bolilor reuma- de stâlpi din lemn. În bisericã existã o pãstreazã în pronaos fragmente din
tismale, posttraumatice (stãri dupã veche icoanã a Maicii Domnului, fãcã- pictura originarã, executatã (în 1390–
luxaþii, entorse ºi fracturi), ginecologice toare de minuni, restauratã în 1791 de 1391) în stilul picturii monastice
(sindrom ovarian de menopauzã) etc. La Ioan Zugravul. Acest schit este primul paleologe. Biserica a fost restauratã în
Cãciulata funcþioneazã un sanatoriu aºezãmânt monahal din Þara 1517 din iniþiativa domnului Neagoe
profilat pe tratamentul copiilor care au Româneascã întemeiat pentru mãicuþe. Basarab ºi întregitã ulterior (1704–1707)
declarat` monument istoric [n 2010;
274 Călineşti lui Mihai Viteazul, moartã în 1605. În „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”
cerdacul unei chilii de la mănãstirea a fostei mănãstiri Râncãciov (1498,
cu un pridvor construit prin grija lui Cozia a scris Grigore Alexandrescu refãcutã în anii 1647–1648, rezidită în anii
Constantin Brâncoveanu. Picturile celebra poezie Umbra lui Mircea la Cozia. 1846–1853, restaurată în anii 1941–1944
murale interioare au fost refãcute total În arealul oraºului C. se aflã ºi mănãstirea ºi reparatã dupã anul 1998), cea cu dublu
în 1710 de meºterii Preda, Ianache, Sima, Stâniºoara (de cãlugãri), cu biserica hram – „Sfântul Dumitru” ºi „Sfântul
Mihail, Andrei, Constantin ºi Gheorghe. „Sfântul Gheorghe” ziditã în 1747 prin Gheorghe” (1733), „Sfinþii Voievozi”
În naos sunt pictate portretele lui Mircea grija clucerului Gheorghe, pe locul unei (1848), în satele Radu Negru, Râncãciov,
cel Bãtrân ºi al fiului sãu Mihail. În vechi biserici din lemn care data din 1671. Vãleni-Podgoria ºi Cãlineºti; bisericile
bisericã se aflã mormântul lui Mircea cel În 1788, mănãstirea a fost jefuitã ºi din lemn cu hramurile duble „Sfântul
incendiatã de turci, iar cãlugãrii omorâþi. Gheorghe” ºi „Sfântul Dumitru”-Drãghi-
Bãtrân. Ansamblul monastic mai
Reînfiinþatã în 1803–1807 de cãtre ceºti (sec. 18) ºi „Sfântul Apostol Toma”
cuprinde douã paraclise: unul în partea
monahii Sava ºi Teodosie, veniþi de la o ºi „Sfinþii Voievozi” (1758–1759), în satele
de S, cu hramul „Adormirea Maicii
mănăstire de pe Muntele Athos, mănãs- Cãlineºti ºi Cârstieni.
Domnului”, construit în anii 1583–1584
tirea a fost mistuitã de un incendiu în 2. Com. în jud. Maramureº, alcãtuitã
prin strãdania ieromonahului Amfilohie,
1850. Biserica actualã, cu hramul „Sfântul din 3 sate, situatã în Depr. Maramureº,
cu picturi murale din sec. 18, refãcute în
Gheorghe”, a fost ziditã între 7 aug. 1904 pe râul Coºeu: 3 207 loc. (1 ian. 2011):
1823 de zugravul Voicu din Piteºti, ºi
ºi 23 apr. 1909 prin strãdania episcopului 1 596 de sex masc. ºi 1 611 fem. Prelucr.
altul în partea de N, cu hramul „Duminica
Gherasim Timuº. În localit. componentã lemnului. Pomiculturã. Creºterea ovi-
Tuturor Sfinþilor”, construit în 1710–1711, nelor. Prelucr. artizanalã a lânii. În satul
cu unele transformãri din 1858 ºi cu Cãciulata existã ruinele fostului schit
„Sfântul Ioan de sub Piatrã” sau „Cozia Cãlineºti, menþionat documentar, prima
picturi originare. Tot în cadrul ansam- oarã, în 1387, se aflã douã biserici din
blului monahal Cozia se aflã biserica Veche” (1670), iar în localit. Jiblea Veche
se aflã biserica „Adormirea Maicii lemn: una cu hramul „Naºterea Maicii
bolniþei (12 m lungime ºi 4 m lãþime), cu Domnului”, datând dinainte de 1663, cu
hramul „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, Domnului” (sec. 18, refãcutã în 1857–1862).
2.Õ Mãrãºeºti. decor realizat din crestãturi în lemn ºi
ziditã prin grija domnului Radu Paisie, cu picturi interioare executate, în 1754,
în anii 1542–1543, cu picturi originare, CÃLINEªTI 1. Com. în jud. Argeº, de Alexandru Ponehalschi ºi alta cu
situatã de cealaltã parte a ºoselei, vizavi alcãtuitã din 12 sate, situatã în zona de hramul „Adormirea Maicii Domnului”
de biserica „Sfânta Treime”, precum ºi contact a Piem. Cândeºti cu Câmpia (1758), cu picturi interioare din 1778
cuhnia, chiliile (din 1388, cu unele Piteºtiului, pe stg. vãii Argeºului; 11 249 executate de Nicolae Cepschin, în stil
transformãri din perioada 1848–1853), loc. (1 ian. 2011): 5 640 de sex masc. ºi popular. În satul Corneºti existã biserica
fântâna mare (sec. 16), decoratã cu 5 609 fem. Staþie de c.f. Balastierã. din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”
reliefuri, ºi douã clopote datând din 1395 Produse din rãchitã împletitã. Culturi de (1800). Pãdurea „Secãtura” (534 ha) cu
ºi, respectiv, 1413. Ansamblul monahal, cereale, plante tehnice ºi de nutreþ, bogat fond cinegetic.
restaurat în anii 1927–1930 ºi 1958–1962, legume etc. Pomiculturã (meri, pruni). 3. Com. în jud. Teleorman, alcãtuitã
are un preþios muzeu de artã religioasã Viticulturã. Reºed. com. C. este satul din 5 sate, situatã în Câmpia Gãva-
cu o colecþie valoroasã de icoane. În Vrãneºti. Bisericile „Naşterea Sfântului nu-Burdea; 3 430 loc. (1 ian. 2011): 1 719
pronaosul bisericii „Sfânta Treime” se Ioan Botezătorul” a fostului schit Radu de sex masc. ºi 1 711 fem. Producţie de
aflã mormântul monahiei Teofana, mama Negru (1787, cu picturi originare), mobilă. Culturi de cereale, plante tehnice
Câlnic (1). Planul cetăţii Câlnic (1). Turnul principal (donjonul) al cetăţii
280 Câmpia Aradului revoltã þãrãneascã (þãranii din satele CÂMPIACOLINARÃATRANSILVANIEI,
Câmpeni, Vidra, Bistra º.a. au distrus bu- compartiment central-nordic al Pod.
piemontane. Climã rãcoroasã ºi umedã, toaiele cu bãuturã ale arendaºilor cârciu- Transilvaniei, situat în partea cen-
cu veri scurte, în care temp. medie a lunii mãritului) care a constituit preludiul tral-nord-vesticã a României, între
iul. este de 12–16°C, ºi ierni lungi, nu Rãscoalei þãrãneºti din 1784–1785, con- culoarul Mureºului (la S), aliniamentul
prea friguroase (temp. medie a lunii ian. dusã de Horea, Cloºca ºi Criºan (în vãilor Agriº (afl. al râului Luþu) ºi Dipºa
–3°C). Precipitaþiile anuale însumeazã nov.-dec. þãranii rãsculaþi au ocupat lo- (la E), valea Someºului Mare (la N) ºi cea
800–1 200 mm. Zãcãminte auro-argen- calit. C.). În timpul Revoluþiei din 1848– a Someºului Mic (la NV ºi V) ºi Valea
tifere. Este o zonã de mare risipire a 1849 din Transilvania, la C. s-a aflat Florilor – pânã la culoarul Arieºului (la
aºezãrilor omeneºti, care se extind pe zeci cartierul general al lui Avram Iancu. SV). Localnicii i-au atribuit acestei zone
de km, atât în zona depresionarã, cât ºi Declarat oraº la 1 ian. 1961. Monumente: denumirea de câmpie datoritã funcþio-
pe culmile domoale înconjurãtoare (com. statuia ecvestrã a lui Avram Iancu, operã nalitãþii sale agricole strãvechi, deºi nici
Avram Iancu cuprinde 33 de sate, din 1924 a sculptorului Ion C. Dimitriu-Bâr- relieful ºi nici majoritatea celorlalte
Arieºeni 18 sate, Albac 16 sate etc.). lad, dezvelită iniţial la Târgu Mureş şi componente ale peisajului nu justificã
Cunoscutã ºi sub numele de Þara Moþilor. mutată la Câmpeni în 1940; Bustul lui încadrarea acestei unitãþi în categoria
2. Oraº în jud. Alba, situat în Avram Iancu, realizat în 1992 de Mihai câmpiilor propriu-zise. Litologia (roci în
depresiunea omonimã, la 533–618 m alt., Buculei; case vechi de c. 200 de ani. general liabile, reprezentate prin argile
în zona de confl. a râurilor Bistra ºi vinete, marne, marne nisipoase ºi nisipuri
CÂMPIAARADULUIÕ Arad(1).
Cerniþa cu Arieº, la 77 km NV de Alba cu unele intercalaþii de tufuri dacitice
Iulia; 7 603 loc. (1 ian. 2011): 3 806 de sex CÂMPIABANATO-CRIªANÃÕ Câmpia mai rezistente) ºi structurile în cute
masc. ºi 3 797 fem. Supr.: 86,8 km2, din deVest. diapire (brahianticlinale ºi domuri)
care 81,5 km2 în intravilan; densitatea: 93 CÂMPIABARCÃULUIÕ Barcãu(2). explicã predominanþa reliefului delu-
loc./km2. Important centru al Þãrii ros-colinar, mai înalt în N (550–630 m
CÂMPIABÃRÃGANULUIÕ Bãrãgan.
Moþilor. Staþie de c.f. pe linia de mocăniţă alt.) ºi mai coborât în S (450–500 m),
Câmpeni - Abrud. Nod rutier. Prelucr. CÂMPIABÂRZAVEIÕ Bârzava(2). reprezentat prin dealuri cu pante do-
lemnului (mobilã, cherestea, dogãrie); CÂMPIABLAHNIÞEIÕ Blahniþa(2). moale, uneori asimetrice, cu creste ce
conf. ºi tricotaje; producţie de lacuri, intersecteazã bolþi anticlinale, separate
vopsele şi de cerneluri tipografice, de CÂMPIABOIANÕ Boian(1). de vãi largi ºi meandrate, care au albii
articole de lenjerie de corp şi de produse CÂMPIABRÃILEIÕ Brãila(1). cu tendinþã de înmlãºtinire. Alternanþa
alimentare (panificaţie, conservarea rocilor permeabile cu a celor impermea-
CÂMPIABURNASULUIÕ Burnas.
cărnii). Sală polivalentă de sport, bile permite producerea unei eroziuni
inaugurată în martie 2011. Muzeul CÂMPIABUZÃU-CÃLMÃÞUIÕ Buzãu(5). torenþiale active ºi a unor alunecãri mari
„Avram Iancu” (inaugurat la 30 mai CÂMPIACARAªULUIÕ Caraº(2). de teren. Defriºatã de timpuriu, Câmpia
1989). Istoric. Menþionat documentar, colinarã a Transilvaniei a devenit o zonã
prima oarã, în 1565 ºi apoi la 16 mart. CÂMPIACAREIÕ Carei(1). agricolã importantã, în cadrul cãreia se
1589. La 24 mai 1782, la C. a avut loc o CÂMPIACERMEIÕ Cermei(1). cultivã cereale, sfeclã de zahãr, floa-
Câmpeni (2). Statuia ecvestră a lui Avram Iancu Câmpeni (2). Muzeul Avram Iancu
rea-soarelui, plante textile, legume etc. CÂMPIAPLOIEªTIULUIÕ Ploieºti(1). Câmpia Turzii 281
Pe versanþii înclinaþi se mai pãstreazã
CÂMPIARÂMNICULUIÕ Râmnic(1).
petice de pajiºti cu caracter xerofil: colilie CÂMPIASIRETULUIINFERIOR, câmpie
(Stipa tirsa), ruscuþã de primãvarã (Adonis CÂMPIAROMANAÞIÕ Romanaþi.
de subsidenþã, parte componentã a
vernalis), pãiuº stepic (Festuca rupicola), CÂMPIA ROMÂNÃ, cea mai mare Câmpiei Române, situatã în NE acesteia,
rogoz pitic (Carex humilis). Cuprinde trei unitate de câmpie a României, situatã în în zona de vãrsare a Siretului, spre care
subunitãþi: Câmpia Fizeºului, Câmpia S-SE þãrii, între Piem. Getic, Subcarpaþii se adunã într-o mare zonã de confl.
Sãrmaºului ºi Câmpia Turzii. Prahovei, Buzãului ºi Vrancei, la N, Pod. râurile Buzãu, Râmnic, Putna ºi Bârlad.
CÂMPIACOVURLUIÕ Covurlui(2). Moldovei, la NE, Dobrogea, la E ºi Alt.: 8–15 m; lãþime: 20–30 km. Este cea
Dunãre, la S. Lungimea: c. 600 km; mai coborâtã treaptã a Câmpiei Române,
CÂMPIACRICOVULUIÕ Cricov. pe cuprinsul ei aflându-se numeroase
lãþimea: între 10 km în V ºi 135–140 km
CÂMPIACRIªURILORÕ Criº(1). în sectorul central (între Târgoviºte ºi braþe ºi meandre pãrãsite, cursuri de apã
Zimnicea). Alt. medie: c. 100 m; alt. max. secundare, gârle, bãlþi etc.
CÂMPIADESNÃÞUIULUIÕ Desnãþui(1).
depãºeºte 300 m la contactul cu Piem. CÂMPIASOMEªULUIÕ Someº(2).
CÂMPIADEVEST, câmpie fluvio-lacus- Getic ºi cu Subcarpaþii, iar înãlþimile cele
trã, situatã în extremitatea vesticã a CÂMPIATêNADULUIÕ Tãºnad(1).
mai mici apar în Câmpia Siretului infe-
României, între graniþa cu Ungaria ºi rior (8–15 m). S-a format prin acumularea CÂMPIATECUCIULUIÕ Tecuci(1).
Serbia, la V, ºi Dealurile Vestice ºi zona depozitelor de pietriºuri, nisipuri, mar- CÂMPIATIMIªULUIÕ Timiº(1).
montanã a Carpaþilor Occidentali, la E, ne, argile, loessuri în zona de coborâre
în care pãtrunde prin mai multe „golfuri” CÂMPIATITUÕ Titu(1).
tectonicã a unitãþilor din fundament (la
(Câmpia Lugojului, Depr. Zarand, Depr. S de aliniamentul Slatina–Urziceni–Însu- CÂMPIATÂRGOVIªTEIÕ Târgoviºte(1).
Beiuº º.a.). Are lãþimi cuprinse între 40 rãþei, la adâncime mare, 1 000–3 000 m, CÂMPIA TRANSILVANIEI Õ Câmpia
de km în partea de N ºi c. 120 km, în S ºi se aflã Platforma Moesicã, iar la N de colinarãaTransilvaniei.
alt. între 90 ºi 170 de m. Acoperitã în cea acesta este avanfosa carpaticã). Aceste
mai mare parte cu soluri cernoziomice, CÂMPIATURZII1. Subunitate a Câmpiei
depozite au, în zona de maximã
propice culturilor agricole. C.deV. cu- colinare a Transilvaniei, situatã în partea
scufundare, grosimi de câteva mii de
prinde mai multe subunitãþi: Câmpia de SV a acesteia, între Dealul Feleac (la
metri. La contactul cu dealurile, între
Someºului, Câmpia Carei, Câmpia Ierului, N ºi NV), Colinele Luduºului (la NE),
râurile Vedea, Trotuº ºi Bârladul inferior,
Câmpia Tãºnadului, Câmpia Barcãului, Culoarul Mureºului (la S ºi SE), Dealurile
câmpia piemontanã este înaltã (300–120
Câmpia Miersigului, Câmpia Criºurilor, Aiudului (la SV) ºi M-þii Trascãu (la V).
m) ºi înclinatã. Între Argeº ºi Siretul
Câmpia Cermei, Câmpia Aradului, Câmpia Între aceste limite, C. T. se prezintã sub
inferior se aflã o zonã de luncã largã, de
Mureºului, Câmpia Vingãi, Câmpia Timi- forma unei arii depresionare constituitã
10–30 km, fãrã terase, numitã câmpie de din luncile ºi terasele râurilor Mureº ºi
ºului, Câmpia Lugojului, Câmpia Bârzavei, divagare, de fapt o zonã de subsidenþã
Câmpia Caraºului. C. de V. mai este Arieº, dominatã de Dealul Mãhãcenilor
la marginea Subcarpaþilor, în cadrul care reprezintã o prelungire, spre N, a
cunoscutã ºi sub denumirea de Câmpia cãreia miºcãrile tectonice locale mai
Banato-Criºanã. Dealurilor Aiudului. Culturi de cereale
accentuate au dus la formarea unor (grâu, porumb) ºi de legume (în luncile
CÂMPIAFIZEªULUIÕ Fizeº. puncte de adunare a apelor. O mare parte râurilor).
a C. R. este formatã din terasele Dunãrii, 2. Municipiu în jud. Cluj, situat în
CÂMPIA GÃVANU-BURDEA Õ
în numãr de 4–5 la V de Argeº ºi 2–3 la NE câmpiei omonime, la 450 m alt., la
Gãvanu-Burdea.
E. În afarã de partea nordicã, unde este poalele de S ale Colinelor Luduºului, pe
CÂMPIAGHERGHIÞEIÕ Gherghiþa(1). o câmpie piemontanã (câmpiile Piteºtiu- dr. râului Arieº, la 30 km SE de muni-
CÂMPIAIERULUIÕ Ier(1). lui, Târgoviºtei, Ploieºtiului), în rest este cipiul Cluj-Napoca; 26 209 loc. (1 ian.
o câmpie tabularã, slab fragmentatã de 2011): 12 766 de sex masc. ºi 13 443 fem.
CÂMPIAJIJIEIÕ Jijia(1).
vãi, cu numeroase crovuri, lacuri sãrate Supr.: 23,8 km2, din care 7 km2 în
CÂMPIAJOASÃASOMEªULUIÕ So- ºi dune de nisip. Este principala zonã intravilan; densitatea: 3 744 loc./km2.
meº(2). agricolã a României, supranumitã Nod feroviar (staþia de c.f. a fost inau-
CÂMPIALUGOJULUIÕ Lugoj(2). „grânarul þãrii”, cu soluri fertile în care guratã în 1881) ºi rutier. La 1 dec. 2009 a
predominã cernoziomurile de diferite fost inaugurat primul tronson al autos-
CÂMPIA MIERSIGULUI, subunitate de tipuri ºi solurile brun-roºcate. C. R. trăzii „Transilvania”, în lungime de
câmpie înaltã în partea centralã a cuprinde urmãtoarele subunitãþi: 42 km, între Câmpia Turzii şi Gilău. Expl.
Câmpiei de Vest, cuprinsã între Criºu Câmpiile Blahniþei, Desnãþuiului, Romanaþi, de caolin, de pietriş şi de nisip. Termo-
Repede, la N, Dealurile Oradei ºi Dea- Boian, Gãvanu-Burdea, Burnas, Vlãsiei, centralã. Ind. siderurgicã (oþel, laminate
lurile Hidiºelului, la E, Criºu Negru, la Bãrãganului, Brãilei, Siretului inferior, uºoare, bare calibrate, sârme trase la
S ºi canalul Criºurilor, la V. Alt.: 150– Covurlui, Tecuci, Râmnicului, Buzãu-Cãl- rece/moi, tari, speciale/, cabluri). Pro-
170 m. mãþui, Sãrata, Ploieºtiului, Gherghiþei, Titu, duse metalice diverse. Construcţii de
CÂMPIAMOLDOVEIÕ Jijia(1). Cricovului, Târgoviºtei ºi Piteºtiului. maşini şi utilaje agricole şi pentru
exploatări forestiere; producţie de mobi-
CÂMPIAMUREªULUIÕ Mureº(1). CÂMPIASÃRATEIÕ Sãrata(1). lier pentru birouri şi magazine, de
CÂMPIAPITEªTIULUIÕ Piteºti(1). CÂMPIASÃRMAªULUIÕ Sãrmaº(1). echipamente pentru comunicaţii, de
].a.), p@n` [n 2013).
282 Câmpina de c.f. (inauguratã la 10 iun. 1879). Nod cipiu la 24 nov. 1994. Monumente:
rutier. Termocentralã. Expl. ºi pelucr. biserica „Sfântul Nicolae” a fostului schit
articole din sticlă, de conf., tricotaje, petrolului. Turnãtorie de oþel ºi fontã. „Slobozia” construitã în 1714, cu picturi
postav, izolatori electrici, electrozi pentru Constr. ºi reparaþii de utilaj petrolier, murale la interior, refãcute în sec. 20;
sudurã, oxigen, cãrãmidã ºi þiglã. Din chimic ºi minier, de angrenaje ºi organe biserica de la han, cu hramul „Adormirea
1993 se mai produc pesticide, fungicide, mecanice de transmisie, de reductoare, Maicii Domnului” a fostei mănãstiri
ierbicide ºi insecticide. Fermã de creºtere motoare generatoare ºi transformatoare Poiana, construitã în jurul anului 1711
a bovinelor. Sere legumicole (21,5 ha). electrice; producţie de mobilã ºi che- din iniþiativa spãtarului Toma Canta-
Centru pomicol. Istoric. În arealul restea, tricotaje, ciorapi, de cãrãmidã. cuzino, reconstruită din temelii în 1833
oraºului au fost descoperite vestigii Institut de cercetãri ºi proiectãri pentru prin osârdia lui Calinic (stareţul mă-
neolitice, din Epocile bronzului, fierului, foraj ºi extracþie (1970). Muzeele me- năstirii Cernica), declarată monument
dacicã (sec. 3 î.Hr.–106 d.Hr.) ºi din sec. moriale închinate pictorului Nicolae istoric; biserica „Sfinţii Voievozi” (1827);
8–9 (urme de bordeie ºi ale unei aºezãri Grigorescu (peste 100 exponate), biserica „Sfânta Treime” (1828, reparatã
aparþinând populaþiei autohtone). amenajat într-o clãdire construitã în în 1887); biserica având dublu hram -
Localit. s-a format la 25 sept. 1925 prin 1902–1904, restauratã la sfârºitul sec. 20, „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfântul
contopirea a douã sate vechi (Ghiriº- ºi scriitorului B. P. Hasdeu (castel con- Antonie cel Mare” (1992-1995, sfinţită în
Arieş ºi Ghiriº-Sâncraiu, menþionate struit în anii 1893–1898, în care sunt oct. 2001); casa parohialã a fostei stãreþii
documentar, prima oarã, în 1219 ºi apoi expuse documente, fotografii, manus- a schitului „Slobozia” (1840); biserica
în 1282), declaratã oraº în 1950 ºi crise care privesc viaþa marelui om de romano-catolicã „Sfântul Anton de
municipiu la 12 nov. 1998. Monumente: culturã ºi a fiicei sale, poeta Iulia Hasdeu, Padova” (1906); Sinagoga (1905); Castelul
bisericã reformată (1679–1680), cu turn decedatã prematur, la vârsta de 19 ani). „Iulia Hasdeu” (1893–1898).
din 1946, reparat în 1946; catedrala Istoric: Prima menþiune documentarã a CÂMPINEANCA, com. în jud. Vrancea,
„Învierea Domnului” construită în anii localit. dateazã din 8 ian. 1503. În 1593 alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de
1943-1951 după planurile arhitectului apãrea în documente ca punct de vamã contact a Câmpiei Râmnicului cu Dealul
George Cristinel, cu picturi murale pe drumul spre Transilvania, reiterat la Deleanu (Subcarpaþii Vrancei), pe râul
interioare originare, în stil neobizantin; 12 mart. 1674. Punctul vamal a funcţionat Milcov; 3 727 loc. (1 ian. 2011): 1 801 de
bisericile „Adormirea Maicii Domnului” până în 1840, când a fost mutat la Breaza sex masc. ºi 1 926 fem. Producţie de
(1910, cu picturi murale din 1983) şi şi apoi la Predeal. La 22 sept. 1663 devine mobilã. Viticulturã. Pânã la 17 febr. 1968
„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” târg (consemnat ca atare de cronicarul satul ºi com. C. s-au numit Floreºti.
(1928-1930); biserica romano-catolică Miron Costin în 1684), apoi târg liber (în Bisericile „Sfântul Nicolae” (1819), „Sfin-
(1898); conacele „Pãget” (sec. 19), 1783), iar în 1864 este ridicat la rangul þii Voievozi” (1835), „Sfântul Dumitru”
„Betegh” (sec. 19) ºi „Bethlen” (sec. 18). de oraº. La 16 apr. 1861 a fost introdus (1843) ºi conacul „Dimachi-Arghiropol”
CÂMPIAVINGÃIÕ Vinga(1). iluminatul public cu felinare cu petrol (sec. 17–18), în satul Câmpineanca.
lampant, iar în 1908 iluminatul electric
CÂMPIAVLÃSIEIÕ Vlãsia(1). CÂMPULUNG1. Depresiune subcarpa-
public ºi casnic. În 1890, la C. a fost
CÂMPINA, municipiu în jud. Prahova, instalată prima schelã petrolierã din þarã, ticã, tectono-erozivã, situatã între cursu-
situat în zona Subcarpaþilor Prahovei, la iar în 1895 s-a construit rafinãria „Fabrica rile superioare ale râurilor Argeºel ºi
426 m alt., pe stg. Vãii Prahova, la 33 km Nouã”, pe atunci cea mai mare din Bratia, dominatã de Dealurile Mãþãu, la
NV de Ploieºti; 36 572 loc. (1 ian. 2011): Europa. La C. au avut loc puternice E, ºi Ciocanu, la V, ºi de prelungirile
17 080 de sex masc. ºi 19 492 fem. Supr.: acþiuni greviste ale petroliºtilor în oct. sudice ale M-þilor Iezer-Pãpuºa, la N,
7,4 km2; densitatea: 4 942 loc./km2. Staþie 1920 ºi ian.-febr. 1933. Declarat muni- drenatã de Râu Târgului. Supr.: c.
Valea Cernei (2) Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei din M-ţii Cernei
292 Cernăteşti
Cernavodă. Podul feroviar construit de Anghel Saligny Cernavodă. Gânditorul şi perechea lui
2011): 1 877 de sex masc. ºi 2 007 fem. CERNELE, com. în jud. Dolj, desfiinþatã Cernica 293
Centru viticol ºi pomicol. Creºterea la 20 mai 1996, iar cele 4 sate componente
ovinelor. Muzeu cu colecþii de arheologie (Cernele, Cernelele de Sus, Izvorul Rece NE al lacului ºi pe ostroavele legate de
ºi istorie (în satul Aldeni). Satul Cernãteºti ºi Rovine) au trecut în subordinea ad-tivã mal printr-o limbã îngustã de pãmânt,
este menþionat documentar în 1535. În a municipiului Craiova. În satul Cernele se aflã o mănãstire de cãlugãri, ctitoritã
arealul satului Aldeni au fost descoperite existã biserica „Sfinþii Împãraþi Constantin în 1608 de vornicul Cernica ªtirbei, în
urmele unei aºezãri neolitice, aparþinând ºi Elena” (1813, reparatã în 1883, 1909 ºi timpul domniei lui Radu ªerban, ulterior
culturilor Boian (milen. 4 î.Hr.) ºi 1928). reconstruitã ºi restauratã (1781). Pe locul
Gumelniþa (milen. 4–3 î.Hr.), cu mai CERNENUÕ Zãrneºti(1). primei biserici a mănãstirii se aflã astãzi
multe niveluri de locuire, în care s-au biserica având hramul „Sfântul Nicolae”
CERNEªTI, com. în jud. Maramureº,
gãsit unelte din silex (lame, vârfuri de din Ostrov, ziditã în perioada 1809–1815
alcãtuitã din 7 sate, situatã în Depr.
suliþã, rãzuitoare etc.), obiecte din cera- prin osârdia stareþului Timotei ºi pictatã
Copalnic, la poalele de NE ale Mãgurii
micã, realizate din pastã grosierã (oale, de meºterii Fotache ºi Nicolae Polcovnicu.
Preluca ºi cele de S ale M-þilor Gutâi, pe
chiupuri), ornamentate cu linii paralele Biserica pr. a mănãstirii, cu hramul
râul Bloaja; 3 684 loc. (1 ian. 2011): 1 834
incizate ºi cu dungi paralele de barbo- „Sfântul Gheorghe”, a fost construitã în
de sex masc. ºi 1 850 fem. Prelucr. lem-
tinã, ºi din pastã finã (boluri, vase cu anii 1831–1842 prin grija stareþului
nului ºi a laptelui; confecþii textile.
picior, vase tronconice), decorate prin Calinic (stareþ al mănãstirii în anii 1818–
Creºterea bovinelor. Apiculturã. Pomi-
incizie, excizie ºi încrustare cu meandre. 1850, canonizat în 1955), care a mutat
culturã (meri, peri, pruni). Centru de port
Plastica este reprezentatã prin figurine întreaga obºte în chiliile din jurul acestei
popular tradiþional. Muzeul „Florean”
feminine din lut ars, cu decor geometric biserici. Complexul monahal a fost
cu sculpturi în marmurã ale artiºtilor
incizat. Aici a fost identificatã ºi o restaurat în anii ’60 ai sec. 20 prin grija
contemporani, expuse în aer liber. Staþiu-
necropolã de înhumaþie aparþinând Patriarhului Iustinian Marina. Muzeu de
ne climatericã ºi de odihnã, în satul
culturii Sântana de Mureº (sf. sec. 3–sf. artã religioasã cu c. 300 de piese (icoane,
Izvoarele (Õ). Satul Cerneºti este
sec. 4), în care s-a gãsit ceramicã specificã manuscrise, obiecte de cult, ferecãturi,
menþionat documentar, prima oarã, în
acestei culturi. Rezervaţia „Dealu cu broderii) ºi cu o camerã memorialã Gala
1424. În satul Izvoarele se aflã douã
Lilieci” (3 ha). Galaction. Bibliotecã cu c. 14 000 de
biserici din lemn – una din 1803 ºi alta
2. Com. în jud. Dolj, alcãtuitã din 5 volume. Casa memorialã a Sfântului
cu hramul „Cuvioasa Parascheva” din
sate, situatã în Piem. Bãlãciþei, pe râul Calinic. La mănãstirea C. au trãit o
1928, iar în satele Fânaþe ºi Trestia câte o
perioadã Tudor Arghezi (monahul Iosif),
Mascot; 1 899 loc. (1 ian. 2011): 951 de bisericã cu acelaºi hram – „Sfinþii
Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Naum
sex masc. ºi 948 fem. Pomiculturã (meri, Arhangheli Mihail ºi Gavriil” – datând
Râmniceanu º.a. În cimitirul mănãstirii,
pruni, caiºi, piersici). Apiculturã. În satul din 1840 ºi, respectiv, 1868.
unde se aflã ºi biserica având hramul
Cernãteºti se aflã un muzeu cu colecþii
CERNEŢI,Mănăstirea~Õ Şimian(3). „Sfântul Lazãr”, construitã în 1804 prin
de artã plasticã, cula „Cernãtescu” (sec.
CERNICA 1. Lac antropic pe valea grija arhimandritului Gheorghe, sunt
18), cu trei niveluri, ºi biserica „Sfântul
Colentinei, situat la 14 km E de centrul îngropate numeroase personalitãþi: Ioan
Nicolae”, construitã în 1820 prin strã-
municipiului Bucureºti, la marginea Lupaº, Gala Galaction, Pan. Halippa,
dania fraþilor Dumitru ºi Ioan Opran
cartierului Pantelimon al Capitalei; 360 pictorul Ion Þuculescu, mitropolitul
Cernãtescu, pictatã în 1827 ºi reparatã în
ha. Ad. max.: 3 m. Pescuit. Amenajat ca Nifon º.a. În sec. 18–19, la C. a funcþionat
1885, 1913 ºi 1929. În satul Rasnicu
loc de agrement pentru locuitorii ºcoala de zugravi ºi copiºti a pictorului
Oghian existã o bisericã din lemn, cu
Capitalei (ºtrand, restaurant, camping). Nicolae Polcovnicu. În cadrul com-
hramul „Sfântul Nicolae”, datând din plexului monahal de la Cernica mai sunt
1846–1855 ºi refãcutã în 1927. 2. Com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 5
sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, pe încă trei paraclise cu hramurile „Intrarea
CERNEGURAÕ Piatra-Neamþ(2). malul lacului omonim; 10 229 loc. (1 ian. în Bisericã a Maicii Domnului” (1783),
2011): 5 057 de sex masc. ºi 5 172 fem.
Staþie de c.f. (în satul Cãldãraru). Spital
de boli psihice (în satul Bãlãceanca).
Complex turistic. Pãdure cu diferite
esenþe (cer, gârniþã, carpen, tei, ulm º.a.),
în care trãiesc mistreþi, cãprioare, iepuri,
fazani etc. într-o rezervaþie cinegeticã. Pe
terit. satului Bãlãceanca au fost descope-
rite o aºezare ºi o necropolã din
Neoliticul timpuriu (milen. 4 î.Hr.) ºi
urmele unei aºezãri din sec. 6–7, în care
s-au gãsit fragmente de vase din cera-
micã, lucrate la roatã sau cu mâna,
fragmente de amfore, unele decorate cu
striuri orizontale, uºor vãlurite, douã
lame de cuþit, un piron, o bucatã de Cernica (2). Biserica „Sfântul Gheorghe” a
Cernica (2), Biserica „Sfântul Lazăr” din cimitir secerã º.a. În satul Cernica, pe malul de mănăstirii Cernica
294 Cernişoara
{n satul Dr@mbar se afl` biserica de lemn "Sfin\ii Ioachim ]i Ana" (sec. 18, reconstruit` [n 1870).
308 Ciupercenii Noi ºi la roatã, unelte ºi ustensile din os (strã- anii 1700-1777, iar în satul Buninginea
pungãtoare), din teracotã etc. Tot aici se există biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 18).
2. Com. în jud. Teleorman, alcãtuitã aflã o mănãstire de cãlugãri, ctitoritã în CIUŞLEA, Lacul de acumulare ~ Õ
din 2 sate, situatã în lunca ºi pe terasele 1560–1587 de Domniþa Maria (fiica lui Garoafa.
de pe stg. Dunãrii; 1 633 loc. (1 ian. 2011): Petru ªchiopul) ºi soþul ei, spãtarul Zotu
Þigara. Biserica, cu hramul „Sfântul CIVITASDESEGUSVÁRÕ Sighiºoara.
815 de sex masc. ºi 818 fem. Confecţii
textile. Legumicultură. Creºterea ovi- Gheorghe”, a fost renovatã din iniþiativa CIVITASHELTAUÕ Cisnãdie.
nelor. Vestigiile unui castru roman (225 x domnului Vasile Lupu ºi pictatã ulterior,
CIVITASMEDIIMONTISÕ BaiaSprie.
300 m) situat pe Limesul Transalutan, în frescã (1659–1661), cu cheltuiala lui
declarate monument istoric. Ruinele unei ªtefãniþã Lupu, remarcabil fiind tabloul CIVITASMEGYESÕ Mediaº.
votiv în care apare portretul lui Vasile
biserici construită în 1880-1881. Rezer- CIVITASMILCOVIAEÕ Odobeºti(3).
Lupu. Restauratã în 1908, consolidatã ºi
vaþie paleontologicã. CIVITASMOLDAVIAEÕ Baia(1).
restauratã integral în 1980–1984. Pânã în
CIUPERCENII NOI, com. în jud. Dolj, 1990 a fost metoc al mănãstirii Cetãþuia CIVITASTORDENSISÕ Turda(3).
alcãtuitã din 2 sate, situatã în SV Câmpiei din Iaºi. Hanul ªanta (sf. sec. 19), în satul
Desnãþui, pe terasele ºi lunca de pe stg. CIZER, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din 3
Curãturi ºi bisericile cu acelaºi hram –
sate, situatã în S Depr. ªimleu, la poalele
Dunãrii; 5 572 loc. (1 ian. 2011): 2 759 de „Sfântul Nicolae”, în satele Slobozia
M-þilor Meseº; 2 331 loc. (1 ian. 2011):
sex masc. ºi 2 813 fem. Legumiculturã. (1721) ºi Picioru Lupului (1845). Din anul
1 186 de sex masc. ºi 1 145 fem. Prelucr.
Bisericã având hramul „Sfântul Gheorghe” 2004 com. C. face parte din zona
lemnului. Muzeu sãtesc amenajat într-o
(1852–1856). Rezervaþie ornitologicã (500 metropolitanã Iaºi.
casã din lemn construitã în anul 1780,
ha) cu peste 140 de specii de pãsãri care CIURILA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din declaratã monument de arhitecturã în
cuibãresc aici, printre care: egreta micã 8 sate, situatã pe Dealurile Feleacului, pe anul 2004 (în satul Cizer). În satul Cizer,
(Egretta garzetta), stârcul roºu (Ardea cursul superior al râului Hãjdate; 1 512 menþionat documentar, prima oarã, în
purpurea), stârcul galben (Ardea ralloides), loc. (1 ian. 2011): 733 de sex masc. ºi 779 1219, o echipã de meºteri din Þara
barza neagrã (Ciconia nigra), corcodelul fem. Pomiculturã. Satul Ciurila este Moþilor, condusã de Vasile Ursu Nicola
mare (Podiceps cristatus), raþa pestriþã menþionat documentar, prima oarã, în (cunoscut sub numele de Horea), a
(Anas strepera) º.a. 1733. Bisericile din lemn cu hramul construit o bisericã din lemn (1773),
CIUREA, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã din „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, în monument istoric, care, din 1968, se aflã
7 sate, situatã în zona de contact a satele Pãdureni (1750, cu picturi în Parcul Etnografic Naţional din
Câmpiei Jijiei cu Pod. Central Moldo- interioare din 1793) ºi Sãliºte (1754). Cluj-Napoca. Pe una din grinzile bisericii
venesc, pe râul Niculina; 12 128 loc. (1 Rezervaþia de pe pârâul Dumbrava Filei este incizatã inscripþia „lucrat Ursu H”.
ian. 2011): 6 226 de sex masc. ºi 5 902 fem. (0,5 ha) adãposteºte o specie de orhidee, În satul Cizer se aflã biserica „Naºterea
Staþie de c.f. (inauguratã la 1 mai 1892), ocrotitã, papucul-doamnei (Cypripedium Maicii Domnului”, zidită în 1942–1948,
în satul Ciurea. Expl. de argilã. Producţie calceolus) º.a. tencuitã la exterior în 1990–1992 ºi pictatã
de cãrãmidã ºi cahle de teracotã, de var, CIURULEASA, com. în jud. Alba, alcã- la interior în 2002–2003 de Marius Cioran
cherestea, parchete, lãzi, traverse de c.f. tuitã din 9 sate, situatã în S Depr. Abrud, (sfinþitã la 8 sept. 2003).
Creºterea porcinelor. Satul Ciurea este pe râul Cerniþa; 1 184 loc. (1 ian. 2011): CLANIÞA, râu, afl. stg. al Teleormanului
menþionat documentar, prima oarã, în 599 de sex masc. ºi 585 fem. Expl. ºi pe terit. com. Mãgura (jud. Teleorman);
1654. Pe terit. satului Hlincea au fost prelucr. lemnului (mobilă); articole de 73 km; supr. bazinului: 258 km2. Izv. din
descoperite (1952–1954) urmele unei blană. Colectarea şi prelucr. laptelui. Câmpia Gãvanu-Burdea, din arealul
aºezãri de bordeie, cu mai multe faze de Fabricã de var. Creşterea bovinelor. Cul- com. Izvoru (jud. Argeº). Are un curs
locuire, atribuitã unui grup de slavi din turi de plante medicinale. În satul Ciuru- foarte meandrat.
Rãsãrit (sf. sec. 7–sec. 9), în care s-au gãsit leasa, menþionat documentar, prima
CLEJA, com. în jud. Bacãu, alcãtuitã din
obiecte din ceramicã, modelate cu mâna oarã, în 1850 se află o biserică zidită în
3 sate, situatã la poalele de E ale Culmii
Pietricica, pe râul Cleja; 7 060 loc. (1 ian.
2011): 3 560 de sex masc. ºi 3 500
fem.Producţie de rachiu. În satul Cleja,
atestat documentar în 1696, se află o
biserică ortodoxă (1847) şi bisericile
romano-catolice „Sfântul Francisc de
Assisi”, de mari dimensiuni (27 m
lungime, 10 m lăţime şi 13 m înălţime la
interior), construită în 1906 pe locul uneia
care data din 1811, şi „Sfântul Marcu”
(2006-sfinţită la 9 nov. 2008).
CLEJANI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã
din 4 sate, situatã în Câmpia
Cizer. Biserica din Gãvanu-Burdea, pe râul Neajlov; 3 368
lemn loc. (1 ian. 2011): 1 672 de sex masc. ºi
1 696 fem. Nod rutier. Expl. de petrol. CLOCOCIOV, Mănãstirea ~ Õ Slatina Cluj 309
Morărit şi panificaţie. Cămin cultural. (2).
Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 com. C. CLOªANI, Peºtera ~, formaþiune ţării), din care 333 420 de sex masc. (48,0%)
a fãcut parte din jud. Ilfov. În satul carsticã situatã în SV României, la poalele şi 360 716 fem. (52,0%). Populaţia urbană:
Neajlovu, numit în trecut Babele, pe stg. de NE ale M-þilor Mehedinþi, pe dr. vãii 459 880 loc. (66,2%); rurală: 234 256 loc.
râului Neajlov, a existat mănãstirea „Ba- Motru Sec, la 433 m alt. Lungimea gale- (33,8%). Densitatea: 104 loc./km2. Struc-
bele”, cu biserica „Adormirea Maicii riilor: 1 100 m. Sãpatã în calcare tithonice, tura populaţiei pe naţionalităţi (la recensă-
Domnului”, întemeiatã în sec. 14 ºi peºtera este formatã din douã galerii mântul din 20-31 oct. 2011): 75,4% români,
refãcutã din temelii, în anii 1492–1493, (Galeria cu Apã, 400 m, ºi Galeria „Matei 15% maghiari, 3,3% rromi şi restul germani,
de cãtre domnul Vlad Cãlugãrul ºi fiii Ghica”, 700 m), cu numeroase concre- evrei, italieni, greci, turci ş.a. Reşed.: muni-
sãi Radu ºi Mircea ºi menþionatã docu- þiuni calcaroase, lacuri ºi o bogatã faunã cipiul Cluj-Napoca. Oraşe: Câmpia Turzii
mentar într-un hrisov din 16 aug. 1518, cavernicolã (Centromerus europaeus, Tra- (municipiu), Dej (municipiu), Gherla
semnat de domnul Neagoe Basarab, apoi chysphaera orghidani, Polydesmus oltenicus, (municipiu), Huedin, Turda (municipiu).
reamintitã într-un alt document din 1623. Onychiurus cloºanicus etc.; resturi fosile Comune: 75. Sate: 417. Localit. componente ale
Aflatã în pragul ruinãrii, biserica ºi de Ursus spelaeus). Este o peºterã caldã municipiilor şi oraşelor: 6.
mănãstirea au fost închinate ca metoc al (11,3°C), foarte umedã ºi lipsitã de Relief accidentat, constituit în cea mai
Mitropoliei Ungrovlahiei la 18 nov. 1678. curenþi de aer. Declaratã monument al mare parte (76%) din unităţi deluroase
Biserica actualã, de mir, cu hramul naturii (renumitã pentru cantitatea foarte aparţinând Pod. Someşan şi, în mai mică
„Adormirea Maicii Domnului”, a fost mare ºi variatã de formaþiuni cristaline). măsură (24%), din porţiuni muntoase ce
reclãditã în anul 1799 prin strãdania Uºor accesibilã. reprezintă partea de NE a M-ţilor Apu-
seni. Câmpiile propriu-zise lipsesc pe
egumenului Nicodim Greceanu, restau- CLUJ1.DealurileClujului, zonã delu- terit. jud. C., ele fiind suplinite, ca treaptă
ratã ºi zugrãvitã în 1868. În satul Clejani roasã situatã în partea central-nord- de relief, de terasele şi luncile bine
existã bisericile cu hramurile „Sfinþii vesticã a jud. Cluj, între vãile râurilor dezvoltate în sectoarele inf. ale Some-
Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, ctitorie din Cãpuº (la V), Someºu Mic (S ºi SE) ºi şului Mic şi Arieşului. Zona deluroasă,
1864 a lui Miºa Anastasievici, pictatã de Luna (N-NE), fiind parte componentã a extinsă în partea central-nordică şi de S
Gheorghe Tattarescu, ºi „Adormirea Pod. Someºan. Dealurile sunt alcãtuite, a jud. C., include mai multe subunităţi
Maicii Domnului” (1850); douã hanuri predominant, din conglomerate, gresii, ale Pod. Someşan (Dealurile Clujului,
din sec. 19. marne, nisipuri, argile marnoase, sare ºi Feleacului, Dejului, Gârbăului, Ciceului
CLINCENI, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã tufuri în care râurile ºi-au tãiat vãi asime- ş.a.), între care se individualizează nume-
din 3 sate, situatã în Câmpia Românã, trice, cu caracter subsecvent. Relieful se roase depresiuni intradeluroase (Apahida,
pe interfluviul dintre Argeº ºi Sabar; caracterizeazã prin prezenþa unui nivel Bonţida, Gilău, Dej, Turda, Câmpia
5 205 loc. (1 ian. 2011): 2 477 de sex masc. superior, cu aspect de platformã, men- Turzii ş.a.) sau la marginea cărora apar
ºi 2 728 fem. Centru de antrenament þinut la 550–650 m alt., având caracter unele depresiuni de contact (Huedin, Iara
structural ºi de eroziune, cât ºi prin ş.a.), la limita cu muntele. Sectorul
aviatic (aeroportul sportiv „Aurel Vlaicu”).
existenþa unui nivel general, de 500 m montan, situat în SV jud. C., aparţine
Producţie de ambalaje din hârtie şi carton,
alt., frecvent pe interfluviile secundare – grupei M-ţilor Apuseni din Carpaţii
de mobilă, de cărămidă şi ţiglă, de
rezultat al eroziunii normale. Bine dez- Occidentali, fiind reprezentat prin
brânzeturi şi produse de panificaţie.
voltate sunt ºi nivelurile de terase din sectoare ale M-ţilor Vlădeasa (cu vf.
Creşterea bovinelor. Culturi de cereale
lungul vãilor Someºu Mic, Borºa ºi Luna, Vlădeasa 1 836 m, alt. max. din judeţ),
ºi plante tehnice. Parc cu Teatru de vară.
precum ºi unele sectoare de defilee epi- Gilău şi Muntele Mare, cât şi prin
Pădure de stejar (25 ha). În satul Clinceni
genetice, sculptate în tufuri (defileele porţiuni restrânse din M-ţii Trascău,
se află bisericile cu acelaşi hram –„Sfân-
Vultureni–Ciumãfaia pe râul Borºa, Plopiş, Meseş şi Bihor. În extremitatea
tul Nicolae” – una zidită în 1680-1694, Pâgliºa–Dãbâca pe râul Luna º.a.). O notã de E a jud. C., la E de aliniamentul
restaurată după cutremurul din 1977, caracteristicã a acestei zone deluroase o râurilor Valea Florilor–Maraloiu–Someşu
repictată în 1982 şi restaurată pictura în consituie procesele de modelare, repre- Mic, se află o parte din Câmpia colinară
2002, şi alta ctitorită în 1820–1835 de zentate prin alunecãri de teren, prãbuºiri, a Transilvaniei (cu subunităţile: Câmpia
Gheorghe Bălteanu şi pictată în 1978, cueste etc. Porniturile masive de teren, Fizeşului, Câmpia Sărmaşului, Câmpia
precum şi biserica „Sfânta Treime” (1832, numite în aceastã reg. „glimei”, se pro- Turzii ş.a.), unitate aparte de relief, cu
afectată de un incendiu în ian. 2010). În duc, aproape exclusiv, în zonele de apariþie caracter monoton, suprapusă parţial peste
satul Olteni există biserica „Sfinţii superficialã a orizonturilor de tufuri. unele structuri de domuri gazeifere.
Arhangheli Mihai şi Gavriil”, 1999 2. Judeţ situat în NV Transilvaniei, Numele de câmpie, atribuit acestei regiuni,
(sfinţită la 8 nov. 2006, pictată de Elena în bazinul Someşului Mic, între 46°24'47'' nu este legat de formele de relief specifice
Vasilescu). Între 23 ian. 1981 ºi 2 dec. 1985 şi 47°28'44'' latitudine N şi între 23°39'22'' câmpiei în adevăratul sens al cuvântului,
com. C. a fãcut parte din jud. Giurgiu, şi 24°13'46'' longitudine E, limitat de jud. ci de funcţia ei predominant cerealieră;
iar între 2 dec. 1985 ºi 10 apr. 1997, din Maramureş (la N), Bistriţa-Năsăud (NE altfel, această zonă se încadrează în
Sectorul Agricol Ilfov. În anul 1986, satul şi E), Mureş (E şi SE), Alba (S), Bihor (V categoria unităţilor colinare, cu pante
Ordoreanu din componenþa com. C. a şi SV) şi Sălaj (NV). Supr.: 6 674 km2 domoale şi alt. medii de 500 m.
fost strãmutat pe alt loc din cauza (2,80% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. Clima este temperat-continentală cu
construirii unui lac de acumulare. 2011): 694 136 loc. (3,24% din populaţia unele influenţe ale maselor de aer vestice,
310 Cluj şi muntos, în arealul jud. C. întâlnindu-se tufuri vulcanice (Cuzdrioara, Apahida,
o gamă variată de formaţiuni vegetale. Aluniş), nisipuri cuarţoase (Gârbău,
nord-vestice şi sud-vestice. Temp. medie Etajul subalpin, prezent în M-ţii Vlădeasa Aghireşu, Făgetu Ierii, Mănăstireni),
anuală variază între 7° şi 9°C în zonele şi Muntele Mare, se caracterizează prin nisipuri caolinoase (Popeşti, Mera), argilă
deluroase şi de podiş şi între 2° şi 6°C în prezenţa pajiştilor cu ierburi, în care (Câmpia Turzii, Turda, Gherla), marne
reg. montane şi la periferia cadrului predomină Agrostis rupestris, Nardus (Sănduleşti). O categorie aparte o
muntos. Verile sunt răcoroase (media stricta, Agrostis tenuis, Festuca supina, reprezintă izvoarele cu ape minerale
lunii iul. se încadrează între 10° şi 19°C) asociate cu tufişuri de ienupăr (Juniperus sulfatate (Băiţa), bicarbonatate (Leghia),
şi iernile friguroase (media termică a lunii sibirica). Etajul pădurilor de molid, extins clorurate, sodice (Cojocna, Turda, Ocna
ian. prezintă valori cuprinse între –4° şi pe pantele munţilor între 1 000 şi 1 600 Dejului), clorurate, bicarbonatate,
–8°C). Temp. max. absolută înregistrată m alt., este alcătuit, predominant, din sulfatate, sodice (Someşeni) etc.
până în prezent pe terit. jud. C. a fost de molid (Picea abies) în amestec cu brad Istoric. Săpăturile arheologice
39°C (16 aug. 1931, Câmpia Turzii), iar (Abies alba), iar etajul pădurilor de foioase efectuate pe terit. jud. C. au scos la iveală
minima absolută a coborât până la -35,2°C se dezvoltă pe toate formele de relief numeroase vestigii care atestă o activitate
(18 ian. 1963, Dej). Cantităţile medii anua- cuprinse între 400 şi 1 000 m alt., fiind umană pe aceste meleaguri din cele mai
le ale precipitaţiilor variază între 600 şi constituit din păduri de gorun (Quercus vechi timpuri. Epoca Neolitică este bine
700 mm în reg. deluroase şi 1 400 şi 1 600 petraea) în amestec cu fag (Fagus silvatica), reprezentată prin descoperirile de la
mm pe crestele înalte ale munţilor. carpen (Carpinus betulus) sau ulm (Ulmus Aiton, Apahida ş.a., unde s-au identificat
Vânturile dominante bat cu o frecvenţă montana). Pe versanţii cu expunere aşezări de tip Turdaş, în care s-au găsit
mai mare dinspre V şi NV, cu viteze me- nordică ai văilor Luna, Lujerdiu, Valea unelte din piatră, fragmente ceramice etc.
dii cuprinse între 2,9 şi 4,3 m/s. Mărului din E Dealurilor Dejului se Epoca brozului (1700–700 î.Hr.) este
Reţeauahidrografică este reprezen- dezvoltă pâlcuri compacte de păduri de marcată prin descoperirea depozitului
tată printr-o arteră principală – Someşu gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus de bronzuri de la Fizeşu Gherlii, prin
Mic (format prin unirea, la Gilău, a betulus), frasin (Fraxinus excelsior), ulm fragmentele de ceramică găsite la Aiton,
Someşului Cald cu Someşu Rece), cu (Ulmus campestris). În Câmpia colinară a aparţinând culturii Wietenberg, şi prin
direcţie SV-NE, al cărui bazin de recepţie Transilvaniei apar insule de stepă, în obiectele din bronz şi ceramică de la
este dezvoltat integral pe terit. jud. C., alternanţă cu petice de păduri de Gherla, Apahida ş.a. Vestigii ale
colectând numeroşi afl. (Căpuş, Nadăş, cvercinee, şi, local, vegetaţie de sărătură. populaţiei autohtone au fost descoperite
Borşa, Luna, Lujerdiu, Valea Mărului ş.a., Fauna, adaptată etajării vegetaţiei, la Gilău, Gherla, Aiton ş.a. Începând cu
pe stg., şi Feneş, Maraloiu, Fizeş, Bandău dar mai puţin fidelă limitelor acesteia epoca romană, terit. pe care se extinde
ş.a., pe dr.). În partea de NE a jud. C., din cauza marii sale mobilităţi, este în prezent jud. C. a cunoscut o mare
Someşu Mic se uneşte cu Someşu Mare, bogată şi variată în specii. În păduri sunt înflorire prin dezvoltarea centrelor
în amonte de municipiul Dej, formând prezente numeroase animale de interes urbane Napoca (Cluj) şi Potaissa (Turda),
un curs unic (cu numele Someş), care cinegetic, printre care căprioara, cerbul, ridicate ulterior la rang de municipii,
iese de pe terit. jud. în aval de com. Vad. ursul, vulpea, râsul, mistreţul, veveriţa alături de alte numeroase aşezări şi castre
Extremitatea de SE a jud. C. este drenată ş.a., iar pe Valea Someşului a pătruns, romane, ca cele de la Căşeiu, Gherla,
de o parte a cursului inf. al Arieşului (cu pe cale naturală, bizamul (Ondatra zibe- Aiton, Gilău, Gârbău, Aghireşu ş.a. După
afl. săi Iara, Hăjdate – care a sculptat în thica). În zona lacurilor antropice trăiesc retragerea legiunilor şi a administraţiei
cursul inf. celebrele Chei ale Turzii –, o serie de păsări de apă (raţele, lişiţele, romane din Dacia (în perioada 271–275)
Valea Racilor, Valea Florilor, Valea Largă berzele ş.a.), în reg. Pod. Someşan şi a cele două importante centre urbane
ş.a.), iar extremitatea de V este străbă- Câmpiei colinare a Transilvaniei a fost (Napoca şi Potaissa) au cunoscut
tută de cursul superior al Crişului colonizat fazanul, iar în arealul Cheilor o stagnare economică, politică şi ad-tivă,
Repede (cu afl. săi Călata, Henţ, Drăgan Turzii există acvila de stâncă. Râurile de însă populaţia autohtonă daco-romană
ş.a.). Lacurile naturale sunt puţine (Tăul munte sunt populate cu păstrăvi, lipani a continuat să vieţuiască neîntrerupt pe
Ştiucii – 68,7 ha şi 12,7 m ad. max. – şi scobari, iar cele din zonele mai joase aceste meleaguri, urme de locuire
format prin dizolvarea unui masiv de oferă condiţii favorabile dezvoltării găsindu-se la Cluj-Napoca, Soporu de
sare şi prăbuşirea sterilului acoperitor; mrenei, cleanului ş.a. Câmpie (sec. 2–3), Ţaga (sec. 4–8),
lacul de sub Feleac, format în spatele Resurse naturale: păduri (170 036 Apahida (sec. 15), Iclod (sec. 7) ş.a. Spre
unor valuri de alunecări), mai numeroase ha, la începutul anului 2008), zăcăminte sf. milen. 1 populaţia din această zonă
fiind lacurile antropice cu scop hidro- de min. de fier (Căpuşu Mic – unicul s-a organizat într-o puternică formaţiune
energetic şi de alimentare cu apă a localit. zăcământ de origine sedimentară din social-politică (un voievodat condus de
(Fântânele, Tarniţa, Gilău) sau piscicol ţară, Băişoara, Cacova Ierii, Vlaha, Gelu) care s-a opus invaziei maghiare.
(iazurile Cătina, Ţaga, Tureni ş.a.) şi Săvădisla), de cărbune brun (Ticu), turbă Cetăţile de la Dăbâca (sec. 9–13), identi-
lacurile antropo-saline, formate prin (Călăţele), gaze naturale (Puini, Geaca), ficată ipotetic ca reşed. a voievodului
inundarea cu apă a unor vechi ocne feldspat (Muntele Rece, Valea Iara), gips Gelu, şi de la Moldoveneşti (sec. 10–13)
părăsite ale căror tavane s-au prăbuşit (Cheia, Leghia), sare (Cojocna, Sic, Ocna sunt încă o dovadă clară a continuităţii
(complexele lacustre de la Turda, Ocna Dejului); cuarţ (Muntele Mare), calcare şi persistenţei populaţiei româneşti pe
Dejului, Cojocna, Sic). dolomitice (Sănduleşti, Tureni, Iara, aceste plaiuri. Începând cu sec. 11, localit.
Vegetaţia este eterogenă şi etajată ca Buru), andezit (Gilău), dacit (Poieni, Cluj începe să se refacă, crescându-i din
urmare a predominării reliefului deluros Morlaca, Bologa), gresii (Recea-Cristur), nou rolul ad-tiv, ea devenind un puternic
centru de convergenţă şi de influenţă programului revoluţionar, cât şi la Marea Cluj 311
pentru întreaga Transilvanie. Documen- Adunare Naţională de la Alba Iulia de
tele sec. 12 atestă existenţa comitatului la 1 dec. 1918 care a proclamat unirea Măguri-Răcătău, Izvoru Crişului),
Cluj ca o proprietate nobiliară cu reşed. necondiţionată şi pentru totdeauna a ciment, var, cărămidă, produse
la Cluj (menţionat şi el documentar, Transilvaniei cu România. La 31 aug. refractare, prefabricate din beton, sticlă
prima oară, în 1173 cu numele Clus şi 1940 şi în zilele următoare, la Cluj şi în (Turda, Cluj-Napoca, Dej, Aghireşu,
ridicat în 1316 la rangul de oraş medieval alte localit. de pe terit. jud. C. s-au Câmpia Turzii), celuloză şi hârtie (Dej),
– civitas). În sec. 15, comitatul Cluj desfăşurat puternice demonstraţii de sticlărie pentru menaj şi ceramică fină
cuprindea 5 cetăţi, 10 oraşe şi 285 de sate, protest ale populaţiei româneşti împo- (Turda, Aghireşu, Cluj-Napoca, Câmpia
în sec. 18 acesta era alcătuit din 190 de triva Dictatului de la Viena din 30 aug. Turzii, Gherla), conf. şi tricotaje (Cluj-
sate, grupate în două cercuri (superior 1940. În oct. 1944, terit. jud. C. a fost Napoca, Câmpia Turzii, Gherla, Dej,
şi inf.) cu câte 6 plase fiecare, iar la eliberat de către trupele române de sub Huedin), încălţăminte (Cluj-Napoca),
mijlocul sec. 19 comitatul Cluj avea în dominaţia ungaro-horthystă. În timpul produse alim. (Cluj-Napoca, Turda, Dej,
limitele sale un oraş, 8 târguri şi 240 de evenimentelor din dec. 1989, locuitorii Gherla, Câmpia Turzii, Ocna Dejului
sate cu o populaţie totală de 186 885 loc. jud. şi în special cei din municipiul Cluj- ş.a.). Ind. poligrafică.
Prin reforma ad-tiv teritorială din 1925 Napoca s-au pronunţat pentru înlătu- Agricultura, cu caracter complex,
a fost creat jud. Cluj (din vechiul comitat rarea de la putere a regimului comunist, ocupă un loc important în economia jud.
Cluj), fără plăşile Teaca şi Ormeniş, care unii dintre participanţi căzând victime C., condiţiile naturale pedo-climatice
includea un municipiu şi 226 de sate (26 de morţi şi nenumăraţi răniţi). oferind posibilitatea practicării unei
grupate în 12 plăşi. În 1950, în urma Economia actuală a jud. C. se carac- agriculturi intensive. La sf. anului 2007,
împărţirii ad-tiv teritoriale, efectuată terizează printr-o industrie puternică şi jud. C. dispunea de o supr. agricolă care
după model sovietic, a luat naştere diversificată, o agricultură intensivă, prin însuma 427 943 ha, din care 182 541 ha
regiunea Cluj, formată din 8 raioane, care transporturi de interes naţional, printr-o erau terenuri arabile, 154 844 ha păşuni,
a suferit unele modificări în 1952, 1956 activitate turistică intensă etc. Caracterul 86 167 ha fâneţe, 4 073 ha livezi şi pepi-
şi 1961 când ajunsese să cuprindă 14 industrial pronunţat al jud. C. este niere pomicole, 318 ha vii şi pepiniere
oraşe, 200 de comune şi 1 427 de sate. evidenţiat de raportul (net superior) viticole ş.a. În acelaşi an, în structura
Sub această formă a evoluat până în 1968, dintre producţia globală industrială şi culturilor de câmp, pe primul loc se
când în urma reformei ad-tiv teritoriale producţia globală agricolă. situau culturile de porumb (42 063 ha),
din 17 febr. 1968 a fost reînfiinţat jud. Industria, pr. componentă economică urmate de plante de nutreţ (17 809 ha),
Cluj, ce cuprinde în prezent 6 oraşe a activităţii jud. C., are un înalt grad de de grâu şi secară (15 543 ha), cartofi (9 984
(dintre care 5 sunt municipii), 75 de complexitate, specializare şi diversificare ha), legume (8 885 ha), plante uleioase
comune, 417 sate şi 6 localit. componente şi o mare capacitate de producţie. În etc. Pomicultura, cu o producţie totală
ale oraşelor şi municipiilor. Terit. actual ansamblul economiei jud. C., locurile de fructe de 8 278 tone (în anul 2007), în
al jud. C. a fost teatrul desfăşurării unor dominante sunt deţinute de ind. constr. special prune, mere şi pere, ocupă supr.
importante evenimente social-politice de- de maşini şi prelucr. metalelor (utilaj întinse în zona Dealurilor Clujului,
a lungul istoriei sale. El a cunoscut drama greu, utilaje pentru telecomunicaţii, Dejului şi SV Câmpiei Transilvaniei,
năvălirii mongole în 1241 şi a fost pentru metalurgie, pentru ind. textilă şi formând bazine pomicole compacte în
martorul Răscoalei ţărăneşti din 1437, a ind. alim., maşini-unelte, cazane, piese arealele localităţilor Dej, Bobâlna, Moldo-
cărei flacără s-a aprins pe Dealul Bobâlna. auto, calculatoare electronice etc., la Cluj- veneşti, Turda, Feleac, Cluj-Napoca,
În 1599–1600, localnicii au sprijinit Napoca, construcţii metalice, la Gherla) Cătina, Ceanu Mare, Unguraş ş.a.
acţiunea lui Mihai Viteazul de a uni şi de ind. metalurgiei feroase (fontă, oţel, Sectorul zootehnic, dependent în mare
într-un singur stat cele trei ţări române laminate de diferite profile, sârmă măsură de baza furajeră a jud. C.,
(Ţara Românească, Moldova şi Transil- zincată, conductori electrici, cabluri de cuprindea, la începutul anului 2008,
vania), la Cluj stabilindu-şi sediul pentru tracţiune etc., la Câmpia Turzii, Cluj- 82 910 capete bovine (în special rasele
o perioadă de timp; la 9 aug. 1601, în Napoca). În cadrul celorlalte între- Pinzgau şi Bălţata românească), 181 516
apropiere de Câmpia Turzii, marele prinderi industriale clujene se mai capete porcine (mai ales rasele Bazna şi
voievod Mihai Viteazul a fost ucis produc: energie electrică şi termică Marele Alb), 305 040 capete ovine, 11 077
mişeleşte de către mercenarii generalului (hidrocentralele de la Mărişel, 220 MW capete caprine, 22 134 capete cabaline;
Giorgio Basta. După constituirea princi- şi Tarniţa, 45 MW, termocentralele de la avicultură (1 927 113 capete păsări);
patului autonom al Transilvaniei (1541) Dej, Gherla şi Câmpia Turzii), materiale apicultură (18 865 familii de albine). În
sub suzeranitate turcească, oraşul Cluj a abrazive, bujii, aparatură pentru uz cadrul zootehniei, sectorul privat deţine
devenit cel mai important centru casnic, instrumente medicale (Cluj- peste 99% din numărul total al
economic, politic şi cultural al acestuia, Napoca), mase plastice, medicamente, animalelor.
fiind, în anii 1790–1848 şi 1861–1867, cosmetice, sodă caustică, antidăunători, Căile de comunicaţie cuprind o reţea
capitala principatului, sediul Dietei şi al oxigen (Cluj-Napoca, Turda, Câmpia importantă de drumuri şi căi ferate, la
principelui Transilvaniei. Reprezentanţi Turzii), telefoane celulare, marca „Nokia” care se adaugă transporturile aeriene,
ai populaţiei jud. C. au participat atât la (fabrica a funcţionat în perioada febr. realizate prin intermediul aeroportului
Marea Adunare Naţională de pe Câmpia 2008-dec. 2011, în com. Jucu), mobilă, „Someşeni” din Cluj-Napoca. La sf.
Libertăţii de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848), placaje, furnire, cherestea (Cluj-Napoca, anului 2007, lungimea liniilor de c.f. de
votând pentru punerea în aplicare a Gherla, Dej, Valea Ierii, Călăţele, Beliş, pe terit. jud. C. totaliza 240 km (din care
312 Cluj jud. C. este străbătut de sectoarele a două Academiei Române, patru teatre drama-
magistrale de c.f. – una dinspre Episcopia tice (Cluj-Napoca şi Turda), două opere
129 km electrificate), cu o densitate de Bihorului–Oradea– Cluj-Napoca–Apahida (română şi maghiară, la Cluj-Napoca),
36 km/1 000 km2 teritoriu, iar cea a şi alta dinspre Satu Mare–Baia Mare–Dej filarmonica „Gheorghe Dima” (la Cluj-
drumurilor publice însuma 2 625 km (din (cu ramificaţie spre Vatra Dornei– Napoca), 420 de biblioteci, cu 10 568 000
care 612 km şosele modernizate), Suceava şi spre Deda–Ciceu–Miercurea- volume, şase cinematografe, 18 case de
revenind 39,3 km de drum la 100 km2 de Ciuc– Braşov)– Apahida şi de aici către Alba cultură, 223 cămine culturale, 12 muzee,
teritoriu. Un rol primordial în transpor- Iulia–Sibiu– Făgăraş–Braşov–Bucureşti. cinci staţii locale de radio-emisie, un
turile rutiere îl au sectoarele drumurilor Învăţământ,culturăşiartă. În anul studio local de televiziune (din 1990),
europene care traversează jud. C., şcolar 2007–2008, pe terit. jud. C. îşi numeroase redacţii ale unor edituri, ziare
respectiv E60 (Borş–Oradea–Cluj- desfăşurau activitatea 59 de grădiniţe de şi reviste, filiale ale Uniunilor Com-
Napoca–Turda–Târgu Mureş– Sighişoara– copii, cu 20 170 copii înscrişi şi 1 308 pozitorilor, Scriitorilor şi Artiştilor
Braşov–Bucureşti–Urzi ceni–Slobozia– personal didactic, 124 şcoli generale (ci- Plastici din România etc. Activitatea
Hârşova–Constanţa, 885,1 km) şi E 576 clurile primar şi gimnazial, clasele 1–4 şi sportivă are loc în cadrul celor 199 de
(Cluj-Napoca–Dej–Bistriţa–Vatra Dornei– respectiv 5–8), cu 47 813 elevi şi 4 316 secţii sportive în care sunt înscrişi 5 789
Suceava, 315,2 km), adevărate magistrale cadre didactice, 67 de licee, cu 24 537 sportivi legitimaţi, instruiţi de 283
care asigură o mare parte din circulaţia elevi şi 2 272 profesori, 7 instituţii de antrenori, şi aflaţi sub conducerea a 264
mărfurilor şi călătorilor. O importanţă învăţământ superior de stat, cu 52 de arbitri (în anul 2007).
deosebită în cadrul transporturilor rutiere facultăţi, 67 982 studenţi şi 3 561 profesori Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului
o va avea autostrada „Transilvania”, şi şase instituţii private de învăţământ 2007, reţeaua sanitară a jud. C. cuprindea
aflată în construcţie din sept. 2004, al cărui superior, cu şapte facultăţi, 4 116 studenţi 24 de spitale, cu 7 195 paturi, revenind
prim tronson între Gilău şi Câmpia Turzii şi 341 cadre didactice. Învăţământul se un pat de spital la 96 locuitori, şase
(42 km) a fost inaugurat la 1 dec. 2009. desfăşoară atât în limba română, cât şi dispensare, şase policlinici, un pre-
Această autostradă se va continua cu în limba maghiară. În aceeaşi perioadă ventoriu, 279 de farmacii şi puncte
autostrada A2 Bucureşti - Feteşti - existau 26 de institute de cercetare farmaceutice şi o policlinică particulară
Constanţa, numită şi Autostrada Soarelui, ştiinţifică (Institutele de Istorie, de (Interservisan). Asistenţa medico-sanitară
în lungime de 203 km, construită în Lingvistică, de Speologie, Oncologie, de este asigurată de către 3 158 medici (1
perioada 1987-nov. 2012. Totodată, terit. Cercetări Socio-Umane etc.), o filială a medic la 219 locuitori), 645 de medici
stomatologi (1 medic stomatolog la 1 073 naturii, cu o multitudine de fenomene Cluj 313
locuitori) şi 5 611 de cadre sanitare cu carstice (peşteri, stânci şi pereţi abrupţi)
pregătire medie. şi numeroase rarităţi floristice, ca unde a fost asasinat mişeleşte Mihai
Turism. Varietatea peisajului natural usturoiul sălbatic, mărarul păsăresc, Viteazul în aug. 1601, unde există ridicată
şi „umanizat”, cu reale valenţe turistice scoruşul, scaunul cucului ş.a.; rezervaţiile o troiţă. O atracţie deosebită o prezintă
(Cheile Turzii, cascadele Moara Dracului botanice „Fânaţele Clujului” (80 ha) şi staţiunile balneoclimaterice Someşeni,
şi Răchiţele, masivele muntoase Suatu (19,2 ha), biocomplexele acvatice
Băiţa, Cojocna, Ocna Dejului, Turda
Vlădeasa, Gilău, Muntele Mare ş.a., de la Geaca şi Fizeşu Gherlii (Lacul
indicate în tratarea bolilor reumatice şi
lacurile de acumulare Fântânele, Tarniţa, Ştiucilor); rezervaţia de liliac sălbatic de
dermatologice, a afecţiunilor sistemului
Gilău, Ţaga ş.a.) la care se adaugă la Izvoru Crişului; ruinele cetăţilor de la
nervos periferic, rahitismului etc. În
numeroasele obiective istorice, de artă şi Dăbâca (sec. 9–13), Bologa (sec. 14) şi ale
sprijinul dezvoltării turismului s-au
arhitectură, cât şi zonele cu specific castrelor romane de la Căşeiu, Viişoara,
etnografic şi folcloric transilvănean, au Turda, Moldoveneşti, Mănăstirea ş.a.; construit numeroase cabane, hoteluri,
favorizat dezvoltarea şi intensificarea monumentul de pe Dealul Bobâlna, moteluri, campinguri, drumuri şi căi de
activităţilor turistice. Cele mai multe şi ridicat în amintirea marii Răscoale acces, capacitatea actuală de cazare a jud.
mai reprezentative obiective de interes ţărăneşti din 1437; bisericile din lemn din C. (7 070 locuri) fiind asigurate de 50 de
turistic sunt concentrate în municipiile Aşchileu Mic, Ciucea, bisericile reformate hoteluri, un motel, un han, şapte cabane,
Cluj-Napoca (Õ) şi Turda (Õ), celelalte din Dej, Cluj-Napoca, Huedin, Turda ş.a., trei campinguri, 33 de vile, 16 pensiuni
fiind dispersate pe întreg terit. jud. C., castelele şi conacele din Bonţida, Gherla, turistice urbane şi 94 de pensiuni turistice
printre care: rezervaţia complexă Cheile Mănăstirea, Cuzdrioara ş.a.; locul istoric rurale şi nenumărate case particulare.
Turzii (175,7 ha), declarate monument al aflat în apropiere de municipiul Turda, Indicativ auto: CJ.
Localităţilejud.Cluj
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
CLUJ-NAPOCA, municipiu în partea Aeroport (Someºeni), situat la 6 km de mici, piese auto, bujii, aparaturã pentru
central-nord-vesticã a României, reºed. oraº, modernizat în anul 2009. Staþie de uz casnic, instrumente medicale º.a.
jud. Cluj, situat în centrul Transilvaniei, c.f., inauguratã în 1870. Nod rutier. Unul Producţie de televizoare, de medica-
în NV Pod. Transilvaniei, la 345–360 m
dintre pr. centre industriale, bancar-fi- mente, produse cosmetice, electrozi ºi
alt., pe cursul mijlociu al Someºului Mic,
nanciare, cultural-ºtiinþifice, de învãþã- produse abrazive, mobilã, carton ondulat
înconjurat de Dealurile Clujului ºi
mânt, turistice ºi artistice ale þãrii. ºi ambalaje din carton, tricotaje ºi conf.,
Feleacului (Feleac 754 m, Peana 832 m,
Dealul Lombului 673 m º.a.); 307 136 loc. Turnãtorie de fontã. Constr. de utilaj þesãturi din lânã, pielărie, blãnãrie ºi
(1 ian. 2011), locul 2 pe ţară ca număr de greu, de utilaje pentru telecomunicaþii, încãlþãminte, de plãci, tuburi şi folii din
locuitori (după municipiul Bucureşti): metalurgie, ind. textilã (rãzboaie material plastic, de prefabricate din
143 238 de sex masc. ºi 163 898 fem. mecanice pentru þesut) ºi frigotehnice, beton, sticlã pentru menaj, porþelan ºi
Supr.: 165,2 km2, din care 42 km2 în de calculatoare electronice, maºini-unel- faianþã, ceramicã finã, obiecte sanitare
intravilan; densitatea: 7 313 loc./km2. te, armãturi metalice, cazane ºi arzãtoare din ceramicã, de preparate din carne ºi
318 Cluj-Napoca
Cluj-Napoca. Teatrul Naţional Cluj-Napoca. Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Casa lui Matia Corvin
Cluj-Napoca 319
unul dintre profesori a fost Ioan Piuariu în 1222–1263,zidit` [n stilrefãcutã în stil gotic înmaisec. Virgil Fulicea, iar lipit de bastion existã
arhitectur`, biserici
Molnar, au studiat Gheorghe ªincai, 15, apoi în 1645–1647 ºi reconstruitã în un fragment din zidul de apãrare (sec.
benedictine, romanic [n 1060-1063, distrus` de multe
ori (din care mai exista nava corului). Renovat` [n 1995-1997. Centru
Petru Maior, Gheorghe Lazãr, George sec. 19; catedrala romano-catolicã „Sfân- 15–17); Cetãþuia (sec. 18) – fortificaþie de
notarial [n anii 1288-1556. Orga din 1792;
Bariþiu, Avram Iancu º.a. În 1798, oraºul tul Mihail”, cu o lungime de 70 m, a fost tip Vauban; Palatul „Bánffy” construit în
a fost distrus în mare parte de un construitã în douã etape (1348–1390 ºi anii 1773–1785, în stil baroc, dupã
incendiu pustiitor. Reprezentanþi ai 1410–1487), în stil gotic, cu un turn de planurile arhitectului J. E. Blaumann, cu
populaþiei din Cluj au participat la Marea 80 m înãlþime, ridicat în anii 1836–1862, decor sculptat, executat de Anton
Adunare Naþionalã de pe Câmpia în stil neogotic. Catedrala pãstreazã, în Schuchbauer, gãzduieºte în prezent
Libertãþii de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848) interior, remarcabile picturi murale de Muzeul Naþional de Artã. Palatul a fost
votând pentru punerea în aplicare a facturã goticã (sec. 15), un portal (1528) restaurat în anii 1990–1996; Palatul
programului revoluþionar. La 17/29 mai sculptat în stilul Renaºterii germane ºi „Teleki” construit în perioada 1790–1795,
1848, Dieta din Cluj, constituitã din repre- un amvon cu sculpturi baroce executat în stil neoclasic, dupã planurile
zentanþi unguri, saºi ºi secui, fãrã a þine în 1740 de cãtre Johannes Nachtigall ºi arhitectului József Leder; Palatul
seama de cererea Adunãrii de la Blaj, a Anton Schuchbauer. Biserica a fost „Tholdalagi” (1801–1807); Palatul
votat „uniunea” Principatului Transil- restauratã în anii 1957–1963. În interior Sfatului (1843–1846); biserica reformatã
vania cu Ungaria. În urma acordului există o orgă construită în 1752 de construitã în 1821–1859 dupã planurile
austro-ungar din 5/17 febr. 1867, privind sibianul Johannes Hahn. Biserica, în arhitectului Georg Winkler; biserica
crearea statului dualist Austro-Ungaria, prezent declarată monument istoric, a romano-catolicã „Sfinþii Apostoli Petru
Transilvaniei i s-a anulat autonomia, fost iniţial romano-catolică, preluată în ºi Pavel” (sec. 14, reconstruitã în anii
rãmânând încorporatã Ungariei. În 1545 de cultul reformat-calvin, după care 1844–1846 ºi renovatã în 1977); catedrala
perioada 25 apr./7 mai–13/25 mai 1894, a intrat în posesia cultului unitarian (în ortodoxã, episcopală, cu hramul
la Cluj a avut loc procesul politic, cu un perioada 1566-1616) şi apoi a revenit „Adormirea Maicii Domnului”, con-
ecou internaþional deosebit, intentat de cultului romano-catolic; bisericã refor- struitã în anii 1921–1933, în stil
cãtre guvernul maghiar „memoran- matã-calvinã, ctitoritã în 1486 de Matia romano-bizantin modern, dupã planurile
diºtilor”, în care 14 membri ai Comite- Corvin ºi terminatã în 1510, este o arhitecþilor Constantin Pomponiu ºi
tului Central al Partidului Naþional construcþie de tip salã, de mari dimen- George Cristinel, cu fresce interioare
Român (între care Ioan Raþiu, Gheorghe siuni (34 m lungime ºi 15 m lãþime), executate de Anastasie Demian ºi
Pop de Bãseºti, Iuliu Coroianu, Teodor refãcutã în 1643–1644 (pãstreazã un am- Bogdan Catul; casa lui Matia Corvin (sec.
Mihali, Vasile Lucaciu º.a.) au fost von datând din 1646). Biserica posedã o 15, cu refaceri din sec. 18), cu elemente
condamnaþi la închisoare, fapt ce a deter- orgã instalatã în 1766; în faþa bisericii de trecere de la stilul gotic la Renaºtere,
minat puternice manifestaþii populare de reformate se aflã statuia ecvestrã a Sfân- azi gãzduieºte Universitatea de Artă şi
stradã. Dupã anul 1900, oraºul s-a afirmat tului Gheorghe omorând balaurul, care Design „Ion Andreescu”; casa principelui
ca un important centru al luptei este o copie în bronz a operei originale Transilvaniei, ªtefan Bocskay (sec. 16, cu
revoluþionare a românilor transilvãneni din 1373 a sculptorilor Martin ºi refaceri din sec. 19); clãdirea Muzeului
pentru unirea Transilvaniei cu România. Gheorghe din Cluj (sculptura originalã, etnografic al Transilvaniei – „Reduta” –
O mare parte din populaþia oraºului Cluj realizatã în 1373, se aflã în palatul construitã în 1810–1812 dupã planurile
a participat la Marea Adunare Naþionalã Hradčiany din Praga); catedrala evan- arhitectului József Leder; clãdirea fostei
de la Alba Iulia, la 1 dec. 1918, care a ghelicã sinodo-presbiterianã, de mari monetãrii (1608); clãdirea Seminarului
proclamat unirea necondiþionatã ºi dimensiuni (33,8 m lungime, 18 m lãþime, „Báthori Apor” (1721–1727); clãdirea
pentru totdeauna a Transilvaniei cu 15 m înãlþime la interior), cu un turn înalt Teatrului Naþional construitã în 1905–
România. La 31 aug. 1940 ºi în zilele de 43 m, construitã în stilul barocului 1907 dupã planurile arhitectului austriac
urmãtoare, la Cluj s-au desfãºurat târziu, în anii 1816–1829, dupã planurile Ferdinand Fellner, în colaborare cu
puternice demonstraþii de protest arhitectului Georg Winkler, cu un altar Hermann Helmer; Cazarma „Sfântul
Gheorghe” (1834–1837); clãdirea Pri- amplasatã în faþa catedralei „Sfântul Cobia 321
mãriei vechi (1843–1846); clãdirea Mihail”; grupul statuar „ªcoala
Universitãþii „Babeº-Bolyai” (1893–1903); Ardeleanã” – operã a sculptorului satelor Coaº ºi Întrerâuri din com.
Palatul „Szeky” (1893) construit dupã Romulus Ladea, reprezentând pe Samuil Sãcãlăºeni, jud. Maramureº.
planurile arhitectului Pecz Samu; Turnul Micu, Gheorghe ªincai ºi Petru Maior;
pompierilor (sec. 15); Turnul zidarilor COBADIN 1. Podiºul ~, subunitate a
statuia lui Avram Iancu, dezvelitã la 30
Pod. Dobrogei de Sud situatã în partea
(sec. 15), cu fragment din zidul de nov. 1993, este amplasatã în spaþiul
central-sudicã a acestuia, în sudul jud.
apãrare; Bastioanele postãvarilor, cizma- dintre catedrala ortodoxã ºi Teatrul Na-
Constanþa. Pod. C. are aspect tabular,
rilor º.a. (sec. 15); clãdirea fostului liceu þional. Tot în acest perimetru, la 9 mai
format din platouri interfluviale întinse,
„Marianum” (1872), azi Facultatea de 1996 a fost dezvelit Monumentul eroilor
uºor ondulate. Prezenþa calcarelor sar-
Biologie; clãdirea Tribunalului (1902); români, operã a sculptorului Radu
maþiene ºi cretacice au permis dezvol-
clãdirea Teatrului Maghiar de Stat, Aftenie. La 4 km N de municipiul Cluj-
tarea unui relief carstic specific (vãi seci,
construită în anii 1906–1912 după Napoca, de o parte ºi alta a vãii Fâna- doline, chei, peºteri, polii) în arealele
planurile arhitecţilor Géza Márkus şi þelor, se aflã rezervaþia floristicã „Fânaþele localit. Negru Vodã, Mereni, Amzacea,
Frigyes Spiegel, renovatã în anii 1960– Clujului” (80 ha) alcãtuitã din variate Dobromir, Lespezi º.a. Jumãtatea sa
1961; clãdirea Bibliotecii Centrale Uni- specii de plante stepice, caracteristice vesticã este mai înaltã (100–180 m alt.) ºi
versitare (1906–1908); Vama veche (1748); câmpiei ardelene, printre care Salvia nu- secþionatã median, pe direcþia V-E, de
biserica Mãnãºtur-Calvaria, fortificatã tans, Salvia transsilvanica, Centaurea valea Urluia, care îl subdivide în Pod.
(sec. 13, refãcutã în sec. 19); biserica trinervia, Crambe tatarica, Bulbocodium Cobadin propriu-zis (în N) ºi Pod. Negru
reformatã construitã (1912–1913) dupã vernum º.a. Vodã (în S). Partea esticã a Pod.C. este
planurile arhitectului K. Kós; biserica
COARNELECAPREI, com. în jud. Iaºi, mai joasã (40–90 m alt.), formând Pod.
„Sfânta Treime”–din Deal (1795–1796) a
alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Topraisar, care se terminã printr-un þãrm
avut statut de catedralã a Episcopiei
Jijiei; 3 013 loc. (1 ian. 2011): 1 507 de sex înalt, cu faleze, întrerupt pe alocuri de
Vadului ºi Feleacului în perioada 1919–
masc. ºi 1 506 fem. Culturi de cereale ºi limane fluvio-marine.
1932; biserica Bob, cu hramul „Învierea
plante tehnice. Iazuri pentru pisciculturã. 2. Com. în jud. Constanþa, alcãtuitã
Domnului”, este prima bisericã greco-
Pe terit. com. au fost descoperite vestigii din 5 sate, situatã în zona centralã a
catolicã din Cluj construitã în anii 1801–
din Epoca brozului (fragmente ceramice, podiºului omonim; 9 040 loc. (1 ian.
1803 pe cheltuiala nobilului român –
topoare confecþionate din rocã eruptivã 2011): 4 575 de sex masc. ºi 4 465 fem.
episcopul greco-catolic Ioan Bob; biserica
etc.). Satul Coarnele Caprei s-a format Staþie de c.f. Nod rutier. Mat de constr.,
„Naşterea Maicii Domnului” (1750), în
pe locul unei foste „odãi” (gospodãrie cherestea. Produse alim. Reparaþii de
cartierul Someşeni; biserica „Schimbarea
þãrãneascã izolatã), numitã Odaia Urzicani, maºini agricole. Ferme de creºtere a
la Faţă” (1775–1779, fostă biserica
prin împroprietãrirea însurãþeilor în 1879. bovinelor ºi porcinelor. Culturi de
minoriţilor); biserica cu cocoº, aparþinând
cereale. Rezervaţie paleontologică (punct
cultului reformat-calvin, construitã în stil COASTA IAªILOR, regiune geograficã fosilifer), extinsă pe 6 ha.
Secession în anii 1913–1914 dupã formatã dintr-un ºir de abrupturi
planurile arhitectului Károly Kós; parcul COBIA, com. în jud. Dâmboviþa, alcãtuitã
structurale, extinsă pe o lungime de c.
municipal (organizat în 1838); numeroase din 10 sate, situatã în zona de contact a
100 km, care separã Pod. Central
case memoriale: János Bolyai, Carol Popp Câmpiei Târgoviºtei cu Piem. Cândeºti,
Moldovenesc de Câmpia Moldovei. Alt.:
de Száthmary, Avram Iancu, Gheorghe pe râul Cobia; 3 112 loc. (1 ian. 2011):
c. 200 m. Este o zonã de gresii ºi calcare. 1 537 de sex masc. ºi 1 575 fem. Expl. de
Dima, Alexandru Lapedatu, Franz Liszt Structura monoclinalã a straturilor a
(str. Memorandumului nr. 4 – aici a locuit petrol ºi gaze naturale. Expl. ºi prelucr.
favorizat dezvoltarea unor largi fronturi lemnului. Pomiculturã (meri, peri, pruni).
marele compozitor între 26 nov. ºi 6 dec. cuestice ºi a unor platforme structurale Reºed. com. este satul Gherghiþeºti. În
1846) º.a.; casa în care s-a judecat (la 7– cu lãþimi de 4–5 km. A fost studiatã satul Mãnãstirea se aflã biserica „Sfântul
25 mai 1894) procesul Memorandiºtilor; pentru prima oarã în 1941 de geograful Nicolae” a fostei mănãstiri Cobia,
statuia lui Mihai Viteazul, realizatã în
Mihai David. construitã în 1571–1572 din iniþiativa
1976 de sculptorul Marius Butunoiu, cu
COAª, com. în jud. Maramureº, alcãtuitã stolnicului Badea Boloşin, având faþadele
un basorelief care înfãþiºeazã scene din
din 2 sate, situatã într-o zonã colinarã placate în întregime cu cãrãmidã
luptele marelui voievod; monumentul smãlþuitã policromã (tonuri de galben,
„Sfânta Maria Protectoare”, realizat în din partea de E a Depr. Maramureº, pe
verde ºi albastru). Pereþii exteriori pre-
1744 de cãtre sculptorul Anton Schuch- râul Lãpuº; 1 409 loc. (1 ian. 2011): 707
zintã firide pe toatã înãlþimea lor,
bauer; obeliscul „Carolina” (10 m înăl- de sex masc. ºi 702 fem. Expl. ºi prelucr.
terminate cu arcuri de cerc. Biserica are
ţime), dezvelit la 4 oct. 1831, cu primarã a lemnului; confecþii textile. 4 turle (turla mare plasatã pe naos)
basoreliefuri realizate de sculptorul Iosif Biserica din lemn cu hramul „Sfinþii prevãzute cu ferestre mici, dreptun-
Kleiber; fântâna artezianã din parcul Apostoli Petru ºi Pavel” (sec. 18), în satul ghiulare, terminate, ca ºi firidele, cu
municipal, operã din 1897 a sculptorului Întrerâuri. În satul Coaº, atestat arcuri de cerc. Catapeteasma este din zid
Mátray Lájos; statuia poetului Mihai documentar în anul 1566, se aflã biserica gros de 60 cm. Pereþii interiori nu au
Eminescu, dezvelitã în 1930, operã a de zid cu hramul „Sfinþii Arhangheli picturi. Biserica a fost supusã unor
sculptorului Oscar Han; statuia ecvestrã Mihail ºi Gavriil” (1730). Rezervaþia reparaþii în anii 1680, 1723–1724, dupã
a lui Matia Corvin, realizatã în 1902 de Cheile Lãpuºului. Com. C. a fost cutremurele din 14 oct. 1802, 11 ian. 1838
cãtre sculptorul János Fadrusz, este înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea ºi apoi 1883, 1938 ºi 1994–1995. Turn-clo-
322 Cocargeaua Colelia, care la acea dată a devenit 24 674 loc. (1 ian. 2011): 12 223 de sex
comună de sine stătătoare. masc. ºi 12 451 fem. Supr.: 132,8 km2, din
potniþã de 15 m înãlþime, de formã COCORANOUÃÕ Munteni-Buzãu. care 10,1 km2 în intravilan; densitatea:
pãtratã, cu rol ºi de poartã, datând din 2 443 loc./km2. Staþie de c.f. Nod rutier.
sec. 17. Mănãstirea Cobia a fost activã COCORêTII COLÞ, com. în jud. Expl. de calcar. Producţie de motoare
pânã în 1863 când au fost secularizate Prahova, formată din 8 sate, situatã în hidraulice, de maşini-unelte, de lacuri,
averile mănãstireºti, cãlugãrii greci fiind Câmpia Ploieºtiului, pe dr. râului vopsele şi cerneluri tipografice, de tuburi,
nevoiþi s-o pãrãseascã, rãmânând doar Prahova; 3 218 loc. (1 ian. 2011): 1 628 de plăci şi folii din material plastic, de
biserica de mir, Turnul-clopotniþã ºi sex masc. ºi 1 590 fem. Com. C.C. a fost articole din metal şi de produse alimen-
fragmente din zidul de incintã. Bisericile înfiinþatã la 7 mai 2004 prin desprinderea tare (prelucr. cărnii de pasăre, brânzeturi,
„Cuvioasa Parascheva” (1843), „Sfinþii satelor Cheşnoiu, Cocorãºtii Colþ, panificaţie-patiserie). Fabrică de nutreþuri
Voievozi” (1838), „Sfinþii Arhangheli Cocorãºtii Grind, Colþu de Jos, Ghioldum, combinate. Fermã de creºtere a por-
Mihail ºi Gavriil” (1850), în satele Cãlu- Perºunari, Piatra ºi Satu de Sus din com. cinelor; fermã avicolã. Abator de pãsãri.
gãreni, Cãpºuna ºi Cobiuþa. În satul Mãneºti, jud. Prahova. În satul Cocorăştii Sere de flori (55 ha), înfiinþate în 1886–
Frasin Deal existã bisericile „Copãcei” Colţ, menţionat documentar, prima oară, 1890. Istoric. În arealul oraºului au fost
(1805) ºi „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi la 22 mai 1610, au fost descoperite vestigii descoperite vestigii din Epoca bronzului,
Gavriil”-ªerbeºti (1828), în satul Frasin din Epoca bronzului (ceramică) şi tot aici aparþinând culturii materiale Schnecken-
Vale se află biserica din lemn cu hramul se află o biserică din anul 1820. berg (2000–1500 î.Hr.). Cavalerii teutoni,
„Cuvioasa Parascheva” (1746, reparatã COCORêTII MISLII, com. în jud. colonizaþi în Þara Bârsei (dupã 7 mai
în 1891, 1927 ºi 1969), iar în satul Mislea, 1211), au construit o cetate (1211–1225)
Prahova, alcãtuitã din 3 sate, situatã în
biserica din lemn cu hramul „Sfântul pe versantul nordic al Mãgurii Codlei,
Subcarpaþii Prahovei; 3 432 loc. (1 ian.
Nicolae” (1873). numitã „Cetatea Neagrã”, cu scopul de
2011): 1 679 de sex masc. ºi 1 753 fem.
COCARGEAUAÕ Borcea(2). Prelucr. lemnului; produse de feronerie. a apãra graniþa de SE a Transilvaniei.
COCARGEAUA NOUĂ Õ Ştefan cel Aviculturã. Muzeu sãtesc (în localit. Cetatea a fost prãdatã ºi incendiatã
Mare(3). Goruna). În satul Cocorãştii Mislii, atestat adeseori (1234, 1252, 1335, 1421, 1431) de
documentar la 23 apr. 1441, se află o tãtari ºi de turci. Prima menþiune docu-
COCHIRLEANCA, com. în jud. Buzãu, mentarã a localit. dateazã din 1265. În
biserică din 1838, iar în satul Goruna
alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia 1540 a fost înfiinþatã o ºcoalã sãseascã,
există o biserică din 1851.
Râmnicului; 5 668 loc. (1 ian. 2011): 2 885 iar în 1800, prima ºcoalã în limba românã.
de sex masc. ºi 2 783 fem. Expl. de gaze COCOª,Mănãstirea~Õ Niculiþel(2).
Localit. C. a fost distrusã în mare parte
naturale (în satul Roºioru). Fabricã de COCOŞUÕ Ovidiu. de incendiile din 1628, 3 nov. 1685, 16
conf. din bumbac (Societate româno-chi-
COCOTAÕ Orţişoara. iun. 1701, 24 aug. 1713, 28 aug. 1733, 3
nezã, din 1994), în satul Boboc. Viticul-
oct. 1749, 16 apr. 1818, 14 oct. 1852 º.a.
turã. În satul Cochirleanca, atestat COCU, com. în jud. Argeº, alcãtuitã din La sfârºitul sec. 18, la C. au fost colonizaþi
documentar, prima oarã, în 1820 cu 8 sate, situatã în Piem. Cotmeana, pe þigani care practicau fierãritul. Dupã anul
numele Gãgeanul, se aflã bisericile cu cursul superior al râului Cotmeana; 2 264
hramurile „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi 1990 a avut loc un exod în masã al saºilor
loc. (1 ian. 2011): 1 170 de sex masc. ºi din C. Astfel, din cei 2 169 de saºi cât
Elena”, construitã în 1856 prin strãdania 1 094 fem. Expl. forestiere ºi de petrol.
boierului Creþulescu (reparatã în 1911– numãrau la 1 ian. 1990, 1 081 de persoane
Pomiculturã (pruni, meri, peri). Reºed. au pãrãsit oraºul, emigrarea continuând
1912), ºi „Înãlþarea Domnului” (1932). com. este satul Rãchiþele de Jos. Bisericã ºi anii urmãtori. Declarat oraº la 8 sept.
COCIUBA MARE, com. în jud. Bihor, cu hramul „Sfânta Vineri” (1827). 1950 ºi municipiu la 23 oct. 2000.
alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Câmpiei Monumente: cetatea, construitã în 1211–
CODÃEªTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã
Cermei, pe râul Rãtãºel; 2 942 loc. (1 ian. 1225 de cavalerii teutoni, refãcutã în anul
din 4 sate, situatã în Pod. Central
2011): 1 498 de sex masc. ºi 1 444 fem.
Moldovenesc, pe râul Rediu, în zona de 1432, cu o bisericã din sec. 13 (azi biserică
Morãrit. Lac de baraj antropic (20 ha) folosit
confl. cu râul Vaslui; 4 695 loc. (1 ian. 2011): evanghelică), cu dublã incintã fortificatã
pentru irigaþii, în satul Cãrãsãu. În satul
2 357 de sex masc. ºi 2 338 fem. Nod rutier. (realizatã în 1432), edificiu, iniþial în stil
Cociuba Mare, menþionat documentar,
Prelucr. lemnului (mobilã). Morãrit. Legu- romanic, refãcut în stil gotic dupã anul
prima oarã, în 1374, se află biserica
„Adormirea Maicii Domnului” (1898-1902). miculturã. Culturi de plante uleioase.
Pãdure de stejar ºi cer (1 272 ha). Centru de þesãturi populare. În satul
Pribeºti se aflã casa „Rosetti-Balº” (sec. 17–
COCORA, com. în jud. Ialomiþa, formată 18), una dintre cele mai valoroase realizãri
dintr-un sat, situatã în Câmpia ale arhitecturii civile moldoveneºti ale
Bãrãganului; 1 876 loc. (1 ian. 2011): 926 vremii, precum ºi biserica ortodoxã cu
de sex masc. ºi 950 fem. Nod rutier. dublu hram – „Sfântul Nicolae” ºi
Culturi de cereale, de floarea-soarelui,
„Naºterea Maicii Domnului” (sec. 18).
sfeclã de zahãr etc. Creºterea bovinelor
ºi ovinelor. Abator. Prelucr. laptelui. CODLEA1.Õ MãguraCodlei.
Biserica „Sfântul Nicolae” (1883, 2. Municipiu în jud. Braºov, situat în
restaurată în 1943 şi repictată de Gabriel Depr. Braºov, la poalele de E ale Mãgurii
Dogărăscu în 1994). Până la 25 mart. Codlei, la 560 m alt., pe râul Vulcãniþa,
2005, com. C. a avut în componenţă satul la 14 km NV de municipiul Braºov; Codlea (2). Biserica evanghelică fortificată
1500 ºi refãcut din nou dupã incendiile Centru de þesãturi ºi piese de port Colentina 323
din 1685 ºi 1701. Corul bisericii (lung de popular dobrogean. În zona com. C.
16,5 m ºi lat de 7 m) este separat de salã vântul bate cu putere c. 2 700 de ore pe ºi câtva timp dupã 1873. Ulterior minele
(care are 30,5 m lungime ºi 13 m lãþime) an, fapt care a determinat ca firma cehă de sare s-au prãbuºit, transformându-se
de un arc triumfal în stil romanic, cu o CEZ să proiecteze instalarea pe terit. în lacuri cu apă sãrată, unul de 91,2 m
lãþime de 80 cm. Biserica are tavanul acestei comune, în anii 2011–2012, 101 adâncime ºi altul de 53,2 m adâncime.
casetat (252 de casete) ºi pictat în 1702, generatoare electrice eoliene (Mori de Pomiculturã. Staþiune balneoclimatericã
un amvon din 1841 ºi strane din 1724 ºi vânt) de câte 2,5 MW fiecare, cu o putere sezonierã, de interes local, cu veri rã-
1840. În bisericã existã o orgã cu 2 totală de 252,5 MW (Õ şi Fântânele3). coroase (media termicã a lunii iul. 19°C)
claviaturi, 2 000 de tuburi ºi 28 de În arealul satului Gura Dobrogei, în ºi ierni friguroase (media lunii ian. -4,5°C)
registre, instalatã la 6 mai 1709 ºi reparatã peºtera Adam, a fost descoperit (1958) ºi cu ape minerale clorurate, sodice, de
în anii 1980–1986 de Hermann Binder. un sanctuar mithraic, iar pe terit. satului mare concentraþie (133,8 g/l), extrase din
Turnul clopotniþã, înalt de 65 m, are 4 Tariverde a fost identificatã o aºezare lacurile saline din staþiune (Lacul Toroc,
clopote, iar la 18 dec. 1977 a fost instalat geticã datând din prima epocă a fierului Lacul Mare). Apele sãrate au efect curativ
un mecanism electric care bate clopotele (Hallstatt – 1200–450/300 î.Hr.) ºi locuitã în tratamentul afecþiunilor reumatismale
automat; clãdirea Primãriei vechi (1724– pânã în epoca romanã. Localitatea a fost (spondiloze, artroze, poliartroze, tendi-
1726); clãdirea Judecãtoriei (1908); hanul întemeiatã în perioada 1890–1900 cu noze), a celor ginecologice (insuficienþã
„Zum Südpol”/Polul Sud, care data din numele turcesc Hogeainlik (Poºta Mare), ovarianã, sindrom ovarian de menopa-
1864, a fost demolat în 1987; case vechi ca loc de popas pentru schimbarea cailor uzã, cervicite cronice) ºi endocrine (stãri
din 1647, 1769 ºi 1857 (casa Moise Iacob); de poºtalioane care strãbãteau Dobrogea. prepuberale la copiii supraponderali ºi
fosta casina românã (1800). Până la 25 mart. 2005, com. C. a avut în cu temperament hiperreactiv). Pe terit.
CODRIIVLÃSIEIÕ Vlãsia(2). componenţă satul Fântânele, care la acea com. a fost descoperit un tezaur dacic,
dată a devenit comună de sine stătătoare. cu piese din argint (lanþ, brãþarã spiralatã
CODRULUI,M-þii~Õ Codru-Moma(1).
COGEALIAÕ Lumina(2). terminatã cu capete de ºarpe ºi trei fibule
CODRU-MOMA 1. Masiv muntos în V cu noduli pe arc), datând din sec. 1 î.Hr.
M-þilor Apuseni, delimitat de Depr. Beiuº COHALMÕ Rupea.
În timpul stãpânirii romane ºi în Evul
la N-NE, M-þii Bihor la E-SE, Depr. Brad COIANIÕ Gostinari. Mediu a fost pr. centru de expl. a sãrii.
la SE, Criºu Alb la S ºi SV ºi Dealurile În satul Cojocna, atestat documentar în
COIBA MARE, peºterã în V României,
Codru-Moma la NV. Alt. max.: 1 112 m anul 1199, se aflã o bisericã din lemn cu
situatã pe Valea Gârdiºoara, în S M-þilor
(vf. Pleºu). Este alcãtuit din calcare jura- hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii
Bihor, la 1 000 m alt., la 12 km N de com.
sice ºi triasice dure (în E), care au Domnului” (1796) ºi o bisericã
Gârda de Sus, jud. Alba. Lungimea
favorizat dezvoltarea unor fenomene reformatã-calvinã (1822–1825).
galeriilor: 4 447 m. Prima explorare a
carstice (chei, doline, polii, platouri,
avut loc în 1953, iar în 1955 ºi 1972 s-au COLCEAG, com. în jud. Prahova, alcã-
mãguri), din ºisturi cristaline ºi riolite în
fãcut alte cercetãri. Peºterã activã, sub tuitã din 4 sate, situatã în Câmpia Sãratei,
V ºi roci vulcanice în S. Prezintã o creastã
forma unei pâlnii, sãpatã în calcare pe râul Bãlana; 5 135 loc. (1 ian. 2011):
ascuþitã, prelungã, cu direcþie NV-SE, cu
tithonice, strãbãtutã de un râu perma- 2 506 de sex masc. ºi 2 629 fem. Staþie de
o ramificaþie spre N-NV, din care se
nent. Prezintã o galerie pr. (mult lãrgitã c.f. (în satul Inoteºti) inauguratã la 13
detaºeazã vf. Pleºu ºi Bãlãteasa (927 m)
la intrare, care dupã c. 100 m se îngus- sept. 1872. Siloz de cereale. Prelucr. lem-
ºi alta spre S-SE, cu aspect de platou,
teazã) cu mai multe lacuri ºi sifoane, o nului ºi a marmurei. Morãrit ºi panifi-
denumitã Moma (vf. Momuþa, 930 m).
cascadã ºi o singurã salã (Sala de con- caþie. Bisericã având dublu hram –
Expl. de marmurã ºi calcare compacte
fluenþã). Galeria este lipsitã de forme „Schimbarea la Faþã” ºi „Sfântul Dumitru”
ornamentale (Vaºcãu, Moneasa). Bine
concreþionare, prezentând forme variate (începutul sec. 18), în satul Parepa-
împãdurit. Cunoscut ºi sub denumirea
de coroziune ºi eroziune. Greu accesibilã. Ruºani. Satul Colceag este atestat docu-
de M-þii Codrului.
COJASCA, com. în jud. Dâmboviþa, mentar în 1469, Parepa-Ruºani în 1469,
2.Dealurile ~, subunitate deluroasã
alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia cu numele Ruºi, Vâlcelele în 1560, cu
aparþinând Dealurilor Vestice, extinsã
Titu, pe râul Ialomiþa; 7 871 loc. (1 ian. toponimul Degeraþi, iar Inoteşti în 1571.
de-a lungul ramei vestice a masivului
Codru-Moma, fãcând trecerea cãtre 2011): 3 886 de sex masc. ºi 3 985 fem. COLELIA, com. în jud. Ialomiþa, formată
Câmpia Cermei. Dealurile C.-M. sunt Expl. de petrol, de nisip, pietriş şi argilă. dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãganului;
puternic fragmentate de râuri, având Culturi de cereale ºi plante tehnice. 1 433 loc. (1 ian. 2011): 684 de sex masc.
culmi secundare de 200–400 m alt., între Creşterea bovinelor. Biserica „Sfântul ºi 749 fem. Moară de cereale. Culturi de
care se dezvoltã mici bazinete ºi culoare Nicolae” (1820), în satul Cojasca. cereale, de floarea-soarelui, plante teh-
depresionare. COJOCNA, com. în jud. Cluj, alcãtuitã nice º.a. Com. C. a fost înfiinþatã la 25 mart.
COGEALAC, com. în jud. Constanþa, din 8 sate, situatã într-o zonã deluroasã 2005 prin desprinderea satului Colelia din
alcãtuitã din 5 sate, situatã în E Pod. din SV Câmpiei Fizeºului (Câmpia com. Cocora, jud. Ialomiþa. Biserica
Casimcea, pe râul Nuntaºi; 5 485 loc. (1 Transilvaniei), la 335 m alt., pe râul „Adormirea Maicii Domnului” (1919).
ian. 2011): 2 814 de sex masc. ºi 2 671 Maraloiu, la 20 km E-SE de Cluj-Napoca; COLENTINA 1. Râu, afl. stg. al
fem. Staþie de c.f. Nod rutier. Produse 4 367 loc. (1 ian. 2011): 2 192 de sex masc. Dâmboviþei; 98 km; supr. bazinului: 636
alim. Creºterea bovinelor ºi ovinelor. ºi 2 175 fem. Staþie de c.f. Zãcãminte de km2. Izv. din Dealurile Târgoviºtei ºi
Culturi de cereale ºi plante tehnice. sare gemã, exploatate în anii 1780–1852 trece prin Buftea ºi prin partea de N a
324 Colibaşi COLONIADACICAÕ Sarmizegetusa. de aluviuni aduse ºi depuse de Neajlov,
COLONIAILIEPINTILIEÕ Plopeni. lacul are adâncime micã ºi este aproape
municipiului Bucureºti. Între 1930 ºi în întregime acoperit cu vegetaþie (doar
COLONIALONEAÕ Petrila. 25 ha sunt libere de vegetaþie), fapt ce-i
1935, când s-a amenajat cursul Colentinei
în aval de Buftea, s-a sãpat, în amonte COLONIAUCEAÕ Victoria(1). conferã înfãþiºarea unei mlaºtini. Prezintã
de Buftea, un canal (canalul Bilciureºti– interes cinegetic (raþe sãlbatice) ºi
COLONIAULPIATRAIANAAUGUSTA
Colacu, jud. Dâmboviþa) între Ialomiþa piscicol.
DACICA SARMIZEGETUSA Õ
ºi Colentina. Pe cursul inf. al râului 2. Com. în jud. Braºov, alcãtuitã din
Sarmizegetusa.
Colentina au fost create numeroase lacuri 4 sate, situatã în Depr. Fãgãraº, în zona
antropice, folosite pentru agrement: COLTÃU, com. în jud. Maramureº, de confl. a râului Comana cu Oltul; 2 763
Ciocãneºti (90 ha), Buftea (200 ha), alcãtuitã din 2 sate, situatã în partea de loc. (1 ian. 2011): 1 404 de sex masc. ºi
Buciumeni (65 ha), Mogoºoaia (96 ha), E a Depr. Baia Mare; 2 397 loc. (1 ian. 1 359 fem. Nod rutier. Expl. forestiere ºi
Chitila (75 ha), Strãuleºti, Bãneasa (36 ha), 2011): 1 190 de sex masc. ºi 1 207 fem. În de bazalt (în satul Comana de Sus).
Herãstrãu (77 ha), Floreasca (56 ha), Tei satul Coltãu, atestat documentar în anul Culturi de cereale ºi cartofi. Reºed. com.
(65 ha), Plumbuita (55 ha), Fundeni (123 1405, se aflã colecþia muzealã „Petöfi este satul Comana de Jos. Moarã de apã ºi
ha), Pantelimon I (33 ha) ºi II (313 ha), Sándor” (inaugurată în 1960), castelul joagãr (Comana de Sus). În satul Comana
Cernica (360 ha). „Teleki” (1740–1760), construit în stil de Jos, atestat documentar în 1469, se aflã
2. Cartier în partea de NE a baroc şi renovat în 1821, şi o biserică un punct muzeal cu piese de arheologie
municipiului Bucureºti. reformată (1819-1828). În castelul „Teleki” ºi documente referitoare la istoria localã
a locuit câtva timp poetul Petöfi Sándor, ºi cu colecþie de etnografie (þesãturi,
COLIBAªI1. Denumirea pânã la 20 mai
perioadă în care a scris 33 de poezii. ceramicã, port popular, piese de cult etc.)
1996 a oraºului Mioveni.
Com. C. a fost reînfiinþatã la 7 apr. 2004 ºi o bisericã greco-catolicã (1512), cu
2. Com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din
prin desprinderea satelor Coltãu ºi picturi originare. Bisericile ortodoxe cu
2 sate, situatã în Câmpia Burnas, pe râul
Cãtãlina din com. Sãcãlãºeni, jud. Mara- hramurile „Sfântul Nicolae” ºi „Cuvioasa
Argeº; 3 461 loc. (1 ian. 2011): 1 725 de
mureº (înainte de 17 febr. 1968, Coltãu a Parascheva” (sec. 18), în satul Comana
sex masc. ºi 1 736 fem. Expl. de petrol ºi
avut statut de comunã). de Jos ºi „Adormirea Maicii Domnului”
gaze. Culturi de cereale, plante tehnice
ºi uleioase º.a. Legumiculturã în solarii COLŢ,Mănăstirea~Õ Ribiţa. (sec. 18), în satul Comana de Sus.
(400 ha) ºi în câmp (200 ha). Între 17 febr. Rezervaþie geologicã (coloanele de bazalt
COLÞI, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din
1968 ºi 23 ian. 1981 com. C. a fost în jud. „Piatra cioplitã”), extinsă pe 1 ha.
4 sate, situatã în Depr. Sibiciu (Subcar-
Ilfov. Bisericile cu acelaºi hram – 3. Com. în jud. Constanþa, alcãtuitã
paþii Buzãului), la poalele Dealului
„Cuvioasa Parascheva”, în satele Colibaºi din 3 sate, situatã în Pod. Negru Vodã;
Blidiºel, pe râul Sibiciu; 1 129 loc. (1 ian.
(1880–1889) ºi Câmpurelu (sec. 19). 1 853 loc. (1 ian. 2011): 967 de sex masc.
2011): 553 de sex masc. ºi 576 fem. Expl.
ºi 886 fem. Fermã de creºtere a bovinelor.
COLONEªTI 1. Com. în jud. Bacãu, de chihlimbar. Pomiculturã (meri, pruni,
Culturi de cereale. În sec. 19, satul
alcãtuitã din 6 sate, situatã în Colinele nuci). Muzeul chihlimbarului (în satul
Comana era o micã localitate de turci pe
Tutovei, pe cursul superior al râului Colþi), inaugurat în 1973, în care sunt
care aceºtia o numeau Mustafa Aci (în
Zeletin; 2 214 loc. (1 ian. 2011): 1 173 de expuse roci cu chihlimbar, chihlimbar
traducere: Mustafa de lângã pom), iar
sex masc. ºi 1 041 fem. Viticulturã. Bi- prelucrat sau brut (între care existã o
românii veniþi aici dupã anul 1877 i-au
sericile din lemn cu hramurile „Sfântul bucatã de 1 785 grame), unelte folosite
spus Mustafaci. Satul Tãtaru a fost
Nicolae” (1630) ºi „Sfântul Dumitru” pentru exploatarea chihlimbarului º.a.
întemeiat de tãtarii veniþi din Crimeea la
(1809, refãcutã în 1832-1835 şi reparată Satul Colþi este menþionat documentar,
începutul sec. 19 pe care aceºtia l-au
în anii 1897 şi 1957), în satul Coloneºti. prima oarã, în 1277. Pânã la 17 febr. 1968
numit Azaplar (Apa Adâncã), iar satul
2. Com. în jud. Olt, alcãtuitã din 9 com. ºi satul Colþi s-au numit Între Sibicii.
Pelinu este, de asemenea, o aºezare veche
sate, situatã în Piem. Cotmeana; 2 110 În satul Aluniº se aflã biserica fostului
de turci, numitã iniþial Carachioi (în
loc. (1 ian. 2011): 1 010 de sex masc. ºi schit Aluniº, având hramul „Tãierea
traducere: Satul Negru). La sfârºitul sec.
1 100 fem. Ateliere de prelucrare a Capului Sfântului Ioan Botezãtorul”,
19, în satul Comana s-a stabilit un grup
aluminiului. Culturi de cereale, plante sãpatã în stâncă de doi ciobani în anii
mare de români veniþi din satele Albeºti
tehnice ºi legume. Pomiculturã (pruni, 1274–1277 ºi atestatã documentar în 1351
ºi Urluiasca, jud. Olt, împroprietãriþi cu
meri, peri, cireºi, viºini). Viticulturã. ºi înzestratã în 1578 de domnul Mihnea
pãmânt în aceastã zonã, iar în satul
Aviculturã; apiculturã. Morãrit ºi pani- Turcitul şi soţia sa, Neaga. Schitul a
ficaþie. Pe terit com C. au fost descoperite încetat sã mai existe în anul 1871; chilii
vestigii ale unor aşezãri dacice din sec. sãpate în stâncã. Rezervaţia naturală
3. Satul Coloneºti este menþionat docu- „Chihlimbarul de Buzău” (8,5 ha).
mentar, prima oarã, la 22 iul. 1570. COMANA 1. Lac de luncã situat în
Bisericile cu hramurile „Cuvioasa Paras- Câmpia Burnas, pe terit. jud. Giurgiu, pe
cheva” (1831–1832), „Sfântul Nicolae” cursul inf. al râului Neajlov, în apropiere
(1842) ºi „Cuvioasa Parascheva” (1860, de confl. cu Argeºul. Supr. variazã între
restaurată în anul 2009), în satele 700 ha, la nivelurile obiºnuite ale
Bãtãreni, Vlaici ºi Gueºti. Neajlovului, ºi 1 000 ha, în perioada
COLONIABRÃTIANUÕ Petrila. apelor mari. Din cauza cantitãþilor mari Comana (4). Complexul mănăstiresc
Pelinu au venit mocani români din zona 1968–1970, în frescã, de cãtre pictorul Ion Comarnic 325
Sibiului care au primit pãmânt aici. Taflan; bisericile cu acelaºi hram –
4. Com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din „Adormirea Maicii Domnului”, în satele foarte ramificatã, alcãtuitã dintr-un etaj
5 sate, situatã în Câmpia Burnas, pe Budeni (1882) ºi Grãdiºtea (1657). superior (fosil) ºi altul inferior (subfosil),
malul lacului omonim, la 35 km S de cu o vastã succesiune de galerii mari ºi
COMANDÃU, com. în jud. Covasna,
Bucureºti: 7 343 loc. (1 ian. 2011): 3 573 foarte mari care asigurã legãtura între
formată dintr-un sat, situatã la poalele
de sex masc. ºi 3 770 fem. Staþie de c.f. numeroasele sãli de dimensiuni gran-
de SV ale M-þilor Vrancea, pe cursul
(inauguratã la 1 nov. 1869). Culturi de dioase. Prezintã bogate formaþiuni
superior al râului Bâsca Mare; 976 loc.
cereale, de plante tehnice ºi uleioase etc. concreþionare, variate tipuri de stalactite
(1 ian. 2011): 487 de sex masc. ºi 489 fem.
Legumiculturã. Secþie de industrializare ºi stalagmite, divers colorate, domuri
Expl. ºi prelucr. lemnului (fabrica de
a laptelui. Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. uriaºe, perle de peºterã, „orgi”, balda-
cherestea a fucţionat din 1889 până la 17
1981 com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov. chine, vãluri ºi draperii, lame transpa-
oct. 1999, când a fost desfiinţată).
În locul numit „Valea Foii” s-a descoperit rente, cristale de calcitã, lapiezuri etc.
Turbãrie situatã pe plan înclinat,
o aºezare neoliticã (cultura materială Temp. aerului din interior este de 9,5°C,
declaratã rezervaþie. Pârtie de schi.
Gumelniþa). Pe terit. com. se aflã trupul iar umiditatea de 85–100%. Faunã bogatã
Tabãrã de varã pentru copii ºi tineret.
Oloaga-Grãdinari (248 ha) al pãdurii (pãianjeni, muºte de guano etc.). Rezer-
Biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea
Comana, care conservã numeroase specii vaþie speologicã (din 1946).
Sfântului Ioan Botezătorul” (1999-2000).
vegetale ºi animale de origine sudicã. 2. Oraº în jud. Prahova, situat în zona
Este o pãdure de tip „ºleau”, în care se COMARNA, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã
de contact a Subcarpaþilor Prahovei cu
dezvoltã arbori ca gârniþa (Quercus din 4 sate, situatã în zona de contact a
prelungirile sudice ale M-þilor Baiu,
frainetto), mojdreanul (Fraxinus ornus), Pod. Central Moldovenesc cu terasele ºi
extins în lunca ºi pe terasele de pe stg.
stejarul brumãriu (Quercus pedunculiflora), luncile Jijiei ºi Prutului; 4 758 loc. (1 ian.
râului Prahova, la 500–580 m alt., la 52
stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul 2011): 2 369 de sex masc. ºi 2 389 fem.
km NV de municipiul Ploieºti; 12 966 loc.
(Quercus cerris), teiul (Tilia tomentosa), Viticulturã. Pomiculturã (cireşi). Reºed.
(1 ian. 2011): 6 357 de sex masc. ºi 6 609
ulmul (Ulmus procera), jugastrul (Acer com. este satul Osoi. În satul Comarna,
fem. Supr. 90 km2, din care 5 km2 în
campestre) etc. ºi plante rare ca laleaua menþionat documentar, prima oarã, în
intravilan; densitatea: 2 593 loc./km2.
pestriþã (Fritillaria tenella), leurda (Allium 1431, se aflã biserica din lemn cu hramul
Staþie de c.f. (inauguratã la 1 dec. 1879).
ursinum), bujorul românesc (Paeonia „Sfinþii Voievozi” (1804).
Expl. de balast, de gresie, calcar ºi marne
peregrina) – declarat monument al naturii,
COMARNIC1. Peºterã în SV României, (pentru ciment). Producţie de ciment (din
rodul pãmântului (Arum orientale), gura
situatã pe versantul stâng al râului 1884), ipsos ºi var, de produse refractare
lupului (Scutellaria altissima) – element
omonim (afl. al Caraºului), în NE M-þilor pentru siderurgie, de mobilã ºi cherestea,
pontic mediteranean º.a. În cadrul subar-
Anina, la 440 m alt. Lungimea galeriilor: ambalaje din lemn, de băuturi răco-
boretului se remarcã ghimpele (Ruscus
4 040 m. Cunoscutã din 1912, dar studiatã ritoare, de articole de îmbrăcăminte, de
aculeatus), aclimatizat în pãdurea
amãnunþit în 1933–1939, 1961, 1965–1969. covoare. Pomiculturã (meri, peri, pruni).
Oloaga-Grãdinari, declarat monument al
Peºterã descendentã, strãpunsã de ogaºul Centru de cusãturi populare. Muzeu
naturii. Rezervaþia Comana, declaratã (în
Ponicova, cu douã intrãri (în N ºi în SV), cinegetic. Istoric. Prima menþiune
1954) rezervaþie forestierã ºi cinegeticã,
se extinde pe 630,5 ha în perimetrele a
trei comune: trupul de pãdure
Oloaga-Grãdinari se aflã pe terit. com. Co-
mana, trupul Fântânele (152,5 ha) este în
arealul com. Cãlugãreni, iar trupul Padina
Tãtarului (230 ha) se aflã în raza com.
Mihai Bravu. În satul Comana se aflã un
vechi complex mănãstiresc (mănãstirea
Comana) – ctitorie atribuitã domnului
Vlad Þepeº din anii 1456–1462, fapt
confirmat de descoperirile arheologice
care au scos în evidenþã fundaþiile pri-
melor construcþii din lemn. Biserica
„Sfântul Nicolae” a fost reclãditã din
iniþiativa domnului Radu ªerban, în
1588–1609, refãcutã de ªerban Cantacuzino,
în 1699–1703 ºi reconstruitã din temelie
în 1854. Aici se aflã mormintele domnilor
Radu ªerban, Nicolae Pãtraºcu (fiul lui
Mihai Viteazul) ºi a membrilor familiei
Cantacuzinilor. Întreg ansamblul mona-
hal a fost restaurat în anii 1908, 1970–
1977 ºi 1996–2000, iar biserica pictatã în Comarnic (2). Vedere generală
326 Comăneşti gãzduieºte o expoziþie etnograficã ºi de „Adormirea Maicii Domnului” (1794–
artã modernã ºi contemporanã; Gara C.F.R. 1796, refãcutã ºi pictatã în 1891 ºi
documentarã a localit. dateazã din 27 mai (1890), construită de Anghel Saligny. repictatã în 1925), biserica romano-cato-
1510, iar apoi este amintitã în 1694 ºi 3. Com. în jud. Suceava, alcãtuitã din licã (1867–1868), în stil gotic, cu aco-
într-un hrisov domnesc emis de Mihai 2 sate, situatã în Pod. Sucevei; 2 222 loc. periºul refãcut în anul 2002, biserica
Suþu la 21 oct. 1791. Staþie de poºtã (1854). (1 ian. 2011): 1 149 de sex masc. ºi 1 073 greco-catolicã (1889–1891, reparatã în
Lângã C. s-au dat lupte grele (oct. 1916) fem. Morărit şi panificaţie. Expl. şi prelucr. 1926), conacul „San Marco” (1843) ºi un
între trupele române ºi cele germa- primară a lemnului. Culturi de cartofi. han (sec. 18). În satul Lunga, atestat docu-
no-austro-ungare care încercau sã strã- În satul Comăneşti, atestat documentar, mentar în 1743, existã biserica „Înãlþarea
pungã (fãrã succes) frontul pe Valea prima oară, la 5 iun. 1601, se află biserica Domnului”, construitã în perioada 24
Prahovei. Declarat oraº la 17 febr. 1968. „Adormirea Maicii Domnului” (1772). În sept. 1933–10 febr. 1936, iar în satul
În prezent, oraºul C. are în subordine satul Humoreni se aflã biserica din lemn Comloºu Mic, o bisericã din anul 1806.
ad-tivã 4 localit. componente: Ghioºeºti, cu hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi CONCEªTI, com. în jud. Botoºani, alcã-
Podu Lung, Poiana, Posada. Monumente: Gavriil” (sec. 18), mutatã aici în anul 1837 tuitã din 2 sate, situatã în N Câmpiei Jijiei
biserica „Sfântul Nicolae” (1901), cu pic- din satul Pârteºtii de Jos. Com. C. a fost Superioare; 1 923 loc. (1 ian. 2011): 960
turi murale originare, între care figureazã înfiinþatã la 18 iul. 2002 prin desprinderea de sex masc. ºi 963 fem. Cămin cultural;
ºi regele Carol I cu regina Elisabeta; satelor Comãneºti ºi Humoreni din com. bibliotecă publică (8 000 vol.). Culturi de
Conac de facturã romanticã (1878); în lo- Botoºana, jud. Suceava. cereale, plante tehnice, cartofi etc. Pe terit.
calit. componentã Posada se aflã schitul COMÂNDĂREŞTIÕ Răuseni. com. a fost descoperit un mormânt prin-
„Lespezi” (1601), cu biserica „Sfânta ciar hunic, cu inventar alcãtuit din obiec-
Treime” (1661–1675), pictatã de renu- COMIªANI, com. în jud. Dâmboviþa, te din aur ºi argint (sec. 5 d.Hr.). În satul
mitul zugrav Pârvu Mutu în 1694. alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Conceşti, atestat documentar în 1637, se
Târgoviºtei, în zona de confl. a râului află biserica din lemn cu hramul „Naºterea
COMÃNEªTI 1. Depresiunea ~ Õ Slãnic cu Ialomiþa; 5 303 loc. (1 ian. 2011): Domnului” (sec. 18, refãcutã în 1885).
Dãrmãneºti(1). 2 597 de sex masc. ºi 2 706 fem. Morărit
2. Oraº în jud. Bacãu situat în Depr. CONOP, com. în jud. Arad, alcãtuitã din
şi panificaţie. Producţie de nutreţuri
Dãrmãneºti, la 350–400 m alt., pe râul 5 sate, situatã la poalele de S ale M-þilor
concentrate, de băuturi alcoolice, de uşi
Trotuº, la 58 km SV de municipiul Bacãu; Zarand, pe râul Mureº; 2 431 loc. (1 ian.
şi ferestre metalice. Iazuri ºi heleºteie.
23 354 loc. (1 ian. 2011): 11 556 de sex 2011): 1 212 de sex masc. ºi 1 219 fem.
Bisericile cu hramurile „Sfinþii Împãraþi Staþie de c.f. Balastierã. Expl. de gresii
masc. ºi 11 798 fem. Supr.: 63,9 km2, din Constantin ºi Elena” (1842–1849) ºi
care 11 km2 în intravilan; densitatea: (în satul Milova). Prelucr. lemnului.
„Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” Pomiculturã. Satul Conop este menþionat
2 123 loc./km2. Staþie de c.f., inauguratã (1821–1831), în satele Comiºani ºi Lazuri.
în 1892. Nod rutier. Expl. de cãrbune documentar, prima oarã, în 1506. În satul
brun (în localit. componentã Vermeºti), COMLOD 1. Colinele Comlodului, Chelmac, atestat documentar în 1133, se
efectuate în perioada 1836–2005. Centralã subunitate a Câmpiei colinare a Sãrma- aflã ruinele unei cetãþi din sec. 15–16, în
electricã ºi de termoficare (intratã în ºului, situatã la N de Valea Mureºului, satul Milova existã ruinele exploatãrii
funcþiune în 1954), cu o putere de 25 MW, între râurile Lechinþa (la E) ºi Pârâu de miniere „Zidurile de la Tãu” (1800), în
după 1990 lucrând doar ca furnizoare de Câmpie (la V), alcãtuitã din argile mar- satul Conop este conacul „ªtefan
noase, tufuri, nisipuri ºi pietriºuri. Cicio-Pop” (sf. sec. 18), azi ºcoalã gene-
energie termică. Producţie de uşi şi
Relieful, cu alt. de 400–500 m, este format ralã, iar în satul Odvoº se aflã castelul
ferestre metalice, de ulei comestibil, de
dintr-o succesiune de interfluvii prelungi, „Konopi”, în stil neoclasic (sec. 18),
mobilã curbatã, placaj, plãci fibrolem-
domoale, fragmentate de vãi largi cu transformat dupã 1800.
noase, cherestea. Morãrit. Parcul „Ghica”
(7,4 ha). Istoric.Localit., menþionatã ca versanþi asimetrici, afectaþi de ravene ºi CONSTANTIAÕ Constanþa(1).
aºezare ruralã, prima oarã, la 28 ian. 1409, alunecãri, ºi cu lunci extinse, uneori
CONSTANTIN DAICOVICIU, com. în
a fost declarată comună în 1864, iar oraº înmlãºtinite. Zãcãminte de gaze naturale
jud. Caraº-Severin, alcãtuitã din 6 sate,
în 1952. În prezent, oraºul C. are în cantonate în structurile de domuri.
situatã la poalele de SV ale M-þilor Poiana
subordine ad-tivã 2 localit. componente: 2.Õ Lechinþa(2).
Ruscãi, pe râul Timiº; 3 036 loc. (1 ian.
Podei ºi Vermeºti. Monumente: bisericile COMLOªU MARE, com. în jud. Timiº, 2011): 1 508 de sex masc. ºi 1 528 fem.
cu hramurile „Sfântul Nicolae” (în cartie- alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Staþie de c.f. Expl. de calcar. Fabricã de
rul Leurda), construitã din lemn în 1751 Mureºului (Câmpia de Vest), la graniþa var care a funcþionat în timpul sec. 20,
ºi mãritã în 1901, „Sfântul Spiridon”, cu Serbia; 5 172 loc. (1 ian. 2011): 2 531 în prezent dezafectatã, ºi de produse
ctitorie din anii 1810–1815 a fam. Ghica, de sex masc. ºi 2 641 fem. Staþie de c.f. ceramice. Pomiculturã (meri, peri, pruni).
„Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, ctitorie Nod rutier. Culturi de cereale, de floa- Reºed. com. este satul Cãvãran. Pânã la
din 1802–1807 a lui Nãstase Donici, ºi rea-soarelui ºi sfeclã de zahãr etc. În 26 aug. 1973, com. C. D. s-a numit Cãvãran.
„Naºterea Maicii Domnului” (1908– arealul comunei au fost descoperite Satul Cãvãran este menþionat docu-
1928), în cartierul Lãloaia; biserica roma- vestigii neolitice. În anul 1734, aici s-au mentar, prima oarã, în 1376. Ruinele unui
no-catolică „Sfântul Anton de Padova” stabilit mai multe familii de olteni, iar în castru roman (sec. 2). Conacul „Juhasz”
(1925); palatul „Ghica-Comãneºti” con- 1781 au fost colonizate numeroase familii (1896), azi orfelinat, în satul Zãgujeni. În
struit în perioada 1880–1890 dupã de germani. În satul Comloºu Mare, satul Cãvãran s-a nãscut istoricul ºi
planurile arhitectului francez Albert menþionat documentar, prima oarã, în arheologul Constatin Daicoviciu (1898–
Galleron, în stil baroc. Din 1990, palatul 1446, se aflã biserica ortodoxã cu hramul 1973).
CONSTANÞA 1. Municipiu în extre- zona liberă Basarabi cu o supr. de 11,40 Constanţa 327
mitatea de SE a României, reºed. jud. cu ha. La NV de cazinou se află Portul turis-
acelaºi nume, situat pe þãrmul de V al tic „Tomis”, inaugurat în 1958 şi moder- Naþionalã ºi Arheologie (colecþii de
Mãrii Negre, la 0–60 m alt.; 300 385 loc. nizat în anii 2004-2006. Centrala electricã arheologie preistoricã, greacã, romanã,
(1 ian. 2011): 140 676 de sex masc. ºi ºi de termoficare „Palas” (intratã în bizantinã, medievalã; unelte din silex,
159 709 fem. Supr.: 167 km2, din care 57,4 funcþiune în 1970). ªantierul naval (1899), ceramicã, arme, statui – între care se
km2 în intravilan; densitatea: 5 233 astãzi dezvoltat ºi modernizat, produce remarcã statuetele zeiþei Fortuna, protec-
loc./km2. Aeroport internaþional, situat ºlepuri, cargouri ºi nave maritime de toarea vechiului Tomis, a ªarpelui fan-
la 27 km NV de oraº, în com. Mihail mare tonaj (mineraliere de 55 000 tdw ºi tastic sau „Glicon” º.a. –, vase de sticlã,
Kogãlniceanu. Nod feroviar (staþia de c.f. petroliere de 150 000 tdw); reparaþii bijuterii, monede din aur, argint, bronz
inauguratã la 4 oct. 1860) ºi rutier. Cel navale. Producţie de pompe ºi compre- etc.); Muzeul de Artã (picturã, sculpturã
mai mare port maritim al României ºi al soare, de celulozã ºi hârtie, mobilã (1967), ºi graficã româneascã, semnate de
Mãrii Negre, cu un trafic de c. 80 de mil. mat. de constr. (1973, plãci de beton Theodor Aman, Nicolae Grigorescu,
tone mãrfuri anual. În 1878, portul C. celular autoclavizat/BCA, prefabricate Theodor Pallady, Corneliu Baba, Ion
dispunea de 200 m diguri ºi 4 ha incintã din beton), produse electronice ºi aparate Þuculescu, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea,
portuarã. La 16 oct. 1896 a început con- de uz casnic cu folosinþã îndelungatã, de Corneliu Medrea, Vida Gheza, Marcel
strucþia portului modern C. sub con- þesãturi din lânã (1965), din in ºi cânepã, Chirnoagã º.a.); Edificiul Roman cu
ducerea ing. Anghel Saligny, iar la 27 ambalaje metalice, marmurã compozitã mozaic expune pavimentul cu mozaic al
sept. 1909 a avut loc inaugurarea aces- (în colab. cu Italia, din 22 sept. 1995) ºi Agorei de secol 4 din oraºul antic Tomis,
tuia, în prezenþa regelui Carol I. În alim. (ulei comestibil, conserve de ancore, amfore, lingouri, mãrfuri de pe
aceastã perioadã au fost realizate un dig legume, preparate din carne ºi lapte, corãbii, statuete, mozaic policrom etc.;
de larg, de 1 377 m lungime, digul de bere, produse de panificaþie, îmbuteliat Muzeul de Artã Popularã (colecþii de artã
Sud (1 497 m), cu farul roºu, danele de Coca-Cola etc.). Întreprindere poligraficã. popularã dobrogeanã: port popular,
încãrcare, mii de metri de cheiuri, silo- Antrepozite frigorifice. Întreprindere þesãturi, ceramicã, scoarþe etc.); Muzeul
zuri, calea feratã º.a. Supr. platformei piscicolã. Complex avicol. Sere legu- Mãrii, cu o bogatã colecþie de faunã
portuare era de 137 ha , din care 60 ha micole. În municipiul C. funcţionează acvaticã provenitã din apele planetei;
acvatoriu. În prezent, datoritã lucrãrilor patru instituţii de învăţământ superior Muzeul Marinei (istoria marinei ro-
de extindere în zona Constanþa Sud– de stat (Universităţile „Ovidius”, „Spiru mâneºti ºi a flotei comerciale, amfore
Agigea, supr. platformei portuare este Haret”, Universitatea Maritimă şi greceºti, armament, documente etc.);
de 3 222 ha (din care 1 518 ha acvatoriu), Academia navală „Mircea cel Bătrân”) Muzeul de Istorie Militarã (arme, unifor-
iar lungimea digurilor de adãpostire cu 30 de facultăţi, 38 915 studenţi şi 1 021 me, medalii, documente, fotografii);
însumeazã 18 km. Portul de astãzi mai cadre didactice şi două instituţii de Muzeul de sculpturã „Ion Jalea” (108
dispune de 224 dane operative, 65 km învăţământ superior private (Univer- lucrãri – statui, busturi, desene, schiþe,
fronturi de acostare, 280 km drumuri, sităţile „Andrei Şaguna” şi „Dimitrie reliefuri º.a. donate de Ion Jalea); Com-
324 km linii de c.f. etc., la C. putând Cantemir”) cu 9 facultăţi, 17 303 studenţi plexul Muzeal de ªtiinþele Naturii
opera nave de maxim 250 000 tdw şi un şi 144 profesori, în anul universitar 2007– (cuprinde Aquarium, Planetarium, Ob-
pescaj de 17 m. În partea de Sud a 2008, cinci teatre (dramatic, de pãpuºi, servatorul Astronomic ºi Delfinarium)
portului Constanţa se află zona liberă, de operetã, de balet clasic ºi contemporan etc.; 104 biblioteci, între care se remarcã
extinsă pe o supr. de 134,60 ha, inau- ºi de estradã), filarmonica „Marea Biblioteca judeþeanã C., f. 1931, cu
gurată în 1993 şi completată în 1997 cu Neagrã” şi 11 muzee: Muzeul de Istorie 529 688 vol., cinematografe etc. Post local
Localităţilejud.Constanţa
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
I. Municipii Localit. componente ale
municipiilor
1.CONSTANŢA(sec. 3 î.Hr.) 1. Mamaia
2. Palazu Mare
2.MANGALIA(sec. 6 î.Hr.) 1. Cap Aurora
2. Jupiter
3. Neptun
4. Olimp
5. Saturn
6. Venus
II. Oraşe Localit. componente ale oraşelor Satele care aparţin oraşelor
1.BĂNEASA(1750) 1. Făurei (1800)
2. Negureni (1780)
3. Tudor Vladimirescu (1800)
2.CERNAVODĂ(1417)
3.EFORIE 1. Eforie Nord (1894)
2. Eforie Sud (1899)
4.HÂRŞOVA(sec. 10) 1. Vadu Oii
5.MURFATLAR(1855) 1. Siminoc
6.NĂVODARI(1412)
(1421) 1. Mamaia-Sat
7.NEGRUVODĂ(f. 1715) 1. Grăniceru 1. Darabani
2. Vâlcelele
8.OVIDIU(1650) 1. Poiana
9.TECHIRGHIOL(1560) 1. Sanatoriul Agigea
2. Staţiunea Zoologică Marină
III. Comune Satele componente Constanţa 335
(primul sat este reşed. com.)
1.ADAMCLISI 1. Adamclisi 16.CORBU 1. Corbu
2. Abrud 2. Luminiţa
3. Haţeg 3. Vadu
4. Urluia 17.COSTINEŞTI 1. Costineşti
5. Zorile 2. Schitu
2.AGIGEA 1. Agigea(f. 1870) 18.CRUCEA 1. Crucea
2. Lazu 2. Băltăgeşti
3.ALBEŞTI 1. Albeşti(1856) 3. Crişan
2. Arsa 4. Gălbiori
3. Coroana 5. Stupina
4. Cotu Văii 6. Şiriu
5. Vârtop 19.CUMPĂNA 1. Cumpăna
4.ALIMAN 1. Aliman 2. Straja
2. Dunăreni 20.CUZAVODĂ 1. CuzaVodă(1816)
3. Floriile
21.DELENI 1. Deleni
4. Vlahii
2. Petroşani
5.AMZACEA 1. Amzacea(1887) 3. Pietreni
2. Casicea 4. Şipotele
3. General Scărişoreanu
22.DOBROMIR 1. Dobromir
6.23AUGUST 1. 23August 2. Cetatea
2. Dulceşti 3. Dobromiru din Deal
3. Moşneni 4. Lespezi
7.BĂRĂGANU 1. Bărăganu(1877) 5. Pădureni
2. Lanurile (1915) 6. Văleni
8.CASTELU 1. Castelu(1850) 23.DUMBRĂVENI 1. Dumbrăveni
2. Nisipari 2. Furnica
9.CERCHEZU 1. Cerchezu 24.FÂNTÂNELE 1. Fântânele
2. Căscioarele
25.GÂRLICIU 1. Gârliciu(1843)
3. Măgura
4. Viroaga 26.GHINDĂREŞTI 1. Ghindăreşti(1837)
CONSTANZAÕ Constanþa(1). balast. În satul Conþeºti se aflã un conac 1910–1911), iar în satul Bãlteni, conacul
(sec. 19), azi sediul ºcolii ºi bisericile cu „Olga Greceanu” (1905) ºi biserica având
CONÞêTIÕ Vidra(4).
hramuri duble – „Sfântul Nicolae” ºi dublu hram – „Sfântul Nicolae” ºi
CONÞEªTI1. Com. în jud. Dâmboviþa, „Sfânta Treime” (1847–1848) ºi „Sfântul „Înãlþarea Domnului” (1876, reparatã în
alcãtuitã din 8 sate, situatã în Câmpia Mucenic Pantelimon” ºi „Sfântul ªtefan” 1901 ºi pictatã în 1945–1946 de Olga N.
Titu, pe râul Dâmboviþa; 5 389 loc. (1 ian. (1814–1815); în satul Boteni existã biserica Greceanu, picturã reînnoitã în 1972).
2011): 2 650 de sex masc. ºi 2 739 fem. cu triplu hram – „Sfântul Nicolae”, 2. Com. în jud. Teleorman, formată
Aeroport militar (Boteni). Haltã de c.f. „Adormirea Maicii Domnului” ºi „Sfinþii dintr-un sat, situatã în Câmpia Burnas,
(inauguratã la 13 sept. 1872). Expl. de Voievozi” (1833–1834, cu picturi din pe stg. Vãii Vedea; 3 542 loc. (1 ian. 2011):
1 772 de sex masc. ºi 1 770 fem. Produse COPÃCENI1.Com. în jud. Ilfov, formată Corabia 337
textile; presă de ulei comestibil. Legu- din-un sat, situatã în Câmpia Românã,
micultură. Culturi de cereale, plante pe stg. râului Argeº, la 15 km S de Bucureºti; foc o sondã care a ars timp de 7 ani (pânã
tehnice ºi uleioase etc. Viticulturã. Centru 3 222 loc. (1 ian. 2011): 1 560 de sex masc. la 28 mart. 1940), producând o imensã
etnografic (ţesături din lână şi borangic; ºi 1 662 fem. Legumiculturã. Biserica pagubã. Turnătorie de fontă. Centru al
cobze). Ruinele bisericii „Sfântul „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena” metalurgiei zincului, cositorului ºi plum-
Nicolae” (construită în 1802). (1827–1830). Com. C. a fost înfiinþatã la bului ºi de prelucr. a gazului metan
3.Õ ValeaSeacã(2). 25 mart. 2005 prin desprinderea satului (negru de fum s-a fabricat pânã în 1993).
Copãceni din com. 1 Decembrie, jud. Ilfov. Producţie de tricotaje, prefabricate din
COPALNIC, depresiune tectono-erozivã, 2. Com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din beton, conserve de carne şi de produse
situatã în NV Carpaþilor Orientali, pe 6 sate, situatã în Piem. Olteþului, pe râul de panificaţie şi patiserie. Fabricã de
terit. jud. Maramureº, mãrginitã de Cerna; 2 923 loc. (1 ian. 2011): 1 517 de plexiglas ºi stiplex. Este unul dintre cele
Culmea Preluca, la S, M-þii Lãpuº, la E, sex masc. ºi 1 406 fem. Apiculturã. Centru mai poluate oraºe ale þãrii. Istoric. În
ºi M-þii Gutâi, la NE, drenatã de râurile pomicol. Reºed. com. este satul Ulmetu. arealul oraºului au fost descoperite
Cavnic ºi Chechiº. Relief predominant În satul Copãceni se aflã o bisericã din vestigii din Epoca bronzului, din prima
de culmi deluroase, cu orientare NE-SV, lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” Epocã a fierului (vase de lut), precum ºi
de 400–500 m alt. Pomiculturã. (1775–1779), ºi alta de zid, cu hramul un mormânt de înhumaþie din sec. 3 în
COPALNIC-MÃNêTUR, com. în jud. „Buna Vestire” (1804), iar în satul Ulmetu, care s-au gãsit douã mãrgele din foiþã de
Maramureº, alcãtuitã din 12 sate, situatã atestat documentar în 1591, existã bi- aur, o fibulã, un inel de argint, o fusaiolã
în Depr. Copalnic, la poalele de N ale serica din lemn cu hramul „Sfântul din lut ars º.a. Prima menþiune docu-
Culmii Preluca, la confl. râului Bloaja cu Nicolae” (1747). mentarã a localit. dateazã din 1402.
Cavnic; 5 793 loc. (1 ian. 2011): 2 862 de COPÃLÃU, com. în jud. Botoºani, alcã- Declarat oraº în 1961. Monumente:
sex masc. ºi 2 931 fem. Expl. ºi prelucr. tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Jijiei bisericã din sec. 14, azi biserică evan-
lemnului. Centru pomicol. Satul Copal- Superioare, pe râul Miletin; 4 158 loc. ghelică, fortificatã în sec. 16, cu unele
nic-Mãnãºtur este menþionat documen- (1 ian. 2011): 2 099 de sex masc. ºi 2 059 refaceri din sec. 18 ºi 19; bisericã romano-
tar, prima oarã, în 1424. Bisericile cu fem. Prelucr. artisticã a lemnului. Morărit catolică (1415), fortificatã în sec. 16 ºi
şi panificaţie. Rezervaþie botanicã (în refãcutã în 1763-1779; bisericã ortodoxã
hramurile „Sfântul Nicolae” (sf. sec. 18),
satul Cerbu). Până la 21 iul. 2003, com. (1901–1904).
„Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
(1735), „Sfântul Nicolae” (1750) ºi „Sfinþii C. a avut în componenţă satele Coşula, CORABIA, oraº în jud. Olt, situat pe stg.
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (sec. 19), Buda, Pădureni şi Şupitca, sate care la Dunãrii, la 80 km S de municipiul Slatina;
în satele Berinþa, Copalnic, Preluca Veche acea dată s-au desprins din com. C. şi au 19 059 loc. (1 ian. 2011): 9 209 de sex
ºi Copalnic-Mãnãºtur. În satul Cãrpiniº format com. Coşula, jud. Botoşani. masc. ºi 9 850 fem. Supr.: 92,8 km2, din
se aflã biserica din lemn cu hramul COPÃLÃU-COZANCEA, Dealurile ~, care 19,7 km2 în intravilan; densitatea:
„Adormirea Maicii Domnului” (1757), unitate deluroasã în partea centralã a 967 loc./km2. Port fluvial. Staþie finalã
iar în satul Berinþa existã ruinele bisericii Câmpiei Moldovei (în S Câmpiei Jijiei de c.f. (inauguratã la 1 apr. 1887). Nod
„Cuvioasa Parascheva” (1807). Superioare), cu înãlþimi ce depãºesc rutier. Expl. de balast ºi argilã. Producţie
frecvent 200 m alt., situatã între alinia- de calculatoare şi echipamente periferice,
COPÃCEL, com. în jud. Bihor, alcãtuitã de articole de voiaj şi de marochinărie.
mentul Dealurilor Vorona ºi Dealu Mare
din 6 sate, situatã în zona de contact a Produse alim. (preparate din carne ºi
la V ºi valea superioarã a Baºeului la E.
Dealurilor Hidiºelului cu M-þii Pãdurea lapte, zahãr, bãuturi alcoolice). Ferme de
Vãile superioare ale Sitnei ºi Jijiei împart
Craiului, pe râul Chijic; 2 236 loc. (1 ian. creºtere a bovinelor ºi porcinelor. Centru
aceastã unitate deluroasã în trei sub-
2011): 1 141 de sex masc. ºi 1 095 fem. de creaþie a unor obiecte de artã popularã
unitãþi: Copãlãu (229 m alt.) în S-SV,
Prelucr. primară a lemnului; produse (scoarþe, piese de port popular); Muzeu
Cozancea în partea centralã ºi Guranda
lactate. Creşterea bovinelor. Satul Copãcel cu secþii de arheologie, istorie, ºtiinþele
(227 m alt.) în E-NE. Alt. max.: 265 m
este menþionat documentar, prima oarã, (Dealul Cozancea). Pantele dealurilor
în 1508. Biserica din lemn cu hramul sunt acoperite cu pãduri de stejar, iar pe
„Adormirea Maicii Domnului” (1754, cu înãlþimile mai mari se extind pãduri de
picturi interioare din sec. 18), în satul gorun ºi fag.
Bucuroaia.
COPªAMICÃ, oraº în jud. Sibiu, situat
COPÃCELE, com. în jud. Caraº-Severin, în Pod. Târnavelor, la 287 m alt., la confl.
alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona râului Vorumlac cu Târnava Mare, la 45
Dealurilor Pogãniºului, pe cursul supe- km N de municipiul Sibiu; 5 639 loc.
rior al râului Valea Secãneasca; 1 149 loc. (1 ian. 2011): 2 831 de sex masc. ºi 2 808
(1 ian. 2011): 578 de sex masc. ºi 571 fem. fem. Supr.: 25,9 km2, din care 2,8 km2 în
Carierã de piatrã. Produse de panificaţie intravilan; densitatea: 2 014 loc./km2.
şi de patiserie. Pomiculturã. În satul Nod rutier ºi feroviar (staþie de c.f. din
Copãcele, menþionat documentar, prima 1872). Expl. de balast ºi de gaze naturale.
oarã, în 1503 se aflã o bisericã din lemn La 13 iun. 1933, în apropierea localit.
(1906). C.M., în zona câmpului gazeifer a luat Corabia. Catedrala „Sfânta Treime”
338 Corbasca bustul lui Popa ªapcã, realizat în 1973 documentar, prima oarã, în 1456 într-un
de sculptorul Peter Iacobi. document emis de domnul Vladislav II.
naturii ºi etnografie. Parc. Istoric.Pe terit. CORBASCA, com. în jud. Bacãu, În satul Corbeni se aflã biserica având
fostului sat Celeiu (devenit în 1968 cartier alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de hramul „Sfântul Dumitru” (1743), casa
al oraºului C.) s-au descoperit urmele contact a Colinelor Tutovei cu terasele ºi „Petre Vãtãºescu” (1915) ºi vila
unei aºezãri din perioada de trecere de lunca de pe stg. Siretului; 5 693 loc. (1 ian. „Bordenache” (c. 1930) a arhitectului R.
la Neolitic la Epoca bronzului, aparþi- 2011): 2 883 de sex masc. ºi 2 810 fem. Bordenache; în satul Bucºeneºti se aflã
nând culturii materiale Coþofeni (2500– Morãrit ºi panificaþie. Producţie de ulei biserica „Adormirea Maicii Domnului”
1800 î.Hr.), în care s-au gãsit vestigii de de floarea-soarelui. Culturi de cereale ºi (1746–1748), în satul Oeºtii Pãmânteni
bordeie ºi ceramicã cu decor incizat. Din plante uleioase. Centru de confecþionare este biserica „Sfântul Nicolae” (1840), iar
a doua Epocã a fierului, când aºezarea a costumelor populare, covoarelor, cer- în satul Poienari, ruinele unei cetãþi din
dacicã era cunoscutã cu numele Sucidava, gilor, lãicerelor; þesãturi ºi cusãturi. Satul sec. 14.
s-au descoperit fragmente ceramice Rogoaza este menþionat documentar, CORBI, com. în jud. Argeº, alcãtuitã din
tipice. În perioada Rãzboaielor daco-ro- prima oarã, în 1437. În satul Pogleþ se 6 sate, situatã în bazinetul depresionar
mane, romanii au construit aici un castru aflã biserica din lemn de stejar cu hramul omonim din zona Muscelelor Argeºului,
de pãmânt în care staþiona Cohors I „Buna Vestire” a unui schit de cãlugãri la poalele de E ale Dealului Chiciura
Lingonum, iar dupã cucerirea Daciei numit iniþial Scumezeu, iar dupã anul (1 218 m), pe cursul superior al Râului
(dupã anul 106), în jurul castrului s-au 1774 cunoscut cu numele Pogleþ. Biserica Doamnei; 4 171 loc. (1 ian. 2011): 2 040
aºezat primii coloniºti romani, alcãtuind a fost construitã în anul 1752 prin de sex masc. ºi 2 131 fem. Expl. de gips
un vicus (sat). Ulterior, aºezarea a devenit strãdania paharnicului Constantin Balº (în satele Corbºori ºi Stãneºti). Producþie
un important centru militar, economic ºi ºi atestatã documentar în 1758 în hrisovul de cãrãmidã ºi de cahle de teracotã.
portuar (extins pe o supr. de c. 30 ha, domnesc al lui Scarlat Ghica. Schitul a Prelucr. lemnului ºi a laptelui. Creºterea
înconjurat de ziduri din piatrã, cu turnuri încetat sã funcþioneze dupã secularizarea bovinelor ºi ovinelor. Centru pomicol
de apãrare), ajungând la stadiul de oraº, averilor mănãstireºti în 1863. În 1996 a (meri, pruni, peri). În satul Jgheaburi se
în anul 250. Distrusã de huni, cetatea a fost reînfiinþat ca mănãstire de maici. aflã un schit rupestru (sf. sec. 14–înce-
fost refãcutã în timpul împãratului Biserica „Buna Vestire” a mănãstirii putul sec. 15) cu biserica „Adormirea
Constantin cel Mare (306–337), care a Pogleþ, care nu are turle, este declaratã Maicii Domnului”, extins la începutul
transformat Sucidava într-o mare bazã monument istoric. sec. 16 de maica Magdalina. Reamenajat
militarã, construind cazãrmi, grajduri, o în 1809 de episcopul Iosif de Argeº ºi
CORBEANCA, com. în jud. Ilfov,
bazilicã creºtinã ºi, mai ales, un pod de transformat în bisericã de mir. Dupã
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia
piatrã peste Dunãre (inaugurat în vara prãbuºirea unei stânci, în noaptea de
Vlãsiei, pe cursul superior al râului
anului 328) ºi un fort. În anii 527–565, Paºti a anului 1859, a fost restaurat ºi
Cociovaliºtea; 4 891 loc. (1 ian. 2011):
împãratul Iustinian a refãcut din nou consolidat. Bisericile cu hramurile „Sfinþii
2 355 de sex masc. ºi 2 536 fem. Staþiune
cetatea Sucidava, dar a fost distrusã în Voievozi”-Pârâieºti (1816) ºi „Sfânta
de cercetare pentru creºterea taurinelor.
jurul anului 600 de atacurile avarilor ºi Treime” (1829–1834, cu picturi originare),
Prefabricate din beton; brânzeturi.
slavilor. O datã cu distrugerea cetãþii în satul Stãneºti. În satul Corbi, atestat
Creşterea bovinelor. Culturi de cereale
Sucidava a încetat definitiv stãpânirea documentar la 24 apr. 1495, se află două
ºi plante tehnice. Pomiculturã. Iazuri ºi
romanã la N de Dunãre. Peste ruinele biserici cu acelaşi hram - „Sfânta Treime”,
heleºteie. Pãdure de foioase (rest din
aºezãrii romano-bizantine s-a instalat, în construite una lângă alta, una zidită în
vechii Codrii ai Vlãsiei). Între 23 ian. 1981
sec. 14, o aºezare româneascã de bordeie. anii 1828-1830, cu picturi murale
ºi 10 apr. 1997, com. C. a fãcut parte din
Prima atestare documentară a localit. C. interioare originare, şi cealaltă ridicată
Sectorul Agricol Ilfov. În satul Corbeanca,
datează din 1596. În 1862 s-a construit în etape între 1941 şi 1963, ºi monumen-
se aflã o bisericã având triplu hram –
portul, numit iniþial Mircea, prin care se tul lui Naum Râmniceanu, dezvelit la 24
„Buna Vestire”, „Sfântul Nicolae” ºi
tranzitau cereale, sare, vite, vin, cearã apr. 1995, operã a sculptorului Traian
„Sfântul ªtefan”, ctitorie din 1819 a
º.a., iar la 11 dec. 1871 localit. a fost decla- Ivãnescu.
stolnicului Ogrãdeanu, declarată
ratã oraº (prin contopirea cu satele
monument istoric. CORBIICIUNGIÕ VânãtoriiMici.
Siliºtioara, Daºova, Corabia Veche, Valea
Seacã), trasându-i-se o tramã stradalã CORBENI, com. în jud. Argeº, alcãtuitã CORBIIMARI, com. în jud. Dâmboviþa,
geometricã. Oraºul are în subordine din 8 sate, situatã în Depr. Arefu–Corbeni alcãtuitã din 9 sate, situatã în Câmpia
ad-tivã localit. componentã Tudor din zona Muscelelor Argeºului, între Titu, pe râul Neajlov, pe autostrada
Vladimirescu ºi satul Vârtopu. Monu- Dealurile Tãmaºu (1 104 m), la V, ºi Bucureºti–Piteºti; 8 506 loc. (1 ian. 2011):
mente: ruinele cetãþii Sucidava; bisericile Chiciura (1 218 m), la E, pe cursul 4 279 de sex masc. ºi 4 227 fem. Expl. de
cu hramurile „Sfântul Spiridon” (1843) superior al râului Argeº; 5 767 loc. (1 ian. petrol. Culturi de cereale ºi plante
ºi „Sfântul Nicolae” (1844) ºi catedrala 2011): 2 844 de sex masc. ºi 2 923 fem. tehnice. Bisericile cu hramurile „Sfânta
„Sfânta Treime (1895–1907, cu picturi Hidrocentralã, în satul Oeºtii Pãmânteni Treime”, ctitorie din 1693–1705 a
originare, reparatã în 1935, 1945, 1960, (15 MW), intratã în funcþiune în 1967. paharnicului Dumitraºcu Corbeanu, cu
restaurată după cutremurul din 1977, Confecþionarea unor piese de mobilier picturi murale din 1761, ºi „Sfântul
sfinţită în 1985 şi declarată monument din lemn ºi din aluminiu. Creºterea Nicolae” (1802–1803), în satele Corbii
istoric); clãdirea Vãmii (1870); ovinelor ºi bovinelor. Pomiculturã (meri, Mari ºi Ungureni; bisericã având triplu
Monumentul Independenþei (1922); pruni, peri). Satul Corbeni este atestat hram – „Sfânta Treime”, „Adormirea
Maicii Domnului” ºi „Sfântul Nicolae” cu pereþi verticali, înalþi de peste 150 m. Cornea 339
(1842), în satul Petreºti; biserica având Deºi au fost afectate parþial de lucrãrile
hramul „Sfânta Treime” (1837–1838), în hidroenergetice executate în bazinul tezaur monetar (5 800 de piese din argint,
satul Moara din Groapã. Cernei, cheile Corcoaiei îºi mai pãstreazã din perioada feudalã, reprezentând groºi
CORBIÞA, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã aspectul spectaculos. În aceastã zonã moldoveneºti) cu monede emise în
din 9 sate, situatã în Colinele Tutovei, pe existã o bogatã florã ºi faunã, fapt ce a vremea domnului Petru Muºat. În satul
determinat declararea lor ca rezervaþie Vlãdeni, menþionat documentar, prima
râul Berheci; 1 895 loc. (1 ian. 2011): 945
naturalã (inclusã în cadrul Parcului oarã, în 1581, se aflã biserica din lemn
de sex masc. ºi 950 fem. Reºed. com. este
naþional Domogled-Valea Cernei). cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1785, cu
satul ªerbãneºti. În satul Lãrgãºeni,
menþionat documentar în 1546, se aflã CORCOVA, com. în jud. Mehedinþi, transformãri ºi adãugiri din 1945) ºi casa
biserica din lemn cu hramul „Adormirea alcãtuitã din 13 sate, situatã în E Piem. „Haret”(1760), iar în satul Podeni există
Maicii Domnului”, ctitorie din 1760 a lui Coºuºtei, în zona de confl. a râului biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”
Gavrilã Conachi. Satele Rãdãcineºti ºi Coºuºtea cu Motru; 5 997 loc. (1 ian. (1948-1959). Până la 17 iul. 2003, com. C.
ªerbãneºti sunt menþionate documentar 2011): 3 026 de sex masc. ºi 2 971 fem. a avut în componenţă satele Dimăcheni,
în 1617. Haltã de c.f. Expl. de nisip ºi argilã. Mateieni şi Recia-Verbia, care la acea dată
Fabricã de cãrãmidã. Centru de au format com. Dimăcheni, jud. Botoşani.
CORBU1. Liman fluvio-marin, pe þãrmul
vinificaþie ºi de fabricare a bãuturilor CORLÃÞEL, com. în jud. Mehedinþi,
Mãrii Negre, la E de lacul Taºaul ºi la NE
alcoolice. Podgorie. Bisericã de zid cu alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de
de oraºul Nãvodari. Supr.: 5,4 km2.
dublu hram – „Sfântul Nicolae” ºi contact a Piem. Bãlãciþei cu Câmpia
Cunoscut ºi sub numele de Gargalâc.
„Pogorârea Duhului Sfânt” (1837), în Blahniþei, pe cursul superior al râului
2. Com. în jud. Constanþa, alcãtuitã
satul Jirov ºi bisericile cu hramurile Drincea; 1 462 loc. (1 ian. 2011): 711 de
din 3 sate, situatã pe þãrmul Mãrii Negre;
„Sfinþii Voievozi” (1755, cu picturi sex masc. ºi 751 fem. Pomiculturã;
6 086 loc. (1 ian. 2011): 3 102 de sex masc.
murale interioare din 1889) ºi „Sfântul legumiculturã. Bisericã de zid cu dublu
ºi 2 984 fem. Expl. de calcar. Producţie
Nicolae” (1808–1835, cu picturi murale hram – „Sfântul Nicolae” ºi „Pogorârea
de var. În arealul com. C. a fost desco-
interioare din 1843), în satele Corcova ºi Duhului Sfânt” (1837, cu picturi murale
peritã (1969) o necropolã cu 10 morminte
Cernaia. originare), în satul Corlãþel.
de înhumaþie, datând din sec. 6–5 î.Hr.,
în care s-au gãsit vase greceºti de lux, CORDÃRENI, com. în jud. Botoºani, CORLÃÞENI,Schitul~Õ Pojorâta.
fragmente de amfore greceºti ºi ceramicã alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia
autohtonã, precum ºi vestigiile unei Jijiei Superioare, pe râul Ibãneasa; 1 965 CORNÃÞEL 1. Masiv deluros în
aºezãri rurale romane din sec. 3–4. Satul loc. (1 ian. 2011): 952 de sex masc. ºi 1 013 Subcarpaþii Buzãului, între râurile Bâsca
Corbu s-a numit în trecut Gargalâc Mic. fem. Muzeu sãtesc (în satul Slobozia). Chiojdului la V ºi Buzãu la E. Alt. max.:
3. Com. în jud. Harghita, alcãtuitã Prelucr. pieilor de animale, a lemnului 827 m (cea mai mare din Subcarpaþii
din 2 sate, situatã în E Depr. Borsec, la ºi a laptelui. Creºterea bovinelor. Buzãului). Expl. de diatomit (Pãtârlagele).
poalele M-þilor Bistriþei, la confl. râului Pomiculturã. Satul Cordãreni este atestat 2.Õ Mânãstirea,comuna~.
Corbu cu Bistricioara; 1 543 loc. (1 ian. documentar în 1517, satul Griviþa a fost CORNÃÞELU, com. în jud. Dâmboviþa,
2011): 757 de sex masc. ºi 786 fem. Expl. înfiinþat în 1878, iar satul Slobozia la 23 alcãtuitã din 5 sate, situatã în Câmpia
ºi prelucr. primarã a lemnului. Izvoare iun. 2004. Pãdure cu rezervaþie de fazani. Titu, pe râul Baranga; 1 567 loc. (1 ian.
cu ape minerale. Bisericã din lemn (1839). CORDEªTIÕ Stejari. 2011): 748 de sex masc. ºi 819 fem. Culturi
Satul Corbu este menþionat documentar de cereale ºi plante tehnice. Bisericile cu
în 1808. Poianã cu narcise. CORDUN, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã acelaºi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele
4. Com. în jud. Olt, alcãtuitã din 5 din 3 sate, situatã pe cursul inferior al Cornãþelu (1596, cu refaceri în 1725 ºi
sate, situatã în zona de contact a Piem. râului Moldova; 7 700 loc. (1 ian. 2011): 1884) ºi Bolovani (1835) ºi cu triplu hram
Cotmeana cu Câmpia Gãvanu-Burdea, 3 782 de sex masc. ºi 3 918 fem. Producţie „Muceniþa Anastasia”, „Sfântul Dimitrie”
pe cursul superior al râului Vedea; 2 511 de cherestea, cărămidă, articole de sport, ºi „Adormirea Maicii Domnului”, în satul
loc. (1 ian. 2011): 1 266 de sex masc. ºi de produse ceramice de uz gospodăresc, Aluniºu (1818, cu picturi murale din
1 245 fem. Staþie de c.f. (inauguratã la 5 ornamental şi de panificaţie. Morărit. 1904–1905 ºi refaceri din 1947) ºi „Sfântul
ian. 1875). Expl. de petrol (în satul CORHANUMARE,vârf în M-þii Locva, Nicolae”, în satul Slobozia (1810,
Ciureºti). Bisericile cu hramurile „Sfântul constituind alt. max. a acestora (735 m). reclãditã în 1848–1850). Pădurea
Ioan Botezãtorul” (1812), „Cuvioasa Bolovani, declarată rezervaţie forestieră
CORLÃTENI, com. în jud. Botoºani,
Parascheva” (1831), „Adormirea Maicii alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia şi cinegetică.
Domnului” (1802), „Sfântul Ioan Jijiei Superioare, pe cursul superior al CORNEA, com. în jud. Caraº-Severin,
Botezãtorul” (1865) ºi „Cuvioasa Jijiei; 2 427 loc. (1 ian. 2011): 1 193 de sex alcãtuitã din 4 sate, situatã în culoarul
Parascheva” (1837), în satele Ciureºti, masc. ºi 1 234 fem. Cojocãrit (cojoace, Timiº–Cerna, pe cursul superior al râului
Corbu, Milcoveni, Buzeºti ºi Burduleºti. cãciuli din piei de caracul). Creºterea Cerna; 1 904 loc. (1 ian. 2011): 909 de sex
Satul Corbu este atestat documentar la bovinelor ºi ovinelor (rasa caracul). masc. ºi 995 fem. Staþie de c.f., inauguratã
25 apr. 1531. Apiculturã. În arealul satului Corlãteni, în 1878. Pomiculturã. Muzeu etnografic.
CORCOAIA, Cheile Corcoaiei, chei menþionat documentar, prima oarã, în Satul Cornea este menþionat documentar,
foarte înguste, sãpate de râul Cerna în 1431, au fost descoperite fragmente de prima oarã, în 1539. Bisericile „Cuvioa-
cursul superior, pe o lungime de 200 m, ceramicã pictatã, de tip Cucuteni, ºi un sa Parascheva” (1805, pictatã în 1824 ºi
340 Cornedei-Ciungii Bălăsani respectiv, sec. 13 (cu transformãri din Covurlui cu Câmpia Covurlui; 2 217 loc.
sec. 15). (1 ian. 2011): 1 162 de sex masc. ºi 1 055
restauratã în 1938), în satul Cruºovãþ, ºi 2. Com. în jud. Dâmboviþa, alcãtuitã fem. Pomiculturã (meri, peri, pruni,
„Înãlþarea Domnului” (1810, pictatã în din 10 sate, situatã în Câmpia Cricovului, caiºi); viticulturã; apiculturã.
1824 de Ion Zaicu), în satul Cuptoare. pe râul Crivãþ; 6 882 loc. (1 ian. 2011): CORNU, com. în jud. Prahova, alcãtuitã
3 303 de sex masc. ºi 3 579 fem. Nod din 3 sate, situatã în zona de contact a
CORNEDEI-CIUNGIIBÃLÃSANIÕ Ma- rutier. Morãrit. Produse de panificaţie.
ramureº(1). Subcarpaþilor Prahovei cu prelungirile
Bisericile cu hramurile „Sfântul ªtefan” de S ale M-þilor Baiu, pe stg. Vãii
CORNEREVA, com. în jud. Caraº-Seve- (1812–1817) ºi „Adormirea Maicii Prahova; 4 482 loc. (1 ian. 2011): 2 163 de
rin, alcãtuitã din 40 de sate (cea mai mare Domnului” (1862–1864), în satele Cãtunu sex masc. ºi 2 319 fem. Zăcăminte de sare
com. din România ca nr. de sate), situatã ºi Hodãrãºti ºi bisericile cu dublu hram gemă. Izvoare cu apă sărată. Turnãtorie
în depresiunea omonimã, la poalele de – „Sfântul Evanghelist Ioan” ºi „Sfântul de fontã (din 1990); construcþii de
NV ale M-þilor Cernei, pe cursul superior Grigore” (ante 1810) ºi „Sfântul Hara- echipamente pentru ind. bomboanelor
al râului Bela Reca; 2 991 loc. (1 ian. 2011): lambie” ºi „Adormirea Maicii Domnului” (din 1996); producþie de capsule moi din
1 522 de sex masc. ºi 1 469 fem. Pomi- (1832), în satele Cristeasca ºi Frasinu; în gelatinã pentru ind. farmaceuticã ºi de
culturã (meri, pruni, peri). Creºterea satul Corneºti existã biserica „Sfinþii tricotaje (din anul 2000). Pomiculturã.
bovinelor (rasele Bãlþata româneascã ºi Împãraþi Constantin ºi Elena” (1829). Reºed. com. este satul Cornu de Jos. În
Pinzgau). Satul Cornereva este menþionat CORNETU1. Com. în jud. Ilfov, alcãtuitã satul Cornu de Jos, atestat documentar
documentar, prima oarã, în 1518. În satul din 2 sate, situatã în Câmpia Românã, la 23 iul. 1514, se află clădirea Primăriei
Bogâltin se aflã mănãstirea Bogâltin, pe râul Argeº; 5 177 loc. (1 ian. 2011): (1914), un Cămin cultural cu clădire din
ctitorie din 1949 a monahiei Nimfodora 2 524 de sex masc. ºi 2 653 fem. Aeroport 1953, o bibliotecă publică cu peste 29 000
Ghergulescu ºi a familiilor Ion Rãdulescu, militar. Balastierã. Culturi de cereale, vol., inaugurată în 1965, un muzeu
Gheorghe Sorescu ºi N. Cãnicean, cu o plante tehnice ºi de nutreþ etc. Legu- întemeiat în 1950 şi modernizat în 1986
bisericã construitã în 1959, având hramul miculturã; viticulturã. Între 23 ian. 1981 şi biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”
„Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”. Prin de- ºi 2 dec. 1985, com. C. a fãcut parte din construită în 1907 pe locul uneia ce data
cretul 410 din 28 oct. 1959, emis de jud. Giurgiu, iar între 2 dec. 1985 ºi 10 din 1771. În satul Cornu de Sus există
Consiliul de Stat comunist, mănãstirea a apr. 1997 din Sectorul Agricol Ilfov. Com. biserica din lemn „Înălţarea Domnului”
fost desfiinţată, iar biserica a trecut în C. a fost afectatã de lucrãrile canalului construită în 1911 pe locul unui schit
subordinea parohiei Bogâltin, a cãrei Dunãre–Bucureºti (multe case au fost menţionat documentar la 19 iun. 1649 şi
bisericã veche (construitã în 1854) demolate ºi strãmutate pe alt loc). În satul declarată monument de artă în anul 1914.
pãstreazã picturi murale executate în anii Cornetu se află biserica „Sfânta Cuvioasă CORNULLUISASÕ Popricani.
’20 ai sec. 20 de cãtre Gheorghe ºi Cor- Parascheva” (28 m lungime, 11,50 m
neliu Baba. Mănãstirea a fost reînfiinþatã lăţime şi 22,40 m înălţimea turlei), CORNU LUNCII, com. în jud. Suceava,
dupã 1989 (centrul eparhial a fãcut construită în anii 1900-1905, pictată în alcãtuitã din 9 sate, situatã în S Pod.
demersurile necesare în aug. 1990). În 1906 de Anton Serafim şi repictată în anul Sucevei, pe râul Moldova; 7 592 loc.
arealul com. C. se aflã peºtera Borzoni 2000 de Nicolae Oană. (1 ian. 2011): 3 826 de sex masc. ºi 3 766
(ocrotitã de lege). 2.Mănãstirea~Õ Brezoi. fem. Nod rutier. Topitorie de in ºi cânepã
(în satul Bãiºeºti), desfiinþatã în 1995.
CORNEªTI1. Com. în jud. Cluj, alcãtuitã CORNI 1. Masiv deluros în Colinele Prelucr. lemnului; preparate din carne.
din 9 sate, situatã la poalele sudice ale Bour-Vorona, în zona de contact a Pod. În satul Bãiºeºti se aflã biserica din lemn
Dealului Bobâlna (693 m alt.), pe râul Sucevei cu Câmpia Jijiei Superioare. Alt. cu hramul „Sfinþii Voievozi”, construitã
Lujerdiu; 1 573 loc. (1 ian. 2011): 769 de max.: 367 m. în 1778, cu adãugiri (pridvor, pronaos,
sex masc. ºi 804 fem. Creşterea bovinelor. 2. Com. în jud. Botoºani, alcãtuitã din turle, abside laterale) din sec. 19.
În satul Corneºti, menþionat documentar, 4 sate, situatã la poalele dealului omo-
prima oarã, în 1306, există o biserică nim, pe stg. vãii Siretului; 6 735 loc. COROD, com. în jud. Galaþi, alcãtuitã
romano-catolică (1725) şi conacul (1 ian. 2011): 3 457 de sex masc. ºi 3 278 din 4 sate, situatã în zona de contact a
„Schirling” (sec. 18, refăcut în sec. 19), în fem. Prelucr. primară a lemnului. Creşte- Pod. Covurlui cu Câmpia Tecuci, pe râul
stil baroc, declarat monument istoric, iar rea bovinelor. În arealul com. C. au fost Corozel; 7 376 loc. (1 ian. 2011): 3 668 de
în satul Tiocu de Jos se află o biserică descoperite vestigii neolitice (vârf de sex masc. ºi 3 708 fem. Prelucr. primarã
reformată (1700). În satul Lujerdiu se aflã sãgeatã din silex., fragment de topor din a lemnului. Morãrit; presã de ulei comes-
biserica ortodoxã cu hramul „Sfinþii ºist negru neºlefuit, topor din piatrã tibil. Legumiculturã. Centru viticol. Satul
Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, ctitorie din ºlefuitã, dãlþi din silex trei fusaiole din Corod este atestat documentar în 1438.
anul 1600 a lui Mihai Viteazul, cu lut º.a.), precum ºi trei monede imperiale Situl arheologic „Valul lui Athanaric”,
transformãri din 1684 ºi din sec. 19; în romane din timpul împãratului Hadrian pãstrat nealterat, declarat monument
satul Tioltiur existã o bisericã ortodoxã ºi douã de bronz. În satul Corni, atestat istoric.
din sec. 16 (cu transformãri din sec. 18) documentar în 1772, se aflã biserica COROIENI, com. în jud. Maramureº,
ºi o bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii având hramul „Duminica Tuturor Sfin- alcãtuitã din 5 sate, situatã în Pod. Boiu,
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1800), iar þilor” (c. 1780, reparată în 1889). la poalele de NV ale Culmii Breaza, la
în satele Stoiana ºi Tiocu de Sus se aflã 3. Com. în jud. Galaþi, alcãtuitã din 3 izv. râului Poiana; 2 323 loc. (1 ian. 2011):
câte o bisericã datând din sec. 15 ºi, sate, situatã în zona de contact a Pod. 1 167 de sex masc. ºi 1 156 fem. Expl. ºi
prelucr. pietrei de var. Prelucr. primarã îmbrăcăminte din piele, de încălţăminte, Costache Negri 341
a lemnului. Producþie de rachiuri natu- de pesticide şi de mobilă; produse de
rale. Panificaþie. Pomiculturã. Satul panificaţie. Morărit. Satul Corunca este culturã. În satul Cosâmbeşti se află
Coroieni este menþionat documentar, atestat documentar în 1332. Castelul biserica „Sfântul Nicolae” (1859-1864),
prima oarã, în 1584. Biserica din lemn cu „Toldalagy” (1830). Com. C. a fost înfiin- declarată monument istoric, şi ruinele
hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi þatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea conacului „Bolomey”, construit în anii
Gavriil” (1706), în satul Drãghia ºi satului Corunca din com. Livezeni, jud. 1892-1898 de fam. Gheţu şi cumpărat de
biserica din zid cu hramul „Naºterea Mureº. Constantin Bolomey în 1932. Naţionalizat
Maicii Domnului” (1813), în satul Valea CORUND, com. în jud. Harghita, alcătuită în 1948, a devenit sediul C.A.P., iar după
Lãpuºului. Mănãstirea Dealu Mare (de din 5 sate, situatã în SE Depr. Praid– 1989 a căzut în ruină.
cãlugãri) cu biserica „Sfântul Ilie” datând Corund, la poalele Dealurilor ªiclod ºi
din 1922. În arealul com. C. se aflã rezer- COSMEªTI 1. Com. în jud. Galaþi,
ale M-þilor Gurghiu, la 540–600 m alt.,
vaþia peisagisticã Cheile Babei (15 ha). alcãtuitã din 6 sate, situatã în lunca ºi pe
pe cursul superior al râului Corund, la
terasele Siretului; 6 691 loc. (1 ian. 2011):
COROIEªTI, com. în jud. Vaslui, alcã- 95 km V-NV de municipiul Miercurea-
3 412 de sex masc. ºi 3 279 fem. Staþie de
tuitã din 7 sate, situatã în S Colinelor Ciuc; 6 371 loc. (1 ian. 2011): 3 157 de sex
c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872). Producţie
Tutovei, pe râul Dumbrava; 2 230 loc. masc. ºi 3 184 fem. Expl. de calcar,
de cherestea. Expl. de balast. Confecþii
(1 ian. 2011): 1 135 de sex masc. ºi 1 095 andezit, aragonit ºi argilã. Prelucr.
textile. Legumiculturã. Fermã de creºtere
fem. Viticulturã. Satul Mireni este primarã a lemnului. Fabrică de cãrãmizi.
a porcinelor. Biserica „Adormirea Maicii
menþionat documentar, prima oarã, în Moarã de apã pentru mãcinatul cerea-
Domnului” (1864). Com. C. a fost afectată
1529, iar Chilieni în 1629. În perimetrul lelor. Strãvechi (atestat ca atare în 1333)
de inundaþiile din 12–14 iul. 2005.
com. se aflã pãdurea Seaca-Movileni, ºi renumit centru de ceramicã popularã
2. Com. în jud. Teleorman, alcãtuitã
alcãtuitã din stejar pufos (Quercus pubes- smãlþuitã, caracterizatã prin eleganþa ºi
din 2 sate, situatã în Câmpia Gãvanu-
cens), stejar brumãriu (Quercus pedunculi- bogãþia ornamentaþiei (motive florale ºi
zoomorfe) ºi prin glazura albastrã, mai Burdea, pe râul Sericu; 2 733 loc. (1 ian.
flora), gârniþã (Quercus frainetto), stejar 2011): 1 371 de sex masc. ºi 1 362 fem.
pedunculat (Quercus robur) în amestec rar gãlbuie. Vestit ºi vechi centru (din
1910) de confecþionare a produselor Expl. de petrol. Iazuri pentru pescuit.
cu arþar tãtãresc (Acer tataricum), Aviculturã. Culturi de cereale, plante
mojdrean (Fraxinus ornus) º.a. Pãdurea artizanale din iascã. Staþiune balneocli-
matericã sezonierã, de interes local, cu tehnice ºi de nutreþ etc. Hanul grecilor
este declaratã rezervaþie forestierã ºi (c. 1890), în satul Ciuperceni.
botanicã ºi este ocrotitã de lege. climat de depresiune, tonic-stimulant, ºi
cu izv. de ape minerale carbogazoase, COSMINELE, com. în jud. Prahova,
COROISÂNMÃRTIN, com. în jud. feruginoase, bicarbonatate, calcice, indi- alcãtuitã din 4 sate, situatã în Subcarpaþii
Mureº, alcãtuitã din 4 sate, situatã în Pod. cate în curã internã pentru tratarea Teleajenului; 1 116 loc. (1 ian. 2011): 547
Târnavelor, pe râul Târnava Micã; 1 460 afecþiunilor tubului digestiv ºi a celor de sex masc. ºi 569 fem. Reºed. com. este
loc. (1 ian. 2011): 733 de sex masc. ºi 727 hepato-biliare. Muzeu sãtesc (în satul satul Cosmina de Jos. Prelucr. lemnului.
fem. Haltã de c.f. Nod rutier. Expl. de Corund). Bisericã din lemn (1723) ºi Pomiculturã. Biserica „Înãlþarea Dom-
gaze naturale. Satul Coroisânmãrtin este bisericã unitarianã (sec. 16), în satul nului” (sec. 19).
menþionat documentar, prima oarã, în Corund. Rezervaþie geologicã (Dealul
1324. Bisericã ortodoxã (1832). COSOBA, com. în jud. Giurgiu, formată
Melcilor, 8 ha) ºi rezervaþie mixtã (Dealul
Firtuº, 40 ha). dintr-un sat, situatã în Câmpia Vlãsiei,
CORONAÕ Braºov(2). pe râurile Dâmboviþa ºi Ciorogârla, la 20
CORONINI,com. în jud. Caraº-Severin, CORUªUÕ Baciu(1). km NV de Bucureºti; 2 418 loc. (1 ian.
alcãtuitã din 2 sate, situatã la poalele SE COSÂMBEªTI, com. în jud. Ialomiþa, 2011): 1 160 de sex masc. ºi 1 258 fem.
ale M-þilor Locva, pe malul stg. al alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Producţie de carton ºi de preparate din
Dunãrii; 1 909 loc. (1 ian. 2011): 964 de Bãrãganului, pe râul Ialomiþa; 1 676 loc. lapte. Biserica „Adormirea Maicii
sex masc. ºi 945 fem. Producţie de mobilă (1 ian. 2011): 855 de sex masc. ºi 821 fem. Domnului” (sec. 19). Com. C. a fost
pentru birouri; produse de panificaţie. Staþie de c.f. (inauguratã la 1 iul. 1887). înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin desprinderea
Pomiculturã. Ruinele unei cetãþi feudale Culturi de cereale, plante tehnice ºi de satului Cosoba din com. Joiþa, jud.
(sec. 11–15), de formã, aproximativ, nutreþ, sfeclã de zahãr etc. Legumi- Giurgiu.
circularã, cu ziduri groase ºi turnuri de COSTACHENEGRI, com. în jud. Galaþi,
apãrare. În dreptul com. C., în apele formată dintr-un sat, situatã în Câmpia
Dunãrii, se aflã o stâncã solitarã, numitã Covurlui, pe râul Gologan; 2 694 loc. (1
Babacai, care, atunci când este bãtutã de ian. 2011): 1 386 de sex masc. ºi 1 308
vântul local Coºava, emite un sunet bizar, fem. Nod rutier. În sec. 19 s-a numit
ce a dat naºtere unei legende interesante. Mânjina. La conacul cãrturarului
Între 1 ian. 1965 ºi 20 mai 1996, satul ºi Costache Negri (astãzi Muzeu memorial,
com. C. s-au numit Pescari. inaugurat la 2 iun. 1968) se întâlneau,
CORUNCA, com. în jud. Mureº, formată adeseori, în perioada 1840–1857,
dintr-un sat, situatã în zona Dealurilor revoluþionarii din Þara Româneascã ºi
Nirajului; 2 258 loc. (1 ian. 2011): 1 148 Moldova în vederea stabilirii unui
de sex masc. ºi 1 110 fem. Producţie de Corund. Vase ceramice program comun de luptã pentru libertate
342 Costeşti Clãdirea fostei Judecãtorii (1890), azi 4. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din
sediul Bãncii Naþionale; Casa Parohialã 6 sate, situatã în E Colinelor Tutovei, pe
ºi independenþã. Conacul a fost construit (Protoieria), construitã în 1933 dupã râul Ghilanoiu; 3 169 loc. (1 ian. 2011):
la începutul sec. 19 în stilul caselor planurile arhitectului D. I. Berechet; 1 559 de sex masc. ºi 1 610 fem. Producţie
þãrãneºti, cu douã cerdace pe stâlpi din biserica având hramul „Duminica de mobilă pentru birouri şi de produse
lemn. În faþa casei se aflã bustul lui Tuturor Sfinþilor” (1788), în satul Broºteni. de panificaţie. Fermã de creºtere a
Costache Negri, operã a sculptorului La 18 apr. 1930, în seara zilei de vineri, bovinelor. Viticulturã. Satul Costeºti este
Boris Leonovici, dezvelit la 19 mai 1973. înainte de Paºte, în timpul deniei menþionat documentar, prima oarã, în
Prohodul Domnului, mica bisericã de 1495, satul Rãdeºti în 1509, iar satele
COSTEªTI1. Oraº în jud. Argeº, situat
lemn a fost mistuitã de un incendiu, Chiþcani ºi Puntiºeni în 1529. În satul
în Câmpia Piteºtiului, la 200 m alt., pe
provocat de la o lumânare nesuprave- Chiþcani se aflã biserica „Adormirea
cursul superior al râului Teleorman, la
gheatã, în care au murit 118 persoane. Maicii Domnului” (1817) ºi un pod vechi
24 km S de municipiul Piteºti; 10 601 loc.
2. Com. în jud. Buzãu, alcãtuitã din – „Podul Doamnei” (1841), iar în satul
(1 ian. 2011): 5 229 de sex masc. ºi 5 372
6 sate, situatã în Câmpia Buzãu-Cãl- Pârveºti se aflã biserica din lemn cu
fem. Supr.: 10,9 km2, din care 2,7 km2 în
mãþui, pe cursul superior al râului hramul „Sfântul Nicolae” a fostului schit
intravilan; densitatea: 3 926 loc./km2.
Cãlmãþui; 4 782 loc. (1 ian. 2011): 2 352 Crucea, construitã în 1816–1820 pe locul
Staþie de c.f. (inauguratã la 5 ian. 1875).
de sex masc. ºi 2 430 fem. Nod rutier. În uneia din 1666.
Nod rutier. Producţie de piese şi accesorii
arealul com. au fost descoperite vestigii 5. Com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din
pentru autovehicule şi pentru motoare
neolitice, precum ºi o necropolã de 4 sate, situatã în zona de contact a
de autovehicule, de şuruburi, buloane,
incineraþie din prima Epocã a fierului Subcarpaþilor Olteniei cu prelungirile de
nituri şi şaibe, de produse de uz gos-
(Hallstatt) ºi urmele unei aºezãri S ale M-þilor Cãpãþânii, la 450 m alt., la
podăresc şi sanitar din hârtie şi carton,
geto-dacice din sec. 3–4. Localit. Costeºti 54 km V-NV de Râmnicu Vâlcea; 3 311
de maºini-unelte, scule ºi dispozitive de
apare menþionatã documentar, prima loc. (1 ian. 2011): 1 602 de sex masc. ºi
verificare auto, de prelucr. a lemnului,
oarã, la 10 ian. 1559 într-un hrisov emis 1 709 fem. Expl. forestiere, de calcar ºi
textile, nutreþuri combinate ºi alim. (pre-
de domnul Mircea Ciobanul. În satul nisip cuarþos. Prelucr. lemnului; mat. de
parate din lapte, produse de panificaþie
Costeºti se aflã biserica „Sfinþii Împãraþi constr.; produse alim. Moarã ºi joagãr
º.a.); reparaþii de maºini agricole. Fermă
Constantin ºi Elena” construitã în 1937 (sec. 19). Creºterea ovinelor ºi bovinelor.
avicolă (în exploatare în perioada 1991–
pe locul uneia din lemn care data din În satul Costeºti funcþioneazã Muzeul de
1999), modernizată, reutilată şi repro-
1842, iar în satul Pietrosu există biserica artã „Gheorghe D. Anghel”, inaugurat
filată (din anul 2000) pentru creşterea
„Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” în 1974, cu lucrări de sculpturã,
porcinelor. Abator. Bibliotecă (12 000
ziditã în anii 1954–1955 pe locul unei aparţinând lui Gheorghe D. Anghel, ºi
vol.). Prima atestare documentarã a
biserici din lemn care data din 1836 ºi picturã modernă. Staþiune balneoclima-
localit. dateazã din 1452 ºi apoi menþionat
mistuitã de un incendiu în 1948. Pe terit. tericã sezonierã, de interes local, cu
în iun. 1535. Declarat oraº la 17 febr. 1968.
satului Spãtaru se aflã o pãdure (346 ha) climat de dealuri, sedativ-indiferent
În prezent, oraºul C. are în subordine
alcãtuitã predominant din frasin pufos (temp. medie anualã este de c. 8°C) ºi cu
ad-tivã 6 sate: Broºteni, Lãceni, Pârvu
(Fraxinus pallisae), în amestec cu stejar izv. de ape minerale sulfuroase, clorurate,
Roºu, Podu Broºteni, Smei, Stârci.
pedunculat (Quercus robur) ºi stejar bicarbonatate, sodice, hipotone, indicate,
Monumente: în Costeşti se află bisericile
brumãriu (Quercus pedunculiflora). La în curã internã, pentru tratarea unor
din lemn cu hramurile „Înãlþarea Dom-
parterul acestei pãduri se dezvoltã multe tulburãri funcþionale ale intestinului gros
nului”-Teleºti (1773) ºi „Cuvioasa
raritãþi de florã, printre care laleaua de (colon iritabil, constipaþie) ºi a unor
Parascheva” (1807) şi bisericile de zid cu
crâng (Tulipa biebersteniana), bibilica afecþiuni hepato-biliare (dischinezie
hramul „Sfântul Nicolae” (1804) şi cu
(Fritillaria tenella), garofiþa (Dianthus biliarã), iar în curã externã pentru tratarea
dublu hram „Adormirea Maicii Dom-
guttatus) º.a. Declaratã rezervaþie unor afecþiuni reumatismale ºi gine-
nului” ºi „Sfântul Ilie” (1930–1932),
forestierã (1975). cologice (sindrom ovarian de menopauzã).
aceasta din urmă zidită pe locul bisericii
3. Com. în jud. Iaºi, alcãtuitã din 2 Stabiliment pentru bãi (sec. 19). Pe terit.
de lemn mistuită de incendiul din 1930;
sate, situatã în zona de contact a Câmpiei fostului sat Ferigile (azi înglobat în satul
Jijiei Inferioare cu Colinele Ruginoasa, Costeºti) a fost descoperitã o necropolã
pe cursul superior al râului Bahlueþu tumularã de incineraþie datând din pri-
Rece; 1 907 loc. (1 ian. 2011): 971 de sex ma Epocã a fierului (sec. 6–4 î.Hr.),
masc. ºi 936 fem. Haltã de c.f. (în satul aparþinând populaþiei traco-getice, în
Costeºti). Viticulturã. În arealul com. C. care s-au gãsit vârfuri de lance, fibule,
au fost descoperite vestigii neolitice (vase topoare ºi zãbale din fier, vase mari din
ceramice, topoare din piatrã, sta- ceramicã, cãni cu o toartã cu decor
tuete/idoli, cuptoare). În satul Costeºti, spiralat, ceºti cu una sau douã toarte cu
atestat documentar în anul 1425, se aflã decor spiralat, strãchini etc. Satul Costeºti
biserica „Sfinþii Voievozi” (1777). Com. este atestat documentar la 11 oct. 1512,
C. a fost înfiinþatã la 7 mai 2004 prin într-un hrisov semnat de domnul Neagoe
desprinderea satelor Costeºti ºi Giurgeºti Basarab. Monumente: mănãstirea Arnota
Costeşti (5). Biserica „Adormirea Maicii din com. Ion Neculce (fostã Târgu (de călugăriţe), ctitorie din anii 1633–1636
Domnului” a mănăstirii Bistriţa Frumos), jud. Iaºi. a domnului Matei Basarab, pe locul unui
în conflict cu boierii Craioveºti din cauza Costineşti 343
politicii sale autoritare. În 1515–1519,
boierii Craioveºti au reconstruit biserica lista patrimoniului cultural mondial
ºi au refãcut chiliile, iar meºterul zugrav UNESCO.
Dobromir din Târgoviºte, ajutat de
COSTEªTII DIN VALE, com. în jud.
Dumitru ºi Chirtop, au pictat biserica la
Dâmboviþa, alcãtuitã din 3 sate, situatã
interior. În urma frecventelor jafuri
în Câmpia Titu, pe râul Potopu; 3 563
biserica a fost renovatã în 1683–1684 prin
loc. (1 ian. 2011): 1 762 de sex masc. ºi
grija lui Constantin Brâncoveanu, iar în
1 801 fem. Culturi de cereale, plante
1820 a fost repictatã din iniþiativa marelui
tehnice ºi de nutreþ etc. Schit (sec. 18), în
ban Grigore Brâncoveanu. Avariată grav
satul Mãrunþiºu; biserica „Sfântul Nico-
de cutremurul din 11 ian. 1838, biserica
lae” (1898), în satul Tomºani ºi cea având
a fost rezidită în 1846–1855, în stil
triplu hram – „Sfântul Nicolae”, „Sfântul
neogotic, după planurile arhitecţilor
ªtefan” ºi „Sfântul Gheorghe” (1800), în
Johann Schlatter şi Julius Freiwald, în
satul Costeºtii din Vale. Conacul
timpul domnilor Gheorghe Bibescu ºi
„Costescu” (sec. 19), în satul Costeºtii
Barbu ªtirbei. Picturile murale interioare
din Vale.
au fost executate în 1855 de Gheorghe
Tattarescu. În biserica mănãstirii Bistriþa COSTINEªTI, com. în jud. Constanþa,
se aflã moaºtele Sfântului Grigorie alcãtuitã din 2 sate, situatã pe þãrmul
Decapolitul, aduse de boierul Barbu Mãrii Negre; 2 672 loc. (1 ian. 2011): 1 303
Costeşti (5). Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil” a mănăstirii Arnota Craiovescu în 1497. Bolniþa mănãstirii de sex masc. ºi 1 369 fem. Staþie de c.f.
Bistriþa, cu hramul „Schimbarea la Faþã”, Popas turistic. Staþiune balneoclimate-
aºezãmânt monahal mai vechi (avariat a fost construitã în 1520–1521 ºi pictatã ricã estivalã, de interes general, situatã
de cutremurul din 1620), cu biserica imediat dupã aceea, iar în 1710 i s-a în extremitatea sud-esticã a României, pe
având hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail adãugat un pridvor. În satul Bistriþa se þãrmul Mãrii Negre, la 10 m altitudine,
ºi Gavriil”, care are faþadele împãrþite, mai aflã bisericile cu hramul „Sfântul la 28 km S de municipiul Constanþa.
printr-un brâu de cãrãmidã aparentã, în Grigorie Decapolitul-Eleonul” (sec. 15– Climat de litoral maritim, cu veri
douã registre, cel superior, cu ocniþe 16, refãcutã în 1712, cu fresce originare) cãlduroase (în iul. temp. peste 22°C) ºi
adânci, iar cel inferior, decorat cu arcaturi a fostului schit Pãpuºa, „Intrarea în ierni blânde (în ian. medii termice de
(succesiune de arcade). Picturile murale Bisericã a Maicii Domnului” (ante 1633), 0°C). Vara predominã zilele senine, iar
interioare, între care se remarcã tabloul „Sfinþii Îngeri” (1637, cu picturi din 1782) durata de strãlucire a Soarelui este de
votiv cu portretul ctitorului, au fost ºi „Naºterea Maicii Domnului” (1689, cu 10–12 ore pe zi. Factorii naturali de curã
executate în 1644 de Stroe Zugravul din picturi murale din 1788) a fostului schit sunt climatul maritim, excitant-solicitant,
Târgoviºte. În 1694, pe latura vesticã a Þigãnia. În satul Pietreni se aflã biserica bogat în aerosoli salini, ºi apa Mãrii
bisericii, a fost construit un pridvor din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Negre cloruratã, sulfatatã, sodicã, magne-
deschis, cu coloane de cãrãmidã. Biserica Domnului”, ctitorie din 1664–1665 a zianã (mineralizare 15,5‰). Plaje întinse,
a fost renovatã ºi repictatã, prima oarã mitropolitului ªtefan ºi bisericile de zid cu nisip fin, amenajate pentru heliote-
în 1705–1706 din iniþiativa lui Constantin cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1700, cu rapie ºi talazoterapie. Staþiunea este
Brâncoveanu (fãrã a înlocui pictura picturi murale din 1779) a fostului schit indicatã atât pentru persoanele sãnã-
originarã), iar apoi în 1852–1856 de „Sub Piatrã” ºi „Intrarea în Bisericã a toase, care pot folosi cura heliomarinã în
domnul Barbu ªtirbei, când au fost vacanþele de varã, cât ºi pentru cele sufe-
Maicii Domnului” (1758, cu fresce origi-
dãrâmate ºi chiliile vechi, fiind construite rinde, pentru tratarea unor afecþiuni
nare) a fostului schit „Pãr”.
altele noi, din cãrãmidã. Complexul reumatismale, a unor stãri de debilitate,
6. Sat în com. Orãºtioara de Sus, jud.
monahal a mai fost renovat în 1907, 1935– anemii secundare, rahitism, decalcefieri,
Hunedoara, la 18 km S de Orãºtie, atestat
hipotiroidism, a unor dermatoze scua-
1937, 1954–1958 şi 2003–2007. În documentar în 1444, unde se aflã ruinele
pronaosul bisericii se aflã înmormântaþi cetãþii dacice Blidaru (sf. sec. 2 î.Hr.–106
Matei Basarab ºi tatãl acestuia (Danciu d.Hr.), consideratã reºed. permanentã a
vel Vornic). Muzeu de artã religioasã; regelui Burebista ºi a unora dintre
mănãstirea Bistriþa (de maici), situatã la 6 succesorii sãi. Cetatea, situatã pe Dealul
km N de Costeºti, în satul Bistriþa, cu Cetãþuia, la 3 km SV de sat, este alcãtuitã
biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din douã incinte alãturate, cu ziduri
este una dintre cele mai importante construite succesiv din blocuri de calcar,
aºezãri monastice ºi culturale din Þara strãjuite de 6 turnuri de apãrare ºi
Româneascã, ctitorie din anii 1492–1494 înconjuratã de un val de pãmânt cu douã
a fraþilor Craioveºti (Barbu, devenit rânduri de palisade. Cuceritã de romani
monahul Pahomie, Pârvu, Danciu ºi în anul 102, a fost refãcutã ulterior de
Radu). În 1509 ansamblul monastic a fost Decebal, dar distrusã definitiv de armata
dãrâmat în mare parte din porunca împãratului Traian în anul 106. Ruinele
domnului Mihnea cel Rãu, care intrase cetãþii Blidaru au fost incluse în 1999 pe Costineşti. Vedere din staţiune
344 Costişa viticol ºi de vinificaþie. Satul Costuleni Vlãsiei, pe dr. râului Ialomiþa; 4 103 loc.
este menþionat documentar în 1605, 1661 (1 ian. 2011): 2 086 de sex masc. ºi 2 017
moase (psoriazis) etc. Minihoteluri, vile, ºi 1772. Pe terit. satului Cozia au fost fem. Nod rutier. Producţie de var şi
camping, restaurante, baruri de zi ºi de descoperite urmele unei aºezãri de ipsos. Legumiculturã. Culturi de cereale,
noapte, cinematografe etc. Staþiunea a bordeie cu vatrã ºi acoperiº de lemn, orez, floarea-soarelui, plante tehnice ºi
debutat în anul 1949, o datã cu datând din prima Epocã a fierului, de nutreþ. Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian.
deschiderea primei tabere de vacanþã respectiv Hallstatt (sec. 10–9 î.Hr.), în 1981, com. C. a fãcut parte din jud. Ilfov.
pentru elevi. În prezent existã un mare care s-au gãsit unelte din os, strãchini, Pânã la 7 apr. 2004, com. C. a avut în
complex turistic pentru tineret, construit oale cu decor geometric, pumnale de tip componenþã satele Borãneºti ºi Sineºti,
într-o concepþie modernã, în care scitic, un cazan º.a., care au dat numele care la acea datã au format com.
funcþioneazã o tabãrã studenþeascã culturii Hallstattiene eponime, rãspân- Borãneºti.
internaþionalã de varã, fapt ce i-a con- ditã în N Moldovei. Satul Covasna este COªEªTI, com. în jud. Argeº, alcãtuitã
ferit un binemeritat renume de staþiune atestat documentar la 1 ian. 1454, satul din 7 sate, situatã în zona de contact a
pentru tineret ºi studenþi. Anual, în Hiliþa la 28 febr. 1586, iar satul Cozia în Piem. Cândeºti cu Dealurile Argeºului,
perioada mai-sept. are loc la C. Salonul 1421. În satul Costuleni se aflã biserica pe cursul inf. al Râului Doamnei; 5 454
naþional de graficã satiricã pentru tineret, având hramul „Sfântul Nicolae” (1858, loc. (1 ian. 2011): 2 749 de sex masc. ºi
în iul. se desfãºoarã Gala tinerilor actori, construitã pe locul uneia din 1795), iar 2 705 fem. Producţie de mobilă pentru
iar în aug. Festivalul naþional de jazz ºi în satul Covasna, biserica din lemn cu birouri, de ambalaje din lemn, de maşini-
Serbãrile Mãrii. Între 26 ºi 30 aug. 1996, hramul „Sfântul Nicolae” (1739), decla- unelte, de plăci şi dale din ceramică şi
a avut loc prima ediþie a Festivalului rate monumente istorice. de produse lactate. Creşterea bovinelor
naþional „Mediafest”. Pânã la 5 mai 1999, COªBUC, com. în jud. Bistriþa-Nãsãud, şi ovinelor. Pomiculturã (meri, pruni,
satele Costineºti ºi Schitu au fãcut parte formatã dintr-un sat, situatã în zona peri). Centru de olãrit, în satul Petreºti.
din com. Tuzla. Satul Costineºti s-a Dealurilor Nãsãudului, la poalele de SV Bisericile cu hramurile „Sfinþii Voievozi”
dezvoltat pe vatra unei mici colonii ale Dealului Mãgura (1 194 m), la confl. (1775), „Sfântul Nicolae” (1775, cu picturi
greceºti (emporion), numitã Parthenopolis. râului Bichigiu cu Sãlãuþa; 1 954 loc. originare) ºi „Sfântul Ioan Botezãtorul”
La mijlocul sec. 20 era un mic sat de (1 ian. 2011): 954 de sex masc. ºi 1 000 (1839), în satele Lãpuºani, Petreºti ºi
pescari denumit Libertatea. În apele Mãrii fem. Staþie de c.f. pe linia Nãsãud–Salva– Jupâneºti; biserica din lemn cu hramul
Negre, nu departe de þãrm se aflã epava Viºeu de Jos construitã în 1948 pe valea „Înãlþarea Domnului” (1742, cu picturi
unei nave greceºti care a eºuat aici în anii Sãlãuþei, prin pasul ªetref (817 m alt.), originare), în satul Jupâneºti, declaratã
’60 ai sec. 20, devenind o atracþie turistică. scurtând drumul dintre Maramureº ºi monument istoric.
COSTIªA, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã zona centralã a Transilvaniei. Prelucr. COªNA, com. în jud. Suceava, alcãtuitã
din 4 sate, situatã în SE Depr. Cracãu-Bis- lemnului. Confecþii textile. Pod din lemn din 5 sate, situatã în Depr. Dornelor, pe
triþa, pe râul Bistriþa; 3 656 loc. (1 ian. (grãniceresc, sec. 19), refãcut în 1930, în râurile Dorna, Coºna ºi Teºna; 1 505 loc.
2011): 1 798 de sex masc. ºi 1 858 fem. satul Coºbuc. Satul Coºbuc apare men- (1 ian. 2011): 748 de sex masc. ºi 757 fem.
Staþie de c.f. Hidrocentralã (14 MW) datã þionat documentar, prima oarã, în 1523 Produse lactate. Creşterea bovinelor şi
în folosinþã în 1964. Producţie de băuturi cu numele Hordo, iar în 1750 Hordou. Aici ovinelor. Important centru de confec-
răcoritoare. În satul Costiºa se aflã s-a nãscut poetul George Coºbuc în casa þionare a cojoacelor, bundiþelor ºi
conacul „Cantacuzino-Paºcanu” (1870), cãruia, construitã de tatãl poetului, chimirelor (în satul Coºna). În arealul
cu parc ºi lacuri în cascadã. Pe terit. com. Sebastian Coºbuc, în sec. 19, s-a organizat satului Coºna existã mănãstirea cu acelaºi
au fost descoperite (1958–1960) urmele un muzeu memorial care cuprinde nume (de cãlugãri), cu biserica „Sfinþii
unei aºezãri neolitice, precucutenianã, cu obiecte ce au aparþinut poetului (leagã- Apostoli Petru ºi Pavel”, datând din anul
ceramicã ºi plasticã specifice culturii nul, scaunul, pupitrul, pelerina, trusa de 1929, precum ºi o mlaºtinã de turbã în
materiale Precucuteniene ºi o aºezare, voiaj º.a.). În curtea muzeului se aflã care vegeteazã pinul (Pinus silvestris) ºi
fortificatã cu ºanþuri de apãrare, datând bustul poetului, realizat de sculptorul câteva relicte glaciare, între care mestea-
din Epoca brozului (sec. 19–14 î.Hr.), în Oscar Han. Pânã la 6 mai 2004, com. C. cãnul pitic (Betula humilis), muºchiul
care s-au gãsit amfore, vase de provizii, a avut în componenþã satul Bichigiu, care frunzos (Sphagnum wulfianum) º.a. Com.
castroane, toporaºe de luptã, o amforetã la acea datã a fost transferat în com- C. a fost înfiinþatã la 6 oct. 2003 prin
ºi ceºti cu douã toarte, cu decor geometric ponenþa com. Telciu. desprinderea satelor Coºna, Podu Coºnei,
incizat adânc, creând cultura eponimã. COªEIU, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din Româneºti, Teºna ºi Valea Bancului din
Satul Dorneºti este atestat documentar 3 sate, situatã în zona Dealurilor Sãlajului; com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava.
la 1 sept. 1627. 1 231 loc. (1 ian. 2011): 615 de sex masc. COªOVENI, com. în jud. Dolj, formată
ºi 616 fem. Producţie de articole din dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaþi;
COSTULENI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã
plută, din paie şi din alte materiale vege- 3 123 loc. (1 ian. 2011): 1 535 de sex masc.
din 4 sate, situatã în zona de contact a
tale împletite. Pomiculturã. În satul Coºeiu, ºi 1 588 fem. Nod rutier. Expl. de petrol
Pod. Central- Moldovenesc cu terasele ºi
menþionat documentar, prima oarã, în ºi gaze naturale. Producţie de articole de
lunca Jijiei; 4 720 loc. (1 ian. 2011): 2 348
1299, se aflã o bisericã din sec. 15 ºi o uz gospodăresc şi sanitar din hârtie şi
de sex masc. ºi 2 372 fem. Expl. de gresii
clopotniþã din lemn (1865). Agroturism. carton, de articole de galanterie şi de
ºi nisipuri. Morãrit ºi panificaþie. Creº-
terea bovinelor, ovinelor ºi porcinelor. COªERENI, com. în jud. Ialomiþa, for- ciorapi. Culturi de cereale, sfeclã de
Iazuri piscicole. Pomiculturã. Centru mată dintr-un sat, situatã în Câmpia zahãr, floarea-soarelui etc. Complex
Petru Rareº, prin strãdania marelui Cotmeana 345
logofãt Mateiaº Coºorvei, sfetnic al lui
Petru Rareº, cu picturi murale exterioare oarã, la 8 aug. 1438, într-un hrisov al
ºi interioare executate în 1535–1538, în domnului Vlad Dracul. Bisericile având
care predominã culoarea galbenã. hramurile „Adormirea Maicii Dom-
Biserica a fost supusă unor transformãri nului” (ante 1845, reconstruită în 1868
în 1858, când vechile picturi murale au de Alexandru Brebeneanu) şi „Sfântul
fost acoperite parþial cu alte picturi Nicolae” (ante 1824).
executate în ulei. Biserica a mai fost
restauratã în anii 1976–1980. În interiorul COTEªTI, com. în jud. Vrancea, alcãtuitã
ansamblului monahal, înconjurat de un din 4 sate, situatã în Subcarpaþii Vrancei,
zid de incintã ridicat în sec. 17, se mai în zona de contact a Dealului Deleanu
Coştila. Releul de televiziune de pe Vf. Coştila
aflã casa egumeneascã (sec. 17), trapeza cu glacisul Râmnicului; 5 093 loc. (1 ian.
avicol. Pe terit. com. au fost descoperite (sec. 17), cuhnia (sec. 17) ºi turnul-clo- 2011): 2 448 de sex masc. ºi 2 645 fem.
douã tezaure de argint, unul datând din Nod rutier. Staþie de c.f. (inauguratã la
potniþã (sec. 18). Înainte de secularizarea
perioada de trecere de la sclavagism la 13 iun. 1881). Muzeu sãtesc. Expl.
averilor mănãstireºti (1863), în aceastã
feudalism (douã fibule mari din argint, lemnului; confecþii textile. Important
mănãstire vieþuiau 1 500 de cãlugãri
atribuite gepizilor, sec. 6–7, catarame etc.) centru viticol ºi pomicol. Combinat de
români, greci ºi de alte naþionalitãþi, fiind
ºi altul din sec. 17 (fibulã umanã cu vinificaþie. În satul Coteºti, menþionat
la acea vreme a treia ca mãrime în
mascã, cercei de argint º.a.). Satul documentar în 1470, se aflã mănãstirea
Europa. Mănãstirea a funcþionat pânã în
Coºoveni apare consemnat documentar, Coteºti (de maici) cu biserica „Sfânta
anul 1903 ºi reînfiinþatã în 1990. În centrul
prima oarã, la 7 nov. 1587, într-un act Treime”, construitã în 1720–1757 de cãtre
satului Coºula se aflã un pod de piatrã
semnat de domnul Mihnea Turcitul. episcopul Buzãului, ªtefan II. Biserica
peste râul Miletin, datând din 1503,
Conacul „Nicolau” (1797–1798) ºi pãstreazã picturi murale interioare origi-
precum ºi o bisericã nouã, cu hramul
bisericile cu hramurile „Sfinþii Voievozi” nare, în stil bizantin. Biserica a fost
„Izvorul Tãmãduirii”, construitã în anii
(ante 1794) ºi „Sfântul Nicolae” (1889, cu renovatã în 1947 ºi consolidatã ºi
2003– 2008. În satul Buda existã biserica
fresce originare), în satul Coºoveni. Până restauratã în anii 2007–2008, iar picturile
„Adormirea Maicii Domnului” (1704).
la 7 apr. 2004, com. C. a avut în murale restaurate ulterior.
Com. C. a fost înfiinþatã la 21 iul. 2003
componenţă satul Cârcea, care la acea prin desprinderea satelor Coºula, Buda, COTMĂNEŞTIÕ Pogana.
dată a devenit comună de sine stătătoare. Pãdureni ºi ªupitca din com. Copãlãu, COTMEANA 1. Platforma sau Pie-
COªTEIU, com. în jud. Timiº, alcãtuitã jud. Botoºani. montul ~, unitate piemontanã de relief
din 5 sate, situatã în Câmpia Lugojului, COªUªTEA 1. Piemontul Coºuºtei, în S României, parte componentã a Pod.
pe râul Timiº; 3 782 loc. (1 ian. 2011): unitate de relief piemontanã, situatã în Getic, situatã între Muscelele Argeºului,
1 784 de sex masc. ºi 1 998 fem. Staþie de SV României, pe terit. jud. Mehedinþi, la N, Valea Argeºului, la E, câmpiile
c.f. Nod rutier. Expl. de balast, de argilă parte componentã a dealurilor piemon- Piteºtiului, Gãvanu-Burdea ºi Boian, la
şi de caolin. Producţie de încălţăminte, tane ale Motrului, limitat de Pod. SE ºi S ºi Valea Oltului, la V. Are aspectul
de biscuiţi, pişcoturi şi de produse de Mehedinþi la NV ºi Piem. Bãlãciþei la SE. unor platouri largi, ce coboarã de la c.
patiserie. Satul Coºteiu este menþionat Alt.: 360–400 m. Fragmentat de Coºuºtea 400 m alt., în N, la c. 200 m, în S, drenate
documentar, prima oarã, în 1597. În satul cu afl. sãu Coºuºtea Micã ºi de cursul de numeroase vãi, cu desfãºurare diver-
Hezeriº se aflã o mănãstire cu o bisericã superior al Huºniþei. gentã (Cotmeana, Vedea, Plapcea,
din lemn având hramul „Adormirea 2. Râu, afl. dr. al Motrului pe terit. Iminog º.a.), care au creat mari conuri
Maicii Domnului” (1743, cu picturi din com. Corcova; 68 km; supr. bazinului: de dejecþie aluvio-proluviale.
1770–1779, reparată în 1960), declarată 453 km2. Izv. din N M-þilor Mehedinþi, 2. Râu, afl. stg. al Vedei în Câmpia
monument istoric, ºi cabana „Cãpriorul”. de la 580 m alt., de pe terit. com. Isverna Boian, în aval de com. Icoana, jud. Olt;
Rezervaþie forestierã (pãdurea Cãtãlina). (jud. Mehedinþi), dintr-un izvor carstic 82 km; supr. bazinului: 504 km2. Izv. din
COªTILA, vârf pe versantul prahovean bogat ºi traverseazã zonele calcaroase ale piemontul omonim, din arealul com.
al masivului Bucegi, la NV de Buºteni, M-þilor ºi Pod. Mehedinþi, formând mai Cotmeana.
alcãtuit din conglomerate calcaroase. Alt.: multe cheiuri pitoreºti. 3. Com. în jud. Argeº, alcãtuitã din
2 498 m. Releu de televiziune. 14 sate, situatã în piemontul cu acelaºi
COªUªTEA-CRIVELNIC,Mănãstirea~
nume, în zona de izvor a râului omonim;
COªTIUIÕ RonadeSus. Õ Ilovãþ.
2 029 loc. (1 ian. 2011): 981 de sex masc.
COªULA, com. în jud. Botoºani, alcãtuitã COTEANA, com. în jud. Olt, formată ºi 1 048 fem. Nod rutier. Expl. lemnului.
din 4 sate, situatã în Pod. Moldovei, la dintr-un sat, situatã în Câmpia Boian, pe Fabricã de cherestea. Creºterea bovinelor
poalele Dealurilor Cozancea ºi Todireni, interfluviul Olt-Miloveanu, pe stg. râului ºi a ovinelor. Pomiculturã. Apiculturã.
pe râul Miletin; 2 983 loc. (1 ian. 2011): Coteana; 2 898 loc. (1 ian. 2011): 1 464 de În satul Cotmeana se aflã o mănãstire de
1 507 de sex masc. ºi 1 476 fem. În arealul sex masc. ºi 1 434 fem. Nod rutier. cãlugãri, cu biserica având dublu hram
satului Coºula, atestat documentar în Culturi irigate de cereale, floarea-soa- – „Buna Vestire” ºi „Tãierea Capului
1535, se aflã mănãstirea cu acelaºi nume, relui, in, cânepã º.a. Pomiculturã (pruni, Sfântului Ioan Botezãtorul”, ziditã în
cu biserica „Sfântul Nicolae” construitã meri, peri, cireºi, nuci). Satul Coteana mare parte în anii 1377–1384 prin grija
în anii 1533–1535, în timpul domniei lui apare menþionat documentar, prima domnului Radu I ºi continuatã de fiii sãi,
346 Cotnari î.Hr.), parþial conservatã, fiind reºed. (1 ian. 2011): 1 680 de sex masc. ºi 1 760
unui conducãtor tribal, precum ºi o fem. Haltã de c.f. (în satul Bâlca)
Dan I ºi Mircea cel Bãtrân, fiind terminatã diademã din argint aurit din sec. 13 º.a. inauguratã la 22 iun. 1884. Pomiculturã.
în jurul anului 1389, dar atestatã Satul Cotnari este menþionat documentar, Biserica „Sfântul Gheorghe” (1834).
documentar la 20 mai 1388. Biserica nu ca târg, la 5 oct. 1448. Monumente: podul
COÞOFENEªTIÕ Vãrbilãu.
are turle, iar faþadele sunt din cãrãmidã de piatrã din satul Cârjoaia (sec. 15,
reparat în 1847) ºi beciurile caselor COÞOFENIIDINDOS, com. în jud. Dolj,
aparentã, decorate cu firide lungi, pânã
domneºti (1491) atribuite lui ªtefan cel alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona de
sub corniºã, marcate prin discuri de
Mare; biserica romano-catolicã ridicatã contact a Piem. Bãlãciþei cu terasele ºi
ceramicã smãlþuitã. Pronaosul a fost
în stil gotic de domnul Despot Vodã în lunca de pe dr. Jiului; 2 413 loc. (1 ian.
adãugat de domnul Constantin Brânco-
anii 1561–1563 (pe lângã care a fiinþat 2011): 1 185 de sex masc. ºi 1 228 fem.
veanu la sf. sec. 17, având deasupra un
Colegiul latin, f. 1562, sub conducerea Staþie de c.f. (inauguratã la 5 ian. 1875).
turn-clopotniþã, iar pridvorul a fost
lui Johannes Sommer) distrusã de un in- Morărit şi panificaţie. Viticulturã. Pe terit.
construit în 1777 de domnul Alexandru
cendiu în 1873 (azi în ruinã); bisericile com., pe terasa superioarã a Jiului, au
Ipsilanti. Chiliile ºi zidul de incintã
cu hramurile „Cuvioasa Parascheva” fost descoperite urmele unei aºezãri, cu
dateazã din 1781. Biserica a fost supusã
(ctitorie din c. 1493 a lui ªtefan cel Mare) inventar bogat, tipic pentru perioada de
la numeroase restaurãri (1711, 1781, 1875,
ºi „Sfântul Nicolae” (ante 1617) ºi ruinele trecere de la Neolitic la Epoca brozului
1924, 1959, 1972, 1990). În satul Bascovele
caselor domneºti de la sf. sec. 15, în satul (2500–1800 î.Hr.), cãreia i s-a atribuit
existã mănãstirea cu acelaºi nume (de
Cotnari. numele de cultura materială Coþofeni, cu
maici), cu biserica având hramul „Ador-
arie largã de rãspândire în Oltenia,
mirea Maicii Domnului”, datând din anul COTROCENI, cartier în partea
Criºana, Banat ºi Transilvania. Se
1695, ctitorie a lui ªerban Cantacuzino, central-vesticã a municipiului Bucureºti.
caracterizeazã prin existenþa locuinþe-
reconstruitã în 1843 prin grija lui ªtefan COTUEPUREÕ MihailKogãlniceanu lor-bordei în care s-au gãsit ceºti cu
Nicolau, sprijinit de ispravnicul „Partenie (2). bazinul sferic ºi gura evazatã, cu toartã
ot Cotmeana” ºi pictatã în 1869; biserica
COTULBRADULUIÕ Bivolari(1). supraînãlþatã, cu decor geometric realizat
având hramul „Intrarea în Bisericã a
prin împunsãturi succesive, topoare din
Maicii Domnului” (1843), în satul COTUL PISICII, meandru (cotiturã,
piatrã ºi cupru, strãchini hemisferice etc.
Ursoaia. sinuozitate) puternic al Dunãrii
În satul Coþofenii din Dos, menþionat
inferioare, în aval de Galaþi, în zona com.
COTNARI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã din documentar în 1615, se aflã douã hanuri
Grindu (jud. Tulcea), cu o arcuire de
11 sate, situatã în zona de contact a din sec. 19 ºi biserica având hramul
peste 200 de grade, determinatã de
Dealului Mare (SE Pod. Sucevei) cu „Adormirea Maicii Domnului” (1827, cu
structura rezistentã a rocilor din
Câmpia Jijiei Inferioare, pe cursul picturi din 1831; reparatã în 1860 ºi 1930),
fundament. În aceastã zonã, unde
superior al râului Valea Oii; 7 766 loc. iar în satul Mihãiþa există biserica având
Dunãrea atinge adâncimi de 20–30 m,
(1 ian. 2011): 4 024 de sex masc. ºi 3 742 hramul „Cuvioasa Parascheva” (ante
din cauza puternicei meandrãri a albiei,
fem. Staþie de c.f. Expl. de gresii. 1872).
în perioada dezgheþului de primãvarã se
Producţie de mobilă pentru bucătărie;
formeazã frecvente zãpoare (baraje de COÞOFENIIDINFAÞÃ, com. în jud. Dolj,
produse de panificaţie. Creşterea
gheaþã) care îngreuneazã navigaþia. alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
bovinelor. Pomiculturã (meri, peri, pruni,
Denumit Cotul Pisicii dupã vechiul nume Romanaþi, pe stg. vãii Jiului, la 19 km N
cireºi, viºini). Veche (sec. 15) ºi renumitã
al com. Grindu (Pisica). de municipiul Craiova; 2 018 loc. (1 ian.
podgorie în care predominã soiurile 2011): 968 de sex masc. ºi 1 050 fem.
indigene: Grasa de Cotnari, Feteascã, COTUMBA,Mănãstirea~Õ Agãº(2).
Legumiculturã. În satul Coþofenii din
Tãmâioasã româneascã, Frâncuºa. COÞOFÃNEªTI, com. în jud. Bacãu, Faþã se aflã curtea Coþofenilor cu un
Combinat de vinificaþie. Pe terit. com., alcãtuitã din 5 sate, situatã în NE conac construit în 1653 de spãtarul Mihai
pe Dealul Cãtãlina, au fost descoperite Subcarpaþilor Vrancei, la poalele Dealului Coþofeanu ºi biserica „Adormirea Maicii
urmele unei cetãþi traco-getice (sec. 5–3 Ouºoru, pe dr. vãii Trotuºului; 3 440 loc. Domnului” (1653, cu fresce originare,
refãcutã în 1827). Com. Coþofenii din Faþã
a fost înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin
desprinderea satelor Coþofenii din Faþã
ºi Beharca din com. Almãj, jud. Dolj.
COÞUªCA, com. în jud. Botoºani,
alcãtuitã din 9 sate, situatã în Câmpia
Jijiei Superioare, pe interfluviul Volovãþ–
Ghireni; 4 859 loc. (1 ian. 2011): 2 420 de
sex masc. ºi 2 439 fem. Prelucr. laptelui;
produse de panificaţie. Creşterea
bovinelor. Culturi de cereale, plante
tehnice ºi uleioase etc.
Cotnari.
Ruinele bisericii COVASNA 1. Oraº în jud. Covasna,
romano-catolice situat în E-SE Depr. Târgu Secuiesc, la
sanatorii pentru copii (unul cu profil de Covasna 347
tratare a sechelelor de reumatism cardio-
articular ºi altul pentru tratarea sechelelor permanentă datorată emanaţiilor de
dupã hepatitã), de mai multe hoteluri dioxid de carbon, iar când activitatea se
moderne etc. Istoric. În arealul oraºului, intensifică au loc erupţii de noroi şi gaze
pe Dealul Zânelor (938 m alt.), a fost (cele mai puternice erupţii s-au
identificatã o cetate dacicã (fortificatã cu manifestat în anii 1837, 1857, 1864, 1885).
ziduri realizate din lespezi de piatrã unite 2. Judeţ situat în partea central-estică
cu pãmânt, late de 2 m, strãjuite de a României, în concavitatea Carpaţilor
turnuri de apãrare), datând din sec. 1 de Curbură, pe cursul superior al Oltului
î.Hr.–1 d.Hr. În interiorul cetãþii au fost şi în bazinul Râului Negru, la intersecţia
scoase la ivealã (în urma sãpãturilor meridianului de 26° longitudine E cu
arheologice din 1942–1943, 1949, 1968) paralela de 46° latitudine N, între jud.
arme ºi unelte din fier, monede romane, Harghita (N-NV), Bacău (NE), Vrancea
Covasna (1). Hotel „Montana”
cãrãmizi romane ºi o cantitate mare de (E), Buzău (S-SE) şi Braşov (V-SV). Supr.:
ceramicã dacicã lucratã cu mâna sau la 3 710 km 2 (1,55% din supr. ţării).
poalele vestice ale M-þilor Vrancea, la
roatã. Dar, întâmplãtor, în perimetrul Populaţia (1 ian. 2011): 222 065 loc. (1, 03%
550–600 m alt., pe cursul superior al
oraºului C. au fost descoperite urme ºi din populaţia ţării), din care 109 103 loc.
râului Covasna, la 35 km E de municipiul
mai vechi de locuire, exemplificate prin de sex masc. (49,1%) şi 112 962 loc. de
Sfântu Gheorghe; 11 148 loc. (1 ian. 2011):
topoare din piatrã ºi cupru ºi fragmente sex fem. (50,9%). Populaţia urbană: 110 798
5 453 de sex masc. ºi 5 695 fem. Supr.:
ceramice din Neolitic, aparþinând cul- (49,9%); rurală: 111 267 (50,1%). Den-
155 km2, din care 7,8 km2 în intravilan;
turii Boian, apoi un fragment de spadã sitatea: 59,9 loc./km2. Structura populaţiei
densitatea: 1 429 loc./km2. Nod rutier.
ºi o urnã din Epoca brozului, ceramicã pe naţionalităţi (recensământul din 20-31 oct.
Expl. de gresii ºi forestiere. Producţie de
dacicã din a doua Epocã a fierului – La 2011): 21,4% români, 71,6% maghiari şi
mobilã ºi cherestea, de saltele şi somiere,
Tène (sec. 5 î.Hr.–sec. 1 d.Hr.) etc. secui, 3,9% rromi ş.a. Reşed.: municipiul
de ţesături, de produse chimice, de
articole din plută, de cãrãmidã ºi de Continuitatea de locuire a populaþiei Sfântu Gheorghe. Oraşe: Baraolt, Co-
produse alim. Staþie de îmbuteliere a autohtone este confirmatã ºi de unele vasna, Întorsura Buzăului, Târgu
apelor minerale (din 1891). Staþiune descoperiri din cartierul Voineºti care Secuiesc (municipiu). Comune: 40. Sate:
balneoclimatericã de interes general, cu dateazã din perioada migraþiilor (sec. 4– 122 (din care 11 aparţin municipiilor şi
funcþionare permanentã, cu climat tonic, 6). O datã cu pãtrunderea maghiarilor în oraşelor). Localit. componente ale oraşelor: 1.
veri rãcoroase (media termicã a lunii iul. Transilvania, aici au fost colonizaþi secui. Relief predominant muntos (60% din
este de 17°C) ºi ierni friguroase (temp. Prima menþiune documentarã a localit. supr. jud. C.), cu alt. medie de 800–1 200
medie a lunii ian. este –5°C). Temp. dateazã din 1548, cu numele Kowazna. În m, care se aseamănă cu zidurile unei
medie anualã este de c. 7°C, iar preci- 1764, din ordinul împãrãtesei Maria puternice cetăţi, mărginind câteva areale
pitaþiile însumeazã, în medie, c. 600 Tereza, au luat fiinþã formaþiunile de depresionare şi culoare tectonice
mm/anual. Numeroase izvoare (c. 1500) grãniceri secui. În 1840, C. a primit intramontane. Zona montană cuprinde
cu ape minerale carbogazoase, bicar- dreptul de a organiza târguri anuale. în întregime unităţile M-ţilor Bodoc şi
bonatate, clorurosodice, feruginoase, Localit. a fost devastatã de incendii în Baraolt, în partea central-nordică şi în V
iodurate, bromurate, hipotone ºi hiperto- anii 1756, 1863, 1869, 1874, 1887. În 1881, jud. C., precum şi prelungirile M-ţilor
ne, folosite din 1880 ºi indicate pentru C. a fost trecutã în rândul staþiunilor Harghita în NV, cu vf. Cucu (1 558 m
tratarea afecþiunilor cardiovasculare balneoclimaterice. Declaratã oraº la 17 alt.) situat la graniţa cu jud. Harghita, ale
(infarct miocardic la minimum 3 luni febr. 1968. În prezent, oraºul C. are în M-ţilor Nemira (vf. Şandru Mare 1 649
dupã externarea din spital, cardiopatie subordine ad-tivã localit. componentã m alt.) în NE, ale M-ţilor Vrancea (vf.
ischemicã, insuficienþã mitralã ºi aorticã Chiuruº (atestatã documentar în 1464). Lăcăuţ 1 777 m – alt. max. a jud. C.) în E
compensatã, hipertensiune arterialã etc.), Monumente: ruinele Cetãþii dacice de şi ale M-ţilor Buzăului (masivele
a celor hepato-biliare (dischinezie biliarã, pe Dealul Zânelor. În C. a existat o Penteleu, Podu Calului şi Siriu) şi
colecistitã cronicã necalculoasã, pan- bisericã reformatã-calvinã, construitã în Clăbucetele Întorsurii în S şi SE. Ariile
creatitã cronicã etc.), digestive (gastrite anii 1754–1764, dar dãrâmatã dupã depresionare intramontane, bine indivi-
cronice hiperacide, ulcere gastrice ºi gravele avarii cauzate de cutremurul din dualizate, includ sectorul de NE al Depr.
duodenale cronice) ºi a unor boli asociate 14 oct. 1802; biserică în stil romanic (sec. Braşov, reprezentat prin două sub-
(obezitate, complicatã cu afecþiuni cardio- 13–14, cu refaceri ulterioare, în stilurile diviziuni – Depr. Târgu Secuiesc (sau
vasculare, nevroze respiratorii, nevroze gotic ºi baroc), în localit. componentã Breţcu) şi Depr. Sfântu Gheorghe –, apoi
astenice etc.). Buvete pentru curã internã Chiuruº; biserica ortodoxã cu hramul Depr. Baraolt, Depr. Întorsura Buzăului,
cu ape minerale. O deosebitã valoare „Sfântul Nicolae” (1794–1800, cu picturi Depr. Comandău, Depr. Aita, Depr.
terapeuticã o au mofetele (emanaþii de murale originare). În centrul oraºului C. Ozunca ş.a. În partea de V a jud. C. se
dioxid de carbon), extinse pe o supr. de se aflã rezervaþia geologicã „Balta află culoarul Rotbav–Căpeni, denumit
40 ha. Staþiunea dispune de instalaþii dracului”, cu intense emanaþii de dioxid de unii geografi şi culoarul Măieruş, cu
moderne pentru mofete ºi pentru diverse de carbon. Aceasta este sub forma unui o lungime de 30 km şi o lăţime de c. 3
proceduri, de un spital cu profil de mic vulcan noroios în care apa provenită km (drenat de râul Olt, care în această
cardiologie (înfiinþat în 1952), de douã din adâncuri se află într-o bolboroseală zonă meandrează foarte puternic) ce se
348 Covasna dinspre V. Vânturile predominante bat Vegetaţia prezintă o zonalitate pe
cu o frecvenţă mai mare dinspre N şi NE verticală, determinată de configuraţia
individualizează ca o zonă de legătură, (16–17,2%) în reg. depresionară Târgu reliefului şi de zonalitatea climei şi a
feroviară şi rutieră, între Depr. Bârsei, la Secuiesc şi dinspre V, NV şi SV (peste solurilor. Cele două unităţi majore de
S, şi Depr. Baraolt, la N. O notă aparte 55%) pe culmile înalte ale munţilor. relief – munţii şi depresiunile – includ
în relief o formează culoarul sau „Poar- Vitezele medii anuale ale vânturilor de formaţiuni vegetale caracteristice fiecărei
ta” de la Reci, cu o lăţime de c. 8 km, V şi NV depăşesc 10 m/s, în timp ce trepte în parte. Astfel, pe crestele înalte
care asigură comunicarea între Depr. vitezele celor din zonele depresionare au ale M-ţilor Vrancea, Penteleu, Nemira,
Târgu Secuiesc şi Depr. Sfântu Gheorghe. valori de 3–4 m/s. Prezenţa celor două Harghita, la peste 1 550 m alt., se extind
Râu Negru îl împarte în două unităţi forme majore de relief (munţii şi pajiştile secundare, alcătuite din asociaţii
morfologice distincte: una pe malul dr. depresiunile) favorizează apariţia (pe de ţăpoşică (Nardus stricta) şi păiuş roşu
(Piem. de la Reci, 540 m alt.) şi alta pe fondul general al circulaţiei aerului), din (Festuca rubra) în alternanţă cu tufişuri
malul stg. (transformată într-o reg. de cauza diferenţei de presiune şi de temp. de afin (Vaccinium myrtillus), jneapăn
dune – Dunele de la Reci), extinse pe dintre ele, a unor brize locale cu mişcare (Pinus mugo) ş.a. Pantele M-ţilor Vrancea,
c. 8 km2, acoperite în trecut cu păduri ascendentă ziua (dinspre depresiune spre Nemira, Harghita şi Bodoc, între 1 200
compacte de mesteacăn (Betula verrucosa), culmile montane înconjurătoare) şi şi 1 500 m alt., sunt acoperite cu păduri
fapt ce i-a atras şi numele de „Meste- descendentă noaptea. În partea de NE a de molid (Picea abies), alături de care mai
cănişul de la Reci”, înlocuite în mare jud. C. bate un vânt local, numit Nemira, apar exemplare de paltin de munte (Acer
parte de plantaţii de arin negru (Alnus cu o frecvenţă mai mare iarna, când pseudoplatanus) şi de scoruş de munte
glutinosa) şi de pin (Pinus silvestris). provoacă viscole, fiind considerat o (Sorbus aucuparia). Molidul coboară pe
Climă temperat-continentală, cu un continuare a Crivăţului. unele văi până la 700 m alt. Spre partea
sector predominant (60%) aparţinând Reţeauahidrografică ce brăzdează inf. a pădurilor de molid încep să se
climatului de munte şi altul cu climă terit. jud. C. include în pr. un sector din ivească exemplare răzleţe de fag (Fagus
continental-moderată, caracteristic ţinu- cursul superior al râului Olt, care silvatica) şi brad (Abies alba), iar pe măsură
turilor de dealuri şi depresiuni. Între cele ce alt. scade, pantele munţilor mai mici
drenează partea central-vestică şi vestică
două sectoare există diferenţieri marcante şi ale piemonturilor mai înalte sunt
a judeţului, pe o distanţă de 129 km, mai
anotimpuale, cât şi din punct de vedere îmbrăcate cu păduri de amestec, alcătuite
întâi pe direcţia N-S, iar în aval de confl.
al valorilor medii ale temp. aerului. În din ulm de munte (Ulmus montana),
cu Râu Negru şi până la confl. cu râul
ţinutul cu climă de dealuri şi depresiuni, frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus
Vârghiş pe direcţia S-N, formând marele
verile sunt calde şi cu precipitaţii bogate betulus), gorun (Quercus petraea) ş.a.
cot în interiorul căruia se află M-ţii
şi iernile friguroase, iar temp. medie Pădurile de fag, carpen, gorun şi de stejar
Baraolt. Pe acest ultim sector, care
anuală variază între 5 şi 7,6°C, în timp acoperă şi piemonturile înalte, marcând
formează, în mare parte, limita dintre
ce în sectorul cu climă de munte verile trecerea de la vegetaţia de munte la cea
jud. Covasna şi jud. Braşov, râul Olt
sunt răcoroase, cu precipitaţii abundente, de depresiune. Pădurile de gorun cu
prezintă o puternică meandrare din
iernile aspre, cu viscole frecvente şi strat carpen tivesc aproape continuu părţile
cauza pantei reduse de scurgere (0,5
de zăpadă gros şi stabil o perioadă marginale ale Depr. Târgu Secuiesc şi
m/km). Râu Negru, afl. cel mai impor- Baraolt. Şesurile depresiunilor sunt
îndelungată, iar valorile medii anuale ale
tant al Oltului pe partea stângă, străbate ocupate în cea mai mare parte de
temp. aerului oscilează în jur de 1°C.
jumătatea de E a jud. C., pe direcţia NE- culturile agricole şi pe mici areale se dez-
Temp. max. absolută (39,3°C) s-a în-
SV, respectiv Depr. Târgu Secuiesc, voltă o vegetaţie intrazonală şi azonală,
registrat la Păpăuţi (15 iul. 1952), iar
temp. minimă absolută (–35,2°C) la colectând numeroşi afl., printre care reprezentată prin specii mezohigrofile
Întorsura Buzăului (1 febr. 1947). În Estelnic, Caşin (cu afl. Turia), Mărcuşa (păduri de sălcii sau tufişuri de răchită
zonele depresionare se produc, mai ales ş.a. (pe dr.) şi Ghelinţa, Zăbala, Covasna, şi arin negru) sau higrofile (rogoz,
iarna, frecvente inversii de temp. (cu Săciova, Tărlung ş.a. (pe stg.). În zona de stânjenel de baltă, troscot ş.a.). În Depr.
urmări nefavorabile pentru agricultură, V a jud. C., Oltul mai primeşte pe partea Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe se în-
transporturi etc.) care determină scăderea dr. o serie de afl. mai mici, cum sunt tâlnesc mai multe mlaştini eutrofe, cu
accentuată a temp. aerului, formarea ceţii Arcuş, Vâlcele, Aita, Baraolt şi Vârghiş vegetaţie specifică, formată din plante
etc. Astfel, la 9 ian. 1964, un asemenea (cu afl. său Cormoş). Extremităţile de NE, higrofile, printre care bumbăcariţa
fenomen de inversie termică s-a produs E şi SE ale jud. C. sunt drenate de (Eriophorum angustifolium), coada calului
în Depr. Târgu Secuiesc, când pe fundul cursurile superioare ale râurilor Oituz, (Equisetum palustris), feriga de baltă
depresiunii s-a instalat un aer foarte rece Bâsca Mare şi Buzău. Întreaga reţea (Dryopteris thelypteris). În aceste mlaştini
provocând scăderea temp. până hidrografică de pe terit. jud. C. prezintă şi-au găsit adăpost câteva relicte glaciare
la -24,8°C, în timp ce pe vf. masivului o densitate ce variază între 0,7 şi (Dryopteris cristata, Spiraea salicifolia,
Lăcăuţ, ce domină depresiunea dinspre 0,9 km/km2. O categorie aparte, cu Galium boreale, Ligularia sibirica,
E, s-a înregistrat doar –4,5°C. Cantităţile importanţă economică deosebită, o pre- Lysimachia thyrsiflora, Stellaria longifolia,
medii anuale ale precipitaţiilor sunt mai zintă bogatele straturi acvifere subterane, Cnidium dubium ş.a.), dintre care unele
reduse (600 mm) în ariile depresionare, din care apar la zi numeroase izv. cu ape se află la limita sudică a arealului lor
mai adăpostite, şi mai abundente (1 200 minerale, renumite pentru calităţile lor mondial. În bazinul inf. al Râului Negru,
mm) pe crestele înalte ale munţilor, curative (la Covasna, Malnaş, Bodoc, pe malul său stg., se află terenuri
expuse advecţiilor de aer oceanic şi umed Bixad, Vârghiş, Vâlcele, Turia ş.a.). nisipoase cu dune (Dunele de la Reci),
care la începutul sec. 20, erau acoperite (Vârghiş, Doboşeni); expl. de andezit Covasna 349
cu păduri compacte de mesteceni (Betula (Bixad, Malnaş), gresie (Arcuş, Zagon,
verrucosa), ce formau aşa-numitul Sita Buzăului, Breţcu, Ariuşd, Sfântu Istoric. Prezenţa omului pe terit.
„Mestecăniş de la Reci”, care au fost Gheorghe, Covasna, Boroşneu Mare, actual al jud. C. datează din cele mai
înlocuite în cea mai mare parte cu Măgheruş, Bodoc, Dobârlău, Întorsura îndepărtate timpuri, urmele activităţii
plantaţii de arin negru (Alnus glutinosa) Buzăului ş.a.), calcare şi serpentine sale fiind scoase la iveală de numeroase
şi de pin (Pinus silvestris). (Vârghiş), argilă (Breţcu, Bodoc), nisipuri săpături arheologice care au stabilit că
Fauna este bogată şi variată, fiind cuarţoase (Hăghig, Iarăş, Araci), balast acestea aparţin Neoliticului (milen. 5–4
adaptată la condiţiile de relief şi climă. (Micfalău, Sfântu Gheorghe, Ilieni, Ozun, î.Hr.). Vestigiile materiale descoperite la
Pădurile constituie domeniul vast şi Băţanii Mari, Întorsura Buzăului). Sfântu Gheorghe, Boroşneu Mare, Leţ,
propice pentru existenţa numeroaselor Bogăţiile aparte ale jud. C. sunt pădurile Reci şi mai ales la Ariuşd atestă existenţa
vieţuitoare, multe dintre ele de interes (165 515 ha, la sf. anului 2007) şi nume- omului pe aceste meleaguri în toată
cinegetic. Cele mai frecvente vieţuitoare Epoca neolitică. Reprezentativ pentru
roasele izv. cu ape minerale carbo-
ale domeniului forestier sunt ursul, această epocă este întinsa aşezare
gazoase, bicarbonatate, calcice, clorurate,
lupul, vulpea, râsul (Lynx lynx), jderul neolitică identificată în arealul localit.
feruginoase etc. (Biborţeni, Covasna,
de copac (Martes martes), veveriţa, Ariuşd (cu mai multe niveluri de locuire),
Bodoc, Malnaş, Vâlcele, Bixad, Vârghiş,
căpriorul, cerbul, mistreţul, cocoşul de caracteristică fazei de început a culturii
Zăbala, Şugaş, Herculian, Ozunca-Băi,
munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea de Cucuteni, care a şi dat numele culturii
munte (Picoides tridactylus alpinus), Bálványos, Turia ş.a.) şi bogatele ema-
Ariuşd. Perioada de trecere de la Neolitic
huhurezul (Strix aluco aluco), privighe- naţii de dioxid de carbon, vapori de apă
la Epoca brozului, aparţinând culturii
toarea, vipera de munte, şopârla de şi hidrogen sulfurat (aşa-numitele solfa-
Glina III – Schneckenberg (sec. 18–16
munte, tritonul de munte etc. Zonele tare). Uneori, degajările de dioxid de
î.Hr.) este marcată prin descoperirile de
depresionare sunt populate de iepuri, carbon şi hidrogen sulfurat, considerate la Zăbala, Ariuşd, Sfântu Gheorghe ş.a.,
vulpi, dihori, lupi, şobolani de câmp, fenomene postvulcanice, neîntâlnind iar urme ale culturii Wietenberg (sec. 16–
şoareci de câmp, mierle, coţofene etc. În stratul acvifer pe care să-l transforme în 13 î.Hr.), specifice perioadei de mijloc a
apele râurilor de munte trăiesc păstrăvi, izv. carbogazoase (borvizuri), rămân în Epocii brozului, au fost scoase la iveală
clean, mreană, zglăvoacă ş.a. stare gazoasă şi apar la suprafaţă sub în arealul localit. Imeni, Bixad, Sfântu
Resursele naturale: zăcăminte de forma mofetelor (la Covasna acestea se Gheorghe ş.a. Perioada de trecere de la
lignit (Vârghiş, Baraolt, Căpeni, Racoşu găsesc pe o supr. de 40 ha, apoi la Epoca brozului la prima vârstă a fierului
de Sus, Valea Crişului) şi min. de fier Bálványos, Malnaş-Băi, Şugaş ş.a.). – Hallstatt (1200–450/300 î.Hr.) este bine
reprezentată prin vestigiile descoperite
în aşezările de la Ghidfalău, Peteni, Reci,
Cernat, Sfântu Gheorghe ş.a. Epoca La
Tène dacică (sec. 5 î.Hr.-1 d.Hr.), care
oglindeşte stadiul de dezvoltare al
societăţii geto-dace din vremea regilor
Burebista şi Decebal, caracterizată prin
dezvoltarea metalurgiei fierului, prin
apariţia de noi forme ceramice datorate
folosirii roţii olarului, prin dezvoltarea
meşteşugurilor etc., este evidenţiată prin
descoperirile de la Covasna, Sfântu
Gheorghe, Olteni, Ghelinţa, Surcea ş.a.
unde s-au găsit numeroase tezaure de
podoabe dacice. La Covasna a fost iden-
tificată, din această epocă, o puternică
cetate cu trei incinte de piatră, datând
din sec. 1 î.Hr.-1 d.Hr. În perioada
stăpânirii romane au fost construite aici
numeroase fortificaţii şi castre care aveau
menirea să obstrucţioneze văile şi
pasurile prin care puteau să pătrundă
duşmanii. Printre acestea se numără
castrele de la Olteni, Breţcu (Angustia),
Reci ş.a. datând din sec. 2–3. După
retragerea armatei şi a administraţiei
romane (în perioada 271–275) de pe
aceste meleaguri, populaţia autohtonă a
continuat să existe şi să-şi desfăşoare
activitatea neîntrerupt, organizându-se
350 Covasna din 1925, a fost creat şi judeţul Trei livezi şi pepiniere pomicole. În acelaşi
Scaune (corespunzător în mare parte cu an, terenurile arabile, răspândite în şesu-
în obştii săteşti, agricole şi păstoreşti. jud. Covasna de azi), cu reşed. la Sfântu rile depresiunilor şi în luncile râurilor,
Descoperirile arheologice din arealele Gheorghe, care cuprindea 5 plăşi, 2 oraşe erau cultivate cu cartofi (22 388 ha, locul
localit. Sfântu Gheorghe, Cernat, Olteni, şi 97 de comune. Această formă de orga- 2 pe ţară după jud. Suceava), grâu şi
Reci, Coşeni, Ghidfalău ş.a. atestă cu nizare s-a menţinut până în sept. 1950 secară (18 855 ha), plante de nutreţ
pregnanţă prezenţa populaţiei româneşti când a avut loc o nouă împărţire ad-tiv (17 789 ha), orz şi orzoaică (8 234 ha),
pe aceste meleaguri înainte de pătrun- teritorială – pe regiuni şi raioane –, fostul porumb, ovăz, sfeclă de zahăr, legu-
derea forţelor regatului feudal maghiar. judeţ devenind, în cea mai mare parte, minoase pentru boabe, legume. Pomicul-
În sec. 4, în această zonă erau mult raion în cuprinsul regiunii Braşov. Prin tura, restrânsă ca supr., include plantaţii
răspândite produsele culturii Sântana de Legea nr. 2/17 febr. 1968 privind orga- mici de pruni, meri, peri, cireşi şi vişini
Mureş, descoperite în necropolele şi nizarea ad-tiv teritorială a României, a care ocupă, în general, terenurile în
aşezările de la Reci, Cernat, Sfântu luat fiinţă, printre altele, şi jud. C. în pantă. Sectorul zootehnic are condiţii
Gheorghe ş.a., care, pe lângă elementele componenţa căruia intră două municipii, bune de dezvoltare, ca urmare a exis-
culturii materiale autohtone, cuprindea 3 oraşe, 40 de comune şi 122 de sate şi o tenţei unei bogate şi variate baze furajere.
şi componente ale triburilor goţilor. În localit. componentă (Chiuruş) care La începutul anului 2008, efectivele de
sec. 6, încep să pătrundă în această aparţine oraşului Covasna. animale de pe cuprinsul jud. C. erau
regiune triburile slave a căror convieţuire Economia jud. C. are un caracter alcătuite din 45 126 capete bovine (în
cu populaţia românească autohtonă este agrar-industrial, evidenţiat de raportul special din rasa Bălţata românească),
dovedită de vestigiile descoperite în dintre producţia globală agricolă şi 89 562 capete porcine, 166 219 capete
aşezările de la Angheluş, Cernat, Sfântu producţia globală industrială. ovine (predominant din rasele Ţigaie şi
Gheorghe, Coşeni, Poian, Târgu Secuiesc Industria reprezintă una dintre pr. Spancă), 10 588 capete caprine, 14 812
ş.a. În a doua jumătate a sec. 11, peste ramuri ale economiei jud. C. în cadrul capete cabaline (mai ales rasa Lipiţan,
populaţia românească sedentară s-a căreia se produc: maşini şi agregate provenită din herghelia de la Dalnic),
instaurat şi s-a extins treptat dominaţia industriale, subansamble auto, mo- nenumărate bubaline; avicultură (546 434
regatului feudal maghiar, însoţită şi de toare electrice, echipament electric auto capete păsări). Apicultură (5 139 familii
colonizarea secuilor (în jurul anului 1200) (Sfântu Gheorghe), organe de asamblare, de albine). În cadrul sectorului zootehnic
care au adoptat, ulterior, prin sec. 15, izolatori electrici de joasă tensiune, se remarcă preponderenţa sectorului pri-
organizarea administrativă cunoscută şuruburi (Târgu Secuiesc), piese pentru vat faţă de cel de stat, acesta fiind de
sub numele de „Scaune”. Se presupune tractoare şi maşini agricole (Întorsura peste 99% la creşterea bovinelor, porci-
că această formă de organizare admi- Buzăului), mase plastice (Sfântu Gheorghe), nelor şi ovinelor, iar în domeniile api-
nistrativă a ţinut seama de organizarea confecţii (Sfântu Gheorghe, Târgu culturii, creşterii caprinelor şi cabalinelor
vechilor „Scaune de judecată” ale populaţiei Secuiesc), fire şi ţesături din bumbac şi proprietatea particulară este de 100%.
româneşti autohtone. După stabilirea lână (Sfântu Gheorghe, Covasna), Căile de comunicaţie feroviare şi rutiere
secuilor în această zonă, ţăranii români, prelucr. inului (Reci), mobilă (Sfântu sunt singurele mijloace ale jud. C. care
apoi şi cei maghiari, au fost deposedaţi Gheorghe, Covasna, Târgu Secuiesc), asigură întregul trafic de mărfuri şi
de pământ de către autorităţile feudale cherestea, lăzi, butoaie ş.a. (Breţcu, călători. La începutul anului 2008,
şi transformaţi în iobagi, fapt ce i-a de- Covasna, Oituz, Comandău, Întorsura lungimea reţelei feroviare de pe terit. jud.
terminat ca, împreună, să lupte, veacuri Buzăului, Târgu Secuiesc, Zăbrătău, C. însuma 116 km (din care 44 km electri-
de-a rândul, împotriva asupririi feudale. Baraolt, Sita Buzăului), cărămizi (Bodoc, ficată), cu o densitate de 31,3 km/1000
Pătrunderea şi stabilirea ungurilor în Malnaş, Covasna, Întorsura Buzăului), km2 de teritoriu, iar cea a drumurilor
această regiune, în sec. 11–12, este dove- prefabricate din beton (Sfântu Gheorghe), publice era de 840 km (din care 296 km
dită de descoperirile din necropolele de preparate din lapte şi carne (Sfântu modernizate), cu o densitate de 22,6
la Zăbala şi Peteni în care s-au găsit Gheorghe, Târgu Secuiesc, Baraolt), bere km/100 km2 de teritoriu (sub media pe
obiecte de inventar tipic maghiare. (Sfântu Gheorghe), spirt (Malnaş), amidon ţară, de 33,9 km/100 km2 de teritoriu).
Începând din această perioadă, populaţia şi glucoză (Târgu Secuiesc) etc. Centre O importanţă deosebită pentru transpor-
românească a convieţuit paşnic cu secuii de îmbuteliere a apelor minerale la Bodoc, turile feroviare şi rutiere o au cele două
colonizaţi aici pentru a apăra graniţa de Covasna, Biborţeni, Vâlcele, Malnaş. tronsoane ale magistralelor care traver-
E a Transilvaniei. La începutul sec. 16, Agricultura beneficiază de condiţii sează jud. C. – magistrala feroviară
mai precis în anul 1514, românii şi secuii naturale favorabile culturii plantelor (în Bucureşti–Braşov–Sfântu Gheorghe–
au luptat laolaltă împotriva nobilimii special a plantelor tehnice) şi creşterii Ciceu–Deda–Baia Mare–Satu Mare şi
feudale în timpul Războiului ţărănesc animalelor. În cadrul realizării producţiei drumul european E 572 care, pe terit. jud.
condus de Gheorghe Doja. La fel s-a globale agricole, sectorul vegetal contri- C., urmăreşte, în paralel, magistrala fero-
întâmplat şi în nov. 1848, când ţărănimea buie în proporţie de 72,8%, iar cel animal viară. O importanţă remarcabilă pentru
română, împreună cu secuimea iobagă de 27%, restul de 0,2% revin serviciilor transporturile rutiere dintre Transilvania
s-au răsculat împotriva nemeşilor, agricole. La sf. anului 2007, jud. C. dis- şi Moldova o are drumul naţional
opunând o aprigă rezistenţă trupelor punea de o supr. agricolă extinsă pe modernizat Braşov–Târgu Secuiesc–
imperiale venite să înăbuşe revoluţia. În 186 269 ha, din care 86 308 ha erau terenuri Breţcu–Oituz–Oneşti–Adjud–Ba cău–
baza legii de împărţire pe judeţe din 1921 arabile, 58 863 ha ocupate cu păşuni na- Suceava care traversează jud. C. prin
şi apoi a reorganizării ad-tiv teritoriale turale, 40 092 ha cu fâneţe şi 1 006 ha de partea central-estică a sa.
Învăţământ,culturăşiartă. În anul cardiovascular (la Covasna), un sanatoriu Covasna 351
şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor şco- pentru adulţi (la Turia) şi un sanatoriu
lare de pe terit. jud. C. cuprindea 11 gră- pentru copii (la Vâlcele). În acelaşi an, la Reci (6–10 m înălţime) pe care se
diniţe de copii, cu 8 668 copii înscrişi şi asistenţa medicală era asigurată de 346 dezvoltă plantaţii de anin, pin, plop
566 cadre didactice, 54 de şcoli generale medici (1 medic la 645 locuitori), 75 de canadian şi mesteacăn, precum şi exem-
(învăţământ primar – clasele 1–4 şi medici stomatologi (1 medic stomatolog plare de plante rare, ca de pildă laleaua
gimnazial – clasele 5–8), cu 19 490 elevi la 2 978 locuitori) şi 1 186 cadre sanitare pestriţă, turbăria de la Comandău,
şi 1 736 cadre didactice, 18 licee, cu 7 809 cu pregătire medie. declarată monument al naturii, vf. Lăcăuţ
elevi şi 745 profesori ş.a. Instrucţia şi Turism. Particularităţile peisajului (1 777 m, cel mai înalt din jud. C.), mlaşti-
educaţia copiilor şi elevilor se realizează natural, dominat de masivele muntoase nile de la Ozun, Apa Roşie şi Fagul
atât în limba română, cât şi în limba ma- ce înconjură jud. C. ca o puternică Rotund (Estelnic), punctele fosilifere de
ghiară (pentru copiii care aparţin acestei centură şi care închid între ele numeroase la Aita Seacă ş.a. Obiectivele istorice şi
minorităţi naţionale). Activităţile cultu- depresiuni cu un farmec aparte, speci- arhitectonice de o irezistibilă atracţie sunt
ral-artistice se desfăşoară în cadrul celor ficul şi frumuseţea obiectivelor istorice cetăţile medievale de la Bálványos,
şase case de cultură, 101 cămine cultu- şi arhitectonice, prezenţa numeroaselor Cernat, Malnaş, Bixad, rezervaţia arheo-
rale, un teatru de stat (la Sfântu Gheorghe), staţiuni balneoclimaterice, capacităţile logică neolitică de la Ariuşd, bisericile
cu secţiile română şi maghiară, 199 de suficiente de cazare (16 hoteluri, 137 de fortificate (sec. 15–16) de la Aita Mare,
biblioteci, cu 1 711 000 volume, cinci pensiuni turistice urbane şi 200 de Arcuş, Belin, Ilieni, Sfântu Gheorghe,
muzee, numeroase formaţii artistice de pensiuni turistice rurale ş.a., cu o capa- Sânzieni, Zăbala, Bodoc ş.a., castelele de
amatori etc. Manifestările etno-folclorice citate totală de 2 592 de locuri, la sf. la Arcuş, Ozun, Turia, Vârghiş, conacele
au loc la Întorsura Buzăului (Festivalul anului 2007), varietatea şi bogăţia de la Bicfalău, Cernat, Ilieni, Reci ş.a.
folclorului ciobănesc „Ciobănaşul”), elementelor etno-folclorice, multitudinea Obiceiurile tradiţionale (claca, şezătoarea,
Covasna (Nedeea mocănească), Băţanii căilor de acces ş.a. favorizează, laolaltă, colindele etc.), bogăţia folclorului (hora,
Mici şi Bálványos (Festivalul cântecului desfăşurarea unui intens trafic turistic. bătuta, sârba, csárdás), varietatea elemen-
şi portului popular) etc. Printre atracţiile turistice ale peisajului telor de port popular ca şi prezenţa
Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului natural, frecvent vizitate de turiştii aflaţi nenumăratelor staţiuni balneoclimaterice
2007, reţeaua unităţilor sanitare la odihnă, la tratament balnear sau în cu ape minerale diferite (Bálványos, Co-
cuprindea şapte spitale, cu 2 013 paturi, tranzit, sunt peştera cu emanaţii de sulf vasna, Malnaş-Băi, Ozunca-Băi, Biborţeni,
revenind un pat de spital la 110 loc., două de la Turia, declarată rezervaţie naturală, Vâlcele, Vârghiş, Turia ş.a.) sunt valori în
dispensare medicale, 36 de farmacii şi defileul Oltului dintre Bixad şi Malnaş plus care fac să crească potenţialul turistic
puncte farmaceutice, un sanatoriu (c. 20 km lungime), dunele de nisip de al jud. C. Indicativ auto: CV.
Localităţilejud.Covasna
(între paranteze sunt înscrişi anii primei menţiuni documentare)
II. Oraşe Localit. componente ale oraşelor Satele care aparţin oraşelor
1.BARAOLT (1224) 1. Biborţeni (1332)
2. Bodoş (1459)
3. Căpeni
4. Micloşoara (1211)
5. Racoşul de Sus (1417)
2.COVASNA (1548) 1. Chiuruş (1464)
3.ÎNTORSURABUZĂULUI(1553) 1. Brădet (1909)
2. Floroaia (1954)
3. Scrădoasa (1956)
21. COSTEŞTII DIN VALE 1. Costeştii din Vale 33. GURA ŞUŢII 1. Gura Şuţii
2. Mărunţişu 2. Sperieţeni
3. Tomşani
376 Dâmboviţa 46. MOŢĂIENI 1. Moţăieni
2. Cucuteni
34. HULUBEŞTI 1. Hulubeşti (1587)
47. NICULEŞTI 1. Niculeşti
2. Butoiu de Jos
2. Ciocănari
3. Butoiu de Sus
3. Movila
4. Măgura
5. Valea Dadei 48. NUCET 1. Nucet
35. IEDERA 1. Iedera de Jos 2. Cazaci
2. Colibaşi 3. Ilfoveni
3. Cricovu Dulce 49. OCNIŢA 1. Ocniţa
4. Iedera de Sus
50. ODOBEŞTI 1. Odobeşti
36. I. L. CARAGIALE 1. Ghirdoveni (1700) 2. Brâncoveanu
2. I. L. Caragiale (1482) 3. Crovu
3. Mija 4. Miuleşti
37. LUCIENI 1. Lucieni 5. Zidurile
2. Olteni
51. PERŞINARI 1. Perşinari (1774)
38. LUDEŞTI 1. Ludeşti (1539)
52. PETREŞTI 1. Petreşti
2. Miloşari
2. Coada Izvorului
3. Potocelu
4. Scheiu de Jos 3. Ghergheşti
5. Scheiu de Sus 4. Greci
6. Teleşti 5. Ioneşti
6. Potlogeni-Deal
39. LUNGULEŢU 1. Lunguleţu (1510)
7. Puntea de Greci
2. Oreasca
3. Serdanu 53. PIETRARI 1. Pietrari
2. Aluniş
40. MALU CU FLORI 1. Malu cu Flori
2. Capu Coastei 3. Şipot
3. Copăceni 4. Valea
4. Micloşanii Mari 54. PIETROŞIŢA 1. Pietroşiţa (1592)
5. Micloşanii Mici 2. Dealu Frumos
41. MĂNEŞTI 1. Măneşti 55. POIANA 1. Poiana
2. Drăgăeşti-Pământeni 2. Poieniţa
3. Drăgăeşti-Ungureni
56. POTLOGI 1. Potlogi (1580)
42. MĂTĂSARU 1. Teţcoiu 2. Pitaru
2. Creţuleşti
3. Podu Cristinii
3. Mătăsaru
4. Româneşti
4. Odaia Turcului
5. Vlăsceni
5. Poroinica
6. Puţu cu Salcie 57. PRODULEŞTI 1. Produleşti
7. Sălcioara 2. Broşteni
43. MOGOŞANI 1. Mogoşani 3. Costeştii din Deal
2. Chirca 58. PUCHENI 1. Pucheni (1564)
3. Cojocaru 2. Brădăţel
4. Merii 3. Meişoare
5. Zăvoiu 4. Valea Largă
44. MOROENI 1. Moroeni (1785) 5. Vârfureni
2. Dobreşti 59. RACIU 1. Raciu
3. Glod
2. Siliştea
4. Lunca
3. Şuţa Seacă
5. Muşcel
6. Pucheni 60. RĂSCĂEŢI 1. Răscăeţi
2. Vultureanca
45. MORTENI 1. Morteni
2. Neajlovu 61. RĂZVAD 1. Răzvad (1431)
2. Gorgota
3. Valea Voievozilor Dâmboviţa 377
62. RÂU ALB 1. Râu Alb de Jos
2. Râu Alb de Sus 4. Moşia Mică
5. Şerbăneasa
63. RUNCU 1. Runcu
6. Ştubeie Tisa
2. Bădeni
7. Valea lui Dan
3. Brebu
8. Valea Lungă-Gorgota
4. Ferestre
9. Valea Lungă-Ogrea
5. Piatra
10. Valea Mare
6. Siliştea
73. VALEA MARE 1. Valea Mare
64. SĂLCIOARA 1. Băneşti (1592)
2. Feţeni
2. Cătunu (sec. 19)
3. Gârleni
3. Cuza Vodă (f. 1902)
4. Livezile
4. Ghineşti (1780)
5. Saru
5. Mircea Vodă 6. Stratoneşti
6. Moara Nouă 7. Valea Caselor
7. Movila
8. Podu Rizii 74. VĂCĂREŞTI 1. Văcăreşti (1535)
2. Brăteştii de Jos
9. Sălcioara
3. Bungetu
65. SLOBOZIA MOARĂ 1. Slobozia Moară
75. VĂLENI-DÂMBOVIŢA 1. Văleni-Dâmboviţa
66. ŞELARU 1. Şelaru 2. Mesteacăn
2. Fierbinţi
76. VÂRFURI 1. Vârfuri
3. Glogoveanu
2. Cârlăneşti
67. ŞOTÂNGA 1. Şotânga (1427) 3. Cojoiu
2. Teiş 4. Merişoru
68. TĂRTĂŞEŞTI 1. Tărtăşeşti 5. Stăteşti
2. Bâldana 6. Şuviţa
3. Gulia 7. Ulmetu
1. BECHET
2. DĂBULENI (1494) 1. Chiaşu
3. FILIAŞI (1573) 1. Almăjel
2. Bâlta
3. Branişte
4. Fratoştiţa
5. Răcarii de Sus
6. Uscăci
4. ŞEGARCEA (1416)
DOLJEªTI, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã în 1881), declaratã monument istoric în torie a lui Petcu Cioroglideanu ºi a fiului
din 4 sate, situatã în Colinele Birei, pe anul 1932. sãu Matei) ºi „Adormirea Maicii Domnului”
stg. vãii Siretului; 7 485 loc. (1 ian. 2011): DOMENII, cartier în partea central-nord– (1817), „Izvorul Tămăduirii” (1817,
3 806 de sex masc. ºi 3 679 fem. Prelucr. vesticã a municipiului Bucureºti. pictată în 1967) şi „Sfântul Spiridon”
lemnului. În satul Doljeºti se aflã biserica
DOMNEªTI 1. Com. în jud. Argeº, for- (1926-1936, cu picturi originare restaurate
având hramul „Sfânta Treime” a fostei
mată dintr-un sat, situatã în zona de în 1994), în satul Domneºti.
mănãstiri Doljeºti, ctitorie din 1774 a
contact a Dealurilor Argeºului cu Mus- DOMOGLED, culme muntoasã în M-þii
hatmanului Vasile Ruset, cu turn adãu-
celele Argeºului, pe Râu Doamnei; 3 265
gat în 1884 ºi pridvor din 1929, în satul Mehedinþi, predominant calcaroasã, cu
loc. (1 ian. 2011): 1 633 de sex masc. ºi
Buhonca există o biserică romano-cato- abrupturi ºi þancuri ce dominã Valea
1 632 fem. Producţie de echipamente
lică (1937), iar în satul Buruieneşti, bise- Cernei la Bãile Herculane. Alt. max.:
pentru comunicaţii, de produse din ma-
rica romano-catolică „Sfântul Iosif” terial plastic, de mobilă pentru birouri, 1 105 m. Acoperitã cu vegetaþie de stân-
construită în 1937 pe locul alteia din 1864. de cherestea, de produse ceramice (plăci cãrie, reprezentatã prin arborete de pin
DOMAªNEA 1. Õ Poarta Orientalã a şi dale din ceramică, articole ceramice negru de Banat, de alun turcesc, tufã-
Transilvaniei. pentru uz casnic şi ornamental, produse riºuri de liliac, cât ºi de pãduri de stejar
2. Com. în jud. Caraº-Severin, alcã- refractare, cahle de teracotã) ºi de sucuri pufos, cer ºi gorun. Rezervaþie complexã
tuitã din 2 sate, situatã în Culoarul naturale. Centru pomicol (meri, pruni,
Timiº-Cerna, pe cumpãna de ape dintre peri). Muzeu etnografic ºi de artã feu-
râurile Timiº ºi Cerna, în zona pasului dalã. În satul Domneºti, atestat docu-
Poarta Orientalã a Transilvaniei; 1 356 mentar în 1523, se aflã biserica având
loc. (1 ian. 2011): 633 de sex masc. ºi 723 hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii
fem. Staþie de c.f. Pomiculturã. În arealul Domnului” (1828–1831), biserica „Buna
Vestire” (1863-1864) şi casa „Miricã Ion”
com. D. au fost descoperite (1928) urmele
(1802). Agroturism.
unui ºanþ roman (40 x 34 m) în care s-a
2. Com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din 2
gãsit o tãbliþã din bronz cu dimensiunile
sate, situatã în Câmpia Românã, pe râul
de 95 mm lãþime, 60 mm înãlþime ºi 0,5
Sabar; 6 719 loc. (1 ian. 2011): 3 326 de
mm grosime, emisã din porunca împã- sex masc. ºi 3 393 fem. Producţie de
ratului Hadrianus (sec. 2, cu inscripþia mobilă, de articole din sticlă, prefabricate
„Tabula honestae missionis”) pe numele din beton şi de produse zaharoase
legionarului veteran Ivornecus, de (inclusiv ciocolată). Culturi de cereale,
origine celticã. În prezent, aceastã tãbliþã de plante tehnice ºi de nutreþ etc. Legu-
se aflã la Muzeul din Viena. În satul miculturã. Între 23 ian. 1981 ºi 2 dec. 1985
Domaºnea, menþionat documentar, com. D. a fãcut parte din jud. Giurgiu,
pentru prima oarã, în 1436, se aflã bise- iar între 2 dec. 1985 ºi 10 apr. 1997, din
rica având hramul „Sfântul Atanasie” Sectorul Agricol Ilfov. Bisericile cu hra-
(1807–1808, pictatã în 1830 ºi restauratã murile „Cuvioasa Parascheva” (1791, cti- Culmea Domogled
400 Domogled-Valea Cernei molid, ºi una mai joasã, formatã din biserica „Sfântul Dumitru” (2002). Pânã
terasele ºi luncile râurilor pe care se la 6 oct. 2003, com. D.C. a avut în compo-
în cadrul Parcului Naþional Domo- gãsesc mlaºtini de turbã (Panaci, Poiana nenþã satele Coºna, Podu Coºnei,
gled-Valea Cernei. Stampei, Coºna º.a.). Climat rãcoros Româneºti, Teºna ºi Valea Bancului, care
(temp. medie anualã 5°C) ºi precipitaþii la acea datã au format com. Coºna, jud.
DOMOGLED–VALEA CERNEI, unul Suceava. Punct de plecare spre rezervaþia
moderate (600–750 mm/anual). Expl.
dintre cele mai mari (61 211 ha) ºi mai 12 Apostoli din M-þii Cãliman (200 ha).
forestiere, de min. de mangan ºi de turbã.
importante Parcuri Naþionale din
Izv. cu ape minerale carbogazoase, feru- DORNEªTI, com. în jud. Suceava, alcã-
România, declarat ca atare în 1982, extins
ginoase, calcice, magneziene pe baza tuitã din 2 sate, situatã în N Pod. Sucevei,
pe ambii versanþi ai râului Cerna, a cãrui
cãrora s-au dezvoltat staþiunile balneocli- la confl. râului Ruda cu Suceava; 4 447
vale urmeazã un culoar tectonic, lung de
materice Vatra Dornei, Dorna Candrenilor, loc. (1 ian. 2011): 2 226 de sex masc. ºi
82 km, strãbãtând M-þii Godeanu,
ªaru Dornei, Poiana Negrii. Comunicã cu 2 221 fem. Nod feroviar (staţia de c.f.
Mehedinþi ºi Cernei. În cadrul acestui
zonele învecinate prin pasurile Tihuþa inaugurată la 17 oct. 1889) ºi rutier. Mat.
parc sunt delimitate mai multe rezervaþii
(spre Transilvania), Mestecãniº (spre de constr. Morãrit ºi panificaþie. Produc-
naturale (Domogled–Þesna–Vârful lui
Bucovina de N ºi Maramureº), Drãgoiasa þie de mobiă de bucătarie, de bãuturi
Stan, Coronini–Bedina, Geanþurile Cernei,
(spre Transilvania) ºi pe Valea Bistriþei cu alcoolice ºi de sucuri naturale. Topitorie
Ciucevele Cernei, Piatra Cloºanilor, Cheile
Moldova centralã. de in ºi cânepã, desfiinţată în 1990.
Corcoaiei º.a.) cu numeroase fenomene
carstice, cu vegetaþie de stâncãrie calca-
2. Õ Dorna-Arini. Culturi de cartofi, sfeclã de zahãr, de in
DORNA-ARINI, com. în jud. Suceava, ºi cânepã. În satul Dorneşti, atestat
roasã, între care se remarcã tufiºurile de
alcãtuitã din 6 sate, situatã în Depr. documentar, prima oară în 1490 şi apoi
liliac sãlbatic (Syringa vulgaris), arboretele
Dornelor, la confl. râului Neagra ªarului în mart. 1498, se află o biserică romano-
de pin negru (Pinus nigra ssp. banatica),
cu Bistriþa; 2 934 loc. (1 ian. 2011): 1 451 catolică din 1796.
de alun turcesc (Corylus colurna), cu supr.
compacte acoperite cu stânjenel de stâncã de sex masc. ºi 1 483 fem. Reşed. com. DOROBANÞI, com. în jud. Arad, formată
(Iris reichenbachi), pãduri de cvercinee este satul Cozăneşti. Expl. forestiere şi de dintr-un sat, situatã în Câmpia Aradului,
submediteraneene, cu o variatã entomo- mangan. Recoltarea fructelor de pãdure la 25 km N de municipiul Arad; 1 605
faunã º.a. ºi a ciupercilor comestibile din flora loc. (1 ian. 2011): 811 de sex masc. ºi 794
spontanã. Preparate din lapte (în satul fem. Izvoare cu ape termale (55° C).
DONARIS Õ Dunãrea.
Ortoaia). Creºterea bovinelor şi ovinelor. Pepiniere pomicolã ºi viticolã. Bisericã
DORGOª, vechea denumire (pânã la 3 Centru de încondeiere a ouălor. Până la romano-catolicã (1803). Satul Dorobanþi
mart. 2005) a com. Ususãu, jud. Arad. 17 febr. 1968, satul şi com D.-A. s-au este atestat documentar în 1454. Com. D.
DOR MÃRUNT, com. în jud. Cãlãraºi, numit Dorna. În satul Dorna-Arini, atestat a fost înfiinþatã la 7 apr. 2004 prin des-
alcãtuitã din 6 sate, situatã în Câmpia documentar în 1595, se află biserica prinderea satului Dorobanþi din com-
Bãrãganului, pe râul Cucuveanu; 6 969 „Adormirea Maicii Domnului” (1934), în ponenþa oraºului Curtici, jud. Arad.
loc. (1 ian. 2011): 3 407 de sex masc. ºi satul Ortoaia există biserica „Pogorârea DOROBANÞU 1. Podiºul ~ Õ Carasu
3 562 fem. Staþie de c.f. (în satul Dâlga- Duhului Sfânt” (1866), în satul Gheor- (2).
Garã). Morãrit ºi panificaþie. Culturi de ghiţeni există biserica „Înălţarea Dom- 2. Com. în jud. Cãlãraºi, alcãtuitã din
cereale, plante tehnice ºi de nutreþ etc. nului” (1940) şi o biserică din lemn din 3 sate, situatã în Câmpia Bãrãganu
Herghelie. Sanatoriu T.B.C. Între 17 febr. sec. 18, iar în satul Cozăneşti este biserica Mostiºtei, pe malul SE al lacului Mostiº-
1968 ºi 23 ian. 1981 com. D.M. a fãcut parte „Acoperământul Maicii Domnului” tea; 2 882 loc. (1 ian. 2011): 1 469 de sex
din jud. Ilfov. Satul Dor Mãrunt este atestat (1994–2003). Agroturism.
documentar în anul 1876. În satul Dâlga DORNA CANDRENILOR, com. în jud.
se aflã biserica având hramul „Sfinþii Suceava, alcãtuitã din 3 sate, situatã în
Împãraþi Constantin ºi Elena” (1819), în Depr. Dornelor, la 829 m alt., pe râul
satul Dor Mãrunt există o biserică zidită Dorna, la poalele de S ale vf. Ouºoru
în 1877-1879, iar în satul Pelinu este (1 639 m) din M-þii Suhard; 3 014 loc.
biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi (1 ian. 2011): 1 522 de sex masc. ºi 1 492
Elena” (1813, restaurată în 1875). fem. Haltã de c.f. Expl. forestiere, de
DORNA 1. Depresiunea Dornelor sau andezit ºi de turbã. Prelucr. lemnului
Þara Dornelor, depresiune tectono-ero- (cherestea) ºi a laptelui. Creºterea bovi-
zivã în N Carpaþilor Orientali, încadratã nelor. Staþiune balneoclimatericã, în satul
de M-þii Suhard (N), Giumalãu (NE), Poiana Negrii (Õ). Nãmol de turbã. Staþie
Bistriþei (E-SE), Cãliman (S) ºi Bârgãu de îmbuteliere a apelor minerale ºi a apei
(V), drenatã de râul Bistriþa cu afl. ei plate. Cămin cultural (1956). Bibliotecă
Dorna ºi Neagra ªarului. Supr.: 450 km2. (f. 2005). Agroturism. În satul Dorna
Relieful, sculptat în formaþiuni sedi- Candrenilor, atestat documentar în 1772,
mentare paleogene ºi vulcanice, prezintã se află biserica „Adormirea Maicii
o treaptã mai înaltã, colinarã, cu alt. între Domnului” (1863), în satul Dealu Floreni
800 ºi 1 000 m, situatã la contactul cu există biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi
zona montanã, împãduritã cu fag ºi Pavel” (1959), iar în satul Poiana Negrii, Dorohoi. Biserica „Sfântul Nicolae”-Domnească
masc. ºi 1 413 fem. Nod rutier. Culturi fost prãdat de poloni, iar în 1510 ºi 1513 Dragalina 401
de cereale ºi plante tehnice. Pescuit. În de tãtari. În perioada 1560–1778, D. a fost
satul Vãrãºti se aflã o pãdure de stejari reºed. Vorniciei Þãrii de Sus, iar apoi a documentar, prima oarã, în 1245, se află
seculari (Quercus robur), iar pe o înălţime fost, pe rând, reºed. de þinut, de isprãv- o biserică romano-catolică din 1936, în satul
numită Grădiştea Ulmilor din arealul nicie, de district, de ocol, de plasã ºi de Petea, atestat documentar în 1215, există
aceluiaºi sat, au fost descoperite vestigii judeþ (pânã în 1950). Oraºul D. a fost biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii
materiale din Neoliticul mijlociu (milen. declarat municipiu la 24 nov. 1994, având Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1825), iar în
5–4 î.Hr.) ale cãror caracteristici au deter- în subordine ad-tivã trei localit. com- satul Dara este biserica romano-catolică
minat atribuirea numelui de cultura Boian ponente: Dealu Mare, Loturi Enescu, „Adormirea Maicii Domnului” (1739-1769).
pentru întreaga arie de rãspândire a ei. Progresul. Monumente: biserica având
Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 com. D. hramul „Sfântul Nicolae”-Domneascã, DOROªANU, masiv deluros în Colinele
a fãcut parte din jud. Ialomiþa. Bisericile de mari dimensiuni (23,75 m lungime ºi Tutovei, reprezentând alt. max. a acestora
„Sfântul Nicolae” (1854), în satul Boºneagu 9,55 m lãþime) – ctitorie din 18 oct. 1495 (561 m).
ºi „Sfânta Treime” (1838), în satul Vãrãºti. a domnului ªtefan cel Mare – este un DOSUL LÃCªORULUI, aven în SV
3. Com. în jud. Tulcea, alcãtuitã din monument de arhitecturã în stil moldo- României, dezvoltat în calcarele jurasice
5 sate, situatã în NV Pod. Babadag; 1 464 venesc, cu elemente bizantine, având din SV M-þilor ªureanu (Carpaþii Meri-
loc. (1 ian. 2011): 749 de sex masc. ºi 715 faþadele decorate cu o combinaþie de dionali), la 700 m alt., la c. 1 km NE de
fem. Expl. de calcar (în satul Cârjelari). arcade oarbe, de firide ºi de ocniþe, în satul Ohaba-Ponor, com. Pui, jud.
Până în anii ’90 ai sec. 20, com. D. a avut care s-a folosit ceramica smãlþuitã de Hunedoara. Ad.: 262 m. Descoperit în
în componenţă satul Ardealu, care în acei diferite culori, ºi ancadramente de facturã 1973. Avenul este alcãtuit dintr-o
în prezent existând fizic, dar fără locuitori. goticã. Sub corniºa bisericii se aflã un succesiune de puþuri, separate uneori
brâu de discuri smãlþuite care alterneazã prin diafragme. Are o formã circularã cu
DOROGUNEA Õ Dorohoi. cu cãrãmidã roºie. În interior, biserica pereþii degradaþi. Din baza avenului se
DOROHOI, municipiu în jud. Botoºani, pãstreazã picturi murale executate în desprind douã galerii divergente.
situat în zona de contact a Câmpiei Jijiei 1522–1525, între care se remarcã un
DOªTAT, com. în jud. Alba, alcãtuitã din
Superioare cu Dealurile Bour–Ibãneºti, tablou votiv înfãþiºându-l pe ªtefan cel
3 sate, situatã în Pod. Secaºelor; 985 loc.
la 150–200 m alt., la confl. râului Buhai Mare ºi pe soþia sa, Maria-Voichiþa. Bise-
(1 ian. 2011): 498 de sex masc. ºi 487 fem.
cu Jijia, la 35 km NV de Botoºani; 29 546 rica are o catapeteasmã din 1795 ºi un
În satul Doºtat, menþionat documentar,
loc. (1 ian. 2011): 14 245 de sex masc. ºi cafas (balcon în care cântã corul) din prima oarã, în 1320, se află biserica
15 301 fem. Supr.: 9,3 km2; densitatea: 1883. Biserica a fost restauratã în 1896, ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae”
3 177 loc./km2. Nod feroviar (staþia de 1908 ºi 1921. Clopotniþã din 1868; biserica (1866), iar în satul Boz există o biserică
c.f. a fost inauguratã la 15 dec. 1888) ºi din lemn „Vârgolici”, iniţial cu hramul fortificată din 1523 (azi biserică evan-
rutier. Expl. de argilã ºi de balast. Constr. „Adormirea Maicii Domnului” (sfinþitã ghelică), declaratã monument istoric, şi
de maºini-unelte grele pentru deformare la 12 apr. 1779), ulterior schimbat în vulcani noroioºi.
plasticã. Producţie de conf., tricotaje, „Naşterea Maicii Domnului”, are un
încãlþãminte, corpuri pentru iluminat valoros decor sculptat ºi pictat. Biserica DRACEA, com. în jud. Teleorman, alcã-
a fost restaurată în anii 1895, 1904, 1919, tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia Boian,
electric, sticlãrie pentru menaj, de
iar în perioada 1970-1995 a fost închisă; pe râul Cãlmãþui; 1 840 loc. (1 ian. 2011):
porþelan, cãrãmidã, prelucr. a lemnului
casa cneazului Moruz (1850), azi ºcoalã; 885 de sex masc. ºi 955 fem. Morãrit ºi
ºi produse alim. (preparate din carne ºi
casa-muzeu „George Enescu” (1860); casã panificaþie. Biserica „Sfântul Dumitru”
lapte, produse de panificaþie etc.). Repa-
particularã din 1828; clãdirea Colegiul (1845), în satul Zlata. Com. D. a fost
raþii de maºini ºi utilaje agricole. Centru
Naţional „Grigore Ghica” construitã în înfiinþată la 7 mai 2004 prin desprinderea
pomicol. Seminar Teologic liceal. Muzeu
1880 dupã planurile arhitectului Leonida satelor Dracea, Florica ºi Zlata din com.
de istorie (inaugurat în 1968) ºi de
Negrescu; clãdirea vechii Prefecturi, Crângu, jud. Teleorman.
ºtiinþele naturii, inaugurat în 1953, cu o
interesantã colecþie de fluturi datoratã construitã în stil baroc în anii 1887–1899, DRAGA-COZLA, Mănãstirea ~ Õ Pia-
lui Al. Nemeº; Muzeul memorial „George azi sediul Muzeului de ºtiinþele naturii; tra-Neamþ (2).
Enescu” (1957). Grãdinã publicã. La D. clãdirea Primãriei municipale (1905). În
DRAGALINA 1. Com. în jud. Cãlãraºi,
s-au nãscut scriitorul Pãstorel Teodoreanu, raza municipiului D. se aflã rezervaþia
alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia
mineralogul Vasile Buþureanu º.a. Istoric. Ezer-Dorohoi (600 ha). Municipiul D. a
Bãrãganului; 8 651 loc. (1 ian. 2011): 4 412
Localit. apare menþionatã documentar, fost afectat de inundaţiile catastrofale
de sex masc. ºi 4 239 fem. Nod feroviar.
prima oarã, ca târg, într-un act încheiat provocate de ploile torenţiale din 28–29
Reparaþii de maºini ºi utilaje agricole.
la Lvov, la 6 oct. 1407, între boierii iun. 2010 (peste 1 000 de gospodării
Prelucr. lemnului (mobilă); produse
moldoveni ºi regele Poloniei, Władisław inundate şi câteva victime luate de torenţi). lactate. Morãrit ºi panificaþie. Creºterea
II Jagiełło. Într-un document din 8 oct. DOROLÞ, com. în jud. Satu Mare, bovinelor. Culturi de cereale, de plante
1408, localit. este consemnatã ca oraº ºi alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia tehnice, uleioase ºi de nutreþ etc. Între 17
punct de vamã. În sec. 13–14, aºezarea Someºului, la graniþa cu Ungaria; 3 622 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 com. D. a fãcut
s-a numit Dorogunea, nume de la care a loc. (1 ian. 2011): 1 850 de sex masc. ºi parte din jud. Ialomiþa. În satul Dragalina
derivat cel actual (în slavã, doroga 1 772 fem. Creºterea bovinelor. Culturi se află o biserică din 1948. Satul Dropia
înseamnã drum). În sec. 15 a fost centrul de cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ a fost desfiinţat la 29 oct. 1977.
ad-tiv al Moldovei de Nord. În 1509 a etc. În satul Dorolþ, menþionat 2. Õ Tutova (3).
402 Dragodana Domnului cu Pruncul în braþe, pictatã jud. Giurgiu, iar între 2 dec. 1985 ºi 10
pe lemn în sec. 17, ºi scoasã nevãtãmatã apr. 1997, din Sectorul Agricol Ilfov.
DRAGODANA, com. în jud. Dâmboviþa, din cenuºa bisericii mistuitã de incendiu Bisericã având dublu hram – „Adormi-
alcãtuitã din 7 sate, situatã în zona de în 1949. Com. D. a fost trecutã în cate- rea Maicii Domnului” ºi „Sfânta Vineri”
contact a Câmpiei Târgoviºtei cu Câmpia goria oraºelor la 22 iul. 2004. (1760–1761), ctitorie a stolnicului Mihai
Titu, pe râul Potopu; 6 936 loc. (1 ian. 2. Com. în jud. Dâmboviþa, alcãtuitã Fãlcãianu ºi a soþiei sale Safta, în satul
2011): 3 439 de sex masc. ºi 3 498 fem. din 6 sate, situatã în zona de contact a Dragomireºti-Deal. În satul Dragomi-
Producţie de aparate electrocasnice, de Câmpiei Târgoviºtei cu Piem. Cândeºti reşti-Vale, atestat documentar la 21 apr.
mobilă pentru birouri şi de articole de ºi Subcarpaþii Ialomiþei, pe râul 1453, se află biserica „Adormirea Maicii
îmbrăcăminte pentru lucru. Fermã de Dâmboviþa; 8 672 loc. (1 ian. 2011): 4 406 Domnului” (1866, restaurată în 1974).
creºtere a bovinelor, în satul Picior de de sex masc. ºi 4 266 fem. Nod rutier. DRAGOMIRNA 1. Podiºul Drago-
Munte. Clãdirea Primãriei (1916); capelã Expl. de petrol. Produse lactate. Creşterea mirnei, subunitate a Pod. Sucevei, situatã
(1896); conac (sec. 19) şi biserică din 1912, bovinelor. Pomiculturã. În satul Drago- în N acestuia, între graniþa cu Ucraina,
în satul Dragodana. mireºti se aflã biserica având hramul la N, râul Siret, la E, Pod. Fãlticeni, la S,
„Sfântul Nicolae” (1462, refãcutã în 1701 ºi Obcina Mare, la V. P.D. se prezintã sub
DRAGOMIREªTI 1. Oraº în jud. Mara-
ºi 1836) ºi casele familiei Greceanu forma unor platouri structurale largi, cu
mureº, situat în SE Depr. Maramureº, la
(sec. 17, refãcute în 1733–1734); în satul pante domoale, alcãtuite din gresii
poalele de NE ale M-þilor Þibleº, pe râul Decindeni existã paraclisul „Radu Vodã”
Iza; 3 166 loc. (1 ian. 2011): 1 569 de sex sarmatice, care alterneazã cu nisipuri ºi
(sec. 16, refãcut în sec. 18), în satul argile. P.D. este fragmentat de valea râului
masc. ºi 1 597 fem. Supr.: 101 km2, din Ungureni se aflã biserica având hramul
care 6 km2 în intravilan; densitatea: 528 Suceava ºi de afl. acestuia, Suceviþa,
„Cuvioasa Parascheva” (1818), iar în
loc./km2. Expl. de gresii şi balast. Expl. Horaiþ, Hãtnuþa º.a. Este acoperit cu
satul Mogoºeºti, biserica având hramul
ºi prelucr. lemnului (mobilier). Topitorie pãduri de foioase (în special gorun ºi fag).
„Adormirea Maicii Domnului” (1807,
de in ºi cânepã; produse de panificaþie. Alt. max.: 528 m (vf. Teiºoara).
refacută în 1942).
Obiecte de artizanat. Pomicultură. Izvoa- 2. Mănãstirea ~ Õ Mitocu
3. Com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din
re cu ape sulfuroase. Muzeul þãrãncii Dragomirnei.
6 sate, situatã în Subcarpaþii Neamþului;
române. Biserica veche, din lemn, cu 2 395 loc. (1 ian. 2011): 1 190 de sex masc. DRAGOSLAVELE, com. în jud. Argeº,
hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, construitã ºi 1 205 fem. În satul Dragomireºti, atestat alcãtuitã din 2 sate, situatã în depr.
în anul 1722, a fost demontatã din satul documentar în sec. 14, se aflã un muzeu omonimã, la poalele de V ale M-þilor
Dragomireºti (în 1936) ºi instalatã în etnografic ºi biserica având dublu hram Leaota, pe cursul superior al Dâmboviþei;
incinta Muzeului satului ºi de artã – „Izvorul Tãmãduirii” ºi „Intrarea în 2 588 loc. (1 ian. 2011): 1 311 de sex masc.
popularã „Dimitrie Gusti” din parcul Bisericã a Maicii Domnului”, construitã ºi 1 277 fem. Expl. de calcar. Microhidro-
Herãstrãu din Bucureºti. Aceastã bise- în douã etape, 1902–1916 ºi 1921–1934, centralã (7,6 MW). Produse chimice.
ricã, cu un turn-clopotniþã zvelt, pãstrea- renovatã în anii 1997–1999. Biserica Fabricã de cherestea. Centru de þesãturi
zã picturi pe pereþii interiori ºi piese de având hramul „Sfinþii Voievozi” (1824), populare. În Evul Mediu a fost un
mobilier din sec. 18. În oraºul Drago- în satul Unghi. Satele componente ale important punct de vamã al Þãrii
mireºti, menþionat documentar, ca sat, com. D. au atestãri documentare foarte Româneºti, pe drumul comercial dintre
în 1385, se aflã mănãstirea Dragomireºti vechi: Borniº (sec. 9), Hlãpeºti (1 sept. Þara Româneascã ºi Transilvania prin
(de cãlugãri), ctitorie din anul 1926 a 1444), Mastacãn (23 aug. 1455), Unghi pasul Giuvala, din culoarul Rucãr-Bran.
monahului Pimen Moldovan. Biserica (sec. 9), Vad (7 mart.1528). În oct. 1916 aici s-au desfãºurat lupte
din lemn, cu dublu hram – „Sfântul 4. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din violente între trupele române ºi cele
Prooroc Ilie” ºi „Naºterea Maicii Dom- 12 sate, situatã în Colinele Tutovei, la germane. În satul Dragoslavele se aflã
nului”, construitã în anii 1926–1927, a fost confl. râului Lipova cu Tutova; 5 047 loc. biserica având hramul „Adormirea
mistuitã de un incendiu în 1949 (împreu- (1 ian. 2011): 2 644 de sex masc. ºi 2 403 Maicii Domnului”, ctitorie din 1661 a
nã cu chiliile), din cenuºa cãreia a fost fem. Nod rutier. Moarã de cereale. Satul domnului Grigore Gheorghe Ghica, şi
scoasã nevãtãmatã Icoana Maicii Dom- Dragomireºti este menþionat docu- biserica din lemn cu hramul „Sfântul
nului cu Pruncul în braþe, pictatã pe lemn mentar, prima oarã, în 1439, iar satele Gheorghe” (1660), adusã aici în 1949, din
în sec. 17. În anii 1951–1954 a fost con- Tuleºti ºi Rãdeni în 1443 ºi, respectiv, satul Borza (jud. Sãlaj), de Patriarhul
struitã o altã bisericã din lemn, cu acelaºi 1498. În satul Dragomireºti se aflã biserica Iustinian Marina, an în care a fost
hram dublu, dar pe un alt amplasament, din lemn cu hramul „Vovidenia” (1774, cu înfiinþat ºi un schit de cãlugãri. Aºe-
respectiv în vatra localitãþii, în locul soclu din piatrã ºi unele adãugiri din 1874)şi zãmântul monahal este, totodată, ºi
numit „Arinii Runcului”, prin strãdania biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” reºed. patriarhalã de odihnã, având o
preotului Codrea Nuþu cu sprijinul zidită în perioada 1936-1956, cu întreruperi). clãdire construitã în 1930 după proiectul
enoriaºilor. În jurul acestei biserici, care arhitectului D. Ionescu Berechet; cruci
DRAGOMIREªTI-VALE, com. în jud.
a funcþionat ca bisericã de mir în perioa- din piatrã cu inscripþii din 1642, 1664 etc.;
Ilfov, alcãtuitã din 3 sate, situatã în
da 1959–1990 (deoarece mănăstirea a fost biserica având hramul „Înãlþarea
Câmpia Vlãsiei, pe râul Dâmboviþa; 4 539
desfiinţată de autorităţile comuniste la Domnului” (1745).
loc. (1 ian. 2011): 2 177 de sex masc. ºi
28 oct. 1959), s-a constituit o nouã obºte 2 362 fem. Culturi de cereale, de plante DRAGOª VODÃ, com. în jud. Cãlãraºi,
monahalã în 1991. Casa cu paraclis, con- tehnice ºi de nutreþ etc. Între 23 ian. 1981 alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia
struitã în 1993, adãposteºte Icoana Maicii ºi 2 dec. 1985 com. D.-V. a fãcut parte din Bãrãganului; 2 932 loc. (1 ian. 2011): 1 443
de sex masc. ºi 1 489 fem. Staþie de c.f. Ogretin existã ruinele bisericii cu dublu Drăgăneşti 403
Complex avicol. Culturi de cereale, de hram – „Sfântul Dumitru” ºi „Sfânta
plante tehnice ºi de nutreþ etc. Irigaþii. Parascheva” datând din 1817. Mare există biserica „Adormirea Maicii
Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 com. Domnului” (1836, reparată în 1889).
DRANOV 1. Ostrov în S Deltei Dunãrii,
D.V. a fãcut parte din jud. Ialomiþa. Satul
între braþul Sfântu Gheorghe, la NE ºi E, DRÃGÃNEªTI 1. Com. în jud. Bihor,
Dragoº Vodã a fost înfiinþat în anul 1896,
Marea Neagrã, la S, lacul Razim, la V, ºi alcãtuitã din 10 sate, situatã în SE Depr.
cu numele Satul Nou, prin împro-
Canalul Lipovenilor, la N. Supr.: 870 km2. Beiuº, la confl. Criºului Pietros cu Criºu
prietãrirea a 474 de þãrani cu pãmânt,
Acoperit cu numeroase mlaºtini, bãlþi, Negru; 2 933 loc. (1 ian. 2011): 1 409 de
satul Socoalele a fost întemeiat în 1883,
lacuri, dune de nisip ºi drenat de o reþea sex masc. ºi 1 524 fem. Producţie de bere,
iar satul Bogdana în 1899 cu denumirea
densã de canale (Dranov, Lipovãþ, de sucuri naturale, de bãuturi alcoolice
Gara Bogdana (numele actual datează din
Dunavãþ, Crasnicol, Belciug, Periºor, ºi de produse alim. Apiculturã. Viticul-
1944). Clădirea Primăriei (1932-1934).
Mustacal º.a.). Ornitofaunã bogatã ºi tură. Satul Drãgãneºti este menþionat
DRAGU, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din variatã (cocori, cormorani, lebede, documentar, prima oarã, în 1552. Bise-
5 sate, situatã în N Dealurilor Clujului, pelicani, piciorongi, þigãnuºi etc.). ricile din lemn cu hramurile „Adormirea
pe râul Voivodeni; 1 303 loc. (1 ian. 2011): Domeniu piscicol. Cherhanale. Maicii Domnului” (1731), „Sfinþii
652 de sex masc. ºi 651 fem. Aici a fost 2. Grind maritim în SV ostrovului Arhangheli Mihail şi Gavriil” (construită
descoperitã o spadã din bronz datând de omonim, la S de lacul Dranov, strãbãtut în 1755-1764 pe locul alteia din 1724,
la începutul Epocii fierului. Satul Dragu de nenumãrate canale. pictatã în 1764 de David Zugravul) ºi
este menþionat documentar, prima oarã, 3. Lac cu apã dulce în S Deltei „Buna Vestire” (1686), în satele Talpe,
în 1332. Bisericile din lemn cu hramurile Dunãrii, în V-SV ostrovului omonim. ªebiº ºi Belejeni. Satul Păcăleşti, care
„Sfântul Vasile cel Mare” (1806–1809), Supr.: 21,70 km2; vol.: 21,7 mil. m3. Legat fusese desfiinţat de autorităţile comuniste
declaratã monument istoric, ºi „Sfinþii prin mai multe canale cu lacul Razim ºi şi înglobat în satul Ţigăneştii de Beiuş, a
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1820, cu cu braþul Sfântu Gheorghe. Importanþã fost reînfiinţat la 20 oct. 2008.
picturi interioare din 1831), în satele piscicolã. 2. Com. în jud. Galaþi, alcãtuitã din 2
Dragu ºi Voivodeni; castelul „Bethlen” 4. Canal navigabil (pentru vase mici) sate, situatã în Câmpia Tecuciului, pe
(sec. 18–19), în satul Dragu, aflat în stare care uneºte braþul Sfântu Gheorghe cu cursul inf. al râului Bârlad; 6 044 loc. (1
de degradare. ian. 2011): 3 113 de sex masc. ºi 2 931
lacul Razim prin intermediul lacului
DRAJNA, com. în jud. Prahova, alcãtuitã omonim; 25 km. fem. Haltã de c.f. (în satul Malu Alb).
din 11 sate, situatã în depresiunea Producţie de mobilă pentru birouri şi de
DRÃCENI Õ Slatina (3).
omonimã din Subcarpaþii Buzãului, pe ulei comestibil. Viticulturã. Culturi de
râul Drajna; 5 529 loc. (1 ian. 2011): 2 696 DRÃCªANI, cel mai iaz de mari dimen- cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ, de
de sex masc. ºi 2 833 fem. Producţie de siuni din jud. Botoºani (440 ha), situat în legume etc. Bisericile „Sfântul Dumitru”
mobilier, de şuruburi, buloane, şaibe şi Câmpia Jijiei Superioare, pe cursul inf. (1938-1947) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail
nituri. Moarã de apã (începutul sec. 19), al râului Sitna, în aval de confl. cu râul şi Gavriil” (1939-1953), în satele
în satul Drajna de Jos. Pomiculturã (meri, Drãcºani, în arealele comunelor Bãluºeni Drăgăneşti şi Malu Alb.
peri, pruni, nuci). Reºed. com. este satul ºi Suliþa. Importanþã piscicolã ºi pentru 3. Com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din
Drajna de Sus, menþionat documentar la irigaþii. 4 sate, situatã în Subcarpaþii Neamþului,
10 iul. 1517 într-un hrisov semnat de DRÃCªENEI, com. în jud. Teleorman, la 15 km NE de oraºul Târgu-Neamþ;
domnul Neagoe Basarab. Pe terit. satului alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia 1 921 loc. (1 ian. 2011): 986 de sex masc.
Drajna de Jos, atestat documentar în Gãvanu-Burdea, pe râul Burdea; 1 846 ºi 935 fem. În satul Şoimăreşti, atestat
1250, a fost descoperit un mare depozit loc. (1 ian. 2011): 886 de sex masc. ºi 960 documentar la 6 mart. 1533, se află
de bronzuri (240 de obiecte: 199 seceri, fem. Culturi de cereale, de plante tehnice biserica din lemn „Sfinţii Voievozi”
arme de luptã, podoabe etc.) datând din (1911). Satul Drăgăneşti este atestat
ºi de nutreþ etc. În satul Drãcºani se aflã
sec. 13 î.Hr., iar în arealul satului Drajna documentar în 1592. Com. D. a fost
un muzeu de istorie ºi etnografie, biserica
de Sus, pe Dealul Grãdiºtea, au fost iden- înfiinþatã la 7 mai 2004 prin desprinderea
„Sfântul Nicolae” (1871), casa „Anton
tificate urmele unui castru roman de satelor Drãgãneºti, Orþãºti, Râºca ºi
Popescu” (1895) ºi o ºcoalã din 1894.
piatrã (176 x 200 m), iniþial de pãmânt, ªoimãreºti din com. Brusturi-Drãgãneºti,
Până la 7 mai 2004, com. D. a avut în
care a rezistat din anul 101 pânã în anul jud. Neamþ.
componenţă satele Beuca şi Plopi, care
117. În apropierea castrului a existat o 4. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din
la acea dată au format com. Beuca, jud.
aºezare civilã dacicã (cu numele 7 sate, situatã în Câmpia Gherghiþei, pe
Teleorman.
Ramidava), apoi romanã, ale cãror vestigii stg. Vãii Prahova; 5 083 loc. (1 ian. 2011):
(arme de fier, monede, ceramicã, fibule, DRÃGANU, com. în jud. Argeº, alcãtuitã 2 501 de sex masc. ºi 2 582 fem. Staþie de
garnituri vestimentare din bronz, din 4 sate, situatã în Piem. Cotmeana; c.f. Culturi de cereale, plante tehnice,
fragmente de terra sigilata, o cãþuie dacicã, 1 925 loc. (1 ian. 2011): 929 de sex masc. leguminoase pentru boabe º.a. În satul
un vas ceramic tronconic º.a.) au fost ºi 996 fem. Expl. de petrol ºi forestiere. Drãgãneºti, atestat documentar în 1451,
scoase la ivealã de sãpãturile arheologice. Pomiculturã (meri, pruni). Reºed. com. se aflã conacul lui ªerban Cantacuzino
În satul Drajna de Jos se aflã biserica este satul Drãganu-Olteni, în care se află (prima jumãtate a sec. 17) şi biserica
„Sfântul Nicolae” (1896) şi conacul biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”
„Filipescu” (sf. sec. 19), iar în satul (1892, reparată în 1925). În satul Prislopu (1667, reparată în 1889).
404 Drăgăneşti de Vede
în 1986. În zona Gura Vãii–Šip (Serbia), Daco-Roman (101–102), împãratul roman 275), aºezarea civilã ºi castrul militar au
fost dezafectat` la 24 septembrie
în perioada 1964–1971 a fost construit, Traian a înfiinþat la Drobeta un mare ºi continuat sã existe neîntrerupt pânã cãtre
în colaborare cu Iugoslavia, complexul important centru militar (rãmas sub mijlocul sec. 5 (442–447), când au fost
hidroenergetic ºi de navigaþie „Porþile de administraþie romanã pânã în sec. 3), distruse de nãvãlirea hunilor conduºi de
Fier I” (Õ) cu o mare hidrocentralã (cea folosit ulterior ca bazã de pornire în cel Attila. Ulterior, Drobeta s-a refãcut ºi a
mai mare de pe Dunãre), cu o putere de-al Doilea Rãzboi Daco-Roman (105– devenit un mare centru comercial ºi
instalatã de 2 100 MW (din care centrala 106). În anii 103–105, aici a fost construit meºteºugãresc, cu un oficiu vamal ºi
de pe malul românesc are o putere (cu ajutorul legiunilor romane), dupã fiscal pentru mãrfurile care circulau
instalatã de 1 050 MW), alimentatã de planurile arhitectului Apolodor din pe aici, localit. fiind menþionatã ultima
apele lacului de acumulare Porþile de Fier Damasc, podul din piatrã peste Dunãre, oarã în vremea împãratului bizantin
I. Centru de metalurgie a pulberilor. care mãsura 1 134,90 m lungime ºi 14,55 Iustinian (527–565) cu numele Theodora,
Constr. de nave fluviale, de vagoane de m lãþime ºi era susþinut de 20 de piloni dupã numele soþiei sale. Totodatã,
c.f. pentru mãrfuri, de aparate de mãsurã pentru pasageri, de feriboturi, de tancuri maritime ]i fluviale,
ºi control. Producþie de apã grea pentru
centrala atomo-nuclearã de la Cerna-
vodã, de anvelope gigant (cu diametrul
exterior variind între 1,6 ºi 2,7 m), de
celulozã ºi hârtie, de tricotaje, de
confecţii, de mobilã, placaj, furnir, plãci
fibro-lemnoase, cherestea, var (în localit.
componentã Gura Vãii) ºi produse alim.
(preparate din carne ºi lapte, bere, vin,
spirt, dulciuri, panificaþie, drojdie,
þigarete etc.). Pisciculturã. Muzeul
„Porþile de Fier” (1881) are peste 50 000
de exponate organizate pe secþii de
istorie, ºtiinþele naturii, artã plasticã ºi
etnografie; Muzeu de Artã (1976). Bi-
blioteca judeþeanã „I. G. Bibicescu” (1921)
cu c. 270 000 volume. Teatru; numeroase
ºcoli ºi licee. În oraş mai funcţionează un Drobeta-Turnu Severin. Ruinele piciorului podului lui Drobeta-Turnu Severin. Turnul de NE al cetăţii
Colegiu universitar cu grad de facultate Traian Severinului
408 Drobeta-Turnu Severin Ruso-Turc din anii 1716–1718, care s-a
turco-austriac
desfăºurat în mare parte pe terit. Þãrii
Iustinian I cel Mare a dat dispoziþie sã Româneºti, mănãstirea Vodiþa a cunoscut
se construiascã aici un puternic turn de o perioadã de decãdere, dupã care a
apãrare, menþionat în documentele cãzut în ruinã (fapt consemnat la 5 sept.
vremii cu denumirea de „Turnul 1891 cu prilejul vizitei canonice efectuatã
Theodorei”. Pe ruinele castrului roman în aceastã zonã de episcopul Ghenadie
(distrus, probabil, de avari la începutul al Râmnicului). În prezent biserica ºi
sec. 7) s-a dezvoltat în sec. 10 o aºezare clãdirile anexe ale fostei mănãstiri Vodiþa
de bordeie, cu vetre deschise. Sãpãturile sunt în ruinã, dar în apropiere de aceste
arheologice au scos la ivealã ruinele ter- ruine a fost reînfiinþatã o mănãstire de
melor romane, cãrãmizi cu ºtampila Drobeta-Turnu Severin. Teatrul cãlugãri în ian. 1991 cu acordul Sfântului
Legiunii a V-a Macedonica º.a., precum ºi Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
fragmente de ceramicã striatã, de tip a fost declarat municipiu ºi a redevenit Corpul de chilii, casa stăreþiei, trapeza ºi
balcano-dunãrean, aparþinând culturii reºed. jud. Mehedinþi. Pânã la 15 mai alte anexe au fost construite în perioada
materiale Dridu (sec. 8–11), care atestã o 1972, municipiul s-a numit Turnu Severin. 1991–1995, iar în anii 1995–2001 1997 a fost
intensã locuire a acestei zone. În sec. 13– În prezent, municipiul are în subordine construitã biserica din lemn, cu dublu hramul
ad-tivã 3 localit. componente: Dudaºu
hram -
16, aici a existat o puternicã cetate „Naºterea Maicii Domnului”, cu
(Castrum Zeurini), menþionatã docu- Schelei, Gura Vãii ºi Schela Cladovei. elemente aparþinând stilului
[n stil maramu-
Monumente: ruinele castrului roman reºean, sfinþitã la 29 iul. 2001; biserica cu
]i "Sf@ntul Antonie cel Mare",
mentar în Diploma Ioaniþilor, în anul 1247.
În 1230, a fost înfiinţată o importantã Drobeta, de mari dimensiuni (137,50 x hramul „Adormirea Maicii Dom-
unitate militar-administrativã, cu centrul 123 m), datând din sec. 2–5, în cadrul nului”-Maioreasa, ctitorie din anii 1842–
în Cetatea Severinului, care avea rol cãruia au fost identificate curþi, camere 1846 a maiorului Ion Ciupagea ºi a soþiei
defensiv antiotoman. Această unitate, de locuit pentru ofiþeri, un Praetorium sale Dumitrana, cu adãugiri şi reparaţii
numitã Banatul de Severin, cuprindea (reºed. comandantului), un altar, depo- din anii 1881–1884, 1902–1906 şi 1921.
sudul Banatului, reg. Severinului ºi o zite de muniþii ºi de alimente, un mare Iniţial, biserica a fost pictată în stil bizan-
micã parte din V Olteniei şi avea un edificiu al termelor etc. Zidurile de tin de zugravul Alexie din Câmpulung,
conducãtor ce purta titlul de ban. Primul incintã ale castrului aveau 3 m înãlþime, dar după restaurarea bisericii în anii
ban de Severin a fost un oarecare Luca, 1,50 m grosime ºi erau strãjuite de 4 1902–1906 picturile murale interioare
menþionat documentar în anul 1233. turnuri la colþuri; ruinele Turnului de originare au fost acoperite şi biserica
Aceastã unitate este cea de-a patra apãrare, numit „Turnul Theodorei”, de repictată în frescă de pictorul Iosif Keber
formaþiune politicã feudalã româneascã formã circularã (sec. 6); ruinele unuia din Târgu Jiu. În 1974, biserica a fost
din Oltenia, menþionatã documentar cu dintre picioarele podului lui Traian; restaurată şi picturile murale recon-
numele Terra Zeurino (Þara Severinului) ruinele termelor romane (descoperite în diţionate de Nicolae Glăvan din Novaci,
alãturi de Þãrile lui Farcaº, Ioan ºi 1936); ruinele cetãþii medievale (sec. 13– iar în 1992 s-a efectuat ultima restaurare
Litovoi. În 1524, localit. a fost atacatã 16) în care se gãsesc ºi fundaþiile a douã a picturilor murale interioare de către
devastator ºi ocupatã de cãtre oºtirile oto- bazilici romanice paleocreºtine, datând pictorii Florica şi Eugen Papici; bisericile
mane (care au distrus cetatea), rãmânând din perioada romanã târzie; mănãstirea „Sfântul Ioan Botezãtorul”-Grecescu,
sub dominaþia acestora c. 300 de ani. Vodiþa, aflatã în arealul fostei localităţi ctitorie din perioada 1866–1873 a familiei
Reconstruit în urma unui decret din 22 componente Vârciorova, situatã la 17 km de boieri Ion ºi Ioana Grecescu, cu picturi
apr. 1833, emis de generalul Kiseleff, V de municipiul Drobeta-Turnu Severin, murale interioare originare, în stil neo-
dupã planurile arhitectului catalan este cea mai veche ctitorie voievodalã de clasic, realizate de Gheorghe Tattarescu,
Xavier Villacrosse, oraºul a devenit pe terit. actual al României, înfiinþatã în ºi „Sfântul Gheorghe”, construitã în etape
capitalã de judeþ în 1841, funcþie pãstratã anii 1370–1372 prin strãdania cãlugãrului din 1936 pânã în 1958, în stil bizantin, cu
pânã în 1950 ºi apoi reluatã la 17 febr. Nicodim de la o mănăstire de pe Muntele trei turle ºi catapeteasmã din lemn de tei,
1968, o datã cu reorganizarea ad-tiv Athos (stabilit în Þara Româneascã) cu ºi picturi murale interioare executate în
teritorialã a þãrii. La 17 febr. 1968, oraºul sprijinul material al domnului Vladislav I frescã de Emil Ivãnescu din Curtea de
(Vlaicu). Ulterior, mănãstirea Vodiþa a Argeş; catedrala romano-catolicã, con-
primit numeroase danii din partea struitã în stil neogotic în anii 1887–1903,
domnilor Dan I, Mircea cel Bãtrân, Dan cu un turn de 28 m înãlþime; sinagogã
II, Vlad Dracul, Radu cel Frumos, de rit sefard (sec. 19); castelul de apã
precum ºi din partea lui ªtefan Lazarović, (1912–1914) construit dupã proiectul
despotul Serbiei, care a dãruit acestei inginerului Elie Radu; Palatul Culturii,
mănãstiri zece sate sârbeºti. Biserica ridicat în 1909–1924, şi clădirea Teatrului,
mănãstirii Vodiþa a fost refãcutã în anul construită în 1912-1917, ambele după
1500 din iniþiativa domnului Radu cel planurile arhitectului Grigore Cerchez;
Mare, reziditã din temelie în 1689 de aga Monumentul împăratului roman Traian,
Cornea Brãiloiu ºi restauratã în 1705 prin realizat în 1906 de sculptorul D. Fra-
osârdia egumenului Athanasie de la nassovici; busturile compozitorului Ion
Drobeta-Turnu Severin. Muzeul „Porţile de Fier” mănãstirea Tismana. Dupã Rãzboiul ªtefan Paulian (operã a sculptorului
Gheorghe D. Anghel din 1932–1946) ºi Celelalte lucrãri s-au continuat pânã în Dumbrava 409
al lui Al. Burileanu (realizat de cãtre anul 2000.
sculptorul Fr. Storck în 1889). DUDA-EPURENI, com. în jud. Vaslui, rutier. Expl. de petrol ºi gaze naturale.
DROCEA, vârf în partea central-esticã a alcãtuitã din 4 sate, situatã în zona Produse chimice (carburanþi, pesticide);
M-þilor Zarand, constituind alt. max. a Colinelor Crasnei; 4 758 loc. (1 ian. 2011): producţie de articole de voiaj şi de
acestora (836 m). 2 428 de sex masc. ºi 2 330 fem. Reºed. marochinărie; prelucr. lemnului. Fond
com. este satul Epureni. Producţie de cinegetic. Pânã la 1 ian. 1965 satul şi com.
DROPIAÕ Dragalina. D.V. s-au numit Beºenova Veche. În satul
încălţăminte. În satul Valea Grecului a
Dr. PETRU GROZA Õ ªtei. fost descoperitã (mai 1997) o necropolã Dudeºtii Vechi, menþionat documentar,
DRUMUL TABEREI, cartier în partea de dacicã (sec. 4–3 î.Hr.) Bisericã din lemn prima oarã, în 1213 cu numele Terra castri
cu hramul „Adormirea Maicii Dom- Boseneu, iar apoi (în 1808) cu acela de
V a municipiului Bucureºti, ale cãrui
nului” (sf. sec. 18–începutul sec. 19). Stara Beschenova, se aflã biserica roma-
blocuri de locuit, magazine, parc public,
no-catolicã având hramul „Adormirea
ºtrand ºi alte dotãri au fost construite în DUDEªTI 1. Com. în jud. Brãila, alcãtuitã
Maicii Domnului”, de mari dimensiuni
perioada 1960–1980. din 3 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului;
3 742 loc. (1 ian. 2011): 1 932 de sex masc. (45 m lungime ºi 15 m lãþime), construitã
DRUMUL TORPAN Õ Liþa. de etnicii bulgari, în stil baroc, în
ºi 1 810 fem. Staþie de c.f. (inauguratã în
DUBOVA, com. în jud. Mehedinþi, alcã- 1896). Nod rutier. Confecþii textile. perioada 20 apr. 1801–11 nov. 1804 pe
tuitã din 3 sate, situatã pe stg. fl. Dunãrea, Morãrit. Creºterea bovinelor. Pânã la 1 locul unei biserici mai vechi ziditã în anii
în clisura Dunãrii, respectiv pe malul ian. 1965, satul ºi com. D. s-au numit 1764–1767 ºi dezafectatã în 1790. Biserica
lacului de acumulare Porþile de Fier I, la Niculeºti-Jianu. În satul Tãtaru, atestat pãstreazã picturi murale interioare
poalele M-þilor Almãj, în bazinetul documentar în anul 1457, se aflã o executate în 1883 de Gyöngyösi Rezsö ºi
depresionar omonim; 911 loc. (1 ian. bisericã din anul 1902. Satul Dudeºti a o orgã instalatã în 1812, cu 20 de registre
2011): 441 de sex masc. ºi 470 fem. fost înfiinþat în 1925. ºi 980 de tuburi. Biserica a fost renovatã
Zăcăminte de crom ºi huilã (în satul Baia 2. Cartier în partea central-sud-esticã în 1992. Până la 25 mart. 2005, com. D.
Nouã), de antracit, azbest ºi serpentinã a municipiului Bucureºti. V. a avut în componenţă satul Vâlcani,
(în satul Eibenthal); expl. de caolin ºi care la acea dată a devenit comună de
DUDEªTII NOI, com. în jud. Timiº, sine stătătoare.
argilã caolinoasã. Satul Dubova este formată dintr-un sat, situatã în Câmpia
menþionat documentar, prima oarã, în Timiºului, la 13 km NV de municipiul DULCEªTI, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã
perioada 1690–1700. Pânã la 29 oct. 1977, Timiºoara; 2 858 loc. (1 ian. 2011): 1 427 din 6 sate, situatã în Subcarpaþii Neam-
satul ºi com. D. s-au numit Plaviºeviþa. de sex masc. ºi 1 431 fem. Staþie de c.f. þului, pe Valea Neagrã; 2 634 loc. (1 ian.
Pe terit. com. D. se aflã mănãstirea (inauguratã în 1895). Pe terit. satului 2011): 1 300 de sex masc. ºi 1 334 fem.
Mraconia sau Mrăcunea (de cãlugãri), Dudeºtii Noi a fost descoperit un frag- Centru de împletituri populare. Moarã
situatã pe malul stg. al Dunãrii, în zona ment dintr-un vas decorativ, numit de de cereale (1928) cu utilaj german original
Cazanelor, la 15 km V de Orºova, într-un arheologi „Cerbul de la Dudeºtii Noi”, (1928) ºi biserica „Pogorârea Duhului
cadru pitoresc fãrã asemãnare. Mănãs- aparþinând culturii materiale Starčevo Sfânt” (1605, cu transformãri din sec. 18
tirea Mraconia a fost întemeiatã în anii (Neoliticul inferior, 5000–3500 î.Hr.). ºi 19), în satul Dulceºti. Până la 17 iul.
1521–1523, cu biserica „Sfântul Prooroc Satul Dudeºtii Noi apare menþionat 2003, com. D. a avut în componenţă
Ilie”, ctitorie a banului Nicolae Gârliºteanu documentar, prima oarã, în anul 1331 cu satele Bozienii de Sus şi Ruginoasa, care
pe locul unei vechi mănãstiri care data numele Bessenovo, iar în perioada 1748– la acea dată au format com. Ruginoasa,
din anul 1453. Mănãstirea a fost distrusã 1 ian. 1965 a purtat numele Beºenova jud. Neamţ.
în timpul Rãzboiului Ruso-Turc din Nouã. În intervalul 1741–1748 aici s-au DUMBRAVA 1. Com. în jud. Mehedinþi,
1787–1792, în ruinele ei fiind gãsitã (în stabilit peste 60 de familii de germani, alcãtuitã din 11 sate, situatã în Piem.
1853) Icoana Maicii Domnului, ºi recon- italieni ºi de francezi, iar intre 1758 şi Bãlãciþei, pe râul Argetoaia; 1 690 loc.
struitã abia în perioada 1931–1947 prin 1760 s-au stabilit mai multe familii de (1 ian. 2011): 847 de sex masc. ºi de 843
osârdia monahului Alexe Udrea. Mănãs- maghiari. În anul 1951, din acest sat au fem. Reºed. com. este satul Dumbrava de
tirea a fost dezafectatã ºi demolatã în anii fost deportate în Bãrãgan 62 de familii, Jos. Bisericã din lemn cu hramul „Sfântul
1967–1971 din cauza construirii în aceastã în majoritate germani. Biserica roma- Nicolae” (1804), în satul Albuleºti; bise-
zonã a lacului de acumulare Porþile de no-catolicã „Sfântul Vendelin” (1750– ricile din zid cu hramurile „Intrarea în
Fier I, dar a primit dreptul de a fi recon- 1751), declaratã monument istoric; Bisericã a Maicii Domnului” (1787,
struitã pe un alt amplasament. Ruinele biserica ortodoxã cu hramul „Sfântul Du- refãcutã în 1892) ºi „Sfântul Ioan Bote-
acestei mănãstiri au fost acoperite de mitru” (1971). Com. D. N. a fost înfiinţată zãtorul” (1820), în satele Rocºoreni ºi
apele lacului de acumulare, ruine care se la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Dumbrava de Sus.
mai pot vedea în perioadele secetoase Dudeştii Noi din com. Becicherecu Mic, 2. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din
când apa lacului scade. În 1993 s-a pus jud. Timiş. 6 sate, situatã în Câmpia Gherghiþei, pe
piatra de temelie a noii biserici, a nou DUDEªTII VECHI, com. în jud. Timiº, stg. râului Teleajen; 4 634 loc. (1 ian.
reînfiinþatei mănãstiri Mraconia, cu alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia 2011): 2 346 de sex masc. ºi 2 288 fem.
hramul „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Mureºului, pe râul Aranca, la graniþa cu Producţie de băuturi răcoritoare. Culturi
Gavriil”, bisericã finalizatã în 1995 prin Serbia; 4 300 loc. (1 ian. 2011): 2 120 de de cereale, plante tehnice ºi de nutreþ etc.
strãdania preotului Cristian Tartea. sex masc. ºi 2 180 fem. Staþie de c.f. Nod Bisericã având hramul „Sfinþii Împãraþi
410 Dumbrava Harghitei legumicole ºi floricole. Muzeul armenilor (1875), azi centru ºcolar. În localitatea
transilvăneni, inaugurat la 15 iul. 2010, componentã ªaroº pe Târnave existã o
Constantin ºi Elena” (1880), în satul amenajat în castelul Apáfi (restaurat în bisericã din sec. 13–14, fortificatã în 1500,
Zãnoaga. 2009-2010). Gimnaziu (din 1843). Istoric. cu unele transformãri din sec. 15 ºi 19,
3. Com. în jud. Timiº, alcãtuitã din 3 Pe terit. oraºului au fost descoperite azi biserică evanghelică.
sate, situatã în zona de contact a Câmpiei vestigii paleolitice, din prima Epocã a 2. Com. în jud. Constanþa, alcãtuitã
Lugojului cu Dealurile Lugojului, pe fierului (bordei hallstattian în care s-au din 2 sate, situatã în SV Pod. Cobadin,
cursul superior al râului Bega; 2 655 loc. gãsit vase de lut cu caneluri), din la graniþa cu Bulgaria; 597 loc. (1 ian.
(1 ian. 2011): 1 336 de sex masc. ºi 1 319 perioada dacicã (vase mari de provizii, 2011): 296 de sex masc. ºi 301 fem.
fem. Haltã de c.f. Prelucr. lemnului. fructiere, vase-borcan), romanã (monede) Produse lactate. Creşterea bovinelor.
Pomiculturã. Satul Dumbrava este ºi a migraþiilor (tipar masiv din bronz Culturi de cereale, de plante tehnice ºi
menþionat documentar, prima oarã, în folosit pentru turnat aplici semicirculare de nutreþ etc. Pânã în 1992 satele Dum-
1453, satul Bucovãþ în 1440, iar satul de centurã, de tip avar, sec. 7–8). brãveni ºi Furnica au fãcut parte din com.
Rãchita în 1393. Localitatea apare menþionatã docu- Independenþa. Centru de þesãturi
mentar, prima oarã, în 1332, cu numele populare. Apiculturã. Fond cinegetic.
DUMBRAVA HARGHITEI Õ Lueta. Sacerdos de Ebes, iar în perioada 1367– Rezervaþie forestierã (Pãdurea Dumbrã-
DUMBRAVA ROªIE, com. în jud. Neamþ, 1368 sunt consemnate în documente veni, 345 ha).
alcãtuitã din 4 sate, situatã în NV Depr. posesiunile feudalilor din Ibaºfalãu 3. Com. în jud. Suceava, alcãtuitã din
Cracãu-Bistriþa, pe stg. vãii Bistriþa; 8 074 („possessiones Ebesffalwa”). În 1374 este 2 sate, situatã în zona de contact a Pod.
loc. (1 ian. 2011): 4 030 de sex masc. ºi amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Sucevei cu terasele de pe dr. Siretului;
4 044 fem. Confecþii metalice, mat. de Ibaºfalãu ca stapân al acestui sat. La 1 mai 9 117 loc. (1 ian. 2011): 4 603 de sex masc.
construcþii, prelucr. lemnului (mobilă); 1399, localitatea apare consemnatã cu ºi 4 514 fem. Nod rutier. Culturi de ce-
producţie de articole de îmbrăcăminte numele Ebesfalwa, iar în secolele 14–15 reale, cartofi, sfeclã de zahãr º.a. În satul
din piele şi de articole de îmbrăcăminte cu grafia Ebesffalwa (satul lui Ebes). În Dumbrãveni, menþionat documentar,
pentru lucru. Fermã de creºtere a 1671, aici s-au stabilit mai mulþi coloniºti prima oarã, în 1430, se află biserica
bovinelor. În arealul sãu se întâlneºte o armeni veniþi din Moldova (ulterior „Adormirea Maicii Domnului” (1801,
plantã rarã, Seseli hippomarathrum. Pe maghiarizaþi), care au dat un impuls restaurată în 1987), ctitorie a marelui
terit. com. au fost descoperite urmele dezvoltãrii comerciale a localit. pe care vistiernic Iordache Balş.
unei aºezãri neolitice cu cinci niveluri de au numit-o, mai întâi, Elisabetopole, apoi 4. Com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din
locuire, aparþinând culturilor materiale Ibaºfalãu (pânã în anul 1918). Recunoscut 4 sate, situatã în zona de contact a
Precucuteni ºi Cucuteni (vase ceramice ca oraş privilegiat la 31 aug. 1758 de către Dealurilor Deleanu ºi Cãpãþânii (Sub-
cu bogat decor spiralic, incizat, figurine Curtea Imperială de la Viena şi ca oraş carpaþii Vrancei) cu Câmpia Râmnicului,
feminine ºi zoomorfe schematizate) ºi o liber regesc în 1789. Oraºul D. are în pe râul Râmna; 4 384 loc. (1 ian. 2011):
necropolã de tip Sântana de Mureº (sec. subordine ad-tivã douã localit. compo- 2 130 de sex masc. ºi 2 254 fem. Nod
3–4), în care s-au gãsit un pahar de sticlã, nente: Ernea ºi ªaroº pe Târnave. rutier. Viticulturã. Producţie de vin, de
un pahar ceramic cu decor, piepteni din Monumente: castelul „Apáfi” (1552– băuturi răcoritoare, de var şi ipsos. Între
os, mãrgele, fibule din argint º.a. În satul 1563) situat în mijlocul unui parc creat 1949 ºi 1 ian. 1965, satul ºi com. D. s-au
Dumbrava Roşie se află biserica „Sfinţii în sec. 17 de cãtre Peter Haji; catedrala numit Generalissimul Suvorov. În secolele
Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1903- armeneascã (1766–1783), în stil baroc; trecute a mai purtat numele Târgu Cucu
1919). biserica romano-catolicã (1795); biserica ºi Plagineºti (sau Plãineºti). În satul
evanghelicã (1771, cu unele transformãri Cândeºti, atestat documentar în 1560, se
DUMBRAVA TISMANEI Õ Tismana (2).
din 1925); clãdirea fostului Tribunal aflã mănãstirea Recea (de maici), cu
DUMBRAVA VADULUI Õ ªercaia. bisericã având dublu hram – „Naºterea
DUMBRAVELE, Mănãstirea ~ Õ Bodeºti Maicii Domnului” ºi „Sfântul Nicolae”
(2). construitã în 1685–1692, reparatã în 1710,
ºi restauratã în 1802–1804. Biserica a fost
DUMBRÃVENI 1. Oraº în jud. Sibiu,
consolidată după cutremurul din 4 mart.
situat în Pod. Târnavelor, la 350 m alt.,
1977 şi pictată în 1985-1990. Mănăstirea
pe dr. râului Târnava Mare, la 73 km NE
a fost desfiinţată în 1865 şi reînfiinţată în
de municipiul Sibiu; 8 275 loc. (1 ian.
1990. În satul Dragosloveni, atestat
2011): 4 073 de sex masc. ºi 4 202 fem.
documentar în 1602, există casa
Supr.: 55,7 km2, din care 4,2 km2 în
memorialã „Alexandru Vlahuþã” (1958).
intravilan; densitatea: 1 970 loc./km2.
Staþie de c.f. inauguratã în 1871. Nod DUMBRÃVEªTI, com. în jud. Prahova,
rutier. Expl. de argilã. Producţie de alcãtuitã din 6 sate, situatã în Subcarpaþii
mobilă, de aparate de control şi Prahovei, pe dr. Teleajenului; 3 756 loc.
distribuţie a electricităţii, de încălţăminte, (1 ian. 2011): 1 865 de sex masc. ºi 1 891
de produse cosmetice şi parfumuri şi de fem. Halte de c.f. în satele Plopeni,
produse alim. (ulei, preparate din lapte, Găvănel şi Mălăeştii de Jos. Expl. de
panificaţie ş.a.); topitorie de in şi filatură. petrol ºi gaze naturale. Balastierã. Expl.
Fermă de creştere a păsărilor. Sere Dumbrăveni (4). Casa memorială „Al. Vlahuţă” ºi prelucr. lemnului. Constr. de maºini
(în satul Plopeni). Produse din materiale paþiei Transilvaniei de cãtre Imperiul Dunavăţ 411
feroase forjate. În satul Sfârleanca, atestat Austro-Ungar. Biserica romano-catolică
documentar în 1693, au fost descoperite (1976–1979) şi biserica ortodoxă „Sfântul reconstruitã în 1895–1899, cu un turn de
vestigii neolitice (fragmente de vase Vasile” (1996–2005). poartã, fortificat, datând din anul 1488.
ceramice, statuete antropomorfe şi Biserica ºi turnul, care au aparþinut
DUMEªTI 1. Com. în jud. Iaºi, alcãtuitã
zoomorfe din lut ars) şi urmele unui cultului evanghelic ºi vândute cultului
din 5 sate, situatã în Colinele Bahluiului
castru roman (statueta din bronz a unui ordodox, au fost renovate în perioada
(Câmpia Jijiei Inferioare), pe râul Bahlui;
gladiator, cărămizi ştampilate). În satul 1998–2000. Monument închinat eroilor
4 806 loc. (1 ian. 2011): 2 482 de sex masc.
Mălăeştii de Jos, atestat documentar în Primului Rãzboi Mondial (în satul
ºi 2 324 fem. Haltã de c.f. Expl. forestiere.
1429, există mănăstirea „Sfântul Antonie Dumitra).
Creºterea bovinelor. Viticulturã. În satul
cel Mare” (de călugări), înfiinţată în 1995,
Dumeºti, menþionat documentar în 1619, DUMITREªTI, com. în jud. Vrancea,
cu biserica zidită în 1996-2004, pictată în
se aflã biserica din lemn cu hramul alcãtuitã din 16 sate, situatã în depre-
ulei de A. şi Nicoleta Voicu.
„Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena” (sf. siunea omonimã din Subcarpaþii Vrancei,
DUMBRÃVIÞA 1. Com. în jud. Braºov, sec. 18–începutul sec. 19), în stilul arhi- la confl. râului Motnãu cu Râmnic, la
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Depr. tecturii populare moldoveneºti, ºi bise- poalele Dealurilor Roºu în NV ºi
Braºov, la poalele SE ale M-þilor Perºani, rica din zid cu hramul „Sfinþii Apostoli Cãpãþânii în SE; 4 895 loc. (1 ian. 2011):
pe râul Hãmãradia; 5 084 loc. (1 ian. Petru ºi Pavel” (1802), iar în satul 2 414 de sex masc. ºi 2 481 fem. Expl. ºi
2011): 2 612 de sex masc. ºi 2 472 fem. Pãuºeºti existã o bisericã din lemn cu prelucr. lemnului (cherestea); prelucr.
Staþie de c.f. Expl. ºi prelucr. lemnului. hramul „Sfântul Gheorghe” (1643) ºi una primarã a fructelor. Centru pomicol
Tricotaje. Creºterea bovinelor, ovinelor din zid cu hramul „Sfinþii Arhangheli (meri, pruni, peri). În satul Dumitreşti,
ºi porcinelor. Culturi de cereale, cartofi Mihail ºi Gavriil” (1805, cu catapeteasmã atestat documentar în 1656, se află o
º.a. Muzeu sãtesc (în satul Vlãdeni). Pânã din 1811). biserică din 1898, iar în satul Biceştii de
la 1 ian. 1965, satul ºi com. D. s-au numit 2. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din Jos există biserica „Sfântul Nicolae”
Þânþari, menþionat documentar, prima 4 sate, situatã în Pod. Central Moldo- (1933-1944).
oarã, în 1377, apoi în 1462, 1474, 1507, venesc, pe cursul superior al Bârladului;
1520. Biserică (1864-1868, pictată în 1984- 3 681 loc. (1 ian. 2011): 1 921 de sex masc. DUMITRIÞA, com. în jud. Bistriþa-Nã-
1986). În perioada 1765–1851, aici a ºi 1 760 fem. Haltã de c.f. Centru de olãrit. sãud, alcãtuitã din 3 sate, situatã în zona
funcþionat Compania a XII-a de graniþã În satul Dumeºti se aflã biserica din lemn Dealurilor Bistriþei; 3 019 loc. (1 ian.
a Regimentului I de graniþã de la Orlat. cu hramul „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi 2011): 1 545 de sex masc. ºi 1 474 fem. În
La E de com. D. se aflã o mlaºtinã eutrofã Elena” (c. 1830), iar în satul Schinetea existã satul Dumitriþa, atestat documentar în
(0,5 ha), unde vegeteazã numeroase conacul mareºalului Constantin Presan, 1333, se aflã o bisericã datând din sec. 15
specii de plante rare, printre care bul- datând de la începutul sec. 20, în care a cu refaceri din sec. 17, care a aparþinut
bucii de munte (Trollius europaeus), ºapte fost organizat un muzeu în anul 2002. cultului evanghelic, iar în prezent este
degete (Comarum palustre), bumbãcariþa folositã de cultul ortodox. Com. D. a fost
(Eriophorum latifolium), odoleanul DUMITRA 1. Depresiune de eroziune în înfiinþatã la 27 sept. 2002 prin desprin-
(Valeriana simplicifolia) etc. Agroturism. NV Dealurilor Bistriþei, cu aspect de derea satelor Dumitriþa, Budacu de Sus
2. Com. în jud. Maramureº, alcãtuitã bazinet, situatã pe valea superioarã a ºi Ragla din com. Cetate, jud.
din 6 sate, situatã în E Depr. Baia Mare, râului Rosna. Supr.: c. 10 km2. Relief de Bistriþa-Nãsãud.
la poalele de NV ale Dealului Copalnic, luncã ºi de terase. Pomiculturã.
2. Com. în jud. Bistriþa-Nãsãud, DUNAVÃÞ, canal antropic, navigabil, în
pe râul Chechiº; 4 373 loc. (1 ian. 2011):
alcãtuitã din 3 sate, situatã în depresiunea S Deltei Dunãrii, care traverseazã
2 127 de sex masc. ºi 2 246 fem. Expl. de
omonimã; 4 941 loc. (1 ian. 2011): 2 487 ostrovul Dranov, unind lacul Razim cu
gips. Fabrică de componente pentru
avioane, construită cu capital american, de sex masc. ºi 2 454 fem. Important
intrată în funcţiune în nov. 2009. centru pomicol (meri, din soiurile Iona-
Producţie de ţuică. Pomiculturã. Staþiune tan ºi Parmen auriu, pruni, peri). Satul
balneoclimatericã, în satul Cãrbunari (Õ). Dumitra este menþionat documentar,
Satul Dumbrãviþa este menþionat docu- prima datã, în perioada 1317–1320 cu
mentar, prima oarã, în 1411. Bisericile cu numele Villa Demetrii, iar apoi (1332) cu
hramurile „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi acela de Sacerdos de Villa Demetrii. În satul
Gavriil” (1815) ºi „Naºterea Maicii Tãrpiu (în lb. germanã Treppen), atestat
Domnului” (1888), în satele Rus ºi documentar în 1332 ºi locuit, pânã în
Cãrbunari. 1870, în exclusivitate numai de germani
3. Com. în jud. Timiº, formată (din 1992 aici nu mai existã nici o familie
dintr-un sat, situatã în Câmpia Timiºului; de saºi), se aflã o bisericã în stil gotic
5 058 loc. (1 ian. 2011): 2 413 de sex masc. târziu, datând din anul 1504, care a
ºi 2 645 fem. Prelucr. lemnului. Culturi aparþinut cultului evanghelic, vândutã
de cereale, plante tehnice ºi de nutreþ etc. cultului ortodox care i-a atribuit hramul
Satul Dumbrãviþa a fost înfiinþat în 1891 „Sfântul Gheorghe”. Biserica a fost
de coloniºtii maghiari, cu numele renovatã în anii 1991–2000. În satul
Újszentes (Zentea Nouă), în timpul ocu- Dumitra existã o bisericã în stil gotic, Dumitra(2). Fosta biserica evanghelica din satul Tărpiu
412 Dunărea iesc un fel de „antecamerã” a marelui MW), rod al colab. între România ºi
bazin Panonic), în cadrul cãrora a fost Iugoslavia, datã în folosinþã în 1985. În
braþul Sfântu Gheorghe. Lungime: 25 km. silitã sã strãpungã douã bariere arealul com. Gogoºu, între malul de E al
Canalul a fost realizat la începutul sec. 20. muntoase, croindu-ºi porþile (sau ins. Ostrovu Mare ºi malul românesc al
defileele) de la Bratislava (sau Poarta Dunãrii s-a construit o hidrocentralã
DUNÃREA, fluviu în Europa, al doilea
Devin), între prelungirile M-þilor Leitha, adiþionalã (54 MW) care aparþine Româ-
ca lungime ºi debit, dupã fl. Volga; 2 860 niei. În zona Calafat-Vidin s-a construit
în S-SV, ºi Carpaþii Mici, în N-NE, ºi de
km; supr. bazinului hidrografic: 817 mii la Višegrád (Poarta de la Dorog sau (2007-2013) podul rutier si feroviar (2 480
km2, din care 221,7 mii km2 (respectiv Gran), între M-þii Pilis, în S, ºi Börzsöny, m lungime) în colab. cu Bulgaria. De la
27%) pe terit. României. Izv. din E M-þilor în N. Dupã ce scapã din chingile Porþii S de Cãlãraºi ºi pânã la N de Hârºova,
Schwarzwald (Pãdurea Neagrã), din de la Višegrád, în dreptul localit. Vác, între braþul Borcea al Dunãrii, la V, ºi
Germania, prin pâraiele Breg ºi Brigach, apele fluviului îºi schimbã brusc direcþia Valea Dunãrii propriu-zis, la E, se aflã
care conflueazã la Donaueschingen, de curgere, cãtre S, curgând, pe c. 400 Balta Ialomiþei, zonã în care existã un
strãbate partea de S a Germaniei km, pe direcþia meridianului, drenând complex de poduri feroviare ºi rutiere
(Bavaria) ºi NE Austriei, apoi formeazã, median câmpia slab accidentatã a Pano- între Feteºti (Õ) ºi Cernavodã (Õ). În aval
pe o porþiune, graniþa între Slovacia ºi niei, unde valea este largã, cu albia de com. Giurgeni (jud. Ialomiþa) – în
Austria, parcurge în continuare SV meandratã ºi cu o luncã bine dezvoltatã. arealul cãreia a fost dat în folosinþã (la
Slovaciei, realizând graniþa cu Ungaria. Viteza de curgere în sectorul mijlociu 22 dec. 1970) un pod rutier ce asigurã
În aceastã zonă a fost construită (1977– este de 0,3–1,1 m/s, cu excepþia zonei legãturile între litoralul Mãrii Negre ºi
1997) hidrocentrala Gabčikovo–Nagyma- defileului Porþile Višegrádului, unde restul þãrii – Dunãrea se despleteºte în
ros, realizare slovaco-ungară. Dupã ce valea se îngusteazã pânã la 0,6 km, iar douã braþe pr., Dunãrea, la V, ºi Dunãrea
separã M-þii Börzsöny de M-þii Pilis, prin viteza curentului apei creºte la 2,2–4,7 Veche (sau braþul Mãcin), la E, care
defileul numit Porþile Višegrádului, din m/s. Sectorul inferior, românesc (de la închid între ele Balta Brãilei (Õ), precum
N Ungariei, îºi schimbã brusc cursul cãtre Baziaº ºi pânã la vãrsare), în lungime de ºi în alte douã braþe secundare – Vâlciu
S (la Vác), drenând apoi partea cen- 1 075 km, începe cu un spectaculos ºi ºi Cremenea care curg paralel ºi în
tral-vesticã a Ungariei pe direcþie N-S. impresionant defileu (Porþile de Fier), apropierea vãii pr. a Dunãrii (în partea
În aval de Mohács pãrãseºte terit. lung de 144 km, care strãbate SV de V a Bãlþii Brãilei). De la Brãila ºi pânã
Ungariei, formând, în continuare, graniþa Carpaþilor Meridionali, având, pe o la prima despletire a Dunãrii, cunoscutã
între Croaþia ºi Serbia, iar la SE de porþiune de 9 km lungime, numitã sub numele de primul ceatal (ceatalul
Vukovar îºi schimbã din nou direcþia de Cazane (Õ), caracter de vale transversalã, Chiliei sau ceatalul Ismail, unde Dunãrea
curgere, cãtre E-SE, zonã unde se aflã cea cu versanþi calcaroºi abrupþi. În aceastã se ramificã în braþele Chilia ºi Tulcea),
mai mare „piaþã” de confluenþã a apelor zonã, România a construit (1964–1971), Dunãrea curge pe o singurã albie,
Dunãrii cu o serie de afl. importanþi în colaborare cu Iugoslavia, nodul prezentând coturi mari (Cotul PisiciiÕ)
(Drava, Sava, Tisa, Timiº º.a.). De aici hidroenergetic ºi de navigaþie Porþile de care favorizeazã formarea zãpoarelor de
spre aval, cu un debit mult sporit de Fier I (Õ) care cuprinde lacul de acu- gheaþã în timpul primãverii. Adâncimea
aportul afluenþilor primiþi, Dunãrea mulare Porþile de Fier I ºi o mare Dunãrii atinge, în acest sector, 24 m,
dreneazã partea de N a Serbiei, intrã apoi hidrocentralã cu o putere instalatã de fundul ei coborând sub nivelul mãrii. În
pe terit. României în arealul localit. 2 100 MW (din care 1 050 MW aparþin aval de municipiul Tulcea, braþul Tulcea
Baziaº, face în continuare graniþa între României). Între Drobeta-Turnu Severin al Dunãrii se desparte din nou, la al
Serbia ºi România pânã la confl. cu râul ºi Cãlãraºi, Dunãrea se lãrgeºte, devine doilea ceatal (ceatalul Sfântu Gheorghe)
Timok, iar de aici, spre aval, pânã în asimetricã, având malul dr. mai înalt formând braþele Sulina ºi Sfântu
dreptul localit. Silistra, formeazã hotarul (150–200 m) ºi cel stg. mai coborât, unde Gheorghe, astfel încât Dunãrea se varsã
cu Bulgaria. De la Silistra ºi pânã la confl. se dezvoltã o luncã largã (în care se aflã în Marea Neagrã prin trei guri pr. (Chilia,
cu Prutul, Dunãrea curge numai pe terit. numeroase lacuri, multe dintre ele Sulina ºi Sfântu Gheorghe) care
României, iar de aici ºi pânã la gura asanate sau desecate) ºi c. 4–5 niveluri formeazã, totodatã, Delta Dunãrii (Õ).
braþului Chilia, formeazã, mai întâi, pe de terase, bine conturate, ce alcãtuiesc o Regimul hidrologic al Dunãrii este
o micã porþiune, graniþa cu Rep. Moldova bunã parte din câmpurile fertile ale complex, ea aducând în Marea Neagrã,
ºi apoi cu Ucraina. Sectorul superior al sudului Câmpiei Române. În cadrul în medie, un debit de apã de 6,5 mii m3/s
Dunãrii (de la izvoare ºi pânã la Viena) albiei Dunãrii existã mai multe ostroave ºi 79 mil. tone aluviuni anual. Pe anumite
este tipic montan, cu o vale îngustã ºi vechi, neinundabile (Ostrovu Corbului, porþiuni, Dunãrea îngheaþã în iernile
adâncã, cu pante abrupte ºi cu alimentare Ostrovu Mare, ins. ªimian şi ins. aspre. Are peste 300 de afl. direcþi, dintre
bogatã prin intermediul afluenþilor Ada-Kaleh, aceasta din urmă acoperitã care cei mai importanþi sunt: Iller, Lech,
coborâþi din Alpi. Lãþimea Dunãrii, de de apele lacului de acumulare Õ Isar, Inn, Morava, Váh, Raba, Hron,
la izvor ºi pânã la Ulm (Germania), Ada-Kaleh). Între malul de V al ins. Drava, Sava, Morava, Tisa, Timiº, Timok,
oscileazã între 20 ºi 100 m, de la Ulm ºi Ostrovu Mare ºi malul sârbesc al Dunãrii, Jiu, Olt, Argeº, Ialomiþa, Siret, Prut º.a.
pânã la Viena între 100 ºi 350 m, iar în dreptul satului Ostrovu Mare (com. Dunãrea este navigabilã de la Ulm ºi
viteza de curgere pe acest sector este de Gogoºu, jud. Mehedinþi) ºi al localit. pânã la vãrsare, iar canalele
1–2,8 m/s. În sectorul mijlociu (de la Mihailovac (pe malul sârbesc) s-au Main-Dunãre (dat în folosinþã la 25 sept.
Viena pânã la Baziaº), Dunãrea strãbate construit lacul de acumulare (400 mil. 1992) ºi Dunãre-Marea Neagrã (inau-
bazinele Vienei ºi Bratislavei (care alcãtu- m3) ºi hidrocentrala Porþile de Fier II (216 gurat la 26 mai 1984) asigurã o legãturã
DUNÃRENI, vechea denumire (pânã la Dzimnikes 413
20 mai 1996) a satului Cârna din com.
Goicea, jud. Dolj, sat care s-a desprins documentar în 1835, se aflã mănãstirea
din com. Goicea la 7 apr. 2004 devenind „Eroii Neamului” (de maici) întemeiatã
comunã de sine stãtãtoare. în 1945 prin strãdania maicii stareþe
DURÃU 1. Staþiune climatericã ºi de Teodora Voloºincu, cu biserica având
odihnã, de interes general, cu funcþionare dublu hram - „Sfinţii Arhangheli Mihail
permanentã, situatã în N-NE României, şi Gavriil” şi „Sfânta Treime”, construitã
în arealul com. Ceahlãu (jud. Neamþ), prin colectã publicã ºi închinatã eroilor
într-o poianã însoritã, la poalele M-þilor români cãzuþi pe câmpurile de luptã.
Ceahlãu (Carpaþii Orientali), la 780–800 Biserica ºi chiliile au fost demolate în
m alt., la 60 km NV de municipiul 1960, iar mănãstirea desfiinþatã de
Piatra-Neamþ. Climatul tonic-stimulant, autoritãþile comuniste. Dupã Revoluþia
aerul curat, lipsit de praf ºi alergeni, ºi din dec. 1989, aceeaºi maicã, Teodora, a
atmosfera bogatã în ozon sunt pr. factori iniþiat o colectã publicã ºi a depus toate
naturali de curã. Staþiunea este indicatã eforturile pentru reînfiinþarea mănãstirii.
atât pentru odihnã, cât ºi pentru tratarea Prin osârdia ei au fost reconstruite
Cascada Duruitoarea nevrozelor astenice, a stãrilor de biserica ºi chiliile în perioada 1990–1991.
debilitate, de surmenaj fizic ºi intelec- Conac (sec. 19), azi sanatoriu pentru
navigabilã între Marea Nordului (prin tual, de anemii secundare etc. Nume- bolnavii T.B.C., ºi pãdure de gorun,
intermediul fl. Rin) ºi Marea Neagrã pe roase posibilitãþi de drumeþii montane declaratã rezervaþie forestierã, în satul
o distanþã de c. 3 500 km. Porturi pr.: (vf. Ocolaºu Mare ºi Toaca din masivul Guranda.
Ulm, Linz, Viena, Bratislava, Budapesta, Ceahlãu de 1 907 m ºi respectiv 1 904 m DUROSTORUM Õ Ostrov (1).
Belgrad, Orºova, Drobeta-Turnu Severin, alt., cascada Duruitoarea, rezervaþia com-
Calafat, Turnu Mãgurele, Giurgiu, Ruse, plexã faunisticã ºi floristicã Ceahlãu etc.) DURUITOAREA, cascadã în douã trepte,
Cãlãraºi, Cernavodã, Brãila, Galaþi, ºi de practicare a sporturilor de iarnã. situatã pe versantul de NV al masivului
Tulcea, Sulina. În Antichitate, Dunãrea Ceahlãu, la 1 200 m alt. Prima treaptã
2. Mănãstirea ~ Õ Ceahlãu (2).
a fost numitã Danubius, Istros ºi Donaris. are înãlþimea de 20 m, cea totalã fiind de
DURNEªTI, com. în jud. Botoºani, 30 m. Obiectiv turistic în apropiere de
DUNÃREA VECHE, braþ navigabil al alcãtuitã din 6 sate, situatã în SE Câmpiei staþiunea Durãu.
Dunãrii inferioare, între Giurgeni ºi Jijiei Superioare; 4 019 loc. (1 ian. 2011):
DVORNICIANI Õ Vorniceni.
Brãila, limitând la E Balta Brãilei. Prin el 2 007 de sex masc. ºi 2 012 fem. Satul
se scurge 20% din apele fl. Cunoscut ºi Durneºti este atestat documentar în anul DZIMNICOS Õ Zimnicea.
sub numele de Braþul Mãcin. 1480. În satul Guranda, atestat DZIMNIKES Õ Zimnicea.
Ee
EBENDORF Õ Ştiuca.
general ºi au un climat de litoral maritim,
cu veri cãlduroase (temp. medie a lunii
iul. 22°C) ºi ierni blânde, cu zãpadã
dermatologice, respiratorii, ginecologice,
rahitism, decalcifieri, anemii secundare
etc. În staþiunea Eforie Nord existã douã
EBESFALWA sau EBESFFALWA Õ puþinã (în ian. temp. medie 0°C). baze de tratament (una legatã de com-
Dumbrãveni (1). Precipitaþii reduse (c. 400 mm/anual). plexul hotelier „Meduza”, „Delfinul”,
EBIKIOI Õ Bãrãganu. Vara, nebulozitatea este scãzutã, iar „Steaua de Mare” ºi alta de clinica
durata de strãlucire a Soarelui este de „Grand”) cu funcþionare permanentã
ECHELIN Õ Aþel. 10–12 ore pe zi. Factorii naturali de curã (inclusiv în anotimpul rece al anului) care
EFORIE, oraº în extremitatea de SE a sunt climatul maritim, excitant-solicitant, posedã instalaþii pentru bãi calde cu apã
României, în jud. Constanþa, situat pe apa Mãrii Negre cloruratã, sulfatatã, provenitã din lacul Techirghiol, instalaþii
fâºia litoralã dintre lacul Techirghiol ºi sodicã, magnezianã (mineralizare 15 g/l), pentru împachetãri calde cu nãmol,
Marea Neagrã, la 6–20 m alt., la 14–19 apa sãratã a lacului Techirghiol (mine- instalaþii pentru aerosoli, pentru
km S de municipiul Constanþa; 10 514 ralizare 70–80 g/l), nãmolul sapropelic tratamente ginecologice etc., iar în Eforie
loc. (1 ian. 2011): 4 929 de sex masc. ºi de pe fundul lacului ºi aerosolii salini. Sud se aflã un sanatoriu pentru copii, cu
5 585 fem. Supr.: 9,2 km2, din care 8,6 Pe þãrmul Mãrii Negre existã plaje cu profil reumatologic (cu funcþionare per-
km2 în intravilan; densitatea: 1 222 nisip fin, amenajate pentru helioterapie manentã) ºi altul cu profil de debilitate
loc./km2. Staþie de c.f. Nod rutier. Centru ºi talazoterapie, iar pe malul de E al ºi rahitism (numai pe timpul verii).
seismologic, inaugurat în anul 2008, în lacului Techirghiol existã baze de Numeroase hoteluri („Belona”, construit
staþiunea Eforie Nord. Renumit centru tratament în aer liber, unde se pot face în 1930–1934 dupã planurile arhitectului
balneoclimateric ºi de odihnã, format din ungeri cu nãmol de pe fundul lacului, G. M. Cantacuzino ºi renovat în anii
douã localit. componente care sunt ºi urmate de bãi în lac. Staþiunile sunt 1993–1995, „Europa”, „Meduza”, „Del-
staþiuni balneoclimaterice: Eforie Nord, indicate atât pentru persoanele sãnãtoase, finul”, „Steaua de Mare”, „Flamingo”,
cu funcþionare permanentã, mai intensã care pot folosi curele aerohelioterme în „Riviera”, „Astoria”, „Apollo”, „Vraja
în perioada estivalã, la 14 km S de timpul vacanþelor de varã, cât ºi pentru Mãrii”, „Edmond”, „Flacãra” etc.),
Constanþa, ºi Eforie Sud, cu funcþionare persoanele suferinde care doresc sã se restaurante, cinematografe, cofetãrii,
estivalã, la 19 km S de Constanþa. Ambele trateze de afecþiuni reumatismale, de baruri de zi ºi de noapte, bowling-uri,
staþiuni balneoclimaterice sunt de interes neurologii periferice, de unele boli terenuri de sport, de minigolf, cam-
Galaţi (1). Vedere generală Galaţi (1). Complexul muzeal de ştiinţele naturii
438 Galaţi ca oraº la sf. sec. 15, G. apare consemnat ºi economicã mult mai mare, devenind,
ca atare la mijlocul sec. 16 pe o hartã a în 1841, al doilea oraº al Moldovei (ca
descoperite în cartierul Barboºi, pe Moldovei întocmitã de Georg von importanþã), dupã Iaºi. În perioada 1856–
promontoriul Tirighina. Aici au fost Reichersdorffer, secretar regal, consilier 1945, G. a fost sediul Comisiei Europene
identificate urmele unei aºezãri dacice (din 1526) ºi emisar (în 1527 ºi 1535) al a Dunãrii. Oraºul a fost devastat de douã
fortificate (sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr.), în care lui Ferdinand I de Habsburg la curtea incendii (1769 ºi 1821) ºi a suferit mari
s-au gãsit vase greceºti de import ºi un domnului moldovean Petru Rareº. În pagube în anii ocupaþiei bulgaro-aus-
sanctuar asemãnãtor cu cel descoperit în 1542, G. a fost inclus în raiaua Brãilei tro-germane (1916–1918). Declarat muni-
M-þii Orãºtiei. Cuceritã de legiunile împã- ocupatã de turci în 1540 ºi stãpânitã pânã cipiu la 17 febr. 1968 ºi din nou
ratului roman Traian, în primii ani ai în 1829. În 1613, germanul Johannes porto-franco la 25 apr. 1994 (zona liberã a
sec. 2, cetatea a fost transformatã într-un Wilden, ºi, în 1681, italianul Giovanni portului Galaþi, extinsã pe 137 ha, cu faci-
avanpost militar roman (un castellum/for- Battista de Bruyo menþioneazã oraºul G. litãþi fiscale, se aflã amplasatã în SE
tificaþie de proporþii mai mici/de c. 4 000 ca pe un important centru comercial, oraºului, pe malul Dunãrii). Monu-
m2, construit mai întâi din pãmânt, iar pescãresc ºi portuar. Oraºul a fost jefuit mente: biserica fortificatã „Precista”, cu
apoi întãrit cu ziduri ºi turnuri de apãrare de tãtari în 1651 ºi de turci în 1711. Înce- hramul „Adormirea Maicii Domnului”,
din piatrã) ºi în staþiune a flotei dunãrene. pând cu sec. 18, G. devine cea mai mare construitã în anii 1645–1647, în timpul
Fiind neîncãpãtor, romanii au construit piaþã de comerþ la Dunãrea de Jos ºi cel domniei lui Vasile Lupu, are faþadele
în anul 171, lângã castellum, un castru de mai important port pentru exportul decorate cu douã registre de arcaturi ºi
piatrã (cu scopul de a apãra graniþa de lemnului, cerealelor, mierii º.a., lucru ciubuce. Biserica a fost incendiatã de turci
N a limesului danubian) în care au sta- confirmat ºi de Dimitrie Cantemir în în 1711, distrusã parþial în timpul
þionat mai multe detaºamente ale lucrarea Descriptio Moldaviae în care rãzboaielor ruso-turce din 1735–1739 ºi
legiunilor romane (Legio V Macedonica, aminteºte cã „... este târgul cel mai vestit 1769–1774, refãcutã ulterior, reparatã în
Cohors II Mattiacorum, Legio I Italica º.a.). al întregii Dunãri”. În aceastã perioadã, 1829 ºi 1869 ºi restauratã în anii 1953–
Cu o scurtã întrerupere (cauzată de marile puteri europene ºi-au deschis la 1957 când a fost transformatã în muzeu.
invazia carpilor din anul 238), fortificaþia G. viceconsulate (Rusia în 1784, Austria În perioada 1991–1994, biserica „Precista”
romanã a fost menþinutã de Imperiul în 1794, Anglia ºi Franþa în 1804, Prusia a fost restauratã ºi redatã cultului
Roman (apoi de Imperiul Romano-Bi- în 1838) pentru a întreþine un comerþ ortodox. Biserica pãstreazã o colecþie de
zantin) pânã în sec. 6. În perimetrul regulat cu Þãrile Române. În perioada 8 icoane vechi; biserica „Sfântul Gheorghe”
acestei fortificaþii a fost descoperit un apr. 1870–22 dec. 1882, portul Galaþi a (1664–1665); biserica „Mavromol”, cu
tezaur monetar alcãtuit din 12 monede fost antreprenorul general al cerealelor hramul „Adormirea Maicii Domnului”,
de argint bizantine, emise în perioada exportate de Moldova pe Dunãre ºi a fostei mănãstiri „Mavromol” (în limba
613–685. Prima menþiune documentarã Marea Neagrã în Anglia, Franþa ºi Italia. greacã înseamnã stâncã neagrã), ctitorie
a localit. dateazã din anul 1134, iar apoi Este remarcabil faptul cã, în 1838, din din 1669 a lui Gheorghe Duca, recon-
consemnatã într-un act din 1445 emis de totalul de 8,55 mil. de franci, cât a însem- struitã în 1700–1702 de fiul sãu Constan-
domnul ªtefan II. În Evul Mediu, G. a nat comerþul exterior al Moldovei, 5,95 tin (picturile murale interioare, originare,
avut un important rol în comerþul mil. de franci s-au realizat prin inter- au fost refãcute în 1973–1975 de
Moldovei cu alte reg., importanþa sa mediul portului G. Dupã Pacea de la Gheorghe Rãducanu; clopotul bisericii
sporind dupã anul 1484 când porturile Adrianopol (1829) ºi transformarea sa în dateazã din 1865), pãstreazã o icoanã
moldoveneºti Chilia ºi Cetatea Albã au porto-franco (1837–22 dec. 1882), oraºul fãcãtoare de minuni cu chipul Maicii
fost cucerite de turci. Atestat documentar G. a înregistrat o dezvoltare comercialã Domnului, datând din sec. 17. Pe lângã
39. OANCEA 1. Oancea (1521) 54. TUDOR VLADIMIRESCU 1. Tudor Vladimirescu (f. 1881)
2. Slobozia Oancea 55. TULUCEŞTI 1. Tuluceşti (1552)
40. PECHEA 1. Pechea 2. Şiviţa
2. Lupele 3. Tătarca
41. PISCU 1. Piscu 56. ŢEPU 1. Ţepu (1452)
2. Vameş 2. Ţepu de Sus
42. POIANA 1. Poiana (1522) 57. UMBRĂREŞTI 1. Umbrăreşti
2. Vişina 2. Condrea
43. PRIPONEŞTI 1. Priponeşti 3. Salcia
2. Ciorăşti 4. Siliştea
3. Huştiu 5. Torceşti
4. Lieşti 6. Umbrăreşti-Deal *
5. Priponeştii de Jos 58. VALEA MĂRULUI 1. Valea Mărului (1533)
44. RĂDEŞTI 1. Rădeşti 2. Mândreşti
2. Cruceanu 59. VÂNĂTORI 1. Vânători (f. 1879)
45. REDIU 1. Rediu (1912) 2. Costi (sec. 18)
2. Plevna 3. Odaia Manolache (1657)
46. SCÂNTEIEŞTI 1. Scânteieşti 60. VÂRLEZI 1. Vârlezi
2. Fântânele 2. Crăieşti
47. SCHELA 1. Schela 61. VLĂDEŞTI 1. Vlădeşti
2. Negrea 2. Brăneşti
48. SLOBOZIA CONACHI 1. Slobozia Conachi (f. 1800)
2. Izvoarele
* Până la 20 mai 1996 s-a numit Vasile Roaită.
GALAÞII BISTRIÞEI, com. în jud. prezent se aflã în posesia cultului pe malul N al lacului Jirlãu; 3 230 loc.
Bistriþa-Nãsãud, alcãtuitã din 5 sate, evanghelic. În satul Dipşa, atestat docu- (1 ian. 2011): 1 618 de sex masc. ºi 1 612
situatã la poalele de N ale Dealului mentar în 1332, se află o biserică zidită fem. Haltã de c.f. (în satul Zamfireºti).
Pãdurea Murii (Dealurile Lechinþei), pe în anii 1482-1500, cu turn-clopotniţă (cu Nod rutier. Culturi de cereale, de
râul Dipºa; 2 582 loc. (1 ian. 2011): 1 259 ceas) înalt de 45 m, afectată de un incen- floarea-soarelui, de plante tehnice ºi de
de sex masc. ºi 1 323 fem. Nod rutier. diu în 1751 şi refăcută ulterior. Iniţial nutreþ etc. Pisciculturã. Legumiculturã.
Producţie de mobilă şi de articole din biserica a aprţinut cultului romano- În satul Galbenu există o biserică din
papură. Pomiculturã (meri, peri, pruni). catolic, apoi celui evanghelic, iar în anii 1843, în satul Drogu se află o biserică din
Brutãrie. Satul Galaþii Bistriþei apare ’80 ai sec. 20 a fost cumpărată de orto- 1860, iar în satul Sătuc, biserica „Sfinţii
menþionat documentar, prima oarã, în docşi, renovată şi declarată monument Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1927,
1345. Bisericã (în satul Herina), construitã istoric; în satul Tonciu există o bisericã restaurată şi repictată după anul 2000).
din cãrãmidã (1246–1260), în stil romanic, romano-catolicã (sec. 15).
de tip bazilical, cu douã turnuri pe faþada GALDA DE JOS, com. în jud. Alba,
de Vest ºi o absidã semicircularã în GALBENI, Lacul de acumulare ~ Õ alcãtuitã din 11 sate, situatã în zona de
prelungirea navei centrale, declaratã Nicolae Bãlcescu (1). contact a Dealurilor Aiudului cu
monument de arhitecturã. Iniþial a apar- GALBENU, com. în jud. Brãila, alcãtuitã prelungirile M-þilor Trascãu, pe râul
þinut cultului romano-catolic, iar în din 5 sate, situatã în Câmpia Râmnicului, Galda; 4 421 loc. (1 ian. 2011): 2 167 de
sex masc. ºi 2 254 fem. Producţie de Mare (fost Flãmânda), Teiu, Cocoru ºi Găeşti 445
cazane şi radiatoare pentru încălzire Bratia din Deal. În satul Cremenari existã
centrală, de ambalaje din lemn şi de biserica de cărămidă cu dublu hram – (1957-1963), iar în satul Ciuşlea există
îngheţată. Fermã de creºtere a porcilor. „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” biserica „Sfânta Parascheva” (1932).
Pomiculturã (meri, peri, pruni). În satul ºi „Sfântul Nicolae” (1826–1828, cu fresce
GARVÃN Õ Jijila (2).
Galda de Jos, menþionat documentar, originare).
prima oarã, în 1287 se aflã biserica GAVOJDIA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã
GALICEA MARE, com. în jud. Dolj,
ortodoxã cu hramul „Naºterea Maicii din 4 sate, situatã în Câmpia Lugojului,
formatã dintr-un sat, situatã în Câmpia
Domnului” (1715, cu picturi murale la confl. râului Spaia cu Timiº; 2 987 loc.
Desnãþuiului, pe râul Baboia; 4 363 loc.
interioare din 1752); în satul Galda de (1 ian. 2011): 1 493 de sex masc. ºi 1 494
(1 ian. 2011): 2 182 de sex masc. ºi 2 181
Sus, atestat documentar în 1648, existã fem. Staþie de c.f. Expl. de balast. Fabricã
fem. Nod rutier. Moarã de cereale. Fermã
biserica având hramul „Sfântul Mihail” de cizme din cauciuc. În satul Gavojida,
de creºtere a porcilor. Culturi de cereale,
(sec. 17), iar în satul Mesentea, menþionat menþionat documentar în 1363, 1370,
de floarea-soarelui, de plante tehnice ºi
documentar în 1303, biserica ortodoxã 1447 etc., se află biserica „Înălţarea
de nutreþ etc. Viticulturã.
având hramul „Cuvioasa Parascheva”, Domnului”, construită în 1928-1929
construitã în 1782 pe locul unei biserici GALICIUICA, com. în jud. Dolj, formatã (pictată în 1930) pe locul alteia care data
mai vechi. Ruinele unei biserici din sec. dintr-un sat, situatã în Câmpia Desnãþui; din 1792, şi conacul „Bucovinschi” (1894),
13–16, în satul Benic. Castelul fam. 1 655 loc. (1 ian. 2011): 826 de sex masc. azi azil de bătrâni, iar în satul Sălbăgel,
Kemény (sec. 17) adãposteºte în prezent ºi 829 fem. Legumiculturã. Agroturism. atestat documentar în 1411, există
Centrul de recuperare ºi reabilitare Biserica având dublu hram – „Sfinþii biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”
neuropsihicã. Rezervaþia naturalã Apostoli Petru ºi Pavel” ºi „Sfântul (1879).
„Cheile Galdei” (1 ha). Gheorghe” (1842–1846, reparatã în 1861 GÃEªTI, oraº în jud. Dâmboviþa, situat
GALEª, lac de origine glaciarã, situat în ºi 1896). Com. G. a fost înfiinþatã la 7 apr. în NV Câmpiei Titu, la 183 m alt., pe râul
E M-þilor Retezat, la obârºia vãii 2004 prin desprinderea satului Galiciuica Sabar, în zona de confl. a râului Cobia
omonime, la 2 040 m alt. Supr.: 3,68 ha; din com. Giubega, jud. Dolj. cu Potopu, la 30 km S-SV de municipiul
ad. max.: 20,5 m. GARA BOGDANA Õ Dragoş Vodă. Târgoviºte; 14 938 loc. (1 ian. 2011): 6 889
de sex masc. ºi 8 049 fem. Supr.: 22,9 km2,
GALICEA, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã GARGALÂC Õ Corbu (1).
din care 7,8 km2 în intravilan; densitatea:
din 9 sate, situatã în zona de contact a
GARGALÂC MIC Õ Corbu (2). 1 915 loc./km2. Staþie de c.f. (inauguratã
Piem. Cotmeana cu terasele de pe stg.
GAROAFA, com. în jud. Vrancea, la 13 sept. 1872). Nod rutier. Expl. de
Oltului, la confl. râului Topolog cu Oltul;
alcãtuitã din 8 sate, situatã în Câmpia balast. Constr. de utilaje pentru foraj ºi
4 025 loc. (1 ian. 2011): 2 022 de sex masc.
Siretului Inferior, pe râul Putna; 4 785 exploatare sonde, de utilaj chimic, de
ºi 2 003 fem. Satul Galicea este menþionat
loc. (1 ian. 2011): 2 329 de sex masc. ºi frigidere cu compresor, de congelatoare.
documentar, prima oarã, în anul 1219.
2 456 fem. Centru de olãrit. În arealele Fabrici de prelucr. a lemnului ºi a
Bisericile cu hramurile „Sfinþii Apostoli
satelor Ciuşlea (jud. Vrancea) şi Movileni tutunului, de prefabricate din beton ºi de
Petru ºi Pavel”, cu zid de incintã, a
(jud. Galaţi) a fost construit, în anii 2003- construcþii metalice diverse. Producţie de
fostului schit Flãmânda, ctitorie din 1596
aparate electrocasnice, de îmbrăcăminte
a marelui logofãt Teodosie Rudeanu, 2007, un baraj pe râul Siret în urma căruia
pentru lucru, de produse zaharoase şi
„Adormirea Maicii Domnului” (1752, cu s-a format lacul de acumulare Movileni-
ciocolată. Spital (1905). Ferme de creºtere
picturi murale interioare originare), Ciuşlea (320 ha) ale cărui ape pun în
a bovinelor ºi pãsãrilor. Centru pomicol.
„Sfântul Nicolae” (sec. 18, refãcutã în mişcare turbinele hidrocentralei Movileni,
Istoric. Localit. apare menþionatã docu-
1821) ºi „Sfinþii Voievozi” (1833, cu pic- cu o putere instalată de 47,7 MW, dată
mentar ca sat, prima oarã, la 19 iul. 1498,
turi originare în altar ºi pronaos ºi cu în folosinţă la 30 oct. 2008. În satul
apoi la 4 ian. 1565, ºi capãtã statut de
pridvor adãugat în 1890), în satele Dealu Garoafa se află o biserică romano-catolică
oraº în 1775. În timpul Rãzboiului
Ruso-Turco-Austriac (1736–1739) a deve-
nit reºed. jud. Dâmboviþa (pânã la
refacerea oraºului Târgoviºte), iar apoi a
ajuns reºed. jud. Vlaºca (pânã în 1832),
când oraºul Giurgiu i-a luat locul ca
urmare a ieºirii lui din categoria raialelor
turceºti (1829). În 1807, oraºul a fost
mistuit, în mare parte, de un incendiu.
În 1888, G. a fost centrul unei rãscoale
þãrãneºti. Monumente: bisericile cu
hramurile „Intrarea în Bisericã a Maicii
Domnului”-Cioflec (1776, restaurată în
1996), „Sfântul Ilie” (1780), „Sfântul
Nicolae” (1812), „Sfânta Treime” (1745,
Lacul Galeş Găeşti. Colegiul naţional „Vladimir Streinu” reconstruită în 1823), „Sfântul Ioan”
446 Găgeanul GÃISENI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã pe terit. jud. Cãlãraºi. Supr.: 375 ha.
din 4 sate, situatã în zona de contact a Folosit pentru irigaþii.
(1947); conacul „Grigore Olãnescu” Câmpiei Titu cu Câmpia Gãvanu-Bur-
GÃLÃUÞAª, com. în jud. Harghita,
(sec. 19), azi Club. Colegiul Naţional dea, pe râul Argeº; 5 556 loc. (1 ian. 2011):
alcãtuitã din 8 sate, situatã în NV Depr.
„Vladimir Streinu”. 2 729 de sex masc. ºi 2 827 fem. Nod
Giurgeu, la poalele de N ale M-þilor
rutier. Expl. de petrol ºi gaze naturale.
GÃGEANUL Õ Cochirleanca. Gurghiu, pe cursul superior al râului
Culturi de cereale, plante tehnice ºi de
Mureº; 2 734 loc. (1 ian. 2011): 1 315 de
GÃGEªTI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã nutreþ, legume etc. Între 17 febr. 1968 ºi
sex masc. ºi 1 419 fem. Staþie de c.f. Expl.
din 5 sate, situatã în Depr. Elanului, pe 23 ian. 1981, com. G. a fãcut parte din
de balast. Combinat pentru industriali-
râul Elan; 2 163 loc. (1 ian. 2011): 1 139 jud. Ilfov. În satul Cãscioarele se aflã
zarea lemnului (placaj, binale, furnire,
de sex masc. ºi 1 024 fem. Centru viticol şi biserica „Sfântul Nicolae” a fostei mănãs-
panel). În satul Gălăuţaş, întemeiat la sf.
de vinificaţie. Biserica „Sfinţii Voievozi” tiri „Strâmbul”, declaratã monument
sec.18 şi atestat documentar în 1816, se
(1888), în satul Găgeşti. Satul Giurcani este istoric, ctitorie din 1512–1521 a marelui
află biserica ortodoxã, din lemn, cu hra-
menþionat documentar în 1635. Pãdure vornic Drãghici Vintilescu, cu adãugiri
mul „Adormirea Maicii Domnului”
din sec. 17–19, astfel încât edificiul iniþial
cu stejari seculari (în satul Popeni). (1777-1791), mutatã în 1909 din Topliþa
a devenit altarul noului monument. Tot
GÃICEANA, com. în jud. Bacãu, alcãtuitã la Gãlãuţaº.
în satul Cãscioarele se aflã biserica având
din 4 sate, situatã în Colinele Tutovei; hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii GÃLBINAªI 1. Com. în jud. Buzãu,
2 898 loc. (1 ian. 2011): 1 481 de sex masc. Domnului” a fostei mănãstiri Cãscioarele alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia
ºi 1 417 fem. Expl. de gaze naturale. (întemeiatã, se pare, în 1431), refãcutã în Buzãu-Cãlmãþui, pe râul Buzãu; 4 243
Culturi de cereale. Viticulturã; apicul- 1725 ºi 1753. În bisericã se pãstreazã loc. (1 ian. 2011): 2 063 de sex masc. ºi
turã. Satele Gãiceana ºi Popeºti sunt men- pietre funerare din sec. 16, între care pia- 2 180 fem. Haltã de c.f. Culturi de cereale,
þionate documentar în 1528. Bisericã din tra de mormânt a stolnicului Neagoe, de plante tehnice ºi de nutreþ, de legume
lemn cu hramul „Adormirea Maicii datând din 1504. Pe terit. com. se aflã o º.a. Balastierã. Morãrit. În satul Gălbinaşi
Domnului” (1808, reclãditã în 1864, frumoasã pãdure de foioase (5 000 ha). se află o biserică zidită în perioada 1941-
cãptuºitã cu scânduri la exterior în 1933 ºi GÃLÃNEªTI, com. în jud. Suceava, 1957, pictată în 1975-1977 de Emil Bernea
pridvor adãugat în 1938), în satul Gãiceana. alcãtuitã din 2 sate, situatã în N Pod. şi reparată în 2002 (vechea biserică
Sucevei, la confl. râului Voitinel cu „Sfântul Nicolae”, care data din 1812, a
GÃINA, culme muntoasã în S M-þilor fost demolată în anul 2002 din cauza
Bihor, în zona de izvor a Arieºului Mic, Suceava; 2 677 loc. (1 ian. 2011): 1 343 de
sex masc. ºi 1 334 fem. Staþie de c.f. Expl. stării avansate de degradare), în satul
la S de vf. Curcubãta Mare, formatã din Bentu există biserica „Sfinţii Împăraţi
de balast. Produse lactate. Ferme de
fliº marno-grezos (Cretacicul superior). Constantin şi Elena” (1827), iar în satul
creºtere a bovinelor (în satul Gãlãneºti)
Alt. max.: 1 486 m (vf. Gãina). Culmea Tăbărăşti este biserica „Sfântul Nicolae”
ºi pãsãrilor (în satul Hurjuieni). Culturi
G. este renumitã pentru târgurile anuale (1855, restaurată în anul 2000).
de catofi ºi legume. În satul Gălăneşti se
care au loc aici, la 20 iulie, pe platoul 2. Com. în jud. Cãlãraºi, formată
află o biserică din 1850 şi biserica „Sfinţii
dintre vf. Gãina ºi înãlþimea numitã „La dintr-un sat, situatã în Câmpia Mostiºtei,
Apostoli Petru şi Pavel” (1992-2000).
Târg”. „Târgul de fete” de pe acest platou Pânã la 7 mai 2004, com. G. a avut în pe râul Dâmboviþa, la 25 km SE de
este o sãrbãtoare tradiþionalã cu nume- componenþã satul Voitinel, care la acea Bucureºti; 3 468 loc. (1 ian. 2011): 1 731
roase manifestãri de etnografie ºi folclor datã a devenit comunã de sine stãtãtoare. de sex masc. ºi 1 737 fem. Producţie de
românesc, unde se fac ºi schimburi de mobilă pentru birouri şi bucătării. Prelucr.
produse locale. Numele vine de la GĂLĂŞANI Õ Tătărani. laptelui; presã de ulei comestibil. Fermã
legendara „gãinã de aur” – vâlva GĂLĂŞENI Õ Peştera de la ~. de creºtere a bovinelor; aviculturã. Cul-
munþilor, care aducea bogãþia filoanelor GÃLêESCU, vârf în M-þii Fãgãraº, turi de cereale, plante tehnice, floa-
în minele de aur. alcãtuit din ºisturi cristaline. Alt.: 2 471 rea-soarelui º.a. Biserica „Sfântul
m. Acoperit cu pãºuni alpine. Nicolae” (1908, reconstruită în 1977-
1980). Com. G. a fost înfiinþatã la 3 mart.
GĂLĂŞEŞTI Õ Tătărani. 2005 prin desprinderea satului Gãlbinaºi
GÃLÃTENI, com. în jud. Teleorman, din com. Vasilaþi, jud. Cãlãraºi.
alcãtuitã din 3 sate, situatã în Câmpia GÃLEªTI, com. în jud. Mureº, alcãtuitã
Gãvanu-Burdea, pe râurile Claniþa ºi din 7 sate, situatã în zona Dealurilor
Câlniºtea; 2 823 loc. (1 ian. 2011): 1 405 Nirajului, pe râul Niraj ºi pe canalul
de sex masc. ºi 1 418 fem. Staþie de c.f. Veþca; 2 791 loc. (1 ian. 2011): 1 383 de
Expl. de petrol. Culturi de cereale, plante sex masc. ºi 1 408 fem. Producţie de var
tehnice, legume º.a. În satul Gãlãteni se şi ipsos şi de ambalaje din material
aflã bisericile cu hramurile „Sfântul plastic. Ferme de creºtere a bovinelor ºi
Dumitru” (1844) ºi „Sfântul Gheorghe” a nutriilor. Prelucr. lemnului. Satul
(1898) şi conacul „Marin Tecuceanu” Adrianu Mic apare menþionat docu-
(1900), în stare de degradare. mentar, prima oarã, în 1567, iar Adrianu
GÃLÃÞUI, liman fluviatil situat în S Mare în 1570. În satul Gãleºti, atestat do-
Vârful Găina Câmpiei Bãrãganului, pe dr. Vãii Barza, cumentar în 1501, se aflã o bisericã din
sec. 14–15, cu fragmente de picturi Pânã la 28 ian. 2002, com. G. a avut în Gâdinţi 447
murale interioare de facturã popularã ºi componenþã satul Cuºtelnic care de la
ornamente vegetale datând din 1497. acea datã este localitate componentã a GÃUJANI, com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã
Nava bisericii a fost refãcutã în sec. 17. municipiului Târnãveni. din 3 sate, situatã în lunca ºi pe terasele
Clopot din 1498. În satul Troiþa, atestat GÃTAIA 1. Micã unitate de câmpie, în de pe stg. Dunãrii; 2 499 loc. (1 ian. 2011):
documentar în 1332, existã o bisericã extremitatea de S a Câmpiei de Vest, 1 242 de sex masc. ºi 1 257 fem. Presă de
ortodoxã, din lemn, cu hramul „Sfinþii parte componentã a Câmpiei Bârzavei, ulei comestibil. Culturi de cereale, de
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (sec. 19), situatã la S de râul Bârzava, drenatã de plante tehnice, de legume º.a. Pescuit în
iar în satul Maiad, menþionat documentar râurile Moraviþa ºi Semniþa. Acoperitã regim natural. Între 17 febr. 1968 ºi 23
în 1513, se aflã o bisericã din sec. 14–18. cu depozite aluvionare ºi loessoide. ian. 1981, com. G. a fãcut parte din jud.
În arealul com. G. a fost inclus satul 2. Oraº în jud. Timiº, situat în câmpia Ilfov. Bisericile cu hramurile „Adormirea
Sânvãsii (atestat documentar în 1332) omonimã, pe râurile Bârzava ºi Moraviþa; Maicii Domnului” (1856) ºi „Cuvioasa
reînfiinþat la 4 mai 2004 după ce fusese 6 205 loc. (1 ian. 2011): 3 046 de sex masc. Parascheva” (1882), în satele Gãujani ºi
desfiinţat la 17 febr. 1968 şi unificat cu ºi 3 159 fem. Supr.: 160 km2, din care 73,7 Pietriºu. În satul Gãujani, atestat docu-
satul Găleşti. km2 în intravilan; densitatea: 84 loc./km2. mentar în anul 1700, s-a nãscut soprana
GÃNEASA 1. Com. în jud. Ilfov, alcãtuitã Nod feroviar ºi rutier. Prelucr. lemnului Mariana Nicolesco (1948).
din 5 sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe ºi a laptelui. Produse electrotehnice, GÃURICIU Õ Izvoarele (6).
râul Pasãrea; 4 680 loc. (1 ian. 2011): 2 336 textile ºi alim. (macaroane, tăiţei ş.a.).
Fermă de creştere a porcinelor. Culturi GÃVANU, Mănãstirea ~ Õ Mânzãleºti.
de sex masc. ºi 2 344 fem. Producţie de
aparate, dispozitive şi instrumente medi- de cereale ºi sfeclã de zahãr. Gãtaia este GÃVANU-BURDEA, câmpie în S României,
cale şi de laborator. Staþiune ºtiinþificã menþionatã documentar, prima oarã, în parte componentã a Câmpiei Române,
de cercetare a culturilor de câmp. Culturi 1323. Com. G. a fost de declaratã oraº la cuprinsã între Câmpia Piteºtiului, la
de cereale, de plante tehnice ºi de 7 mai 2004, având în subordine ad-tivă N-NV, râul Argeº, la E, Câmpia Burnas,
legume. Între 23 ian. 1981 ºi 10 apr. 1997, localit. componentã Sculia (atestatã la S-SE, ºi râul Vedea, la V. Are aspectul
com. G. a fãcut parte din Sectorul Agricol documentar în anul 1333) ºi satele Butin unei câmpii cu caracter piemonatan în
Ilfov. Bisericile „Sfântul Ilie” (sec. 17) ºi (menþionat documentar în 1364), N ºi tabular în S, cu alt. ce coboarã treptat
„Sfântul Nicolae” (1817, ctitorie a Zoiþei Perscova (1358), ªemlacu Mare (1270) ºi de la N-NV cãtre S-SE, de la 170 m la 90
Cantacuzino), în satele Piteasca ºi Moara ªemlacu Mic (1404). Pânã la 7 mai 2004, m. Ea apare ca o asociere de câmpuri
Domneascã. fosta com. G. a avut în componenþã satele interfluviale largi, netede, intersectate de
2. Com. în jud. Olt, alcãtuitã din 5 Berecuþa, Birda, Mânãstire ºi Sângeorge, numeroase vãi (Vedea, Valea Câinelui,
sate, situatã în zona de contact a Câmpiei care la acea datã au format com. Birda, Burdea, Teleorman, Claniþa, Câlniºtea,
Romanaþi cu Piem. Olteþului, pe râul jud. Timiº. În anul 1800, în satul Perscova Glavacioc, Dâmbovnic, Neajlov º.a.) cu
Oltiºor; 4 126 loc. (1 ian. 2011): 2 021 de au fost colonizaþi germani. În oraşul terase ºi lunci bine dezvoltate, cu aspect
sex masc. ºi 2 105 fem. Haltã de c.f. Nod Gătaia există biserica ortodoxă „Sfântul de vãi-culoar în care râurile meandreazã
rutier. Vestigii materiale din Neolitic. Gheorghe” (1793-1797), iar în satul puternic. Acoperitã cu depozite groase
Satul Gãneasa apare menþionat docu- ªemlacu Mic se aflã mănãstirea „Sãraca”, de loess (5–12 m), în care procesele de
mentar, prima oarã, la 12 mai 1529, satul de cãlugãri, amintitã documentar în 1270, tasare au format numeroase crovuri,
Dranovãþu în 1517, iar satul Grãdiºtea în dar cu o existenþã anterioarã acestei date, numite local gãvane sau padine, unele
1594. În satul Izvoru, atestat documentar cu biserica ce are hramul „Schimbarea la ocupate de lacuri (Lacul lui Dinþicã, Lacul
la 18 apr. 1533, se aflã un conac (înce- Faþã”, reziditã în 1443 de ieromonahul Popilor, Lacul Þuþui º.a.). Pe întreaga
Macarie de la mănăstirea Tismana, pe supr. a Câmpiei G.-B. predominã solurile
putul sec. 20) ºi biserica cu hramul „Cuvi-
locul unei vechi biserici care data din cernoziomice ºi brun-roºcate, cu o ferti-
oasa Parascheva” (1862, reparată în 1937
anul 1404; biserica a fost renovatã ºi litate naturalã ridicatã, propice culturilor
şi 1943), iar în satul Grădiştea există bise-
pictatã în 1730 de Andrei Zugravul ºi fiul agricole. Denumirea Câmpiei G.-B. a fost
rica „Sfântul Dumitru” (1898, refăcută în
sãu. În 1778, împãratul Iosif al II-lea al introdusã de geograful George Vâlsan.
1955-1958).
Austriei a desfiinþat mănãstirea. În anul
GÃNEªTI, com. în jud. Mureº, alcãtuitã GÃVÃNEªTI, com. în jud. Olt, alcãtuitã
1782, autoritãþile austriece au scos la
din 3 sate, situatã în Pod. Târnavelor, pe din 4 sate, situatã în zona de contact a
licitaþie clãdirile mănãstirii; acestea au
râul Târnava Micã; 3 957 loc. (1 ian. 2011): Câmpiei Romanaþi cu Piem. Olteþului, la
fost cumpãrate de Ioan Ostoici (dregãtor
1 898 de sex masc. ºi 2 059 fem. Staþie de NV de oraºul Balº; 2 227 loc. (1 ian. 2011):
bogat din Timiºoara) ºi au rãmas în
c.f. Nod rutier. Producţie de mobilă posesia urmaşilor fam. Ostoici pânã în 1 114 de sex masc. ºi 1 113 fem. Culturi
pentru birouri. Viticulturã. În satul 1932, timp în care biserica a avut statut de cereale. Creşterea bovinelor. În satul
Gãneºti, menþionat documentar, prima de bisericã de parohie, iar clãdirile anexe Găvăneşti se află biserica „Adormirea
oarã, în 1302, se aflã un castel (sec. 18– s-au degradat. În 1932, Episcopia Maicii Domnului” (1820). Com. G. a fost
19) care a aparþinut nobilului Rhédey, o Caransebeºului a cumpãrat fosta mănãs- înfiinþatã la 7 mai 2004 prin desprinderea
biserică reformată (1517) ºi o bisericã tire ºi a reînfiinþat ansamblul monahal. satelor Bãleasa, Broºteni, Dâmburile ºi
romano-catolicã (1806–1809). În satul Sub La 28 oct. 1959, autoritãþile comuniste au Gãvãneºti din com. Baldovineºti, jud. Olt.
Pãdure, atestat documentar în 1466 se desfiinþat mănãstirea, funcþionând ca GÂDINÞI, com. în jud. Neamþ, formată
aflã biserica din lemn cu hramul „Sfinþii bisericã de parohie pânã în 1987 când s-a dintr-un sat, situatã pe terasele de pe stg.
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1750). reluat viaþa monahalã. râului Siret, la 6 km NE de municipiul
448 Gâlceag murale interioare din 1890 ºi amvon romanice (sec. 13) ºi un castel (sec. 19).
pictat în 1858). În 1625, cetatea ºi biserica au fost restau-
Roman; 2 742 loc. (1 ian. 2011): 1 383 de GÂRBÃU, com. în jud. Cluj, alcãtuitã din rate. În perioada 1141–1161, la Gârbova
sex masc. ºi 1 359 fem. Expl. ºi prelucr. 5 sate, situatã în SV Dealurilor Clujului, au fost colonizaþi germani. În satul
lemnului. Moarã de cereale; produse de pe râul Nadãº; 2 593 loc. (1 ian. 2011): Cãrpiniº se aflã biserica ortodoxã cu
panificaþie. Cetate (sec. 15–17). În satul 1 264 de sex masc. ºi 1 329 fem. Staþie de hramul „Adormirea Maicii Domnului”
Gâdinţi, atestat documentar la 12 iul. c.f. Nod rutier. Expl. de nisipuri cuar- (sec. 18), iar în satul Reciu este o bisericã
1415, se află biserica „Sfântul Dumitru” þoase. Prelucr. pietrei şi a laptelui; articole din 1491, cu transformãri din 1801 şi zid
(1807–1812, reparatã în 1840, 1908, 1926 de feronerie. Creşterea bovinelor. Pro- de incintă din 1734, declarată monument
ºi pictatã în 1962), declaratã monument duse de artizanat. Pomiculturã (meri, istoric.
istoric, şi conacul „Bogdan” (sec. 19). peri, pruni). Pe Dealul Babii au fost GÂRBOVI, com. în jud. Ialomiþa, formată
Com. G. a fost înfiinþatã la 7 mai 2004 descoperite urmele unei aºezãri rurale dintr-un sat, situatã în Câmpia Bãrãga-
prin desprinderea satului Gâdinþi din romane (sec. 2–3). În satul Gârbãu, nului; 3 978 loc. (1 ian. 2011): 1 963 de
com. Sagna, jud. Neamþ. G. a mai avut menþionat documentar, prima oarã, în sex masc. ºi 2 015 fem. Staþie de c.f. Nod
statut de comună în perioada 1864-1968. 1336 şi apoi în 1437, se aflã o bisericã rutier. Expl de gaze naturale. Producþie
GÂLCEAG, Hidrocentrala ~ Õ ªugag ortodoxã din lemn (sec. 19) ºi conacul de þuicã; prelucr. laptelui ºi a lânii; presã
(2). „Lazsay” (1791); în satul Nãdãºelu existã de ulei comestibil. Moară pentru măcinat
conacul „Lazsay-Filip” (sec. 18–19), în cereale. Sere legumicole ºi floricole.
GÂLCESCU (sau CÂLCESCU), lac satul Turea este conacul „Bánffi” (sec. 17), Creºterea bovinelor ºi ovinelor. Culturi
glaciar în masivul Parâng, situat sub vf. iar în satul Viºtea se aflã o bisericã de cereale, de floarea-soarelui, de plante
Setea Mare (2 358 m), la 1 925 m alt. reformată din sec. 16. tehnice ºi de nutreþ etc. În satul Gârbovi,
Supr.: 3 ha. Ad. max.: 9,3 m; vol.: 0,1 mil. atestat documentar în 1827, se află bise-
m3. Aici îºi are obârºia unul dintre izv. GÂRBOU 1. Dealurile Gârboului, zonã
deluroasã aparþinând Pod. Someºan (NV ricile „Adormirea Maicii Domnului”
Lotrului. Rezervaþie naturalã (care (1859) şi „Sfântul Mucenic Dimitrie”
cuprinde lacul ºi împrejurimile lui). Pod. Transilvaniei), situatã între râul
Someº, la N ºi NE, Dealurile Dejului, la (1991-1994). Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian.
GÂLGÃU, com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã E, Dealurile Clujului, la S, ºi Depr. 1981, com. G. a fãcut parte din jud. Ilfov.
din 9 sate, situatã în zona Dealurilor Almaº-Agrij, în V. Constituitã în cea mai GÂRCENI, com. în jud. Vaslui, alcãtuitã
Ciceului, pe râul Someº; 2 433 loc. (1 ian. mare parte din conglomerate, gresii, din 6 sate, situatã în Pod. Central Moldo-
2011): 1 185 de sex masc. ºi 1 248 fem. argile marnoase º.a. Alt. max.: 597 m. venesc, pe râul Gârceneanca; 2 482 loc.
Staþie de c.f. Nod rutier. Expl. de calcar 2. Com. în jud. Sãlaj, alcãtuitã din 7 (1 ian. 2011): 1 306 de sex masc. ºi 1 176
(în satul Glod). Mat. de constr. (balast, sate, situatã în zona Dealurilor Gârboului, fem. Apiculturã; produse apicole. În satul
nisip caolinos). Complex avicol. Produse pe râul Briglez; 2 098 loc. (1 ian. 2011): Gârceni, menþionat documentar, prima
de panificaþie. Pomiculturã (meri, pruni, 1 049 de sex masc. ºi 1 049 fem. Producţie oarã, în 1437, se aflã biserica din lemn
peri). Satul Gâlgãu este menþionat docu- de fibre din sticlă. Pomiculturã (meri, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1746, refã-
mentar, prima oarã, în 1405. În satul peri, pruni). În satul Gârbou, menþionat cutã în 1821-1823, cu pridvor închis în
Cãpâlna, la 16 sept. 1437, s-a încheiat o documentar, prima oarã, în 1336, au fost 1921, reparată în 1932, 1953, 1996-1998)
„uniune frãþeascã” între nobilime, cler, descoperite vestigiile unui castru roman ºi mănãstirea „Mălineºti” (de călugări),
fruntaºii secui ºi patriciatul sãsesc, cunos- ºi tot aici se aflã castelul „Haller”, în stil cu biserica din lemn având hramul
cutã sub denumirea Unio trium nationum, baroc (1766), aflat în stare avansată de „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”.
îndreptatã împotriva þãranilor rãsculaþi degradare; bisericã din lemn cu hramul Iniţial, aici a existat un schit de maici cu
ºi contra populaþiei româneºti majoritare. „Adormirea Maicii Domnului” (1762), în o biserică din lemn construită în 1762
Casa „Mihalyi” (sec. 20), în satul Chizeni; satul Solomon. prin strădania ieromonahului Nicodim
bisericile din lemn cu hramurile Hudici, pe locul căreia a fost reconstruită
GÂRBOVA 1. Munþii Gârbovei Õ
„Fecioara Maria” (1690, mutatã aici în (30 apr. 1826–1830) o biserică din bârne
Baiului, Munþii ~.
1805 din alt sat) ºi „Sfântul Nicolae” de stejar de către meşterii Gheorghe şi
2. Com. în jud. Alba, alcãtuitã din 3
(1817), în satele Bârsãu Mare ºi Fodora. Teodor. Până în 1863, la acest schit a
sate, situatã în S Pod. Secaºelor, la
GÂNGIOVA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã contactul cu prelungirile nordice ale funcţionat o şcoală de cântăreţi biseri-
din 2 sate, situatã în SE Câmpiei M-þilor Cindrel; 2 114 loc. (1 ian. 2011): ceşti. După secularizarea averilor
Desnãþui, pe cursul inf. al Jiului; 2 566 1 054 de sex masc. ºi 1 060 fem. Producţie mănăstireşti în 1863, schitul a încetat să
loc. (1 ian. 2011): 1 231 de sex masc. ºi de module electronice. Centru viticol. mai existe, fiind redeschis abia în 1925
1 335 fem. Ferme de creºtere a bovinelor Muzeu sãtesc cu exponate din epocile prin osârdia lui Iacov Antonovici (epis-
ºi porcinelor. Culturi de cereale, plante Neolitic (piese din piatrã ºlefuitã), Bron- copul Huşilor) cu sprijinul material al
tehnice ºi de nutreþ, cartofi ºi legume º.a. zului (ceramicã, podoabe, instrumente) mareşalului Constantin Presan şi al soţiei
Apiculturã. În satul Comoºteni se aflã º.a. În satul Gârbova, menþionat docu- sale, Olga. Biserica şi chiliile au fost
biserica având hramul „Sfântul Nicolae”, mentar, prima oarã, în 1096 se aflã ce- restaurate în anul 1928. Desfiinţat de
construitã în 1786, pictatã în 1789 ºi re- tatea Greavilor (reºedinþã nobiliarã autorităţile comuniste la 28 oct. 1959,
paratã în 1882, 1921 ºi 1934, iar în satul fortificatã, cu zid de incintã, turn de schitul a fost reactivat în 1995 ca mănăs-
Gângiova există biserica „Adormirea poartã ºi donjon) datând din sec. 12, tire de călugări. După 1995 faţadele
Maicii Domnului” (1845–1846, cu picturi refãcutã în sec. 16, ruinele unei bazilici bisericii au fost căptuşite cu şindrilă, s-au
construit mai multe chilii, un paraclis, 1977), iar în satul Ursa există biserica Gârliţa 449
trapeza ş.a. Biserica are un iconostas din „Sfântul Gheorghe” (1904-1910).
lemn sculptat, pictat în ulei (sec. 19). În GÂRDA DE SUS, com. în jud. Alba, capac însoþite de vase mai mici cu
satul Trohan existã biserica din lemn cu alcătuită din 17 sate, situatã pe cursul caracter de ofrandã ºi alte obiecte. Aici
hramul „Adormirea Maicii Domnului” superior al râului Arieº, la confl. cu râul s-au gãsit vase ceramice (urne, strãchini,
(sf. sec. 18, cãptuºitã cu lemn la exterior Gârda Seacã, la poalele NE ale vf. ceºti), numeroase figurine zoomorfe din
ºi tencuitã la interior în 1940), iar în satul Curcubãta Mare din M-þii Bihor, la 740 teracotã (sub formã de caprã sau de pa-
Dumbrãveni se aflã biserica din lemn cu m alt.; 1 694 loc. (1 ian. 2011): 824 de sex sãre) ºi antropomorfe (statuete feminine,
hramul „Naºterea Sfântului Ioan masc. ºi 870 fem. Expl. ºi prelucr. stilizate, cu rochia în formã de clopot),
Botezãtorul” (1784-1787, refăcută în 1814- lemnului (cherestea). Mori de apã. Pro- bogat decorate cu elemente geometrice
1818). duse de artizanat. Agroturism. În satul (spirale, meandre), dispuse în registre ºi
GÂRCINA, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã Gârda de Sus se aflã o bisericã din lemn, radial faþã de axul vasului. Biserica
din 3 sate, situatã în zona de contact a cu hramul „Naºterea Sfântului Ioan „Pogorârea Duhului Sfânt” (1838), în
Subcarpaþilor Neamþului cu M-þii Botezãtorul”, construitã în 1792 pe locul satul Gârla Mare. Până la 7 apr. 2004,
Stâniºoarei, pe râul Cuejdiu; 4 826 loc. (1 uneia mai vechi. Biserica, extinsã în 1863, com. G. M. a avut în componenţă satul
ian. 2011): 2 422 de sex masc. ºi 2 404 când a fost alungitã nava, pãstreazã Vrata, care la acea dată a fost trecut în
picturi interioare realizate în 1804, categoria comunelor.
fem. Expl. de sãruri de potasiu ºi
declaratã monument istoric ºi de GÂRLENI 1. Lac de acumulare, de
magneziu. Producţie de mobilă pentru
arhitecturã în anul 2004. Rezervaþia origine antropicã, pe cursul inf. al
birouri. Centru de cojocãrit ºi de pielãrie.
naturalã Cheile Ordâncuºei (10 ha). În Bistriþei, construit în scop hidroenergetic,
În satul Gârcina, atestat documentar la
arealul comunei se aflã peºtera Scãriºoara. dat în folosinþã în 1965. Supr.: c. 10 km2;
10 oct. 1458, se aflã biserica „Pogorârea
Duhului Sfânt” (ante 1668), iniţial GÂRDANI, com. în jud. Maramureº, vol.: 5,1 mil. m3.
construită din lemn, reconstruită din formată dintr-un sat, situatã în SV Depr. 2. Com. în jud. Bacãu, alcãtuitã din 4
cărămidă în anii 1796-1804 şi repictată în Baia Mare; 1 606 loc. (1 ian. 2011): 790 de sate, situatã la poalele N ale Culmii
1957-1962, iar în satul Almaº existã sex masc. ºi 816 fem. În satul Gârdani, Pietricica, pe cursul inf. al Bistriþei; 6 932
mănãstirea Almaº (de cãlugãri), cu un atestat documentar în anul 1424, se aflã loc. (1 ian. 2011): 3 485 de sex masc. ºi
paraclis din lemn ce poartã hramul castelul „Blomberg” (sec. 19) ºi bisericile 3 447 fem. Staþie de c.f. (inauguratã la
„Sfântul Nicolae” construit în 1659 de „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” 15 febr. 1885). Expl. de balast. Moarã
soþii Maria ºi Vasile Almaº (familie de (1881) şi „Înãlþarea Domnului” (1990– (1900). Hidrocentralã (23,6 MW), datã în
oieri din Transilvania). Distrus de tãtari, 2000), cu picturi murale interioare folosinþã în 1965. Producţie de anvelope
paraclisul a fost reconstruit în 1715 de originare. Com. G. a fost înfiinþatã la şi camere de aer. Poligon militar. Reºed.
Ecaterina Cantacuzino, soþia spãtarului 7 apr. 2004 prin desprinderea satului com. este satul Gârlenii de Sus. Pânã la
Iordache Cantacuzino. Schitul de Gârdani din com. Sãlsig, jud. Maramureº. 1 ian. 1965, com. G. s-a numit Racila. În
cãlugãri a funcþionat pânã în 1821 când GÂRLA MARE, com. în jud. Mehedinþi, satul Gârlenii de Sus se află o biserică
a fost prãdat de eteriºti, iar cãlugãrii formată dintr-un sat, situatã în SE din 1868, iar în satul Gârleni există o
alungaþi. Actuala bisericã de zid, cu Câmpiei Blahniþei, pe stg. Dunãrii; 3 239 biserică ortodoxă din 1875, o biserică
hramul „Duminica Tuturor Sfinþilor”, a loc. (1 ian. 2011): 1 591 de sex masc. ºi romano-catolică cu hramul „Sfânta Ana”
fost construitã dupã anul 1821 de familia 1 648 fem. Ferme de creºtere a bovinelor (1972) şi un conac de la sf. sec. 19.
logofãtului Balº ºi mãritã în 1851. ºi porcinelor. Viticulturã. Culturi de GÂRLICIU, com. în jud. Constanþa,
Desfiinþat de autoritãþile comuniste la 28 cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ, formată dintr-un sat, situatã în lunca ºi
oct. 1959, schitul a fost reînfiinþat la 12 legume etc. Apiculturã. Morãrit; produse pe terasele de pe dr. braþului Dunãrea
ian. 1987 ca aºezãmânt pentru cãlugãri, de panificaþie. Pescuit în regim natural. Veche, pe canalul Baroiu; 1 783 loc. (1 ian.
iar la 22 iun. 1990 transformat în mănãs- Pe terit. com. au fost descoperite urmele 2011): 925 de sex masc. ºi 858 fem. Fermã
tire. În perioada 1988–1995, biserica mai multor aºezãri omeneºti din de creºtere a ovinelor. Pescuit în regim
mănãstirii a fost pictatã de cãtre pictorii Neoliticul mijlociu ºi târziu (milen. 4–2 natural. În satul Gârliciu, atestat docu-
Moroºanu, Bratiloveanu ºi Stancu din î.Hr.), aparþinând culturilor materiale mentar în anul 1843, au fost identificate
Suceava. Biserica a fost sfinþitã la 1 oct. Vinča-Turdaº ºi Sãlcuþa, din perioada de urmele castrului roman Cius, datând din
1995 când a primit noul hram – „Acope- trecere de la Neolitic la Epoca bronzului sec. 2 (suprapus peste o aºezare
(2500–1800 î.Hr.) ºi mai ales din epocile autohtonã), care fãcea parte din sistemul
rãmântul Maicii Domnului”.
mijlocie ºi târzie ale bronzului (1500–1300 de apãrare al limesului dunãrean.
GÂRCOV, com. în jud. Olt, alcãtuitã din î.Hr.). Cultura Gârla Mare, cunoscutã în Biserica „Sfântul Nicolae” construitã între
2 sate, situatã în S Câmpiei Romanaþi, pe literatura de specialitate ºi sub numele 1865 ºi 1902.
stg. Dunãrii; 2 636 loc. (1 ian. 2011): 1 316 Gârla Mare-Cârna (denumitã dupã staþiu-
de sex masc. ºi 1 320 fem. Culturi de nile eponime), sau Cultura câmpurilor GÂRLIªTEA Õ Eftimie Murgu.
cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ, de urne, cu rãspândire foarte mare GÂRLIÞA, liman fluviatil în SV
legume º.a. Pescuit în regim natural. În (Sudul Olteniei, Banat, NE Serbiei), se Dobrogei, în Pod. Oltinei, pe dr. braþului
satul Gârcov se află biserica „Sfântul caracterizeazã prin mari cimitire plane Ostrov al Dunãrii, cu care comunicã
Nicolae” (1864-1869, restaurată în 1922- (câmpuri de urne) cu morminte de printr-o gârlã, pe terit. com. Ostrov (jud.
1927 şi după cutremurul din 4 mart. incineraþie sau de înhumare, cu urne cu Constanþa). Supr.: 13,86 km2. Ad. max.:
450 Gârnic
floarea-soarelui etc. Pescuit în regim sie termică, fenomen care se manifestă Kossuth Lajos, dezvelită în 1977, operă
natural. Satul a fost înfiinþat în 1921, cu prin coborârea aerului foarte rece (mai a sculptorului Miholcsa József din Târgu
numele Principesa Elena, prin împro- greu) de pe crestele montane înconju- Mureş; statuia episcopului Fogarassy
prietãrirea cu pământ a þãranilor care au rătoare, în vatra depresiunii, înlocuind Mihály; clădirea Muzeului municipal
luptat în Primul Rãzboi Mondial. Din 7 aerul ceva mai cald şi stagnând aici timp „Tarisznyás Márton” construită în stil
ian. 1948 poartã numele actual. îndelungat. Istoric. Localit. apare baroc, în anii 1770–1778, după planurile
2. Com. în jud. Mureº, alcãtuitã din menþionatã documentar, prima oarã, arhitectului Vertán István (amenajată ca
5 sate, situatã în zona de contact a Pod. într-un registru papal din anul 1232, iar muzeu în anul 1952); clădirea Centrului
Târnavelor cu Dealurile Nirajului, pe râul apoi în 1285, în 1333 (sacerdos de Giorgio) şcolar pentru agricultură (1785–1790);
Niraj; 2 927 loc. (1 ian. 2011): 1 450 de sex etc. În anul 1500 este semnalatã prezenþa casele, în stil baroc, „Czárán” (sec. 17),
masc. ºi 1 477 fem. Halte de c.f. (în satele cetãþii Both. Locuitorii aºezãrii au „Bocsánczy” (1733), „Kopacz” (1800),
Leordeni ºi Tirimia). Culturi de cereale, participat la Rãscoala din 1514 condusã „Kövér” (1810), declarate monumente de
de cartofi, legume º.a. Cãmin cultural. de Gheorghe Doja. În anul 1607, G. a arhitectură; casã din lemn din 1845 (pe
Agroturism. Satul Gheorghe Doja este primit dreptul de a ţine târguri. În pe- strada Gábor Aron nr. 18). La 26 km NE
menþionat documentar, prima oarã, în rioada 1637–1762, la G. s-au stabilit de oraº se aflã staþiunea climatericã ºi de
1409, cu numele Villa Lucafalwa. Bisericã numeroase familii de armeni care au odihnã Lacu Roºu (Õ), iar la 30 km NE
reformatã (1715), în satul Leordeni. impulsionat dezvoltarea meºteºugurilor de G., zona turisticã Cheile Bicazului.
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Õ ºi a comerþului. Declarat oraº în 1905 ºi GHERÃEªTI, com. în jud. Neamþ, alcã-
Oneºti. municipiu la 23 dec. 2003, G. are în sub- tuitã din 3 sate, situatã în lunca ºi pe
ordine ad-tivã patru localit. componente: terasele de pe stg. râului Moldova; 6 531
GHEORGHE LAZÃR, com. în jud.
Covacipeter, Lacu Roºu, Vargatac ºi loc. (1 ian. 2011): 3 307 de sex masc. ºi
Ialomiþa, formată dintr-un sat, situatã în E
Visafolio. Monumente: ruinele cetãþii 3 224 fem. Nod rutier. Expl. de balast.
Câmpiei Bãrãganului; 2 301 loc. (1 ian.
Both (sec. 16); ruinele Oficiului de vamã Producţie de ţigle, de cărămizi, de cahle
2011): 1 161 de sex masc. ºi 1 140 fem. Fermã
care a funcþionat între 1607 ºi 1810;
de creºtere a porcinelor. Culturi de cereale, de teracotã, de confecþionare a morilor
biserica romano-catolicã, în stil baroc
de plante tehnice ºi de nutreþ etc. Satul de furaje ºi de cereale ºi de confecþii
(1498, reconstruitã în 1627, renovatã ºi
Gheorghe Lazãr a fost înfiinþat în 1884 prin metalice (garduri, porþi etc.). Culturi de
înconjuratã cu zid de incintã în anii 1753–
împroprietãrirea însurãþeilor cu pãmânt. cereale, cartofi, legume º.a. În satul
1757); casa parohialã a bisericii
Gherãeºti, atestat documentar în anul
GHEORGHENI 1. Depresiunea ~ Õ romano-catolice (1758); biserica arme-
1499, se află o biserică ortodoxă din 1854
Giurgeu (2). neascã, aparţinând cultului catolic, cu
şi o biserică romano-catolică zidită în
2. Municipiu în jud. Harghita, situat hramul „Naşterea Maicii Domnului”,
în SE Depr. Giurgeu, la 820 m alt., pe construită în stil baroc în anii 1730–1734, 1904-1907 (mărită în 1984) pe locul uneia
râul Belchin, la 47 km N de municipiul şi înconjuratã cu zid de incintã în 1748; din lemn ce data din 1776.
Miercurea-Ciuc; 19 625 loc. (1 ian. 2011): capela armeneascã (1650); casa parohială GHERÃSENI, com. în jud. Buzãu,
9 563 de sex masc. ºi 10 062 fem. Supr.: armenească (sec. 19), declarată monu- alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia
222 km2, din care 10,4 km2 în intravilan; ment de arhitectură; biserica ortodoxã Sãratei, pe cursul superior la râului
densitatea: 1 887 loc./km2. Staþie de c.f. cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1929– Cãlmãþui; 3 538 loc. (1 ian. 2011): 1 819
Nod rutier. Constr. de utilaje ºi piese de 1937); biserica reformată (1895–1899); de sex masc. ºi 1 719 fem. Instalaþie de
schimb pentru ind. forestierã, de piese statuia Sfântului Nicolae, operă a pasteurizare ºi de ambalare a laptelui.
ºi accesorii pentru autovehicule. Expl. ºi sculptorului Burján Emil; statuia lui Fermã de creºtere a bovinelor. Culturi
de cereale, plante tehnice ºi de nutreþ º.a. câmpie joasã, de subsidenþã, drenatã de Gherla 453
În vatra satului a fost descoperitã o o reþea hidrograficã divagantã. Acoperitã
necropolã (sec. 5 d.Hr.) cu morminte de în cea mai mare parte cu soluri brun-roº- arborele pagodelor (Ginkgo biloba).
incineraþie, în care s-au gãsit ceramicã ºi cate ºi aluviale. Staþiune balneoclimatericã în localitatea
o diademã din aur de tip hunic. În satul 2. Com. în jud. Prahova, alcãtuitã din componentã Bãiþa (Õ Bãiþa 2). Istoric.
Gherãseni, atestat documentar în 1840, 4 sate, situatã în E câmpiei cu acelaºi În arealul municipiului au fost
se aflã biserica „Adormirea Maicii nume, pe râul Prahova; 1 878 loc. (1 ian. descoperite urmele unei aºezãri din
Domnului” (1868), iar în satul Sudiþi o 2011): 943 de sex masc. ºi 935 fem. Nod perioada de trecere de la Neolitic la
bisericã din 1943. rutier. Morãrit. Ferme de creºtere a bovi- Epoca bronzului, aparþinând culturii
GHERCEªTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã nelor ºi porcinelor. Culturi de cereale, materiale Coþofeni (2500–1800 î.Hr.), în
din 5 sate, situatã în zona de contact a plante tehnice ºi de nutreþ, legume etc. care s-au gãsit un vas ceramic cilindric,
Dealurilor Amaradiei cu Câmpia Romanaþi, În satul Gherghiþa, menþionat docu- o statuetã din bronz a unui satir º.a. În
pe cursul superior al râului Teslui; 1 625 mentar, prima oarã, în 1431 ºi apoi la 2 partea de S a municipiului au fost
aug. 1453, se aflã bisericile cu hramurile identificate vestigiile unui castru roman
loc. (1 ian. 2011): 782 de sex masc. ºi 843
„Sfântul Procopie”-Domneascã, ctitorie (sec. 2–3), în jurul cãruia s-a dezvoltat o
fem. Expl. de petrol ºi gaze naturale.
din 1641 a domnului Matei Basarab aºezare civilã romanã, în care s-au gãsit
Constr. de utilaje pentru prelucr. produ-
(refãcutã în 1895) ºi „Sfântul Dumitru” o aplicã din bronz, cu decor figurat, în
selor alim. Pomiculturã (meri, peri, pruni,
(1705, refãcutã în 1888), iar în satul Ungu- relief, o aplicã pectoralã cu bustul
caiºi). Bisericile cu hramurile „Cuvioasa
reni există biserica din lemn cu hramul Minervei, monumente funerare, frag-
Parascheva” (1827–1831, reconstruitã în
„Adormirea Maicii Domnului” (1754). În mente dintr-o statuie a lui Iupiter,
1864), „Înãlþarea Domnului” (1878) ºi
Evul Mediu a fost un târg înfloritor de fragmente de arme ºi unelte, un fier de
„Sfântul Nicolae” (1875), în satele
negustori. În anul 1602, domnul Radu plug, o râºniþã, piese de mozaic, vase din
Gherceºti, Gârleºti ºi Ungureni. Satul
ªerban a ridicat la Gherghiþa o palancã lut ars, monede romane, o diplomã
Gherceºti este atestat documentar la 31
(fortificaþie de lemn) înconjuratã cu val militarã cu data de 2 iul. 133 º.a. Prima
mart. 1864.
de pãmânt, distrusã de tãtari în 1610. menþiune documentarã a localit. dateazã
GHERENGIC Õ Pecineaga. Oraºul Gherghiþa a decãzut în a doua din 6 ian. 1291 cu numele Gherlahida, iar
GHERGHEASA, com. în jud. Buzãu, jumãtate a sec. 17 devenind aºezare ulterior apare consemnatã cu toponimele
alcãtuitã din 2 sate, situatã în Câmpia ruralã. Până la 7 mai 2004, com. G. a avut Gherlah (1410), Gerla oppidum (1643), Gerla
Râmnicului; 2 428 loc. (1 ian. 2011): 1 157 în componenţă satele Fânari, Olari şi (1721). Localitatea a fost declaratã oraº
de sex masc. ºi 1 271 fem. Haltã de c.f. Olarii Vechi, care la acea dată au format în 1510. În perioada 1541–1551, din
Expl. de gaze naturale. Pe terit. com. G. com. Olari, jud. Prahova. ordinul lui Gheorghe Martinuzzi
s-a efectuat cel mai adânc foraj din GHERLA, municipiu în jud. Cluj, situat (episcop de Oradea ºi guvernator al
România (6 800 m). Culturi de cereale, în zona de contact a Dealurilor Dejului Transilvaniei în perioada 1541–1551) a
plante tehnice ºi nutreþ, de floarea-soa- cu cele ale Jimborului, la 252–261 m alt., fost construit un castel-cetate, de apãrare
relui º.a. Biserica „Sfântul Gheorghe” la confl. râului Fizeº cu Someºu Mic, la („Cetatea Nouã”), pe locul unei vechi
(1846), în satul Sălcioara. 45 km NE de municipiul Cluj-Napoca; cetãþi menþionatã documentar în 1410.
22 012 loc. (1 ian. 2011): 10 657 de sex Castelul a fost transformat, la 20 oct.
GHERGHELEU, deal în Subcarpaþii
masc. ºi 11 355 fem. Supr.: 36,3 km2, din 1785, în penitenciar (numit „Carcer princi-
Homoroadelor din SE Pod. Transilvaniei,
care 6,5 km2 în intravilan; densitatea: patae Transilvaniae”) de cãtre împãratul
situat la N de Rupea, între râurile Paloº
3 386 loc./km2. Staþie de c.f. Nod rutier. Iosif II al Austriei. Pavilionul central de
ºi Archita. Alcãtuit din gresii moi, de
Termocentralã. Producţie de mobilã, detenþie a fost construit în perioada 1857–
vârstã sarmaþianã. Prezintã o cuestã spre
Est. Alt. max.: 785 m. placaje, furnire, plãci aglomerate din
lemn/PAL, butoaie, confecþii metalice
GHERGHEªTI, com. în jud. Vaslui, diverse, de maşini-unelte şi utilaje pentru
alcãtuitã din 9 sate, situatã în Colinele prelucr. metalelor, de instrumente optice
Tutovei, la confl. râului Studineºti cu şi echipamente fotografice, de tricotaje,
Valea Miceºti; 2 814 loc. (1 ian. 2011): de conf., de sticlãrie pentru menaj, de
1 496 de sex masc. ºi 1 318 fem. Morãrit. încãlþãminte, de chibrituri, de cãrãmidã
În satul Corodeºti, menþionat documen- ºi de produse alim. (preparate din carne
tar în 1455, se aflã biserica din lemn cu ºi lapte, spirt, bãuturi alcoolice, panifi-
hramul „Sfântul Nicolae” (1743), iar în caþie etc.). Ateliere pentru confecþionarea
satul Ghergheşti există biserica din lemn manualã a covoarelor orientale. Fermã
„Adormirea Maicii Domnului” (1777). de creºtere a bovinelor. Centru pomicol.
GHERGHIÞA 1. Câmpia Gherghiþei, Muzeu (1904) cu secþii de arheologie ºi
subunitate a Câmpiei Române, extinsã istorie (exponate din Paleolitic, Neolitic,
în partea central-nordicã a acesteia, între din Epoca metalelor, unelte dacice,
râurile Dâmboviþa, la V, ºi Cricov, la E, heraldicã etc.) ºi de etnografie. Parc
delimitatã de câmpiile Cricovului ºi dendrologic extins pe 40 ha, conceput în
Ploieºtiului, la N, Sãratei, la E, Vlãsiei, la stil englezesc, inaugurat în 1864, în cadrul
S, Titu, la V, ºi Târgoviºtei, la NV. Este o cãruia se dezvoltã câteva exemplare de Gherla. Catedrala armeano-catolică „Sfânta Treime"
454 Gherlah GHERLAHIDA Õ Gherla. GHIDIGENI, com. în jud. Galaþi, alcãtuitã
din 8 sate, situatã în lunca ºi pe terasele
GHERÞA MICÃ, com. în jud. Satu Mare,
1860. În anii 1945–1964 a funcþionat ca râului Bârlad, la contactul cu prelungirile
formată dintr-un sat, situatã în zona de
penitenciar cu regim dur pentru deþinuþii de V ale Pod. Covurlui; 6 572 loc. (1 ian.
contact a M-þilor Oaº cu Câmpia Some-
politici, între 1964 ºi 1989 ca închisoare 2011): 3 371 de sex masc. ºi 3 201 fem.
ºului, pe râul Tur; 3 461 loc. (1 ian. 2011):
pentru deþinuþii de drept comun, iar Haltã de c.f. (inauguratã la 13 sept. 1872).
1 767 de sex masc. ºi 1 694 fem. Expl. de
dupã 1989 a devenit puºcãrie cu regim Nod rutier. Fabricã de spirt, de bãuturi
andezit. Producţie de băuturi alcoolice.
de maximã siguranþã. La sf. sec. 17, la G. alcoolice ºi de drojdie. Culturi de cereale,
Pomiculturã (meri, pruni, cireºi). Satul
s-a stabilit un grup de armeni veniþi din plante tehnice ºi de nutreþ, de legume
Gherþa Micã este menþionat documentar,
Moldova, care au atribuit oraºului º.a. În satul Ghidigeni se aflã bisericile
prima oarã, în 1393. Bisericã având hra-
numele Armenopolis (sau Armenierstadt), „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
mul „Naºterea Maicii Domnului” (1873-
sub care apare consemnat oraºul G. din (1880) şi „Sfântul Dumitru” (1938, cu
1875, pictată în 1882 şi repictată în 1976),
1726 pânã în jurul anului 1850. Tot în picturi murale interioare originare
dominată de un turn patrulater situat
aceastã perioadã, G. a funcþionat ca mare realizate de Iosif Keber din Târgu Jiu şi
deasupra navei. Agroturism.
centru comercial (cu patru târguri pe an) ucenicii săi) şi conacul bancherului
ºi meºteºugãresc. În a doua jumãtate a GHEÞARUL DE LA BARSA, peºterã Chrissoveloni (sf. sec. 19). Satul Tãlpigi
sec. 19 ºi la începutul sec. 20, oraºul G. a situatã în M-þii Bihor, într-o depresiune este menþionat documentar în 1487.
fost un important centru cultural ºi de închisã (Groapa de la Barsa) din
GHIGHIU, Mănãstirea ~ Õ Bãrcãneºti
învãþãmânt ca urmare a înfiinþãrii unui complexul carstic Padiº-Cetãþile Pono-
(2).
seminar greco-catolic (1859), a transfe- rului, la 1 100 m alt. Lungimea galeriilor:
2 750 m. Constituitã dintr-o galerie pr. GHILAD, com. în jud. Timiº, alcãtuitã
rãrii, de la Nãsãud, a Preparandiei (în
(întreruptã de mai multe sãli, cascade ºi din 2 sate, situatã în Câmpia Timiºului,
1869), la care a învãþat ºi poetul George
hornuri) ºi câteva galerii colaterale, la 38 km S de municipiul Timiºoara;
Coºbuc, ºi a apariþiei ºi funcþionãrii mai
terminate cu hornuri. Pãstreazã un strat 1 841 loc. (1 ian. 2011): 895 de sex masc.
multor tipografii (imprimerii): „Dicceana”
de gheaþã permanent, gros de 50 cm, pe ºi 946 fem. Legumiculturã; creºterea
(1866), „Gheorghe Lazaru” (1880),
o supr. de 133 m2. Face parte din Parcul bovinelor, ovinelor ºi porcinelor. Satul
„Aurora” (1881), „Augustin S. Deac”
Naþional al M-þilor Apuseni. Ghilad este atestat documentar în anul
(1919–1948). Oraºul G. a fost declarat
1212. În satul Gad, menþionat docu-
municipiu la 20 oct. 2000 ºi are în prezent, GHEÞARUL DE LA VÂRTOP Õ Vârtop
mentar în 1333, se aflã conacul „Gu-
în subordine ad-tivã, trei localit. com- (1).
denus” (începutul sec. 19). Com. G. a fost
ponente: Bãiþa, Hãºdate, Silivaº. Monu-
GHIAUR SUICIUK Õ Bãrãganu. înfiinþatã la 7 mai 2004 prin desprinderea
mente: castelul-cetate „Martinuzzi”,
GHIDFALÃU, com. în jud. Covasna, satelor Ghilad ºi Gad din com. Ciacova,
construit în anii 1541–1551, în stilul
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. jud. Timiş, comună care la aceeaşi dată
Renaºterii, dupã planurile arhitectului
Sfântu Gheorghe, la poalele de S ale a fost trecută în categoria oraşelor.
italian Domenico da Bologna în folosul
cardinalului Martinuzzi ºi ulterior M-þilor Bodoc, pe stg. Oltului; 2 659 loc. GHILCOª Õ Lacu Roºu (1).
transformat în penitenciar; biserica (1 ian. 2011): 1 365 de sex masc. ºi 1 294 GHIMBAV 1. Râu, afl. stg. al Oltului pe
armeano-catolicã „Şimaian”, cu hramul fem. Fermã de creºtere a bovinelor. În terit. com. Feldioara (jud. Braºov); 49,8
„Buna Vestire” (1723–1724); catedrala satul Ghidfalãu, menþionat documentar, km; supr. bazinului: 434,5 km2. Izv. din
greco-catolicã „Intrarea în Bisericã a prima oarã, în 1332, se aflã o bisericã N M-þilor Bucegi, de la 2 000 m alt. ºi
Fecioarei Maria” (finalizată în 1905) a fortificatã (sec. 13), în stil romanic, cu dreneazã vestul Depr. Braºov, trecând
fost sediul Episcopiei greco-catolice de refaceri gotice ºi baroce din 1787, azi prin Râºnov, Cristian ºi Ghimbav.
Gherla până în anul 1930 când sediul biserică reformată; bisericã reformatã Cunoscut ºi sub numele de Ghimbãºel.
acesteia a fost mutat la Cluj; catedrala (1792) ºi conacul „Benkö” (1832), în satul 2. Oraº în jud. Braºov, situat în V
armeano-catolică, având dublu hram – Zoltan şi biserică reformată (1794), în Depr. Braºov, pe râul Ghimbăşel, la 8 km
„Sfânta Treime” şi „Sfântul Grigore satul Angheluş. V de municipiul Braşov; 5 527 loc. (1 ian.
Luminătorul”, este un edificiu în stil GHIDICI, com. în jud. Dolj, formată dintr- 2011): 2 659 de sex masc. ºi 2 868 fem.
baroc ºi neoclasic, de mari proporþii, un sat, situatã în Câmpia Desnãþuiului, Supr.: 28,9 km2, din care 6,1 km2 în
construit în perioada 1784–1798 şi pe stg. Dunãrii, la graniþa cu Bulgaria; intravilan; densitatea: 906 loc./km2. Staþie
finalizat în anul 1804. Tabloul „Coborârea 2 478 loc. (1 ian. 2011): 1 259 de sex masc. de c.f., inauguratã în 1908. Nod rutier.
de pe Cruce a lui Iisus Hristos” din ºi 1 219 fem. Prelucr. legumelor ºi fruc- Aeroport internaţional construit
a cărui construcţie
aceastã bisericã este opera originalã a a început în2014,
sept.care
2009 urmând să deser-
[n perioada
telor. Pomiculturã; legumiculturã. Creº-
pictorului flamand, Pieter Paul Rubens,
iun. 2008-mai deserve]te
terea porcinelor. În arealul com. G. a fost vească municipiul Braşov. Aeroportul este va
cumpărat de către armenii bogaţi din descoperit un depozit de bronz datând fi dotat cu o pistă în lungime de 2 850 m
Gherla, în 1806, de la împãratul Francisc din sec. 7 î.Hr. (Hallstattul mijlociu), şi un terminal de 10 000 m2 şi va asigura
II; casele „Kárácsony”, „Lászlóffy” º.a., în alcãtuit din 150 de piese de harnaºament un flux de c. 2 mil. pasageri pe an.
stil baroc (sec. 18); bisericile ortodoxe, din ºi de îmbrãcãminte (fragmente sau întregi). Constr. aeronautice (motoplanoare,
lemn, cu acelaºi hram – „Sfinþii Biserica „Adormirea Maicii Domnului” elicoptere), de maşini şi utilaje pentru
Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, în localit. (sf. sec. 19). Com. G. a fost înfiinþatã la prelucr. metalelor, de echipamente
componente Bãiþa (sec. 15) ºi Silivaº (1827). 7 apr. 2004 prin desprinderea satului aeronautice şi electronice. Producţie de
GHERLAH Õ Gherla. Ghidici din com. Piscu Vechi, jud. Dolj. fibre de sticlă, de tricotaje, de ţesături şi
fire din lână, de hârtie cretatã, de GHIMEª-FÃGET, com. în jud. Bacãu, Ghindăreşti 455
cartoane ºi ambalaje din carton, de bere alcãtuitã din 6 sate, situatã în Depr.
ºi de prelucr. a lemnului. Culturi floricole Ghimeº, la poalele de S ale M-þilor Tarcãu inauguratã în 1896. Expl. de balast. Mat.
în serã. Istoric. Localitatea Ghimbav este ºi cele ale M-þilor Ciuc, pe cursul superior de constr. Prelucr. lemnului. Topitorie
legatã de prezenþa cavalerilor teutoni în al Trotuºului; 5 018 loc. (1 ian. 2011): de in ºi cânepã. Fermã de creºtere a
Þara Bârsei (1211–1225) ºi de colonizarea 2 596 de sex masc. ºi 2 422 fem. Staþie de bovinelor. Culturi de plante tehnice, de
germanilor în aceastã zonã în sec. 13. c.f. Expl. de gresii. Prelucr. lemnului. cartofi ºi legume etc. Horticulturã. Centru
Cavalerii teutoni au instituit în Þara Satul Ghimeº, menþionat documentar în de olãrit. Agroturism. În satul Ghindari,
Bârsei cinci centurii (o centurie cuprindea 1760, a funcþionat ca punct de vamã pânã atestat documentar în anul 1507, se aflã
o sutã de gospodãrii) împãrþite la rândul în 1918. Reºed. com. G.-F. este satul Fãget un muzeu etnografic, o galerie de artã şi
lor în decurii (fiecare decurie avea zece în care se află o biserică ortodoxă din o biserică reformată (sec. 18–19). Satul
gospodãrii). Una dintre cele cinci centurii 1975, o biserică romano-catolică (1970- Abud este menþionat documentar, prima
este atestatã documentar pe cursul râului 1976) şi ruinele cetãþii Rakóczi (1780), oarã, în 1567, cu numele Abod. În satul
Ghimbãºel ºi cuprindea decuriile Râºnov, fostul punct vamal. Trei Sate, format prin contopirea satelor
Cristian ºi Ghimbav. Aºezarea Ghimbav Cioc (atestat documentar în 1332),
GHIMPAÞI, com. în jud. Giurgiu,
apare menþionatã documentar ca sat, Ştefăneşti (1332) şi Hoteşti (1567) se aflã
alcãtuitã din 4 sate, situatã în N Câmpiei
prima oarã, în 1342, iar ca sat liber sãsesc un castel din sec. 18, o biserică reformată
Burnas, la confl. râului Bratilov cu
este consemnat în perioada 1355–1377. (1890), o biserică ortodoxă din lemn, cu
Glavacioc; 5 589 loc. (1 ian. 2011): 2 783
Localitatea a fost distrusã de invaziile hramul „Adormirea Maicii Domnului”
de sex masc. ºi 2 806 fem. Nod rutier.
mongolă (1241), tătară (1285, 1345 şi 1658) (sec. 18, cu modificări din 1876 şi recon-
Expl. de petrol ºi gaze naturale (în satul
şi de cea a turcilor în 1422. Declarat oraº struită în 2003-2004) ºi o bisericã unita-
Valea Plopilor). Producţie de mobilă de
la 23 dec. 2002. Monumente: în oraºul rianã (1798). Până la 21 iul. 2003, com.
bucătărie, de confecţii, de produse chi-
Ghimbav existã o bisericã datând din G. a avut în componenţă satul Chibed,
mice ºi alim. Pãdure de agrement cu
anul 1300 (azi biserică evanghelică), care la acea dată a devenit comună de
rezervaþie de fazani. Culturi de cereale,
aflată în interiorul unei cetăţi cu ziduri sine stătătoare.
plante tehnice, uleioase ºi de nutreþ etc.
puternice construite în sec. 15, străjuite
Între 1 ian. 1965 ºi 17 febr. 1968, com. ºi GHINDÃOANI, com. în jud. Neamþ,
iniþial de 7 turnuri de apãrare, din care
satul G. s-au numit Sãlcioara, iar între 17 formată dintr-un sat, situatã în zona de
se mai pãstreazã doar cinci. În 1642
febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 a fãcut parte din contact a Subcarpaþilor Neamþului cu
cetatea a fost distrusã de un incendiu
jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile „Sfântul M-þii Stâniºoara; 2 145 loc. (1 ian. 2011):
provocat de un fulger ºi refãcutã ulterior,
Nicolae” (1866-1868) şi „Sfântul Gheorghe” 1 044 de sex masc. ºi 1 101 fem. Două
dar prãdatã de tãtari în 1658. Cetatea ºi
(1874-1876, cu picturi murale interioare mori de cereale. Pomiculturã (meri, peri,
biserica au fost restaurate în anii 1686 ºi
originare, restaurate în 1957) în satul viºini, cireºi). Culturi de cereale, plante
1789; bisericile ortodoxe „Sfânta Treime”
Ghimpaţi, şi bisericile „Sfinþii Împãraþi furajere, cartofi º.a. Pe terit. satului
(1780, cu turn şi pridvor adăugate în
Constantin ºi Elena” (1876), „Sfântul Ghindãoani, atestat documentar în 1395
1830, restaurată în 1960-1965 când au fost
Gheorghe” (1891, refãcutã în 1958–1970) ºi numit Hindãu (sau Hindov) în secolele
realizate şi picturi murale interioare în
ºi „Sfinþii Voievozi” (1820), în satele trecute, armata moldoveanã condusã de
frescã de către Iosif Vasu) ºi „Sfântul
Copaciu, Naipu ºi Valea Plopilor. domnul ªtefan I Muºat a atacat prin
Apostol Petru” (construitã în 1783 pe
surprindere (între 3 ºi 12 febr. 1395)
cheltuiala negustorului Ioan Boghici). În GHIMPELE Õ Peleaga (2).
oastea maghiarã invadatoare a regelui
anii 2007-2011 a fost construită biserica GHIMPEÞENI, com. în jud. Olt, alcãtuitã Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, pe
„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” care are din 2 sate, situatã în Câmpia Boian, pe care a învins-o. Bisericile „Adormirea
o cupolă centrală şi două cupole râul Vedea; 1 776 loc. (1 ian. 2011): 883 Maicii Domnului”, construitã în anii
secundare gemene situate de o parte şi de sex masc. ºi 893 fem. Culturi de 1875–1888 pe locul uneia ce data din anul
alta a faţadei, toate acoperite cu tablă de cereale, plante tehnice ºi de nutreþ, floa- 1676, cu picturi murale interioare origi-
inox aurită. Case din sec. 18. rea-soarelui º.a. Betonierã. Satul Ghim- nare executate de un colectiv sub îndru-
GHIMBêEL Õ Ghimbav (1). peþeni este atestat documentar în 1596, marea pictorului Nicolae Grigorescu şi
iar satul Ghimpeþenii Noi în anul 1800 „Sfântul Ilie” (1999-2004, pictată de
GHIMEª 1. Depresiune intramontanã,
cu numele Atârnaþi. În satul Ghimpeþeni Constantin Cârcei). La Ghindãoani s-a
tectono-erozivã, în partea centralã a
se aflã biserica având hramul „Cuvioasa nãscut filozoful Vasile Conta. Com. G. a
Carpaþilor Orientali, pe valea superioarã
Parascheva” (1863–1864, reparată în fost înfiinþatã la 22 oct. 2003 prin desprin-
a Trotuºului, strãjuitã de M-þii Tarcãu, la
1958). Com. G. a fost înfiinþatã la 7 mai derea satului Ghindãoani din com.
N ºi E, ºi Ciuc, la S ºi V. Supr.: c. 100 km2.
2004 prin desprinderea satelor Ghim- Bãlþãteºti, jud. Neamþ. În perioada 1928-
Expl. forestiere ºi de gresii.
peþeni ºi Ghimpeþenii Noi din com. 1948, satul Ghindăoani s-a numit Vasile
2. Pas de înãlþime în V M-þilor Ciuc,
Nicolae Titulescu, jud. Olt. Conta.
pe cursul superior al râului Trotuº, la
1 170 m alt., ce asigurã legãtura rutierã GHINDARI, com. în jud. Mureº, alcãtuitã GHINDÃREªTI, com. în jud. Constanþa,
(ºosea modernizatã) între Moldova din 5 sate, situatã în Dealurile Târnavelor, formată dintr-un sat, situatã în zona de
(Bacãu–Moineºti–Comãneºti–Ghimeº– pe cursul superior al râului Târnava contact a Pod. Casimcea cu terasele de
Fãget) ºi Transilvania (Lunca de Sus– Micã; 3 150 loc. (1 ian. 2011): 1 596 de sex pe dr. Dunãrii; 2 686 loc. (1 ian. 2011):
Frumoasa–Miercurea-Ciuc). masc. ºi 1 554 fem. Staþie de c.f., 1 363 de sex masc. ºi 1 323 fem. Fermã
456 Ghindeni Ghioroiu este atestat documentar în 1581. de c.f. Culturi de cereale, plante tehnice
Bisericile cu hramurile„Sfinţii Arhangheli ºi uleioase º.a. În satul Giera, menþionat
de creºtere a bovinelor. Pescuit. Satul Mihail şi Gavriil” (1859-1863), „Sfinþii documentar, prima oarã, în 1322, se află
Ghindãreºti apare menþionat docu- Voievozi” (sec. 16) ºi „Cuvioasa Parascheva” o biserică ortodoxă sârbă cu hramul
mentar, prima oarã, la 15 oct. 1837. Pânã (1784, refãcutã în 1837–1838), în satele „Sfântul Nicolae” (1913-1915) şi o biserică
la 20 mai 1996, com. G. s-a numit Horia, Ghioroiu, Mierea ºi ªtirbeºti; bisericã din romano-catolică (1955), în satul Toager,
iar pânã la 5 mai 1999 a avut în com- lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae” (1791, atestat documentar în 1761, există o
ponenþã satele Cloºca, Horia ºi Tichileºti, refãcutã ulterior), în satul Herãºti. biserică ortodoxă construită în 1909 pe
care la acea dată au format com. Horia, GHIRODA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã locul uneia din 1770, iar în satul
jud. Constanţa. Biserica lipovenească, de din 2 sate, situatã în Câmpia Timiºului, Grănicerii, atestat documentar în 1256,
rit vechi, cu hramul „Înălţarea Dom- pe canalul Bega; 5 630 loc. (1 ian. 2011): este o biserică romano-catolică din 1896.
nului” (1910) şi biserica nouă lipove- 2 750 de sex masc. ºi 2 880 fem. Staþie de GIGHERA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã
nească (1990-1998). c.f. Aeroportul internaþional „Traian din 3 sate, situatã în lunca ºi pe terasele
GHINDENI, com. în jud. Dolj, formată Vuia”, situat la 4 km de Timiºoara, de pe stg. Dunãrii, la confl. Jiului cu
dintr-un sat, situatã în Câmpia Romanaþi; inaugurat la 28 febr. 1964, modernizat în Dunãrea; 3 214 loc. (1 ian. 2011): 1 554
1 810 loc. (1 ian. 2011): 906 de sex masc. 2002-2004. Produse textile. Producţie de de sex masc. ºi 1 660 fem. Pescuit în
ºi 904 fem. Culturi de cereale, plante aparate, dispozitive şi instrumente regim natural. Muzeu cu secþii de istorie
tehnice ºi de nutreþ º.a. Creºterea bovi- medicale şi de laborator. În satul Ghiroda, ºi etnografie (în satul Nedeia). Satele
nelor ºi ovinelor. Apiculturã. Biserica menþionat documentar în 1389, se află Nedeia ºi Zãval sunt menþionate
având dublu hram - „Sfântul Gheorghe” biserica „Sfântul Gheorghe” (1933), iar în documentar, prima oarã, în 1530, iar satul
şi „Sfântul Dumitru” (1825, reparată în satul Giarmata-Vii există biserica Gighera a fost înfiinþat în 1830. Bisericile
1930). Com. G. a fost înfiinþatã la 7 apr. „Naşterea Maicii Domnului” zidită în cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1848,
2004 prin desprinderea satului Ghindeni 2003-2004 pe locul uneia din 1938-1939. refãcutã în 1936), „Sfântul Nicolae” (1845)
din com. Malu Mare, jud. Dolj. GHIRVA Õ Fãurei (2). ºi „Sfântul Dumitru” (sec. 18, refãcutã în
GHIOROC, com. în jud. Arad, alcãtuitã 1828), în satele Gighera, Zãval ºi Nedeia.
GHIÞU, masiv muntos, în S M-þilor Fãgãraº,
din 3 sate, situatã în zona de contact a Festival anual al bujorului.
între vãile superioare ale Argeºului ºi
M-þilor Zarand cu Câmpia Aradului, pe Vâlsanului. Alcãtuit din gnaisuri ºi ºisturi GILÃU 1. Munþii ~ , masiv muntos în
canalul Matca; 4 178 loc. (1 ian. 2011): amfibolice. Alt. max.: 1 632 m. Mãrgi- NE M-þilor Apuseni, delimitat de valea
1 947 de sex masc. ºi 2 231 fem. Nod fero- neºte spre NE Depr. Arefu. Criºului Repede, la N, cea a Someºului
viar. Expl. de diorite ºi balast. Producţie Rece, la S, de M-þii Bihor, la SV, ºi M-þii
GHIZELA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã
de utilaje pentru prelucr. produselor Vlãdeasa, la V ºi NV. Alt. max.: 1 404 m
din 4 sate, situatã în zona de contact a
alim., de lanţuri şi arcuri, de încălţăminte, (vf. Mãgura Cãlãþele). Alcãtuit dintr-un
Pod. Lipovei cu Câmpia Lugojului, pe
lenjerie de corp şi de produse zaharoase nucleu de granit, mãrginit de ºisturi
râurile Chizdia ºi Miniº; 1 169 loc. (1 ian.
(inlusiv ciocolată). Mat. de constr. Centru cristaline ºi depozite sedimentare vechi,
2011): 583 de sex masc. ºi 580 fem. Expl.
viticol (în satul Miniº existã o ºcoalã slab metamorfozate. Prezintã supr.
de bazalt (în satul ªanoviþa). Satul
viticolã înfiinþatã în 1881), renumit pentru netede de nivelare (aici se remarcã bine
Ghizela a fost întemeiat în anii 1880–1882
vinurile roºii, medaliate la Londra în anul nivelurile de eroziune Fãrcaº ºi Mãriºel).
de coloniºtii germani. Bisericã roma-
1862 cu marele premiu. În satul Miniº, Împreunã cu Muntele Mare formeazã o
no-catolicã (1889–1892, renovată în 2006-
atestat documentar în 1302, se aflã unitate geomorfologicã distinctã, cunos-
2007), în satul Ghizela.
Muzeul viei ºi vinului, inaugurat în 1988, cutã în literatura de specialitate sub
amenajat în castelul contelui Anton GIARMATA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã numele de Gilãu-Muntele Mare.
Grassalkovits construit în 1749. Lacul din 2 sate, situatã în Câmpia Timiºului; 2. Lac antropic, situat pe terit. com.
Ghioroc amenajat pentru pisciculturã ºi 6 337 loc. (1 ian. 2011): 3 181 de sex masc. Gilãu (jud. Cluj), la confl. Someºului Cald
agrement. Agroturism. În satul Ghioroc ºi 3 156 fem. Staþie de c.f. Complex avicol. cu Someºu Rece, construit în scop
se aflã capãtul unei linii de tramvai care Centru apicol. Culturi de cereale, plante energetic (hidrocentrala din satul Someºu
face legãtura cu municipiul Arad. În satul tehnice ºi de nutreþ º.a. Viticulturã. Rece) ºi pentru alimentarea cu apã a
Ghioroc, menþionat documentar, prima Muzeu etnografic. Satul Giarmata este municipiului Cluj-Napoca. Supr.: 0,715
oarã, în 1135 ºi apoi în 1214, cu numele menþionat documentar, prima oarã, în km2; vol.: 4,1 mil. m3.
Villa Gyoroc se află o biserică romano-ca- 1241; în 1722 la Giarmata au fost colo- 3. Com. în jud. Cluj, alcãtuitã din 2
tolicã (1779–1781), o biserică ortodoxã cu nizaþi germani. În satul Giarmata se aflã sate, situatã pe autostrada „Transil-
hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie” biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea vania”, la poalele de NE ale M-þilor
(1793) ºi un monument închinat eroilor Maicii Domnului” (1972), Turnul pom- Gilãu, în zona de confl. a Someºului Cald
cãzuþi în luptele din 1944 pentru pierilor ºi biserica romano-catolicã cu Someºu Rece (în aval de care formeazã
eliberarea þãrii, dezvelit la 18 sept. 1994. „Sfântul Iosif” (1771–1773, cu picturi cursul unic numit Someºu Mic) ºi a
GHIOROIU, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã murale din 1935). râului Cãpuº cu Someºu Mic; 8 649 loc.
din 6 sate, situatã în S Piem. Olteþului, GIERA, com. în jud. Timiº, alcãtuitã din (1 ian. 2011): 4 306 de sex masc. ºi 4 343
pe râul Peºteana; 1 817 loc. (1 ian. 2011): 3 sate, situatã în S Câmpiei Timiºului, la fem. Nod rutier. Expl. de balast, de
857 de sex masc. ºi 960 fem. Fermã de graniþa cu Serbia; 1 278 loc. (1 ian. 2011): andezit ºi de feldspat. Hidrocentralele
creºtere a porcinelor. Agroturism. Satul 648 de sex masc. ºi 630 fem. Staþie finalã Gilãu I (6,9 MW), intratã în funcþiune în
anii 1475–1501 în stilul Renaºterii tim- Giubega 457
purii, în 1639 a intrat în posesia princi-
pelui Gheorghe Rákóczi II, care l-a 3 631 loc. (1 ian. 2011): 1 826 de sex masc.
reconstruit pânã în anul 1648 dupã ºi 1 805 fem. În satul Giriºu de Criº,
planurile arhitecþilor Agostino Serena ºi menþionat documentar, prima oarã, în
Gabriel Haller, iar în 1663 a devenit 1221, se află biserica ortodoxă cu hramul
proprietatea lui Dénes Bánffy care i-a „Naşterea Domnului” (1792). Pânã la 7
refãcut fortificaþiile. În 1861 castelul a ian. 2008, com. G. de C. a avut în
fost distrus parþial de un incendiu, în componenþã satele Cheresig şi Toboliu
1874 i s-a demolat etajul 2, în 1911 a fost care la acea datã au format com. Toboliu,
restaurat în stil neoromanic, iar în 1930 jud. Bihor.
Gilău (3). Castelul „Bánffy” s-a refãcut aripa de Nord. În satul Gilãu
mai existã biserica din lemn cu hramul GIROC, com. în jud. Timiº, alcãtuitã din
1977, Gilãu II (6,9 MW), datã în folosinþã 2 sate, situatã în Câmpia Timiºului, pe
„Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
în 1986, ºi Tarniþa (45 MW), datã în interfluviul Timiº-Bega; 6 583 loc. (1 ian.
(1728), bisericile de zid cu hramurile
exploatare în 1974. Producţie de mobilă 2011): 3 139 de sex masc. ºi 3 444 fem.
„Adormirea Maicii Domnului” (1983-
şi de produse electronice de larg consum. Producţie de pesticide. Complex avicol.
1989, pictată în 1987 de Mihai Cihoiu) şi
Centru de rotãrit. Satul Someºu Cald, Centru apicol. În perioada 1865–1870, la
„Sfinţii Trei Ierarhi” (finalizată în anul
menþionat documentar, prima oarã, în G. au fost colonizate primele familii de
2002) ºi conacul „Gallus” (sec. 19). În
1448, a fost desfiinþat în 1974, pe locul germani. În satul Giroc, menþionat docu-
satul Someºu Rece, menþionat docu-
lui fiind amenajat lacul Tarniþa (Õ). În mentar, prima oarã, în perioada 1371–
mentar, prima oarã, în 1448, se aflã
zona de confl. a râului Cãpuº cu Someºu 1372, se aflã o bisericã ortodoxã cu
biserica ortodoxã, din lemn, având
Mic au fost descoperite vestigii preisto- hramul „Sfântul Dumitru” (1759),
hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” (1728,
rice, cu ceramicã aparþinând culturii refãcutã parþial dupã incendiul din 1844,
cu picturi interioare executate în 1758 şi
materiale Tisa (milen. 7–3 î.Hr.), ºi renovatã în 1922, 1966, 1995, 1999–2001
prefeudale (fragmente ceramice din sec. repictatã la sf. sec. 18 de meºterul
şi declarată monument istoric (în 1955).
7–8). În perimetrul parcului în care se Dimitrie Ispas din Gilãu).
GIROV, com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din
aflã castelul feudal au fost identificate GILORT 1. Râu, afl. stg. al Jiului pe terit.
9 sate, situatã în Subcarpaþii Neamþului,
urmele unui castru roman (221 x 138 m), com. Þânþãreni, jud. Gorj; 116,2 km; supr.
la confl. râurilor Zahorna ºi Bahana cu
iniþial cu val de pãmânt ºi ºanþ, refãcut bazinului: 1 360 km2. Izv. din masivul
Cracãu; 5 310 loc. (1 ian. 2011): 2 619 de
din piatrã, în anul 147 d.Hr. În apropierea Parâng, de sub vf. Mândra, de la 2 000
sex masc. ºi 2 691 fem. Nod rutier.
castrului au fost scoase la ivealã vestigiile m alt., colecteazã apele de pe versantul
Producţie de piese şi accesorii pentru
unei aºezãri civile romane (canabae) care sudic al acestuia, strãbate Subcarpaþii
autovehicule, de îmbrăcăminte pentru
se dezvoltase în jurul castrului. Aici au Olteniei, trecând prin Novaci ºi Târgu
lucru, de nutreţuri concentrate, de
fost gãsite ceºti dacice, borcane, castroa- Cãrbuneºti ºi separã Dealurile Jiului de
produse lactate, de vopsele (marca
ne, opaiþe, catarame, aplice ºi pandantive Piem. Olteþului. Aproape de vãrsare are
de harnaºament, un medalion funerar „Köber”) ºi de mase plastice; prelucr.
un debit mediu de 11,7 m3/s. Afl. pr.:
roman, un relief cu Cavalerul trac, o lemnului. Morãrit. Ferme de creºtere a
Pârâu Galben, Ciocadia, Blahniþa.
statuetã din bronz înfãþiºând-o pe bovinelor ºi ovinelor. Centru de cojocãrit
2. Õ Târgu Cărbuneşti.
Venera, coloane, capiteluri etc. În cadrul ºi de pielãrie. Satul Girov apare menţi-
GIOSENI, com. în jud. Bacãu, formată onat documentar, prima oară, la 12 nov.
castrului roman (inclus pe lista monu-
dintr-un sat, situatã în lunca ºi pe terasele 1618. În satul Turtuieºti se aflã un pod
mentelor istorice în anul 2004) s-a gãsit
de pe stg. râului Siret; 3 826 loc. (1 ian. din piatrã datând din 1475 ºi o bisericã
o diplomã militarã cu data de 21 iul. 164.
2011): 1 973 de sex masc. ºi 1 853 fem. din lemn cu hramul „Adormirea Maicii
În arealul com. a mai fost descoperit un
Prelucr. lemnului. Lac de acumulare. În Domnului” (1825, cu pridvor adãugat în
tezaur monetar alcãtuit din 1 170 de
satul Gioseni, atestat documentar la 1930); bisericile din lemn cu hramurile
denari romani emiºi în peioada 121–249.
6 apr. 1762, se aflã biserica „Sfinþii „Sfântul Nicolae” (1803, cu pridvor
La G. a existat ºi o cetate atribuitã
Voievozi”–Lilieci, ctitorie din anul 1811 adãugat în 1896) ºi „Tãierea Capului
voievodului român Gelu (sec. 9–10). La
22 mai 1660, pe terit. com. G. a avut loc a fam. Sturdza, reparatã în 1850, biserica Sfântului Ioan Botezãtorul” (1817), în
bătălia între armata otomană şi cea a romano-catolică „Naşterea Sfântului Ioan satele Girov ºi Gura Vãii. Până la 19 iun.
principelui Transilvaniei, Gheorghe Botezatorul” (1780) şi mănăstirea 2003, com G. a avut în componenţă satele
Rákóczi II, în urma căreia acesta din romano-catolică (de maici), cu biserica Băluşeşti şi Dochia, care la acea dată au
urmă a fost învins, iar rănile provocate „Sfântul Carol Borromeu” (1992-1996). format com. Dochia, jud. Neamţ.
în luptă i-au cauzat moartea la 7 iun. Com. G. a fost înfiinþatã la 23 mart. 2005
GIUBEGA, com. în jud. Dolj, formată
1660. În satul Gilãu, menþionat prin desprinderea satului Gioseni din
dintr-un sat, situatã în Câmpia Desnãþui;
documentar, prima oarã, în 1246, se aflã com. Tamaºi, jud. Bacãu.
2 170 loc. (1 ian. 2011): 1 050 de sex masc.
un castel construit în sec. 15, în stil GIRIªU DE CRIª, com. în jud. Bihor, ºi 1 120 fem. Nod rutier. Producţie de
renascentist, de cãtre episcopul Ladislau alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de băuturi răcoritoare. Viticulturã. Biserica
Geréb ºi menþionat documentar, prima contact a Câmpiei Criºurilor cu Câmpia având dublu hram – „Sfântul Dumitru”
oarã, în 1428 ca reºed. a episcopilor Miersigului, pe râul Criºu Repede ºi pe ºi „Cuvioasa Parascheva” (ante 1845,
Transilvaniei. Castelul a fost refãcut în canalul Criºurilor, la graniþa cu Ungaria; refãcutã în 1881–1883). Până la 7 apr. 2004,
458 Giuleşti de circulaþie), dat în folosinþã la 22 dec.
1970, care asigurã legãtura rutierã a
com. G. a avut în componenþã satul localitãþilor din Moldova ºi Muntenia cu
Galiciuica, sat care la acea dată a fost cele din Dobrogea ºi, mai ales, cu
trecut în categoria comunelor. staþiunile balneoclimaterice de pe
GIULEªTI 1. Com. în jud. Maramureº, litoralul Mãrii Negre. În secolele trecute
alcãtuitã din 4 sate, situatã în Depr. aici era un vad bun pentru trecerea
Maramureº, pe râul Mara; 3 161 loc. turmelor de oi peste Dunãre, iniþial cu
(1 ian. 2011): 1 555 de sex masc. ºi 1 606 bãrci ºi caiace ºi apoi (până în 1970) cu
fem. Nod rutier. Centru pomicol (meri, bacul. Pe terit. fostului sat Piua Petrii (sat
pruni, peri). Produse lactate. Prelucr.
Vârful Giumalău
desfiinţat la 29 oct. 1977 ca urmare a
artisticã a lemnului (porþi maramureºene distrugerilor iremediabile provocate de
râurile Bistriþa (la S) ºi Putna (la V ºi N)
sculptate); confecþionarea covoarelor, inundaţiile catastrofale din primăvara
ºi masivul Rarãu (la E). Are aspect greoi,
cergilor º.a. Creşterea bovinelor. Satul anilor 1970 şi 1975) se aflã locul de confl.
Giuleºti apare menþionat documentar, de bloc uriaº, cu spinãri rotunjite, dispuse
radiar în jurul vf. principal. Alt. max.: al râului Ialomiþa cu Dunãrea. În această
prima oarã, în 1349, ºi se presupune cã
1 857 m (vf. Giumalãu). Pãduri de molid zonă, în arealul fostului sat Piua Petrii,
numele lui provine de la cneazul Giulea,
tatăl voievodului maramureºan Dragoº a existat în Evul Mediu Oraşul (Târgul
ºi pajiºti alpine. În poienile situate la
(sec. 14). În arealul com. G. au fost desco- sau Cetatea) de Floci, menţionat
1 000–1 200 m sunt numeroase „odãi” de
perite o necropolã cu peste 100 de documentar în 1368, cel mai mare port
fân (unele cu caracter permanent).
morminte de înhumaþie (în care s-au şi centru al comerţului cu lână, cu peşte
Prospecþiunile recente au pus în evidenþã
gãsit monede din sec. 14–16, inele ºi şi vite din acea vreme şi totodată prima
unele zãcãminte neferoase, exploatabile.
peceþi din argint º.a.), precum ºi capitală a jud. Ialomiţa. În sec. 18, din
fundaþiile unei biserici din sec. 14. Tot Pe valea superioarã a râului Putna (care
motive militare, activitatea comercială
aici, istoricul Nicolae Iorga a descoperit izv. din SV masivului G., ocolindu-l pe de la Oraşul (sau Târgul) de Floci s-a
cea mai veche „mãtricã” (matricolã de la V ºi N), la 1 856 m alt., se aflã o rezer- restrâns foarte mult, astfel încât reşedinţa
stare civilã) româneascã în care sunt vaþie forestierã de molizi multiseculari jud. Ialomiţa a fost mutată de aici (in
trecute naºterile ºi cãsãtoriile. Bisericile (290 ha). 1716) în târguşorul Urziceni. În 1470,
din lemn cu hramurile „Sfinþii
GIURGENI, com. în jud. Ialomiþa, Târgul de Floci a fost incendiat de oastea
Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (1653, cu
formatã dintr-un sat, situatã în E Câmpiei lui Ştefan cel Mare, într-o campanie
picturi interioare din 1782) ºi „Sfântul
Nicolae” (1700), în satele Mãnãstirea ºi Bãrãganului, pe stg. Dunãrii, la confl. cu fulger, iar în 1595 a fost distrus în timpul
Fereºti; în satul Giuleºti existã o bisericã Ialomiþa; 1 544 loc. (1 ian. 2011): 798 de luptelor dintre oastea Ţării Româneşti şi
de zid cu hramul „Adormirea Maicii sex masc. ºi 746 fem. Mat. de constr. cea otomană.
Domnului” (1884–1888), o biserică din Fermã de creºtere a ovinelor. Culturi de GIURGEU 1. Munþii ~, masiv muntos în
lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli orez. Biserică (1925-1930). Între G. ºi partea centralã a Carpaþilor Orientali, în
Mihail şi Gavriil” (1640) şi casa-muzeu Vadu Oii (localit. componentã a oraºului zona cristalino-mezozoicã, situat între
„Ilie Lazăr”, construită în 1826. Hârºova, situatã pe malul dr. al Dunãrii), M-þii Cãliman, la N-NV, Depr. Bilbor ºi
2. Cartier în NV municipiului
se aflã un pod peste Dunãre (lungime: Borsec, la NE ºi E, M-þii Hãºmaº, la S-SE
Bucureºti.
1 464,4 m; lãþime: 13,8 m, cu patru benzi ºi Depr. Giurgeu, la V. Se prezintã sub
GIULVÃZ, com. în jud. Timiº, alcãtuitã
din 4 sate, situatã în Câmpia Timiºului,
pe dr. râului Timiº; 3 068 loc. (1 ian.
2011): 1 513 de sex masc. ºi 1 555 fem.
Staþie de c.f. Culturi de cereale, plante
de nutreþ, legume º.a. În satul Giulvãz,
menþionat documentar, prima oarã, în
1355 şi apoi în 1433, se află o biserică
ortodoxă din 1720-1725 şi o biserică
romano-catolică (1938-1947). Satul Crai
Nou a fost înfiinţat în anii 1924-1926. În
satul Ivanda sunt izvoare cu ape
minerale sulfatate, clorurate, sodice,
magneziene, termale, valorificate local.
Conac (sec. 19), în satul Rudna; biserică
ortodoxă în satul Ivanda (1851).
GIUMALÃU, masiv muntos în M-þii
Bistriþei, în N Carpaþilor Orientali,
alcãtuit din ºisturi cristaline, situat între Giurgeni. Podul rutier Giurgeni–Vadu Oii
forma unei culmi prelungi, cu orientare drept „Polul frigului” din România. Giurgiu 459
NV-SE, cu o lungime de 50 km ºi lãþime Numeroase izv. cu ape minerale bicar-
variabilã (6–25 km), constituitã din ºisturi bonatate, sodice, feruginoase, carbo- Ruse (Bulgaria); 67 205 loc. (1 ian. 2011):
cristaline, piroclastite, sienite nefelinice gazoase (Topliþa, Remetea, Suseni, 32 165 de sex masc. ºi 35 040 fem. Supr.:
º.a. Alt. max.: 1 634 m (vf. Tãtaru). Voºlãbeni). Culturi de plante textile ºi 52,6 km2, din care 25,6 km2 în intravilan;
Acoperitã cu pãduri de molid. furajere, de cartofi etc. Fâneþe umede ºi densitatea: 2 625 loc./km2. Punct de
2. Depresiunea ~, depresiune intra- local mlaºtini eutrofe. Importantã zonã frontierã (vamã), feroviar ºi rutier, cu
montanã, de baraj vulcanic, situatã în turisticã. Cunoscutã ºi sub denumirea de Bulgaria. Port fluvial. Nod feroviar (staþia
partea centralã a Carpaþilor Orientali, Depr. Gheorgheni sau Þara Giurgeului. de c.f. a fost inauguratã la 19 oct. 1869;
axatã pe valea superioarã a Mureºului,
GIURGIÞA, com. în jud. Dolj, alcãtuitã G. a fost primul oraº legat de Capitalã
încadratã de zona eruptivã a M-þilor
din 3 sate, situatã în Câmpia Desnãþui, prin calea ferată Bucureşti - Giurgiu,
Cãliman ºi Gurghiu, în N ºi V ºi cea
pe râul Desnãþui; 2 982 loc. (1 ian. 2011): inaugurată la 19 oct. 1869) ºi rutier. Expl.
cristalino-mezozoicã a M-þilor Giurgeu
ºi Hãºmaº, în E ºi SE. Supr.: c. 1 600 km2. 1 468 de sex masc. ºi 1 514 fem. Nod de balast. Centralã electricã ºi de termo-
Lungime: c. 40 km; lãþime: 10–25 km. rutier. Prelucr. lemnului (placaj, furnire, ficare, intratã în funcþiune în 1984.
Vatra depresiunii este acoperitã cu depo- panel, plãci fibrolemnoase). Morãrit. Constr. de utilaj greu, de utilaje pentru
zite pliocen-cuaternare de c. 1 000 m Creºterea ovinelor, bovinelor, porcinelor ind. chimicã ºi metalurgicã, de utilaje ºi
grosime. Relieful depresiunii este relativ ºi pãsãrilor. Culturi de cereale, plante piese de schimb pentru explorãri geolo-
neted, cu aspect de câmpie înaltã (700– tehnice ºi de nutreþ etc. În satul Giurgiþa, gice ºi foraj, de utilaje pentru transporturi
800 m alt.), cu lunci ºi terase bine dezvol- atestat documentar la 29 aug. 1577, se rutiere, feroviare ºi fluviale. ªantier naval
tate, cu unele zone mlãºtinoase în S ºi cu aflã bisericile cu dublu hram – (construcþii ºi reparaþii de nave fluviale).
unele asocieri de glacisuri piemontane „Adormirea Maicii Domnului” ºi „Sfinþii Combinat chimic (coloranþi, mase
la contactul cu muntele. Climã rãcoroasã Împãraþi Constantin ºi Elena” (1852– plastice, pigmenþi, detergenþi, diluanþi,
(temp. medie anualã la Gheorgheni este 1856) ºi „Sfântul Dumitru” ºi „Sfânta aracet, antigel º.a.) inaugurat în 1975 şi
de 5,6°C), cu ierni aspre (media termicã Parascheva” (1862–1864, rezidită în 1935- dezafectat la sf. sec. 20. Instalaþie
a lunii ian. –6,8°C), veri nu prea calde 1936 şi restaurată în 2010-2011), iar în modernã pentru topit titan ºi zirconiu,
(în iul. temp. medie 16°C) ºi precipitaþii fostul sat Portãreºti (înglobat în satul datã în folosinþã la 2 dec. 1992. Producţie
bogate (800 mm/anual). Iarna, caracte- Giurgiþa la 17 febr. 1968) existã biserica de mobilã, de confecþii, covoare, de fire
ristica pr. o reprezintã frecventele inversii din lemn cu dublu hram – „Sfinþii Voie- ºi de þesãturi din bumbac, de mat. de
de temp. (aerul foarte rece de pe crestele vozi” ºi „Sfânta Treime”, construitã în constr. (cãrãmizi, prefabricate din beton)
montane înconjurãtoare, fiind mai greu, 1827 (refãcutã în 1850–1851 ºi renovatã
coboarã în vatra depresiunii ºi înlocuieºte ºi de produse alim. (zahãr, preparate din
în 1913–1916), declaratã monument de
aerul puţin mai cald decât cel de pe lapte, conserve de legume ºi fructe,
arhitecturã.
înãlþimi, staþionând mai mult timp aici), biscuiþi, ulei comestibil, bãuturi alcoolice,
fapt ce determinã înregistrarea unor GIURGIU 1. Municipiu în extremitatea bere, panificaþie etc.). Ferme de creºtere
valori foarte scãzute, uneori sub –30°C, sudicã a României, reºed. jud. cu acelaºi a bovinelor ºi porcinelor. Pescuit în regim
la Topliþa, Joseni, Gheorgheni, Miercurea- nume, situat în S Câmpiei Burnas, la 25 natural. Important centru de tranzit
Ciuc º.a. Aceasta i-a îndreptãþit pe m alt., pe stg. fl. Dunãrea, la 65 km S de rutier, feroviar ºi fluvial ºi punct de
meteorologi sã numeascã zona respectivã capitala þãrii, Bucureºti, vizavi de oraºul legãturã cu oraºul Ruse (Bulgaria) prin
Giurgiu (1). Centrul municipiului (în prim-plan Turnul cu ceas) Giurgiu (1). Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului”
460 Giurgiu Istanbul. La 10 mart. 1855 a fost inau-
guratã linia telegraficã Bucureºti-Giurgiu.
intermediul podului rutier ºi feroviar Declarat municipiu la 17 febr. 1968.
(2 200 m lungime) construit peste Dunãre Monumente: ruinele cetãþii medievale;
în anii 1952–1954. Zona liberã Giurgiu, Turnul cu ceas (22 m înãlþime), construit
cu facilitãþi fiscale, extinsã pe 163,5 ha, a (din piatrã) de turci la începutul sec. 18
fost inauguratã în anul 1996. Muzeul pentru observaþii militare (refãcut în sec.
„Teohari Antonescu”, înfiinţat în 1934, 19, când i s-a adãugat ceasul); Palatul
cu secþii de istorie, etnografie ºi ºtiinþele Navigaţiei construit în anii 1939–1945
naturii. Teatrul dramatic ºi de estradã după planul arhitectului Petre Antonescu;
„Ion Vasilescu”, inaugurat în 1981, numit clãdirile Prefecturii vechi (1870–1903), Giurgiu (1). Podul rutier şi feroviar Giurgiu-Ruse
din 1993 Teatrul Valah. Biblioteca azi sediul Muzeului judeþean, Primãriei cuprinde mai multe subunităţi ale
judeþeanã „Ioan A. Bassarabescu” (1951), (1889) ºi Tribunalului (1935), azi sediul
Câmpiei Române (respectiv Câmpia
cu c. 170 000 volume. Filarmonică Prefecturii; catedrala episcopală cu
Burnas şi porţiuni din câmpiile Vlăsia,
(înfiinţată în aug. 1999). Istoric. În arealul hramul „Adormirea Maicii Domnului”
Găvanu-Burdea, Titu), în cadrul căreia o
municipiului G. au fost descoperite (1847–1852, pictată iniţial în ulei de
extensiune mare au terasele şi luncile
urmele unei aºezãri datând din Mezolitic Nicolae Pitaru, repictată în tempera, în
Dunării, Argeşului şi Neajlovului. Acest
(milen. 10–7 î.Hr.) în care s-au gãsit stil neobizantin, în perioada 1939–1959
sector central al Câmpiei Române, cu
unelte, ceramicã º.a. Localit. apare de Nicolae Stoica şi restaurată în anii
interfluviile lui întinse şi netede şi cu alt.
menþionatã documentar, prima oarã, 1989–2005 de Ion Drejoi, ucenicul lui
ce variază între 14 şi 140 m, este acoperit
într-un act emis de domnul Mircea cel Nicolae Stoica; biserica a fost ridicată la
în mare parte cu depozite de loess pe
Bãtrân la 8 ian. 1394, ºi amintitã ulterior rangul de catedrală la 9 apr. 2006);
care s-au format soluri cernoziomice şi
la 23 sept. 1403, 11 mai 1409 etc. În docu- bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae”
brun-roşcate de pădure (cu diferite grade
mentul din 11 mai 1409 este consemnatã (1830), „Sfântul Gheorghe” (1838–1841),
de podzolire) propice culturilor agricole.
existenþa unei cetãþi, situatã pe ins. „Sfânta Treime”-Smârda (1864), „Buna
Lunca Dunării, extinsă pe stg. fluviului,
Sfântul Gheorghe, cetate presupusã a fi Vestire”-Greceascã (1863–1865), pictată
între satul Pietrişu (com. Găujani) şi com.
de origine genovezã, construitã (aºa cum de Gheorghe Tattarescu; casa Dr.
Greaca, are o lăţime ce variază între 3 şi
susþin unii istorici) anterior întemeierii Caragea (1880); bustul poetului Mihai
8 km şi o alt. absolută de 14–18 m, fiind
statului feudal Þara Româneascã Eminescu. La G. s-au nãscut prozatorul
Ioan A. Bassarabescu ºi esteticianul ºi presărată cu nenumărate grinduri
(începutul sec. 14). Cuceritã de turci în
istoricul literar Tudor Vianu. fluviale şi cu unele mici zone mlăştinoase
1417, care i-au atribuit numele Yergöğü,
2. Judeţ situat în extremitatea de S- (sezoniere). Până prin anii ’60 ai sec. 20,
recuceritã apoi de români în 1428, cetatea
SE a României, în partea central-sudică lunca Dunării era un domeniu al apelor
a fost luatã din nou în stãpânire de turci
a Câmpiei Române, pe stg. Dunării, la provenite din revărsarea Dunării, apoi a
în 1545 ºi transformatã în raia (împreunã
graniţa cu Bulgaria, la intersecţia fost scoasă treptat de sub influenţa
cu 25 de sate din jur) care a funcþionat
paralelei de 44° latitudine N cu meri- acestui fenomen, prin îndiguiri şi
cu mici întreruperi pânã în 1829, când
dianul de 26° longitudine E, între jud. desecări, fiind, astfel, redată agriculturii.
cetatea a fost distrusã complet de turci,
Dâmboviţa (la N), Ilfov (NE), Călăraşi Clima jud. G. este temperat-conti-
iar terit. raialei a fost restituit Þãrii
(E), Rep. Bulgaria (la S) şi jud. Teleorman nentală, relativ aceiaşi pe întreg cuprinsul
Româneºti (în urma Tratatului de pace
(V). Supr.: 3 526 km2 (1,48% din supr. acestuia, ca urmare a uniformităţii
de la Adrianopol din 1829). La 15–20 oct. reliefului, fiind caracterizată prin veri
ţării). Populaţia (1 ian. 2011): 279 847 loc.
1595, la G. Mihai Viteazul ºi forþele călduroase şi secetoase şi ierni friguroase,
(1,31% din populaţia ţării), din care
toscane care-l sprijineau au obþinut o 136 645 de sex masc. (48,8%) şi 143 202 marcate uneori de viscole puternice.
remarcabilã victorie asupra trupelor fem. (51,2%). Populaţia urbană: 87 253 loc. Valorile medii multianuale ale temp.
otomane invadatoare ºi au cucerit, pentru (31,1%); rurală: 192 294 loc. (68,9%). aerului înregistrează o uşoară diferen-
scurt timp, cetatea, iar Sinan Paºa a fost Densitatea: 79,4 loc./km2. Structura ţiere între partea de N a jud., unde
destituit din postul de mare vizir. Oraºul populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul acestea ajung până aproape de 10,5°C, şi
G. a fost reconstruit în perioada din 20-31 oct. 2011): 88,3% români, 5,4% cea de S (11,3°C, la Giurgiu), unde se
Regulamentelor Organice (dupã luna iul. rromi şi restul alte minorităţi (bulgari, individualizează un topoclimat specific
1831), devenind un important centru ucraineni, turci, tătari ş.a.). Reşed.: muni- luncii Dunării (cu veri mai calde şi ierni
comercial ºi portuar ºi reºed. (1832) cipiul Giurgiu. Oraşe: Bolintin-Vale, mai blânde decât în restul câmpiei).
fostului jud. Vlaºca (în locul oraºului Mihăileşti. Comune: 51; Sate: 168 (din care Temp. max. absolută înregistrată până
Gãeºti). În anii 1833–1834 a fost construit, 6 aparţin oraşelor). în prezent pe terit. jud. G. a fost de 42,8°C
la ªantierul Naval Giurgiu, primul vas Relieful, în exclusivitate de câmpie, (la Giurgiu, la 7 aug. 1896), iar temp. mi-
fluvial care în 1834 a ancorat în portul cu înclinare uşoară pe direcţia NV-SE, nimă absolută a atins valoarea de -32,0°C
(la Greaca, la 25 ian. 1942). Cantitatea (Festuca valesiaca), peliniţă (Artemisia Giurgiu 461
medie anuală a precipitaţiilor totalizează austriaca) ş.a., ce alternează cu pâlcuri de
c. 550 mm, dar sunt ani mai secetoşi când păduri formate din stejar brumăriu Stoeneşti, Malu Spart, Găiseni, Grădinari,
aceasta scade sub 400 mm (exemplu, 352 (Quercus pedunculiflora) în amestec cu Dărăşti, Bucşani ş.a.). Pădurile ocupă o
mm în 1992). Vânturile predominante stejar pufos (Quercus pubescens), cer supr. de 37 998 ha (în anul 2007).
bat cu o frecvenţă mai mare dinspre E şi (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus Istoric. Pe terit. actual al jud. G.,
NE (18–20%) şi dinspre SV (17%) cu frainetto). În zona pădurilor de foioase, rezultat în urma modificării legii nr. 2/17
viteze medii anuale ce variază între 2,2 extinsă în NV jud. G., pădurile apar ca febr. 1968, în temeiul Decretului
şi 4,5 m/s, vitezele cele mai mari având resturi ale unor vechi codri. Această zonă Consiliului de Stat nr. 15 din 23 ian. 1981
vânturile dinspre NE care pot atinge, în cuprinde atât păduri de cer şi gârniţă, (când au fost înfiinţate jud. Călăraşi şi
timpul iernii, 125 km/oră. cât şi unele păduri de câmpie, de tip Giurgiu prin desfiinţarea jud. Ilfov şi
Reţeaua hidrografică, cu o densitate şleau, alcătuite din stejar (Quercus robur), modificarea limitelor jud. Ialomiţa), se
mai mare (0,3 km/km2) în partea de NV tei (Tilia tomentosa), carpen (Carpinus găsesc numeroase vestigii care atestă
a jud. G. şi mult mai scăzută (sub 0,1 betulus), ulm (Ulmus scabra) ş.a. Subarbo- existenţa vieţii pe aceste meleaguri din
km/km2) în cea de S, este reprezentată, retul este format din păducel (Crataegus cele mai vechi timpuri, respectiv din
în principal, prin sectoarele inf. ale monogyna), corn (Cornus mas), sânger Mezolitic (milen. 10–7 î.Hr.), descoperite
Dunării (care delimitează judeţul la S, pe (Cornus sanguinea), măceş (Rosa canina), la Giurgiu, Malu ş.a. Neoliticul este mult
o lungime de c. 68 km) şi Argeşului (cu porumbar (Prunus spinosa) ş.a. Pătura mai bine reprezentat prin descoperirea
afl. săi Neajlov şi Sabar), ce străbate jud. ierbacee este abundentă şi variată. Se urmelor unor aşezări (în arealele localit.
G. pe direcţie NV-SE, pe o distanţă de remarcă bujorii (Paeonia peregrina) din Frăteşti, Malu, Căscioarele ş.a.) aparţi-
113 km. La acestea se adaugă câteva pădurile Comana şi Manafu, frăsinelul nând culturii materiale Gumelniţa
sectoare de vale ale unor râuri mai mici, (Dictamnus albus) şi ghimpele (Ruscus (milen. 4–3 î.Hr.). Epoca bronzului este
printre care Ilfov, Dâmbovnic, Câlniştea, aculeatus) din pădurea Comana. ilustrată prin descoperirile aparţinând
Glavacioc, Ismar, Pasărea, Parapanca ş.a. Vegetaţia din luncile Dunării, Argeşului, culturilor materiale Glina (sec. 18–16
Lacurile naturale sunt puţine (cel mai Sabarului, Neajlovului este formată, în î.Hr.) şi Tei (1900–1300 î.Hr.), caracte-
important fiind Comana, cu o supr. de majoritatea cazurilor, din zăvoaie de plop ristice unei populaţii sedentare de
700 ha la niveluri medii şi 1 000 ha la şi salcie, iar în părţile mai înalte ale luncii agricultori. Din vremea geto-dacilor a
niveluri mari, situat în lunca Neajlovului) se dezvoltă, adeseori, păduri de şleau de fost descoperită marea aşezare fortificată
din cauza lucrărilor de desecare care au luncă, în care predomină stejarul de la Popeşti (sec. 2–1 î.Hr.), identificată
dus la dispariţia complexelor lacustre (Quercus robur), frasinul (Fraxinus excel- ipotetic cu Argedava – important centru
Greaca, Pietrele şi altele, în schimb sior), ulmul (Ulmus carpinifolia). politic şi reşed. unei căpetenii geto-dace
lacurile antropice (iazuri) sunt mai Fauna include elemente tipice (probabil a formaţiunii politice din
numeroase, fiind răspândite pe văile zonelor de stepă şi silvostepă (popân- rândul căreia s-a ridicat regele Burebista).
râurilor Câlniştea, Glavacioc, Ismar, Para- dăul, iepurele, dihorul de stepă, Cucerirea (105–106) şi apoi ocupaţia
panca ş.a. De remarcat faptul că pe terit. hârciogul, şoarecele de câmp, şobolanul romană (106–271/275) şi-au pus
jud. G. s-au efectuat (1984–1989) lucrările de câmp, orbetele, prepeliţa, potârnichea, amprenta pe o parte din aceste
de realizare a celei mai mari porţiuni a ciocârlia, turturica, şopârla, guşterul, meleaguri. Astfel, urmele unui val roman
canalului navigabil Bucureşti–Dunăre lăcuste, cosaşi, greieri etc.); din ce în ce
(Õ), începute din ordinul lui Nicolae mai rar se întâlneşte dropia (Otis tarda)
Ceauşescu şi sistate în 1989 – cale – pasăre de mari dimensiuni, ocrotită de
navigabilă ce urmărea cursul inf. al Arge- lege, dar şi unele exemplare aclimatizate
şului din aval de Mihăileşti. În cadrul în diverse păduri (căpriorul, fazanul).
acestor lucrări s-au executat şi finalizat Fauna din arealele luncilor şi lacurilor
câteva lacuri de acumulare, noduri hidro- este mult mai bogată şi variată,
energetice şi porturi, rămase nefunc- cuprinzând numeroase păsări (raţe,
ţionale din cauza întreruperii lucrărilor gâşte, berze, lişiţe, cocostârci ş.a.),
de execuţie a întregului traseu al mamifere (vidra, nurca, bizamul) şi peşti
canalului. (ştiucă, plătică, somn, caras, crap, biban,
Vegetaţia naturală a fost îndepărtată caracudă, roşioară etc.).
de pe mari suprafeţe ca urmare a antro- Resursele naturale sunt puţine,
pizării puternice a peisajului geografic. existând doar câteva zone de expl. a
Părţile de S şi de E ale jud. G. se înca- ţiţeiului şi gazelor naturale (Cartojani,
drează în zona de vegetaţie a silvostepei, Roata de Jos, Mârşa, Vânătorii Mici,
în care se mai păstrează mici pajişti Găiseni, Grădinari, Valea Plopilor,
degradate, alcătuite din specii de firuţă Buturugeni, Bolintin-Deal) şi a mat. de
(Poa bulbosa, Poa pratensis), de păiuş constr. (luturi, argile, balast, la Ogrezeni, Giurgiu (1). Turnul cu ceas
462 Giurgiu curajoase, au înfrânt, la Putineiu şi Economia jud. G., al cărui proces de
Stăneşti pe tătarii care invadaseră ţara. restructurare a început după 1989, se află
de pământ, ce venea dinspre valea La 13 aug. 1595 a avut loc vestita bătălie în plin proces de tranziţie către o
Oltului pe la sud de Alexandria, au fost de la Călugăreni dintre armatele oto- economie de piaţă, în cadrul ei activând
identificate în arealul com. Greaca. mane, conduse de către marele vizir numeroase regii autonome, societăţi co-
Dovezile materiale şi scrise atestă Sinan Paşa, şi cele comandate de către merciale cu capital privat, societăţi cu
existenţa unor puternice aşezări omeneşti Mihai Viteazul, bătălie încheiată cu o capital de stat, societăţi comerciale cu
(cu populaţii stabile) pe aceste meleaguri, răsunătoare şi categorică biruinţă a capital mixt, societăţi comerciale cu
înaintea năvălirii popoarelor migratoare românilor, iar la 15–20 oct. acelaşi an, la capital străin, cooperative meşteşugăreşti
din perioada sec. 3–7. În timpul marilor Giurgiu, neînfricatul domn român, Mihai ş.a. Economia actuală a jud. G. are un
invazii ale populaţiilor migratoare, Viteazul, sprijinit de forţele toscane, a pronunţat caracter agrar-industrial.
populaţia autohtonă se refugia temporar obţinut o remarcabilă victorie asupra Ponderea sectorului privat în producţia
în codrii care acopereau o mare parte a trupelor otomane invadatoare, cucerind industrială a jud. G. a fost, în anul 2007,
Câmpiei Române. Populaţia daco- pentru scurt timp cetatea, iar Sinan Paşa de 5,1%, iar în agricultură de 98,4% (ca
romană şi apoi românească au lăsat urme a fost destituit din postul de mare vizir. urmare a aplicării Legii nr. 18, a fondului
de viaţă materială, aparţinând culturii Terit. actual al jud. G. a evoluat de-a funciar).
materiale Dridu (sec. 8–11), descoperite lungul timpului ca parte componentă a Industria, concentrată cu precădere în
la Giurgiu, Isvoarele (sec. 8) ş.a. Multe fostelor jud. Vlaşca (oraşul Giurgiu de- municipiul Giurgiu, produce o gamă
locuri din perimetrul actual al jud. G. au venind în 1832 reşed. acestui judeţ) şi diversificată de sortimente: nave fluviale,
o importanţă istorică, întrucât ele Ilfov, fiind întemeiat ca judeţ de sine maşini şi utilaje grele, utilaje pentru
amintesc de luptele purtate de români stătător la 23 ian. 1981 prin desfiinţarea explorări geologice, pentru foraje şi
pentru apărarea independenţei ţării. jud. Ilfov şi modificarea limitelor jud. exploatarea sondelor, energie electrică şi
Astfel, la începutul anului 1595 (14–15 Ialomiţa. Se poate spune, deci, că acest termică (la Giurgiu), ţesături din bumbac
ian.), fraţii Radu, Preda şi Stroe Buzescu, judeţ este cea mai tânără unitate ad-tiv- (Giurgiu, Bolintin-Vale, Mihăileşti),
aflaţi în fruntea unor detaşamente teritorială a ţării. confecţii (Ghimpaţi), prefabricate din
OTOPENI
beton (Giurgiu), cărămizi (Grădinari), cum sunt cele de la Giurgiu, Izvoru, Giurgiu 463
mobilă şi cherestea (Giurgiu, Ciorogârla, Mihăileşti ş.a.
Bolintin-Vale), preparate din carne şi Căile de comunicaţie. La începutul primar – clasele 1–4, şi gimnazial – clasele
lapte, conserve de legume şi fructe, anului 2008, lungimea reţelei feroviare 5–8), cu 25 686 elevi şi 1 819 cadre didac-
zahăr, bere, vin, produse de panificaţie de pe terit. jud. G. însuma 47 km, din tice, 11 licee, cu 6 057 elevi şi 393 pro-
ş.a. (Giurgiu, Bolintin-Vale, Iepureşti, care 24 km electrificată, cu o densitate fesori, o şcoală profesională, cu 1 765
Ghimpaţi, Greaca, Hotarele, Mihăileşti, de 13,3 km/1000 km2 de teritoriu (locul elevi şi 22 profesori. La sf. anului 2007,
Slobozia, Vedea). O ramură importantă 2 pe ţară după jud. Tulcea, din punctul reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă
o reprezintă ind. de extracţie a petrolului de vedere al slabei densităţi a reţelei cuprindea un teatru dramatic şi de
şi gazelor naturale, cu centre la Cartojani, feroviare). Jud. G. este străbătut în partea estradă, numit iniţial „Ion Vasilescu”, iar
Floreşti-Stoeneşti, Mârşa, Găiseni, Roata SE de una dintre primele linii de c.f. din din 1993 poartă numele de Teatrul Valah,
de Jos ş.a. România, inaugurată la 19 oct. 1869, care
o societate corală („Lira”) şi una muzicală
Agricultura, cu o îndelungată tradiţie, lega capitala ţării – Bucureşti (din Gara
(„Cântarea Dunării”), 46 de cămine cultu-
constituie componenta dominantă a Filaret, azi desfiinţată) – cu portul
rale, trei case de cultură, 165 de biblioteci,
activităţii economice a jud. G., în cadrul dunărean Giurgiu, în lungime totală de
căreia ponderea cea mai mare (55,6%, în cu 1 213 000 volume, două muzee. Acti-
67,71 km. Din această linie de c.f., de
anul 2007) revine producţiei animale, vitatea sportivă se desfăşoară în cadrul
importanţă internaţională (ea traversează
urmată de producţia vegetală (43,4%) şi a 23 de secţii sportive în care activează
Dunărea peste podul Giurgiu-Ruse, inau-
de serviciile agricole (1,0%). La sf. anului 454 sportivi legitimaţi, 33 antrenori şi 21
gurat la 20 iun. 1954, asigurând legăturile
2007, din totalul supr. agricole a jud. G. arbitri.
feroviare cu Bulgaria şi Turcia), moder-
(277 182 ha), 259 595 ha (93,6%) reveneau nizată şi bine întreţinută, se ramifică, în Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului
terenurilor arabile, 12 857 ha păşunilor apropiere de Giurgiu, spre V-NV, o linie 2007, reţeaua unităţilor sanitare era
şi fâneţelor naturale, 4 152 ha viilor şi secundară ce face joncţiunea, la Videle, compusă din cinci spitale, cu 852 paturi,
pepinierelor viticole şi 578 ha livezilor şi cu magistrala feroviară Bucureşti–Roşiori revenind un pat de spital la 332 de
pepinierelor pomicole. În acelaşi an, de Vede–Craiova–Drobeta-Turnu Severin– locuitori, patru dispensare, 11 cabinete
terenurile arabile, cu fertilitate şi Timişoara, al cărui prim tronson traver- medicale private, 80 de farmacii şi puncte
productivitate mari, au fost destinate sează jud. G. prin partea sa nordică. În farmaceutice ş.a., iar asistenţa medicală
culturilor de grâu (80 466 ha), porumb acelaşi an, lungimea drumurilor publice era asigurată de 261 medici (1 medic la
(60 085 ha), plante uleioase (50 385 ha), care împăienjenesc terit. jud. G. totaliza 1 085 locuitori), 63 de medici stomatologi
floarea-soarelui (32 360 ha), plante de 1 139 km, din care 418 km modernizate, (1 medic stomatolog la 4 498 locuitori) şi
nutreţ (18 415 ha), orz şi orzoaică de interes naţional şi internaţional, cu o 1 043 cadre sanitare cu pregătire medie.
(11 652 ha), soia, legume, ovăz, sfeclă de densitate de 32,3 km/100 km2 teritoriu. Turism de tranzit. Pr. obiective
zahăr, tutun, pepeni etc. Viticultura O importanţă deosebită în transportul turistice, grupate în municipiul Giurgiu
ocupă supr. compacte în arealele localit. rutier de mărfuri şi călători o au (Õ) şi în câteva localit., sunt: rezervaţiile
Greaca (important centru pentru segmentul autostradei Bucureşti – Piteşti, naturale de la Comana (Õ) şi Corbii
producţia de struguri timpurii pentru care străbate partea de N a jud. G., Ciungi (Õ) şi mănăstirea din com.
consum), Stăneşti, Băneasa, Putineiu, precum şi drumurile de importanţă Comana; rezervaţia forestieră Manafu
Gogoşari, Mihăileşti ş.a. Sectorul europeană E 85 (Siret–Suceava–Bacău – din com. Isvoarele; conacul familiei
zootehnic, cu străvechi tradiţii şi Udrişte Năsturel din com. Herăşti (sec.
Focşani – Buzău – Urziceni – Bucureşti–
favorizat de o bogată bază furajeră, 17); ruinele palatului lui C. Cantacuzino
Giurgiu, în lungime de 545,1 km) şi E 70
oferită de producţiile mari de cereale (sec. 17) şi biserica având hramul
(Moraviţa–Timişoara–Caransebeş–
pentru boabe (149 183 tone, în anul 2007) „Sfântul Nicolae” din Mironeşti, com.
Drobeta-Turnu Severin–Craiova–Slatina–
şi plante de nutreţ (47 094 tone, 2007), Gostinari – ctitorie, din 1668–1669, a
Piteşti–Bucureşti–Giurgiu, 684,5 km) care
cuprindea, la începutul anului 2008, Ilincăi Cantacuzino, soţia postelnicului
străbat perimetrul jud. G. în traseul lor
însemnate efective de bovine (37 880 ca- Constantin Cantacuzino; locul istoric de
către Bulgaria şi Turcia, traversând podul
pete), porcine (117 737 capete), ovine la Călugăreni, unde a fost ridicată, mai
de la Giurgiu. O categorie aparte o
(62 948 capete), caprine (12 173 capete), întâi, o troiţă, în 1683, de către Şerban
reprezintă transportul fluvial, pe Dunăre,
cabaline (17 325 capete); avicultură Cantacuzino, şi apoi un monument, în
deservit de portul Giurgiu. Canalul
(2 447 487 capete păsări); apicultură 1913, închinate strălucitei biruinţi
navigabil Bucureşti–Dunăre (Õ), ale căror
(12 631 familii de albine); piscicultură. În obţinute de către Mihai Viteazul în 1595,
lucrări au fost întrerupte după 1989,
cadrul zootehniei se remarcă un procent împotriva armatelor otomane comandate
urma să străbată partea de E-SE a jud. G.
de 99,9% al sectorului privat. În de Sinan Paşa (distrus de cutremurul din
domeniile creşterii ovinelor, caprinelor Învăţământ, cultură şi artă. În anul 4 mart. 1977, monumentul a fost refăcut
şi în albinărit sectorul privat este în pro- şcolar 2007–2008, pe terit. jud. G. îşi în 1994 şi plasat pe locul vechii cruci);
porţie de 100%. În cadrul sectorului de desfăşurau activitatea şase grădiniţe de staţiunea arheologică de la Popeşti
stat, creşterea animalelor şi păsărilor este copii, cu 7 160 copii înscrişi şi 334 cadre (oraşul Mihăileşti), identificată, probabil
asigurată în ferme şi complexe moderne, didactice, 87 şcoli generale (învăţământ cu antica Argedava – centrul politic al
464 Giurgiu Stoeneşti (com. Floreşti-Stoeneşti); conac reţeaua de cazare turistică cuprindea
în stil brâncovenesc (azi sanatoriu) şi nouă hoteluri, un motel, o pensiune
uniunii tribale daco-getice din sânul biserica având hramul „Sfântul Nicolae” turistică urbană şi două pensiuni
căreia s-a ridicat regele Burebista; muzeul (1679–1715), în satul Floreşti, com. turisitice rurale, cu o capacitate totală de
etnografic al Câmpiei Dunării din satul Floreşti-Stoeneşti etc. În anul 2007, 860 de locuri. Indicativ auto: GR.
I. Municipii 5. Uzunu
1. GIURGIU (1394) 8. CLEJANI 1. Clejani
II. Oraşe Satele care aparţin oraşelor 2. Neajlovu
3. Podu Doamnei
1. BOLINTIN-VALE (1426) 1. Crivina 4. Sterea
2. Malu Spart
3. Suseni 9. COLIBAŞI 1. Colibaşi
2. Câmpurelu
2. MIHĂILEŞTI 1. Drăgănescu
2. Novaci 10. COMANA 1. Comana
3. Popeşti 2. Budeni
3. Falaştoaca
III. Comune Satele componente 4. Grădiştea
(primul sat este reşed. com.) 5. Vlad Ţepeş
1. ADUNAŢII-COPĂCENI 1. Adunaţii Copăceni 11. COSOBA 1. Cosoba
2. Dărăşti-Vlaşca
3. Mogoşeşti 12. CREVEDIA MARE 1. Crevedia Mare
4. Varlaam 2. Crevedia Mică
3. Dealu
2. BĂNEASA 1. Băneasa 4. Găiseanca
2. Frasinu 5. Priboiu
3. Pietrele 6. Sfântu Gheorghe
4. Sfântu Gheorghe
13. DAIA 1. Daia
3. BOLINTIN-DEAL 1. Bolintin-Deal 2. Plopşoru
2. Mihai Vodă
14. FLOREŞTI-STOENEŞTI 1. Stoeneşti
4. BUCŞANI 1. Bucşani 2. Floreşti
2. Angheleşti 3. Palanca
3. Goleasca
4. Obedeni 15. FRĂTEŞTI 1. Frăteşti
5. Podişor 2. Cetatea
6. Uieşti 3. Remuş
7. Vadu Lat 16. GĂISENI 1. Găiseni
5. BULBUCATA 1. Bulbucata 2. Cărpenişu
2. Coteni 3. Căscioarele
3. Făcău 4. Podu Popa Nae
4. Teişori 17. GĂUJANI 1. Găujani (1700)
6. BUTURUGENI 1. Buturugeni 2. Cetăţuia
2. Pădureni 3. Pietrişu
3. Podu Ilfovăţului 18. GHIMPAŢI 1. Ghimpaţi
4. Poşta 2. Copaciu
7. CĂLUGĂRENI 1. Călugăreni (1595) 3. Naipu
2. Brăniştari 4. Valea Plopilor
3. Crucea de Piatră 19. GOGOŞARI 1. Gogoşari
4. Hulubeşti 2. Drăghiceanu
3. Izvoru Giurgiu 465
4. Răleşti
20. GOSTINARI 1. Gostinari 38. RĂSUCENI 1. Răsuceni (sec. 18)
2. Mironeşti 2. Carapancea (sec. 19)
21. GOSTINU 1. Gostinu 3. Cucuruzu (1575)
4. Satu Nou
22. GRĂDINARI 1. Grădinari
2. Tântava 39. ROATA DE JOS 1. Roata de Jos
3. Zorile 2. Cartojani
23. GREACA 1. Greaca (1532) 3. Roata Mică
2. Puţu Greci 4. Sadina
3. Zboiu 40. SĂBĂRENI 1. Săbăreni
24. HERĂŞTI 1. Herăşti 41. SCHITU 1. Schitu
25. HOTARELE 1. Hotarele (1760) 2. Bila
2. Teiuşu 3. Cămineasca
4. Vlaşin
26. IEPUREŞTI 1. Iepureşti
2. Băneşti 42. SINGURENI 1. Singureni
3. Chirculeşti 2. Crânguri
4. Gorneni 3. Stejaru
5. Stâlpu
43. SLOBOZIA 1. Slobozia
6. Valter Mărăcineanu
44. STĂNEŞTI 1. Stăneşti
27. ISVOARELE 1. Isvoarele*
2. Bălanu
2. Chiriacu
3. Ghizdaru
3. Dimitrie Cantemir
4. Onceşti
4. Petru Rareş
5. Radu Vodă 45. STOENEŞTI 1. Stoeneşti
6. Valea Bujorului 2. Ianculeşti
3. Mirău
28. IZVOARELE 1. Izvoarele
2. Miloşeşti 46. TOPORU 1. Toporu
29. JOIŢA 1. Joiţa 2. Tomuleşti
2. Bâcu 47. ULMI 1. Ulmi
30. LETCA NOUĂ 1. Letca Nouă 2. Căscioarele
2. Letca Veche 3. Drăgăneasca
3. Milcovăţu 4. Ghionea
5. Icoana
31. MALU 1. Malu
6. Moşteni
32. MÂRŞA 1. Mârşa 7. Poenari
33. MIHAI BRAVU 1. Mihai Bravu 8. Trestieni
34. OGREZENI 1. Ogrezeni (1514) 48. VALEA DRAGULUI 1. Valea Dragului
2. Hobaia 49. VĂRĂŞTI 1. Vărăşti (sec. 17)
35. OINACU 1. Oinacu 2. Dobreni (1531)
2. Braniştea 50. VÂNĂTORII MICI 1. Vânătorii Mici
3. Comasca**
2. Corbeanca
36. PRUNDU 1. Prundu 3. Cupele
2. Puieni 4. Izvoru
37. PUTINEIU 1. Putineiu (1595) 5. Poiana lui Stângă
2. Hodivoaia 6. Vâlcelele
3. Vieru 7. Vânătorii Mari
8. Zădăriciu
*
Până la 7 apr. 2004 a avut grafia Izvoarele.
**
Satul Comasca a fost reînfiinţat la 13 dec. 2006. 51. VEDEA 1. Vedea
466 Giuvala GLINA, com. în jud. Ilfov, alcãtuitã din În satul Glodeni se aflã biserica având
3 sate, situatã în Câmpia Bucureºtiului, dublu hram – „Sfântul Nicolae” ºi
GIUVALA Õ Bran (2). pe râul Dâmboviþa; 7 224 loc. (1 ian. „Sfânta Parascheva” (1868), iar în satul
2011): 3 532 de sex masc. ºi 3 692 fem. Lãculeþe a existat mănãstirea cu acelaºi
GIUVÃRêTI, com. în jud. Olt, formată Staþie de c.f. (în satul Cãþelu). Expl. de nume (de maici), cunoscutã ºi sub
dintr-un sat, situatã în SE Câmpiei balast ºi argilã. Producţie de cărămizi şi numele de mănãstirea Doiceºti (deoarece
Romanaþi, pe cursul inf. al Oltului; 2 456
ţigle. Ferme de creºtere a bovinelor ºi se afla în apropierea satului Doiceºti, jud.
loc. (1 ian. 2011): 1 182 de sex masc. ºi
porcinelor. Abator. Culturi de cereale, Dâmboviþa) sau schitul Pãroaia (dupã
1 274 fem. Expl. de balast. Culturi de
plante tehnice ºi de nutreþ, de cartofi, numele jupâniþei Ecaterina, soþia logofã-
cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ,
legume etc. Sere legumicole. Între 23 ian. tului Parã, căreia oamenii îi spuneau
legume (în solarii) º.a. Biserica „Sfântul
1981 ºi 10 apr. 1997, com. G. a fãcut parte Pãroaia). Biserica mănãstirii Lãculeþe, cu
Nicolae” (1857, reparată şi restaurată
din Sectorul Agricol Ilfov. Pe terit. com. dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfân-
pictura în 1962).
G. au fost descoperite vestigii materiale tul Prooroc Ilie”, a fost ziditã în anii 1645–
GLAVACIOC 1. Râu, afl. stg. al Câlniºtei; din prima Epocã a bronzului (sec. 18–16 1646 din iniþiativa ºi pe cheltuiala
132 km. Izv. din Câmpia Gãvanu-Bur- î.Hr.), care constituie cultura materială domnului Matei Basarab ºi a soþiei sale
dea, din arealul com. Mozãceni, jud. Glina (cunoscutã ºi sub numele de Glina Elina, pe pãmântul moºtenit de voievod
Argeº, ºi trece prin oraºul Videle. Are III), cu o mare arie de rãspândire în
de la strãmoºii lui. Primele donaþii au
debit semipermanent. Muntenia, Oltenia ºi SE Transilvaniei.
2. Mănãstirea ~ Õ ªtefan cel Mare fost fãcute acestei mănãstiri de cãtre
Aºezãrile aparþinând culturii materiale
(1). Matei Basarab ºi de clucerul Tudor
Glina sunt amplasate pe forme de relief
Doicescu. Biserica ºi schitul Lãculeþe
GLÃVÃNEªTI, com. în jud. Bacãu, apãrate natural, cu bordeie simple,
(iniþial a fost schit) au fost rectitorite de
alcãtuitã din 5 sate, situatã în S Colinelor ceramicã de calitate inferioarã ºi figurine
domnul Constantin Brâncoveanu în anul
Tutovei, la confl. râului Zeletin cu Apa feminine, masculine ºi zoomorfe din lut
1702, dar peste exact un secol, respectiv
Neagrã; 3 425 loc. (1 ian. 2011): 1 706 de ars. În satul Glina se află biserica
„Adormirea Maicii Domnului” con- la 14 oct. 1802, biserica a fost ruinatã de
sex masc. ºi 1 719 fem. Expl. de gaze
struită în 1890 pe locul uneia din 1700, cutremurul devastator de la acea datã.
naturale. Douã mori de cereale; presã de
reparată în 1927, consolidată şi repictată Biserica a fost refãcutã ulterior de Grigore
ulei comestibil. Þesãturile þãrãneºti pentru
în perioada 1993-2001. Brâncoveanu, dar a fost zguduitã din nou
interior (covoare moldoveneºti) au
cunoscut o maximã dezvoltare în a doua de cutremurul din 11 ian. 1838. Biserica
GLOD, Depresiunea ~ Õ Drãgoiasa. a fost apoi reconstruitã prin strãdania
jumãtate a sec. 19 ºi începutul sec. 20. În
satul Glãvãneºti, atestat documentar la 24 GLODEANU-SÃRAT, com. în jud. clucerului Iancu Nedeianu din iniþiativa
iul. 1428 cu numele Sãnãteºti (din 1528 Buzãu, alcãtuitã din 4 sate, situatã în ºi pe cheltuiala Elisabetei Brâncoveanu,
poartã numele actual), se află o biserică Câmpia Sãratei, pe râul Sãrata; 4 291 loc. vãduva banului Grigore Brâncoveanu.
din 1816; satul Frumuºelu este menþionat (1 ian. 2011): 2 130 de sex masc. ºi 2 161 Dupã secularizarea averilor mănãstireºti
documentar, prima oarã în 1428, iar fem. Nod rutier. Morãrit; produse de în 1863, mănãstirea Lãculeþe a încetat să
Putredeni în 1507. panificaþie. Presă de ulei comestibil. mai existe, biserica acesteia devenind
Legumiculturã. În satul Glodeanu-Sãrat, biserica de mir a satului Lãculeþe care
GLÃVILE, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã atestat documentar în anul 1500, se află are acelaºi statut ºi în prezent. Biserica a
din 5 sate, situatã în Piem. Olteþului, pe biserica „Adormirea Maicii Domnului”
cursul superior al râului Pesceana; 2 265 fost reparatã în 1898. Printre picturile
(1888-1890, pictată în 1904 de Grigore murale interioare se remarcã tabloul
loc. (1 ian. 2011): 1 128 de sex masc. ºi 1137 Constantinescu, consolidată şi renovată
fem. Expl. de argilã, de nisip ºi pietriº. votiv care-l înfãþiºeazã pe domnul
în 1978-1980 şi restaurată în 2010. Constantin Brâncoveanu în calitate de
Pomiculturã. Bisericile din lemn cu hra-
murile „Cuvioasa Parascheva” (1782) ºi GLODEANU-SILIªTEA, com. în jud. ctitor.
„Sfântul Nicolae” (1847), în satul Olteanca; Buzãu, alcãtuitã din 8 sate, situatã în 2. Com. în jud. Mureº, alcãtuitã din
biserica de zid, cu hramul „Sfântul Câmpia Bãrãganului; 3 958 loc. (1 ian. 5 sate, situatã în E Colinelor Mãdãraºului,
Dumitru” (1882), în satul Jaroºtea. 2011): 1 901 de sex masc. ºi 2 057 fem. pe râul Mureº, la confl. cu râul ªar; 3 865
Nod rutier. Puericulturã. Colecþie mu- loc. (1 ian. 2011): 1 931 de sex masc. ºi
GLIMBOCA, com. în jud. Caraº-Severin,
zealã cu piese de arheologie, de istorie 1 934 fem. Producţie de băuturi alcoolice,
formată dintr-un sat, situatã în V
ºi etnografie (în satul Cotorca), inaugu- de produse lactate şi de materiale de
Culoarului Bistra, la poalele de NV ale
ratã în 1939 ºi reorganizatã în nov. 1982. constr. În satul Glodeni, menþionat docu-
Muntelui Mic ºi cele de SV ale M-þilor
În satul Glodeanu-Siliºtea, menþionat mentar, prima oarã, în 1263, se aflã bise-
Poiana Ruscãi, la confl. râului Glimboca
documentar, prima oarã, în 1571, se află rica ortodoxã, din lemn, cu dublu hram
cu Bistra; 1 914 loc. (1 ian. 2011): 908 de
biserica „Sfântul Nicolae” (1854). „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil” şi
sex masc. ºi 1 006 fem. Expl. de andezit,
de bazalt ºi de tufuri andezitice. Expl. ºi GLODENI 1. Com. în jud. Dâmboviþa, „Buna Vestire” (1783, consolidată în 1986)
prelucr. lemnului (parchet). Colectarea alcãtuitã din 6 sate, situatã în Subcarpaþii ºi un conac (1872), azi sediul unui cã-
ciupercilor ºi a fructelor de pãdure. Ialomiþei; 4 353 loc. (1 ian. 2011): 2 199 min-spital; în satul Pãcureni, atestat
Centru pomicol. În satul Glimboca, de sex masc. ºi 2 154 fem. Staþie de c.f. documentar în 1322, existã o bisericã din
atestat documentar în 1370, se aflã (în satul Lãculeþe), inauguratã la 1 ian. sec. 15, cu transformãri din 1907–1908 ºi
biserica „Adormirea Maicii Domnului” 1890. Expl. de gips (în satul Lãculeþe) ºi o bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii
(1790–1794). de argilã. Pomiculturã (meri, pruni, peri). Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (sec. 18); în
satul Moiºa, atestat documentar în 1256, râurile Rodocheasa, Ivan, Balmez, Râu Gogoşu 467
se aflã o bisericã din lemn din sec. 14. ªes, Olanu º.a.). Pãstorit. Obiectiv turistic.
GLOGOVA, com. în jud. Gorj, alcãtuitã 2. Vârf în partea centralã a masivului din sec. 6–7 în care s-au gãsit ceramicã
din 5 sate, situatã în NV Dealurilor Jiului, Godeanu, constituit din ºisturi cristaline. finã cenuºie (în special urcioare cu gura
pe râul Motru; 1 859 loc. (1 ian. 2011): 926 Alt. max.: 2 229 m. De sub acest vârf izv. trilobatã), piepteni, fibule din argint,
de sex masc. ºi 933 fem. Reºed. com. este Râu ªes. Acoperit cu pãºuni alpine. mãrgele din chihlimbar, pahare din sticlã
satul Iormãneºti. Fabricã de cãrãmizi. 3. Com. în jud Mehedinþi, alcãtuitã º.a. Bisericile cu hramurile „Sfânta
Centru de ceramicã popularã cu cromaticã din 4 sate, situatã în Pod. Mehedinþi, pe Treime” (1849, refãcutã în 1932), „Sfântul
variatã. Pomiculturã; viticulturã; apicul- cursul superior al râului Topolniþa; 665 Nicolae” (1886) ºi „Sfântul Nicolae” (1922),
turã. Creºterea melcilor. Zãcãminte de loc. (1 ian. 2011): 318 de sex masc. ºi 347 în satele Gogoºari, Izvoru ºi Rãleºti.
cărbune inferior şi de ape geotermale. În fem. Fabricã de var. În satul Pãuneºti se
GOGOªU 1. Com. în jud. Dolj, alcãtuitã
satul Glogova se aflã o culã (sec. 17–18), aflã o bisericã din lemn cu hramul
din 3 sate, situatã în Piem. Bãlãciþei, pe
cu ziduri groase de 1,5 m, dominate de „Sfântul Dimitrie” (1835, reparatã în
râul Raznic; 732 loc. (1 ian. 2011): 358 de
numeroase metereze, care a aparþinut 1884), iar în satul Godeanu există biserica
sex masc. ºi 374 fem.
familiei Glogoveanu ºi biserica „Sfântul „Adormirea Maicii Domnului” (1862-
2. Com. în jud. Mehedinþi, alcãtuitã
Nicolae”, ctitorie din 1730–1732 a lui Matei 1864) şi biserica din lemn cu hramul
din 4 sate, situatã în Câmpia Blahniþei,
ºi Ioniþã Glogoveanu, cu picturi murale „Sfinţii Voioevozi” (1783-1786) construită
în lunca ºi pe terasele de pe stg. Dunãrii,
din 1764. În satul Cleºneºti existã biserica în satul Obârşia Cloşani şi mutată aici la
la confl. râului Blahniþa cu Dunãrea; 4 422
având hramul „Sfântul Nicolae” (1864). inceputul sec. 20. În perimetrul satului
loc. (1 ian. 2011): 2 199 de sex masc. ºi
Marga existã Peºtera Topolniþa (Õ).
GLOGOVĂŢ Õ Vladimirescu. 2 223 fem. În arealul com. G., între satul
GODENI, com. în jud. Argeº, alcãtuitã Ostrovu Mare, situat pe malul de V al
GOALA Õ 1. Valea Mãcriºului. din 5 sate, situatã la poalele de S ale ins. Ostrovu Mare ºi localit. Mihailovac, de
2. Õ Vedea (4). Dealului Ciocanu (Muscelele Argeºului), pe malul sârbesc al Dunãrii, se aflã
GODEANU 1. Masiv muntos situat în pe dr. Râului Târgului; 3 092 loc. (1 ian. hidrocentrala Porþile de Fier II, rod al
partea de V a Carpaþilor Meridionali, la 2011): 1 515 de sex masc. ºi 1 577 fem. colaborãrii dintre România ºi Iugoslavia,
SV de M-þii Retezat, între râurile Expl. de lignit. Producţie de ambalaje din datã în folosinþã în 1986, cu o putere
Lãpuºnic la N-NE ºi Cerna la E, M-þii lemn, din hartie şi carton. Pomiculturã instalatã de 216 MW, respectiv opt
Cernei la S-SV ºi aliniamentul vãilor Râu (meri, pruni, peri). Cămin cultural (1931). hidroagregate cu turbine de tip bulb cu
Rece ºi Râu ªes la V. Alcãtuit din forma- Bisericile cu hramurile „Naºterea Maicii o putere de 27 MW fiecare. Hidrocentrala
þiuni cristalino-mezozoice (gnaisuri, Domnului” (1875–1880) ºi „Sfântul a fost retehnologizatã parþial în anul
paragnaisuri, magmatite). Prezintã culmi Nicolae” (1911), în satele Coteºti ºi Capu 2004, iar în anul 2008 a început o altã
netede, cu înclinare cãtre E-SE, fragmen- Piscului. În satul Godeni, atestat docu- etapã de retehnologizare cu o duratã de
tate de vãi adânci, cu o largã dezvoltare mentar la 10 febr. 1461, se află o biserică cinci ani. Tot aici, între malul de E al ins.
a platformei de eroziune Borãscu, cu din 1625 (reparată în 1797). Ostrovu Mare ºi malul românesc al
nenumãrate forme de relief glaciar Dunãrii a fost construitã o hidrocentralã
GODINEªTI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã
(circuri ºi vãi glaciare). Are 21 de vârfuri adiþionalã, dotatã cu douã turbine de 27
din 7 sate, situatã în Depr. Subcarpaticã
peste 2 000 m alt. (Gugu, Godeanu, MW fiecare (în total 54 MW putere
Olteanã, pe râul Tismana; 2 212 loc. (1 instalatã), ce aparþine numai României.
Borãscu º.a.). Alt. max.: 2 291 m (vf.
ian. 2011): 1 076 de sex masc. ºi 1 136 fem. Lacul de acumulare, creat în spatele
Gugu). O caracteristicã importantã a
În satul Arjoci se aflã biserica din lemn barajului, are o supr. de 40 000 ha ºi un
acestui masiv o reprezintã existenþa celor
cu hramul „Sfinþii Voievozi” (1778–1779). vol. de 800 mil. m3. Prelucr. laptelui.
trei suprafeþe de eroziune (de denudare),
În satul Godineşti există biserica „Sfinţii Fermã de creºtere a porcilor. Viticulturã.
bine individualizate, etajate la diferite
Apostoli Petru şi Pavel” (1912) Pescuit în regim natural. Pe terit. satului
altitudini absolute ºi studiate prima datã
de cãtre geograful francez Emm. de GOGOªARI, com. în jud. Giurgiu, Balta Verde a fost descoperit un mare
Martonne: Suprafaþa Borãscu (numitã alcãtuitã din 4 sate, situatã în Câmpia cimitir de incineraþie, aparþinând culturii
astfel dupã vf. Borãscu de 2 158 m alt.) Burnas, pe râul Parapanca; 1 970 loc. materiale Gârla Mare (1500–1300 î.Hr.),
se aflã la o altitudine absolutã cuprinsã (1 ian. 2011): 950 de sex masc. ºi 1 020 în care s-au gãsit urne piriforme, obiecte
între 1 800 ºi 2 000 m, având o extindere fem. Ferme de creºtere a porcinelor ºi
redusã, dar se remarcã printr-o netezime ovinelor (în satul Izvoru). Culturi de
evidentã; Suprafaþa Râu ªes (numitã astfel cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ, de
dupã râul omonim) se menþine la nivelul legume etc. Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian.
de 1 400–1 600 m alt.; Suprafaþa Gornoviþa, 1981, com. G. a fãcut parte din jud. Ilfov.
redusã ca extindere, se prezintã ca o Pe terit. satului Drãghiceanu, au fost
prispã situatã la 800–1 300 m alt., tivind descoperite urmele unei aºezãri Neolitice
marginile masivului montan. Pantele aparþinând culturii materiale Dudeºti
masivului G. sunt acoperite cu pãduri (milen 5–4 î.Hr.), în care s-a gãsit
de molid ºi de fag în amestec cu brad ceramicã brun închis, modelatã cu mâna,
(pânã la 1 700–1 800 m alt.), iar la peste decoratã cu motive meandrice, iar pe
1 800 m alt. existã ample pãºuni alpine. terit. satului Izvoru au fost identificate
Important nod hidrografic (de aici izv. douã necropole, una din sec. 3–4 ºi alta Vedere din Munţii Godeanu
468 Gohor fete (Ciuta, Goicea ºi Dulceana) ale unui la poalele de N ale Dealului Negru, pe
cioban din Transilvania care s-a stabilit râul Sâminic; 2 706 loc. (1 ian. 2011): 1 341
de cult, statuete feminine cu rochie în aici în jurul anului 1400 împreunã cu de sex masc. ºi 1 365 fem. Reºed. com.
formã de clopot, figurine zoomorfe, po- familia. Legenda spune cã denumirea este satul Popeºti, atestat documentar în
doabe din bronz, vârfuri de lance º.a. Tot actuală a localitãþii a fost atribuită după 1432. Bisericile cu hramurile „Cuvioasa
aici, pe Câmpul Deciului au fost identi- numele fetei celei mai frumoase a cioba- Parascheva” (1747), „Sfântul Gheorghe”
ficate urmele unui castru roman de nului. În satul Goicea, atestat documentar (1820) ºi „Sfântul Nicolae” (1848), în
pãmânt (100 x 100 m) ºi ale unei aºezãri la 4 apr. 1575, se aflã bisericile cu hra- satele Coasta, Poeniþa ºi Drãgãneºti. În
civile din sec. 2–3. În arealul satului murile „Izvorul Tãmãduirii”, construitã satul Goleşti există biserica „Sfânta
Ostrovu Mare de pe ins. cu acelaºi nume iniþial din lemn în anul 1800, iar apoi din Treime” (1646) şi conacul marelui
(aflatã în mijlocul cursului Dunãrii) au cărămidă în 1862, demolatã la începutul vistiernic Stroe Leurdeanu (1641-1642),
fost descoperite vestigiile unor aºezãri sec. 20 (deoarece era prea micã) ºi azi muzeu, în satul Opãteºti se aflã
aparþinând culturilor materiale Vinča-Tur- reconstruitã în 1912–1915 ºi pictatã de biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa
daº (milen. 5–4 î.Hr.), Sãlcuþa (milen. 4– Gheorghe Baba, „Sfântul Gheorghe” Parascheva” (1767), iar în satul Vãtãºeºti,
3 î.Hr.), Coþofeni (2500–1800 î.Hr.) ºi (1945–1949) ºi „Sfânta Parascheva” (ziditã biserica de zid cu dublu hram – „Buna
Glina (1800–1600 î.Hr.) cu un inventar în 1956 pe locul uneia din 1848). Pânã la Vestire” ºi „Sfântul Ioan” (1805, cu fresce
bogat, constituit din urne, cu resturi de 7 apr. 2004, com. G. a avut în compo- originare). Punct fosilifer.
incineraþie, decorate cu motive spiralice nenþã satul Cârna, care la acea datã a 3. Com. în jud. Vrancea, alcãtuitã din
cu semnificaþii de simbol solar, strã- devenit comunã de sine stãtãtoare. 2 sate, situatã în Câmpia Râmnicului, pe
chini-capac, figurine feminine cu rochie GOIEªTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã din râul Milcov; 4 338 loc. (1 ian. 2011): 2 121
în formã de clopot, decorate cu motive 12 sate, situatã în zona Dealurilor de sex masc. ºi 2 217 fem. Producţie de
spiralice incizate, figurine zoomorfe în Amaradiei, pe râul Amaradia; 3 082 loc. lenjerie de corp, de plăci, folii şi tuburi
formã de caprã de munte sau pasãre de (1 ian. 2011): 1 503 de sex masc. ºi 1 579 din material plastic. Ferme de creºtere a
apã, decorate spiralic etc. În satul Gogoºu, fem. Producţie de motoare, de genera- bovinelor ºi pãsãrilor. Apiculturã. În
atestat documentar în anul 1607, se aflã toare şi de transformatoare electrice. În satul Goleşti există biserica „Naşterea
biserica „Sfântul Dumitru” (1856–1859), arealul satului Adâncata a fost descoperit Maicii Domnului” (1864).
iar în satul Balta Verde, menţionat (în 1908) un tezaur monetar alcãtuit din GOLIA, Mănãstirea ~ Õ Iaºi (1).
documentar în 1714, există biserica 28 de monede getice din argint, datând
GOLOGANU 1. Com. în jud. Vrancea,
„Sfântul Nicolae” zidită în 1862, reparată din a doua jumãtate a sec. 2 î.Hr. În satul
formată dintr-un sat, situatã în Câmpia
în 1907 şi reconstruită în anii 1986-2000. Adâncata se aflã biserica „Sfântul Nicolae”
(1806) ºi un han (sec. 19); bisericile cu Siretului Inferior; 3 313 loc. (1 ian. 2011):
GOHOR, com. în jud. Galaþi, alcãtuitã 1 662 de sex masc. ºi 1 651 fem. Prelucr.
din 5 sate, situatã în zona de contact a hramurile „Adormirea Maicii Domnului”
(1743–1746), „Înãlþarea Domnului” (1751– laptelui; abator; moarã de cereale. Culturi
Colinelor Tutovei cu Câmpia Tecuciului,
1753, cu picturi originare), „Sfântul Du- de cereale, plante tehnice ºi de nutreþ,
pe râul Zeletin; 3 572 loc. (1 ian. 2011):
mitru” (sec. 18, refãcutã în 1974), „Sfântul legume º.a. Creºterea bovinelor. Com. G.
1 799 de sex masc. ºi 1 773 fem. Viti-
Pantelimon” (1816) ºi „Adormirea Maicii a fost înfiinþatã la 7 mai 2004 prin
culturã; culturi de cereale. Fermã avicolã.
Domnului” (1823), în satele Muereni, desprinderea satului Gologanu din com.
Creºterea bovinelor ºi a struþilor. Morãrit;
Gruiþa, Pometeºti, Goieºti ºi Mãlãeºti. În Milcovul, jud. Vrancea.
douã prese de ulei comestibil; produse
satul Goieşti a fost construită o biserică 2. Mănãstirea ~ Õ Cudalbi.
de panificaþie. În satul Gohor, întemeiat
nouă (în anii 2003-2011) cu dublu hram
înainte de anul 1500 de cãpitanul Gohol, GOLOVIÞA, lagunã marinã situatã în SV
- „Sfântul Gheorghe” şi „Sfântul Dumitru
cu numele Otovãieºti, dar atestat complexului lagunar Razim. Supr.: 119
Izvorâtorul de Mir”. Pânã în anul 2002,
documentar în 1528, se aflã bisericile cu km2; ad. max.: 1,5 m. Comunicã cu
com. G. a avut în componenþã satul
hramurile „Sfinþii Voievozi” (1867-1868, lacurile Zmeica ºi Razim. În NE lagunei
Zlãtari care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi
refãcutã dupã cutremurul din 10 nov. se aflã ins. Bisericuþa. Pescuit.
începutul sec. 21, existând din punct de
1940) ºi „Sfinþii Trei Ierarhi” (1934-1955). GORANU, com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã
vedere ad-tiv, dar fără locuitori.
GOICEA, com. în jud. Dolj, formată din 4 sate, desfiinþatã la 20 mai 1996. Cele
GOLÃEªTI Õ Târgu Bujor.
dintr-un sat, situatã în Câmpia Desnãþui, 4 sate (Goranu, Feþeni, Lespezi, Sãliºtea),
în lunca ºi pe terasele de pe stg. Dunãrii, GOLÃIEªTI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã au devenit, dupã 1996, localit. compo-
pe râul Desnãþui; 2 744 loc. (1 ian. 2011): din 8 sate, situatã în SE Câmpiei Jijiei nente ale municipului Râmnicu Vâlcea.
1 324 de sex masc. ºi 1 420 fem. Nod Inferioare, în lunca ºi pe terasele de pe dr. În localit. componentă Goranu se aflã
rutier. Producţie de băuturi răcoritoare. Prutului, pe cursul inf. al Jijiei, la graniþa ruinele unei biserici cu dublu hram –
Culturi de cereale, de plante tehnice ºi cu Rep. Moldova; 4 110 loc. (1 ian. 2011): „Sfinþii Voievozi” ºi „Sfântul Nicolae”
de nutreþ, de legume etc. Pescuit în regim 2 022 de sex masc. ºi 2 088 fem. Satul Golã- (sec. 17), iar în localit. componentă Feþeni
natural în apele Dunãrii ºi ale lacului ieºti este menþionat documentar în 1488. existã biserica din lemn cu hramul
Bistreþ. Centru de prelucr. artisticã a Biserica „Sfântul Nicolae” (1774), în stil „Cuvioasa Parascheva” (1805). În area-
nuielelor de rãchitã (împletituri). Parc, baroc, în satul Cilibiu. lul localit. componente Feþeni, pe valea
inaugurat în 1962, în cadrul cãruia se aflã GOLEªTI 1. Õ ªtefãneºti (1). pârâului Stãncioi, se aflã „Piramidele de
un grup statuar, dezvelit în 1970, format 2. Com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din pãmânt” (12 ha), declarate rezervaþie
din 3 statui care înfãþiºeazã pe cele trei 11 sate, situatã în N-NV Piem. Cotmeana, geologicã ºi geomorfologicã (1966). În
GORGOTA, com. în jud. Prahova, alcã- Gorj 469
tuitã din 5 sate, situatã în Câmpia
Gherghiþei, pe râul Prahova; 5 424 loc. Cioaca cu Brebenei, Gura Plaiului ş.a.,
(1 ian. 2011): 2 670 de sex masc. ºi 2 754 câmpul de lapiezuri de la Runcu etc.). O
fem. Staþie de c.f. (în satul Crivina), inaugu- caracteristică a masivelor Godeanu şi
ratã la 13 sept. 1872. Nod rutier. Producţie Parâng o constituie prezenţa celor trei
de cărămizi, ţigle şi băuturi alcolice. suprafeţe de eroziune (de denudare),
Culturi de cereale, de plante tehnice ºi de bine individualizate şi etajate la diferite
nutreþ, cartofi, legume º.a. Vestigii din altitudini absolute: suprafaţa Borăscu
Epoca bronzului (ceramicã neagrã), din (numită astfel de către geograful francez
sec. 1 î.Hr. ºi din sec. 3–4. Satul Gorgota Emm. de Martonne după vf. Borăscu –
este atestat documentar în 1740. 2 158 m alt. din masivul Godeanu), aflată
GORGOVA, lac de luncã în partea la 1 800–2 000 m alt., se prezintă sub
central-vesticã a Deltei Dunãrii, situat pe forma unei suprafeţe reduse ca extindere,
interfluviul dintre braþul Sulina, la N, ºi dar cu o netezime evidentă, care
canalul Gura Litcov, la S. Supr.: 13,78 nivelează multe dintre culmile ce se
km2; vol.: 13,8 mil. m3. Pisciculturã. desfac din vârfurile principale; suprafaţa
GORJ, judeţ situat în SV României, în Râu Şes (numită astfel de către Emm. de
NV Olteniei, pe cursul mijlociu al râului Martonne după râul cu acelaşi nume din
Jiu, între 44°58' şi 45°38' latitudine N şi masivul Godeanu), se menţine la 1 400–
între 22°06' şi 23°39' longitudine E, 1 600 m alt.; suprafaţa Gornoviţa, redusă
Goranu. Piramidele de pământ de la Feţeni străjuit, la N, de „meterezele” M-ţilor ca extindere, se prezintă ca o prispă
Godeanu, Vâlcan şi Parâng, mărginit de situată la 800–1 300 m alt., tivind
aceastã zonã, apele de ºiroire, rezultate jud. Hunedoara (N şi NV), Vâlcea (NE marginile masivelor montane. Zona
din ploi ºi din topirea zãpezilor, au creat şi E), Dolj (SE), Mehedinţi (V şi SV) şi subcarpaţilor Getici, extinsă în partea
o mare varietate de forme prin dezgolirea Caraş-Severin (NV). Supr.: 5 602 km2 centrală a jud. G., pe c. 34% din supr.
unor strate, de vârstã Neogenã, alcãtuite (2,35% din supr. ţării). Populaţia (1 ian. acestuia, între râurile Olteţ, la E, şi Motru,
din pietriºuri, nisipuri marnoase ºi 2011): 376 090 loc. (1,76% din populaţia la V, cuprinde Depr. subcarpatică olteană,
marne. Apele de ºiroire au format adân- ţării), din care 185 837 loc. de sex masc. aflată imediat sub poalele munţilor,
cituri de 10 m în versantul vãii Stãncioi, (49,4%) şi 190 253 loc. de sex fem. (50,6%). închisă spre S de un şir de dealuri cu
creând imense forme cu aspect de tuburi Populaţia urbană: 178 744 loc. (47,5%); înălţimi de 400–550 m, axate pe anti-
de orgã, sau, altele, cu înfãþiºarea unor rurală: 197 346 loc. (52,5%). Densitatea: clinale (dealurile Săcelu 563 m, Mâţa 543
dinþi de ferãstrãu. Totodatã, au mai 67,1 loc./km2. Structura populaţiei pe m, Mogoş 486 m, Copăcioasa 433 m,
rezultat ºi unele masive piramidale de naţionalităţi (la recensământul din 20-31 Bălani 348 m, Stroieşti 400 m, Câmpu
pãmânt, stâlpi ºi muchii verticale, turnuri oct. 2011): 94,2% români (locul 1 pe ţară Fomii 375 m, Sporeşti 402 m ş.a.) şi Depr.
gigantice de 80 de m înãlþime etc. ca pondere), 2% rromi ş.a. Reşed.: Târgu Jiu–Cărbuneşti, constituită din lunci
Importat obiectiv turistic. municipiul Târgu Jiu. Oraşe: Bumbeşti- şi terase, situată între aliniamentul dea-
Jiu, Motru (municipiu), Novaci, Rovinari, lurilor subcarpatice care o despart de
GORBAN, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã din Depr. subcarpatică olteană, la N, şi Dealu
Târgu Cărbuneşti, Tismana, Turceni,
5 sate, situatã în lunca ºi pe terasele de Roşiei, Dealu lui Bran şi Dealu Bujorescu,
Ţicleni. Comune: 61. Sate: 411 (din care 35
pe dr. Prutului, la confl. cu Jijia, la graniþa la S; peste o treime din supr. jud. G.
aparţin oraşelor şi municipiilor). Localit.
cu Rep. Moldova; 2 946 loc. (1 ian. 2011): (respectiv 37%) este ocupată, în partea
componente ale oraşelor şi municipiilor: 15.
1 528 de sex masc. ºi 1 418 fem. Moarã de S, de o porţiune a Piem. Getic, repre-
Relief variat, cu trei trepte distincte
de cereale. Prelucr. laptelui. Fermã pisci- zentat prin subunităţile sale, respectiv,
ce coboară treptat de la N către S: în N
colã. Culturi de cereale; viticulturã. Satul Dealurile Amaradiei (care aparţin Piem.
şi NV se desfăşoară pantele sudice ale
Gorban este menþionat documentar în Olteţului) şi Dealurile Jiului – alcătuite
M-ţilor Parâng, Vâlcan şi Godeanu, iar
1820. În satul Gura Bohotin se află biserica din culmi prelungi, cu alt. de 330–480 m,
în V-NV se extinde partea de NE a
„Pogorârea Duhului Sfânt” (1927), iar în M-ţilor Mehedinţi. Zona montană ocupă separate de văi largi, cu aspect de culoare
satul Zberoaia există o biserică din 1820. 29% din supr. jud., având alt. ce depăşesc depresionare.
GORBÃNEªTI, com. în jud. Botoºani, frecvent 1 800 m (vârfurile Parângu Mare Climă temperat-continentală, cu slabe
alcãtuitã din 8 sate, situatã în Câmpia 2 519 m, situat la limita cu jud. influenţe mediteraneene şi cu aspecte
Jijiei Superioare, pe cursurile superioare Hunedoara, reprezintă alt. max. de pe locale determinate de prezenţa munţilor
ale râurilor Drislea ºi Burla; 3 426 loc. (1 cuprinsul jud. G., Tărtărău, 1 959 m, înalţi şi mijlocii, a dealurilor subcarpatice,
ian. 2011): 1 709 de sex masc. ºi 1 717 Straja 1 868 m, Oslea 1 946 m, Godeanu a depresiunilor ş.a. Regimul climatic se
fem. Producþie de tuburi din beton. 2 229 m ş.a.), nenumărate urme ale caracterizează, în general, prin veri
Creşterea ovinelor ºi bovinelor. Lac glaciaţiei cuaternare (circuri şi lacuri răcoroase, cu precipitaţii bogate, şi ierni
piscicol (în satul Viforeni). Culturi de glaciare, custuri, morene etc.) şi specta- friguroase (mai ales în sectorul montan),
cereale, de sfeclã de zahãr, legume, culoase forme de relief carstic (cheile cu frecvente viscole şi strat de zăpadă
plante de nutreþ º.a. Centru de ceramicã Olteţului, Runcului, Motrului şi Galbenei, stabil pe o perioadă îndelungată. În sezo-
popularã. Bisericã din lemn (1802). peşterile Polovragi, Muierilor, Cloşani, nul rece al anului, ţinuturile deluroase
470 Gorj radia, care se varsă tot pe stg. Jiului, dar communis ssp. nana), smirdar (Rhododen-
pe terit. jud. Dolj, în aval de com. Işalniţa. dron kotschyi), afin (Vaccinium myrthillus),
sunt invadate adeseori de un aer mai Lacurile naturale sunt de origine glaciară merişor (Vaccinium vitis idaea), Brukentha-
cald, venit dinspre Marea Mediterană, şi se află mai cu seamă în masivul Parâng, lia spiculifolia. Etajul alpin se întâlneşte
provocând dezgheţul şi topirea stratului iar cele antropice au fost construite în numai pe mici suprafeţe în M-ţii
scop energetic (lacurile Motru, Cerna sau Godeanu şi Parâng, fiind reprezentat de
de zăpadă. Temp. medie anuală variază
Valea lui Ivan ş.a.) sau pentru atenuarea pajişti de coarnă (Carex curvula) şi de
între 10,2°C în zonele depresionare (la
viiturilor şi combaterea inundaţiilor rugină (Juncus trifidus) ş.a.
Târgu Jiu), 6°C în reg. deluroase, 3,4°C
(lacul Ceauru Õ). Fauna este diversă şi bogată în specii,
pe munţii cu alt. mijlocii şi 0°C pe crestele elementele predominante fiind cele de
munţilor înalţi. Temp. max. absolută Vegetaţia naturală prezintă o etajare
clară, de la S la N şi cuprinde peste 2 000 pădure, reprezentate prin urşi, mistreţi,
(40,6°C) s-a înregistrat la Târgu Jiu (8 căpriori, jderi, cerbi, pisici sălbatice,
sept. 1946), iar minima absolută (–31°C), de specii de plante superioare. Etajul
pădurilor de foioase, extins în zona cocoşi de munte, veveriţe, râşi, huhurezi
tot la Târgu Jiu (24 ian. 1942). Precipi- etc. În partea de V a jud. G. se remarcă o
dealurilor subcarpatice şi piemontane,
taţiile medii anuale sunt repartizate pătrundere abundentă a unor elemente
ce depăşesc 200–300 m, cât şi pe pantele
neuniform, înregistrând creşteri substan- faunistice aparţinând biocenozelor medi-
munţilor, până la c. 1 600 m, este
ţiale o dată cu altitudinea, respectiv 585 reprezentat mai întâi prin păduri de cer teraneene, printre care: vipera cu corn
mm în lunca Jiului, 753 mm în arealele (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus (Vipera ammodytes), broasca ţestoasă de
depresionare, 925 mm în zona dealurilor frainetto) sau păduri de cer şi de gorun uscat (Testudo graeca), scorpionul (Euscor-
subcarpatice şi peste 1 200 mm pe culmile (Quercus petraea), ce alternează cu pajişti pius carpathicus), călugăriţa (Scolopendra
montane înalte. Vânturile, puternic influ- secundare şi cu terenuri cultivate. În cingulata) ş.a. Fauna alpină are ca element
enţate de formele de relief, bat cu o interiorul acestor păduri se dezvoltă dominant şi caracteristic – capra neagră
frecvenţă mai mare dinspre N (14%), în unele elemente termofile, printre care (Rupicapra rupicapra), declarată monu-
zona depresionară, la Târgu Jiu (canalizat mojdreanul (Fraxinus ornus), curpenul de ment al naturii şi ocrotită de lege. Apele
pe această direcţie prin intermediul Văii pădure (Clematis vitalba), iedera (Hedera râurilor de deal şi de munte sunt bogate
Jiului), şi dinspre NV (25%), pe crestele helix), Rosa micrantha ş.a. În continuarea în păstrăv, lipan, scobar, clean, mreană,
înalte ale munţilor. Vitezele medii anuale acestui prim etaj al pădurilor de foioase, crap, ştiucă ş.a.
ale vânturilor oscilează între 1,6 şi 3,2 m/s între 300 şi c. 1 600 m alt., se extind Resurse naturale: lignit, identificat
în depresiuni şi între 4,0 şi 7,0 m/s în pădurile de amestec: gorun cu carpen în 17 strate productive, exploatabil la
(Carpinus betulus), uneori şi cu cer sau suprafaţă, în bazinele Motru (la Horăşti,
zonele montane înalte. În perimetrul jud.
gârniţă; păduri de fag (Fagus silvatica) în Leurda, Motru, Ploştina, Lupoaia,
G. se remarcă (în special în Depr. Târgu
amestec cu carpen; păduri de fag în Roşiuţa) şi Rovinari (Urdari, Mătăsari,
Jiu) o accentuată stare de calm atmosferic
amestec cu brad (Abies alba) şi molid Roşia-Jiu, Rovinari, Gârla, Beterega,
(frecvenţa medie anuală a calmului la Cicani ş.a.), antracit (Schela), petrol
(Picea abies). Datorită unor condiţii
Târgu Jiu este de 53,2%), datorată atât (Ţicleni, Turburea, Bustuchin, Bâlteni,
climatice locale, cu uşoare influenţe
adăpostului creat de unităţile de relief Albeni, Scoarţa, Logreşti ş.a.), gaze naturale
mediteraneene, pe stâncăriile calcaroase
înconjurătoare, marcată de o climă mai (Ţicleni, Hurezani, Logreşti, Bibeşti,
cu expunere sudică ale M-ţilor Vâlcan şi
blândă, cât şi ca urmare a unor influenţe Mehedinţi se dezvoltă o serie de specii Bustuchin), grafit (Baia de Fier, Polovragi),
mediteraneene. Acest fapt determină ca termofile, printre care alunul turcesc dolomit (Tismana), calcar (Suseni, Gureni),
în zona Tismana–Pocruia, de la poalele (Corylus colurna), liliacul sălbatic (Syringa granit (Meri), marne (Bârseşti), argilă
M-ţilor Vâlcan, să se dezvolte pe supr. vulgaris), scumpia (Cotinus coggygria), refractară (Schela, Viezuroiu), izvoare cu
compacte arborete de castan comestibil, ghimpele (Ruscus aculeatus). În bazinul ape minerale (Săcelu), serpentină (Pocruia),
declarate rezervaţii naturale. Sohodolului apare izolat pinul negru balast (Teleşti, Bărbăteşti, Târgu Cărbu-
Reţeaua hidrografică de pe terit. jud. (Pinus nigra ssp. banatica) ş.a. Local, la neşti, Ţânţăreni ş.a.); în anul 2007 pădurile
G., cu o densitate medie de 0,5 km/km2, poalele şi la adăpostul M-ţilor Vâlcan, în ocupau 274 711 ha.
aparţine unui singur bazin colector, Jiul zona Tismana–Pocruia, aceleaşi condiţii Istoric. Cele mai vechi urme de
(cu excepţia a două sectoare de vale din microclimatice, cu influenţe meditera- locuire (unelte şi obiecte din silex) pe
zona de izvoare – respectiv Olteţ, cu o neene, permit dezvoltarea în condiţii terit. actual al jud. G. datează din
lungime de 30 km, unde formează chei optime a castanului comestibil (Castanea Paleoliticul mijlociu şi au fost descoperite
sălbatice, de o rară frumuseţe, în NE jud. vesca). Etajul pădurilor de molid (Picea în Peştera Muierilor de lângă Baia de
G., şi Cerna, în NV pe o lungime de 24 abies) ocupă supr. restrânse pe versanţii Fier. Descoperirea unor vestigii de edificii
munţilor înalţi, între 1 600 şi 1 900 m alt. şi a unor inscripţii vechi atestă prezenţa
km) care adună apele afluenţilor săi de
Pe latura sudică a M-ţilor Vâlcan şi elementelor dac şi roman pe aceste
pe o supr. de peste 4 000 km2. În drumul
Godeanu şi în M-ţii Mehedinţi, etajul meleaguri. Astfel, în zona Cheilor
său median prin jud. G., Jiul străbate
molidului lipseşte, fagul ridicându-se Olteţului, pe muntele Padeş, a existat o
aceste meleaguri de la N la S, pe o distanţă până la limita actuală a pădurii spre golul puternică cetate geto-dacă (sec. 2–1 î.Hr.).
de 133 km, primind numeroşi afl. pe de munte. Etajul subalpin, extins la peste Din perioada stăpânirii romane au fost
partea dr. (Bratcu, Porcu, Şuşiţa, Jaleş, 1 800 m alt., este format din pajişti alcă- identificate urmele castrelor de la
Runcu, Bistriţa gorjană, Tismana, Jilţu, tuite din ţăpoşică (Nardus stricta), iarba Bumbeşti-Jiu (unde îşi avea sediul
Motru ş.a.) şi pe stg. (Polatiştea, Sadu, stâncilor (Agrostis rupestris), păruşcă Cohorta a IV-a, Cypria) şi Săcelu, precum
Amaradia, Zlastu, Cioiana, Gilort ş.a.). (Festuca supina), unghia păsării (Viola şi numeroase valuri de pământ şi ziduri
Extremitatea SE a jud. G. este drenată de declinata) ş.a., ce alternează cu tufişuri de de împrejmuire a unor cetăţi (Pleşa,
un alt râu, mai mare, cu numele de Ama- jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus Săcelu, Glodeni, Vârţ). Nenumărate
vestigii ale unor aşezări omeneşti din mănăstirii Tismana cuprindea, în sec. 14– Gorj 471
epoca daco-romană (Suseni, Boroşteni, 15, peste 30 de sate din Oltenia (cel mai
Băleşti, Bârseşti, Brădiceni, Topeşti ş.a.) mare din Ţara Românească), dintre care finite realizate de către industria gorjană
au fost descoperite în apropierea dru- cea mai mare parte erau localizate în sunt: energie electrică (termocentralele
mului strategic care lega municipul limitele actuale ale jud. G. În sec. 16, de la Turceni, 2 640 MW, Rogojel 1 720
Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin), pe numărul aşezărilor omeneşti menţionate MW, Rovinari 1 390 MW, centrala electri-
Dunăre, cu municipiul Apulum (azi Alba documentar se dublează faţă de sec. 15, că şi de termoficare de la Târgu Jiu,
Iulia), trecând peste Carpaţi, prin pasul iar în sec. următoare acestea se înmulţesc hidrocentralele de la Novaci şi din
Vâlcan. De altfel, izvoarele cu ape mine- necontenit. Jud. G., însă, apare ca unitate complexul hidroenergetic Cerna–Motru–
rale de la Săcelu erau cunoscute şi folosite ad-tivă, cu această denumire, la sf. sec. Tismana), utilaje miniere (Motru, Târgu
ca ape tămăduitori de către romani, aici 15 (până la acea dată făcuse parte din Jiu, Rovinari, Bâlteni), maşini-unelte
descoperindu-se, în zilele noastre, câteva jud. Jaleş, menţionat documentar, prima pentru presare şi forjare, articole tehnice
monumente dedicate zeului Esculap dată, la 3 oct. 1385, într-un act emis de din cauciuc şi cauciuc regenerat (Târgu
(Asclepios) şi zeiţei Hygieia – fiica (sau domnul Dan I, iar ultima menţiune scrisă Jiu), maşini-unelte şi frigidere cu
soţia) lui Asclepios – consideraţi zei a jud. Jaleş datează din 20 oct. 1444). compresor (Bumbeşti-Jiu), mat. de constr.
tămăduitori sau zei ai sănătăţii. După Denumirea de Gorj, cu care apare acest (ciment, var, cărămidă, tuburi de
retragerea armatelor şi a administraţiei ţinut la sf. sec. 15, se pare că derivă din azbociment etc.) la Bârseşti, Târgu Jiu,
romane din Dacia (în perioada 271–275), slavonă (Gornîi-Jiu = Jiul de Munte sau Târgu Cârbuneşti, Ţânţăreni, mobilă,
populaţia autohtonă a continuat să Jiul de Sus), dar ca unitate ad-tivă de sine cherestea, parchete, plăci aglomerate din
vieţuiască neîntrerupt pe aceste melea- stătătoare s-a definit la începutul sec. 20 – lemn ş.a. (Târgu Jiu, Novaci, Baia de Fier,
guri, în aşezări compacte. Printre vechile formă sub care s-a menţinut, aproximativ Bumbeşti-Jiu, Tismana, Padeş, Peştişani),
aşezări omeneşti consemnate în hrisoa- în cadrul aceloraşi limite, până în 1950, confecţii (Târgu Jiu, Tismana, Padeş,
vele sec. 14 se numără Tismana, Pocruia, când regimul comunist a înfăptuit reor- Motru, Târgu Cărbuneşti), tricotaje
Topeşti, Ungureni de Jiu, Vălari, Dăbăceşti ganizarea ad-tiv teritorială a ţării (regiuni (Motru), sticlărie pentru menaj (Târgu
pe Jaleş (azi Runcu), Groşani (azi Vânăta), şi raioane), terit. actual al jud. G. fiind Jiu), produse alim. (preparate din carne
Băleşti, Turcineşti, Fărcăşeşti, Roşia-Jiu, inclus în regiunea Oltenia, cu 5 raioane. şi lapte, produse zaharoase, vin, bere,
Văgiuleşti ş.a. Istoricii au ajuns la Prin Legea nr. 2 din 17 febr. 1968, privind alcool, ţigarete ş.a.) la Târgu Jiu, Bum-
concluzia că, în sec. 13, pe aceste locuri organizarea administrativă a teritoriului beşti-Jiu, Bumbeşti-Piţic, Motru, Novaci,
se întindea Ţara Litua (menţionată docu- României, a fost reînfiinţat jud. G. Târgu Cărbuneşti, Bengeşti, Arcani,
mentar, prima oară, în 1247), condusă de Economia jud G. se caracterizează Bărbăteşti, Padeş ş.a. Un loc aparte în
voievodul Litovoi, care stăpânea ambii printr-o structură industrial-agrară. După economia sătească a jud. G. îl ocupă
versanţi ai Carpaţilor. Mănăstirea Tismana 1989 a avut loc trecerea treptată de la o eco- meşteşugurile tradiţionale, reprezentate
(Õ), ridicată în anii 1375–1378 prin osârdia nomie planificată, la o economie de piaţă. prin prelucr. lutului (Glogova, Arcani,
călugărului Nicodim, cu sprijinul dom- Industria se caracterizează prin pre- Stroieşti, Urecheşti, Peşteana-Jiu ş.a.),
nului Vladislav I (Vlaicu), care a şi înzes- ponderenţa ramurilor extractivă (cărbuni, cioplitul şi sculptatul lemnului (Suseni,
trat-o, a jucat un rol important de-a ţiţei, gaze naturale, mat. de constr. etc.), Runcu, Albeni, Baia de Fier, Polovragi,
lungul veacurilor, ca principal lăcaş de constr. de maşini şi prelucr. metalelor, Hobiţa ş.a.) – îndeletnicire care l-a influenţat
cult, ca şcoală, spital şi cetate. Domeniul alim., mat. de constr. ş.a. Pr. produse mult pe marele sculptor Constantin
Brâncuşi, originar din acest judeţ, de la
Hobiţa, dulgheritul şi confecţionarea
uneltelor, a mobilierului şi a obiectelor
casnice, prelucr. firelor textile ş.a.
Agricultura, ocupaţie cu îndelungată
tradiţie în jud. G., dispune de o însemnată
supr. agricolă (242 879 ha, la sf. anului
2007, ceea ce reprezintă 43,3% din supr.
jud. G.), din care, ponderea cea mai mare
(40,8%, respectiv 99 045 ha) revine tere-
nurilor arabile, urmate de păşuni (89 169
ha) şi fâneţe naturale (42 383 ha), livezi
şi pepiniere pomicole (8 038 ha), vii şi
pepiniere viticole (4 244 ha). În acelaşi
an, terenurile arabile erau ocupate de
culturi de porumb (53 227 ha), grâu şi
secară (16 445 ha), legume (5 717 ha),
plante de nutreţ (5 263 ha), cartofi, orz şi
ovăz ş.a. În cadrul jud. G. se remarcă un
uşor echilibru, respectiv o mică diferenţă
între valoarea producţiei agricole
vegetale (425 703 000 lei, în anul 2007) şi
producţia agricolă animală (446 383 000
lei). Pomicultura, în cadrul căreia
predomină prunii, merii, perii, nucii ş.a.,
472 Gorj rutiere între Oltenia şi Transilvania pe lacurile glaciare ş.a.), de vestigiile
variante mult mai scurte. arheologice (castrul de la Bumbeşti-Jiu,
cu extindere mare în zonele deluroase, Învăţământ, cultură şi artă. În anul aşezările daco-romane de la Suseni,
formează bazine pomicole compacte în şcolar 2007–2008, reţeaua unităţilor de Bârseşti, Boroşteni ş.a.), de trecutul istoric
arealele localit. Bârseşti, Turcineşti, învăţământ din perimetrul jud. G. (Câmpia Padeşului – loc unde, la 23 ian.
Dobriţa, Săcelu, Dăneşti, Bălăneşti, cuprindea şapte grădiniţe de copii, cu 1821, Tudor Vladimirescu a citit
Tismana ş.a. Sectorul zootehnic, în cadrul 13 081 copii înscrişi şi 670 cadre didactice, Proclamaţia prin care chema poporul la
căruia o pondere tot mai mare (peste 73 şcoli generale (învăţământ primar –
luptă împotriva nedreptăţilor sociale),
99,5%) revine crescătorilor particulari de clasele 1–4 şi gimnazial – clasele 5–8), cu
de numeroasele obiective arhitectonice
animale, cuprindea, la începutul anului 36 100 elevi şi 2 678 cadre didactice, 34
de licee, cu 19 773 elevi şi 1 346 profesori, (mănăstirile Tismana şi Polovragi, schitul
2008, efective însemnate de bovine Lainici, bisericile din lemn din
o şcoală profesională, cu 4 076 elevi şi
(73 922 capete), în special din rasele Drăguţeşti, Bibeşti, Turburea, culele de
115 profesori, o universitate de stat –
Bălţata românească şi Sura de stepă, la Curtişoara, Pojogeni, Groşerea ş.a.) şi
„Constantin Brâncuşi” (înfiinţată la
porcine (226 347 capete), mai ales din
Târgu Jiu, în 1991), cu şapte facultăţi, de artă, între care se detaşează operele
rasele Mangaliţa şi Marele alb, ovine
7 106 studenţi şi 146 profesori. Mani- monumentale ale lui Constantin Brâncuşi
(110 620 capete), predominant din rasele
festările culturale şi de artă se desfăşoară de la Târgu Jiu (Õ), de muzeele
Ţurcană şi Ţigaie, caprine (19 005 capete
în cadrul celor 12 case de cultură, 140 de etnografice şi memoriale (Curtişoara,
– în întregime în sectorul particular),
cămine culturale, un cinematograf, un Bărbăteşti, Seaca, Vladimir, Hobiţa
cabaline (15 502 capete). Avicultură
teatru („Elvira Godeanu”, la Târgu Jiu), celebrului Brâncuşi ş.a.), precum şi de
(2 753 948 capete); apicultură (33 769
nouă muzee, 240 de biblioteci, cu 2 588 000 datinile, obiceiurile, tradiţiile, portul
familii de albine); sericicultură.
vol., nenumărate formaţii corale şi de gorjenesc şi mai ales de originalitatea şi
Căile de comunicaţie. La sf. anului 2007, dansuri, ansambluri folclorice, tarafuri şi
lungimea reţelei feroviare însuma 239 specificul ornamentaţiei în lemn sculptat,
orchestre de muzică populară, fanfare etc.
km (în totalitate electrificate), cu o prezente la mai toate construcţiile
Activitatea sportivă se desfăşoară în cele
densitate de 42,7 km/1 000 km2 de 41 de secţii sportive, cu 1 250 sportivi ţărăneşti (case şi porţi, biserici din lemn
teritoriu, iar cea a drumurilor publice, legitimaţi, 82 antrenori şi 63 arbitri. etc.). O atracţie deosebită o prezintă
2 230 km (din care 721 km modernizate), Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului staţiunea balneoclimaterică Săcelu (Õ) şi
cu o densitate de 39,8 km/100 km2 de 2007, reţeaua unităţilor sanitare cuprin- numeroase rezervaţii naturale: arboretele
teritoriu (superioară mediei pe ţară, care dea opt spitale, cu 2 165 paturi, revenind de castan comestibil de la Tismana,
este 33,9 km/100 km2 de teritoriu). Un un pat de spital la 176 locuitori, patru Pocruia, Polovrogi ş.a.; tufărişul de alun
loc însemnat în transportul feroviar îl turcesc de la Tismana (Cotu cu aluni) şi
dispensare, 94 cabinete stomatologice, 82
ocupă tronsonul de cale ferată Bumbeşti– Gorganu (din M-ţii Mehedinţi); masivul
de farmacii şi puncte farmaceutice, un
Livezeni (30 km lungime, 38 de tunele, Piatra Cloşanilor, cu relief carstic, cu
sanatoriu (la Dobriţa, com. Runcu) ş.a.
25 de viaducte şi 10 poduri), prin defileul arborete de fag cu elemente termofile şi
În acelaşi an, asistenţa medicală era
Jiului, realizat în mare măsură cu ajutorul cu tufărişuri de liliac care se dezvoltă
asigurată de 580 medici (1 medic la 658
brigăzilor voluntare de tineret şi dat în până la 1 400 m alt.; pădurea Botorogi
locuitori), 96 medici stomatologi (1 medic
folosinţă în 1948, care leagă sudul ţării
stomatolog la 658 locuitori) şi 2 020 cadre de lângă Târgu Jiu; izbucul de la Isvarna
(respectiv Oltenia) cu bazinul carbonifer
medicale cu pregătire medie. ş.a. De altfel, întreaga regiune a jud. G.
Petroşani. În cadrul reţelei de drumuri,
Turism intens legat de varietatea se integrează într-o zonă turistică mult
o importanţă remarcabilă o au Drumul
condiţiilor naturale, în cadrul cărora se mai vastă, cunoscută sub numele generic
European E 79 – Oradea–Beiuş–Deva–
Petroşani (apoi prin defileul Jiului, detaşează neunumărate frumuseţi de Nordul Olteniei. Pentru satisfacerea
însoţind calea ferată) – Târgu Jiu– (defileul Jiului, săpat între M-ţii Parâng nevoilor de cazare turistică, jud. G.
Craiova–Calafat, cât şi Drumul Naţional şi Vâlcan, în lungul căruia se desfăşoară dispunea, în anul 2007, de 1 439 de locuri
alpin Novaci–Oaşa–Sebeş (150 km) peste calea ferată şi şoseaua naţională; cheile în 13 hoteluri, o cabană, trei pensiuni
crestele M-ţilor Parâng, prin pasul Urdele Olteţului, Runcului, Corcoaiei ş.a., turistice urbane şi 21 de pensiuni turistice
(1 950 m alt.), care asigură legăturile peşterile Polovragi, Muierilor, Cloşani, rurale etc. Indicativ auto: GJ.
II. Oraşe Localit. componente ale oraşelor Sate care aparţin oraşelor
1. BUMBEŞTI-JIU (1696) 1. Curtişoara (1385)
2. Lăzăreşti
3. Pleşa
4. Tetila
2. NOVACI (1502) 1. Berceşti
2. Hirişeşti
3. Pociovaliştea
4. Siteşti
3. ROVINARI 1. Vârţ
4. TÂRGU CĂRBUNEŞTI (1480) 1. Blahniţa de Jos
2. Cărbuneşti-Sat
3. Cojani
4. Creţeşti
5. Curteana
6. Floreşteni
7. Măceşu
8. Pojogeni
9. Rogojeni
10. Ştefăneşti
5. TISMANA (sec. 14) 1. Celei
2. Costeni
3. Gornoviţa
4. Isvarna
5. Pocruia (sec. 14)
6. Racoţi
7. Sohodol (sec. 14)
8. Topeşti
9. Vâlcele
10. Vânăta
6. TURCENI (1499) 1. Jilţu 1. Gârbovu
2. Murgeşti
3. Strâmba-Jiu
4. Valea Viei
7. ŢICLENI (1597)
GORNEA, Schitul ~ Õ Sicheviţa. Arhangheli Mihail ºi Gavriil” (sec. 17), pe cursul superior al râului Caraº; 890
GORNEªTI, com. în jud. Mureº, alcã- în satul Mura Mare. Com. G. are în loc. (1 ian. 2011): 444 de sex masc. ºi 446
tuitã din 9 sate, situatã în SV Dealurilor componenţă satul Petrilaca de Mureş fem. Expl lemnului. Pomiculturã (meri,
Mureºului, pe stg. râului Mureº, la confl. care s-a depopulat la sf. sec. 20 şi peri, pruni). Satul Goruia este menþionat
cu Habic; 5 691 loc. (1 ian. 2011): 2 787 începutul sec. 21, existând din punct de documentar, prima oarã, în 1437.
de sex masc. ºi 2 904 fem. Staþie de c.f. vedere ad-tiv, dar fără locuitori. Agroturism.
Nod rutier. Expl. de gaze naturale (în GORNET, com. în jud. Prahova, alcãtuitã GOSTAVÃÞU, com. în jud. Olt, alcãtuitã
satul Teleac). Producţie de mobilă, de din 4 sate, situatã în Subcarpaþii Teleaje- din 2 sate, situatã în E Câmpiei Romanaþi,
îmbrăcăminte pentru lucru şi de produse nului; 3 044 loc. (1 ian. 2011): 1 516 de pe cursul inf. al Oltului; 3 089 loc. (1 ian.
alim. Fermã de creºtere a porcinelor. În sex masc. ºi 1 528 fem. Expl. de petrol. 2011): 1 545 de sex masc. ºi 1 544 fem.
satul Gorneºti, menþionat documentar, Pomiculturã; viticulturã; culturi de Expl. de balast. Culturi de cereale, plante
prima oarã, în 1319, se aflã castelul zmeurã. tehnice ºi de nutreþ, legume, pepeni verzi
„Teleki” construit în anii 1771–1778, în º.a. Colecþie de arheologie ºi numismaticã
stil baroc, dupã planurile arhitectului GORNET-CRICOV, com. în jud. Prahova,
(în satul Slãveni). Pe terit. com. G. a fost
austriac Andreas Meyerhoffer, cu parc alcãtuitã din 6 sate, situatã la poalele de
descoperit un coif din bronz, de tip
dendrologic în care sunt expuse statuete V ale Dealului Istriþa, pe râul Cricovu
greco-iliric, datând din a doua Epocã a
reprezentând personaje mitologice, Sãrat; 2 389 loc. (1 ian. 2011): 1 240 de sex
fierului (La Tène, sec. 5 î.Hr.–sec 1 d.Hr.).
precum ºi o bisericã din sec. 15, cu turn masc. ºi 1 149 fem. Viticulturã. În satul Bisericile cu hramurile „Sfântul Nicolae”
din 1797 ºi refaceri din sec. 19; bisericã Dobrota se aflã o bisericã rupestrã (sec. (1810, refãcutã în 1863 ºi pictatã în 1869)
din lemn cu dublu hram – „Sfinþii 16) de 5 m lungime, 2 m lãþime ºi 2 m ºi „Sfinþii Voievozi” (1859, reparată în
Arhangheli Mihail ºi Gavriil ºi „Sfântul înãlþime. 1940-1941 şi 1953), în satul Gostavãþu.
Nicolae” (sec. 17), în satul Mura Micã; GORNOVIÞA, Suprafaþa de eroziune ~ GOSTINARI, com. în jud. Giurgiu, alcã-
bisericã din sec. 14, în satul Periº ºi Õ Godeanu (1). tuitã din 2 sate, situatã în Câmpia Bur-
bisericã din lemn cu hramul „Sfinþii
GOROVEI, Mănãstirea ~ Õ Vãculeºti. nas, la confl. râului Neajlov cu Argeºul;
2 567 loc. (1 ian. 2011): 1 239 de sex masc.
GORU, masiv muntos, cu aspect de
ºi 1 328 fem. Nod rutier. Culturi de
mãgurã, situat în partea centralã a M-þilor
cereale, de floarea-soarelui, de plante
Lãcãuþ (M-þii Vrancei), alcãtuit din fliº
tehnice ºi de nutreþ, de legume º.a. În
paleogen (gresii). Alt. max.: 1 785 m (vf.
satul Mironeºti (numit în trecut Coiani)
Goru). Acoperit cu pajiºti alpine.
se aflã ruinele palatului postelnicului
Accesibil pe poteci marcate dinspre vãile
Constantin Cantacuzino (sec. 17) ºi
superioare ale râurilor Zãbala ºi Putna.
biserica având hramul „Sfântul Nicolae”,
GORUIA, com. în jud. Caraº-Severin, ctitorie din 1668–1669 a Ilincãi Cantacu-
alcãtuitã din 3 sate, situatã în SV Depr. zino (soþia lui Constantin Cantacuzino),
Caraºova, la poalele de SE ale M-þilor iar în satul Gostinari existã biserica având
Gorneşti. Castelul „Teleki” Dognecea ºi cele de N ale M-þilor Anina, hramul „Sfântul Nicolae” a fostului schit
478 Gostinu GOVORA 1. Lac de acumulare creat pe GRÃDINARI 1. Com. în jud. Caraº-Severin,
cursul inf. al Oltului, în aval de muni- alcãtuitã din 2 sate, situatã în zona de
„Barbu Bellu” (sec. 18, refăcută în 1818), cipiul Râmnicu Vâlcea, pe terit. com. contact a Câmpiei Caraºului cu Dealurile
azi în ruină, biserica din lemn cu hramul Mihãeºti ºi Budeºti. Supr.: 477,2 ha; vol.: Oraviþei, pe râul Caraº; 2 200 loc. (1 ian.
„Cuvioasa Parascheva” (1857) ºi curþile 18,5 mil. m3. Apele acestui lac, dat în 2011): 1 093 de sex masc. ºi 1 107 fem.
lui ªtefan Bellu (1818). Din 1857, biserica folosinþã în 1975, pun în miºcare turbi- Staþie de c.f. Nod rutier. Înainte de 1 ian.
„Sfântul Nicolae” a fostului schit nu a nele hidrocentralei Govora (45 MW) din 1965, satul ºi com. G. s-au numit Cacova.
mai servit ca lăcaş de cult. În anul 2008 arealul com. Mihãeºti, jud. Vâlcea. Satul Grãdinari apare menþionat docu-
a fost reactivat schitul urmând ca biserica 2. Õ Bãile Govora. mentar, prima oarã, în perioada 1723–
sa fie restaurată. Între 17 febr. 1968 ºi 23 3. Mănãstirea ~ Õ Mihãeºti (3). 1725 cu numele Kákova.
ian. 1981, com. G. a fãcut parte din jud. 2. Com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din
GRADIªTEA, com. în jud. Brãila, alcã-
Ilfov. 3 sate, situatã în E Câmpiei Gãvanu-
tuitã din 3 sate, situatã în NV Câmpiei Burdea, pe râul Argeº; 3 309 loc. (1 ian.
GOSTINU, com. în jud. Giurgiu, formată Brãilei, pe râul Buzãu; 2 284 loc. (1 ian. 2011): 1 660 de sex masc. ºi 1 649 fem.
dintr-un sat, situatã în S Câmpiei Burnas, 2011): 1 109 de sex masc. ºi 1 175 fem. Staþie de c.f. Nod rutier. Expl. de gaze,
pe stg. Dunãrii; 2 122 loc. (1 ian. 2011): Nod rutier. Expl. de balast. Centru de de petrol ºi de balast. Mat. de constr.
1 012 de sex masc. ºi 1 110 fem. Centru prelucr. a firelor ºi fibrelor textile. Pro- Prelucr. lemnului (mobilă). Culturi de le-
apicol. Pescuit în regim natural. Împleti- ducţie de alcool. Centru de colectare a gume. Cãmin-spital pentru copiii
turi din papurã. Între 17 febr. 1968 ºi 23 laptelui. Creºterea bovinelor. Piscicul- handicapaþi neuropsihomotor, construit
ian. 1981, com. G. a fãcut parte din jud. turã. Culturi de cereale, de plante tehnice în perioada febr. 1991 – apr. 1993
Ilfov. ºi de nutreþ, floarea-soarelui, legume etc. (inaugurat la 3 mai 1993). În satul
GOªMANU, Munþii ~, masiv muntos în În satul Gradiştea se află biserica „Sfântul Tântava se aflã biserica având dublu
partea central-esticã a Carpaþilor Orientali, Gheorghe” (1874). hram – „Adormirea Maicii Domnului”
sub forma unei culmi prelungi, cu GRAJDURI, com. în jud. Iaºi, alcãtuitã ºi „Sfânta Treime” (1877), iar în satul
direcþie NV-SE, delimitatã de Valea din 7 sate, situatã în Pod. Central Moldo- Grãdinari existã conacul „Oteteleºanu”
Bistriþei la N ºi E, Depr. Tazlãu, la S, ºi venesc, pe cursul superior al râului (1900–1916). Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian.
aliniamentul vãilor Asãu–Tarcãu, la V. Rebricea; 3 248 loc. (1 ian. 2011): 1 681 de 1981, com. G. a fãcut parte din jud. Ilfov.
Constituit predominant din fliº grezos- sex masc. ºi 1 567 fem. Staþie de c.f. (inau- 3. Com. în jud. Olt, alcãtuitã din 4
ºistos. Alt. max.: 1 474 m (vf. Geamãna). guratã la 1 mai 1892). Producţie de pro- sate, situatã pe terasele de pe dr. râului
Important nod hidrografic (de aici izv. Olt; 2 597 loc. (1 ian. 2011): 1 274 de sex
duse chimice de bază. Bibliotecã comunalã
râurile Oanþu, Secu, Vaduri, Calu, Iapa, masc. ºi 1 323 fem. Legumiculturã.
(c. 13 000 volume). Prelucr. metalelor
Nechitu º.a. – toate afl. pe dr. ale Bistriþei Bisericã având hramul „Sfântul
(cazane) ºi a lemnului. Culturi de cereale.
–, precum ºi râul Tazlãu). Acoperit cu Gheorghe” (1577, refacută în 1957), în
Tabãrã internaþionalã de sculpturã (sunt
pãduri de brad (Abies alba) ºi molid (Picea satul Runcu Mare.
expuse peste 150 de opere sculptate). În
abies) în amestec cu fag (Fagus sylvatica).
satul Grajduri, menþionat documentar în GRÃDINILE, com. în jud. Olt, alcãtuitã
O supr. de 171,3 ha de pãdure este de-
1423, se află biserica „Naşterea Maicii din 3 sate, situatã în Câmpia Romanaþi;
claratã rezervaþie forestierã, adãpostind 1 764 loc. (1 ian. 2011): 899 de sex masc.
Domnului” (1911), iar în satul Cărbunari
numeroºi arbori multiseculari cu dimen- ºi 865 fem. Culturi de cereale, floarea-soa-
există biserica „Izvorul Tămăduirii”
siuni impresionante (60 m înãlþime ºi relui, legume º.a. Biserica „Sfântul
peste 1,50 m diametrul trunchiului). Expl. (1994). În satul Poiana cu Cetate se aflã
ruinele bisericii Cujna (sec. 17). Nicolae” (1866), în satul Grădinile. Com.
forestiere. Izvoare termale.
G. a fost înfiinþatã la 7 mai 2004 prin
GOTTLOB, com. în jud. Timiº, alcãtuitã GRATIA, com. în jud. Teleorman, alcã- desprinderea satelor Grãdinile, Arvã-
din 2 sate, situatã în Câmpia Timiºului; tuitã din 3 sate, situatã în Câmpia teasca ºi Plãviceanca din com. Studina,
2 326 loc. (1 ian. 2011): 1 171 de sex masc. Gãvanu-Burdea, pe râul Dâmbovnic; jud. Olt.
ºi 1 155 fem. Legumiculturã. Producþie 2 827 loc. (1 ian. 2011): 1 321 de sex masc.
ºi 1 506 fem. Fermã avicolã. Culturi de GRÃDIªTEA 1. Com. în jud. Cãlãraºi,
de produse refractare şi de brazi artificiali alcãtuitã din 4 sate, situatã în S-SE
pentru Crãciun. Creºterea ovinelor, cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ, de
floarea-soarelui, sfeclã de zahãr etc. Câmpiei Bãrãganului, pe terasele de pe
bovinelor ºi mãgarilor. În satul Gottlob, stg. Dunãrii; 4 736 loc. (1 ian. 2011): 2 388
înfiinþat în anii 1770–1771 de coloniºtii GRÃDINA, com. în jud. Constanþa, alcã- de sex masc. ºi 2 348 fem. Producţie de
germani, se aflã o bisericã romano-ca- tuitã din 3 sate, situatã în Pod. Casimcea; componente electronice. Culturi de
tolicã (1773) şi biserica ortodoxă cu 1 148 loc. (1 ian. 2011): 571 de sex masc. cereale, plante tehnice ºi de nutreþ, de
hramul „Sfântul Ioan Botezatorul” (1967– ºi 577 fem. Haltã de c.f. (în satul Casian). legume etc. Pescuit; irigaþii din apele
1969) aflată în prezent într-un proces de Pomiculturã; viticulturã; legumiculturã. Dunãrii ºi lacului Gãlãþui. Bibliotecã
extindere şi modernizare. Satul Vizejdia Pe terit. satului Cheia se aflã o rezervaþie (1916) cu c. 16 000 vol. Înainte de 1 ian.
este atestat documentar în anul 1424. complexã cu calcare recifale în formã de 1965, satul ºi com. G. s-au numit
Com. G. a fost înfiinþatã la 7 mai 2004 turnuri circulare. Com. G. a fost înfiinþatã Cacomeanca. Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian.
prin desprinderea satelor Gottlob ºi la 27 oct. 2004 prin desprinderea satelor 1981 com. G. a fãcut parte din jud. Ilfov,
Vizejdia din com. Lovrin, jud. Timiº. Grãdina, Casian ºi Cheia din com. iar pânã la 29 mart. 1982 din jud.
GOVĂJDIA Õ Ghelari. Târguºor, jud. Constanþa. Ialomiþa. În fostul sat Măxineni (sat
înglobat în satul Grădiştea la 17 febr. Nicolae”-Balamuci. În satul Sitaru se află Greaca 479
1968) se află ruinele conacului lui Hagi biserica „Adormirea Maicii Domnului”
Tudorache (sec. 19) şi biserica „Ador- (sec. 18), declarată monument istoric. pronaos se aflã gropniþa familiei Tãutu.
mirea Maicii Domnului” (1504-1547, Între 23 ian. 1981 ºi 10 apr. 1997 com. G. Pânã în 1864 a funcþionat ca mănãstire
modificată în 1859 şi restaurată în 1950); a fost în Sectorul Agricol Ilfov. de maici, dupã secularizarea averilor
bisericile cu acelaşi hram - „Sfântul 3. Com. în jud. Vâlcea, alcãtuitã din mănăstireşti (în 1863) a devenit bisericã
Nicolae”, în satele Bogata (1820-1826) şi 9 sate, situatã în Piem. Olteþului, pe râul de parohie, iar în 1899 a fost luatã în grija
Rasa (1833-1836, declarată monument Olteþ; 2 847 loc. (1 ian. 2011): 1 433 de sex Departamentului pentru monumente
istoric în anul 2004). În curtea bisericii masc. ºi 1 414 fem. Nod rutier. Expl. de istorice pentru pãstrare ºi conservare.
din satul Rasa există o cruce din piatră petrol ºi gaze naturale. În satul Grãdiºtea, Biserica, aflată în prezent într-o stare
datând din sec. 18. atestat documentar la 3 aug. 1489, se aflã avansată de degradare, figurează pe lista
2. Com. în jud. Ilfov, alcãtutitã din 2 biserica având dublu hram – „Sfinþii Patrimoniului cultural mondial UNESCO.
sate, situatã în Câmpia Vlãsiei, pe malul Împãraþi Constantin ºi Elena” ºi „Sfântul În satul Rudeºti existã bisericile din lemn
lacului Cãldãruºani; 2 978 loc. (1 ian. Matei” (1840); bisericã având hramul cu hramurile „Adormirea Maicii
2011): 1 518 de sex masc. ºi 1 460 fem. „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” Domnului” (sec. 18) ºi „Sfântul Dumitru”
Staþie de c.f. (inauguratã la 1 nov. 1869). (1748), în satul Strãchineºti; bisericile din (1792, cu refaceri din 1945).
Nod rutier. Pescuit. Pe terit. com. se aflã lemn cu hramurile „Adormirea Maicii
GRÃNICERI, com. în jud. Arad, alcãtuitã
rezervaþia forestierã Cãldãruºani (125 Domnului” (1763) ºi „Sfinþii Voievozi”
din 2 sate, situatã în Câmpia Criºurilor,
ha), înfiinþatã în 1954, în cadrul pãdurii (1816), în satele Obislavu ºi Valea
la graniþa cu Ungaria; 2 510 loc. (1 ian.
Cãldãruºani (468 ha). Rezervaþia este Grãdiºtei. Satul Dobricea apare men-
2011): 1 258 de sex masc. ºi 1 252 fem.
formatã predominant din stejar (Quercus þionat documentar, prima oarã, la 18 ian.
Staþie de c.f. Lac piscicol. Pe terit. com.
robur) în amestec cu cer (Quercus cerris), 1480, satul Turburea la 9 mart. 1502, iar
G. a fost descoperit, la începutul sec. 20,
stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), satul Obislavu în 1722.
un tezaur compus din 3 falere (elemente
gârniþã (Quercus frainetto), arþar tãtãresc GRÃDIªTEA MUNCELULUI Õ de podoabã discoidale) de aur, datând
(Acer tataricum) º.a., reprezentând un rest Orãºtioara de Sus. din Epoca târzie a bronzului. În satul
din vechii Codrii ai Vlãsiei. În satul Sitaru Grãniceri, menþionat documentar, prima
GRÃJDENI, Mănãstirea ~ Õ Fruntiºeni.
se aflã mănãstirea cu acelaºi nume (de oarã, în 1438 cu numele Olthlaka, se află
cãlugãri), cunoscutã ºi sub numele de GRÃMEªTI, com. în jud. Suceava, biserica „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi
„Balamuci”, ctitorie din anii 1626–1627 alcãtuitã din 5 sate, situatã în NE Pod. Gavriil” (1758).
a soþilor Pavel (Papa) ºi Elena Greceanu Suceava, pe dr. Vãii Siretului; 3 060 loc.
(1 ian. 2011): 1 541 de sex masc. ºi 1 519 GRÃNICEªTI, com. în jud. Suceava,
ºi menþionatã documentar, prima oarã,
fem. Producţie de lacuri, vopsele şi alcãtuitã din 6 sate, situatã în N Pod.
la 15 apr. 1631. Biserica mănãstirii, cu
cerneluri tipografice. Culturi de cereale, Suceava, pe râul Horaiþ; 5 043 loc. (1 ian.
hramul „Adormirea Maicii Domnului”,
de cartofi, sfeclă de zahăr, plante furajere 2011): 2 560 de sex masc. ºi 2 483 fem.
a fost restauratã în anii 1751–1752 prin
ş.a. Fond cinegetic. Satul Grãmeºti apare Expl. de balast. Morãrit. Prefabricate din
strãdania ieromonahului Antim ºi pictatã
menþionat documentar într-un act emis beton (tuburi, dale º.a.). Culturi de
la interior în 1753 de preoþii Dima ºi
la 6 nov. 1632. În satul Bãlineºti se aflã cereale, cartofi, legume º.a. Fermã de
Neacşa din Braºov împreunã cu ucenicii
biserica având hramul „Sfântul Nicolae” creºtere a bovinelor (în satul Dumbrava).
lor. Ansamblul monahal a fost supus
(21,85 m lungime ºi 9 m lãþime), con- În anii 1973–1974, pe terit. com. G. au
unor reparaþii ºi consolidãri dupã
struitã în anii 1493–1499 prin grija ºi pe fost descoperite vestigii neolitice (trei
cutremurele din 1750, 1802, 1940 ºi 1977.
cheltuiala logofãtului Ion Tãutu, ziditã toporaºe, vârf de sãgeatã din silex º.a.).
Biserica a fost restauratã în 1989–1990,
din piatrã brutã ºi din cãrãmidã, cu Satul Grãniceºti este atestat documentar
când a fost spãlatã ºi pictura. În perioada
elemente gotice (ancadramente, nervuri la 15 mart. 1490. În satul Iacobeºti se aflã
1915–1928 mănãstirea nu a funcþionat,
de boltã º.a.) ºi decoraþie în ceramicã biserica din lemn cu hramul „Naºterea
activitatea monahalã reluându-se ca schit Maicii Domnului” (1792) ºi curtea
dupã 1928. În 1990 schitul „Balamuci” a smãlþuitã policromã, cu motive heraldice
(sub corniºã are un brâu cu discuri din baronilor Capri (sf. sec. 19), iar în satul
devenit mănãstire cu numele „Sfântul Grãniceºti există o bisericã din lemn din
ceramicã smãlþuitã). În interior pãstreazã
picturi murale executate în perioada 1758. Rezervaþie de lalele pestriþe.
1535–1538 de Gavriil Ieromonahul, iar GREACA 1. Fost lac de luncã (7 400 ha),
pe pereþii exteriori fragmente de picturi pe stg. Dunãrii, pe terit. com. Greaca,
datând din epoca lui Petru Rareº. complet desecat ºi redat circuitului
Reparatã în 1721 ºi 1763. Picturile murale agricol în anii ’60 ai sec. 20.
interioare sunt în stare relativ bunã, în 2. Com. în jud. Giurgiu, alcãtuitã din
schimb, cele exterioare sunt degradate 3 sate, situatã în E Câmpiei Burnas, în
în proporþie de 90%. Portalul bisericii lunca ºi pe terasele de pe stg. Dunãrii;
prezintã o boltã goticã susþinutã de 2 363 loc. (1 ian. 2011): 1 112 de sex masc.
console decorate cu motive florale. ºi 1 251 fem. Producţie de săpun,
Catapeteasma este din lemn de tei, cu detergenţi şi de produse alim. Centru
sculpturi florale poleite cu aur, ºi a fost viticol ºi de vinificaþie. Centru de rotãrit
Grămeşti. Biserica „Sfântul Nicolae” dãruitã în 1792 de Ieremia Jigniceanu. În ºi de împletituri din papurã. Staþiune de
480 Grebănu 3. Com. în jud. Tulcea, formată având hramul „Sfântul Gheorghe” (1809,
dintr-un sat, situatã la poalele de V-NV refãcutã în 1862–1865 de Alexe Atanasiu
cercetãri viticole înfiinþatã la 13 oct. 1959. ale M-þilor Mãcin, strãjuitã de vf. şi pictată în 1880) ºi conacul lui Tache
Între 17 febr. 1968 ºi 23 ian. 1981 com. G. Þuþuiatu (sau Greci); 5 426 loc. (1 ian. Atanasiu (sec. 19), în satul Cãlmãþui.
a fãcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. 2011): 2 641 de sex masc. ºi 2 785 fem. 2. Com. în jud. Ialomiþa, alcãtuitã din
G., pe malul fostului lac, au fost desco- Expl. de granit. Producţie de confecţii 2 sate, situatã în Câmpia Bãrãganului, în
perite (1960) urmele unei aºezãri neoli- textile, de macaroane şi tăiţei. Satul Greci zona de izv. a râului Strachina; 3 000 loc.
tice, aparþinând culturii materiale Boian este atestat documentar în 1790. (1 ian. 2011): 1 478 de sex masc. ºi 1 522
(milen. 4 î.Hr.), ºi ale unei aºezãri din GRINDU 1. Com. în jud. Ialomiþa, fem. Nod rutier. Ferme de creºtere a
sec. 9–10. În satul Greaca, atestat docu- formată dintr-un sat, situatã în Câmpia bovinelor ºi pãsãrilor (în satul Smirna).
mentar în 1532, se află bisericile „Sfinţii Bãrãganului; 2 102 loc. (1 ian. 2011): 1 036 Staþie meteorologicã. Biserică din 1897,
Apostoli Petru şi Pavel” (1888) şi „Sfinţii de sex masc. ºi 1 066 fem. Staþie de c.f. în satul Griviţa. Până la 22 apr. 2003, com.
40 de Mucenici” (1907) ºi conacul Expl. de petrol. Ferme de creºtere a G. a avut în componenţă satul Traian,
„Gorski” (1900–1916), azi sediul Staþiunii bovinelor ºi pãsãrilor. Culturi de cereale, care la acea dată a fost trecut în categoria
viticole. plante tehnice ºi de nutreþ, legume º.a. comunelor.
În satul Grindu, atestat documentar în 3. Com. în jud. Vaslui, alcãtuitã din
GREBÃNU, com. în jud. Buzãu, alcãtuitã 3 sate, situatã în SV Colinelor Fãlciului,
1781, se află biserica având hramul
din 6 sate, situatã în zona de contact a la contactul cu Pod. Covurlui, pe stg. vãii
„Înãlþarea Domnului”, construită în anii
Subcarpaþilor Buzãului cu Câmpia Bârladului; 3 733 loc. (1 ian. 2011): 1 887
1838-1842 pe locul uneia din 1816
Râmnicului, la poalele de E ale Dealului de sex masc. ºi 1 846 fem. Haltã de c.f.
distrusă de cutremurul din 11 ian. 1838,
Buda; 5 505 loc. (1 ian. 2011): 2 731 de Viticulturã. În satul Griviþa existã bustul
cu tâmplã adusã de la o mănăstire de pe
sex masc. ºi 2 774 fem. Prelucr. lemnului domnitorului Al. I. Cuza, realizat în 1904
Muntele Athos în 1841).
(mobilier); produse textile ºi de pani- de sculptorul Constantin Bãlãcescu. Până
2. Com. în jud. Tulcea, formată
ficaþie. Morãrit. Viticulturã. Pomiculturã la 1 mart. 2004, com. G. a avut în com-
dintr-un sat, situatã în lunca ºi pe terasele
(meri, peri, pruni, nuci). Bisericã având ponenţă satele Fruntişeni şi Grăjdeni,
de pe dr. Dunãrii, în interiorul Cotului
hramul „Sfântul Nicolae” (1840-1843), în care la acea dată au format com.
Pisicii; 1 510 loc. (1 ian. 2011): 776 de sex
satul Grebãnu; biserica din lemn cu Fruntişeni, jud. Vaslui.
masc. ºi 734 fem. Cherhana. Înainte de
hramul „Sfinþii Voievozi” (1822), în satul 4. Cartier în partea central-nord-ves-
1 ian. 1965, satul ºi com. G. s-au numit
Homeºti. ticã a municipiului Bucureºti.
Pisica. Satul Grindu este atestat docu-
GREBENIªU DE CÂMPIE, com. în jud. mentar în 1750. GROAPA CIOBANULUI Õ Ciobanu.
Mureº, alcãtuitã din 3 sate, situatã în GRINDUªU, vârf în S-SE M-þilor Tarcãu, GROAPA DE LA BARSA, mic bazin
zona Colinelor Comlodului; 1 619 loc. alcãtuit din fliº grezos (facies de Tarcãu), depresionar, situat în partea centralã a
(1 ian. 2011): 829 de sex masc. ºi 790 fem. constituind alt. max. a acestora (1 664 m). M-þilor Bihor, în cadrul complexului
Expl. de gaze naturale. Centru de con- Nod hidrografic (de sub vf. G. izv. râurile carstic Padiº–Cetãþile Ponorului, la c.
fecþionare a pieselor de port popular. Tarcãu, Camenca ºi Tãrhãuº). Cunoscut 1 100 m alt. Supr.: 2,42 km2; lungime: 2
Muzeu sãtesc. Satul Grebeniºu de Câm- ºi sub numele de Tãrhãuº. km; lãþime: 1 km. Aici se aflã o
pie este menþionat documentar, prima
GRINÞIEª 1. Masiv muntos în S M-þilor multitudine de fenomene carstice: 4
oarã, în 1294.
Bistriþei, alcãtuit din roci cristaline (filite, peºteri mari (Peºtera Neagrã, Gheþarul
GRECEªTI, com. în jud. Dolj, alcãtuitã ºisturi sercito-cloritoase), situat între vãile de la Barsa, Peºtera de la Zãpodie,
din 6 sate, situatã în Piem. Bãlãciþei; 1 759 râurilor Borca (la N), Bistriþa (E) ºi Ponorul de la Zãpodie), numeroase
loc. (1 ian. 2011): 900 de sex masc. ºi 859 Bistricioara (S). Alt. max.: 1 758 m (vf. doline, arcade naturale, ponoare, un lac
fem. În satul Greceºti, atestat documentar Grinþieº). Nod hidrografic (de aici izv. de dolinã etc. Inaccesibil turiºtilor.
în 1716, se aflã biserica cu dublu hram – râurile Dreptu, Grinþieº, Seaca º.a.). GROHOTIª, Munþii ~, masiv muntos,
„Sfântul Ioan Botezãtorul” ºi „Sfântul Acoperit cu pãduri de molid. situat în extremitatea de S-SV a Carpa-
Haralambie” (1820) ºi biserica „Sfântul 2. Com. în jud. Neamþ, alcãtuitã din þilor Orientali, în Carpaþii de Curburã,
Ioan Botezãtorul” (1853), iar în satul 3 sate, situatã la poalele de SE ale masi- între vãile superioare ale Teleajenului (la
Grãdiºtea există biserica din lemn cu vului omonim, la confl. râului Grinþieº E) ºi Doftanei (la V), alcãtuit din conglo-
hramul „Sfântul Dimitrie” (ante 1845). cu Bistricioara; 2 518 loc. (1 ian. 2011): merate de Bucegi, gresii ºi fliº-ºistos gre-
GRECI 1. Denumirea sub care mai este 1 298 de sex masc. ºi 1 220 fem. Expl. zos. Masivul G. prezintã o culme pr., cu
cunoscut vf. Þuþuiatu din M-þii Mãcin. forestiere. Biserica din lemn cu hramul direcþie NNE-SSV, dominatã de mai
2. Com. în jud. Mehedinþi, alcãtuitã „Duminica Tuturor Sfinþilor” (1793–1794, multe vârfuri ce depãºesc 1 500 m alt.
din 6 sate, situatã în N Piem. Bãlãciþei; cu pridvor adãugat în 1891 ºi cu picturi (Bobu Mare, 1 757 m, Grohotiº, 1 767 m
1 257 loc. (1 ian. 2011): 607 de sex masc. interioare executate de zugravul – alt. max. a masivului, Sfântul Ilie, 1 588
ºi 650 fem. Bisericile cu hramurile „Sfântul Teodosie), în satul Grinþieº. m º.a.), din care se desprind câteva culmi
Nicolae” (1889, refãcutã în 1910) ºi „Naº- GRIVIÞA 1. Com. în jud. Galaþi, alcãtuitã laterale (culmea Nebunului, între
terea Maicii Domnului” (construitã în din 2 sate, situatã în Câmpia Tecuciului, Teleajen ºi Crasna, culmea Trifoiu-ªerban
1864 pe locul uneia din lemn din 1704, pe râurile Geru ºi Cãlmãþui; 3 812 loc. (1 Vodã, între râurile Vãrbilãu ºi Crasna,
cu picturi originare), în satele Greci ºi ian. 2011): 1 961 de sex masc. ºi 1 851 culmea Clãbucet-Pãltinetu, între Vãrbilãu
Sãlãtruc. fem. Nod rutier. Centru viticol. Bisericã ºi Doftana º.a.). Culmile interfluviale sunt
prelungi, cu aspect de platou neted, poalele Dealului Habrul, înfiinþatã în Grozeşti 481
uneori uºor bombat, acoperite cu pãduri nov. 1990 pe locul unei vechi mănãstiri
sau cu pãºuni (la peste 1 600 m alt.). de cãlugãri atestatã documentar la 3 dec. GROTA MIRESEI, lac carsto-salin în peri-
Versanþii vãilor care fragmenteazã cul- 1604. Ansamblul monahal actual, înte- metrul oraºului Slãnic, jud. Prahova,
mile montane sunt abrupþi ºi afectaþi de meiat pe un teren donat de Primãria din cantonat în interiorul Muntelui de Sare.
intense procese de eroziune ºi gravita- Groºi, a fost proiectat de arhitecta Laura Supr.: 1 300 m2; ad. max.: 32 m. Lacul s-a
þionale ce determinã acumularea, la Zaharia ºi cuprinde biserica având dublu format în anul 1914 în urma prăbuşirii
poalele pantelor abrupte, a unor îngrã- tavanului unei mine de sare din care se
hram – „Învierea Domnului” ºi „Sfinþii
mãdiri de fragmente de roci. Acest exploata sarea din anul 1852. Potrivit
Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, de mari
fenomen explicã atribuirea acestor munþi legendei, în acest lac s-ar fi aruncat o
dimensiuni (18 m lungime, 7–9 m lãþime
a numelui de Grohotiº. mireasã nefericitã după patru zile de la
ºi 21 m înãlþime), un paraclis, casa stã-
GROJDIBODU, com. în jud. Olt, alcã- reþiei ºi chiliile, construite în perioada nuntă, întâmplare care a avut loc în 1920
tuitã din 2 sate, situatã în partea de S a şi de la care derivã numele actual. Din
1992–2000. În nov. 1997 la aceastã
Câmpiei Romanaþi, în lunca ºi pe terasele cauza ploilor abundente din anul 1993
mănãstire s-au stabilit cinci mãicuþe venite
de pe stg. Dunãrii; 2 934 loc. (1 ian. 2011): şi a unor infiltraþii ulterioare puternice
de la mănãstirea Timiºeni, jud. Timiº.
1 477 de sex masc. ºi 1 457 fem. Culturi de apã dulce prin fisurile Muntelui de
2. Õ Groşii Ţibleşului. Sare, porþiuni din acest munte de sare
de cereale, de plante tehnice ºi de nutreþ,
legume º.a. pe baza sistemului de irigaþii GROªII ÞIBLEªULUI, com. în jud. Mara- s-au prãbuºit, la mijlocul lunii iul. 1995,
Corabia–Grojdibodu–Cãlãraºi–Dãbuleni. mureº, formată dintr-un sat, situatã în ºtirbindu-i, astfel, cercul pereþilor de sare
Pescuit în regim natural. Viticulturã. În partea de E a Depr. Lãpuº, la poalele care înconjurã lacul. Ploile care au căzut
satul Grojdibodu, atestat documentar la M-þilor Þibleº; 2 057 loc. (1 ian. 2011): în anii următori (mai ales ploile abun-
15 iul. 1545, se aflã biserica având dublu 1 037 de sex masc. ºi 1 020 fem. Expl. ºi dente din1999,
1999 şi2009,
2006)
2010)au provocat, în
HASANCEA Õ Valu lui Traian. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. termicã anualã 6–8°C), cu precipitaþii
HASI-DÜLÜC Õ Cumpăna. Supr.: c. 380 km2 (35 km lungime pe moderate (700–800 mm/anual), cu
direcþie E-V ºi c. 12 km N-S). Este împãr- frecvente inversii de temp. în anotimpul
HASMACU MARE Õ Letea. þitã de dealurile Dumbrava, Ploºtina ºi rece. Vegetaþie naturalã de pajiºti, fâneþe
HAªAG Õ Loamneº. Poieni în douã compartimente: Haþeg (în ºi pâlcuri izolate de pãduri de stejar ºi
V) ºi Pui (în E). Compartimentul de V fag. Culturi de cereale, plante tehnice ºi
HATZFELD Õ Jimbolia.
este format dintr-o câmpie piemontanã de nutreþ; pomiculturã; creºterea anima-
HAÞEG 1. Depresiunea ~, depresiune (300–550 m alt.), fragmentatã de nume- lelor. În SV Depr. H., la Sarmizegetusa,
intramontanã, tectono-erozivã, situatã în roase râuri (Rechitova, Breazova, Râu se aflã ruinele aºezãrii Ulpia Traiana
zona de contact a Carpaþilor Meridionali Mare, Sibiºel, Râu Alb, Râu Bãrbat º.a.), Augusta Dacica Sarmizegetusa. La
cu cei Occidentali, înconjuratã de M-þii însoþite de lunci ºi terase, care în arealul mijlocul sec. 13, acest teritoriu, cunoscut
ªureanu (E), Retezat (S), Þarcu (SV) ºi com. Sântãmãria-Orlea formeazã o ade- sub numele Terra Hatzog, s-a aflat în
Poiana Ruscãi (V ºi NV). Spre N, prin vãratã „piaþã” de adunare a apelor. stãpânirea voievodului Litovoi, care, în
„poarta” de la Subcetate, comunicã larg Compartimentul de E, drenat median de vara sau toamna anului 1277 sau 1279
cu Depr. Hunedoara, pe Valea Streiului, râul Strei, prezintã o zonã piemontanã (nu se cunoaºte data exactã), a fost ucis
în SE, cu Depr. Petroºani, prin pasul înaltã, la contactul cu muntele, ºi un relief aici (în Þara Haþegului), în luptele purtate
Meriºor, iar spre V, cu culoarul Bistra, de terase în rest. Climã rãcoroasã (media cu oastea maghiarã a regelui Ladislau al
Aici este [ngropat Arsenie Boca.
HUPURTUN, Sacerdos de ~ Õ Huruieşti la 17 febr. 1968), reparată în ªopârleni º.a., afl. ai Pruteþului). Vatra
Hopârta. 1948, 1978 şi pictată în anii 2003-2007. depresiunii, extinsã pe c. 25 km lungime
HURDUGI Õ Dimitrie Cantemir. HUSASÃU DE TINCA, com. în jud. ºi c. 12 km lãþime max., are un relief slab
Bihor, alcãtuitã din 5 sate, situatã în zona vãlurit, cu câmpuri colinare acumulative
HUREZ Õ Horezu (2). prelungi (tãpºane), terase ºi lunci. Climã
de contact a Câmpiei Miersigului cu
HUREZANI, com. în jud. Gorj, alcãtuitã Dealurile Hidiºelului, la confl. râului temperat-continentalã, cu temp. medii
din 5 sate, situatã în zona Dealurilor Valea Nouã cu Fonãu; 2 320 loc. (1 ian. multianuale în jur de 9,5°C ºi precipitaþii
Amaradiei, pe râul Amaradia; 1 674 loc. 2011): 1 182 de sex masc. ºi 1 138 fem. reduse (450–500 mm anual). Soluri
(1 ian. 2011): 888 de sex masc. ºi 786 fem. Nod rutier. Satul Husasãu de Tinca este aluviale, cernoziomice º.a., propice
Nod rutier. Expl. de gaze naturale. menþionat documentar, prima oarã, în culturilor agricole. Rama deluroasã de
Pomiculturã (meri, pruni, peri). Bisericile pe latura vesticã a Depr. H. este acoperitã
1332. În satul Sititelec, atestat documentar
cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1842) cu pãduri de fag în amestec cu stejar, tei
în anul 1213, se află biserica „Sfântul
ºi carpen. Pomiculturã, viticulturã,
şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Nicolae” construită în anii 1926-1928 pe
legumiculturã.
(1908, restaurată în anul 2010), în satul locul uneia din lemn ce data din 1882 şi
2. Municipiu în jud. Vaslui, situat în
Hurezani. reparată în 1976.
depresiunea omonimã, la 70–120 m alt.,
HURUIEªTI, com. în jud. Bacãu, alcãtuitã HUSNICIOARA, com. în jud. Mehedinþi, la 45 km E-NE de municipiul Vaslui;
din 7 sate, situatã în partea de S a alcãtuitã din 11 sate, situatã în Piem. 29 533 loc. (1 ian. 2011): 14 324 de sex
Colinelor Tutovei, pe râul Perchiu; 2 612 Coºuºtei, pe cursul superior al râului masc. ºi 15 209 fem. Supr.: 61,1 km2, din
loc. (1 ian. 2011): 1 300 de sex masc. ºi Huºniþa; 1 393 loc. (1 ian. 2011): 722 de care 10,8 km2 în intravilan; densitatea:
1 312 fem. Expl. de gaze naturale. Ex- sex masc. ºi 671 fem. Bisericã din lemn 2 734 loc./km2. Staþie finalã de c.f. (inau-
poziþia fotodocumentarã „Vasile Pârvan” cu hramul „Sfinþii Voievozi” (1785), în guratã în 1890). Constr. de maºini-unelte
(în satul Perchiu) cuprinde fotografii, satul Seliºteni. ºi de utilaje pentru ind. alim. Producţie
copii documentare privind viaþa ºi HUªI 1. Depresiune sculpturalã intracoli- de mobilã, butoaie, încãlþăminte, tricotaje
activitatea arheologului V. Pârvan. Satul narã, situatã în SE Pod. Central Moldo- ºi conf., covoare, mat. de constr. (cãrã-
Floreºti este menþionat documentar în venesc (respectiv în Pod. Bârladului), la mizi, cahle de teracotã), obiecte de uz
1472 ºi apoi în 1495. Bisericile cu hramu- 70–150 m alt., mãrginitã de cuestele casnic ºi produse alim. (conserve de
rile „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” (1780, Pietrãriei (la N), Drãslãvãþului (la S) ºi legume ºi fructe, preparate din lapte,
reziditã în 1894), „Sfântul Dumitru” (ante Dealurile Lohanului (la V), cu largã bãuturi rãcoritoare, panificaþie etc.).
1809, refãcutã în 1822, reparatã în 1845 deschidere spre E, unde vine în contact Fermã de creºtere a bovinelor. Centru
ºi refãcutã în 1927) ºi „Sfinþii Voievozi” cu lunca Prutului. Depr. H. a fost viticol ºi pomicol. Combinat de
generatã de numeroºi afl. de gradul 2 de vinificaþie. Muzeul municipal cu secþii
(ante 1809, refãcutã în 1862), în satele
pe dr. Prutului (Huºi, Recea, Gura Vãii, de istorie, arheologie, ºtiinþele naturii,
Ocheni, Floreºti ºi Huruieºti; în satul
artã plasticã ºi etnografie, inaugurat în
Fundoaia se aflã o bisericã din lemn cu
1957. Muzeul memorial „Dimitrie Cante-
hramul „Naşterea Sfântului Ioan
mir”. Muzeul viticulturii (1976). Istoric.
Botezãtorul”, ctitorie din 1787 a boierului
Sãpãturile arheologice efectuate în
Ioan ªetrariu, reparatã în 1845, în prezent
perimetrul municipului H. au scos la
capelã de cimitir, iar în anii 2002-2006 a ivealã vestigii datând din Neolitic, din
fost construită o nouã bisericã, având prima ºi din cea de-a doua Epocã a
hramul „Naşterea Sfântului Ioan fierului, iar pe un promontoriu de la
Botezătorul”, de mari dimensiuni (27 m marginea pãdurii Tãtãrani au fost
lungime, 7 m lãþime ºi 26 m înãlþime) cu identificate urmele unei aºezãri neolitice
picturi murale interioare în frescã. În ºi o necropolã de înhumaþie aparþinând
satul Huruieşti mai există biserica culturii materiale Noua (sec. 14–12 î.Hr.),
„Sfântul Gheorghe” datând din 1850, cu un bogat material ceramic. Pe pantele
distrusă de un incendiu în anul 2010 şi de E ale Dealului Turbata (c. 5 km de
reconstruită în anii 2010-2011, precum şi oraº) au fost descoperite urmele a trei
biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” locuinþe ºi un cuptor pentru copt pâinea
construită din paiantă în 1935 (în satul Huşi (2). Catedrala episcopală „Sfinţii Apostoli Petru din cadrul unei aºezãri geto-dacice din
Şarba – sat care a fost înglobat în satul şi Pavel" sec. 4–3 î.Hr., precum ºi vase ceramice
lucrate la roatã sau cu mâna, unelte, fusa- domnul Alexandru cel Bun în 1415. Pânã Hvdust 519
iole, mãrgele din lut ars, râºniþe, o brãþarã în 1950 a fost reºed. jud. Fãlciu. În
din bronz, trei figurine din lut ars º.a. perioada interbelică, oraşul Huşi a fost refaceri ºi restaurãri în anii 1793, 1802
Localit. apare menþionatã documentar, un important centru al comunităţii (transformatã de la ferestre în sus), 1863,
prima oarã, în 1415 într-un act emis de evreieşti din România cu o contribuţie 1887–1889 (pictatã în 1890–1891 de
domnul Alexandru cel Bun în legatură însemnată la dezvoltarea oraşului. În Gheorghe Tattarescu); în anii 1910–1911
cu plantaţiile de viţă de vie, apoi în 1441, 1939, cei c. 5 000 de evrei care locuiau în s-a adăugat pridvorul, iar în perioada
ca aºezare ruralã, iar apoi la 17 dec. 1487. Huşi (aproximativ 1/3 din populaţia 1940–1945 au fost executate noi picturi
La 23 ian. 1502 este consemnat în docu- oraşului), păstoriţi de patru rabini, murale interioare de D. Hormung, I.
mente ca târg, iar în 1824 este declarat acopereau c. 2/3 din activităţile comer- Wass ºi N. Panã. Consolidatã ºi
oraº. În timpul domniei lui ªtefan cel ciale. Peste 80% dintre meseriaşi erau restauratã dupã cutremurele din 4 mart.
Mare a fost reºed. domneascã ºi un evrei, iar manufacturile şi băncile din 1977 ºi 30 aug. 1986; renovatã în anii
important centru comercial, viticol ºi oraş aparţineau tot evreilor. În 1948, 1995–1998 ºi resfinþitã la 11 oct. 1998.
meºteºugãresc. În 1598, domnul Mol- proprietăţile oamenilor de afaceri evrei Biserica are o catapeteasmã sculptatã,
dovei, Ieremia Movilã, a înfiinþat Episco- au fost confiscate de statul comunist şi care dateazã din 1784; Palatul episcopal
pia Huºilor. În perioada 1600–1662, în naţionalizate, fapt ce a determinat emi- construit în 1782–1792 pe locul fostei
jurul oraºului H. au fost plantate întinse grarea multor evrei. Oraºul H. a fost Case Domneºti (sec. 15–17); bisericile cu
suprafeþe cu viþã de vie. În 1646, Marco declarat municipiu la 18 ian. 1995. La H. hramurile „Sfântul Dumitru” (sec. 18,
Bandini (sau Marcus Bandinis), misionar s-au nãscut numeroase personalitãþi, refãcutã în 1832), „Sfântul Nicolae” (1837,
franciscan de origine bosniacã stabilit în printre care domnitorul Alexandru Ioan reziditã în 1862), „Sfântul Ioan” (1850,
Moldova în anul 1644, scria: „Huºi, Cuza, poetul Alexandru (Alecu) Beldi- refãcutã în 1911), „Sfântul Gheorghe” a
strãveche aºezare a podgoriilor Moldo- man, actorii Alexandru Giugaru ºi blãnarilor (1858–1868), „Vovidenia” (sec.
vei, produce un vin gustos, aromat ºi Octavian Cotescu, medicul Nicolae 18), „Sfinþii Voievozi” (1849–1855, cu
foarte mult cãutat”. În apropiere de Huºi, Hortolomei, pictorul ªtefan Dimitrescu, picturi murale interioare executate, în
la Stãnileºti (8 km S de municipiu), la 8– sociologul Mihail Ralea º.a. Monumente: 1922, de I. Ionescu, catapeteasmã din
12 iul. 1711, forþele armate ruso-mol- catedrala episcopalã cu hramul „Sfinþii 1850 ºi turn-clopotniþã din 1857); biserica
dovene au fost încercuite de oºtile Apostoli Petru ºi Pavel”, construitã iniþial romano-catolică „Sfântul Anton” (1931-
otomane, þarul Petru I fiind constrâns sã (1494–1497) prin grija lui ªtefan cel Mare 1938); Sinagoga (1860); clãdirea fostei
semneze Pacea de la Vadu Huºilor, iar ºi reconstruitã (1596–1599) de cãtre Judecãtorii (1802); clãdirea fostului
domnul Dimitrie Cantemir sã se refu- domnul Ieremia Movilã. Refãcutã dupã Tribunal (sec. 19), azi Casa Armatei;
gieze în Rusia, unde a devenit consilierul stricãciunea provocatã de cutremurul din conacul lui Mihail Ralea (începutul sec.
þarului. Oraºul Huºi a suferit mari stri- 1692, biserica a fost incendiatã de turci 20); statuia domnitorului Alexandru Ioan
cãciuni în urma prãdãrii ºi incendierii lui în 1711. Reparatã din nou de Nicolae Cuza; statuia voievodului ªtefan cel
de cãtre turci (în anii 1711, 1712, 1739) ºi Mavrocordat (1711–1715), biserica a fost Mare, dezvelitã la 29 iun. 1995 (operã a
tãtari (în 1740). Vestitele podgorii ale pustiitã în 1740 de tãtari, apoi refãcutã sculptorilor Gheorghe Alupoaie ºi Vasile
Huºiului sunt menþionate atât în scrierile (1753–1756) prin strãdania episcopului Pântea).
lui Strabo, cât ºi într-un act emis de Inochentie. Ulterior a fost supusã unor HVDUST Õ Zădăreni.
Ii
IABLANIŢA, com. în jud. Caraş-Severin,
alcătuită din 3 sate, situată în partea de
S a Culoarului Timiş-Cerna, la poalele de
Mestecăniş, în zona pasului Mestecăniş;
2 037 loc. (1 ian. 2011): 1 018 de sex masc.
şi 1 019 fem. Staţii de c.f. (în satele
călugări), înfiinţat în 1997, cu biserica din
lemn cu hramul „Sfântul Pantelimon”.
IAD Livezile (2).
NE ale M-ţilor Almăj, pe râul Sverdinu Iacobeni şi Mestecăniş). Nod rutier. Expl.
Mare, la confl. râului Globu cu Cerna; de min. de mangan (din anul 1770), în IALOMICIOARA, Peştera Ialomicioarei
2 325 loc. (1 ian. 2011): 1 141 de sex masc. Ialomiţa (3).
satele Iacobeni şi Mestecăniş. Microhidro-
şi 1 184 fem. Staţie de c.f. (în satul centrală. Constr. de utilaje pentru mine, IALOMIŢA 1. Râu în SE României, afl.
Iablaniţa). Expl. de granit. Expl. şi cariere şi construcţii. Producţie de var şi stg. al Dunării pe terit. com. Giurgeni, în
prelucr. lemnului. Culturi de cereale, de cherestea. Centru de prelucr. artistică zona fostului sat Piua Petrii (dezafectat
sfeclă de zahăr, floarea-soarelui ş.a. Creş- a lemnului. Recoltarea fructelor de ca urmare a inundaţiilor catastrofale din
terea ovinelor, bovinelor, porcinelor şi primăvara anului 1975); 417 km; supr.
pădure. Rezervaţie de pini. Staţiune
cabalinelor. Pomicultură (meri, pruni, bazinului: 10 350 km2. Izv. din circul
balneoclimaterică sezonieră, de interes
peri). Satul Iablaniţa este menţionat docu- glaciar numit Obârşia Ialomiţei, de pe
local, cu climat de munte, tonic, şi cu izv.
mentar, prima oară, în 1402. Biserică versantul sudic al masivului Bucegi, de
de ape minerale slab sulfuroase,
ortodoxă cu hramul „Sfântul Ioan sub vf. Piatra Obârşiei, de la 2 395 m alt.,
oligominerale, indicate în tratarea bolilor
Botezătorul” (1825, pictată în 1828), în din apropiere de vf. Omu. În cursul
satul Iablaniţa; biserică din lemn cu gastro-intestinale. În 1783, la Iacobeni au
superior străbate, pe direcţie N-S, o serie
hramul „Sfântul Nicolae” (1836), în satul fost colonizaţi mineri din Cehia pentru
de clipe calcaroase în care râul şi-a
Globu Craiovei. Cheile râului Galbenu expl. manganului. În satul Iacobeni,
modelat mai multe chei (cheile Urşilor,
(arie protejată cu o supr. de 92 ha). Punct atestat documentar în anul 1772, se află
Peşterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei) între
fosilifer. biserica „Sfântul Gheorghe” zidită în anii
care se află mici bazinete de eroziune (Pa-
1907–1913 pe locul unei biserici din lemn
IACOBENI 1. Com. în jud. Sibiu, alcătuită dina, Bolboci, Dobreşti ş.a.). În acest
care fusese construită în perioada 1812-
din 5 sate, situată în NE Pod. sector, panta de scurgere este foarte
1818 şi demolată în 1893. Biserica actuală accentuată (131 ‰), debitul mediu de 2,8
Hârtibaciului, pe râul Hârtibaci; 2 704 loc.
posedă picturi murale interioare m3/s, iar potenţialul hidroenergetic poate
(1 ian. 2011): 1 382 de sex masc. şi 1 322
fem. Pomicultură; legumicultură; originare şi catapeteasmă construită în ajunge la c. 2 100 kW/h, fapt ce a
apicultură. În satul Iacobeni, menţionat 1911 şi pictată de I. Tampescu şi determinat construirea uzinelor hidro-
documentar, prima oară, în 1309, cu Constantin Bălan din Câmpulung electrice de la Dobreşti, în anul 1929 (16
numele Villa Iacobi (Plebanus de ~) se află Moldovenesc. La Iacobeni mai există o MW) şi Moroeni, în 1953 (15,3 MW). În
o cetate ţărănească (sec. 15–16) cu o biserică romano-catolică (1828) şi clădirea aval de Moroeni, I. pătrunde în zona Sub-
biserică de incintă, datând din sec. 14, azi Primăriei datând din 1905 (iniţial a carpaţilor Ialomiţei, trecând prin oraşele
biserică evanghelică; biserică ortodoxă găzduit un hotel). În satul Mestecăniş Fieni şi Pucioasa (în zona Pucioasa a fost
cu hramul „Sfântul Nicolae” (1796) şi există schitul cu acelaşi nume (de construit un lac de acumulare cu un vol.
cetate (sec. 15–16) cu biserică de incintă
(sec. 13–14), azi biserică evanghelică, în
satul Movile; biserică din lemn cu hramul
„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1855) şi
biserică fortificată (sec. 13–16, cu turn din
1505), azi biserică evanghelică, în satul
Netuş; biserică luterană (1858), în satul
Noiştat; cetate cu biserică de incintă (sec.
14, cu adăugiri din 1860), azi biserică
evanghelică, în satul Stejărişu.
2. Com în jud. Suceava, alcătuită din
2 sate, situată pe cursul superior al râului
Bistriţa, la poalele de E-NE ale M-ţilor
Suhard şi cele de SV ale Obcinei
Iacobeni (1) Cetatea cu biserica evanghelică de
incintă din satul Movile Iacobeni (2) Vedere generală
de 8 mil. m3, intrat în circuitul hidroener- puţin dure, reprezintă o treaptă mai Ialomiţa 521
getic în 1974), iar de la Târgovişte îşi coborâtă şi mai uniformă, în cadrul căreia
schimbă cursul către SE şi E, traversând dealurile mai domoale, denumite frec- (46,2%); rurală: 154 263 loc. (53,8%).
subunităţile Câmpiei Române, unde vent plaiuri (Plaiul Măgureni, Plaiul Densitatea: 64,8 loc./km2. Structura
panta descreşte de la 7–11 ‰, la 1,1 ‰ la Curpeniş etc.), alternează cu depresiuni populaţiei pe naţionalităţi (la recensământul
confl. cu râul Prahova şi la 0,23 ‰ în sculptate de râuri (Doiceşti, Ocniţa, Ie- din 20-31 oct. 2011): 88,2% români,5,2%
Câmpia Bărăganului, ceea ce determină dera-Moreni). Întreaga zonă a Subcar- rromi şi restul ruşi-lipoveni, maghiari,
meandrări foarte accentuate în cursul inf. paţilor I. reprezintă un important areal germani, macedoneni, evrei, turci, tătari,
Caracteristic sectorului inf. al I. este de expl. a petrolului şi cărbunelui. bulgari, greci, armeni ş.a. Reşed.:
fenomenul de scădere a debitului în 3. Peştera Ialomiţei, peşteră săpată municipiul Slobozia. Oraşe: Amara,
perioadele secetoase ale anului, ca de pârâul Horoaba (afl. dr. al Ialomiţei) Căzăneşti, Feteşti (municipiu), Fierbinţi-
urmare a evaporaţiei intense, a infiltra- în calcarele jurasice din SE muntelui Târg, Ţăndărei, Urziceni (municipiu).
ţiilor în patul albiei şi a irigaţiilor (la Bătrâna (Masivul Bucegi), pe versantul Comune: 59. Sate: 123. Localit. componente
14 iul. 1968, debitul mediu a fost de 0,318 dr. al Cheilor Peşterii, la 1 530 m alt., la ale municipiilor: 9.
m3/s, la staţia hidrologică Slobozia). În 10 km aval de izv. Ialomiţei. Lungimea Relieful, în exclusivitate de câmpie,
această zonă, râul I. face parte din galeriilor: 804 m. Prezintă galerii fosile şi cuprinde mai multe subunităţi ale
sistemul de irigaţii Slobozia–Dunăre, ce active, dispuse pe două etaje, cu diferenţă Câmpiei Române (respectiv, porţiuni din
asigură irigarea unei supr. de de nivel de 60 m, şi mai multe săli de Bărăganul Ialomiţei, Bărăganul Mostiştei,
c. 270 000 ha, fiind considerat drept dimensiuni mari (Grota lui Mihnea Vodă, din Câmpia Vlăsiei şi Câmpia Săratei),
„Nilul Bărăganului”. O altă caracteristică Grota Urşilor, La Altar, Bolta lui precum şi jumătatea nordică a Bălţii
a sectorului inf. al I., cel de câmpie, este Decebal). Este o peşteră caldă (9–12°C) şi Ialomiţei, luncile şi terasele Ialomiţei şi
numărul mare de limane fluviatile care umedă (85–100%), cu faună obişnuită, Dunării. Câmpia Bărăganului, cu alt.
însoţesc malul său dr. (Snagov, Căldă- între care se remarcă prezenţa unei specii cuprinse între 21 şi 91 m, este acoperită
ruşani) şi mai ales cel stg. (Fundata, troglodite de coleoptere (Duvalius cu un strat gros de loess. Monotonia
Perieţi, Amara, Strachina ş.a.). Afl. pr.: procerus) răspândită în afara peşterii, pe câmpiei, cu interfluviile ei netede, întinse,
Brătei, Ialomicioara, Slănic, Pârscov, munţii din jur. În interiorul peşterii au care formează aşa-numitele câmpuri
Cricovu Dulce, Prahova, Sărata. Pe cursul fost descoperite numeroase schelete de (câmpurile Hagieni, Ciulniţa, Roşiori,
superior al I., la 2 sept. 1442, a avut loc o urs de peşteră (Ursus spelaeus). Peştera Copuzeanca, Făcăeni, Urziceni, Amara
puternică bătălie între oastea română, este electrificată, are amenajate trotuare ş.a.), este întreruptă pe alocuri de dune
condusă de Iancu de Hunedoara, şi cea şi scări din lemn şi este uşor accesibilă. de nisip (dunele care însoţesc Valea
otomană, aflată sub comanda lui În prima jumătate a sec. 16, la gura de Ialomiţei între Axintele şi Hagieni
Şehabeddin, beglerbegul Rumeliei, intrare în peşteră a fost întemeiat, de către formează un brâu cu lăţime max. de 10–
încheiată cu victoria voievodului român. Mihnea cel Rău, un schit cu o biserică din 15 km), de crovuri (sau padine) şi de văi
În Antichitate, I. apare consemnată cu lemn care a ars de mai multe ori. Re- înguste, de tip „furcitură”, adâncite în
denumirile Ilivakia sau Helibakia (în construit în sec. 18 de călugării de la pătura de loess. O notă specifică a relie-
Chronographia lui Theophanes Confessor) mănăstirea Sinaia, schitul a fost refăcut fului ialomiţean este dată de luncile
şi Naparis. după incendiile din 1819 şi 1940, dar Dunării şi Ialomiţei şi de jumătatea
2. Subcarpaţii Ialomiţei, unitate distrus din nou de incendiul din 1961. În septentrională a Bălţii Ialomiţei (sau Balta
subcarpatică de relief în SV Subcarpaţilor 1994-1996, aici s-a construit biserica Borcei). Cu toate caracterele lor comune
de Curbură, parte componentă a Subcar- „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. În (asimetrie, extensiuni largi, pante mici,
paţilor Prahovei, situată între M-ţii apropiere, la 300 m distanţă, se află un aluvionare intensă, popine, lacuri şi
Leaota şi Bucegi (la N), râul Prahova (la schit numit „Peştera-Cocora”, cu biserica vegetaţie de luncă etc.), luncile Dunării
E), Câmpia Târgoviştei (la S) şi râul având hramul „Naşterea Maicii Dom- şi Ialomiţei prezintă o personalitate
Dâmboviţa (la V). Este constituită dintr-o nului”, construită în 1901 de ieromona- individuală aparte, evidenţiată atât prin
asociere de dealuri şi depresiuni subcar- hul Ieronim II, renovată în 1961. Peştera dimensiunea, cât şi prin peisajele pe care
patice (generate de eroziunea diferenţială Ialomiţei mai este cunoscută şi sub le oferă. De exemplu, lunca Ialomiţei,
şi extinse în lungul văilor principale) numele de Peştera Ialomicioarei, Peştera comparativ cu cea a Dunării, este mult
dispuse sub forma a două aliniamente: Schitului sau Peştera Schitul Ialomiţei. mai restrânsă ca supr., are o lăţime mai
Subcarpaţii interni, alcătuiţi predominant 4. Judeţ situat în SE României, în E mică (3–6 km, faţă de lunca Dunării care
din fliş cretacic (conglomerate, gresii, Câmpiei Române, pe cursurile inf. ale se desfăşoară pe o lăţime de 6–14 km) etc.
marne, calcare), se desfăşoară la baza Ialomiţei şi Dunării, la intersecţia meri- Balta Ialomiţei sau Balta Borcei, cuprinsă
M-ţilor Leaota şi Bucegi, printr-o alter- dianului de 27°00’ longitudine E cu între Dunăre la E şi braţul Borcea la V,
nanţă de pinteni prelungi, de 800–900 m paralela de 44°40’ latitudine N, între jud. este o câmpie de tip deltaic, cu alt. de 5–
alt. (Dealul Micloşanilor, Dealul Mare, Buzău şi Brăila la N, Constanţa la E, 12 m şi lăţimi cuprinse între 5 şi 17 km.
Dealul Plaiul Sirnei), cu depresiuni de Călăraşi la S, Ilfov la V şi Prahova la NV. Denumirea de „baltă” se justifica, până
eroziune (Depr. Bărbuleţu-Râu Alb, Supr.: 4 453 km2 (1, 87% din supr. ţării). prin anii ’60 ai sec. 20, prin existenţa, aici,
Depr. Bezdead ş.a.), în cadrul cărora Populaţia (1 ian. 2011): 286 619 loc. (1,34% a unui domeniu acvatic, în care apa
procesele de versant sunt foarte active; din populaţia ţării), din care 140 344 loc. stagna mult timp; după această dată,
Subcarpaţii externi, formaţi din depozite de sex masc. (49,0%) şi 146 275 loc. de sex Balta Ialomiţei a fost îndiguită, desecată
mio-pliocene (pietrişuri şi nisipuri), mai fem. (51%). Populaţia urbană: 132 356 loc. şi inclusă în circuitul agricol, având, în
522 Ialomiţa de secetă, şi vânturi ceva mai umede fluviatile (Strachina, Fundata, Perieţi/
dinspre SE (Băltăreţul), care suflă mai ales Şchiauca, Rogoz, Sărăţuica, Munteni-
prezent, înfăţişarea unei insule. Doar o primăvara. Frecvenţele medii anuale Buzău, Iezeru, Ograda, Amara ş.a.),
mică porţiune (Caiafele-Moroiu) a fost înregistrate indică predominarea vân- situate pe stg. râului Ialomiţa, a lacurilor
păstrată în regim natural, cu statut de turilor dinspre N şi NE (31,5%), urmate de luncă (Coşcovata, în lunca Dunării,
rezervaţie naturală. de cele dinspre SV (17,8%), care bat cu Bentu, Piersica, Batalu, Marsilieni ş.a., în
Clima jud. I. este temperat-continen- viteze medii anuale ce variază între 2,0 lunca Ialomiţei) şi a lacurilor de albie
tală, relativ omogenă pe întreg cuprinsul şi 5,4 m/s. Vitezele max. se înregistrează (Bentu-Lăteni, Bentul Stânii ş.a. situate
acestuia, ca urmare a uniformităţii la vânturile ce bat dinspre N şi NE, care în Balta Ialomiţei). Lacurile artificiale sunt
accentuate a reliefului, dar cu un pro- ating, în timpul iernii, 125 km/oră, fiind realizate în lungul văilor în scop piscicol,
nunţat grad de continentalism, care determinate de anticiclonul siberian. pentru irigaţii etc. (Dridu, Reviga, Sineşti,
determină contraste mari între vară şi Reţeaua hidrografică majoră (aloh- Moviliţa, Valea Lată ş.a.). Apele Ialomiţei,
iarnă (amplitudinea termică medie tonă) este reprezentată de cursul inf. al Borcei şi cele ale lacurilor cu apă dulce
Ialomiţei, care străbate median jud. I., pe au facilitat crearea unor vaste reţele de
anuală este de 25,1°C, iar amplitudinea
direcţie aproximativ V-E, pe o distanţă canale magistrale (Movila–Ştefan cel
max. a depăşit 70°C). Regimul climatic
de 212 km, şi prin cel inf. al Dunării, care Mare–Borcea; Sudiţi–Perişoru–Jegălia;
se caracterizează prin veri foarte calde,
delimitează jud. I. la E. Pe terit. ialo- Ciulniţa–Dragalina–Călăraşi; Cosâm-
uneori secetoase, şi ierni reci, marcate
miţean, Dunărea curge prin albiile celor beşti–Sudiţi–Săveni ş.a.), extinse şi pe
adeseori de viscole puternice. Valorile
două braţe ale sale (Borcea spre V şi terit. jud. Călăraşi, care ajută la irigarea
medii multianuale ale temp. aerului
Dunărea spre E), care închid între ele unor întinse supr. agricole, transformând
înregistrează o uşoară diferenţiere între
Balta Ialomiţei, şi se reunesc apoi într-un Bărăganul în cea mai mănoasă câmpie a
partea de NV a jud. I. (10,3°C, la
singur curs, în arealul com. Giurgeni. ţării.
Armăşeşti) şi cea de SE (11,1°C, la
Reţeaua hidrografică alohtonă mai Vegetaţia naturală aparţine, în cea
Feteşti), unde se individualizează un mai mare parte, zonelor de stepă şi
cuprinde câteva mici sectoare din
topoclimat specific luncii Dunării (veri cursurile inf. ale Prahovei şi Săratei (afl. silvostepă. Zona stepei, care ocupă 2/3
mai calde şi ierni mai blânde decât în pe stg. ai Ialomiţei) şi din cursul superior din terit. şi în cadrul căreia vegetaţia
restul câmpiei). Temp. max. absolută al Mostiştei. Reţeaua hidrografică minoră naturală a fost înlocuită aproape în între-
(44,0°C) s-a înregistrat la Amara (10 aug. (autohtonă) este aproape inexistentă, gime de culturi agricole, se caracterizează
1951), iar minima absolută (–32,5°C) la fiind reprezentată prin râurile Strachina prin crâmpeie de pajişti secundare,
Armăşeşti (25 ian. 1942). Cantitatea şi Fundata, fapt ce determină o densitate stepice, alcătuite din păiuş (Festuca
medie anuală a precipitaţiilor însumează foarte scăzută (0,1 km/km2) şi un puter- valesiaca), firuţă (Poa bulbosa), pir crestat
550 mm în partea de V a jud. I. şi 450 mm nic caracter endoreic al terit. ialomiţean. (Agropyrum cristatum), bărboasa (Andro-
în E, în lunca Dunării. Terit. jud. I. se află Caracterul endoreic al Câmpiei Române pogon ischaemum), troscotul (Polygonum
sub influenţa maselor de aer estice (conti- din perimetrul jud. I. este atenuat de râul aviculare), ştirul sălbatic (Amaranthus
nentale), vestice (oceanice) şi sudice Ialomiţa, pe care-l putem supranumi retroflexus), ciulinul (Carduus nutans) ş.a.
(mediteraneene), care se materializează „Nilul Bărăganului”, al cărui debit mediu Peisajul tipic de silvostepă, în care
prin vânturi aspre dinspre NE (Crivăţul) multianual creşte de la 35,4 m3/s, la dumbrăvile alternează cu pajiştile, s-a
ce determină viscole, iarna, şi secetă, vara, Coşereni (în partea de V a jud.), la 40 atenuat foarte mult, fiind înlocuit cu cel
vânturi uscate dinspre SV (Austrul), ce m3/s în zona de vărsare. Lacurile agricol. Izolat, au rămas câteva pâlcuri
provoacă adesea îndelungate perioade naturale fac parte din categoria limanelor de pădure în care predomină stejarul
brumăriu (Quercus pedunculiflora). În areale cu zăcăminte de ţiţei şi gaze Ialomiţa 523
unele păduri, alături de stejarul brumă- naturale, exploatate la Urziceni, Mana-
riu, se dezvoltă elemente de origine su- sia, Fierbinţi-Târg, Grindu, Colelia, Malu, apoi în 1407, 1467, precum şi în timpul
dică, printre care stejarul pufos (Quercus Gheorghe Doja ş.a. Argilele se exploa- domniilor lui Mircea cel Bătrân şi a ur-
pubescens), mojdreanul (Fraxinus ornus) tează la Ţăndărei, Urziceni şi Slobozia, maşilor săi, care „întăreau domeniile
şi tufişuri de lemn câinesc (Ligustrum nisipurile la Ţăndărei, iar balastul din mănăstirii Cozia cu sate şi bălţi de pescuit
vulgare), vişin turcesc (Prunus mahaleb) albiile Ialomiţei şi Borcei. O bogăţie din lunca Dunării, de la iezerul Călăraşi
etc. Vegetaţia azonală, de luncă, cu- aparte o formează lacurile cu ape cloru- şi până la gura Ialomiţei, unde se
prinde, în majoritatea cazurilor, zăvoaie rate, sulfuroase, sodice, bicarbonatate, cu efectuau adevărate colonizări şi deschi-
de plop şi salcie, iar pe alocuri păduri de nămoluri sapropelice, cu o însemnată deri de «slobozii», necesare îndesirii
şleau în care predomină stejarul (Quercus valoare terapeutică (Amara, Fundata, populaţiei acestui ţinut limitrof”. Prin
robur), arţarul tătăresc (Acer tataricum), Strachina ş.a.). teritoriul acestui vechi ţinut românesc,
ulmul (Ulmus campestre), frasinul (Fraxi- Istoric. Săpăturile arheologice efec- de şes, au trecut şi s-au întretăiat două
nus excelsior) etc. Vegetaţia intrazonală tuate în arealele com. Balaciu (la Piscu dintre cele mai vechi şi importante
are o mare extensiune, dezvoltându-se Crăsanilor), Gheorghe Doja, Movila ş.a. drumuri militare şi de comerţ ale Evului
pe nisipurile consolidate – vegetaţie tipic au scos la iveală numeroase vestigii Mediu, care, la rândul lor, urmau traseele
psamofilă, alcătuită din colţii babei neolitice, aparţinând culturii materiale altora din Antichitate. Unul dintre acestea
(Tribulus terrestris), iarba scăioasă (Tragus Boian (milen. 4 î.Hr.). Din a doua perioa- era Drumul Brăilei (sau al neguţătorilor
racemosus), pliscul cocoşului (Erodium dă a Epocii fierului – La Tène (sec. 3–1 braşoveni), care însoţea valea Ialomiţei
neilreichi), flori de paie (Helichrysum î.Hr.) au fost identificate urmele unei de la Gherghiţa până la confl. ei cu
arenarium) ş.a., iar pe terenurile sărătu- aşezări geto-dacice, fortificată cu val de Dunărea – unde se afla Oraşul sau Târgul
rate, iarba sărată (Salicornia herbacea), pământ (pe terit. satului Crăsanii de Sus), de Floci, atestat documentar în 1368, cel
limba peştelui (Statice gmelini), peliniţa în care s-a găsit un bogat material aparţi- mai mare port şi centru al comerţului cu
(Artemisia maritima) ş.a. Vegetaţia acva- nând civilizaţiei dace (ceramică cenuşie lână, cu peşte şi vite – prima capitală a
tică şi de mlaştini include nufărul alb şi lustruită, modelată la roată), precum şi jud. I. Celălalt era Drumul Silistrei, care
galben (Nymphaea alba şi Nuphar luteum), obiecte elenistice de import (amfore, străbătea terit. actual al jud. I. de la N la
ciulinul de baltă (Trapa natans), rogozul opaiţe, fibule, un candelabru din bronz S, de la Brăila, prin Slobozia, către
(Carex riparia), săgeata apei (Sagitaria ş.a.). Aşezarea se pare că a fost distrusă, Călăraşi şi, prin Silistra, spre Istanbul. În
sagittifolia) etc. în anii 11–12, de Sextus Aelius Catus în perioada feudală a avut loc o intensă
Fauna este caracteristică zonelor de timpul unei expediţii a armatelor ro- populare a ţinuturilor ialomiţene, prin
stepă şi silvostepă, cu elemente tipice, mane. În anul 335 î.Hr., Alexandru creşterea numărului de locuitori a unor
adaptate agrobiocenozelor, printre care Macedon a întreprins campanii în Illyria aşezări de moşneni, printre care
se remarcă iepurele, popândăul, dihorul şi Tracia pentru a asigura securitatea Cosâmbeşti, Mărculeşti, Hagieni, Vlă-
de stepă, hârciogul, şoarecele de câmp, graniţei septentrionale a Macedoniei, deni, Feteşti ş.a. În sec. 16–18, Ialomiţa
şobolanul de câmp, orbetele, şarpele rău, prilej cu care a traversat Dunărea, ajun- apare consemnată printre cele 12 judeţe
prepeliţa, potârnichea, ciocârlia, vulpea, gând până pe meleagurile actuale ale jud. existente în Ţara Românească, în limitele
lupul, viezurele, şopârla de iarbă, guş- I., respectiv până la cetatea Helis (neiden- sale fiind menţionate (în 1778) prezenţa
terul, spurcaciul (Ottis tetrax orientalis), tificată). Slavii, stabiliţi în aceste ţinuturi a 127 de sate răspândite în şapte plăşi:
heretele alb (Circus macrourus), şorecarul în sec. 6 şi apoi asimilaţi treptat de către Lichireşti (Călăraşi), Oraşul de Floci,
mare (Buteo rufinis), cucuveaua de stepă, populaţia daco-romană, numeau aceste Stelnica, Slobozia, Gârbovi, Jilavele,
precum şi numeroase insecte (greieri, locuri Jalovitsa (de la care se pare că de- Dridu. În sec. 18, din motive militare,
cosaşi, lăcuste, călugăriţe, libelule, fluturi rivă numele actual), ceea ce însemna activitatea comercială de la Târgul de
etc.). Fauna din arealele luncilor şi pământ sterp, în sensul de pământ Floci, aflat la gurile Ialomiţei, s-a restrâns
lacurilor este şi ea bogată şi variată, fiind nelucrat, căci reg. întinse din zona aridă foarte mult, astfel încât reşed. jud. a fost
reprezentată prin vidră (Lutra lutra), câine de atunci erau necultivate, stepa Bără- mutată (1716) de aici în târguşorul
enot (Nyctereutes procynoides), bizam (On- ganului fiind desţelenită în întregime abia Urziceni, pentru a fi mai aproape de
datra zibethica), corcodel, stârci, lebede, în sec. 19–20. Acelaşi înţeles de „sterp” capitala ţării (50 km N de Bucureşti).
berze, lişiţe, raţe şi gâşte sălbatice, sitari, al terenurilor ialomiţene, cu ierburi us- După Pacea de la Adrianopol (1829),
fluierari, cârstei de baltă, vulturi pescari, cate, îl reflectă şi denumirea turco- beneficiind de slăbirea monopolului tur-
vulturi pleşuvi, broasca ţestoasă de baltă cumană „Bărăgan”, care a fost atribuită cesc, viaţa economică a ţinutului
(Emys orbicularis), şarpele de apă (Natrix mai târziu acestui teritoriu arid. Populaţia ialomiţean s-a înviorat prin apariţia
tessellata), broaşte etc. Ihtiofauna este re- daco-romană şi apoi românească a lăsat numeroaselor schele (puncte de vamă),
prezentată de crap, cegă, păstrugă, ştiucă, urme de viaţă materială de necontestat, între care Oraşul de Floci şi Stelnica, a unor
babuşcă, roşioară, scobar, mreană, oblete, cele mai elocvente dovezi aparţinând căpitănii militare, cu dublă funcţiune
caras, plătică, morunaş, şalău etc. În culturii Dridu (sec. 8–11), care, de altfel, (pază comercială şi vamă pentru
multe păduri ialomiţene au fost reprezintă momentul de desăvârşire a produsele exportate, în folosul domniei),
colonizaţi fazani şi căpriori, de mare procesului de formare a limbii şi a la Slobozia, Oraşul de Floci, Urziceni,
interes cinegetic. poporului român. Ca vechi ţinut de câm- Stelnica ş.a., precum şi prin apariţia unor
Resursele naturale sunt limitate, pie, Ialomiţa apare menţionat docu- noi aşezări întemeiate de locuitorii veniţi
subsolul ialomiţean cuprinzând câteva mentar, pentru prima oară în 1387, iar de prin părţile Sibiului, Făgăraşului,
524 Ialomiţa (50,5% din producţia totală agricolă) şi producţiile ridicate de cereale boabe, de
de creştere a animalelor (45,5%), cât şi plante de nutreţ, orz şi orzoaică ş.a.,
Braşovului, din Subcarpaţi ş.a., atraşi de prin dezvoltarea unei industrii tinere, cuprindea, la începutul anului 2008,
pământurile mănoase şi de întinsele zone legată de valorificarea produselor agri- însemnate efective de bovine (39 460
de păstorit din Bărăgan. Împroprietăririle cole. Activitatea economică de pe terit. capete, în special din rasele Roşia de
cu pământ, care au urmat celor două răz- jud. I. este susţinută atât de agenţi econo- Maramureş şi Holstein), porcine (126 199
boaie mondiale, au atras noi locuitori care mici cu capital majoritar sau integral de capete, mai ales din rasele Landras şi
s-au stabilit în Bărăgan, în jurul gărilor stat, precum şi de agenţi economici cu Marele Alb), ovine (127 409 capete,
Ciulniţa, Dâlga ş.a., devenite nuclee de capital privat. Ca urmare a aplicării Legii îndeosebi din rasele Ţigaie şi Spancă),
polarizare şi dezvoltare a aşezărilor nr. 18, referitoare la fondul funciar, 94,1% caprine (17 186 capete), cabaline (18 038
umane. În 1832, prin reforma ad-tiv din supr. agricolă a jud. I. se află în capete); avicultură (2 200 104 capete);
teritorială iniţiată de către Regulamentul proprietate privată (în anul 2008). apicultură (11 027 familii de albine);
Organic, jud. I. a fost redus ca arie de Industria jud. I. produce o gamă va- piscicultură. În cadrul zootehniei se re-
cuprindere de la şapte la patru plăşi riată de sortimente: îngrăşăminte azotoa- marcă un procent ridicat (peste 99%) al
(Borcea, Balta, Ialomiţa, Câmpul), iar se, ferită, componente electrice, articole sectorului privat la toate categoriile.
reşedinţa a fost mutată de la Urziceni la de sport (Urziceni), piese de schimb Căile de comunicaţie. La sf. anului 2007,
Călăraşi, ca urmare a gravitării hinterlan- pentru tractoare şi maşini agricole, reţeaua liniilor de c.f. însuma 293 km, din
dului cerealier al Câmpiei Române către agregate pentru irigat (Ciulniţa), cără- care 83 km electrificate, cu o densitate de
oraşele-porturi dunărene. După reforma mizi, ţigle, prefabricate din beton (Slo- 65,8 km/1 000 km2 de teritoriu, supe-
ad-tivă din 1925, jud. I., cu o supr. de bozia, Urziceni, Ţăndărei, Fierbinţi-Târg), rioară mediei pe ţară (45,2 km/
7 095 km2, era alcătuit din 8 plăşi (Călă- tricotaje şi conf. (Slobozia, Urziceni, 1 000 km2). În cadrul transportului
raşi, Slobozia, Lehliu, Ţăndărei, Căză- Feteşti, Dridu), ulei vegetal, brânzeturi, feroviar, o importanţă deosebită o are
neşti, Feteşti, Urziceni, Dragoş Vodă), 4 unt, lapte praf, zahăr, conserve de legume prezenţa pe terit. jud. I. a celor două com-
oraşe şi 149 de sate, situaţie menţinută şi fructe, preparate din carne, vin, bere, plexe de poduri feroviare dintre Feteşti
până în 1950 când, printr-o nouă împăr- alcool, drojdie, glucoză, tutun fermentat, şi Cernavodă, unul datând din sept. 1895,
ţire ad-tivă, jud. I. a devenit regiunea produse de panificaţie etc. (Slobozia, realizat de celebrul ing. Anghel Saligny,
Ialomiţa. Între 1956 şi 1960, o parte din Urziceni, Ţăndărei, Feteşti ş.a.). şi altul dat în folosinţă în dec. 1987, care
terit. actual al jud. I. a aparţinut reg. Agricultura, cu îndelungată tradiţie, asigură legăturile feroviare pe magistrala
Bucureşti şi alta, reg. Dobrogea, iar între reprezintă componenta dominantă a acti- Bucureşti–Constanţa în circa trei ore. Tot-
1960 şi 1968, întregul terit. actual al jud. vităţii economice a jud. I., dezvoltându-se odată, nodurile feroviare Feteşti, Ciulniţa,
I. a fost inclus în reg. Bucureşti. Prin pe baza unor intense procese de meca- Ţăndărei, Slobozia, Manasia constituie
Legea nr. 2/17 febr. 1968, s-a efectuat o nizare (în anul 2007, jud. I. dispunea de tot atâtea puncte de dispersie a liniilor
nouă împărţire ad-tivă a ţării, revenindu- 3 951 tractoare, toate aflate în sectorul de c.f. către judeţele învecinate şi către
se la forma interbelică, pe judeţe, întru- privat, 3 147 pluguri pentru tractor, toate zonele mai îndepărtate. În acelaşi an,
cât cea pe regiuni şi raioane devenise în sectorul privat, 1 756 semănători, 544 lungimea drumurilor publice era de 1 155
necorespunzătoare, perimetrul jud. I. combine autopropulsate etc.), chimizare, km, din care 370 km modernizate, cu o
fiind stabilit (în 1968) la o supr. de 6 211 irigare (213 229 ha irigate) etc. La sf. densitate de 25,9 km/100 km2, inferioară
km2, în care era inclusă şi o parte din anului 2007, din totalul supr. agricole a mediei pe ţară (33,9 km/100 km2).
actualul jud. Călăraşi şi o altă parte din jud. I. (374 477 ha), 351 838 ha reveneau Reţeaua drumurilor publice care acoperă
jud. Ilfov. Ca urmare a modificării Legii terenurilor arabile, 18 135 ha păşunilor, teritoriul ialomiţean se întretaie în câteva
nr. 2/17 febr. 1968, în temeiul Decretului 4 185 ha viilor şi pepinierelor viticole şi noduri rutiere importante, printre care
Consiliului de Stat nr. 15/23 ian. 1981, au 319 ha livezilor şi pepinierelor pomicole. Urziceni, Slobozia, Ţăndărei, Feteşti,
fost înfiinţate jud. Călăraşi şi Giurgiu prin În acelaşi an, o mare parte a terenurilor Scânteia ş.a., facilitând penetrările
desfiinţarea jud. Ilfov şi prin modificarea arabile (26,3%), cu fertilitate şi producti- mijloacelor auto în cele mai îndepărtate
limitelor jud. Ialomiţa. Astfel, o mare vitate mari, a fost destinată culturilor de zone. Importanţa transportului rutier este
parte din teritoriile de S şi de V ale jud. plante uleioase (139 604 ha, locul 2 pe amplificată şi de faptul că perimetrul jud.
Ialomiţa au trecut la jud. Călăraşi şi la ţară, după jud. Constanţa), urmate de I. este străbătut de două magistrale rutiere
Sectorul Agricol Ilfov. În prezent, jud. I., culturile de grâu şi secară (92 409 ha), de europene, E60 (Borş–Oradea–Cluj-
cu o supr. de 4 453 km2, are 7 oraşe (din porumb (86 317 ha), floarea-soarelui Napoca–Turda–Târgu Mureş–Sighişoara–
care trei sunt municipii), 59 de comune, (62 818 ha), orz şi orzoaică (15 611 ha), Braşov–Ploieşti–Bu cu reşti–Urziceni–
123 de sate şi 9 localităţi componente ale plante furajere (13 833 ha), legume Slobozia–Hârşova–Constanţa) şi E85
municipiilor. În 1981 şi 1982, jud. I. a mai (7 195 ha), leguminoase pentru boabe, (Siret–Suceava–Bacău–Focşani–Buzău–
pierdut 4 comune, prin trecerea lor la Sec- soia, ovăz, sfeclă de zahăr, pepeni, tutun Urziceni–Bucureşti–Giurgiu) şi de
torul Agricol Ilfov, devenit ulterior, la 10 etc. Viticultura ocupă supr. compacte în autostrada A2 Bucureşti-Feteşti-
apr. 1997, jud. Ilfov (respectiv com. arealele localit. Feteşti, Sudiţi, Urziceni, Constanţa, numită şi Autostrada Soarelui,
Grădiştea, Nuci, Petrăchioaia) şi la jud. Platoneşti, Bărcăneşti ş.a., iar pomicul- în lungime de 203 km, construită în
Călăraşi (com. Ileana). tura (pruni, meri, peri, piersici) în raza perioada 1987-nov. 2012. Dunărea şi
Economia jud. I. are un profil agrar- localit. Feteşti, Slobozia, Borduşani, braţul Borcea nu mai reprezintă (din 1970
industrial şi se caracterizează atât printr-o Ograda ş.a. Sectorul zootehnic, favorizat şi respectiv din 1987) un obstacol dificil
importantă producţie agricolă vegetală de o bogată bază furajeră, oferită de în calea transporturilor rutiere din jud. I.
sau aflate în tranzit prin acest judeţ către cămine culturale, un cinematograf, 170 Ialomiţa 525
Dobrogea şi litoralul Mării Negre, căci de biblioteci, cu 1 607 000 vol., cinci
podul rutier de la Giurgeni, inaugurat la muzee ş.a. În acelaşi an, activitatea Ialomiţei şi Dunării şi a arealelor lacustre
22 dec. 1970, şi complexul de poduri sportivă se desfăşura în cadrul celor 17 (Amara, Fundata, Strachina ş.a.), care
rutiere între Feteşti şi Cernavodă, dat în secţii sportive care cuprindeau 834 oferă unele elemente de frumuseţe şi
folosinţă în dec. 1987, înlesnesc pe rutele sportivi legitimaţi, 19 antrenori şi 16 inedit. Totuşi, câteva obiective din muni-
cele mai scurte legăturile cu litoralul arbitri. cipiul Slobozia, staţiunea balneoclima-
Mării Negre, respectiv cu portul maritim Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului terică Amara, staţiunile arheologice de la
Constanţa. Jud. I. beneficiază şi de 2007, reţeaua unităţilor sanitare din Dridu şi Piscu Crăsanilor (com. Balaciu),
serviciile transportului fluvial, facilitat cuprinsul jud. I. era compusă din patru perimetrele de pescuit şi vânătoare din
de prezenţa Dunării şi a braţului Borcea, spitale, cu 881 paturi (un pat la 329 luncile Ialomiţei şi Dunării, casa
care delimitează jud. I. la E. locuitori), trei policlinici, 11 dispensare, memorială „Ionel Perlea” din Ograda ş.a.
Învăţământ, cultură şi artă. În anul 73 farmacii şi puncte farmaceutice ş.a. În reprezintă puncte de atracţie pentru
şcolar 2007–2008, pe terit. jud. I. îşi acelaşi an, asistenţa medicală era asi- turiştii aflaţi în tranzit prin jud. I. Un
desfăşurau activitatea 21 de grădiniţe de gurată de 274 medici (un medic la 1 600 obiectiv cu totul aparte îl constituie com-
copii, cu 8 497 copii înscrişi şi 446 cadre locuitori), 58 medici stomatologi (un plexul turistic „Hermes” din Slobozia. În
didactice, 76 de şcoli generale (învăţă- medic stomatolog la 5 009 locuitori) şi anul 2008, baza materială turistică
mânt primar şi gimnazial), cu 26 068 elevi 1 315 cadre medicale cu pregătire medie. cuprindea 16 unităţi de cazare cu o
şi 1 718 cadre didactice, 17 licee, cu 9 871 Turismul. Meleagurile ialomiţene, cu capacitate totală de 2 432 locuri, din care
elevi şi 683 profesori. La sf. anului 2007, monotonia vastei câmpii acoperită de zece hoteluri, o cabană, două campinguri
reţeaua aşezămintelor de cultură şi artă holde, prezintă puţine elemente de şi două pensiuni turistice rurale. Indicativ
cuprindea cinci case de cultură, 81 de atracţie turistică, cu excepţia luncilor auto: IL.
1991, ca mănăstire de maici, prin grija Daniel. În biserică se află mormintele lui terminate în 1754. Picturile murale
Înalt Prea-Sfinţitului Mitropolit Daniel; Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir şi interioare au fost refăcute în 1838. După
biserica „Sfântul Sava” a fost construită Alexandru Ioan Cuza. În apropiere de secularizarea averilor mănăstireşti (1863),
în perioada 1582-1583 cu ajutorul unei biserica „Trei Ierarhi” se află Catedrala mănăstirea Golia a început să decadă,
donaţii făcută de domnul Petru Şchiopul, romano-catolică, având hramul „Ador- părăginindu-se treptat. Închisă în perioa-
pe locul unei biserici care data din 1330; mirea Maicii Domnului”, cunoscută şi da 1900–1943, mănăstirea a fost supusă
biserica a fost refăcută în 1625 de către sub numele de „Biserica franciscanilor”, unor ample lucrări de restaurare în anii
„protomaistorul” Gheorghe din Istanbul zidită în anii 1782–1789 pe locul unei 1943–1947. Biserica mănăstirii Golia este
(cu unele transformări din 1820 şi 1844), biserici din lemn, construită în 1753 (în un important monument arhitectonic în
din iniţiativa şi pe cheltuiala boierului timpul domniei lui Matei Ghica) şi care se îmbină tradiţia moldovenească cu
Enache Caradja. Biserica a fost reparată distrusă de incendiul din 1766. Biserica unele elemente renascentiste (la con-
cu intermitenţe în perioada 1997-2008 şi actuală, construită în stil baroc, păstrează strucţia ei a participat şi o echipă de
declarată monument istoric în anul 2004; picturi murale interioare executate în meşteri italieni); biserica mănăstirii Cetă-
bisericile cu hramurile „Adormirea 1869 de călugărul franciscan Giuseppe ţuia, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi
Maicii Domnului”-Barnovschi (1627– Carta din Palermo, un altar din marmură, Pavel”, este ctitoria din anii 1668–1672 a
1634, reparată în 1786, cu picturi murale realizat în 1870 şi o orgă cu 21 de registre. domnului Gheorghe Duca, fiind încon-
interioare din 1880) şi „Sfântul Ioan cel Biserica a fost reparată în 1803–1804 jurată de un puternic zid de apărare (înalt
Nou”-Nicoriţă (1627–1634, cu unele (după cutremurul din 14 oct. 1802) şi în de 7 m şi gros de 1,4 m), străjuit de turnul
transformări şi adăugiri din 1814) au fost 1829. În prezent, aici se află sediul Epis- porţii, datând din 1670. Mănăstirea
construite în timpul domniei lui Miron copiei catolice Iaşi; Mănăstirea Golia Cetăţuia, care mai cuprinde casele dom-
Barnovschi; biserica având hramul (reînfiinţată în 1991 prin grija Înalt Prea- neşti, o casă egumenească ş.a., se află pe
„Tăierea Capului Sfântului Ioan Sfânţitului Mitropolit Daniel), cu biseri- înălţimea Cetăţuia din SE oraşului.
Botezătorul” (1626–1635, cu unele trans- ca având hramul „Înălţarea Domnului”, Ansamblul monahal, care în secolele tre-
formări din 1854); biserica mănăstirii este o ctitorie de la începutul sec. 16 a cute a fost un puternic focar de cultură,
„Trei Ierarhi”, ctitorie din anii 1635–1639 marelui logofăt Ioan Golia şi menţionată a fost supus unor ample lucrări de re-
a domnului Vasile Lupu (sfinţită la 6 mai documentar, prima oară, în 1564 (o novare în anii 1827–1837 (în această
1639; reparată în 1742), atribuită meşte- inscripţie pe o cruce din aur). Biserica, perioadă biserica a fost repictată), 1844,
rului armean Ianache Etisi, reprezintă o supusă unor reparaţii capitale la înce- 1910–1912, 1964–1971. Aici se află mor-
sinteză a arhitecturii moldoveneşti şi putul sec. 17, efectuate din iniţiativa şi pe mântul domnului Gheorghe Duca şi al
munteneşti, fiind un monument unic prin cheltuiala lui Ieremia Movilă, a fost rezi- fiicei sale, Maria; biserica mănăstirii
bogăţia şi frumuseţea decoraţiei sculptate dită în anii 1650–1653 prin grija domnului Frumoasa (de maici), cu dublu hram –
care îmbracă în întregime faţadele Vasile Lupu şi terminată definitiv la „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi
(adevărate broderii în piatră). Înfăţişarea 24 mai 1660, în timpul domniei lui Ştefă- „Adormirea Maicii Domnului” (37 m
iniţială a bisericii „Trei Ierarhi” a fost par- niţă Lupu (1659–1661), fiul lui Vasile lungime şi 15 m lăţime), a fost construită
ţial alterată de restaurarea efectuată în Lupu. Biserica este un edificiu monu- în perioada 1583–1586 prin grija hatma-
anii 1882–1890, după planurile arhitec- mental (39 m lungime, 13 m lăţime, 30 m nului Meletie Balica şi refăcută în anii
tului francez Émile André Lecomte du înălţime) dominat de 6 turle, având 1726–1733 (în timpul domniei lui Grigore
Noüy, când au fost distruse picturile faţadele decorate cu blocuri mari de II Ghica), când i se adaugă tinda, se exe-
murale interioare şi s-au demantelat piatră cioplită. În vremea celei de-a doua cută picturile murale, se construiesc
anexele bisericii (turnul-clopotniţă, casa domnii a lui Gheorghe Duca (1668–1672) casele domneşti, zidul de incintă (înalt
egumenică ş.a.). Unele lucrări de conso- s-au construit zidurile de incintă şi cele de 4 m), turnul-clopotniţă ş.a. (de atunci
lidare şi renovare au fost executate în anii patru turnuri circulare de la colţuri. poartă numele „Frumoasa”). Biserica păs-
1991–1993. Mănăstirea „Trei Ierarhi” a Distrusă de un violent incendiu în 1735 trează picturi murale interioare originare,
fost reînfiinţată în 1991, ca mănăstire de şi apoi de cutremurul din 1738, biserica executate în tempera, şi o catapeteasmă
călugări, prin grija I. P. S. Mitropolit a fost reparată ulterior, lucrările fiind din 1833. Biserica a fost reparată în 1836–
1841 şi 1951–1955 şi declarată monument (sau Vovidenia, ante 1645); biserica cu Iaşi 531
istoric în anul 2004. În pridvorul bisericii hramul „Schimbarea la Faţă”-Albă (fostă
se află mormântul domniţei Ruxandra († „Naşterea Maicii Domnului”) construită Veche (1761–1769, cu unele transformări
1782), fiica lui Grigore II Ghica. În incinta în 1679 pe locul uneia din 1606 şi din 1791 şi restaurată în 1986 de către
mănăstirii se află palatul Sturdza, restaurată în 1885; biserica „Sfântul Ioan arhitectul Ştefan Balş, pictată în frescă în
construit în anii 1818–1819 după planul Gură de Aur”-Zlatavst (1683, pictată în anii 1997-1999 şi resfinţită la 22 mai 2000);
arhitectului Martin Kubelka, ruinele 1855 de către Nelu Zugravu; în această biserica romano-catolică (1789); biserica
palatului domniţelor (declarat monu- biserică se află mormântul lui Barbu Lău- „Sfântul Spiridon” (1752–1758, refăcută
ment istoric în 2004), construit în 1740 şi tarul); bisericile cu hramurile „Schim- din temelie în 1804–1805 şi reparată în
turnul-clopotniţă (1819–1833, restaurat barea la Faţă” a mănăstirii Socola, ctitorie 1862, 1938, 1976, 1990); bisericile având
în 1966–1970); Catedrala mitropolitană din 1551–1562 a domnului Alexandru dublu hram – „Sfântul Apostol Toma” şi
cu dublu hram - „Întâmpinarea Domnu- Lăpuşneanu şi a soţiei sale Ruxandra, „Sfânta Ecaterina” (1807, cu transformări
lui” şi „Sfântul Gheorghe” a fost restaurată în anii 1995-2004, „Sfântul din 1847), „Adormirea Maicii Domnului”
construită în anii 1833–1839 după Haralambie” (1799–1804, cu picturi şi „Sfântul Antonie cel Mare” construită
planurile arhitectului român de origine murale interioare executate în 1897 de în 1760 pe locul unei biserici din lemn
austriacă Gustaw Freiwald, prin grija Mi- preotul Vasile Damian), „Sfinţii Apostoli ridicată în anii 1630–1632 de breasla
tropolitului Veniamin Costache. După ce Petru şi Pavel”-Bărboi zidită în 1841–1844 blănarilor, „Sfântul Andrei” şi „Sfântul
i s-a aşezat acoperişul (în 1839), bolţile din iniţiativa logofătului Dimitrie Sturdza Mare Mucenic Mina”, zidită în 1794 prin
bisericii s-au prăbuşit din cauza unei după planul arhitectului Andrei Capidi, strădania preotului Ioan Buciumaş pe
deficienţe de proiectare, rămânând aşa pe fundaţia unei vechi biserici ridicată de cheltuiala negustorului Neculai, mărită
până în 1881, când regele Carol I şi vornicul Ioan Ursu Bărboi în 1615. La şi restaurată în anii 1989–1996; biserica
mitropolitul Iosif Naniescu i-au pus această biserică, consolidată şi restaurată „Sfinţii Atanasie şi Chiril” (1635–1638);
pentru a doua oară piatra de temelie, lu- în anii 1980-1988, se află mormintele lui biserica „Buna Vestire” (1818, reparată
crările de construcţie executându-se după Ioan Sandu Sturdza (primul domn în 1868 şi 1875); biserica având hramul
planurile arhitectului Alexandru Orăscu. pământean în Moldova) şi al poetului „Naşterea Maicii Domnului” (1819);
Terminată în 1886, biserica a fost pictată Alecu Russo; biserica „Sfântul Dumitru”- biserica armeano-gregoriană cu hramul
la interior, în 1887, de către Gheorghe Balş (1691, cu catapeteasmă din 1761, „Sfânta Născătoare” (zidită în 1395 prin
Tattarescu. Aici se află racla cu moaştele amvon şi picturi murale din 1868; osteneala şi pe cheltuiala hagiului Macarie,
Sfintei Cuvioase Parascheva, adusă de restaurată în anii 1897–1900 de arhitec- restaurată în 1803 şi 2006); biserica având
domnul Vasile Lupu de la biserica tul Iancu Catargiu); biserica având hramul „Cuvioasa Parascheva” (Veche)-
„Sfântul Gheorghe” din cartierul Fanar hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”- Mitocul Maicilor (1819, reparată în 1850);
din Istanbul şi depusă iniţial (13 iun. Banu, construită în 1705–1706 de Savin biserica „Sfânta Treime”-Păcurari (1853,
1641) la biserica „Trei Ierarhi” şi Zmucilă Banul, distrusă de un incendiu rezidită pe locul uneia din 1806); biserica
transferată la această biserică la 9 ian. în 1747, refăcută în 1800; biserica „Sfinţii „Adormirea Maicii Domnului” –
1889; biserica „Naşterea Maicii Dom- Teodori” (1750–1761 cu unele refaceri din Lipovenească (1830, distrusă de un
nului”-Tarpalari (1640–1650, cu unele 1869); biserica cu hramul „Sfinţii incendiu în 1866 şi refăcută în 1872–1888
refaceri din 1827 şi unele transformări Patruzeci de Mucenici” (1760), la care a după planurile arhitectului Ştefan
din 1881–1890); biserica având hramul fost diacon Ion Creangă între 1859 şi 1863; Emilian); biserica „Sfântul Nicolae”–
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” biserica „Sfântul Gheorghe”-Mitropolia Copou construită în anii 1937–1943,
având printre ctitori pe Nicolae Iorga, cu
picturi murale interioare executate în
1962–1965 de Vasile Pascu şi icoanele de
pe iconostas pictate de Corneliu Baba. În
anii 1993–1995 au fost pictate firidele
exterioare ale bisericii; biserica romano-
catolică „Sfântul Anton de Padova”
(1991–1995); Sinagoga Mare (1657-1671),
considerată cel mai vechi şi cel mai mare
edificiu de cult mozaic din România,
declarată monument istoric în anul 2004,
restaurată în anii 2008-2010. Arhitectura
civilă din municipiul I. este reprezentată
prin mai multe construcţii importante:
casa „Dosoftei” (1677) în care a funcţionat
o tiparniţă şi în care este amenajat, astăzi,
Muzeul Tiparului; palatul lui Alexandru
Ioan Cuza (1806), astăzi Muzeul Unirii;
palatul „Cantacuzino–Paşcanu” (sf. sec.
17, cu modificări din sec. 19), astăzi spital;
Iaşi (1). Catedrala mitropolitană „Întâmpinarea Domnului” Iaşi (1). Biserica „Sfântul Nicolae”-Domnesc palatul lui Mihai Sturdza, construit în
532 Iaşi
*
Între 1950 şi 20 mai 1996 s-a numit Lunca Prutului. * *
Până la 20 mai 1996, com. Ungheni s-a numit Bosia.
IBAŞFALĂU Dumbrăveni (1). din marne argiloase, argile, gresii şi rilor cu acelaşi nume; 4 111 loc. (1 ian.
IBĂNEŞTI 1. Dealurile ~, unitate delu- nisipuri. Prezintă numeroase fronturi 2011): 1 983 de sex masc. şi 2 128 fem.
roasă în extremitatea de NV a Câmpiei cuestice orientate spre N. Înălţimile Producţie de piese şi accesorii pentru
Moldovei, la graniţa cu Ucraina, extinsă variază între 260 şi 339 m. Acoperite cu autovehicule, de adezivi pentru faianţă
pe direcţie SV-NE, între râurile Buhai (afl. păduri de foioase (gorun, carpen, stejar). şi gresie, de tricotaje, de produse lactate,
dr. al Jijiei) la SV şi Podriga (afl. stg. al 2. Com. în jud. Botoşani, alcătuită din de ulei comestibil, de nutreţuri concen-
Başeului) la NE. Alcătuite predominant 2 sate, situată la poalele de SE ale dealu- trate. Morărit. Cojocărie. Creşterea ovine-
542 Ibrail I. C. FRIMU Valea Argovei. minoase etc. Viticultură. Cămin cultural.
Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de
ICLĂNZEL, com. în jud. Mureş, alcătuită
lor şi a bovinelor. Pomicultură (meri, peri, interes local, cu climat de câmpie,
din 11 sate, situată în SV Colinelor
pruni, nuci). În satul Ibăneşti se află o excitant-solicitant, şi cu ape minerale (de
Mădăraşului, pe cursul inf. al râului
biserică din lemn cu hramul „Înălţarea sondă) clorurate, bromurate, iodurate,
Lechinţa; 2 257 loc. (1 ian. 2011): 1 166 de
Domnului” (1789) şi o biserică de zid cu sodice, hipertone, termale (37°C) indicate
sex masc. şi 1 091 fem. Mori de cereale;
hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi în tratarea afecţiunilor reumatismale. În
produse de panificaţie. În perimetrul
Gavriil” (1842, renovată în 1860). Monu- satul Floru se află biserica ortodoxă cu
satului Căpuşu de Câmpie, atestat
mentul Răscoalei din 1907, dezvelit în dublu hram – „Sfinţii Împăraţi Constantin
documentar în 1318, a fost descoperit un
anul 2005. şi Elena” şi „Sfântul Dumitru” (1814, cu
depozit de bronz, datând din sec. 11 î.Hr.,
3. Com. în jud. Mureş, alcătuită din picturi murale interioare din 1836). Satul
alcătuit din obiecte de podoabă şi un vârf
10 sate, situată în zona Dealurilor Ursoaia este atestat documentar la 16 ian.
de lance. Conacul „Şandor” (sec. 19), azi
Mureşului, pe râul Gurghiu; 4 382 loc. 1655.
cămin-spital, în satul Căpuşu de Câmpie.
(1 ian. 2011): 2 234 de sex masc. şi 2 148 În satul Iclănzel, menţionat documentar ICOŞEŞTI Icuşeşti.
fem. Expl. de andezit. Prelucr. lemnului; în 1501, se află biserica „Sfântul Vasile ICUŞEŞTI, com. în jud. Neamţ, alcătuită
produse lactate. Centru de confecţionare cel Mare” construită după anul 1980 pe din 7 sate, situată în zona de contact a
a cojoacelor şi şerparelor. Satul Ibăneşti locul unei biserici din lemn din sec. 18 Dealului Bour cu terasele Siretului, la
este menţionat documentar, prima oară, care a fost demontată şi mutată în 1980 confl. râului Icuşeşti cu Siretul; 4 656 loc.
în 1453. Biserică din lemn cu hramul în satul Mădărăşeni din com. Iclănzel, (1 ian. 2011): 2 369 de sex masc. şi 2 287
„Sfântul Nicolae” (1779), strămutată în atribuindu-i-se atunci hramul „Sfinţii fem. Bisericile din lemn cu acelaşi hram
1939 din satul Comori (com. Gurghiu) în Arhangheli” (anterior avusese hramul – „Sfinţii Voievozi”, în satele Bătrâneşti
satul Lăpuşna. Biserica „Naşterea Maicii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”); în satul (1809) şi Icuşeşti (sec. 19, reparată în
Domnului”, sfinţită la 20 sept. 2004, în Iclandu Mare, atestat documentar în 1933). Satul Icuşeşti, menţionat docu-
satul Dulcea. Agroturism. Bogat fond 1419, există biserica „Sfinţii Arhangheli mentar în 1591, a mai purtat numele
cinegetic. Mihail şi Gavriil” (sec. 18). Fond cinegetic. Iucşeşti, Iugşeşti, Icoşeşti, iar din 1920 are
4. Com. în jud. Vaslui, alcătuită din 3 denumirea actuală.
ICLOD, com. în jud. Cluj, alcătuită din 5
sate, situată în zona Colinelor Tutovei, la
sate, situată în SE Dealurilor Dejului, pe IDECIU DE JOS, com. în jud. Mureş,
22 km NV de municipiul Bârlad; 1 560
Someşu Mic, la confl. cu Valea Mărului; alcătuită din 3 sate, situată în zona
loc. (1 ian. 2011): 826 de sex masc. şi 734
4 362 loc. (1 ian. 2011): 2 164 de sex masc. Dealurilor Mureşului, la poalele de V ale
fem. Producţie de ulei comestibil. Culturi
şi 2 198 fem. Staţie de c.f. (în satul Iclod) Dealului Osoiu, la 396 m alt., pe râul
de floarea-soarelui. În arealul satului
şi halte de c.f. (în satele Fundătura şi Mureş; 2 194 loc. (1 ian. 2011): 1 128 de
Mânzaţi, atestat documentar la 24 apr.
Livada). Expl. de tufuri dacitice. Pro- sex masc. şi 1 066 fem. Haltă de c.f. (în
1434, paleontologul Gregoriu Ştefănescu
ducţie de mobilă, de produse lactate, de satul Ideciu de Jos). Expl. de balast.
(1838–1911) a descoperit (în anul 1890)
nutreţuri concentrate, de elemente de Producţie de mobilă şi de îmbrăcăminte
scheletul unui mamifer uriaş (Dinothe-
calorifer şi de obiecte de lenjerie. Muzeu pentru lucru. Culturi de cereale, legume
rium gigantissimum), înrudit cu elefantul,
etnografic (în satul Iclod). Fermă de ş.a. Staţiune balneoclimaterică sezonieră,
exemplar conservat în întregime. După
creştere a bovinelor. Pomicultură (meri, de interes local, cu climat de dealuri,
ce a fost reconstituit, scheletul acestui
pruni, peri). În arealul satului Iclod au sedativ şi cu izv. de ape minerale
mamifer a fost expus la Muzeul de ştiinţe
fost descoperite urmele unei aşezări şi ale clorurate, sodice, hipertone, indicate în
naturale „Grigore Antipa” din Bucureşti
unui cimitir datând din Neolitic, o spadă tratarea unor deficienţe ale aparatului
unde se află şi în prezent. În satul
din bronz din Hallstatt (800–300 î.Hr.) şi locomotor (devieri ale membrelor inf.),
Mânzaţi se află biserica având hramul
vestigii de locuire din sec. 4–6 şi 8–10, iar hiperlaxitate şi instabilitate capsulo-
„Tăierea Capului Sfântului Ioan Boteză-
în perimetrul satului Fundătura a fost ligamentară şi musculo-articulară la copii
torul”, datând din 1761, cu modificări din
scoasă la iveală o cataramă gepidă din etc. În satul Ideciu de Jos, menţionat
1910 şi rămasă în ruină după cutremurul
argint aurit (sec. 6). În satul Iclod, documentar, prima oară, în 1319, se află
din 10 nov. 1940. Com. I. a fost înfiinţată
menţionat documentar, prima oară, în un castel din sec. 16, în stilul Renaşterii,
la 19 dec. 2003 prin desprinderea satelor
1332 cu numele Iklod şi apoi în anul 1348, cu 5 turnuri şi o biserică evanghelică.
Ibăneşti, Mânzaţi şi Puţu Olarului din
se află o biserică ortodoxă, din lemn, cu Bogat fond cinegetic (urşi, mistreţi ş.a.).
com. Alexandru Vlahuţă, jud. Vaslui.
hramul „Înălţarea Domnului” (1791), Cabană de vânătoare (în satul Deleni).
IBRAIL Brăila (2). restituită cultului greco-catolic în anul
IECEA MARE, com. în jud. Timiş, for-
I. C. BRĂTIANU 1. Făurei (1). 2004, iar în satul Orman, atestat docu- mată dintr-un sat, situată în Câmpia
2. Com. în jud. Tulcea, formată dintr- mentar în 1292, există o biserică din sec. Timişului; 2 479 loc. (1 ian. 2011): 1 242
un sat, situată pe malul dr. al Dunării, 13, cu transformări din sec. 15. de sex masc. şi 1 237 fem. Culturi de
vizavi de municipiul Galaţi, pe ţărmul de ICOANA, com. în jud. Olt, alcătuită din cereale, plante tehnice şi de nutreţ ş.a.
NV al lacului Jirlău; 1 229 loc. (1 ian. 3 sate, situată în Câmpia Boian, la 150 m Creşterea bovinelor. În satul Iecea Mare,
2011): 608 de sex masc. şi 621 fem. Loc de alt., pe râul Vedea; 1 844 loc. (1 ian. 2011): atestat documentar, prima oară, în 1317
trecere cu bacul. Apicultură. Până la 20 917 de sex masc. şi 927 fem. Expl. de şi apoi în 1467, se află o biserică romano-
mai 1996, satul şi com. I. C. Brătianu s-au petrol şi gaze naturale. Culturi de cereale, catolică (1770-1780) şi o biserică ortodoxă
numit 23 August. de plante tehnice şi de nutreţ, legu- (1777). În 1719 aici au fost colonizate mai
multe familii de germani. Com. Iecea IERNUT, oraş în jud. Mureş, situat în Iernut 543
Mare a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin partea de S a Câmpiei Transilvaniei, la
desprinderea satului Iecea Mare din com. 300 m alt., pe stg. râului Mureş, la confl. incizate, simple sau vălurite). În perime-
Cărpiniş, jud. Timiş. cu Şeulia, la 30 km SV de municipiul trul oraşului I., în punctul numit „Fundul
Târgu Mureş; 9 575 loc. (1 ian. 2011): 4 716 Bedeelor”, a fost identificat un mormânt
IEDERA, com. în jud. Dâmboviţa, alcă-
de sex masc. şi 4 859 fem. Supr.: 106,4 de incineraţie din sec. 8–7 î.Hr., şi s-au
tuită din 4 sate, situată în partea de E a
km2, din care 6,7 km2 în intravilan; găsit vase ceramice aparţinând culturii
Subcarpaţilor Ialomiţei, pe râul Cricovu
densitatea: 1 429 loc./km2. Staţie de c.f. materiale Basarabi (sec. 9–6 î.Hr.). Localit.
Dulce; 4 042 loc. (1 ian. 2011): 2 013 de
Nod rutier. Expl. de gaze naturale. I. apare menţionată documentar, prima
sex masc. şi 2 029 fem. Reşed. com. este
Microhidrocentrală (1,4 MW) dată în oară, în 1257, cu numele de Terra Ranolth,
satul Iedera de Jos. Expl. de petrol. Prelucr.
folosinţă în 1972. Producţie de echipa- iar cu numele actual (respectiv Iernot) din
lemnului. Culturi de cereale, cartofi,
mente electrice de iluminat, de articole 1854. În perioada 1461-1700 localitatea a
plante tehnice şi de nutreţ ş.a. Creşterea
de îmbrăcăminte, de elemente din beton avut statut de târg (oppidum), iar între
bovinelor, ovinelor, caprinelor. Pomi- pentru construcţii, de textile, băuturi 1867 şi 1918 s-a aflat în cadrul Imperiului
cultură (meri, peri, pruni, caişi). Bisericile răcoritoare şi de nutreţuri concentrate Austro-Ungar. În arealul satului Oarba
cu hramurile „Adormirea Maicii Dom- pentru animale. Ferme de creştere a păsă- de Mureş, atestat documentar în 1733,
nului” (1864–1865) şi „Sfinţii Voievozi” rilor, bovinelor, ovinelor şi porcinelor. între 22 şi 29 sept. 1944, trupele române
(1890), în satele Colibaşi şi Iedera de Jos. Siloz pentru cereale. Sere legumicole (24 au purtat lupte grele împotriva armatelor
IEDU Livezeni (2). ha) şi floricole. Iazuri pentru piscicultură germano-ungare pentru cucerirea Dealu-
(Iernut şi Cipău) cu o supr. de 109 ha. lui Sângeorgiu (cotele 409, 463 şi 495) –
IENIDJA Deleni (1).
Staţiune de cercetare şi producţie legu- punct-cheie în operaţiunile militare de
IEPUREŞTI, com. în jud. Giurgiu, alcă- micolă. Muzeu de istorie. Bibliotecă eliberare a părţii de NV a Transilvaniei.
tuită din 6 sate, situată în SE Câmpiei inaugurată la 1 mart. 1953, cu peste În timpul acestor lupte au murit 11 000
Găvanu-Burdea, pe râul Neajlov; 1 853 12 000 vol. Pe terit. satului Oarba de de militari români. Localit. Iernut a fost
loc. (1 ian. 2011): 900 de sex masc. şi 953 Mureş funcţionează (din 1984), în sezonul declarată oraş la 18 apr. 1989, având în
fem. Produse alim. Morărit. Culturi de estival, o tabără naţională de sculptură subordine ad-tivă 8 sate: Cipău, Deag,
cereale, plante tehnice şi de nutreţ, în aer liber, în cadrul căreia sunt create Lechinţa, Oarba de Mureş, Porumbac,
legume etc. Fond cinegetic. Între 17 febr. opere cu subiecte ce amintesc de luptele Racameţ, Sălcud, Sfântu Gheorghe.
1968 şi 23 ian. 1981, com. I. a făcut parte purtate aici în sept. 1944. Istoric. În Monumente: castelul „Kornis–Rákóczi–
din jud. Ilfov. Bisericile cu hramurile arealul satului Cipău au fost descoperite Bethlen”, declarat monument istoric, con-
„Sfântul Nicolae” (1790, refăcută în 1827) (1953–1955) urmele unei aşezări neolitice, struit în 1545, cu modificări din
şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” aparţinând culturii materiale Criş (milen. 1650–1660, în stilul Renaşterii, după
(1825), în satele Iepureşti şi Gorneni. 5 î.Hr.), în care s-au găsit fragmente de planurile arhitectului veneţian Agostino
vase ceramice (ceşti) cu decor de împun- Serena; biserică zidită în anii 1486–1593
IER 1. Câmpia Ierului, subunitate a
sături succesive, un cimitir de înhumaţie (azi biserică reformată); statuia „Lupoaica
Câmpiei Someşului (Câmpia de Vest), în
datând din prima Epocă a fierului, cu alăptând pe Romulus şi Remus” (Lupa
SV acesteia, la SV de râul Crasna, între
inventar bogat (ceramică modelată cu capitolina); Monumentul eroilor, operă a
Câmpia Carei, (la N-NV) şi Câmpia
mâna, brăţări din bronz, piese de harna- sculptorului Harsay Mozes, ridicat în
Tăşnadului, la (S-SE), la 100–125 m alt., şament din bronz şi fier ş.a.), o aşezare memoria celor 11 000 de eroi căzuţi în
drenată de râul Ier şi afl. săi. Formată din răsfirată de bordeie şi o necropolă de timpul luptelor din sept. 1944, inaugurat
şesuri aluviale joase acoperite, predo- incineraţie din sec. 4, aparţinând unui la 9 mai 1950. În satul Cipău, menţionat
minant, cu soluri cernoziomice, propice grup de daci liberi, din care s-au recu- documentar în 1332, se află o biserică din
culturilor agricole (cereale, plante teh- perat un tezaur de monede romane din sec. 15, cu modificări din sec. 18, iar în
nice, legumicultură); în trecut era o bronz, precum şi ceramică modelată la satul Deag, atestat documentar în 1332,
câmpie umedă, inundabilă, cu râuri ce roată (sec. 4). Tot aici a fost identificată o există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail
aveau un curs lent, sinuos, cu numeroase aşezare de bordeie cu cimitir de înhu- şi Gavriil” zidită în 1929 pe locul uneia
braţe şi meandre părăsite. Prin ample maţie, datând din sec. 5–6, în care s-au din lemn ce data din anul 1765 şi o
lucrări de amenajare (canalizarea râului găsit obiecte de ceramică cenuşie
Ier, acumularea de tip polder de la lustruită, o cataramă din argint aurit,
Andrid, numeroase bazine de retenţie piepteni, vârfuri de săgeţi din fier ş.a. Pe
etc.), excesul de umiditate a fost în mare terit. satului Lechinţa, menţionat docu-
parte înlăturat. mentar în 1269, au fost scoase la iveală
2. Râu, afl. dr. al Barcăului pe terit. urmele unei aşezări omeneşti cu mai
Ungariei, la 9 km de graniţă; 107 km; multe niveluri de locuire, datând de la
supr. bazinului: 1 437 km2. Izv. din NE sf. Epocii bronzului, din perioada geto-
câmpiei cu acelaşi nume, de pe terit. com. dacică (fragmente ceramice lucrate la
Craidorolţ (jud. Satu Mare), şi străbate roată sau cu mâna), din timpul stăpânirii
Câmpia Ierului pe direcţie NE-SV, fiind romane, din sec. 6 (vârfuri de săgeţi cu
canalizat în aval de com. Sălacea. trei muchii, o sabie din fier, un cercel ş.a.)
Cunoscut şi sub numele de Eriu. şi din sec. 9–10 (ceramică decorată cu linii Iernut. Castelul „Kornis–Rákóczi–Bethlen”
544 Ieşelniţa poală dublă, supranumită „Catedrala de
lemn”, cu picturi interioare executate pe
biserică din lemn cu hramul „Buna pânză şi lipite pe pereţii de lemn, posedă
Vestire” (sec. 18). o bogată colecţie de icoane pe sticlă;
clopotniţă din lemn şi troiţă realizată în
IEŞELNIŢA, denumirea, până la 20 mai
1935 de Traian Bilţiu-Dăncuş. Declarată
1996, a satului şi com. Eşelniţa.
monument istoric.
IEUD, com. în jud. Maramureş, formată
IEZER, masiv muntos în SE M-ţilor
dintr-un sat, situată în Depr. Maramureş,
Făgăraş, între Dâmboviţa (la E) şi Râu
la poalele de N ale M-ţilor Ţibleş, pe râul
Doamnei (la V), alcătuit din şisturi
Ieud; 4 175 loc. (1 ian. 2011): 2 211 de sex
cristaline (micaşişturi, cuarţite, gnaisuri Masivul Iezer (vf. Roşu)
masc. şi 1 964 fem. Ateliere tradiţionale
oculare, şisturi amfibolice). Este format
pentru diverse meşteşuguri (pivă, forjă, IGHIU 1. Lac de baraj natural, cantonat
dintr-o culme pr. înaltă, cu direcţie NE-
tâmplărie, ţesătorie, distilerie de alcool). într-o depresiune carstică, situat în partea
Muzeu sătesc. Agroturism. Prima men- SV, dominată de mai multe vârfuri
(Păpuşa 2 391 m, Bătrâna 2 341 m, Iezeru central-sudică a M-ţilor Trascău (jud.
ţiune documentară a localităţii datează
Mare 2 462 m), din care coboară spre SE Alba), la obârşia pârâului Ighiu (afl. stg.
din 1365. Aici se află două biserici din
culmi prelungi şi domoale, separate de al Ampoiului), la 940 m alt., în arealul
lemn, ambele cu hramul „Naşterea Maicii
văile râurilor Argeşel, Râu Târgului, satului Ighiel. Supr.: 5,26 ha; vol.: 0,22 mil.
Domnului”: Biserica din Deal, datând din
Bratia şi Râuşor. În N se leagă de M-ţii m3; ad. max.: 9 m. Cunoscut şi sub
1364 (cea mai veche din Maramureş), a
Făgăraş printr-o culme joasă şi îngustă numele de Iezerul Ighiel.
fost reconstruită în sec. 17 şi pictată în
numită Mezea–Otic. Cuprinde o întinsă 2. Com. în jud. Alba, alcătuită din 5
sec. 18 şi restaurată în 1997. Picturile au
fost executate direct pe lemn de meşterul zonă alpină, cu supr. de eroziune, relief sate, situată în depresiunea omonimă, la
Alexandru Ponehalschi din Berbeşti şi glaciar şi periglaciar. Alt. max.: 2 473 m poalele de SE ale M-ţilor Trascău, la confl.
restaurate în 2007–2008. În 1999, biserica (vf. Roşu). Acoperit cu păduri de foioase râului Ighiu cu Bucerdea; 6 584 loc. (1 ian.
a fost declarată monument UNESCO. până la 1 200 m alt., de molid între 1 200 2011): 3 321 de sex masc. şi 3 263 fem.
Colecţie de icoane pe sticlă şi lemn. În şi 1 800 m şi cu păşuni alpine la peste Nod rutier. Expl. de calcar. Fabrici de
podul bisericii a fost descoperit, în 1990, 1 800 m alt. Cunoscut şi sub numele de cărămidă, de prelucr. a lemnului (cheres-
Zbornicul de la Ieud (Codicele de la Ieud), Iezer-Păpuşa. Rezervaţie naturală com- tea, scaune, panouri) şi a cărnii; abator;
cea mai veche scriere (de mână) în limba plexă (300 ha) în cadrul căreia se dezvoltă produse de panificaţie. Morărit. Ţesături
română (1391), exemplar unic în ţară, bujorul de munte sau smirdarul şi cusături populare. Muzeu etnografic
cunoscut şi sub numele de Manuscrisul (Rhododendron kotschyi), plantă ocrotită, (în satul Bucerdea Vinoasă). Centru
de la Ieud, aflat în prezent la Biblioteca zâmbrul (Pinus cembra), relict glaciar, viticol şi de vinificaţie (satele Ţelna şi
Academiei Române cu nr. 5032. Biserica genţiana (Gentiana kochiana), arginţica Şard). Crama Ţelna (150 m lungime şi 6
din Vale (1699–1712), cu acoperiş cu (Dryas octopetala, element oligoterm arcto- m lăţime). Rezervaţie complexă (500 ha),
alpin), garofiţa alpină (Dianthus glacialis
sp. gelidus), piciorul cocoşului (Ranun-
culus montanus), cimbrişor de munte
(Thymus alpestris) etc. Obiectiv turistic.
IEZERU, Schitul ~ Băile Olăneşti.
IEZERUL IGHIEL Ighiu (1).
IEZERUL MOSTIŞTEI Mostiştea (3).
IEZERUL ŞUREANU Şureanu (3).
IEZERU MARE 1. Vârf în masivul Iezer,
alcătuit din şisturi cristaline. Alt.: 2 462
m. Acoperit cu pajişti alpine. Accesibil
dinspre Câmpulung pe valea Râului
Târgului.
2. Lac glaciar în M-ţii Cindrel, la
poalele vf. Cindrel (2 244 m), la 1 920 m
alt. Supr.: 3,4 ha; ad. max.: 13,30 m. Din
el izv. Râul Mare, socotit izv. pr. al
Cibinului, care se uneşte cu Râul Mic în
amonte de com. Gura Râului, formând
un curs unic cu numele Cibin.
I. G. DUCA 1. Cristuru Secuiesc.
2. Pecineaga.
Ieud. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (din Deal) 3. Târgu Bujor. Ighiu (1). Lacul de baraj natural
situată în perimetrul satului Ighiel, care 2011): 368 de sex masc. şi 349 fem. Culturi Ilfov 545
cuprinde lacul de baraj natural Ighiu şi de cereale. Expl. şi prelucr. lemnului. În
zona înconjurătoare. Relieful rezervaţiei satul Igneşti, menţionat documentar, Culturi de cereale. Între 17 febr. 1968 şi
Ighiel este accidentat şi include o parte a prima oară, în 1553 se află biserica 23 ian. 1981, com. I. a făcut parte din jud.
brâului de calcare ce înconjură M-ţii „Înălţarea Domnului” zidită în 1986-1992 Ilfov, iar între 23 ian. 1981 şi 29 mart. 1982
Trascăului. Vegetaţia este reprezentată pe locul uneia din lemn ce data din anul din jud. Ialomiţa. În satul Ileana se află o
prin specii arborescente (fag, pin, molid, 1904. biserică din anul 1826, iar în satul Arţari
brad, larice ş.a.), prin arbuşti (păducel, IGNIŞ Gutâi (1). există o biserică din 1875.
anin, salba râioasă ş.a.), prin exemplare
de floare-de-colţi (Leontopodium alpinum). IKLOD Iclod. ILEANDA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din
Lacul de baraj natural Ighiu, din cadrul 13 sate, situată în partea de V a Dealurilor
I. L. CARAGIALE, com. în jud. Dâm-
rezervaţiei, cunoscut şi sub numele de Ciceului, pe dr. Someşului; 2 325 loc. (1
boviţa, alcătuită din 3 sate, situată în zona
Iezerul Ighiel, adăposteşte alge verzi şi ian. 2011): 1 136 de sex masc. şi 1 189 fem.
de contact a Câmpiei Cricovului cu
albastre şi o bogată faună de interes Staţie de c.f. (în satul Ileanda) şi halte de
Subcarpaţii Ialomiţei, pe râul Cricovu
ştiinţific. Pe terit. satului Ighiel au fost c.f. (în satele Bizuşa-Băi şi Răstoci). Expl.
Dulce; 7 161 loc. (1 ian. 2011): 3 496 de sex
descoperite două topoare din bronz, masc. şi 3 655 fem. Staţii de c.f. (în satele de gresii şi conglomerate. Confecţionarea
datând din Epoca bronzului; în arealul I. L. Caragiale şi Mija). Nod rutier. cazanelor pentru ţuică. Morărit şi
satului Ighiu, menţionat documentar, Prelucr. lemnului (mobilă). Morărit. panificaţie. Culturi de cânepă. Pomi-
prima oară, în 1206, au fost identificate Furaje pentru animale. Pomicultură cultură. Creşterea ovinelor, bovinelor,
urmele unei aşezări romane (Villa rustica), (pruni, meri, nuci, cireşi, piersici). Culturi bubalinelor şi porcinelor. Centru de
ale unui castru roman de pământ (41 x de cereale, cartofi, legume. Creşterea confecţionare a obiectelor din împletituri
50 m) şi ale unei necropole romane, bovinelor, ovinelor, porcinelor. Bibliotecă de răchită şi paie. Staţiune balneocli-
datând din sec. 2–3, în care s-au găsit (f. 1940) cu 9 200 vol. Reşed. com. este materică în satul Bizuşa-Băi (). Satul
ţigle, cărămizi, capiteluri, trepied de satul Ghirdoveni (înfiinţat în anul 1700). Ileanda este menţionat documentar,
bronz, ceramică ş.a., iar în satul Ţelna, Până la 7 febr. 1952, satul şi com. I. L. prima oară, în 1390. Bisericile din lemn
atestat documentar în 1648, au fost scoase Caragiale s-au numit Vornicu Mărgineanu, cu hramurile „Adormirea Maicii Dom-
la lumină urmele unei aşezări din Epoca iar între 7 febr. 1952 şi 17 febr 1968, nului” (1441, restaurată în sec. 17, cu
bronzului, aparţinând culturii materiale Caragiale. În satul Haimanalele (sat picturi interioare din 1796), declarată
Coţofeni (2500–1800 î.Hr.). În satul desfiinţat şi unificat cu satul I. L. monument istoric,„Sfinţii Arhangheli
Bucerdea Vinoasă, menţionată documen- Caragiale), menţionat documentar în Mihail şi Gavriil” (1580), „Sfântul Nicolae”
tar în 1238, au fost descoperite vestigiile perioada 1482–1485 cu numele Mărgineni, (1780) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi
unei aşezări din Epoca mijlocie a bron- s-a născut dramaturgul Ion Luca Gavriil” (1827–1836, declarată monument
zului, aparţinând culturii materiale Caragiale (1852–1912); aici se află casa istoric), în satele Ileanda, Negreni, Podişu
Wietenberg (sec. 16–13 î.Hr.), în care s-au memorială „I. L. Caragiale”, cu docu- şi Răstoci. În satul Ileanda mai există o
găsit vase ceramice, un vârf de lance din mente, fotografii, obiecte etc. şi biserica biserică ridicată în 1970 pe locul uneia din
bronz ş.a., precum şi urmele unei aşezări „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir” 1730, o biserică reformată (1890) şi o
rurale din Epoca romană, din care s-au (1680). În satul I. L. Caragiale a existat, biserică romano-catolică (1918).
recuperat cărămizi cu ştampila legiunii a până în 1840, mănăstirea Mărgineni, ILFOV 1. Râu, afl. stg. al Dâmboviţei pe
XIII-a Gemina, ceramică, sculpturi, o ctitorie din sec. 15 a vornicului Drăghici terit. satului Zurbaua, com. Dragomireşti-
inscripţie votivă ş.a., iar în arealul satului Mărgineanu, întărită cu ziduri de apărare Vale, jud. Ilfov; 69 km. Izv. din Câmpia
Şard, atestat documentar în 1238, a fost în 1646 de postelnicul Constantin Vlăsiei. Se pare că în secolele trecute,
identificată o necropolă romană din sec. Cantacuzino şi de stolnicul Constantin malurile râului erau acoperite cu zăvoaie
2–3. Biserică din lemn cu hramul Cantacuzino în 1681. Mănăstirea a de arini (denumite Elhov, în slavă) de la
„Cuvioasa Parascheva” (în satul Ighiel), adăpostit vasta bibliotecă a stolnicului care, probabil, derivă numele Ilfov.
construită în 1750 şi pictată în 1783 de Constantin Cantacuzino. În 1840, această Cunoscut şi sub numele de Bălcătaciu.
Gavriil Zugravul; biserici cu zid de mănăstire a fost transformată în 2. Judeţ situat în partea de S-SE a
incintă, în satele Ighiu (sec. 15) şi Şard penitenciar, într-una dintre chilii a fost României, în zona central-estică a Câm-
(sec. 15–18), în prezent aparţinând închis timp de 3 ani Nicolae Bălcescu în piei Române, în bazinele inf. ale râurilor
cultului reformat-calvin; biserica orto- urma descoperirii mişcării din 1840. În Argeş, Dâmboviţa, Colentina ş.a., în
doxă „Cuvioasa Parascheva” (1724), în prezent, penitenciarul Mărgineni (care hinterlandul municipiului Bucureşti, la
satul Ighiu; ruinele bisericii „Sfântul din 1949 are un pavilion special de intersecţia meridianului de 26° longi-
Nicolae” (sec. 17), în satul Bucerdea detenţie), cu o capacitate de peste 1 100 tudine E cu paralela de 44°30’ latitudine
Vinoasă; conacul „Teleki” (sec. 18), în de locuri, reprezintă locul de detenţie de N, între jud. Prahova (N), Ialomiţa (E-
satul Ţelna, azi pensiune; castelul maximă siguranţă a persoanelor lipsite NE), Călăraşi (E-SE), Giurgiu (S-SV) şi
„Eszterhazy” (sec. 16), în satul Şard; de libertate. Dâmboviţa (V-NV). Supr.: 1 583 km2
hanul „Sfântul Gheorghe”, în satul Ighiu. ILEANA, com. în jud. Călăraşi, alcătuită (0,67% din supr. ţării). Populaţia (1 ian.
IGNEŞTI, com. în jud. Arad, alcătuită din din 9 sate, situată în Câmpia Bărăganului, 2011): 329 998 loc. (1,54% din populaţia
4 sate, situată în N-NE Depr. Zarand, în pe râul Vânăta; 3 218 loc. (1 ian. 2011): ţării), din care 160 585 loc. de sex masc.
zona Dealurilor Codru-Moma, pe cursul 1 628 de sex masc. şi 1 590 fem. Nod (48,7%) şi 169 413 loc. de sex fem. (51,3%).
superior al râului Teuz; 717 loc. (1 ian. rutier. Expl. de petrol şi gaze naturale. Populaţia urbană: 142 460 loc. (43,2%);
546 Ilfov şi aceea a mediilor lunare ale temp. lăcrimioare etc. În luncile marilor râuri
aerului (c. 25°C) reflectă caracterul conti- se dezvoltă păduri de esenţe moi (plop,
rurală: 187 538 loc. (56,8%). Densitatea: nentalismului accentuat al climatului jud. salcie), în preajma lacurilor se întâlnesc
208,5 loc./km2. Structura populaţiei pe I. Cantitatea medie multianuală a formaţiuni stuficole, iar pe unele lacuri
naţionalităţi (la recensământul din 20-31 precipitaţiilor oscilează în jurul valorii de o bogată vegetaţie acvatică plutitoare (în
oct. 2011): 88% români, 4% rromi, apoi 500 mm (la Brăneşti şi Vidra). Regimul special nuferi) şi submersă (brădiş).
chinezi, evrei, maghiari, germani, turci, eolian se caracterizează prin predo- Fauna, reprezentată prin elemente
ucraineni, ruşi-lipoveni, sârbi, mace- minarea vânturilor dinspre NE (21,6%) specifice Câmpiei Române, cuprinde o
doneni, bulgari, poloni, greci, armeni ş.a. şi E (19,7%) care bat cu viteze medii mare varietate de specii de mamifere,
Reşed. municipiul Bucureşti. Oraşe: anuale de 2–2,5 m/s, cu maxime pe păsări, reptile, insecte etc. adaptate la
Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, timpul iernii ce pot depăşi 125 km/oră. viaţa de pădure, de câmp sau din
Otopeni, Pantelimon, Popeşti-Leordeni, Reţeaua hidrografică, cu o densitate preajma apelor. În păduri se întâlnesc
Voluntari. Comune: 32. Sate: 89; localit. de 0,2–0,3 km/km2, se caracterizează prin mistreţi, căpriori, veveriţe, vulpi, fazani
componente ale oraşelor: 7. prezenţa câtorva râuri mari, care tran- (colonizaţi), gaiţe, ciocănitori, piţigoi,
Relieful, în exclusivitate de câmpie, zitează sau care formează, pe distanţe cinteze, cuci, mierle etc., şerpi, şopârle
aparţine (integral sau parţial) subuni- mici, limita jud. I. cu judeţele din jur ş.a. Fauna de câmp este dominată de
tăţilor Câmpiei Vlăsiei (porţiuni din (râurile Ialomiţa, Argeş, Dâmboviţa, rozătoare (popândăi, hârciogi, şoareci şi
câmpiile Snagovului, Moviliţei, Câlnă- Colentina, Sabar), precum şi a unor râuri şobolani de câmp, cârtiţe, iepuri, dihori
ului ş.a., precum şi Câmpia Bucureştiului mai mici, care îşi au obârşia pe terit. jud. ş.a.), de păsări (prepeliţe, privighetori,
în întregime), în cadrul căreia se Ilfov (Pasărea, Mostiştea, Câlnău, ciocârlii, hereţi, şorecari, ulii, vrăbii,
evidenţiază interfluviile (câmpurile) largi Cociovaliştea, Slotea sau Cocioc, Ilfov, porumbei, guguştiuci etc.), reptile şi
(48 km), cu orientare şi înclinare de la NV Vlăsia ş.a.). Multe dintre râurile mici au insecte. În apropierea apelor există o
către SE, presărate cu crovuri, movile, un curs semipermanent, secând în timpul bogată şi variată aglomerare de păsări de
văiugi, lacuri ş.a. Câmpia Vlăsiei, cu alt. verilor secetoase. Lacurile naturale apă (locală sau în pasaj), printre care se
cuprinse între 50 şi 120 m, se încadrează (predominant din categoria limanelor remarcă raţele, gâştele, berzele, stârcii,
în categoria câmpiilor tabulare, cu fluviatile) şi antropice sunt concentrate, gârliţele, lişiţele, fluierarii, nagâţii ş.a., iar
interfluvii largi şi netede, în care o mare cu precădere, în partea de N, de V şi de lacurile sunt populate cu variate specii
răspândire o au depozitele de loess (cu E a jud. I. Cele mai importante lacuri sunt: de peşti (crap, ştiucă, roşioară, plătică,
grosimi ce variază între 2 şi 12 m), Snagov (575 ha), Căldăruşani (224 ha), babuşcă, biban ş.a.).
afectate intens de procese de tasare. Buftea (307 ha), Buciumeni (60 ha), Resursele naturale sunt limitate, în
Datorită extensiunii şi caracteristicilor Mogoşoaia (92 ha), Chitila (75 ha), subsolul jud. I. fiind depistate câteva
morfologice pe care le are lunca Argeş– Pantelimon II (313 ha), Cernica (360 ha), zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, în
Sabar în partea de S-SV a jud. I. ea se Ciolpani sau Scroviştea ş.a. formaţiunile mio-pliocene din arealele
individualizează ca unitate aparte de Vegetaţia naturală, înlocuită în mare localit. Periş, Moara Vlăsiei, Pasărea,
relief. Lunca Argeş–Sabar, extinsă pe 5– parte de culturile agricole, aparţine stepei Căţelu, Bragadiru, Jilava. Expl. de nisip
8 km lăţime, la 60–80 m alt., considerată şi silvostepei. Pajiştile, extinse pe supr. şi balast se efectuează în albiile râurilor
de unii geografi ca o continuare spre SE restrânse, sunt puternic degradate (din mari, în special în lunca Argeş-Sabar (la
a Câmpiei de divagare Titu, este acope- cauza păşunatului intens), fiind alcătuite Bragadiru şi Jilava).
rită cu depozite aluvionare recente din păruşca de stepă (Festuca valesiaca), Istoric. Cele mai vechi urme de
(Holocen), cu un grad ridicat de permea- troscot (Polygonum aviculare), firuţa cu locuire descoperite în perimetrul actual
bilitate. Prezenţa unor bogate pânze bulb (Poa bulbosa), pir gros (Cynodon al jud. I. datează din Neolitic şi aparţin
freatice la mică adâncime, a unor soluri dactylon), obsiga (Bromus tectorum), culturilor materiale Boian (milen. 4 î.Hr.)
fertile şi a unei mari pieţe de desfacere a pătlagina (Plantaga major), trifoi (Trifolium şi Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.). Neoliticul
produselor (în municipiul Bucureşti) au repens) ş.a. Vegetaţia forestieră, mult mai este bine reprezentat prin vestigiile
favorizat dezvoltarea unei intense bine reprezentată, cuprinde mai multe scoase la iveală în arealele localit.
activităţi legumicole în această zonă. pâlcuri de păduri de foioase (Snagov, Bălăceanca (com. Cernica), Glina şi mai
Climă temperat-continentală, cu Corbeanca, Sineşti, Pasărea, Brăneşti, ales Vidra, unde s-au găsit topoare, cuţite,
nuanţe excesive, cu veri călduroase şi Cernica ş.a.), care sunt resturi ale dălţi, vârfuri de săgeţi ş.a. din piatră
secetoase şi ierni friguroase, dominate de vestitului Codru al Vlăsiei. Pădurile de şlefuită, precum şi fragmente şi vase
prezenţa frecventă a maselor de aer rece foioase sunt constituite din stejar (Quercus ceramice cu decor spiralo-meandric
continental din E sau arctic din N şi de robur), cer (Quercus cerris), ulm (Ulmus (caracteristic este vasul cu chip de femeie,
vânturi puternice care viscolesc zăpada. carpinifolia), carpen (Carpinus betulus), numit „Venus de la Vidra”). Conti-
Valorile medii multianuale ale temp. arţar tătăresc (Acer tataricum), salcâm nuitatea de locuire pe terit. ilfovean de
aerului înregistrează o uşoară creştere de (Robinia pseudacacia) ş.a. Subarboretul astăzi este strâns legată de existenţa
la N (10,5°C) la S (11°C). Temp. max. acestor păduri este format din corn triburilor tracice şi apoi geto-dacice care
absolută (40°C) a fost înregistrată la (Cornus mas), porumbar (Prunus spinosa), au deprins meşteşugul topirii şi
Bucureşti (42,4°C, 5 iul. 2000), iar temp. lemn câinesc (Lygustrum arvense), păducel prelucrării bronzului şi mai târziu a
minimă absolută (–35°C), la Snagov (25 (Crataegus monogyna), măceş (Rosa canina) fierului. Epocile bronzului timpuriu şi
ian. 1942). Amplitudinea rezultată din ş.a., iar covorul floral este alcătuit din mijlociu (sec. 20–16 î.Hr.), aparţinând
cumularea valorilor extreme (77,4°C), cât ghiocei, viorele, toporaşi, brebenei, culturii materiale Glina III, ca şi cele din
prima (Hallstatt) şi a doua (La Tène) gurile ilfovene de azi, năvălirile sau Ilfov 547
Epocă a fierului sunt bine ilustrate de ocupaţiile temporare ale altor popoare
descoperirile de pe terit. com. Glina, din din sec. 3–7 au lăsat urme în viaţa În Evul Mediu, printre aşezările cu
care s-au recuperat vase ceramice din locuitorilor, fără însă să-i disloce din populaţii stabile apare consemnat în
pastă fină, multe dintre ele ornamentate locurile pe care le ocupau. Unele dovezi hrisoavele vremii Snagovul, legat de mă-
cu decor pictat în culori „crude” (roşu şi arheologice atestă existenţa mai multor năstirea Snagov (azi pe terit. satului
alb), figurine antropomorfe şi zoomorfe aşezări omeneşti (cu populaţii stabile) Siliştea Snagovului), ctitorie din sec. 14 a
din lut ars, precum şi o mare cantitate de înainte de năvălirile popoarelor migra- domnului Mircea cel Bătrân. În sec. 17–
obiecte de uz gospodăresc (râşniţe, lame, toare. În arealul satului Fundeni (com. 18 au fost întemeiate noi mănăstiri
răzuitoare ş.a.) sau arme de luptă Dobroeşti) s-au descoperit urme ale (Cernica, Căldăruşani, Ţigăneşti ş.a.) şi au
(topoare din bronz). Cucerirea (101–102 populaţiei autohtone din sec. 6 în cadrul fost construite palate domneşti (la Afumaţi,
şi 105–106) şi apoi ocupaţia romană (106– cărora au fost identificate elemente slave 1696, Mogoşoaia, 1702, Pantelimon, 1736
271/275) a Daciei au influenţat melea- aflate într-un stadiu avansat de asimilare. ş.a.) în jurul cărora s-au format ori s-au
produse rezultate din reciclarea de]eurilor din sticl` (Pope]ti-Leordeni),
548 Ilfov de Stat nr. 15, jud. I. a fost desfiinţat, cele energia electrică şi termică (termocentrala
mai mari supr. din terit. său trecând în de la Popeşti-Leordeni), utilaje pentru
concentrat sate de supuşi sau de oameni componenţa judeţelor nou înfiinţate ind. textilă, motoare generatoare şi tran-
liberi, determinând intensificarea locuirii (Călăraşi şi Giurgiu), o mică porţiune din sformatoare electrice, produse din cau-
meleagurilor ilfovene. Primele referiri la supr. sa fiind înglobată în jud. Ialomiţa, ciuc (Jilava), aparate şi instrumente de
existenţa teritorială a jud. I. datează de la iar ceea ce a rămas a fost trecut sub admi- măsură şi control (Otopeni), utilaje
începutul sec. 15, fiind legate de râul nistrarea municipiului Bucureşti ca un pentru transporturi (Voluntari), fire şi
Ilfov, de la care se pare că judeţul a pre- sector de sine stătător, numit Sectorul fibre artificiale (Popeşti-Leordeni), pro-
luat numele. Prima menţiune docu- Agricol Ilfov (la 23 ian. 1981, acest sector duse chimice (Vidra), vată, oxigen indus-
mentară despre jud. I. apare într-un avea un oraş – Buftea –, 26 comune şi 73 trial, ambalaje pentru ind. alim. (Buftea),
hrisov din 23 mart. 1482, emis la Gher- sate), cu reşed. la Baloteşti. Ulterior, prin confecţii, ţesături, tricotaje, fire din in şi
ghiţa de către domnul Basarab cel Tânăr mai multe Decrete ale Consiliului de Stat cânepă, covoare etc. (Baloteşti, Buftea,
(Ţepeluş), prin care voievodul dăruieşte (nr. 368/27 nov. 1985, nr. 209/18 iun. Afumaţi, Snagov, Vidra, Brăneşti), prefa-
mănăstirii Snagov unele sate şi munţi şi-i 1986 ş.a.), Sectorul Agricol Ilfov a pierdut bricate din beton, cărămidă, plăci şi dale
oferă unele privilegii (…„Şi iarăşi oricâte sau a primit mai multe comune cu satele din ceramică (Chitila, Chiajna, Bragadiru),
sate are Sfânta mănăstire în judeţul aferente. Ca urmare a Legii nr. 24 din 12 nutreţuri combinate (Periş, 1 Decembrie),
Elhov, iar la ele să se ia birul de la vecinii apr. 1996 (Art. 124), denumirea Sectorului mobilier şi obiecte din lemn (Periş,
Agricol Ilfov a fost înlocuită cu aceea de Snagov), seruri şi vaccinuri veterinare
mănăstirii”…). De atunci judeţul a
judeţul Ilfov (…„De la data intrării în (Voluntari), conserve de legume şi fructe,
evoluat şi s-a dezvoltat în limite variate,
vigoare a prezentei legi şi până la noua preparate din carne şi lapte, băuturi
fiind (în ultimele decenii ale sec. 20) cel
organizare administrativ-teritorială a alcoolice, bere, drojdie de bere, spirt,
mai forfecat şi mai ajustat judeţ al ţării.
ţării, Sectorul Agricol Ilfov se va numi băuturi răcoritoare, malţ, produse de
În toate formele ad-tive mai vechi, oraşul
judeţul Ilfov”), iar în urma aplicării Legii panificaţie etc. (Buftea, Popeşti-Leordeni,
Bucureşti, aflat în partea centrală a jud.
Afumaţi, Baloteşti, Bragadiru, Chitila,
I., era înglobat în teritoriul acestuia. La nr. 50 din 10 apr. 1997 (Art. 126 [1]) a fost
1 Decembrie, Pantelimon). O ramură
ultima modificare administrativ-terito- trecut în categoria judeţelor (…„De la
aparte o reprezintă ind. cinematografică,
rială majoră, din 17 febr. 1968, oraşul data intrării în vigoare a prezentei legi şi
prezentă la Buftea (Centrul de producţie
Bucureşti (capitala ţării) a fost declarat până la noua organizare administrativ-
cinematografică „Bucureşti”).
municipiu şi a devenit unitate de sine teitorială a ţării, Sectorul Agricol Ilfov va
Agricultura, cu un procent ridicat de
stătătoare, cu rang de judeţ, evoluând avea statut de judeţ, cu denumirea de
privatizare, reprezintă componenta do-
separat în cadrul limitelor jud. Ilfov. Terit. judeţul Ilfov, având reşedinţa în mu-
minantă a activităţii economice a jud. I.,
actual al jud. I., în limitele căruia sunt nicipiul Bucureşti”), fiind cel mai mic din
dispunând de mari rezerve şi posibilităţi
cuprinse 32 de comune, 89 de sate, opt totalul celor 41 de judeţe ale ţării.
de dezvoltare, determinate de calităţile
oraşe şi şapte localit. componente ale Economia jud. I., puternic influenţată
solurilor, factorii de climă, dotările teh-
oraşelor, cu reşed. în municipiul Bucu- de prezenţa în hinterlandul său a munici- nico-materiale, forţă de muncă adecvată
reşti, reprezintă o relicvă a jud. I. de piului Bucureşti, are un profil agrar- etc. La sf. anului 2007, fondul funciar al
odinioară, cu rădăcini ancorate în sec. 15. industrial. Cu toate că sectorul agricol jud. I., în supr. totală de 158 328 ha, era
De-a lungul timpului, şi cu precădere în este preponderent în cadrul economiei format din 107 622 ha terenuri agricole,
a doua jumătate a sec. 20, jud. I. a cunos- jud. I., industria ocupă, totuşi, un loc 25 253 ha acoperite cu păduri şi alte
cut cele mai mari amputări teritoriale, important datorită influenţei pe care o terenuri cu vegetaţie forestieră, 5 312 ha
ajungând până la ridicola supr. de 1 583 are capitala ţării în relaţiile economice cu cu ape şi bălţi şi 20 141 ha alte suprafeţe.
km2 în prezent, faţă de 5 176 km2 în 1937 acesta. Aşa se explică faptul că unele În acelaşi an, din totalul supr. agricole
(când avea 10 plăşi, 2 oraşe şi 419 sate) şi localităţi din imediata apropiere a mu- (107 622 ha), 103 301 ha erau terenuri
8 225 km2 în 1972 (cu 2 municipii, 2 oraşe, nicipiului Bucureşti (Jilava, Pantelimon, arabile (inclusiv serele), 1 976 ha ocupate
125 comune şi 418 sate). În urma Legii nr. Popeşti-Leordeni ş.a.) au devenit de-a cu păşuni, 1 433 ha cu vii şi pepiniere
5 din 8 sept. 1950, când au fost desfiinţate lungul anilor adevăraţi „sateliţi indus- viticole şi 854 ha cu livezi şi pepiniere
vechile judeţe, terit. fostului jud. I. a fost triali” ai Capitalei (de exemplu: uzina de pomicole. În anul 2007, cea mai mare
integrat (alături de porţiuni din judeţele anvelope „Danubiana”,1962-2006,
S.A. din Popeşti- parte a terenurilor arabile, cu fertilitate
vecine) şi a evoluat (până la 17 febr. 1968) Leordeni, combinatul de articole tehnice şi productivitate mari, a fost destinată
în cadrul regiunii Bucureşti (cu unele din cauciuc de la Jilava, fabrica de culturilor de porumb (19 787 ha), urmate
pendulări ale teritoriilor limitrofe în acumulatori din Pantelimon ş.a.), în timp de cele cu grâu şi secară (19 135 ha),
limitele altor regiuni), care se extindea pe ce alte localităţi s-au dezvoltat ca centre plante uleioase (12 224 ha), plante furajere
o supr. de 20 480 km2 (în anul 1964) şi ale ind. uşoare şi alim. sau de întreţinere (7 410 ha), floarea-soarelui (7 393 ha),
cuprindea 15 raioane, 10 oraşe şi câteva şi reparaţii ale utilajelor agricole. legume (5 029 ha), orz şi orzoaică, cartofi,
sute de sate. Prin Legea nr. 2 din 17 febr. Industria ilfoveană se remarcă printr-o sfeclă de zahăr, leguminoase pentru
1968 au fost reînfiinţate judeţele (înlo- gamă variată de produse ce se realizează boabe ş.a. Pomicultura, în cadrul căreia
cuind regiunile şi raioanele), între care şi în cadrul unor unităţi de stat sau private, predomină prunii, cireşii, vişinii, merii,
jud. I., cu reşed. în municipiul Bucureşti. răspândite în aproape jumătate din caişii, piersicii, este concentrată în arealele
Sub această formă a evoluat până la 23 numărul localităţilor jud. I. Cele mai localit. Chitila, Băneasa, 1 Decembrie,
ian. 1981, când prin Decretul Consiliului importante produse industriale sunt: Snagov, Pantelimon ş.a. În vara şi toamna
anului 2007, producţia totală de fructe a Bucureşti–Giurgiu; Bucureşti–Roşiori de Ilfov 549
fost de 2 227 tone, din care 225 tone Vede–Craiova–Timişoara) care traver-
prune, 318 tone cireşe şi vişine, 481 tone sează terit. jud. I., mai există şi câteva linii cadre didactice, 14 licee, cu 6 835 elevi şi
mere, 728 tone caise şi zarzăre, 236 tone de c.f. de importanţă locală (Bucureşti– 421 profesori ş.a. În acelaşi an, activitatea
piersici ş.a. În cadrul agriculturii, legu- Snagov) sau regională (Bucureşti–Urzi- culturală se desfăşura în cadrul unei case
micultura (practicată în sere sau în câmp) ceni–Făurei; Bucureşti–Chitila–Titu– de cultură (Buftea), 16 cămine culturale,
cunoaşte o dezvoltare accentuată ca Târgovişte; Bucureşti–Olteniţa). Întreaga 103 bilioteci cu 691 000 vol., mai multe
urmare a nevoilor de aprovizionare ale reţea de linii feroviare de pe terit. jud. I. muzee şi colecţii muzeale (Mogoşoaia,
Capitalei cu legume şi zarzavaturi proas- însumează 180 km lungime (integral Cernica, Snagov, Pasărea ş.a.).
pete, precum şi datorită fabricilor de electrificate), cu o densitate de 113,7 km/
conserve. Legumicultura, cu o producţie 1 000 km2 de teritoriu. La sf. anului 2007, Ocrotirea sănătăţii. La sf. anului
totală de 74 947 tone (în anul 2007), se reţeaua drumurilor publice însuma 2007, reţeaua unităţilor sanitare de pe
practică intensiv în arealele localităţilor 810 km (din care 482 km drumuri moder- terit. jud. I. cuprindea şapte spitale, cu
1 Decembrie, Popeşti-Leordeni, Măgurele, nizate), cu o densitate de 51,2 km/100 1 592 de paturi (un pat de spital la 184
Bragadiru, Afumaţi, Dobroeşti, Berceni, km2 de teritoriu. Terit. jud. I. este traver- locuitori), trei cămine-spital, două
Dărăşti-Ilfov ş.a. La începutul anului sat de câteva magistrale rutiere naţionale dispensare medicale, 83 de farmacii, o
2008, sectorul zootehnic, în cadrul căruia (Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Sibiu–Deva– creşă ş.a. În acelaşi an, asistenţa medicală
se remarcă un procent ridicat de priva- Arad; Bucureşti–Afumaţi–Urziceni– era asigurată de 565 de medici (un medic
tizare, cuprindea 18 594 capete bovine Buzău–Bacău–Suceava; Bucureşti– la 520 de locuitori), 101 medici stomato-
(din care 95% în sectorul particular), Feteşti–Constanţa – autostradă construită logi (un medic stomatolog la 2 911
188 594 capete porcine (99,3% privatizat), în anii 1987-2012; Bucureşti–Giurgiu– locuitori), şase farmacişti şi 931 de cadre
30 175 capete ovine şi caprine (99,8% în Ruse; autostrada Bucureşti–Piteşti ş.a.), sanitare cu pregătire medie.
gospodăriile particulare); avicultură precum şi de câteva drumuri naţionale Turismul este legat de prezenţa unor
(883 397 capete păsări). Unele societăţi de interes local sau regional. Totodată, păduri şi lacuri de agrement (Snagov,
comerciale sau regii autonome practică jud. I. are pe terit. său (la Otopeni) cel mai Cernica, Pasărea, Căldăruşani, Ciolpani,
creşterea animalelor în complexe sau mare aeroport al ţării („Henri Coandă”), Mogoşoaia, Pustnicu, Tunari, Clinceni,
ferme aşa cum sunt cele de la Periş, care asigură legăturile aeriene ale Corbeanca ş.a.), unele dintre ele declarate
Buftea, Mogoşoaia, Afumaţi, Bragadiru, Capitalei cu nenumărate oraşe sau rezervaţii forestiere, a unor mănăstiri
1 Decembrie, Popeşti-Leordeni ş.a. capitale ale unor ţări de pe toate (Cernica, Pasărea, Ţigăneşti, Căldăruşani,
Căile de comunicaţie de pe terit. jud. I. continentele. Jud. I. ar fi putut beneficia Snagov ş.a.), a unor monumente de
sunt în strânsă legătură cu cele care con- de transporturi pe apă dacă nu ar fi fost arhitectură (palatul Mogoşoaia, palatul
verg către municipiul Bucureşti, căci sistate (după 1989) lucrările de construcţie „Ştirbei” din Buftea, conacul Stolnicu-
absolut toate liniile de c.f. sau marile ale canalului Bucureşti–Dunăre, care lului Cantacuzino din Afumaţi ş.a.),
magistrale rutiere care vin spre Capitală urma să străbată partea de S-SV a jud. I. vestigii istorice (ruinele cetăţii lui Radu
sau pornesc radial din aceasta, traver- Învăţământ, cultură şi artă. În anul de la Afumaţi ş.a.), muzee etc. În anul
sează şi o parte din supr. jud. I. Astfel, în şcolar 2007–2008, pe terit. jud. I. îşi desfă- 2007, capacitatea totală de cazare a jud.
afara marilor magistrale feroviare şurau activitatea 23 de grădiniţe de copii, I. (1 532 locuri) era asigurată de şapte
(Bucureşti–Ploieşti–Braşov–Cluj-Napoca– cu 7 035 copii înscrişi şi 359 cadre didac- hoteluri şi moteluri, două campinguri,
Oradea; Bucureşti–Ploieşti–Buzău–Bacău– tice, 67 de şcoli generale (învăţământ pri- şapte vile, patru pensiuni turistice
Suceava; Bucureşti–Feteşti– Constanţa; mar şi gimnazial), cu 24 358 elevi şi 1 698 urbane, nouă pensiuni turistice rurale ş.a.
ILIA 1. Depresiune intramontană, Şoimuş şi Zam), Depr. I. s-a dezvoltat în respectiv în piroclastite) cu vale largă
tectono-erozivă, parte componentă a cadrul unui vechi culoar prin care, de-a (bazinetul Ilia–Gurasada). Relieful este
Culoarului Mureşului, situată între M-ţii lungul erelor geologice, s-au scurs apele reprezentat printr-o câmpie largă,
Metaliferi (la N) şi M-ţii Poiana Ruscăi din Bazinul Transilvaniei în Bazinul aluvială, din care se detaşează câţiva
(la S), la c. 175 m alt., pe cursul inf. al Panonic. Depr. I. reprezintă o alternanţă martori ai fundamentului, precum şi din
Mureşului. Extinsă pe c. 20 km lungime de vale îngustă (îngustările de la Brănişca enorme conuri de dejecţie şi glacisuri de
şi c. 7 km lăţime max. (între comuna şi de la Burjuc–Zam, tăiate în cristalin şi bordură, extinse la contactul cu zonele
montane. Din cauza unei intense şi active o biserică romano-catolică (1868) şi Ilva Mică 551
acţiuni de subsidenţă, manifestată în conacele „Séra” (1811), „Bornemisza”
această regiune, se constată unele (sec. 18) şi casa „Bakó” (1793), iar în satul care urmează să fie construită o biserică
înmlăştiniri şi o puternică meandrare a Dobolii de Jos, conacele „Réznek” sau nouă cu acelaşi hram (la 29 aug. 2010 au
cursului râului Mureş. Climă moderată, „Czáker” (1790–1813) şi „Hollacky” fost turnate fundaţiile primelor chilii de
de adăpost, cu temp. medii de -1°C în ian. (1718, cu refaceri din 1806). la această mănăstire).
şi 22°C în iul. şi precipitaţii ce însumează ILIŞEŞTI, com. în jud. Suceava, alcătuită
c. 600 mm anual. ILOVIŢA, com. în jud. Mehedinţi, alcă-
din 2 sate, situată în Pod. Sucevei; 2 738 tuită din 3 sate, situată în Depr. Bahna,
2. Com. în jud. Hunedoara, alcătuită
loc. (1 ian. 2011): 1 395 de sex masc. şi la poalele de S ale M-ţilor Mehedinţi, pe
din 9 sate, situată în depresiunea omo-
1 343 fem. Fermă de creştere a bovinelor. râul Bahna; 1 356 loc. (1 ian. 2011): 715 de
nimă, pe râul Mureş, la confl. cu râul
În satul Ilişeşti se află biserica „Adormi- sex masc. şi 641 fem. Pomicultură; viticul-
Sârbi, la poalele de S ale M-ţilor Metaliferi
rea Maicii Domnului” a fostei mănăstiri tură. Moară de cereale (1890) şi rezervaţie
şi cele de N ale M-ţilor Poiana Ruscăi;
Ilişeşti, ctitorie din 1714 a marelui medel- geologică (punct fosilifer), în satul Bahna.
3 797 loc. (1 ian. 2011): 1 883 de sex masc.
nicer Ionaşcu Isăcescu, cu picturi murale În satul Iloviţa se află biserica „Sfântul
şi 1 914 fem. Staţie de c.f. (în satul Ilia) şi
interioare din 1867 executate de Epa- Nicolae” (1878), iar în satul Bahna există
haltă de c.f. (în satul Bretea Mureşană).
minonda Bucevski. Han turistic. Com. I. o biserică din 1892.
Expl. de balast. Expl. şi prelucr. lemnului.
a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin des-
Producţie îmbrăcăminte de lucru, de ILVA MARE, com. în jud. Bistriţa-Năsăud,
prinderea satelor Ilişeşti şi Braşca din
ambalaje din carton şi de ţuică de prune. alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Lunca
com. Ciprian Porumbescu, jud. Suceava,
Produse alim. Pomicultură (pruni, meri, Ilvei – Ilva Mare din M-ţii Bârgău, pe râul
şi tot până la 7 mai 2004 satul Ilişeşti a
peri). Culturi de cereale, cartofi şi legume. Ilva, la poalele de S ale Măgurii Negre
fost reşed. com. Ciprian Porumbescu.
În perimetrul satului Bretea Mureşană, (1 331 m alt.) şi cele de N ale Măgurii
atestat documentar, prima oară, în 1453, ILIVAKIA Ialomiţa (1). Corni (1 371 m alt.); 2 501 loc. (1 ian.
au fost descoperite pe un promontoriu ILOVĂŢ, com. în jud. Mehedinţi, alcătuită 2011): 1 238 de sex masc. şi 1 263 fem.
izolat, cu pante abrupte, pe vf. Măgura, din 6 sate, situată în E Pod. Mehedinţi, Staţie de c.f. Producţie de cherestea, de
vestigiile unei aşezări dacice din sec. pe râul Coşuştea; 1 334 loc. (1 ian. 2011): mături şi perii şi de produse lactate.
1 î.Hr.-1 d.Hr. În satul Ilia, menţionat 672 de sex masc. şi 662 fem. Expl. de Creşterea bovinelor. Centru de cusături
documentar, prima oară, în 1266, se află balast. Pomicultură (meri, pruni, peri). şi de ţesături populare. În satul Ilva Mare,
castelul lui Gabriel Bethlen (sec. 17) şi o Mori de cereale, în satele Firizu (1906) şi menţionat documentar, prima oară, în
casă parohială ortodoxă (sec. 17); biserici Dâlbociţa (1912). Apicultură. Biserica de 1552, se află o biserică ortodoxă cu
din lemn cu hramurile „Sfântul Dumitru” zid cu hramul „Sfântul Nicolae” (1846– hramul „Sfântul Ilie” (1885) şi o mănăs-
(sec. 17), „Cuvioasa Parascheva” (sec. 17) 1847) şi biserica din lemn cu hramul tire de călugăriţe înfiinţată în 1995, cu
şi „Sfântul Nicolae” (sec. 17), în satele „Sfântul Nicolae” (1876), în satele Ilovăţ biserica având dublu hram „Schimbarea
Bretea Mureşană, Brâznic şi Dumbrăviţa. şi Racova. În satul Firizu se află mănăs- la Faţă” şi „Pogorârea Duhului Sfânt”.
ILIENI, com. în jud. Covasna, alcătuită tirea Coşuştea-Crivelnic, situată pe malul Agroturism.
din 3 sate, situată în partea de S a Depr. stg. al râului Coşuştea, ctitorie din sec. ILVA MICĂ, com. în jud. Bistriţa-Năsăud,
Sfântu Gheorghe, pe râul Olt; 2 002 loc. 14 a călugărului Nicodim de la mănăs- formată dintr-un sat, situată pe Someşu
(1 ian. 2011): 991 de sex masc. şi 1 011 tirea Tismana, cu biserica având hramul Mare, la confl. cu râul Ilva, la poalele de
fem. Expl. de balast. Producţie de maşini „Cuviosul Pahomie cel Mare”. Mănăsti- SV ale M-ţilor Bârgău; 3 371 loc. (1 ian.
şi utilaje de utilizare generală, de mobilă, rea a fost menţionată documentar, prima 2011): 1 714 de sex masc. şi 1 657 fem.
de ambalaje din material plastic şi de oară, în 1493 şi a funcţionat până în sec. Staţie de c.f. Nod rutier. Fabrică de che-
produse alim. (preparate din lapte, 18, fiind reînfiinţată la 5 iul. 2005 ca restea. Creşterea ovinelor, bovinelor şi
macaroane, tăiţei). Satul Ilieni este mănăstire de călugări. În vara anului porcinelor. Apicultură. Produse de arti-
menţionat documentar, prima oară, în 2006, alături de ruinele bisericii vechi a zanat (ţesături). Satul Ilva Mică este
1332 şi atestat ca târguşor în 1695. Pe terit. fost oficiată slujba de sfinţire a locului pe atestat documentar, prima oară, în 1440.
satului Dobolii de Jos a fost descoperită
(1869) o sabie din fier (113,5 cm lungime),
datând din prima Epocă a fierului, cu
mâner decorat artistic, terminat la partea
superioară cu două antene, iar în arealul
satului Ilieni a fost descoperit (1877) un
tezaur monetar alcătuit din 230 de
monede romane republicane, datând din
perioada 206/200–46 î.Hr. În satul Ilieni
se află o cetate ţărănească (1443), cu
biserică în incintă, devastată de tătari în
1658. Fortificată cu şanţuri de apărare, în
1708, de către austrieci, cetatea a
funcţionat ulterior ca garnizoană. Tot aici
se află o biserică reformată (1782-1786), Ilieni. Cetatea cu biserica de incintă
552 Inău valea Someşului Mare, pe poteci marcate, sute de metri distanţă, din trei părţi de
din com. Rodna şi Şanţ. Cunoscut şi sub şanţuri cu apă şi de râul Crişu Alb,
INĂU Ineu (1). numele de Inău. precum şi de un brâu de ziduri din piatră
2. Oraş în jud. Arad, situat în Câmpia străjuit de patru bastioane la colţuri.
INDEPENDENŢA 1. Com. în jud. Călăraşi, Cermei, la 100 m alt., pe râul Crişu Alb, Cetatea apare amintită documentar în
alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia
la 55 km NE de Arad; 9 524 loc. (1 ian. 1295 ca fiind centrul unui cnezat
Bărăganului, pe malul de NE al lacului
2011): 4 691 de sex masc. şi 4 833 fem. românesc. Cucerită de turcii otomani în
Gălăţui; 3 467 loc. (1 ian. 2011): 1 699 de
Supr.: 116,6 km2, din care 6,7 km2 în 1566, Cetatea Ineului a fost stăpânită de
sex masc. şi 1 768 fem. Nod rutier. Culturi
intravilan; densitatea: 1 421 loc./km2. aceştia până la 22 oct. 1595, iar în nov.
de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de
Nod feroviar şi rutier. Expl. de balast, 1599 a intrat în posesia lui Mihai Viteazul.
zahăr, plante tehnice şi de nutreţ etc., în
nisip şi andezit (în satul Mocrea). Con- În perioada 1645–1652 au fost executate
sistemul de irigaţii Slobozia – Dragoş
fecţii metalice. Reparaţii de maşini şi lucrări de întărire a cetăţii (s-au recon-
Vodă – Vlad Ţepeş – Dunăre. Până la 23
utilaje agricole. Producţie de mobilă şi struit unele ziduri şi bastioane, s-au săpat
ian. 1981, com. I. a făcut parte din jud.
cherestea, de lenjerie de corp, de articole şanţuri de apărare etc.). Recucerită de
Ilfov. Pe terit. com. I., pe malul lacului
din material plastic, articole de pielărie, turci în 1658, Cetatea Ineului a devenit
Gălăţui, a fost descoperită o necropolă
prefabricate din beton şi de produse alim. reşed. de sangeac până la 27 iul. 1693
(sec. 4) în care s-au găsit obiecte de cera-
Viticultură. Şase lacuri piscicole cu o când a fost cucerită de habsburgi. În 1700,
mică cenuşie, fine şi grosolane, piepteni,
supr. totală de 404 ha. Bogat fond cine- s-au instalat aici trupele de grăniceri
mărgele de chihlimbar, fibule ş.a. Biserica
getic în pădurile din apropiere. La c. 5 mureşeni care o părăsesc în 1745. După
„Sfântul Ioan Botezătorul” (1907), în satul
km S de oraş, între lunca Crişului Alb şi această dată, Cetatea Ineului cade în
Independenţa.
cea a Cigherului, se află măgura Mocrea ruină până în 1870, când catelul a fost
2. Com. în jud. Constanţa, alcătuită
(378 m alt.), alcătuită din andezite şi reconstruit şi transformat în stil neoclasic,
din 5 sate, situată în SV Pod. Cobadin, la
aglomerate vulcanice, acoperită cu o cu elemente decorative caracteristice
graniţa cu Bulgaria; 3 054 loc. (1 ian.
pădure de foioase, extinsă pe 245,4 ha Renaşterii târzii şi barocului. Castelul a
2011): 1 581 de sex masc. şi 1 473 fem.
(cer, gârniţă, gorun, tei, carpen), declarată fost reparat în anii 1975-1976 şi până în
Nod rutier. Producţie de motoare hidrau-
rezervaţie geologică şi forestieră. Aici se 1989 a găzduit o şcoală pentru copiii cu
lice. Apicultură. Viticultură. Culturi de
întâlneşte şi o specie termofilă – migdalul deficienţe psihice şi fizice. În sec. 16–17,
cereale, plante uleioase, plante tehnice şi
pitic (Prunus tenella). La N de această
de nutreţ etc. Pe terit. satului Fântâna I. a fost reşed. unei episcopii ortodoxe,
măgură, în lunca pârâului Condratău, se
Mare au fost descoperite urmele unei iar în sec. 18–19 localitatea s-a dezvoltat
află poiana cu narcise de la Rovine (6 ha).
aşezări rurale în care au fost găsite câteva ca un centru meşteşugăresc cu multe
Istoric. În perimetrul oraşului au fost
reliefuri (al lui Dionysos, al lui Mithra şi bresle şi târguri renumite. Declarat oraş
descoperite vestigii de locuire din Neo-
al Cavalerului trac) datând din sec. 2–3. la 27 oct. 1967, I. are în subordine ad-tivă
litic (topoare, silexuri, fragmente cera-
Satul şi com. I. s-au mai numit Bairamdede. satul Mocrea. Monumente: castel-cetate
mice) şi din perioada stăpânirii romane
3. Com. în jud. Galaţi, formată dintr- datând din sec. 13, reconstruit în 1870 şi
(obiecte de uz casnic, podoabe, monede,
un sat, situată în Câmpia Siretului transformat în stil neoclasic, cu elemente
arme etc.). În sec. 12 exista aici o aşezare
Inferior, pe râul Geru; 4 852 loc. (1 ian. decorative caracteristice Renaşterii târzii
stabilă care apare menţionată docu-
2011): 2 351 de sex masc. şi 2 501 fem. şi barocului; biserică (sec. 13–14) în stil
mentar, prima oară, în 1214, cu numele
Staţie de c.f. Expl. de petrol şi gaze gotic, azi biserică evanghelică; biserica
naturale. Producţie de mobilă pentru Villa Ieneu. Dezvoltarea ulterioară a
„Adormirea Maicii Domnului” construită
bucătării şi birouri, de preparate din localit. I. a fost strâns legată de con-
în 1861-1864 pe locul uneia din 1775,
lapte, de ulei şi de napolitane. Culturi de struirea unei puternice cetăţi pe malul
reparată în 1979-1983 şi pictată în 1984-
cereale, plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă drept al Crişului Alb, cu rol de apărare
împotriva invaziilor diverşilor năvălitori. 1986; biserica ortodoxă cu dublu hram -
de zahăr, legume etc. Viticultură. Fermă „Pogorarea Duhului Sfânt” şi „Sfinţii
de creştere a porcinelor. Zonă de interes Cetatea Ineului este de fapt un impunător
castel, cu ziduri grose de peste 4 m, Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1990-1996,
cinegetic. Biserică având hramul „Sfinţii pictată în 1996-1998). În satul Mocrea
Împăraţi Constantin şi Elena”, a cărei turnuri înalte (circulare) la colţuri, şi
creneluri de tragere, înconjurat, la câteva există un castel din 1834, aflat în mijlocul
construcţie a început la 24 ian. 1886 şi a unui parc de 5 ha, şi o cramă datând din
fost sfinţită la 17 sept. 1889. Satul 1636 cu o capacitate de 7 000 hl.
Independenţa a fost înfiinţat în 1879 prin 3. Com. în jud. Bihor, alcătuită din 3
împroprietărirea însurăţeilor. sate, situată în Depr. Oradea–Vad–Borod
4. Denumirea satului şi a com. dintre Dealurile Oradei (la N) şi Dealurile
Murighiol, jud. Tulcea, între 13 oct. 1983 Pădurii Craiului (la S), pe râul Crişu
şi 20 mai 1996. Repede; 4 406 loc. (1 ian. 2011): 2 234 de
INEU 1. Vârf de formă piramidală în sex masc. şi 2 172 fem. Staţie de c.f. Expl.
partea de E a M-ţilor Rodna, alcătuit din de balast. Producţie de mobilă şi de
şisturi cristaline. Alt.: 2 279 m. De sub el încălţăminte. Centru pomicol şi viticol.
izvorăsc Lala şi Valea Băilor. Acoperit cu Biserică de lemn cu hramul „Sfinţii
pajişti alpine. La baza lui se găsesc circul Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1720–1721,
şi lacul glaciar Lala. Accesibil dinspre Ineu (2). Castelul-cetate pictată în 1802), în satul Botean.
INSULA MARE A BRĂILEI Balta IONEŞTI 1. Lac antropic, construit în Iordăcheanu 553
Brăilei. scop hidroenergetic pe cursul inf. al
INSULA MICĂ A BRĂILEI Balta Oltului, pe raza com. Ioneşti, jud. Vâlcea. 2004, în satul Buznea, menţionat docu-
Brăilei. Supr.: 466 ha; vol.: 24,9 mil. m3. mentar în 1734, există bisericile „Sfânta
2. Com. în jud. Gorj, alcătuită din 4 Ecaterina” (1821), „Sfânta Treime” (1854-
INULUI, Lacul ~ (sau Pânzelor), lac sate, situată în lunca şi pe terasele de pe 1857) şi o biserică nouă, construită în anii
antroposalin, situat în perimetrul dr. Jiului, la contactul cu prelungirile de 1991-2005 şi pictată în 2006, iar în satul
oraşului Ocna Sibiului, format în cadrul SE ale Dealurilor Jiului; 2 465 loc. (1 ian. Războieni, înfiinţat în 1879, se află
salinei „Jozsef” (abandonată în anul 2011): 1 220 de sex masc. şi 1 245 fem. biserica „Sfânta Ana” (1938, reparată în
1770). Supr.: 875 m2; ad. max.: 46 m; Haltă de c.f. (în satul Ioneşti). Centru al 1972). Până la 7 mai 2004, com. I.N. s-a
salinitatea apei la supr. atinge 9 g/l, iar Răscoalei ţărăneşti din 1907. Biserică numit Târgu Frumos.
la 5,5 m ad. 320 g/l (de aici şi până la având hramul „Sfinţii Voievozi” (ante
fund salinitatea rămâne neschimbată). 1836), în satul Ioneşti. Agroturism. ION ROATĂ, com. în jud. Ialomiţa, alcă-
3. Com. în jud. Vâlcea, alcătuită din tuită din 2 sate, situată în Câmpia
ION CORVIN, com. în jud. Constanţa,
9 sate, situată la marginea de E a Piem. Bărăganului, pe stg. râului Ialomiţa; 3 534
alcătuită din 5 sate, situată în Pod. Oltinei,
Olteţului, în lunca şi pe terasele de pe dr. loc. (1 ian. 2011): 1 729 de sex masc. şi
pe Valea Mare; 2 099 loc. (1 ian. 2011):
Oltului; 4 521 loc. (1 ian. 2011): 2 251 de 1 805 fem. Staţie de c.f. (în satul Broşteni).
1 105 de sex masc. şi 994 fem. Nod rutier.
sex masc. şi 2 270 fem. Staţie de c.f. Producţie de mobilă pentru birouri.
Apicultură; legumicultură; produse
lactate şi de panificaţie. Pe terit. com. I.C. (inaugurată la 20 ian. 1887), în satul Morărit. Produse de panificaţie. Culturi
au fost descoperite urmele unei aşezări Ioneşti. Hidrocentrală (38 MW), intrată de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de
rurale (sec. 2) în care s-au găsit o în funcţiune în 1979. Expl. de balast. zahăr, plante tehnice şi de nutreţ, legume
inscripţie în limba greacă, cu numele unei Producţie de îmbrăcăminte pentru lucru. etc. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 com.
femei din Bithynia, şi un tezaur monetar Prelucr. lemnului. Mat. de constr. Viticul- I.R. a făcut parte din jud. Ilfov. Satul Ion
alcătuit din stateri din Cyzic, monede de tură. Până în 1882, satul Ioneşti s-a numit Roată a fost înfiinţat în anul 1912 cu
argint din Histria şi monede emise în Ioneştii Minhului (după numele boierului numele Principesa Maria, iar din 1948 are
Apollonia Pontică, Mesembria (azi localit. Minhu Bucşenescu), iar între 1882 şi 17 denumirea actuală. În satul Ion Roată (în
Nesebăr din Bulgaria) şi Callatis. În satul febr. 1968 a fost consemnat cu toponimul cătunul Colinele, numit Cioara înainte de
Ion Corvin a fost înfiinţată, în 1990, o Ioneştii Govorii. În satul Ioneşti, atestat 1960), în cimitirul parohial, se află biserica
mănăstire de călugări amplasată în apro- documentar la 1 apr. 1494, se află o „Sfântul Nicolae”, reconstruită în 1970–
pierea peşterii unde, potrivit tradiţiei, biserică din lemn cu hramul „Sfântul 1972 pe un loc ferit de inundaţii. Picturile
Sfântul Apostol Andrei a predicat Nicolae” (1770) şi una de zid cu hramul murale interioare au fost executate în
Evanghelia. În această peşteră se află un „Sfinţii Voievozi” (1842, cu fresce 1972 de Gheorghe Albu. Biserica a fost
fel de pat dăltuit în piatră pe care, con- originare); în satul Bucşani există biserica sfinţită la 10 nov. 1985. Vechea biserică,
form tradiţiei, se odihnea Sfântul Andrei. de zid cu hramul „Buna Vestire” (1743, zidită în 1836 prin strădania paharnicului
Mănăstirea are o biserică mică, cu hramul cu picturi originare), iar în satul Marcea, Dimitrie Voinescu şi a soţiei sale, Elena,
„Adormirea Maicii Domnului” construită atestat documentar în 1392, o biserică din a fost demolată în 1970 din cauza
în perioada mart. 1994-sept. 1995 în lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1866– stricăciunilor provocate de frecventele
apropierea peşterii, cu picturi murale 1868). Satul Delureni, care până la 1 ian. inundaţii ale râului Ialomiţa. Tot în satul
interioare finalizate în 1999, şi biserica 1965 s-a numit Răscăeţi, apare menţionat Ion Roată se află biserica „Adormirea
mare cu hramul „Sfântul Andrei” (1993- documetnar la 25 nov. 1635. Maicii Domnului” (1943). Ruinele
2002, pictată în 2004-2006). În biserica conacului „Zappa” (1857) şi biserica
IONEŞTII GOVORII Ioneşti (3). având hramul „Sfântul Nicolae” (1859),
mică se păstrează racla cu moaştele (un
deget) Sfântului Andrei. În apropiere IONEŞTII MINHULUI Ioneşti (3). în satul Broşteni.
există izvorul Sfântului Andrei. ION NECULCE, com. în jud. Iaşi, IORDĂCHEANU, com. în jud. Prahova,
ION CREANGĂ, com. în jud. Neamţ, alcătuită din 6 sate, situată în zona de alcătuită din 6 sate, situată la poalele de
alcătuită din 6 sate, situată în lunca şi pe contact a Câmpiei Jijiei Inferioare cu V ale Dealului Istriţa, pe râul Cricovu
terasele de pe stg. Siretului, la contactul Colinele Ruginoasa, pe cursul superior Sărat; 5 415 loc. (1 ian. 2011): 2 735 de sex
cu Dealul Bour; 5 854 loc. (1 ian. 2011): al râului Bahlui, la confl. acestuia cu masc. şi 2 680 fem. Expl. de petrol.
2 969 de sex masc. şi 2 885 fem. Staţie de râurile Bahlueţ şi Ciuncă; 5 814 loc. (1 ian. Producţie de mobilă pentru bucătărie.
c.f. (în satul Muncelu) inaugurată la 15 2011): 2 982 de sex masc. şi 2 832 fem. Viticultură. Pomicultură. În satul Vărbila,
dec. 1869. Prelucr. lemnului (mobilă). Staţie de c.f. (inaugurată la 1 iun. 1870). atestat documentar în 1521, se află
Morărit şi panificaţie. Culturi de cereale, Nod rutier. Expl. de balast. Viticultură. biserica fostei mănăstiri Vărbila, cu
plante oleaginoase, leguminoase ş.a. Creşterea bovinelor. Sere legumicole. În hramul „Adormirea Maicii Domnului”,
Agroturism. Satul Ion Creangă apare satul Ion Neculce, numit până la 17 febr. ctitorie din anii 1525–1538 (sfinţită la 14
menţionat documentar, prima oară, în 1968 Prigorenii Mici, atestat documentar sept. 1539) a marelui spătar Dragomir şi
1473 cu numele Brătieşti, mai târziu a în 1638, s-a născut cronicarul Ion Neculce. a banului Toma, reconstruită în timpul
apărut cu grafia Brăteşti, iar între 1908 şi În satul Dădeşti, menţionat documentar domniei lui Matei Basarab (1632–1654)
1948 a avut toponimul Brătianu. Satul în 1428, se află biserica „Sfântul Nicolae” de Pană Filipescu şi restaurată în
Avereşti este atestat documentar la 20 (1826, restaurată şi repictată în anii 2000- perioada 1803–1805 după stricăciunile
aug. 1469. 2001), declarată monument istoric în provocate de cutremurul din 14 oct. 1802
554 Ip nume: Valea lui Ipate. Biserică de zid cu află biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi
hramul „Sfântul Nicolae” (1804, refăcută Gavriil” (1991–1995, sfinţită la 20 aug. 1995).
şi apoi în anii 1934–1937 când a fost şi în 1879), în satul Bâcu şi biserică din lemn IRATOŞU, com. în jud. Arad, alcătuită
repictată. Biserica mai păstrează unele cu hramul „Sfântul Nicolae” (1805), în din 3 sate, situată în Câmpia Aradului,
picturi murale interioare originare şi a satul Ipatele. la graniţa cu Ungaria; 2 437 loc. (1 ian.
fost declarată monument istoric. După IPOTEŞTI 1. Sat, reşed. com. Mihai 2011): 1 186 de sex masc. şi 1 251 fem.
secularizarea averilor mănăstireşti, în Eminescu, jud. Botoşani, situat la 8 km Topitorie de cânepă. Confecţii. Culturi
1863, mănăstirea a fost părăsită de NV de municipiul Botoşani, presupus loc de cereale şi sfeclă de zahăr. În satul
călugări rămânând biserica de mir. În sec. de naştere al poetului Mihai Eminescu Iratoşu, menţionat documentar, prima
19, peste pridvor a fost construit un foişor (actele de naştere şi de botez ale poetului oară, în 1446 se află o biserică ortodoxă
din lemn, de factură populară. Din fosta sunt înscrise însă la Botoşani). Aici se află din 1971 şi o biserică romano-catolică din
mănăstire, menţionată în documente cu Muzeul memorial „Mihai Eminescu”, 1937. Cămin cultural (1967).
numele Verbila, mai există ruinele înfiinţat în 1940, amenajat în casa recon-
clădirilor anexe şi unele fragmente ale ISACCEA, oraş în jud. Tulcea, situat în
struită în 1934, pe locul casei părinteşti partea de N a Dobrogei, pe dr. Dunării,
zidului de incintă. În satul Moceşti există în care copilărise marele poet; aici sunt
o biserică din lemn, cu hramul „Sfântul la poalele de NE ale Pod. Niculiţel, la 35
expuse ediţii din opera lui M. Eminescu, km NV de municipiul Tulcea; 5 318 loc.
Nicolae”, construită în 1694 (alte surse fotografii, fotocopii etc. ce ilustrează
indică anul 1795), pictată la interior în (1 ian. 2011): 2 678 de sex masc. şi 2 640
activitatea literară şi publicistică a fem. Supr.: 101,7 km2, din care 4 km2 în
tempera, în satul Plavia se află ruinele „luceafărului poeziei româneşti”. În 1992,
(din 1909) bisericii de zid cu hramul intravilan; densitatea: 1 330 loc./km2.
la Ipoteşti a fost înfiinţat Centrul Naţional Port fluvial. Exploatări de calcar pentru
„Sfântul Nicolae” (construită în 1817– de Studii „Mihai Eminescu”.
1818), iar în satul Valea Cucului o biserică fabricarea varului şi a cimentului.
2. Com. în jud. Olt, formată dintr-un Producţie de amidon şi de produse din
din 1872. În arealul satului Străoşti, sat, situată în Câmpia Boian, pe stg. râului
atestat documentar la 28 oct. 1464, au fost amidon, de aparate şi instrumente medi-
Olt; 1 537 loc. (1 ian. 2011): 772 de sex masc. cale şi de laborator, de fermentare a
descoperite (în 1974) urmele unei aşezări şi 765 fem. Hidrocentrală (53 MW) dată în
din sec. 5–8 şi un depozit de 37 de seceri tutunului, de cherestea şi de încălţăminte.
folosinţă în 1989, ale cărei turbine sunt Centru viticol şi de vinificaţie. Moară de
din bronz, iar în perimetrul satului Valea puse în mişcare de apa lacului de
Cucului au fost identificate vestigiile unei cereale. Fermă de creştere a porcilor.
acumulare Ipoteşti, lac finalizat în 1985 Piscicultură; apicultură; pomicultură.
aşezări daco-romane datând din sec. 4-5. (supr. lacului: 1 700 ha; vol.: 110 mil. m3).
În satul Iordăcheanu, menţionat docu- Bibliotecă publică (c. 30 000 vol.). Istoric.
Producţie de ţuică. Pomicultură. Creşterea În sec. 3 î.Hr., această zonă era locuită de
mentar la 23 mai 1641, se află o biserică
porcinelor, bovinelor şi ovinelor. În arealul geţi, care sunt amintiţi în scrierile lui
din anul 1859.
satului Ipoteşti au fost descoperite vestigii Herodot. În aceeaşi perioadă triburile
IP, com. în jud. Sălaj, alcătuită din 5 sate, paleolitice (unelte din silex), neolitice, din celtice, care au migrat spre E şi SE, au
situată la poalele Dealurilor Crasnei, pe Epoca bronzului şi din sec. 6–7 (acestea din întemeiat aşezarea Noviodunum (în
cursul superior al râului Barcău; 3 769 urmă aparţin culturii materiale Ipoteşti- apropierea unei aşezări geto-dacice
loc. (1 ian. 2011): 1 835 de sex masc. şi Cândeşti care este specifică populaţiei presupusă a fi fost Genucla – nelocalizată
1 934 fem. Staţie de c.f. (în satul Ip) Expl. autohtone). Satul Ipoteşti apare menţionat încă până în prezent), stăpânită ulterior
de lignit (în satele Ip şi Zăuan). Fabrică documentar, prima oară, la 15 iun. 1543 cu de romani care au ridicat-o la rang de
de cărămidă (Zăuan). Fermă de creştere toponimul Epoteşti. Com. I. a fost înfiinţată municipiu în timpul împăratului
a bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, la 7 mai 2004 prin desprinderea satului Septimius Severus (193–211). Romanii au
peri). În noaptea de 13 spre 14 sept. 1940, Ipoteşti din com. Milcov, jud. Olt. instalat aici o staţiune a flotei lor pe
o subunitate militară horthystă a masa- 3. Com. în jud. Suceava, alcătuită din Dunăre, cu o fortăreaţă construită în anul
crat 159 de locuitori români ai com. I. 3 sate, situată în Pod. Sucevei, pe râul 369, care a continuat să existe până în
Conac (sec. 19), în satul Zăuan. În satul Suceava; 6 006 loc. (1 ian. 2011): 2 954 de anul 602 când a intrat sub autoritatea
Ip, menţionat documentar, prima oară, sex masc. şi 3 052 fem. Producţie de Imperiului Bizantin. Săpăturile arheolo-
în 1208, se află o biserică din sec. 16 (azi mobilă, de biscuiţi şi pişcoturi. În satul gice efectuate în acest perimetru, în 1955,
biserică reformată), cu portic adăugat în Ipoteşti, atestat documentar în 1586, se 1968, 1971, au scos la iveală fundaţiile
1622, transformări din 1793 şi turn-clo- fortificaţiilor din zona portului, cu
potniţă din 1825 şi casa parohială (1751). turnuri în formă de U, încăperi cu
La 12 iul. 1995, com. Ip a fost declarată hipocaust provenite de la un edificiu cu
localitate martir de Parlamentul României. caracter termal, morminte (cu sarcofage
IPATELE, com. în jud. Iaşi, alcătuită din de piatră) în care s-au găsit ceşti, piese
4 sate, situată în Pod. Central de vestimentaţie etc., un tezaur de
Moldovenesc, în zona de izv. a râului monede (1 071 de piese) romane datând
Velna; 1 991 loc. (1 ian. 2011): 1 044 de sex din timpul împăratului Galenius (267),
masc. şi 947 fem. Expl. de calcar şi gresii. obiecte de podoabă etc. Istoricul Nicolae
Pomicultură. Culturi de cereale, plante Iorga presupune că la Isaccea ar fi existat
tehnice şi de nutreţ etc. Satul Ipatele este Ipoteşti (1). Muzeul memorial reşed. unei formaţiuni politice prestatale,
menţionat documentar în 1772. Vechiul „Mihai Eminescu” aceea a lui Sacea (sec. 11), care în sec. 14
a intrat în componenţa Ţării Româneşti prin înlăturarea protectoratului străin, Isverna 555
condusă de Mircea cel Bătrân. Prima emanciparea şi împroprietărirea ţăra-
menţiune documentară a localit. datează nilor, desfiinţarea privilegiilor boiereşti, declarată monument de arhitectură în
din 1321, fiind consemnată cu numele de domn ales pe cinci ani, libertatea tipa- anul 1967.
Isakgi sau Sakdji într-o scriere a istoricului rului, drepturi politice pentru toţi
arab Abul-Feda. Unii istorici au mai iden- locuitorii, indiferent de rasă sau credinţă, ISTRIŢA, masiv deluros în SV Subcar-
tificat Isaccea cu aşezarea medievală paţilor Buzăului, situat la S de alinia-
învăţământ egal pentru toţi românii de
Vicina, stăpânită de către genovezi care mentul văilor Cricovu Sărat–Nişcov şi
ambele sexe etc. Totodată, s-a constituit
au creat aici un centru prosper în sec. încadrat la V şi E de aceleaşi râuri (Cricovu
primul guvern provizoriu compus din
13–14. Ulterior, localit. a fost stăpânită, Sărat şi Nişcov). Alcătuit din calcare
Ion Heliade Rădulescu, maiorul Christian
pe rând, de tătari, de Mircea cel Bătrân cochilifere, gresii, marne, şisturi argiloase
Tell, Ştefan Golescu, preotul Radu Şapcă
(domn al Ţării Româneşti, în anii 1386– ş.a. Nod hidrografic (de aici izv. râurile
şi căpitanul Nicolae Pleşoianu. Eveni-
Sărata, Noianca, Ghighiu, Tohăneanca,
1418) şi de turci (1484–1877). La începutul mentul a marcat începutul Revoluţiei de
Bălana ş.a.). Acoperit cu păduri de gorun,
sec. 15, localit. se numea Obluciţa. În sec. la 1848 în Ţara Românească. În satul Islaz,
fag şi carpen, cu unele elemente termofile.
16, turcii au construit aici o cetate şi i-au atestat documentar la 9 iul. 1569, se află
Alt. max.: 754 m. Spre V se continuă cu
atribuit aşezării numele Isac-Köy (satul biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Trei
Dealu Mare. Expl. de calcare. Viticultură
lui Isac), după numele unui paşă, de la Ierarhi” (1848), un conac (1924) şi un han
(podgoria Pietroasele). La poalele lui, în
care derivă, se pare, numele de Isaccea. din a doua jumătate a sec. 19, iar în satul
partea de NE, se află staţiunea balneo-
În prezent, oraşul I. are în subordine ad- Moldoveni există biserica având dublu
climaterică Sărata-Monteoru de pe terit.
tivă localit. componente Revărsarea şi hram - „Sfântul Ioan Botezătorul” şi
com. Merei, jud. Buzău.
Tichileşti. Monumente: Geamia (sec. 16), „Sfântul Nicolae” construită în perioada
cu minaret de 25 m înălţime şi cu o 1832-1837 prin efortul enoriaşilor şi al ISTROS, denumirea sub care apare fl.
preţioasă decoraţie sculptată în piatră; marelui vornic Barbu Ştirbei (pe moşia Dunărea (în special în cursul inf.) în
biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul acestuia), pictată în frescă în 1865. După izvoarele scrise antice greceşti.
Gheorghe”, zidită în prima jumătate a 1942 s-a construit o nouă biserică, cealaltă ISVERNA 1. Dealurile Isvernei, zonă
sec. 19 pe locul altei biserici din sec. 18. fiind lăsată în paragină. deluroasă în partea de N–NV a Pod.
Biserica a fost refăcută în 1862-1872 şi Mehedinţi, parte componentă a acestuia,
ISTAU Mizil.
reconstruită în 1906, având un valoros cu înălţimi ce depăşesc 700 m alt. (Cuca
iconostas din lemn (datând din 1645) ISTRIA 1. Podişul Istriei, subunitate a Mare 788 m, vf. Paharnicului 887 m – cel
adus aici de la mănăstirea Adam din jud. Pod. Casimcea, situată la E de râul mai înalt din Podişul Mehedinţi) şi cu
Galaţi; biserica „Sfinţii Voievozi” (1843- Casimcea, cu aspect de câmpie înaltă versanţi asimetrici, cu povârnişuri
1844). În apropiere de I. (la 6 km), pe terit. tabulară, uşor ondulată, cu înălţimi de accentuate (35–40°) spre N şi NV şi pante
com. Niculiţel se află mănăstirea Cocoş. 100–190 m, ce domină spre E laguna mai domoale către E şi SE. Versanţii cu
Sinoie şi zona litorală. Constituit din expunere nordică sunt acoperiţi cu
ISAKGI Isaccea.
cuarţite, filite, şisturi verzi şi depozite păduri, iar cei cu expunere sudică, cu
ISAC-KÖY Isaccea. loessoide. Alt. max.: 195 m. pajişti şi culturi agricole.
ISLAZ, com. în jud. Teleorman, alcătuită 2. Promontoriu (peninsulă) în SE 2. Depresiune carstică şi de eroziune,
din 2 sate, situată în SV Câmpiei Boian, României (de fapt un grind), între lacul situată în partea de N a Pod. Mehedinţi,
în lunca şi pe terasele de pe stg. Dunării, Sinoie la E şi limanele Istria şi Nuntaşi la în zona de contact cu M-ţii Mehedinţi, pe
în zona de confl. a râului Olt cu Dunărea; V, pe care se află ruinele anticului oraş cursul superior al râului Coşuştea. Vatra
5 570 loc. (1 ian. 2011): 2 784 de sex masc. Histria. depresiunii prezintă un relief constituit
şi 2 786 fem. Nod rutier. Constr. de utilaje 3. Liman fluvio-maritim, cu apă din lunca largă a Coşuştei şi din frag-
forestiere şi de utilaje pentru mori de sărată, pe ţărmul românesc al Mării mente de terase, iar perimetrul acesteia
măcinat grâu şi porumb. Produse de Negre, la V de lacul Sinoie, pe terit. com. este dominat de abruptul calcaros al
panificaţie. Pescuit. Centru viticol. În Istria. Supr.: 5,6 km2. M-ţilor Mehedinţi (în V), de măgurile
perimetrul satului Islaz, în punctul 4. Com. în jud. Constanţa, alcătuită calcaroase (în E) – aşa-numitele Cornete
„Racoviţa” şi pe insula Verdea, au fost din 2 sate, situată pe ţărmul Mării Negre, ale Cornăţelului şi de culmile mai do-
descoperite urmele a două castre romane, pe malul de SV al lacului Sinoie, la moale ale Brădetului (în N) şi Gorunului
(unul de piatră, de 340 x 120 m, şi altul marginea de E a Pod. Istriei; 2 641 loc. (în S), cu înălţimi de 600–700 m.
din pământ), aflate la limita de S a (1 ian. 2011): 1 345 de sex masc. şi 1 296 3. Com. în jud. Mehedinţi, alcătuită
limesului alutan, precum şi vestigiile unei fem. Staţie de c.f. (în satul Istria). Centru din 8 sate, situată în depresiunea cu
aşezări rurale în care s-a găsit un tezaur viticol. Creşterea ovinelor şi a bovinelor. acelaşi nume, în zona de contact a Pod.
alcătuit din denari romani republicani. Muzeu de arheologie (amfore, inscripţii, Mehedinţi cu M-ţii Mehedinţi, pe cursul
La 9/21 iun. 1848, la I. a avut loc o mare vase ceramice, basoreliefuri elenistice superior al râului Coşuştea; 2 190 loc.
adunare populară în cadrul căreia Ion etc.). Pe terit. satului Istria au fost desco- (1 ian. 2011): 1 085 de sex masc. şi 1 105
Heliade Rădulescu a citit mulţimii perite vestigiile anticului oraş Histria (). fem. Culturi de cartofi. Produse de
programul revoluţionar cunoscut sub În perioada 1920–1940 satul Istria a purtat artizanat. Aici se află mai multe izbucuri
numele de „Proclamaţia de la Islaz”, care numele Caranasuf. În satul Istria se află (numite local „topliţe”, „bolboroase” sau
prevedea, printre altele, independenţa biserica având dublu hram - „Sfânta „nări”) şi peştera Isverna, cu o temp.
ad-tivă şi legislativă a Ţării Româneşti, Treime” şi „Sfântul Nicolae” (1857-1860), constantă de 10°C şi cu o bogată faună
556 Isvoarele la contactul cu prelungirile de S ale iar în satul Coşeşti o biserică cu hramul
Dealurilor Amaradiei; 3 906 loc. (1 ian. „Cuvioasa Parascheva” (1809, cu unele
cavernicolă (coleoptere, chiroptere) de la 2011): 1 929 de sex masc. şi 1 977 fem. transformări din 1882).
care s-a format un depozit gros de guano. Staţie de c.f. (inaugurată la 5 ian. 1875).
IVĂNEŢU, Culmea ~, masiv muntos în
În perimetrul satului Isverna, pe Expl. de balast. Centrală electrică şi de
SE M-ţilor Buzăului, având aspectul unei
versantul calcaros de deasupra peşterii, termoficare (1 035 MW), intrată în
culmi cu direcţie NE-SV, încadrat de văile
şi în arealul satului Nadanova, pe pantele funcţiune în 1965. Combinat chimic
râurilor Bâsca şi Bâsca Mică (la N), Slănic
Dealului Cerboaniei, se dezvoltă crânguri (îngrăşăminte fosfatice şi azotoase).
(la E) şi Buzău (la V) şi de Subcarpaţii
de liliac sălbatic (Syringa vulgaris). Producţie de aparate de control şi de
Buzăului la S-SE (Depr. Sibiciu şi Brăeşti
Bisericile din lemn cu hramurile „Sfinţii distribuţie a electricităţii, de rezervoare,
şi Dealurile Blidişel, Dâlma şi Bocu). Alt.
Voievozi” (1763, refăcută în 1820), „Sfântul cisterne şi conteinere metalice, de mobilă,
max.: 1 191 m. Alcătuit din fliş grezos cu
Gheorghe” (1829, cu picturi interioare din detergenţi, săpunuri, băuturi alcoolice şi
intercalaţii şistoase, conglomerate şi fliş
1870) şi „Sfinţii Voievozi” (1783, refăcută băuturi răcoritoare. Sere legumicole (204
bituminos cu gresie de Kliwa. Acoperit
în 1823, cu picturi interioare din 1892), în ha). Pe terit. com. I. au fost descoperite
cu păduri de fag în amestec cu răşinoase.
satele Seliştea, Turtaba şi Isverna. (1964) mai multe morminte de incineraţie
Versanţii săi sunt afectaţi de alunecări.
conţinând urne cu capac şi vase de
ISVOARELE, com. în jud. Giurgiu, alcă- ofrandă, de la sf. Epocii bronzului şi din IVEŞTI 1. Com. în jud. Galaţi, alcătuită
tuită din 6 sate, situată în Câmpia Burnas, prima Epocă a fierului, din care s-au din 2 sate, situată în Câmpia Siretului
pe râul Ismar; 1 969 loc. (1 ian. 2011): 955 recuperat castroane, ceşti, cupe (orna- Inferior, în lunca şi pe terasele râului
de sex masc. şi 1 014 fem. Fermă de mentate cu linii în zigzag şi triunghiuri Bârlad; 9 684 loc. (1 ian. 2011): 4 889 de
creşteşre a porcinelor. Culturi de cereale, realizate prin incizii). Satul Işalniţa este sex masc. şi 4 795 fem. Staţie de c.f.
plante tehnice şi de nutreţ, floarea- menţionat documentar, prima oară, în (inaugurată la 13 sept. 1872) în satul Iveşti
soarelui ş.a. Viticultură. Până la 1 ian. 1577. Biserică având hramul „Adormirea şi haltă de c.f. (în satul Buceşti). Nod
1965, satul şi com. Isvoarele s-au numit Maicii Domnului”, construită în 1705– rutier. Balastieră. Moară de cereale.
Beiu, între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 1706, modificată radical în 1875 şi Producţie de cărămizi şi ţigle, de lenjerie
com. I. a făcut parte din jud. Ilfov, iar reparată în 1914. de corp, de produse lactate şi de ulei
până la 7 mai 2004, a avut grafia Izvoarele. comestibil. Produse de artizanat, din
ITEŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită din
Pe terit. satului Petru Rareş au fost lemn, şi obiecte din nuiele împletite.
4 sate, situată în zona de contact a
descoperite (1933–1935, 1957) urmele Culturi de cereale, floarea-soarelui, sfeclă
Subcarpaţilor Neamţului cu terasele
unei aşezări neolitice, aparţinând culturii de zahăr, pepeni, legume, cânepă ş.a.
înalte de pe dr. râului Siret; 1 622 loc. (1
materiale Boian (milen. 4 î.Hr.) în care Fermă avicolă (în satul Buceşti). Staţie de
ian. 2011): 820 de sex masc. şi 802 fem.
s-au găsit străchini, capace cu decor îmbuteliere a vinurilor. Cramă (mijlocul
Staţie de c.f. (în satul Iteşti), inaugurată
meandric, excizat, figurine feminine sec. 19). Centru viticol şi de vinificaţie
la 13 sept. 1872. Fermă de creştere a
asemănătoare celor de tip Precucuteni, (Băbească neagră, Fetească albă, Fetească
bovinelor (în satul Iteşti). Pomicultură.
cu supr. decorată geometric prin incizie. regală, Cabernet-Sauvignon, Merlot ş.a.).
Culturi de cereale, legume ş.a. Com. I. a
Bisericile cu hramurile „Sfinţii Voievozi” Pomicultură (meri, peri, nuci). În arealul
fost înfiinţată la 14 iul. 2005 prin desprin-
(1850), „Sfântul Nicolae” (1879), „Sfântul com. I. au fost descoperite opaiţe din lut
derea satelor Iteşti, Ciumaşi, Dumbrava
Nicolae” (1885), „Cuvioasa Parascheva” şi cremene datând din perioada prero-
şi Făgeţel din com. Bereşti-Bistriţa, jud.
(1890) şi „Adormirea Maicii Domnului” mană, precum şi vase ceramice de pro-
Bacău.
(1902), în satele Valea Bujorului, Dimitrie venienţă dacică şi romană cu incizii
Cantemir, Petru Rareş, Isvoarele şi IUCŞEŞTI Icuşeşti.
geometrice şi florale. Satul Iveşti apare
Chiriacu. În arealul satului Valea IUGŞEŞTI Icuşeşti. menţionat documentar, prima oară, la 15
Bujorului se află Pădurea Manafu (278 ha), iul. 1448, iar satul Buceşti în 1548. În sec.
IVĂNEŞTI, com. în jud. Vaslui, alcătuită
declarată rezervaţie forestieră în anul 18, satul Iveşti era consemnat cu numele
din 14 sate, situată în zona Colinelor
1954, formată din stejar brumăriu Târgul Biserica Florii, iar la 13 oct. 1856
Tutovei, pe râul Racova şi în reg. de izv.
(Quercus pedunculiflora) în amestec cu cer capătă dreptul de a ţine târguri prin
a râurilor Iezer şi Studineţ; 4 672 loc. (1
(Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto) hrisov domnesc. Han turistic. Biserica
ian. 2011): 2 369 de sex masc. şi 2 303 fem.
şi salcâm plantat (Robinia pseudacacia). „Sfântul Gheorghe” (1942-1943). În peri-
Fermă de creştere a ovinelor. Viticultură.
Dintre arbuşti sunt prezenţi porumbarul metrul com. I. se află întinse zone aco-
Satul Bleşca este menţionat documentar
(Prunus spinosa), păducelul (Crataegus perite cu dune de nisip fixate de vegetaţie.
în 1439, iar Coşeşti în 1467. Pe terit.
monogyna), paţachina (Rhamnus cathartica) 2. Com. în jud. Vaslui, formată
satului Ivăneşti au fost descoperite
ş.a. Stratul ierbaceu este alcătuit din dintr-un sat, situată în S Colinelor
urmele unei aşezări hallstattiene şi o
brebenei (Corydalis solida), bujorul Tutovei, pe râul Tutova; 2 742 loc. (1 ian.
necropolă carpică de incineraţie (sec. 3),
românesc (Paeonia peregrina), firuţa (Poa 2011): 1 383 de sex masc. şi 1 359 fem.
în care s-au găsit mărgele din pastă de
pratensis) etc. Colonii de fazani şi Producţie de amidon şi produse din
sticlă şi calcedonie, o fibulă şi o brăţară
căprioare. Baltă piscicolă (15 ha). amidon, de ulei vegetal şi de parchete.
din bronz, o lamă de cuţit din fier ş.a. În
IŞALNIŢA, com. în jud. Dolj, formată satul Ivăneşti se află biserica din lemn cu Viticultură. Satul Iveşti apare menţionat
dintr-un sat, situată la N de confl. râului hramul „Sfântul Nicolae”-Balia (1774, documentar, prima oară, în 1621. Până la
Amaradia cu Jiul, în luncile şi pe terasele refăcută în 1830) a fostului schit Golgota; 4 mart. 2004, com. I. a avut în compo-
de pe stg. Jiului şi de pe dr. Amaradiei, în satul Broşteni există o biserică din 1807, nenţă satele Belceşti, Pogoneşti şi Polocin
care la acea dată s-au desprins din com. Izvoarele şi Teiuşu din com. Hotarele, Izvoarele 557
I. şi au format com. Pogoneşti, jud. Vaslui. jud. Giurgiu.
Biserică din lemn cu hramul „Sfântul 3. Staţiune climaterică şi de odihnă, Elena” şi atestat documentar, prima oară,
Gheorghe” (1840), în satul Iveşti. de interes general, cu funcţionare perma- în 1745. Biserica actuală, cu acelaşi hram,
nentă, situată în raza com. Cerneşti, jud. cu o singură turlă, pe naos, de formă
IZA, râu, afl. stg. al Tisei la Sighetu
Maramureş, la poalele de S ale M-ţilor rotundă, acoperită cu şindrilă, a fost
Marmaţiei; 83 km; supr. bazinului: 1 303
Gutâi, la 916 m alt., pe râul Bloaja, la 32 zidită în anii 1824–1828, pe locul fostei
km2. Izv. de pe versantul de NV al M-ţilor
km E de municipiul Baia Mare. Climă biserici din lemn, din iniţiativa şi pe
Rodna, de la 1 200 m alt. şi străbate Depr.
submontană, cu veri răcoroase (în iul. cheltuiala postelnicului Constantin
Maramureş pe direcţie SE-NV, formând
temp. medie 15°C) şi ierni friguroase (în Potlogea, picturile murale interioare fiind
în aval de com. Strâmtura, defileul Sur-
ian. temp. medie –6°C), cu precipitaţii executate în anii 1832–1834 de un
duc (1,8 km), săpat în depozite eocene.
abundente (c. 1 000 mm/anual). Temp. necunoscut. După secularizarea averilor
Afl. pr.: Boicu, Ieud, Slătioara, Mara.
medie anuală este în jur de 5°C. Aflată mănăstireşti în 1863, schitul a început să
IZBICENI, com. în jud. Olt, formată dintr- între culmi muntoase acoperite cu decadă ajungând ca în anul 1920 să mai
un sat, situată în SE Câmpiei Romanaţi, păduri, staţiunea dispune de un climat aibe doar un călugăr – an în care a fost
în lunca şi pe terasele de pe dr. Oltului; tonic-stimulant, caracterizat printr-o jefuită de ocnaşii de la Slănic. Începând
4 801 loc. (1 ian. 2011): 2 401 de sex masc. presiune atmosferică joasă, aer curat, cu anul 1964 schitul Crasna s-a refăcut
şi 2 400 fem. Expl. de balast. Lac antropic ozonat, lipsit de praf şi alergeni. Staţiu- treptat. Biserica a fost restaurată în 1983,
(1 095 ha; vol.: 74 mil. m3). Hidrocentrală nea este indicată atât pentru odihnă, cât iar în 1991 a fost repictată la interior de
(53 MW), dată în folosinţă în 1989. şi pentru tratarea afecţiunilor căilor Ioan Chiriac. Pereţii exteriori ai bisericii
Morărit. Muzeu etnografic în aer liber. respiratorii (rinite, traheite, bronşite sunt zugrăviţi în alb. După 1989 a fost
Bibliotecă publică (c. 10 000 vol.). Cămin cronice), a celor endocrine (hipertiroidie construită o nouă biserică din beton şi
cultural. Legumicultură. Ferme de benignă), a stărilor de debilitate, de cărămidă, cu trei turle, acoperită cu tablă.
creştere a bovinelor şi porcinelor. În satul surmenaj fizic şi intelectual etc. În cadrul acestei biserici există un
Izbiceni, atestat documentar în 1573, se 4. Com. în jud. Olt, alcătuită din 2 paraclis. Tot în această perioadă s-au mai
află biserica „Sfântul Nicolae” (1846, sate, situată în Câmpia Boian, pe râul construit o clădire cu un etaj pentru
reconstruită în 1940). Iminog; 3 569 loc. (1 ian. 2011): 1 908 de primirea oaspeţilor şi o altă clădire cu
sex masc. şi 1 661 fem. Nod rutier. Ferme două etaje destinată pentru chiliile
IZBUC, Mănăstirea ~ Cărpinet.
de creştere a ovinelor şi păsărilor. Viticul- călugărilor. În anul 2001, schitul Crasna
IZBUCUL CĂLUGĂRI Cărpinet. tură. Bisericile cu hramurile „Sfântul a fost transformat în mănăstire. În satul
IZVOARE 1. Masiv deluros în Pod. Nicolae” (1821, refăcută în 1901) şi „Sfânta Homorâciu se află biserica având hramul
Niculiţel, reprezentând cea mai mare Treime” (1872), în satele Alimăneşti şi „Adormirea Maicii Domnului” (1744), iar
înălţime a podişului (414 m). Izvoarele. Conacul „Alimănişteanu” (sec. în satul Izvoarele, biserica având hramul
2. Com. în jud. Dolj, alcătuită din 3 19), în satul Alimăneşti. „Sfinţii Voievozi” (1854) şi ruinele unui
sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe râul 5. Com. în jud. Prahova, alcătuită din conac (sf. sec. 19) distrus de un incendiu.
Baboia; 1 779 loc. (1 ian. 2011): 882 de sex 6 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe Agroturism.
masc. şi 897 fem. Nod rutier. Culturi de cursul superior al râului Teleajen; 6 730 6. Com. în jud. Teleorman, formată
cereale. Fermă de creşterea bovinelor. loc. (1 ian. 2011): 3 377 de sex masc. şi dintr-un sat, situată în Câmpia Boian;
Viticultură. Până la 1 ian. 1965, satul şi 3 353 fem. Halte de c.f. (în satele Izvoarele 2 729 loc. (1 ian. 2011): 1 393 de sex masc.
com. Izvoare s-au numit Rudari. În arealul şi Homorâciu). Producţie de explozivi, şi 1 336 fem. Producţie de nutreţuri con-
de perii, mături, cherestea şi mobilă. centrate pentru hrana animalelor. Culturi
satului Corlate a fost descoperită o
Ţesături tradiţionale din lână. Centru de de cereale, floarea-soarelui, plante teh-
necropolă de incineraţie, datând de la sf.
olărit. Cămin cultural (în satul Homo- nice şi de nutreţ etc. Înainte de anul 1912
sec. 2–începutul sec. 1 î.Hr., în care s-au
râciu). Apicultură. Pomicultură (meri, şi în perioada 1930-1948, satul Izvoarele
găsit fragmente metalice ale unui scut, o
pruni, peri). În perimetrul satului Homo- a purtat numele Alibei-Chioi, între 1912 şi
spadă şi o suliţă din fier, o fibulă, un lanţ-
râciu, pe Dealul Cetăţuia (716 m alt.), au 1930 s-a numit Regele Ferdinand, iar din
cingătoare din argint ş.a. Bisericile cu
fost descoperite urmele unei aşezări din 1948 şi până la 1 ian. 1965, satul şi com.
hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul”
Epoca bronzului, aparţinând culturii Izvoarele s-au numit Găuriciu. Bisericile
(1853) şi „Sfântul Dumitru” (construită
materiale Monteoru (milen. 2 î.Hr.), ale cu hramurile „Sfântul Nicolae” (1834) şi
în anii 1902–1905 pe locul unei biserici
uneia din a doua Epocă a fierului (La „Adormirea Maicii Domnului” (1840).
din sec. 17), în satele Izvoare şi Corlate.
Tène-ul geto-dacic) şi vestigiile unei 7. Com. în jud. Tulcea, alcătuită din
IZVOARELE 1. Vechea grafie (până la 7 aşezări de tip dava, datând din Epoca 3 sate, situată în SE Pod. Niculiţel, pe râul
mai 2004) a com. Isvoarele, jud. Giurgiu. dacică clasică (sec. 2 î.Hr.-1 d.Hr.). În Teliţa; 2 047 loc. (1 ian. 2011): 1 031 de sex
2. Com. în jud. Giurgiu, alcătuită din satul Schiuleşti se află mănăstirea Crasna masc. şi 1 016 fem. Nod rutier. Centru
2 sate, situată în Câmpia Burnas, pe râul (de călugări) situată într-o zonă acoperită viticol şi de vinificaţie. Până la 1 ian. 1965,
Argeş; 3 839 loc. (1 ian. 2011): 1 854 de cu păduri, la poalele muntelui Ursoaia, satul şi com. Izvoarele s-au numit Filimon
sex masc. şi 1 985 fem. Pomicultură; legu- lângă pârâul Crasna. Întemeiat ca schit Sârbu. Pe terit. com. I. au fost descoperite
micultură. Prelucr. fructelor şi legumelor. la începutul sec. 18 de câţiva călugări de urmele unei aşezări rurale romane în care
Pădure de tei. Com. I. a fost înfiinţată la la Văleni cu o biserică din lemn cu s-a găsit un relief dedicat zeiţei Epona
7 apr. 2004 prin desprinderea satelor hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi (zeiţă de origine celtică, protectoare a
558 Izvoarele Sucevei 1646, din iniţiativa căpitanului Lupu Centru de ţesături populare şi de confec-
Buliga, pe locul uneia din sec. 14, atri- ţionare a obiectelor din lemn. Creşterea
cailor şi grajdurilor). Până la 5 mai 2005, buită, prin tradiţie, cuviosului Nicodim ovinelor, bovinelor şi porcinelor. Rezer-
com. I. a avut în componenţă satul Poiana şi voievodului Radu I (1377–1383). vaţie de liliac sălbatic (Syringa vulgaris).
Teilor care la acea dată a devenit comună Păstrează picturi murale interioare şi În satul Izvoru Crişului, menţionat
de sine stătătoare. exterioare, executate în frescă, în stil documentar, prima oară, în 1276, se află
bizantin, de către zugravii Grigore o biserică reformată (1690), cu tavan
IZVOARELE SUCEVEI, com. în jud.
(„grecul”) şi Dima („românul”) în anul casetat, pictat în 1764), iar în satul Nadăşu
Suceava, alcătuită din 3 sate, situată la
1673. După secularizarea averilor mănăs- există o biserică din lemn cu hramul
poalele de NE ale Obcinei Mestecăniş şi
tireşti (1863), mănăstirea a fost părăsită „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
cele de NV ale Obcinei Feredeu, pe cursul
şi apoi reînfiinţată în 1930. Restaurată în (1720–1730), ambele biserici declarate
superior al râului Suceava, la graniţa cu
1930–1932 şi 1991–1992. În 1997 s-au monumente istorice.
Ucraina; 2 325 loc. (1 ian. 2011): 1 225 de
executat lucrări de consolidare a bisericii,
sex masc. şi 1 100 fem. Expl. şi prelucr. IZVORUL Sinaia.
de refacere a zidăriei şi a acoperişului.
primară a lemnului. Produse lactate. IZVORUL MIRON, Mănăstirea ~
Biserica având hramul „Sfinţii
Centru pentru încondeierea ouălor. Satul Tomeşti (4).
Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 19), în
Izvoarele Sucevei a fost înfiinţat în 1762
satul Izvoru Bârzii. IZVORUL TĂUŞOARELOR, peşteră cu
de către huţuli.
IZVORU BERHECIULUI, com. în jud. caracter descendent, situată pe versantul
IZVORU, com. în jud. Argeş, formată stg. al văii cu acelaşi nume din bazinul
Bacău, alcătuită din 7 sate, situată în NV
dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu- superior al râului Gersa (M-ţii Rodnei),
Colinelor Tutovei, în zona de izv. a râului
Burdea, pe cursul superior al râului la 950 m alt. Constituită dintr-o reţea de
Berheci; 1 712 loc. (1 ian. 2011): 884 de sex
Teleorman; 2 394 loc. (1 ian. 2011): 1 139 galerii (16 100 m lungime), dezvoltate pe
masc. şi 828 fem. Nod rutier. Centru de
de sex masc. şi 1 255 fem. Nod rutier. diaclaze. Peste 60% din galerii sunt
prelucr. artistică a lemnului. Lac piscicol
Expl. de petrol. Morărit şi panificaţie. situate în pantă, caracteristic fiind faptul
cu o supr. de 22 ha (în satul Antoheşti).
Fermă de creştere a bovinelor. Culturi de că pe o lungime de numai 940 m, peştera
Pe terit. satului Izvoru Berheciului, atestat
cereale, floarea-soarelui, plante tehnice prezintă o diferenţă de nivel de 461 m
documentar în 1680, au fost descoperite
şi de nutreţ, legume etc. Biserica având (cea mai adâncă peşteră din România).
vestigii de locuire din Epoca bronzului,
hramul „Sfântul Nicolae” (1701, pictată Aproape întregul sistem subteran este
aparţinând culturilor materiale Monteoru
în 1829 şi reparată în 1939-1944); conacul generat de accidente tectonice care au dus
(milen. 2 î.Hr.) şi Noua (sec. 14–12 î.Hr.),
„Perticari-Davila” (1924–1927). la formarea unor săli uriaşe, cascade,
un mormânt de înhumaţie din prima
IZVORU BÂRZII, com. în jud. Mehedinţi, Epocă a fierului, în care s-au găsit cinci puţuri şi hornuri. Concreţiunile clasice
alcătuită din 7 sate, situată în partea de vârfuri de săgeţi din bronz, un colier din (stalactite, stalagmite, draperii ş.a.) sunt
S a Pod. Mehedinţi, la contactul cu bronz, mărgele din sticlă, un obiect din rare, fiind prezente doar cristale de gips
terasele înalte de pe stg. Dunării, pe râul bronz cu două capete zoomorfe stilizate (anthodite). Temp. aerului variază între
Topolniţa; 2 878 loc. (1 ian. 2011): 1 450 ş.a., precum şi urmele unei aşezări geto- 5,5 şi 8°C, iar umiditatea se apropie de
de sex masc. şi 1 428 fem. Combinat dacice din sec. 4–3 î.Hr. Satul Oţeleşti este 100%. Faună cavernicolă săracă. Greu
chimic (în satul Halânga) pentru produ- menţionat documentar, prima oară, în accesibilă. Monument al naturii.
cerea de apă grea, necesară centralei
(din 1988), [nchis [n luna
1438. Cunoscută şi sub numele de Peştera de la
atomo-electrice de la Cernavodă. la 24 sept. 2015. Moară Tăuşoare. Împreună cu peştera Jgheabul
IZVORU CRIŞULUI, com. în jud. Cluj,
noiembrie 2015.
Lacu Roşu (1). Vedere generală Lacu Roşu (3). Aspect din staţiune Lacu Sărat (2). Complexul balnear
pescuitul în arealul lacului de acumulare zis, ichtioze, keratodermatii etc.), endo- Laslea 569
naturală sau chiar alpinismul (în Cheile crine (hipotiroidie benignă, hipoovarie
Bicazului, aflate la 3 km NE de staţiune). etc.), neurologice periferice (pareze LANDESTREU Jimbolia.
Numeroase posibilităţi de drumeţii uşoare, nevrite, sciatică), posttraumatice
montane spre cabana Suhard, spre LA OM, cel mai înalt vârf al masivului
etc. Complex balnear cu 250 de locuri.
muntele Ucigaşul, spre Cheile Bicazului calcaros Piatra Craiului (Carpaţii
Staţiunea este legată prin linii de tramvai
Meridionali); alt.: 2 238 m. Vegetaţie
(8 km lungime, cu farmec aparte, decla- şi de autobuz cu municipiul Brăila.
alpină de stâncărie, în cadrul căreia se
rate rezervaţie naturală complexă), spre
LAINICI 1. Defileu şi trecătoare, situate remarcă prezenţa endemismului garofiţa
lacul de acumulare Izvoru Muntelui de
în partea de V a Carpaţilor Meridionali, Pietrii Craiului (Dianthus callizonus),
pe râul Bicaz etc. Punctul de atracţie al
între M-ţii Parâng (la E) şi M-ţii Vâlcan declarată monument al naturii. Vârful La
staţiunii îl constituie lacul de baraj natural
(la V), pe Valea Jiului, la 513 m alt. Om mai este cunoscut şi sub numele de
(Lacu Roşu). Păstrăvărie.
Defileul are o lungime de 30 km. În cu- Baciu sau Piscul Baciului.
LACU SĂRAT 1. Lac clastocarstic (de prinsul său, talvegul râului Jiu are o
LAPOŞ, com. în jud. Prahova, alcătuită
crov) cu apă sulfatată şi nămol terapeutic, pantă accentuată (9 m/km), iar versanţii din 4 sate, situată în E Depr. Sângeru, la
situat în NE Câmpiei Brăilei, la 25 m alt., abrupţi care-l străjuiesc dau un farmec poalele de N ale Dealului Istriţa, pe
la 5 km SV de municipiul Brăila. Supr.: deosebit acestor locuri. Şoseaua care cursul superior al râului Tisău; 1 309 loc.
1,72 km2 (la niveluri medii ale apei; în străbate defileul a fost construită la sf. (1 ian. 2011): 684 de sex masc. şi 625 fem.
perioadele de secetă, supr. lacului se sec. 19, iar calea ferată, ce trece prin 39 de Biserica din lemn „Sfântul Gheorghe”
reduce mult); vol.: 0,2 mil. m3; ad.: 1 m. tuneluri, a fost inaugurată la 31 oct. 1948, (1823), în satul Lăpoşel. Satul Lapoş apare
Lungime: 2 km; lăţime: 300 m. Apa la- asigurând legăturile între Depr. Petroşani menţionat documentar în 1607.
cului are o mare concentraţie în clorură şi Oltenia.
de sodiu şi sulfat de sodiu şi de magneziu LARGIANA Românaşi.
2. Mănăstirea ~ Bumbeşti-Jiu.
(mineralizare: 84 ‰). Lacul conţine pe LARGU, com. în jud. Buzău, alcătuită din
LALA, complex de lacuri glaciare în M-ţii
fund nămol sapropelic cu calităţi terapeutice. 2 sate, situată în Câmpia Buzău-
Rodnei (Carpaţii Orientali), format din
2. Staţiune balneoclimaterică de Călmăţui, pe râul Călmăţui; 1 640 loc.
Lala Mare (5 637 m2; ad. max.: 1,6 m) şi
interes general, cu funcţionare perma- (1 ian. 2011): 831 de sex masc. şi 809 fem.
Lala Mică (1 550 m2; ad. max.: 0,40 m).
nentă, situată în jud. Brăila, în NE Morărit; produse de panificaţie. În peri-
De aici izv. pârâul Lala.
Câmpiei Brăilei, la 25 m alt., pe malul metrul satului Scărlăteşti, în punctul nu-
lacului omonim, la 5 km SV de muni- LALOŞU, com. în jud. Vâlcea, alcătuită mit „Cornul Malului”, a fost identificată
cipiul Brăila. Climat continental de stepă, din 6 sate, situată în SE Piem. Olteţului, o necropolă sarmatică (sec. 2–3) unde au
cu amplitudini termice anuale mari pe stg. râului Olteţ; 2 530 loc. (1 ian. 2011): fost găsite vase ceramice, cercei din
(25,4°C). Temp. medie anuală este de 1 254 de sex masc. şi 1 276 fem. Zăcăminte bronz, mărgele din coral, sticlă şi
11°C (în iul. temp. medii peste 23°C, iar de gaze naturale. Prelucr. lemnului (uşi, chihlimbar, oglinzi cu tagma, cuţite din
în ian. –2,3°C). Precipitaţii medii în jur ferestre). Viticultură; legumicultură. fier, fusaiole din lut ş.a. La c. 500 m N de
de 450 mm anual. Lacu Sărat, cu impor- Muzeu sătesc (Berbeşti). Cămin cultural necropolă au fost descoperite urmele
tante rezerve de nămol sapropelic şi de (1938) şi bibliotecă publică (c. 9 500 vol.), unei aşezări de tip Sântana de Mureş (sec.
apă minerală sulfatată, clorurată, sodică, în satul Laloşu. Fermă de creştere a bovi- 4). În satul Largu, menţionat documentar
magneziană, slab bromurată (minera- nelor. Bisericile cu hramurile „Sfinţii în 1700, se află biserica având dublu hram
lizare 84 g/litru), oferă condiţii optime Voievozi” (1850) şi „Cuvioasa Parascheva” - „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Ilie” (1817,
de tratare a afecţiunilor reumatismale, a (1859), în satele Berbeşti şi Mologeşti. Satul reconstruită în 1936).
celor ginecologice (insuficienţă ovariană, Laloşu este atestat documentar în 1592, iar LASCĂR CATARGIU Schela (1).
cervicite cronice), dermatologice (psoria- Berbeşti la 24 febr. 1594. LASLEA, com. în jud. Sibiu, alcătuită din
5 sate, situată în zona de contact a Pod.
Târnavelor cu Pod. Hârtibaciului, la
confl. râului Laslea cu Târnava Mare;
3 288 loc. (1 ian. 2011): 1 657 de sex masc.
şi 1 631 fem. Expl. de gaze naturale (în
satul Nou Săsesc). Producţie de mobilă
şi de suc de mere. Satul Laslea este
menţionat documentar la 16 sept. 1309
cu numele Sanctus Ladislaus. În satul
Mălâncrav, atestat documentar în 1305,
se află conacul „Apafi” (sec. 15, cu modi-
ficări din sec. 17, restaurat în 2006–2007)
şi o biserică datând din prima jumătate
a sec. 14 (azi biserică evanghelică), cu
picturi murale interioare de factură
gotică, executate după anul 1350, cu
Lacul Lala Mare Lacul Lala Mică tavan casetat şi pictat (1792) şi un altar
570 Latoriţa cu picturi din 1776 şi adăugiri din 1926) 2. Depresiune de eroziune, situată în
şi „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. 18, zona de contact a prelungirilor de NV ale
poliptic gotic (sec. 15), cu unele trans- pictată în sec. 19, renovată în 1925 şi M-ţilor Poiana Ruscăi cu Dealurile
formări din sec. 20; biserici care în restaurată în 1959), în satele Hinchiriş şi Lăpugiului, la 200–250 m alt., pe cursul
prezent aparţin cultului evanghelic în Lazuri de Beiuş. inf. al Pârâului Lăpugilor, pe terit. jud.
satele Laslea (1842–1845), Floreşti (1424, LĂCĂUŢ, Munţii ~, culme muntoasă în Hunedoara. Supr.: c. 26 km2. Relieful este
cu turn din 1855), Nou Săsesc (ante 1345, NV M-ţilor Vrancea, cu orientare generală reprezentat prin lunci, terase şi glacisuri.
refăcută în sec. 15) şi Roandola (c. 1500, NV-SE, mărginită de un abrupt pe versan- Versanţii dealurilor înconjurătoare sunt
refăcută în 1792). Biserica „Sfântul tul de V, constituită predominant din fliş acoperiţi cu păduri de foioase şi cu fâneţe
Nicolae” (sec. 18), în satul Laslea. grezos cu intercalaţii şistoase, fliş bitu- naturale.
LATORIŢA Lotru (2). minos cu gresie de Kliwa şi conglomerate. LĂPUGIU DE JOS, com. în jud. Hune-
În cadrul ei se detaşează mai multe ma- doara, alcătuită din 10 sate, situată în
LAZ Săsciori.
sive: Lăcăuţ (vf. Lăcăuţ 1 777 m), Goru (vf. partea de V a Depr. Lăpugiu, la poalele
LAZA, com. în jud. Vaslui, alcătuită din Goru 1 785 m), Giurgiu (1 721 m), Furu (vf. de NV ale M-ţilor Poiana Ruscăi, pe
4 sate, situată în Colinele Tutovei, pe râul Furu Mare 1 415 m) ş.a. Important nod Pârâul Lăpugilor; 1 584 loc. (1 ian. 2011):
Racova; 3 170 loc. (1 ian. 2011): 1 599 de hidrografic din care izv. râurile Putna, 785 de sex masc. şi 799 fem. Staţii de c.f.
sex masc. şi 1 571 fem. Fermă de creştere Bâsca Mare, Bâsca Mică, Zăbala, Năruja, (în satele Lăpugiu de Jos şi Holdea) şi
a bovinelor. Culturi de cereale; legumi- Tişiţa, Coza ş.a. Staţiune meteorologică de haltă de c.f. (în satul Ohaba). Prelucr.
cultură. Apicultură. Piscicultură (în lacul alt. lemnului. Colectarea fructelor de pădure.
Puşcaşi). Centru de ceramică populară, Creşterea bovinelor, ovinelor şi porci-
LĂCULEŢE, Schitul ~ Glodeni.
roşie (în satul Poiana lui Alexa). Satul nelor. În satul Lăpugiu de Jos, menţionat
Puşcaşi este menţionat documentar, LĂCUSTENI, com. în jud. Vâlcea, documentar, prima oară, în 1439, se află
prima oară, în 1491. În satul Laza se află alcătuită din 5 sate, situată în partea de o biserică din lemn cu hramul „Ador-
biserica având dublu hram – „Sfântul S a Piem. Olteţului; 1 571 loc. (1 ian. 2011): mirea Maicii Domnului” (1765) cu picturi
Gheorghe” şi „Sfântul Haralambie”, zidită 769 de sex masc. şi 802 fem. Pomicultură. interioare din prima jumătate a sec. 19.
în anii 1913-1919 pe locul uneia din lemn În satul Lăcusteni, atestat documentar în Punct fosilifer (în satul Lăpugiu de Sus),
ce data din 1780, reparată în 1942, pictată 1480, se află biserica din lemn cu hramul cu faună marină din Miocen. Popas
în 1957-1958, consolidată în 1993-1999 şi „Sfântul Nicolae” (1780, refăcută în 1835), turistic.
repictată în 2003-2005. Până la 7 mai 2004, în satul Lăcuştenii de Jos, numit Risipiţi
până la 1 ian. 1965 şi menţionat docu- LĂPUŞ 1. Munţii ~, masiv muntos în NV
com. L. a avut în componenţă satele
mentar în 1619, există o biserică din 1912 Carpaţilor Orientali, în grupa munţilor
Poiana lui Alexa, Puşcaşi, Teişoru şi Valea
zidită pe locul uneia din lemn din 1799, vulcanici, situat între M-ţii Gutâi (la
Târgului, care la acea dată au format com.
Puşcaşi, jud. Vaslui. Agroturism. iar în satul Găneşti, atestat documentar V-NV) şi Ţibleş (la E-SE). Prezintă mai
la 8 ian. 1480, se află biserica având dublu multe culmi domoale, dirijate spre S
LAZURI, com. în jud. Satu Mare, alcătuită (Culmea Şatra, 1 041 m alt.) sau spre N,
hram – „Sfântul Vasile” şi „Sfântul
din 6 sate, situată în Câmpia Someşului, din care se detaşează câteva vârfuri ce
Nicolae” (1811-1812, declarată monu-
la graniţa cu Ungaria; 5 763 loc. (1 ian. depăşesc 1 300 m alt.: vf. Neteda (1 322
ment istoric) şi biserica din lemn cu
2011): 2 898 de sex masc. şi 2 865 fem. m), Sermeteş (1 306 m), Secu (1 311 m).
hramul „Sfântul Gheorghe” (1825). Com.
Nod rutier. Creşterea bovinelor, ovinelor Alt max.: 1 358 m (vf. Văratec). Alcătuit
L. a fost înfiinţată la 7 mai 2004 prin
şi porcinelor. Pe terit. satului Lazuri, din roci eruptive (andezite, andezite
desprinderea satelor Lăcusteni, Contea,
menţionat documentar, prima oară, în bazaltoide, piroclastite). Acoperit cu
Găneşti, Lăcustenii de Jos şi Lăcustenii
1261, au fost descoperite vestigiile unei păduri de fag în amestec cu răşinoase.
de Sus din com. Zătreni, jud. Vâlcea.
locuinţe în care s-a găsit ceramică dacică Nod hidrografic (de aici izv. râurile
şi celtică (sec. 3–2 î.Hr.), precum şi urmele LĂDEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită Lăpuş, Botiz, Bloaja, Cavnic ş.a.).
unei aşezări din sec. 3–4. Biserici refor- din 10 sate, situată în partea de E a Piem. 2. Depresiune intramontană, tectono-
mate, în satele Lazuri (sec. 16, cu transfor- Olteţului, pe râul Cerna; 1 929 loc. (1 ian. erozivă, delimitată de M-ţii Gutâi şi M-ţii
mări din sec. 19), Nisipeni (sec. 16) şi 2011): 919 de sex masc. şi 1 010 fem. Nod Lăpuş (la N), Ţibleş (la NE), culmea
Bercu (1840, cu turn din 1959, declarată rutier. Pomicultură (meri, pruni, peri). Breaza (la S) şi masivul Preluca (la V),
monument istoric); bisericile ortodoxe cu LĂPUGIU 1. Dealurile Lăpugiului, drenată de râul Lăpuş şi afl. lui (Rotunda,
acelaşi hram – „Sfinţii Arhangheli Mihail unitate deluroasă situată la limita jud. Dobric, Suciu, Rohia). Supr.: c. 225 km2.
şi Gavriil”, în satele Noroieni (1810) şi Hunedoara cu jud. Timiş, între M-ţii Relieful colinar, prezentând culmi do-
Peleş (1828). Poiana Ruscăi (la S şi SE), Dealurile moale, netede şi despădurite, cu alt. de
LAZURI DE BEIUŞ, com. în jud. Bihor, Lugojului şi Pod. Lipovei (la V şi NV) şi 450–550 m, intens fragmentate de o reţea
alcătuită din 4 sate, situată în Depr. Beiuş, Valea Mureşului (la E şi NE). Sunt deasă de văi, însoţite de lunci flancate de
pe cursul superior al Crişului Negru; alcătuite din gresii, marne, argile, pietri- 4–5 niveluri de terase, imprimă nota do-
1 638 loc. (1 ian. 2011): 822 de sex masc. şuri, tufuri, andezite ş.a., prezintă culmi minantă. La contactul cu zonele montane
şi 816 fem. Satul Lazuri de Beiuş este netede şi nu prea lungi, cu înălţimi limitrofe se află glacisuri (Vima şi Rohia
menţionat documentar, prima oară, în cuprinse între c. 300 m şi c. 500 m alt. în S) sau resturi piemontane (Piem. Şatra
1588. Bisericile ortodoxe, din lemn, cu (Dealurile Dobra 364 m, Corbului 406 m, în N). Climă temperat-moderată (temp.
hramurile „Înălţarea Domnului” (sec. 18, Sălişte 518 m ş.a.). medie anuală 8–9°C) cu precipitaţii
abundente (800–1 000 mm anual). Cunos- biserica „Sfântul Nicolae” (1810, restau- Lechinţa 571
cută şi sub numele de Ţara Lăpuşului. rată în 1857); bisericile din lemn cu acelaşi
3. Râu, afl. dr. al Someşului pe terit. hram – „Sfântul Nicolae” în satele Bereşti biserică romano-catolică fortificată (c.
com. Ardusat din Depr. Baia Mare; 112 (1610, refăcută în 1885–1887 şi restaurată 1235, cu zid de incintă realizat în sec. 18,
km; supr. bazinului: 1 820 km2. Izv. din în 1982–1984) şi Zărneşti (1751, recon- cu unele transformări gotice din anul
partea centrală a M-ţilor Lăpuş, de sub struită în 1820, demolată în 1912 şi 1488), declarată monument istoric,
vf. Văratec, de la 1 200 m alt., curge mai refăcută în 1916–1924). În noaptea de 9 biserica mănăstirii franciscane (1669-1752,
întâi pe direcţie N-S, având în sectorul spre 10 nov. 2004, în satul Zărneşti s-a incendiată în 1707 de trupele austriece,
montan o pantă accentuată (15‰); în produs o puternică alunecare de teren pe reconstruită în etape, în stil baroc, în
arealul com. Lăpuş îşi schimbă direcţia o lungime de 300 m şi o adâncime de
perioada 1752-1908, declarată monument
de curgere spre V, străbătând Depr. 10 m care a afectat drumul comunal şi
istoric în 1992) şi capela „Sfântul Anton”
Lăpuş şi oraşul Târgu Lăpuş, după care numeroase gospodării.
(1558).
străbate partea de S a masivului cristalin
LĂPUŞNICEL, com. în jud. Caraş-Seve-
Preluca, în cadrul căruia formează un LĂZĂRENI, com. în jud. Bihor, alcătuită
rin, alcătuită din 3 sate, situată la poalele
sector de chei epigenetice, lung de 30 km, din 8 sate, situată în zona Dealurilor
de NE ale M-ţilor Almăj, pe râul Globu;
cu meandre încătuşate, apoi îşi schimbă Hidişelului; 3 058 loc. (1 ian. 2011): 1 549
1 254 loc. (1 ian. 2011): 598 de sex masc. şi
din nou cursul, mai întâi către N, iar din de sex masc. şi 1 509 fem. Prelucr. pri-
656 fem. Expl. de azbest şi de talc (în satele
com. Săcălăşeni către NV, drenând Depr. mară a lemnului. Apicultură. Fond
Pârvova şi Şumiţa). Pomicultură (meri,
Baia Mare cu o vale puternic meandrată. cinegetic. Satul Lăzăreni este menţionat
pruni). Satul Lăpuşnicel este menţionat
Panta generală de scurgere este de 9,2 ‰, documentar, prima oară, în 1828. Punct
documentar, prima oară, în 1603.
iar debitul mediu multianual de 25 m3/s fosilifer (în satul Miheleu) cu specii de
în zona de vărsare în Someş. Afl. pr.: LĂPUŞNICU MARE, com. în jud. Caraş- gasteropode şi echinoderme conservate
Rotunda, Suciu, Rohia, Cavnic, Săsar. Severin, alcătuită din 2 sate, situată în în calcarele tortoniene, declarat rezervaţie
4. Com. în jud. Maramureş, formată Depr. Almăj, la poalele de S ale M-ţilor paleontologică. În satul Lăzăreni se află
dintr-un sat, situată în partea de E a Depr. Semenic, pe râul Lăpuşnic; 1 784 loc. (1 biserica „Adormirea Maicii Domnului”,
Lăpuş, pe râul omonim; 3 856 loc. (1 ian. ian. 2011): 867 de sex masc. şi 917 fem.
zidită în 1932-1934 pe locul uneia din
2011): 1 871 de sex masc. şi 1 985 fem. Expl. de azbest (în satul Moceriş). Prelucr.
lemn ce data din 1751.
Expl. de argile refractare. Producţie de lemnului. Pomicultură (meri, pruni, peri).
îmbrăcăminte din piele. Pomicultură Cămin cultural (1938). Fanfară civilă LEAOTA, masiv muntos în partea de E
(meri, pruni, peri). Muzeu de etnografie (1911). În satul Lăpuşnicu Mare, menţio- a Carpaţilor Meridionali, la E de cursul
şi artă populară. Centru de ceramică nat documentar, prima oară, în 1540, se superior al Dâmboviţei şi la S-SE de
populară, roşie. Satul Lăpuş este menţio- află biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” culoarul Bran-Rucăr, separat de M-ţii
nat documentar, prima oară, în 1505. (1770–1780, pictată în 1878, restaurată în Bucegi prin Valea Brătei. Alcătuit,
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” 1890 şi 1934, repictată în 1972, declarată predominant, din şisturi cristaline, dar şi
(sec. 16, cu picturi interioare în tempera monument istoric). din calcare jurasice (spre zona culoarului
din 1697), restaurată în anii 2000–2004; LĂZAREA, com. în jud. Harghita, Bran-Rucăr). Prezintă culmi domoale, cu
biserica „Naşterea Maicii Domnului” alcătuită din 2 sate, situată în Depr. întinse supr. de eroziune, desfăşurate sub
(1994–1996). Pe terit. com. L. au fost Giurgeu, la 800 m alt., pe pârâul Lăzarea; forma unor plaiuri situate la 1 600–1 700
descoperite urmele unei aşezări din 3 477 loc. (1 ian. 2011): 1 717 de sex masc. m alt., dominate de mai multe vârfuri:
Epoca bronzului şi o necropolă de la sf. şi 1 760 fem. Haltă de c.f. (în satul Pietrele Albe (1 888 m), Cioara (1 853 m),
Epocii bronzului şi începutul Epocii Lăzarea). Nod rutier. Expl. forestiere şi Sfântul Ilie (1 794 m) ş.a. Alt. max.: 2 133
fierului, cu un inventar bogat (podoabe de calcar cristalin compact (marmură m (vf. Leaota). Fragmentat de văi puter-
şi butoni din aur, topoare de luptă din inferioară). Prelucr. lemnului (mobilă); nic adâncite (Cheia, Valea Bădenilor,
fier, pumnale, urne din ceramică, productie de cărămizi şi ţigle. Tabără Stăncioiu, Ialomicioara, Ghimbav ş.a.),
străchini decorate cu motive geometri- estivală de creaţie modernă (sculptură şi cu versanţi având o înclinare moderată.
ce etc.). pictură), cu participare internaţională Acoperit cu păduri de fag în amestec cu
LĂPUŞATA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită (din 1974). În satul Lăzarea, menţionat răşinoase. La peste 1 800 m alt. se află
din 7 sate, situată în Piem. Olteţului, pe documentar, prima oară, în 1566, se află păşunile alpine. Turism.
dr. râului Cerna; 2 327 loc. (1 ian. 2011): un castel medieval, construit în etape LECA-UNGURENI Ungureni (1).
1 178 de sex masc. şi 1 149 fem. Reşed. (corpul vechi datează din 1532, iar restul
com. este satul Săruleşti. Centru pomicol clădirilor au fost adăugate în 1598, 1631– LECHINŢA 1. Dealurile Lechinţei, zonă
(meri, pruni, peri). Fermă de creştere a 1632), în stil renascentist, amplasat în deluroasă situată în partea de NE a
ovinelor. Cămin cultural (din 1922) cu un mijlocul unei curţi dreptunghiulare Câmpiei colinare a Transilvaniei, delimi-
local nou, construit în 1960. În satul (75 x 100 m). Prevăzut cu trei turnuri de tată de râurile Şieu (la E) şi Meleş (la V),
Săruleşti, atestat documentar în 1625, se apărare (două pătrate şi unul poligonal, alcătuită din argile, argile marnoase,
află o biserică din lemn cu hramul cu şapte laturi), castelul a fost restaurat nisipuri şi tufuri.
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” la mijlocul anilor ’70 ai sec. 20. Tot în satul 2. Râu, afl. dr. al Mureşului în aval
(1610, cu modificări din anii 1841, 1895, Lăzarea există un muzeu în care sunt ex- de Iernut; 60 km; supr. bazinului:
1947, restaurată în 1984–1986) şi o biserică puse operele realizate de artiştii plastici, 529 km2. Izv. din Colinele Mădăraşului.
de zid din 1841, iar în satul Şerbăneşti, în cadrul taberei estivale de creaţie, o Cunoscut şi sub numele de Comlod.
572 Lehliu a legumelor. Obiecte de artizanat (împle- „Sfinţii Voievozi” (1802), iar în satul
tituri din răchită, obiecte din ceramică). Rasoviţa există biserica din lemn cu hra-
3. Com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcă- Bibliotecă (14 000 vol.). Siloz de cereale. mul „Sfinţii Voievozi”, construită în 1802
tuită din 7 sate, situată în zona Dealurilor Motel („Hanul cu salcâmi”). Istoric. prin grija medelnicerului Ianache
Lechinţei, pe stg. râului Dipşa; 6 174 loc. Localit. apare consemnată pe o hartă Sâmboteanu şi reconstruită în 1898–1900.
(1 ian. 2011): 3 070 de sex masc. şi 3 104 militară în 1853 şi a fost declarată oraş la LELICENI, com. în jud. Harghita, alcă-
fem. Staţie de c.f. (în satul Lechinţa) şi 18 apr. 1989. În prezent, are în subordine tuită din 4 sate, situată în Depr. Ciuc, la
halte de c.f. (în satele Chiraleş, Sângeorzu ad-tivă satele Buzoeni şi Răzvani (până
5 km S de municipiul Miercurea-Ciuc;
Nou, Ţigău şi Vermeş). Nod rutier. Expl. în 1980, a avut în componenţa sa şi satul
1 947 loc. (1 ian. 2011): 975 de sex masc.
de balast. Producţie de mobilă, de Valea Seacă, care ulterior a fost deza-
şi 972 fem. Producţie de mobilă şi de
îmbrăcăminte pentru lucru, de cărămizi fectat). Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981,
vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice.
şi ţigle şi de produse lactate; fabrica de a făcut parte din jud. Ialomiţa. Biserica
Sat de vacanţă (Hosasău). În satul
zahăr a fost dezafectată după 1989. „Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”
Leliceni, atestat documentar în anul 1251,
Centru viticol şi pomicol. Culturi de zidită în anii 2010-2011 pe locul uneia din
se află o biserică romano-catolică din sec.
cereale, sfeclă de zahăr, plante tehnice şi paiantă construită în 1942-1943.
15, în stil gotic, restaurată în 1806, decla-
de nutreţ, cartofi. Creşterea bovinelor, LELEASCA, com. în jud. Olt, alcătuită rată monument istoric în 1992. Lângă
ovinelor, porcinelor. Vestigii neolitice din 7 sate, situată în partea de N a Piem. această biserică există un tei plantat în
(topoare din piatră). În satul Lechinţa, Cotmeana; 1 438 loc. (1 ian. 2011): 671 de jurul anului 1500, declarat monument al
menţionat documentar, prima oară, în sex masc. şi 767 fem. Pomicultură (meri, naturii şi protejat de lege din 1992; în
1335, se află o biserică fortificată (sec. 15), peri, pruni, cireşi). În satul Leleasca se satual Misentea, menţionat documentar
azi biserică evanghelică, şi un conac din află două biserici cu acelaşi hram – în 1333, există o biserică romano-catolică
sec. 18 (azi sediul Primăriei). În satul „Adormirea Maicii Domnului” – una din din anul 1247, fortificată în anul 1330.
Vermeş există o biserică fortificată (sec. lemn (1766–1771, reparată în 1942, Com. L. a fost înfiinţată la 7 apr. 2004 prin
15), cu turn-clopotniţă din 1579; în satul restaurată în 2009-2010, declarată monu- desprinderea satelor Leliceni, Fitod,
Sângeorzu Nou se află o biserică din sec. ment istoric) şi alta din zid (1807, cu Hosasău şi Misentea din com. Sâncrăieni,
15 (cu refaceri din sec. 18) şi casa paro- fresce originare); în satul Mierliceşti jud. Harghita.
hială a acesteia (sec. 16, cu transformări există o biserică (din lemn şi cărămidă) LEMNIA, com. în jud. Covasna, formată
din sec. 18), şi o biserică din lemn din sec. cu hramul „Sfântul Dumitru” (1850), iar dintr-un sat, situată în NE Depr. Târgu
18. În satul Bungard se găseşte biserica, în satul Afumaţi biserica având hramul Secuiesc, pe cursul superior al Râului
din lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi „Adormirea Maicii Domnului” (1857). Negru, la poalele de S ale M-ţilor Nemira;
Gavriil” (1711), în satul Ţigău există o
LELESE, com. în jud. Hunedoara, alcă- 1 940 loc. (1 ian. 2011): 916 de sex masc.
biserică din lemn (1770, reparată în 2012)
tuită din 4 sate, situată la poalele de E ale şi 1 024 fem. Haltă de c.f. (în satul
şi o biserică reformată (sec. 16), iar în
M-ţilor Poiana Ruscăi, pe râul Nădrab; Lemnia). Nod rutier. Expl. şi prelucr.
satul Chiraleş, o biserică evanghelică lemnului; confecţii textile; prelucr. lap-
421 loc. (1 ian. 2011): 212 de sex masc. şi
(1907). În 1602, în această comună s-au telui şi a cărnii. Abator. Creşterea bovi-
209 fem. Expl. de talc şi steatit. Expl. şi
stabilit familii de germani venite din alte nelor. Moară de apă (sec. 19). Centru de
prelucr. primară a lemnului. Fond cine-
comune. ţesături şi cusături populare. Agroturism.
getic. Renumită zonă etnografică (Ţinutul
LEHLIU, com. în jud. Călăraşi, alcătuită Pădurenilor). Agroturism. Satul Lelese În satul Lemnia, menţionat documentar,
din 2 sate, situată în Câmpia Bărăganului, este menţionat documentar, prima oară, prima oară, în 1332, se află o cetate ţără-
pe râul Milotina; 2 786 loc. (1 ian. 2011): în 1733. În satul Runcu Mare, atestat nească (sec. 16) cu o biserică romano-
1 347 de sex masc. şi 1 439 fem. Nod documentar în 1482, se află biserica din catolică de incintă, în stil gotic (1510, cu
rutier. Culturi de cereale, plante tehnice lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” transformări baroce din 1777). Până la 2
şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume etc. (1887). mart. 2004, com. L. a avut în componenţă
Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. L. satele Lutoasa şi Mereni care la acea dată
LELEŞTI, com. în jud. Gorj, alcătuită din
a făcut parte din jud. Ialomiţa. au format com. Mereni, jud. Covasna.
3 sate, situată în Depr. Subcarpatică
LEHLIU-GARĂ, oraş în jud. Călăraşi, Olteană, în zona de confl. a râului Suseni LENAUDORF Lenauheim.
situat în Câmpia Bărăganului, la 55 m alt., cu Şuşiţa; 1 833 loc. (1 ian. 2011): 939 de LENAUHEIM, com. în jud. Timiş, alcă-
la 55 km NV de municipiul Călăraşi şi 65 sex masc. şi 894 fem. Pomicultură (meri, tuită din 3 sate, situată în Câmpia Timi-
km E de Bucureşti; 6 347 loc. (1 ian. 2011): pruni, cireşi ş.a.). În satul Leleşti se află şului; 5 995 loc. (1 ian. 2011): 2 979 de sex
3 027 de sex masc. şi 3 320 fem. Supr.: 82 un muzeu etnografic (inaugurat în 1977), masc. şi 3 016 fem. Staţii de c.f. (în satele
km2, din care 5 km2 în intravilan; cu colecţii de costume populare, unelte, Grabaţ, Lenauheim şi Bulgăruş). Produse
densitatea: 1 269 loc./km2. Staţie de c.f. obiecte de uz casnic ş.a., precum şi alim. Ferme de creştere a bovinelor
(inaugurată la 17 nov. 1886). Nod rutier. bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul (Lenauheim şi Grabaţ) şi a ovinelor (în
Producţie de piese şi accesorii pentru Nicolae” (construită în 1733–1774 de către satul Grabaţ). În satul Lenauheim,
autovehicule şi pentru motoare de Grigore Roşca şi zugrăvită în 1847) şi menţionat documentar, prima oară, în
autovehicule, de tricotaje, de combustibil „Sfântul Ioan Gură de Aur” (1791); în 1415 cu numele Csátad şi apoi în anul
biodiesel, de piese de schimb pentru com- satul Frăteşti se află bisericile din lemn cu 1482, se află muzeul memorial „Nikolaus
binatele siderurgice, de garnituri din hramurile „Adormirea Maicii Domnului” Lenau” (poet romantic austriac născut în
cauciuc pentru nave fluviale şi de prelucr. (1825, declarată monument istoric) şi acest loc, 1802–1850), biserica romano-
catolică „Sfânta Tereza” (1778), declarată masc. şi 1 266 fem. Staţie de c.f. Expl. de Leşu 573
monument istoric, un han de poştă balast. Prelucr. lemnului. Centru de
(sec. 18) şi statuia poetului Nikolaus arhitectură populară (porţi maramure- 2. Com. în jud. Iaşi, alcătuită din 6
Lenau, realizată de către sculptorul Béla şene) şi de port popular tradiţional. În sate, situată în culoarul Siretului, la
Radnai. Iniţial, satul Lenauheim s-a satul Leordina, menţionat documentar, poalele de V ale Dealului Mare, pe
numit Ciata, apoi Cetad, Strehlenau şi prima oară, în 1411, se află biserica ambele maluri ale râului Siret; 5 979 loc.
Lenaudorf, iar din 1926 Lenauheim. În „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1 ian. 2011): 3 020 de sex masc. şi 2 959
perioada 1763-1767, această comună a (1864-1871, cu turn ridicat în 1893-1894). fem. Staţie de c.f. (în satul Lespezi). Nod
fost colonizată cu numeroase familii de rutier. Expl. de balast. Prelucr. lemnului.
LEORDIŞ, vârf în M-ţii Aninei, consti-
germani care au construit peste 200 de Fermă de creştere a bovinelor. Abator.
tuind alt. max. a acestora (1 160 m).
case. În satul Grabaţ există o biserică Centru de olărit. Iarmaroc anual (20 iul.).
romano-catolică (1764) şi una ortodoxă LEPŞA, Mănăstirea ~ Tulnici.
În satul Lespezi, întemeiat în 1821 de un
(1949), iar în satul Bulgăruş se află o LEREŞTI, com. în jud. Argeş, alcătuită grup de negustori evrei, se află o sina-
biserică romano-catolică (1774) şi una din 3 sate, situată în zona de contact a gogă (1882). Biserica având hramul
ortodoxă din 1940. Muscelelor Argeşului cu prelungirile de „Sfântul Dumitru” (sec. 19), în satul Heci.
LEORDA, com. în jud. Botoşani, alcătuită SE ale M-ţilor Iezer, pe cursul superior al
LEŞU 1. Depresiune intramontană de
din 5 sate, situată în zona de contact a Râului Târgului; 4 744 loc. (1 ian. 2011):
eroziune, situată în M-ţii Bârgău, pe
Dealului Bour cu Câmpia Jijiei Supe- 2 262 de sex masc. şi 2 482 fem. Hidro-
cursul mijlociu şi inf. al râului Leşu, la
rioare, pe cursul superior al râului Sitna; centrale în satele Lereşti (19 MW) şi
500–800 m alt., străjuită de vf. Stegii (1 069
2 676 loc. (1 ian. 2011): 1 333 de sex masc. Voineşti (5,2 MW), intrate în funcţiune în
m) la N şi vf. Heniu Mare (1 611 m) la S.
şi 1 343 fem. Nod feroviar (staţia de c.f. a 1987. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier
Relief colinar, de terase şi lunci. Comu-
fost inaugurată la 1 nov. 1871), în satul pentru birouri). Prelucr. maselor plastice
nică spre E, prin defileul de la Valea
Leorda şi haltă de c.f. (în satul Belcea). şi a laptelui. Produse ceramice (placi,
Măgurii, cu bazinetul depresionar Leşu
Fermă de creştere a porcinelor. Culturi dale); biscuiţi. Creşterea bovinelor şi
Superior. Pantele dealurilor înconjură-
de cereale, sfeclă de zahăr, legume etc. În ovinelor. Staţiune turistică (pârtie de
toare sunt acoperite cu păduri de fag în
satul Leorda există o biserică din lemn schi). Agroturism. Muzeu etnografic, în
amestec cu molid şi cu păşuni şi fâneţe
cu dublu hram - „Sfântul Nicolae” şi satul Lereşti (cusături şi ţesături po-
naturale.
„Adormirea Maicii Domnului” (1889) şi pulare, case ţărăneşti specifice zonei
2. Lacul ~ Bulz.
o biserică din cărămidă cu hramul „Sfinţii etnografice Argeş). Centru de dulgherit,
3. Com. în jud. Bistriţa-Năsăud,
Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1963), iar de confecţionare a costumelor populare alcătuită din 2 sate, situată în depresiunea
în satul Mitoc se află biserica din lemn şi de prelucr. artistică a lemnului. În satul omonimă, la poalele vf. Stegii (în N) şi
cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1792– Lereşti, atestat documentar în 1414, se Heniu Mare (în S) din M-ţii Bârgău, pe
1794, reparată în 1866 şi 1892). află bisericile cu hramurile „Sfinţii Îngeri” râul Leşu; 2 934 loc. (1 ian. 2011): 1 581
(1860) şi „Înălţarea Domnului” (1927– de sex masc. şi 1 353 fem. Haltă de c.f. (în
LEORDENI, com. în jud. Argeş, alcătuită
1929, construită după planurile arhitec- satul Leşu). Expl. şi prelucr. lemnului.
din 14 sate, situată în zona de contact a
tului Dumitru Ionescu Berechet). Creşterea bovinelor şi ovinelor. Cămin
Piem. Cândeşti cu Câmpia Piteştiului, pe
stg. râului Argeş, la confl. cu Budişteanca; LESPEZI 1. Vârf în partea centrală a cultural (1927). Bibliotecă publică (1927)
5 847 loc. (1 ian. 2011): 2 912 de sex masc. M-ţilor Făgăraş, alcătuit din şisturi cu c. 10 500 vol. Orchestră de muzică
şi 2 935 fem. Staţie de c.f. (inaugurată la cristaline. Alt.: 2 522 m (al patrulea vârf populară (1953); echipa de dansuri
13 sept. 1872), în satul Leordeni. Nod ca înălţime din Carpaţii româneşti, după populare „Căluşarii” (1927); formaţia de
rutier. Expl. de petrol şi balast. Producţie vf. Moldoveanu, Negoiu şi Viştea Mare). trişcari (din 1953). Vechi centru de
de furnire şi panouri din lemn, de îmbră- Cunoscut şi sub numele de Călţun. obiceiuri tradiţionale (claca, şezătoarea)
căminte pentru lucru şi de ţuică. Iazuri
şi heleşteie pentru piscicultură şi irigaţii.
Centru viticol şi pomicol. Complex avicol.
În satul Leordeni se află casa memorială
„Dinu Lipatti”, casa „Gussi” (sec. 18–19),
azi Primăria şi biserica având dublu
hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Sfânta
Ecaterina” (1864); bisericile cu hramurile
„Cuvioasa Parascheva” (1750) şi
„Adormirea Maicii Domnului” (1837), în
satele Ciulniţa şi Budişteni; biserica din
lemn cu hramul „Naşterea Domnului”
(1781), în satul Glâmbocata-Deal.
LEORDINA, com. în jud. Maramureş,
formată dintr-un sat, situată în partea de
E a Depr. Maramureş, pe stg. râului
Vişeu; 2 505 loc. (1 ian. 2011): 1 239 de sex Lespezi (1). Vârful Lespezi (stânga imaginii)
574 Leşu Superior cu hramul „Sfânta Maria” sau Biserica 7 km lungime şi numită de către localnici
iobagilor (terminată la 11 mart. 1665, cu Pădurea Hasmacu Mare. Pădurea Letea
şi de cusături şi ţesături populare. picturi interioare realizate în 1806–1807 este alcătuită predominant din stejar
Festival etnofolcloric anual „Rapsodia de Fericean Nechită), declarată monu- brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar
trişcarilor” (în sept.; prima ediţie în 1968). ment istoric şi alta cu hramul „Sfinţii pedunculat (Quercus robur), frasin pufos
În satul Leşu, menţionat documentar în Arhangheli Mihail şi Gavriil” sau Biserica sau de baltă (Fraxinus pallisae) – desco-
1696, se află biserica „Sfântul Ioan nobililor (1747), mutată în 1991 în incinta perit aici pentru prima oară ca specie
Botezatorul”, construită în anii 1995-2000 Universităţii din Oradea şi folosită ca nouă pentru flora Pământului de către
şi pictată de Horea Indolean din Gherla. paraclis al Facultăţii de Teologie. Biserica botanistul englez Abraham Taylor
„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, de Willmott, ulm (Ulmus foliacea), tei (Tilia
LEŞU SUPERIOR, bazinet depresionar
mici dimensiuni (12 m lungime şi 4,75 m tomentosa), salcie plesnitoare (Salix fra-
intramontan de eroziune, situat în M-ţii
lăţime), a fost repictată în 1993 şi gilis), plop cenuşiu (Populus canescens) ş.a.
Bârgău, pe cursul superior al râului Leşu
declarată monument istoric. În locul Stratul de arbuşti este reprezentat prin
(afl. stg. al Ilvei), la 700–900 m alt., străjuit
acestei biserici, în satul Letca a fost salba moale (Evonymus europaeus), lemn
de vârfurile Măgura Neagră (1 321 m),
construită (1992) o biserică de zid cu câinesc (Ligustrum vulgare), cătina albă
Păltinoasa (1 227 m), Ţăşuleasa (1 215 m)
acelaşi hram. În arealul satului Cuciulat (Hippophae rhamnoides), cătina roşie
la N-NE şi Gogoaşa (1 605 m), Bârgău
se află o peşteră, în interiorul căreia au (Tamarix ramosissima) ş.a. Pădurea Letea
(1 362 m), Dosu Zâmbroaiei (1 350 m) şi
fost identificate picturi rupestre datând are un aspect tropical datorită prezenţei
Bondariului (1 266 m) la S-SV. Bazinetul
de la sfârşitul Paleoliticului (c. 12 000– aici a numeroaselor plante agăţătoare,
L.S., modelat în rocile sedimentare paleo-
10 000 î.Hr.). Cele mai reprezentative şi printre care: Periploca graeca (o specie de
gene de la contactul cu rocile vulcanice
mai bine conservate figuri sunt acelea ale liană est-mediteraneană), viţa sălbatică
(diorite), rămâne suspendat în spatele
unui cal (24,5 cm lungime şi 12,5 cm (Vitis silvestris), hameiul (Humulus lupu-
defileului de la Valea Măgurii prin care
înălţime) în mişcare şi ale unei feline (80 lus) ş.a. În pădure trăiesc numeroase
comunică cu Depr. Leşu (1). În partea
cm lungime şi c. 50 cm înălţime), asemă- reptile (şerpi neveninoşi, şopârle, vipere
centrală a acestui bazinet depresionar se
nătoare celebrelor picturi rupestre de la mici), păsări (sitari, turturele, mierle,
înalţă o măgură vulcanică (Măgura
Altamira din Spania. vulturul codalb, dumbrăveanca ş.a.) şi
Senienilor) ce atinge 943 m alt.
LETCA NOUĂ, com. în jud. Giurgiu, mamifere (mistreţi, vulpi, pisici sălbatice,
LETCA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din bizami, câinele enot etc.). Pe acest grind
9 sate, situată la poalele de E-NE ale alcătuită din 3 sate, situată în Câmpia
Găvanu-Burdea, pe râul Bratilov; 3 418 se află cea mai bogată entomofaună din
Culmii Prisnel, pe dr. râului Someş; 1 978 România, cu specii unice. Pădurea Letea
loc. (1 ian. 2011): 910 de sex masc. şi 1 068 loc. (1 ian. 2011): 1 732 de sex masc. şi
1 686 fem. Expl. de petrol; conserve de este declarată rezervaţie naturală (1938)
fem. Staţii de c.f. (în satele Letca şi şi monument al naturii.
Cuciulat). Expl. de calcar şi de balast. legume. Morărit. Apicultură. Ciupercărie
Produse lactate. Creşterea bovinelor. (în satul Milcovăţu). Culturi de cereale, LETEA VECHE, com. în jud. Bacău,
Pomicultură (meri, pruni, peri). Culturi plante tehnice şi de nutreţ, floarea- alcătuită din 5 sate, situată în Culoarul
de cereale, cartofi ş.a. Bisericile din lemn soarelui, legume etc. Între 17 febr. 1968 Siretului, în unghiul format de confl.
cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi 23 ian. 1981, com. L.N. a făcut parte din râului Bistriţa cu Siretul, la 6 km SE de
şi Gavriil” (c. 1700, cu pridvor adăugat jud. Ilfov. Bisericile cu acelaşi hram – municipiul Bacău; 6 654 loc. (1 ian. 2011):
în 1864), „Adormirea Maicii Domnului” „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, în 3 291 de sex masc. şi 3 363 fem. Haltă de
(începutul sec. 19) şi „Sfinţii Arhangheli satele Letca Nouă (1864-1867, cu cata- c.f. (în satul Letea Veche). Hidrocentrală
Mihail şi Gavriil” (1736, cu picturi peteasma pictată de Gheorghe Tatta- pe Bistriţa (Bacău II, 30 MW, intrată în
interioare din 1863), în satele Topliţa, rescu) şi Letca Veche (1880). funcţiune în 1966). Prelucr. lemnului.
Purcăreţ şi Şoimuşeni; în satul Letca, LETEA, grind fluvio-maritim situat în Producţie de robineţi, de cărămizi şi ţigle.
menţionat documentar, prima oară, în NE Deltei Dunării, între braţele Chilia şi Culturi de cereale. Pomicultură; viticul-
1405, se află două biserici din lemn – una Sulina, la 18 km N de oraşul Sulina. Este tură. Fermă de creştere a bovinelor (în
format din îngemănarea mai multor satul Radomireşti). Legumicultură. Cona-
grinduri alungite, separate prin zătoane. cul „Lecca” (1895, restaurat în 1962), azi
Supr.: 170 km2 (cel mai mare din Delta muzeu sătesc, în satul Radomireşti. Satul
Dunării); lungime: 20 km; lăţime max.: Letea Veche a fost înfiinţat în 1870 şi
15 km; alt. max.: 12 m. Nisipurile care-l menţionat documentar, prima oară în
formează creează câmpuri de dune de 1881.
3–10 m înălţime. Depresiunile dintre LEŢCANI, com. în jud. Iaşi, alcătuită din
dune sunt ocupate de vegetaţie lemnoasă, 4 sate, situată în partea de S a Câmpiei
astfel că pădurea apare ca o succesiune Jijiei Inferioare, pe râul Bahlui, la confl.
de benzi cu lăţimi cuprinse între 10 şi 250 cu Roşior; 7 123 loc. (1 ian. 2011): 3 592
m, între care se găsesc spinările dunelor de sex masc. şi 3 531 fem. Staţie de c.f. (în
de nisip. Aceste benzi sunt numite de satul Leţcani). Producţie de mobilă, de
către localnici hasmacuri. Pe acest grind ambalaje din hârtie şi carton, de vopsele,
se află Pădurea Letea (700 ha), situată la lacuri şi cerneluri tipografice şi de plăci
Letca. Pictură rupestră în peşterea Cuciulat 7 km S de com. Periprava, extinsă pe şi dale din ceramică. Fermă de creştere a
pe versantul de E al pârâului Valea lui Limanu 575
David (afl. al Bahluiului), la c. 6 km de
municipiul Iaşi. În această zonă, afectată (1839, reconstruită în 1905) şi ruinele (din
de numeroase alunecări de teren, se 1820) bisericii „Sfântul Nicolae” (sec. 17).
dezvoltă un covor vegetal bogat (peste
500 de specii de plante superioare), cu LIA, lac glaciar în masivul Retezat
multe rarităţi floristice pentru România, (Carpaţii Meridionali), în aval de lacul
printre care se remarcă o specie euro- Bucura, pe un afl. al Lăpuşnicului Mare.
asiatic-continentală de amăreală (Polygala Supr.: 1,3 ha; ad. max.: 4,3 m.
sibirica), o specie sudică de măcriş (Rumex LIBERTATEA Costineşti.
tuberosus), o specie rară de sânziană
LIBIDA Slava Cercheză.
(Asperula moldavica), precum şi alte plante
rare ca: ruscuţa de primăvară (Adonis ver- LICHIREŞTI Călăraşi (1).
nalis), bărbuşoara (Erysimum mixtefur- LICOSTOMO Chilia Veche.
catum), stânjenelul (Iris hungarica, Iris
sintenisii), patlagina (Plantago schwar- LICURICI, com. în jud. Gorj, alcătuită din
zenbergiana), migdalul pitic (Prunus 4 sate, situată în zona Dealurilor
tenella), cireşul de Bărăgan (Prunus fruti- Amaradiei; 2 372 loc. (1 ian. 2011): 1 188
Leţcani. Biserica „Sfântul Spiridon”-Rotundă
cosa) ş.a. Fauna întâlnită aici este bogată de sex masc. şi 1 184 fem. Biserică din
şi variată: vipera (Vipera ursini), şopârla lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a
bovinelor. Viticultură. Izvoare cu ape (Lacerta agilis chersonensis), greierul Maicii Domnului” (1776–1777), în satul
minerale, predominant sulfuroase. Pe împroşcător (Dinarchus desipus), fluturele Licurici şi biserică din zid cu hramul
terit. com. L. au fost descoperite vestigii (Evergestis ostrogovichi) ş.a. „Sfântul Nicolae” (1735, cu picturi murale
materiale din Neolitic, din epocile bron- interioare originare), în satul Totea.
LEU, com. în jud. Dolj, alcătuită din 2
zului şi fierului, din perioada migraţiilor sate, situată în Câmpia Romanaţi; 4 841 LIEBLING, com. în jud. Timiş, alcătuită
popoarelor (sec. 4) şi din feudalism. În loc. (1 ian. 2011): 2 374 de sex masc. şi din 3 sate, situată în Câmpia Timişului;
satul Leţcani, menţionat documentar în 2 467 fem. Staţie de c.f. (în satul Leu). Nod 3 885 loc. (1 ian. 2011): 1 950 de sex masc.
1516, se află Biserica Rotundă, iniţial cu rutier. Producţie de lanţuri şi arcuri, de şi 1 935 fem. Staţie de c.f. (în satul
hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi plase din sârmă, de bolţari şi de pavele. Liebling). Produse alim. Fermă de
Elena”, construită în anii 1795-1802 din Fermă de creştere a ovinelor. Culturi de creştere a bovinelor. Satul Liebling este
iniţiativa soţilor Ana şi Constantin Balş. cereale, plante tehnice şi de nutreţ, menţionat documentar, prima oară, în
Afectată de incendiul din 1830, biserica floarea-soarelui, tutun etc. Viticultură; sec. 13, cu numele Besd, iar în 1786 a fost
a fost reparată ulterior, după care i s-a pomicultură (meri, pruni, piersici, caişi). colonizat cu germani.
atribuit hramul „Sfântul Spiridon”. Apicultură. Sericicultură. Muzeu cu secţii LIEŞTI, com. în jud. Galaţi, formată dintr-
Avariată în timpul Primului Război de istorie şi etnografie, cămin cultural şi un sat, situată în zona de contact a
Mondial, biserica a fost reparată mai bibliotecă publică având c. 11 500 vol. (în Câmpiei Siretului Inferior cu Câmpia
târziu şi repictată în 1936. După satul Leu). Pe terit. satului Leu au fost Tecuciului, pe cursul inf. al râului Bârlad,
restaurările efectuate în anii 1960-1965, i descoperite urmele unei aşezări neolitice la confl. cu Siretul; 10 787 loc. (1 ian.
s-a mai atribuit un al doilea hram – în care s-au găsit unelte din silex (răzui- 2011): 5 405 de sex masc. şi 5 382 fem.
„Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”. toare, lame, tesle, dăltiţe, împungătoare), Staţie de c.f., inaugurată în 1872. Fabrică
Stricăciunile provocate de cutremurul din vase ceramice (borcane, castroane, de zahăr (în prezent dezafectată); pro-
4 mart. 1977 au fost remediate până în străchini) ornamentate cu adâncituri sau ducţie de mobilă, de bolţari, de ulei
1982 când biserica a fost resfinţită, iar în cu benzi de linii incizate meandric, o
comestibil şi de covoare manuale; patru
perioada 1996-2000 s-au executat lucrările figurină feminină ş.a. Tot aici au fost
brutării; obiecte împletite din răchită.
de repictare a pereţilor interiori. Decla- identificate vestigiile unei aşezări daco-
Centru pomicol (meri, pruni, peri) şi
rată monument istoric în anul 2004. De romane şi ale unui castru roman din sec.
viticol (vinificaţie). Culturi de legume (în
formă circulară, Biserica Rotundă, cu 2–3. În punctul numit „Balta Lungă” a
solarii); trei iazuri piscicole cu o supr.
dublu hram – „Sfântul Spiridon” şi fost descoperit (1967) un tezaur geto-
totală de 27 ha. Bibliotecă publică (c.
„Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir”, dacic, alcătuit din 24 de monede din
14 000 vol.). În satul Lieşti, atestat docu-
prezintă un portic monumental, cu patru argint datând din a doua jumătate a sec.
mentar la 15 iul. 1448, se află biserica
coloane ionice, deasupra căruia se ridică 2 î.Hr. În satul Zănoaga, menţionat
„Sfântul Nicolae”, zidită în 1882 pe locul
turnul-clopotniţă de formă pătrată; în documentar, prima oară, în anul 1300 şi
uneia ce data dinainte de anul 1809. În
satul Cogeasca există o biserică din lemn, apoi în 1596, se află biserica având
satul Şerbăneşti (unificat cu satul Lieşti
cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan hramul „Sfântul Nicolae” (1814, refăcută
la 17 febr. 1968) s-a născut inginerul
Botezătorul” (1848 sau 1866), iar în satul în 1894), iar în satul Leu, bisericile cu
Anghel Saligny (1854–1925).
Cucuteni, o biserică din zid cu hramul hramurile „Sfântul Dumitru” (1825, re-
„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” făcută în 1868–1872), „Sfântul Gheorghe” LIMANU, com. în jud. Constanţa, alcă-
(ante 1622). În perimetrul com. L. se află (1810, refăcută în 1861–1871 şi 1925– tuită din 4 sate, situată pe ţărmul Mării
rezervaţia floristică şi faunistică „Fânaţele 1926), „Sfântul Nicolae” (1825, recon- Negre, la graniţa cu Bulgaria; 6 124 loc.
de la Valea lui David” (46,36 ha), situată struită în 1913–1922), „Maica Precista” (1 ian. 2011): 3 095 de sex masc. şi
576 Limba strădania nurorii sale, Smaranda (fiica fost scoase la iveală resturi de locuinţe,
agăi Ion Bălăceanu şi nepoata domnului un cuptor de ars vase, fragmente cera-
3 029 fem. Muzeu de artă, înfiinţat în Şerban Cantacuzino) la 29 iul. 1743. mice, opaiţe, monede, ţigle cu ştampila
1960, pe baza lucrărilor realizate de Cutremurele din 14 oct. 1802 şi 11 ian. Legiunii a XI-a Claudia ş.a. Tot aici au fost
membrii Uniunii Artiştilor Plastici din 1838 au provocat mari stricăciuni bise- identificate urmele unei cetăţi, denumită
ricii, aducând-o aproape
cu dublude ruină, fapt Păcuiul lui Soare, datând de la mijlocul
ruinarea acesteia ]i zidirea,
România cu prilejul documentării făcute
ceBiseric`
a determinat construirea uneiNifon",
noi sec. 10, distrusă parţial de eroziunea
[n apropierea ei, a uneia hram - "Intrarea
de aceştia în Dobrogea (colecţii de in a Maicii Domnului" ]i "Sf@ntul
pictură, sculptură şi grafică). Staţiune biserici în anii 1855–1857 prin grija exercitată de Dunăre. Avea un zid de
balneoclimaterică estivală (în satul 2 Mai). mitropolitului Nifon. Picturile murale incintă cu turnuri rotunde la colţuri şi o
Punct de frontieră (rutier) cu Bulgaria interioare au fost executate de către poartă de intrare cu turn deasupra. În
(Vama Veche). Rezervaţie complexă de Nicolae Grigorescu, ajutat de fratele său interiorul cetăţii exista un edificiu cu
dune marine (2 Mai – Vama Veche, 50 Gheorghe, în perioada 16 iul. 1856–8 sept. abside. În sec. 11, peste ruinele cetăţii s-a
km2) şi rezervaţie forestieră (Pădurea 1857, la terminarea picturilor fiind sfinţită stabilit o colectivitate de grăniceri
Hagieni, 393 ha, ocrotită de lege din 1962), biserica (8 sept. 1857). Picturile murale bizantini (stratiatai), care au restaurat
cu exemplare maiestuoase de stejar au fost restaurate în 1904 de pictorul fortificaţia, iar în sec. 13–14 exista aici o
brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar Toma Vintilescu, în 1951–1953 de pictorii aşezare de bordeie, caracterizată prin
pufos (Quercus pubescens), cu cărpiniţă Gheorghe Vânătoru şi Constantin abundenţa ceramicii smălţuite. În sec. 15–
(Carpinus orientalis) şi scumpie (Cotinus Călinescu şi în anii 1986–1989 de pictorul 16, locuirea zonei a fost sporadică. În
coggygria), şi cu un covor ierbaceu variat Ion Chiriac. Biserica a suferit avarii în arealul satului Izvoarele (fost Pârjoaia)
(colilie/Stipa joannis, floarea- urma cutremurelor din 10 nov. 1940 şi 4 se păstrează ruinele unei cetăţi de piatră
amorului/Plumbago europaea, bujorul/ mart. 1977, după care a fost consolidată de la începutul sec. 4 în incinta căreia
Paeonia tenuifolia etc.). Rezervaţie şi renovată (1941–1942, 1977–1982). Am- exista o bazilică creştină. Din interiorul
speologică (Peştera Limanu). Pe terit. ple lucrări de renovare şi restaurare în cetăţii au fost recuperate obiecte de epocă
satului Limanu, înfiinţat în 1863 de 1950–1960. Muzeu cu colecţie de obiecte romană şi romano-bizantină (podoabe
coloniştii turci şi tătari, cu numele bisericeşti. În satul Lipăneşti există din aur, argint şi bronz, ceramică, unelte,
Karaçuklu (Caracicula), a fost descoperit biserica „Adormirea Maicii Domnului” monede din bronz şi plumb datând din
(1959) un cimitir de înhumaţie datând (1810, reparată în 1900, renovată în 1939 sec. 4–5), precum şi un tezaur alcătuit din
din Neolitic, cu un inventar bogat de şi restaurată după cutremurul din 10 nov. 17 obiecte de argint (linguri, cupe, strecu-
piese aparţinând culturii materiale 1940, respectiv în anii 1942-1943), iar în rătoare, casetă) din sec. 5–6. În satul
Hamangia (vase din ceramică arsă, cu satul Şipotu se află biserica având dublu Lipniţa se află o mănăstire de călugăriţe,
lustru negru, decorate cu motive liniare, hram - „Sfântul Dimitrie” şi „Sfântul înfiinţată în anul 2004, cu biserica
triunghiulare sau spiralice executate prin Gheorghe” (1840, reconstruită în 1979- „Sfântul Ioan Botezătorul” şi cu paracli-
înţepături succesive, vase din marmură, 1988 şi pictată în 1988-1993). sul „Sfântul Mucenic Dasie” (martir
brăţări şi mărgele din cochilii etc.). În LIPNIŢA, com. în jud. Constanţa, alcă- dobrogean), construite în anii 2004-2006,
arealul satului 2 Mai a fost identificat un tuită din 7 sate, situată în SV Pod. Oltinei, iar în satul Izvoarele există biserica din
mormânt tumular datând din sec. 3 î.Hr., pe dr. Dunării, la graniţa cu Bulgaria; paiantă cu hramul „Sfântul Dumitru”,
realizat din blocuri de piatră şi un gang 3 217 loc. (1 ian. 2011): 1 639 de sex masc. fără turlă (ante 1877, restaurată în anul
de acces (dromos) mărginit de ziduri lungi şi 1 578 fem. Expl. de calcar. Abator. 2001).
în pantă. Se presupune că mormântul Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. LIPOVA 1. Dealurile sau Podişul
este al unui conducător get din apro- Culturi de cereale, floarea-soarelui, rapiţă Lipovei, complex de dealuri în N
pierea oraşului Callatis. Denumirea ş.a. Apicultură. Pomicultură. Viticultură. Banatului, între râurile Mureş (la N) şi
actuală a satului Limanu datează din Bibliotecă publică (c. 7 600 vol.). Trei Bega (la S), extins pe c. 80 km lungime
1940. cămine culturale (în satele Lipniţa, (pe direcţie E-V) şi c. 20 km lăţime max.
LIMBA Ciugud. Canlia, Coslugea). Fond cinegetic. Pe Este parte componentă a Dealurilor
terit. satului Canlia au fost descoperite Vestice (Dealurile bănăţene), fiind format
LIMES ALUTANUS Olt (1). (1955, 1974–1976, 1978–1980) vestigiile din interfluvii largi, cu aspect piemontan,
LIPĂNEŞTI, com. în jud. Prahova, mai multor aşezări omeneşti suprapuse, cu înclinare uşoară către V. Alcătuit
alcătuită din 4 sate, situată în Subcarpaţii care se succed din prima Epocă a fierului predominant din marne, argile, pietrişuri,
Prahovei, pe râul Teleajen; 5 348 loc. (Hallstatt) până în feudalismul timpuriu. nisipuri şi pe alocuri din gresii, şisturi
(1 ian. 2011): 2 614 de sex masc. şi 2 734 Într-o locuinţă hallstattiană de suprafaţă, argiloase şi marno-calcare. Alt. medie
fem. Staţie de c.f. (în satul Lipăneşti). de mari dimensiuni (6 x 4 m), au fost 200–250 m. Alt. max.: 493 m (Dealul Fra-
Expl. de petrol. Balastieră. Producţie de găsite vase din ceramică lucrate cu mâna gulea). Puternic fragmentat de râurile
mobilă. În satul Zamfira se află mănăs- (borcane, căni, ceşti, străchini). Din Pârâu Mare, Cladova, Miniş, Chizdia,
tirea cu acelaşi nume, cu bisericacaavând perioada La Tène-ului geto-dacic (sec. 5– Gherteamoş ş.a. Pantele dealurilor sunt
dublu hramcu –biserica
„Intrarea în Treime",
Biserică a 1 î.Hr.) au fost identificate urmele unui acoperite cu păduri, cu pomi fructiferi şi
[ntemeiat` schit
MaiciiaziDomnului”
[n cimitir, şi „Sfântul Nifon” a bordei din care s-au recuperat borcane cu viţă de vie.
de c`lugari, "Sf@nta
cărui
ei zidire a început prin anul 1721 din lucrate cu mâna, decorate cu butoane şi 2. Oraş în jud. Arad, situat pe ambele
aflat`
iniţiativa şi prin osârdia Zamfirei brâu alveolar, şi fragmente de vase maluri ale râului Mureş, la intrarea
Apostoli, văduva comerciantului Manoil cenuşii lucrate la roată, iar din epocile acestuia în Câmpia Aradului, la poalele
(Mano) Apostoli, şi terminată prin romană şi romano-bizantină (sec. 2–6) au de SV ale M-ţilor Zarand, la 153 m alt., la
35 km E-SE de municipiul Arad; 10 913 cu numele Lipva, iar în 1440 este declarată Lipovu 577
loc. (1 ian. 2011): 5 271 de sex masc. şi 5 642 oraş liber. În anii 1325–1327 a fost con-
fem. Supr.: 134,6 km2, din care 8,9 km2 în struită o mănăstire franciscană din Război Mondial (dezvelit în 1921) şi
intravilan; densitatea: 1 226 loc./km2. porunca regelui maghiar Carol I Robert, monumentul eroilor din timpul celui
Staţie de c.f. Nod rutier. Expl. de balast în 1334 a fost instalată o tiparniţă în care de-al Doilea Război Mondial, operă a
şi de granit (în localit. componentă se stanţau monede (mărci de Lipova, scultorului Groza Alionti, dezvelit la 7
Radna). Fabrică de strunguri (în prezent florini de aur şi alte monede), iar în oct. 1990.
dezafectată). Producţie de vagoane de perioada 1387–1437 la Lipova a func- 3. Com. în jud. Bacău, alcătuită din 7
cale ferată, de maşini şi utilaje diferite, ţionat o episcopie ortodoxă. În perioadele sate, situată în partea de V a Pod. Central
de mobilă, de module electronice, de 1552–1595 şi 1613–1718 s-a aflat sub Moldovenesc, pe cursul superior al râului
încălţăminte şi de produse alim. Staţie de stăpânire turcească, după care a intrat sub Lipova; 3 031 loc. (1 ian. 2011): 1 605 de
îmbuteliere a apelor minerale. Centru stăpânire habsburgică. În perioada 1718– sex masc. şi 1 426 fem. În satul Lipova,
viticol; bazinul pomicol cu meri, peri, 1736 au fost colonizate peste 200 de familii menţionat documentar, prima oară, în
pruni, piersici a fost lichidat, iar staţiunea de germani, urmate de altele în anii 1752– 1531, se află muzeul „Gheorghe Vrân-
de cercetare şi producţie pomicolă 1764, 1770 şi 1775. În prezent, are în sub- ceanu”, biserica „Sfânta Maria” (sec. 18)
desfiinţată. Muzeu de istorie, etnografie ordine ad-tivă două localit. componente: şi biserica din lemn cu hramul „Buna
şi artă medievală (inaugurat în 1952), Radna şi Şoimoş. Monumente: biserica Vestire” (1830). În satul Mâlosu a fost
adăpostit (din 1958) în castelul „Misici”. având hramul „Adormirea Maicii Dom- înfiinţată (în 1995) o mănăstire de călu-
Muzeu cu colecţia de artă „Eleonora nului”, construită în mai multe faze: în gări, cu biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi
Costescu şi Vasile Varga” (pictură 1338 s-a realizat pronaosul şi jumătate Pavel”, pe locul unei mănăstiri ce data
românească modernă, picturi aparţinând din navă, în 1732 s-au efectuat reparaţii, din 1736.
şcolilor flamandă, italiană, engleză, în 1792-1797 a fost prelungită şi ridicată
franceză ş.a.). Staţiune balneoclimaterică turla, iar în 1928 s-au adăugat galeriile LIPOVĂŢ, com. în jud. Vaslui, alcătuită
de interes general, cu funcţionare perma- interioare. Picturile murale au fost exe- din 5 sate, situată în Colinele Tutovei, pe
nentă, cu izv. de ape minerale carboga- cutate în anul 1500 (lângă intrarea în râurile Chiţoc şi Ghilanoiu; 4 360 loc.
zoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, navă), iar în 1732–1735 biserica a fost (1 ian. 2011): 2 239 de sex masc. şi 2 121
sodice, magneziene, slab radioactive, in- pictată la interior şi exterior de zugravul fem. Prelucr. lemnului. Creşterea păsă-
dicate în tratarea bolilor cardiovasculare Nedelcu; bazarul turcesc „Sub Dughene” rilor. Satul Lipovăţ este menţionat docu-
(stări după infarct miocardic, în perioada (sec. 17), cu faţadele susţinute de opt mentar, prima oară, la 24 febr. 1437.
de după convalescenţă, hipertensiune pilaştri cilindrici, masivi, legaţi între ei Bisericile din lemn cu hramurile „Sfântul
arterială, arteriopatii periferice, varice în prin arcade, este azi ocupat de spaţii Gheorghe” (1628 sau 1711), declarată
stadiile I şi II), a celor hepato-biliare comerciale; castelul „Misici” (sec. 19), în monument istoric, şi „Sfântul Nicolae”
(dischinezie biliară, colecistite cronice, stilul barocului târziu. În localit. com- (1792–1795, reparată în 1896), în satele
stări după ficat operat, pancreatite ponentă Şoimoş se află ruinele (din 1788) Lipovăţ şi Căpuşneni; bisericile cu acelaşi
cronice). Istoric. În arealul oraşului au unei cetăţi medievale, declarată monu- hram – „Naşterea Maicii Domnului” în
fost descoperite vestigii romane (monede, ment istoric, construită în 1235-1270 şi satele Lipovăţ (1853–1855) şi Chiţoc
monumente funerare ş.a.). Localit. apare atestată documentar în 1278 (cetatea s-a (1894) şi biserica „Adormirea Maicii
menţionată documentar, prima oară, în aflat un timp în posesia lui Iancu de Domnului (1860–1862), în satul Bahnari.
1245, într-un act emis de regele ungur Hunedoara, care a refăcut-o între 1440 şi În satul Lipovăţ s-a născut actorul Ştefan
Béla IV, prin care dădea ordin să se refacă 1446) şi biserica cu hramul „Buna Ciobotăraşu (1910–1970).
cetatea distrusă de invazia mongolă din Vestire” (1792, cu iconostas pictat în 1875 LIPOVU, com. în jud. Dolj, alcătuită din
1241. În 1315, localit. apare consemnată de către Nicolae Popescu şi cu picturi 2 sate, situată în Câmpia Desnăţui, pe
murale executate în 1923). În localit. râul Desnăţui; 3 217 loc. (1 ian. 2011):
componentă Radna există mănăstirea 1 601 de sex masc. şi 1 616 fem. Centru
romano-catolică „Sfânta Maria”, înte- viticol. Cămin cultural (1959). Pe terit.
meiată în 1551 de călugării franciscani satului Lipovu a fost descoperit un tezaur
veniţi din Bosnia, construită în etape, în monetar alcătuit din denari romani
perioada 1727–1826. Biserica mănăstirii republicani, din care şapte sunt emişi în
a fost zidită în perioada 1756–1782 şi perioada 116/115–42/40 î.Hr. În satul
pictată în 1902 de Jószef Krichler din Lipovu, atestat documentar la 4 oct. 1569,
Budapesta. Turlele bisericii au fost supra- se află biserica cu dublu hram – „Sfântul
înălţate în anul 1911. Biserica are un altar Mucenic Dimitrie” şi „Sfântul Ştefan”
realizat din marmură de Carrara (sec. 17) (1854–1857), casa „Romano Ker” (1890)
în stilul Renaşterii târzii, pe care se află şi clădirea Primăriei (1971). În perioada
icoana Sfintei Maria. La Radna se află 1718–1739 satul Lipovu s-a aflat sub
casa în care a poposit (aug. 1849) stăpânire austriacă, fapt ce a determinat
generalul polonez Józef Bem, unul dintre o depopulare a acestuia, locuitorii pribegi
conducătorii armatei revoluţionare întemeind pe o altă locaţie aşezarea
ungare. La L. mai există monumentul Lipovu Ţuţuroaie (după numele moşiei pe
Lipova. Ruinele cetăţii Şoimoş. eroilor români şi francezi din Primul care s-au stabilit), vechiul cătun fiind
578 Lipovu Rumâni Tulcea), trece pe la S de lacul Gorgova, nare manuală a covoarelor şi de prelucr.
iar în dreptul japşei Cuibida se îndreaptă primară a fructelor. Ferme de creştere a
numit Lipovu Rumâni. În a doua jumătate spre S, pe la E de lacul Isacov, ajungând bovinelor şi ovinelor. Pomicultură (meri,
a sec. 18, locuitorii celor două aşezări au în braţul Sfântu Gheorghe. Din cotul de peri, pruni). Parc dendrologic, datând din
fost obligaţi să se mute de pe moşiile la Cuibida, apele canalului L. se continuă 1760. Pe terit. oraşului Livada a fost
proprietarilor Zătreanu (Lipovu Rumâni) cu cele ale canalului Caraorman. Lungi- descoperit (1957) un depozit de bronz,
şi Vlădoianu (Lipovu Ţuţuroaie) pe me: 50 km. datând din Epoca bronzului, din care
moşia mănăstirii Căluiu, întemeind LITENI, oraş în jud. Suceava, situat în s-au recuperat, printre altele, o spadă cu
aşezarea Lipovu Români pe vatra căreia zona de contact a Pod. Fălticeni cu lamă gravată cu linii ondulate, franjurate.
se află comuna actuală. culoarul Siretului, pe cursul inf. al râului Oraşul Livada apare menţionat docu-
LIPOVU RUMÂNI Lipovu. Şomuzu Mic şi la confl. râului Suceava mentar ca sat în anul 1270. Com. L. a fost
cu Siretul; 10 240 loc. (1 ian. 2011): 5 124 trecută în categoria oraşelor la 21 iul.
LIPOVU ŢUŢUROAIE Lipovu. 2006, având în subordine ad-tivă localit.
de sex masc. şi 5 116 fem. Supr.: 72,6 km2,
LIPVA Lipova (2). din care 11,6 km2 în intravilan; densitatea: componente Adrian, Dumbrava şi Liva-
883 loc./km2. Staţie de c.f. (inaugurată la da Mică. În oraşul Livada se află o bise-
LISA 1. Com. în jud. Braşov, alcătuită din
15 dec. 1869), la Liteni şi haltă de c.f. (în rică, construită în 1457 şi refăcută în 1779,
3 sate, situată în Depr. Făgăraş, la poalele
satul Corni). Nod rutier. Expl. de balast. cu elemente de arhitectură şi decoraţie
de N ale M-ţilor Făgăraş, pe râul Lisa;
Producţie de mobilă, de confecţii textile gotice, în prezent aparţinând cultului
1 698 loc. (1 ian. 2011): 854 de sex masc.
şi de produse lactate; abator. Fermă de reformat-calvin, castelul „Vecsey” (1760–
şi 844 fem. Prelucr. lemnului şi a lânii.
creştere a porcinelor. Centru pomicol. 1764), în stil baroc, o biserică romano-
Împletituri din răchită şi nuiele. Creşterea
Biserica având hramul „Sfântul Nicolae” catolică având hramul „Descoperirea
ovinelor. Culturi de cereale şi cartofi.
(1782) , declarată monument istoric în Sfintei Cruci”, sfinţită în 1911, construită
Centru de cojocărit. Moară de apă şi
anul 2004, biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” pe locul uneia ce data din 1786, o biserică
joagăr. Muzeu (în satul Breaza) cu colecţii
(1940) şi casa „Vârnav-Liteanu” (1790, cu greco-catolică (1826), o biserică ortodoxă
de arheologie şi istorie locală şi de etno-
unele transformări din anul 1900), la Li- construită în 1990-1993 pe locul uneia din
grafie (port popular, ceramică, obiecte de
teni. În satul Corni se află biserica având lemn din 1843 şi o biserică ucraineană cu
cult, ţesături etc.). Satul Lisa este men-
hramul „Sfinţii Voievozi” (1838–1841, hramul „Acoperământul Maicii Dom-
ţionat documentar, prima oară, în 1527.
reparată în 1897). Com. L. a fost trecută nului” (1700) şi un muzeu etnografic.
Cetate (sec. 13) atribuită legendarului
în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având 2. Com în jud. Arad, alcătuită din 2
Negru Vodă (în satul Breaza), în interio-
în subordine ad-tivă satele Corni, sate, situată în Câmpia Aradului, la
rul căreia au fost descoperite fragmente
Roşcani, Rotunda, Siliştea şi Vercicani. 10 km NE de municipiul Arad; 3 057 loc.
de vase de ceramică din sec. 1 î.Hr-1 d.Hr.
(1 ian. 2011): 1 470 de sex masc. şi 1 587
În apropierea cetăţii, în punctul numit LIŢA, com. în jud. Teleorman, formată
fem. Staţie de c.f. (în satul Livada). Nod
„La Turnu”, au fost scoase la iveală dintr-un sat, situată în Câmpia Boian, pe
rutier. Producţie de motoare, generatoare
urmele unei aşezări dacice în care s-au râul Sâi; 2 838 loc. (1 ian. 2011): 1 459 de
şi transformatoare electrice şi de mobilă.
găsit 128 de denari romani republicani sex masc. şi 1 379 fem. Staţie de c.f.
Culturi de cereale. Vestigii neolitice
din perioada 155–6 î.Hr. În perioada (inaugurată la 12 sept. 1887). Moară de
(târnăcop cu braţele în cruce ş.a.) Satul
1765–1851, satul Lisa a fost sediul cereale (1900). Producţie de amidon şi
Livada este atestat documentar în 1553.
Companiei a IX-a a Regimentului I de produse din amidon. Culturi de cereale,
Biserică romano-catolică (1875).
graniţă de la Orlat. plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soa-
3. Borăscu.
2. Com. în jud. Teleorman, alcătuită relui, cânepă, in, rapiţă ş.a. Pomicultură
din 2 sate, situată în Câmpia Boian, pe (caişi, pruni); viticultură. Creşterea ovi- LIVENI-VÂRNAV George Enescu.
râul Călmăţui, pe ţărmul de NV al lacului nelor, bovinelor, porcinelor, cabalinelor LIVEZENI 1. Petroşani (2).
Suhaia; 2 235 loc. (1 ian. 2011): 1 155 de şi păsărilor. Satul Liţa este menţionat 2. Com. în jud. Mureş, alcătuită din
sex masc. şi 1 080 fem. Culturi de cereale, documentar în 1865 şi a purtat mai multe 5 sate, situată în zona Dealurilor Niraju-
plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soare- denumiri: Valea Satului, Urloiu, Ciupelniţa, lui; 2 772 loc. (1 ian. 2011): 1 361 de sex
lui, legume etc. Fermă de creştere a por- Boatu, Drumul Torpan şi Flămânda. Bise- masc. şi 1 411 fem. Expl. de gaze naturale.
cinelor. Piscicultură. Viticultură. Centru rica având hramul „Sfântul Gheorghe” Producţie de cilindri hidraulici, de insta-
de cojocărit. În satul Lisa se află biserica (1870). laţii tehnologice din inox, de echipamente
având hramul „Sfântul Gheorghe” (1825, de ridicat şi manipulat, de module
LIVADA 1. Oraş în jud. Satu Mare, situat
renovată în 1845 şi în 1938) şi un conac electronice, de pesticide, de mobilă
în Câmpia Someşului, pe râurile Egher
(1900), azi sediul Primăriei, iar în satul pentru birouri, de jocuri pentru copii, de
şi Racta; 7 017 loc. (1 ian. 2011): 3 424 de
Vânători există biserica cu hramul „Sfinţii lenjerie de corp şi de produse zaharoase
sex masc. şi 3 593 fem. Supr.: 116 km2, din
Voievozi” (1846). care 8,8 km2 în intravilan; densitatea: 797 (inclusiv ciocolată). Până la 1 ian. 1965,
LITCOV, canal navigabil în partea loc./km2. Staţie de c.f. (Livada). Nod satul şi com. Livezeni s-au numit Iedu.
central-sudică a Deltei Dunării, paralel rutier. Balastieră. Producţie de uşi şi Satul Livezeni este menţionat documen-
(la S) cu braţul Sulina, care porneşte din ferestre din metal, de cărămidă, de prefa- tar, prima oară, în 1505. Biserică
stg. braţului Sfântu Gheorghe, de pe terit. bricate din beton, de băuturi răcoritoare, reformată (1730) şi biserica ortodoxă, din
satului Victoria (com. Nufăru, jud. de tricotaje şi conf. Centru de confecţio- lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil” (1700, declarată cu colecţii de ceramică populară, de Logreşti 579
monument istoric), în satele Ivăneşti şi ţesături şi de picturi pe lemn (în satul
Sânişor. Livezile). Aici au fost descoperite urmele satul Armeni există o biserică greco-
LIVEZI 1. Com. în jud. Bacău, alcătuită unui castru roman (sec. 2–3). Până la 1 catolică (1836).
din 6 sate, situată în Depr. Tazlău-Caşin, ian. 1965, satul şi com. Livezile s-au numit
LOCURELE (sau LOCURI RELE),
la poalele de E ale M-ţilor Berzunţi şi cele Iad. În satul Livezile, atestat documentar
Schitul ~ Bumbeşti-Jiu.
de V ale Culmii Pietricica, pe râul Tazlău; în 1311, se află o biserică evanghelică (sec.
16, cu turn clopotniţă din 1860), casa LOCVA, Munţii Locvei, masiv muntos
5 335 loc. (1 ian. 2011): 2 726 de sex masc.
parohială (sec. 18) a acesteia, un conac în SV M-ţilor Banatului (Carpaţii
şi 2 609 fem. Prelucr. lemnului (mobilă
(sec. 18) şi mai multe case din sec. 18–19; Occidentali), între văile Dunării (la S),
pentru birouri) şi a laptelui. Morărit;
în satul Dorolea există o biserică evan- Nerei (la N) şi Răchita (la E-NE), alcătuit
produse de panificaţie. Biserica din zid
ghelică (1858–1861), iar în satul Dum- din şisturi cristaline la V şi calcare triasice,
cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”
brava, o biserică ortodoxă, din lemn, cu jurasice şi cretacice în rest. Frecvente
(ante 1809), în satul Bălăneasa şi biserica
forme carstice (îndeosebi doline). Pre-
din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi
zintă un abrupt spre Dunăre. Alt. medie:
(1814, cu adăugiri din 1912 şi restaurată Gavriil” (sec. 18).
300–400 m; alt. max.: 735 m (vf. Corhanu
în 1989), în satul Poiana. Satul Livezi este 3. Com. în jud. Mehedinţi, alcătuită
Mare). Climă cu influenţe mediteraneene,
atestat documentar la 8 dec. 1716, iar din 5 sate, situată la marginea de V a
favorabilă dezvoltării pădurilor de
până în 1966 s-a numit Valea Rea. Piem. Bălăciţei, pe cursul superior al
foioase şi pomiculturii.
2. Com. în jud. Vâlcea, alcătuită din 7 râului Blahniţa; 1 544 loc. (1 ian. 2011):
sate, situată în Piem. Olteţului, pe râul 803 de sex masc. şi 741 fem. Până la 1 ian. LOGREŞTI, com în jud. Gorj, alcătuită
Olteţ; 2 504 loc. (1 ian. 2011): 1 221 de sex 1965, satul şi com. Livezile s-au numit din 7 sate, situată în zona Dealurilor
masc. şi 1 283 fem. Bisericile din lemn cu Broscari. Din data de 28 iun. 2005, satul Amaradiei, pe cursul superior al râului
hramurile „Sfântul Nicolae” (1807) şi Izvoru Aneştilor din componenţa com. Amaradia; 2 805 loc. (1 ian. 2011): 1 447
„Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” L. poartă numele medicului Ştefan de sex masc. şi 1 358 fem. Nod rutier.
(1885, reparată în 1967-1968 şi 2007-2010, Expl. de gaze naturale. Pomicultură
Odobleja, născut în acest sat. Biserica
repictată în 2009-2010) şi biserică din zid, (meri, peri, pruni). Apicultură. Muzeu
„Sfântul Ilie” (1871-1877), în satul Livezile.
cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „In- etnografic şi culă (1818), în satul Seaca.
4. Com. în jud. Timiş, alcătuită din 2
trarea în Biserică a Maicii Domnului” Reşed. com. este satul Târgu Logreşti, în
sate, situată în Câmpia Timişului; 1 584
(1803–1807), în satele Părăuşani şi Pleşoiu; care se află mănăstirea Logreşti (de
loc. (1 ian. 2011): 772 de sex masc. şi 812
bisericile cu hramurile „Întâmpinarea maici), cu biserica din lemn cu hramul
fem. Culturi de cereale. Satul Livezile
Domnului” (1825) şi „Sfântul Dimitrie” „Sfinţii Voievozi” (ante 1718, cu picturi
apare menţionat documentar, prima originare, renovată în 1911–1914 şi repa-
(1840–1841), în satele Pârâienii de Jos şi
oară, în anul 1322. Până la 1 ian. 1965, rată în 1938) şi biserica din zid cu hramul
Pârâienii de Mijloc.
satul Livezile a purtat numele Tolvădia. „Sfinţii Ioachim şi Ana” (1807), construită
LIVEZILE 1. Com. în jud. Alba, alcătuită Com. L. a fost înfiinţată la 13 dec. 2006 cu sprijinul marelui serdar Costache
din 4 sate, situată la poalele de N-NE ale prin desprinderea satelor Livezile şi Pandia, a lui Constantin Oteteleşanu şi a
M-ţilor Trascău, pe râul Aiudu de Sus; Dolaţ din com. Banloc, jud. Timiş. preotului Ioan Tândălescu, restaurată în
1 322 loc. (1 ian. 2011): 680 de sex masc. Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii 1932 şi 2004. Mănăstirea a fost desfiinţată
şi 642 fem. Expl. de calcar (în satul Poiana Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1811) şi în 1959 de către autorităţile comuniste şi
Aiudului). Fabrică de var; prelucr. biserica romano-catolică (1869). reînfiinţată în 1992. Tot în Târgu Logreşti
lemnului. Pomicultură. Pe terit. satului
LOAMNEŞ, com. în jud. Sibiu, alcătuită se mai află biserica „Sfântul Nicolae”,
Livezile, menţionat documentar, prima
din 6 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, zidită în 1801 prin osârdia lui Anghel
oară, în 1733, a fost identificată o necro- Logrescu, iar în satul Logreşti-Moşteni
polă tumulară datând din Epoca bron- pe stg. râului Vişa; 3 102 loc. (1 ian. 2011):
1 535 de sex masc. şi 1 567 fem. Staţie de există biserica având dublu hram –
zului timpuriu. Biserică având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi
„Adormirea Maicii Domnului” (1611) şi c.f. (în satul Loamneş) şi halte de c.f. (în
schit de maici, înfiinţat în 1995, cu biserica satele Haşag şi Mândra). Nod rutier.
„Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor.
în satul Livezile. Până la 1 ian. 1965, satul Apicultură. Pomicultură. Culturi de
şi com. Livezile s-au numit Cacova. cereale, cartofi, legume, plante furajere,
2. Com. în jud. Bistriţa-Năsăud, sfeclă de zahăr ş.a. Bibliotecă (c. 8 500
alcătuită din 5 sate, situată în partea de E vol.). Lac piscicol (în satul Mândra). În
a Depr. Bistriţa, pe râul Bistriţa (afl. al satul Haşag există vulcani noroioşi,
Şieului); 4 867 loc. (1 ian. 2011): 2 528 de incluşi în cadrul unei rezervaţii geologice.
sex masc. şi 2 339 fem. Staţie de c.f. (în În satul Loamneş, menţionat documen-
satul Livezile). Expl. de balast. Producţie tar, prima oară, în 1320, se află o biserică
de remorci şi semiremorci şi de caroserii ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli
pentru autovehicule. Prelucr. lânii. Mihail şi Gavriil”, construită în anii 1805-
Pomicultură (meri, pruni, peri). Centru 1810, pe locul uneia din lemn care data
de cusături şi ţesături populare. Muzeu din anul 1600, cu turn din 1879, iar în Munţii Locvei. Poiana Stăncilova
580 Lonea reşte o linie tectonică, iar apoi, în zona de
confl. cu pârâul Izvoru Gropii, face un
„Adormirea Maicii Domnului” (1990- cot de 90° spre E, devenind o vale longi-
1996, cu picturi originare). tudinală intracarpatică tipică ce separă
M-ţii Lotrului de M-ţii Căpăţânii. După
LONEA Petrila. ce traversează lacul de acumulare Vidra,
LOPADEA NOUĂ, com. în jud. Alba, curge pe o pantă medie de 20‰ trecând
alcătuită din 8 sate, situată în Pod. prin staţiunea climaterică şi de odihnă
Târnavelor, pe râul Râtu; 2 808 loc. (1 ian. Voineasa, apoi prin lacul de acumulare
2011): 1 452 de sex masc. şi 1 356 fem. Malaia, iar în cursul inf. drenează Depr.
Prelucr. laptelui (brânzeturi). Creşterea Brezoi. Afl. pr.: Latoriţa (32 km) pe dr.,
bovinelor. Centru viticol. Pomicultură; cu o vale de un pitoresc remarcabil şi
floricultură. Pe terit. satului Lopadea Voineşiţa, Păscoaia, Vasilatu ş.a. pe stg.
Nouă, menţionat documentar, prima Pe cursul superior al Lotrului, la 1 300 m
oară, în perioada 1202–1203, au fost des- alt., s-a construit lacul de acumulare Vidra
coperite urmele unei aşezări din Epoca (supr.: 940 ha; vol.: 340 mil. m3), alimentat
bronzului, suprapusă de vestigii din prin tuneluri de aducţiune (a căror lun-
Epoca fierului (Hallstatt) şi de o aşezare gime totală însumează c. 145 km) şi cu
cu necropolă din perioada prefeudală apele râurilor Jieţ, Galbenu, Olteţ, Cerna,
(sec. 7), în care s-au găsit vârfuri de lance, Luncavăţ ş.a. Apa din lacul Vidra pune Munţii Lotrului
scăriţe din fier, un topor din fier ş.a. în mişcare turbinele hidrocentralei
Biserica din lemn cu hramul „Sfântul „Ciunget”, cu o putere instalată de LOVIŞTEA, depresiune intramontană,
Theodor Tiron” (în satul Băgău), con- 519,3 MW (cea mai mare hidrocentrală de tectono-erozivă, în partea centrală a
struită în 1733, cu modificări şi adăugiri pe râurile interioare ale ţării). În arealul Carpaţilor Meridionali, situată pe cursul
din 1847 şi 1955 şi cu picturi interioare com. Malaia s-a creat un al doilea lac de mijlociu al Oltului, între M-ţii Făgăraş şi
din sec. 18 executate de Toader zugravul; acumulare (lacul Malaia-Brădişor), pe Cozia (la E) şi M-ţii Lotrului şi Căpăţânii
biserică din sec. 15, cu un turn din 1864 cursul inf. al Lotrului, şi s-a construit (la V), la 500–800 m alt. Supr.: c. 135 km2.
(în satul Lopadea Nouă), aparţinând hidrocentrala Brădişor (115 MW).
Relief predominant colinar (muncele
cultului reformat, declarată monument 2. Munţii Lotrului, masiv muntos în
formate din gresii, conglomerate, marne
istoric în anul 2004. În perimetrul satului partea centrală a Carpaţilor Meridionali,
şi argile, acoperite cu pomi fructiferi în
Băgău se află rezervaţia naturală Tăul situat între aliniamentul văilor Sebeş–
alternanţă cu pajişti naturale), dar şi de
fără fund. Sadu (la N) şi Latoriţa–Lotru (la S), râul
terase şi lunci. Marginea de S a Depr. L.
Olt (la E) şi M-ţii Parâng–Şureanu (la V),
LOPĂTARI, com. în jud. Buzău, alcătuită corespunde unui abrupt de natură tecto-
cu înălţimi mari (1 800–2 200 m) în cul-
din 11 sate, situată în depresiunea omo- nică (falia Brezoi), cu o denivelare de c.
mile pr. (vf. Băluţu 2 028 m, Puru 2 048 m,
nimă, de la poalele Dealului Bocu 1 000 m. Climă moderată (temp. medie
Clăbucet 2 054 m, Bora 2 055 m, Sterpu
(Subcarpaţii Buzăului) şi cele de NE ale anuală 7–8°C), cu precipitaţii ce însu-
2 142 m, Piatra Albă 2 179 m, Robu
Culmii Ivăneţu, pe cursul superior al mează 700–800 mm anual. Este împărţită
1 899 m ş.a.) ce coboară spre S, către
râului Slănic; 4 089 loc. (1 ian. 2011): 2 075 de valea Oltului în două compartimente:
Valea Lotrului, până la 800–1 000 m.
de sex masc. şi 2 014 fem. Expl. şi prelucr. Brezoi pe dr. văii Oltului, drenată de râul
Alt. max.: 2 242 m (vf. Ştefleşti). Alcătuit
lemnului. Pomicultură (meri, peri, pruni, Lotru, şi Titeşti pe stg. Oltului. Depr. L.
din şisturi cristaline cu intruziuni, pe
nuci). Centru de dulgherit şi tâmplărit. mai este cunoscută şi sub denumirile de
alocuri, de granitoide gnaisice, gnaisuri
Fond cinegetic (urşi, mistreţi, cerbi ş.a.). Ţara Loviştei sau Depr. Brezoi-Titeşti.
oculare şi amfibolite. Puternic fragmentat
Satul Lopătari este menţionat docu-
de Lotru şi afl. săi. Păstrează urme ale
mentar, prima oară, în 1579. Pe terit.
glaciaţiei cuaternare (văi şi circuri
satului Terca se află rezervaţia naturală
glaciare) şi prezintă frecvente chei săpate
„Focul viu”, în care gazele naturale ies la
de râuri în granite gnaisice (Cheile
supr. prin fisurile şi crăpăturile scoarţei
Latoriţei ş.a.). Acoperit cu păduri de
terestre, arzând cu flăcări ce se ridică
molid în amestec cu fag şi cu întinse
până la 0,5 m înălţime, imprimând
păşuni alpine pe crestele aflate la peste
terenului un aspect pârjolit. Uneori, când
1 800 m alt. În zona de izv. a râului
presiunea cu care ies gazele la supr. este
Latoriţa se află rezervaţia forestieră
mică, flăcările se sting. Fenomenul este
Latoriţa (690 ha), alcătuită din arbori
deosebit de atractiv şi interesant pe seculari de larice şi zâmbru. Expl. de
timpul nopţii. grafit.
LOTRU 1. Râu, afl. dr. al Oltului în aval 3. Pas de înălţime în partea de V a
de Brezoi; 80 km; supr. bazinului: 1 024 M-ţilor Lotrului, la contactul cu înălţimile
km2. Izv. din partea de N a M-ţilor de N-NE ale M-ţilor Parâng, la 1 800 m
Parâng, din lacul glaciar Gâlcescu, de la alt., care asigură legătura, prin
1 925 m alt., curge mai întâi pe direcţie intermediul unui drum nemodernizat,
S-N, printr-o vale prăpăstioasă ce urmă- între Depr. Petroşani şi Depr. Loviştea. Valea superioară a Lotrului
Într-un document din 1233 se face refe- î.Hr.). În satul Lozna, menţionat Luduş 581
rire la Ţara Loviştei de pe partea stg. a documentar, prima oară, în 1338, se află
Oltului. În această zonă a existat, în sec. o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul peri). Satul Ludeşti este atestat docu-
10–13, o formaţiune statală românească. „Sfântul Dumitru” (1812–1813), declarată mentar la 27 mai 1539. Bisericile cu acelaşi
Aici se presupune că a avut loc bătălia de monument istoric, renovată în 1906 şi hram – „Adormirea Maicii Domnului”,
la Posada (9–12 nov. 1330), în care oas- restaurată în 2007-2009. în satele Ludeşti (ctitorie din anii 1660–
tea Ţării Româneşti, condusă de domnul LUCI, Tinovul ~ Sâncrăieni. 1682 a logofătului Stoica Ludescu şi cu
Basarab I, a învins-o pe cea a regelui sprijinul domnului Şerban Cantacuzino)
ungur, Carol I Robert de Anjou, suzera- LUCIENI, com. în jud. Dâmboviţa, alcă-
şi Scheiu de Jos (1865–1875).
nul său, obţinând, astfel, recunoaşterea tuită din 2 sate, situată în Câmpia
Târgoviştei, pe râul Dâmboviţa; 2 791 loc. LUDOŞ, com. în jud. Sibiu, alcătuită din
independenţei Ţării Româneşti.
(1 ian. 2011): 1 382 de sex masc. şi 1 409 2 sate, situată în Pod. Hârtibaciului, pe
LOVRIN, com. în jud. Timiş, formată fem. Balastieră. Morărit. Apicultură. cursul superior al râului Secaş; 720 loc.
dintr-un sat, situată în Câmpia Mureşului; Pomicultură (meri, pruni); floricultură. (1 ian. 2011): 370 de sex masc. şi 350 fem.
3 723 loc. (1 ian. 2011): 1 860 de sex masc. Muzeu etnografic; bibliotecă publică Producţie de articole de marochinărie şi
şi 1 863 fem. Nod feroviar şi rutier. (7 200 vol.). Cămin cultural. Până la 2 dec. de voiaj. Satul Ludoş este menţionat do-
Zăcăminte de petrol şi gaze naturale. 2004, com. L. a avut în componenţă satele cumentar, prima oară, în 1330.
Constr. de motoare electrice şi de caro- Raciu, Siliştea şi Şuţa Seacă, sate care au LUDOŞU DE MUREŞ Luduş (2).
serii pentru autovehicule şi remorci. format la acea dată noua comună Raciu.
Produse alim. (ulei comestibil). Culturi Biserica având hramul „Cuvioasa Paras- LUDUŞ 1. Colinele Luduşului, subuni-
de cereale, legume ş.a. Centru pomicol. cheva” (1870) în satul Lucieni. tate a Câmpiei colinare a Sărmaşului,
Bibliotecă (1974). În satul Lovrin, men- cuprinsă între Pârâu de Câmpie (la E) şi
LUCINA, vârf în N-NE Obcinei Mestecăniş, aliniamentul format din Valea Florilor –
ţionat documentar, prima oară, în 1446,
reprezentând alt. max. a acesteia (1 588 cursul inf. al Arieşului (la V), alcătuită
se află conacul „Liptay”, construit în stil
m). La poalele vârfului L. se află o tur- predominant din depozite sarmaţiene
baroc în anii 1792–1820, situat în mijlocul
bărie (tinovul Găina), declarată rezervaţie (argile marnoase, nisipuri, tufuri) cu
unui parc de epocă cu o supr. de 1,5 ha.
naturală, care adăposteşte relicte glaciare, structuri de domuri. C.L. apar în relief
În 1529, aşezarea a fost jefuită şi incen-
printre care şi o plantă foarte rară în sub forma unor culmi prelungi, cu
diată de turci, repopulându-se treptat
România, mesteacănul pitic (Betula nana). înălţimi de 400–500 m, cu pante domoa-
între 1561 şi 1582. În perioada 1785–1792,
localitatea a fost colonizată cu germani LUCIU, com. în jud. Buzău, alcătuită din le şi versanţi asimetrici, afectaţi de
care au fost majoritari până în 1945. 2 sate, situată în Câmpia Buzău-Călmăţui, procese de ravenare şi alunecări de teren.
Biserică romano-catolică (1789) şi biserică pe râul Călmăţui; 2 930 loc. (1 ian. 2011): C.L. sunt fragmentate de văi largi, iar
ortodoxă cu hramul „Sfinţii Apostoli 1 502 de sex masc. şi 1 428 fem. Fermă de pantele lor sunt în mare parte împă-
Petru şi Pavel” (1926-1927, pictată în creştere a porcinelor (în satul Caragele). durite. Zăcăminte de gaze naturale.
1928-1933). Culturi de cereale, plante tehnice şi de 2. Oraş în jud. Mureş, situat la poalele
nutreţ, de legume etc. Lac piscicol. În de SE ale Colinelor Luduşului, la 274 m
LOZNA 1. Com. în jud. Botoşani, alcă- alt., pe râul Mureş, la confl. cu Pârâu de
satul Luciu, menţionat documentar în
tuită din 2 sate, situată în zona Dealurilor Câmpie, la 45 km V-SV de municipiul
1810, se află biserica „Sfântul Ioan
Ibăneşti; 2 159 loc. (1 ian. 2011): 1 096 de Târgu Mureş; 17 511 loc. (1 ian. 2011):
Botezătorul” (1860, restaurată în 2000-
sex masc. şi 1 063 fem. Fabrică de nutre- 8 617 de sex masc. şi 8 894 fem. Supr.: 67
2009).
ţuri concentrate. Muzeu etnografic. Pe km2, din care 7,7 km2 în intravilan; den-
terit. satului Lozna au fost descoperite LUDAS Luduş (2). sitatea: 2 274 loc./km2. Nod feroviar şi
urmele unei aşezări de bordeie datând LUDEŞTI, com. în jud. Dâmboviţa, rutier. Expl. de gaze naturale. Constr. de
din sec. 7–8, căptuşite cu lemn, în care alcătuită din 6 sate, situată în SE Piem. articole metalice de larg consum (sobe de
s-au găsit cuţite de fier, şlefuitoare de Cândeşti, pe râul Potopu; 5 168 loc. (1 ian. încălzit, mobilier metalic etc.). Producţie
piatră, vase ceramice modelate cu mâna, 2011): 2 548 de sex masc. şi 2 620 fem. de mobilier sanitar, de birou şi de labo-
borcane modelate la roată ş.a. Com. L. a Expl. de petrol. Pomicultură (meri, pruni, rator, de prefabricate din beton, cărămizi,
fost înfiinţată la 17 iul. 2003 prin desprin-
derea satelor Lozna şi Străteni din com.
de saltele,
{n satul Geam`na, aflat [n curs de depopulare, se afl` un iaz pe Valea Se]ii (160 ha) [n care se depoziteaz` sterilul provenit de la exploatarea minier` de
suprafa\a de la Ro]ia Poieni. Exploatarea minereului de cupru de la Ro]ia Poieni a [nceput [n 1978, iar produc\ia de cupru [n 1983. Satul Geam`na este
acoperit aproape [n [ntregime de sterilul foarte toxic depozitat [n iaz, care are urm`ri grave asupra s`n`t`\ii oamenilor, animalelor, precum ]i asupra
mediului [nconjurator.
MACEA, com. în jud. Arad, alcătuită din
2 sate, situată în Câmpia Aradului, la
graniţa cu Ungaria; 6 636 loc. (1 ian. 2011):
îmbrăcat în veşminte de un alb
Mm
strălucitor, care i-a poruncit: „să te duci
să spui lumii, preotului (pe atunci Nicolae
MAHMUDIA, com. în jud. Tulcea, formată
dintr-un sat, situată pe dr. braţului Sfântu
Gheorghe al Dunării, la poalele de E ale
3 254 de sex masc. şi 3 382 fem. Producţie Bobin) şi primarului că dacă oamenii nu culmii deluroase Beştepe; 2 819 loc. (1 ian.
de mobilă, de încălţăminte şi de produse se pocăiesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă 2011): 1 454 de sex masc. şi 1 365 fem. Port
lactate (unt, brânzeturi, iaurt ş.a.). nu se lasă de rele şi dacă nu vin la bise- fluvial. Expl. de calcar şi dolomit. Fermă
Creşterea bovinelor şi porcinelor. Parc rică, atunci foc se va abate asupra lor”. de creştere a bovinelor. Pescuit. Pepinieră
dendrologic (21,5 ha), declarat grădină Odată porunca zisă, bătrânul a dispărut, piscicolă (sturioni). Cămin cultural. Până
botanică în 1994, cu peste 2 400 de unităţi înălţându-se spre cer. În urma unei sub- la 22 mart. 2004, com. M. a avut în com-
taxonomice, în cadrul căruia se află scripţii publice, iniţiată de ziarul Curentul, ponenţă satele Beştepe, Băltenii de Jos şi
castelul „Czernovics” construit în stil şi a unei donaţii de 40 000 de cărămizi Băltenii de Sus, care la acea dată au
eclectic în 1820–1845, cu adăugiri din făcute de arhitectul George M. Cantacuzino format com. Beştepe. Biserica „Sfântul
1886, restaurat în anii 1956-1957. Festival (acesta a întocmit, gratuit, planul de Nicolae” (1970-1973).
naţional anual de umor (salon cu construcţie al bisericii), piatra de temelie
exponate de caricatură) din 1995. În sa- 1 MAI 1. Õ Pardina.
a bisericii a fost pusă la 14 sept. 1935, dar
tul Macea, menţionat documentar, prima 2. Cartier în partea central-nord-
lucrările de zidire au început abia în 1938.
oară, în 1374, se află o biserică ortodoxă vestică a municipiului Bucureşti.
Din cauza celui de-al Doilea Război
cu hramul „Sfântul Ioan Botezatorul” Mondial lucrările de construire a bisericii 2 MAI, sat în com. Limanu (jud. Constanţa),
zidită în stil baroc (sec. 19) pe locul uneia s-au desfăşurat sporadic, iar în perioada situat în extremitatea de SE a ţării, pe
din lemn ce data din jurul anului 1700. comunistă zidirea bisericii a fost oprită, ţărmul Mării Negre, la 2 km S de muni-
MACOVEIUL Õ Padina. iar Petrache Lupu trecut în anonimat. cipiul Mangalia, în apropiere de graniţa
Reînfiinţarea mănăstirii Maglavit a avut cu Bulgaria. Staţiune balneoclimaterică
MAGLAVIT, com. în jud. Dolj, alcătuită
loc în 1990, pe locul numit „la buturugi” estivală, de interes general, cu climat
din 2 sate, situată în Câmpia Desnăţui,
– acolo unde a predicat Petrache Lupu, maritim moderat, cu veri călduroase (în
pe stg. Dunării; 5 264 loc. (1 ian. 2011):
iar reconstrucţia bisericii a început în iul. temp. medie este de 22°C) şi ierni
2 536 de sex masc. şi 2 728 fem. Nod
1991. Din lipsă de fonduri băneşti zidirea blânde (în ian. media termică este în jur
rutier. Ferme de creştere a bovinelor şi
bisericii s-a făcut anevoios, lucrările fiind de 0,2°C). În timpul verii nebulozitatea
porcinelor. Culturi de cereale, floarea-
revitalizate în 1996, cu ajutorul unor este redusă, iar durata de strălucire a
soarelui, plante tehnice şi de nutreţ,
sponsori, şi finalizate în anul 2002, ur- Soarelui este de 10–12 ore pe zi. Preci-
legume etc. Viticultură; sericicultură. În
mând ca ulterior să se execute picturile pitaţii reduse (c. 400 mm/an). Factorii
arealul com. M. se găsesc şiruri de dune
murale interioare. Biserica mănăstirii naturali de cură sunt apa Mării Negre,
de nisip, parţial fixate de vegetaţie. În
Maglavit are două cupole şi un turn- clorurată, sulfatată, sodică, magneziană,
satul Maglavit, menţionat documentar,
clopotniţă, asemănător unei campanile, şi climatul maritim bogat în aerosoli
prima oară, în perioada 1581–1591, se află
înalt de 38 m, construit în stilul Renaşterii salini. Staţiunea, care beneficiază de plaje
biserica „Sfântul Nicolae” (ante 1845) şi
italiene. Cu toate că Petrache Lupu a fost întinse, cu nisip fin, este indicată pentru
mănăstirea Maglavit (de călugări), cu
contestat şi calificat de unii oameni ca cură heliomarină în timpul vacanţelor de
biserica având dublu hram – „Izvorul
impostor, el a înfăptuit mai mutle mi- vară şi pentru tratamentul afecţiunilor
Tămăduirii” şi „Naşterea Maicii Dom-
nuni, printre care vindecarea unei fetiţe reumatismale, neurologice periferice şi
nului” a cărei construcţie a început în
şi a unui băiat, ambii surdo-muţi din ale sistemului nervos central (paralizii şi
anul 1935 la îndemnul lui Petre (Petrache)
naştere. În perioada 1935–1945, la pareze posttraumatice ale membrelor,
Lupu în urma revelaţiilor pe care acesta
Maglavit s-au perindat în pelerinaj zilnic polineuropatii după fază acută, sechele
le-a avut timp de trei săptămâni con-
peste 200 000 de persoane. Petrache Lupu după poliomielită etc.), ginecologice (in-
secutiv doar în zilele de vineri, respectiv
a murit, în anonimat, în anul 1994, la suficienţă ovariană, cervicite cronice, me-
31 mai, 7 iunie şi 14 iunie 1935. La a treia
vârsta de 87 de ani. În satul Hunia, atestat troanexite cronice), dermatologice,
teofanie (în ziua de vineri 14 iunie 1935),
documentar în 1623, se află biserica cu respiratorii (astm alergic, traheobronşite,
tânărului cioban Petrache Lupu, aflat cu
oile într-un zăvoi din lunca Dunării, i s-a hramul „Sfântul Nicolae” (sec. 19). bronşite cronice), cardiovasculare (varice
înfăţişat un bătrân cu barba albă şi lungă, MAGNA VILLA PERG Õ Peregu Mare. în stadiu incipient, sechele după flebită),
588 Maia (115 MW), intrată în funcţiune în 1982, şi indiferent, cu veri răcoroase (temp. medie
„Malaia” (18 MW), dată în folosinţă în a lunii iul. 17°C) şi ierni friguroase (temp.
endocrine (hipoovarie puberală, sterilitate 1978. Rezervaţie forestieră (Pădurea medie în ian. – 5°C). Temp. medie anuală
ovariană), oto-rino-laringologice etc. Latoriţa, 690 ha), cu exemplare seculare este de c. 7°C, iar precipitaţiile însumează
de larice şi zâmbru. Lac de acumulare aproximativ 700 mm anual. Factorii natu-
MAIA, com. în jud. Ialomiţa, formată (Malaia-Brădişor), construit pe Lotru, ale rali de cură sunt climatul de cruţare şi
dintr-un sat, situată în Câmpia Săratei; cărui ape pun în mişcare turbinele hidro- izv. cu ape minerale carbogazoase, feru-
1 833 loc. (1 ian. 2011): 883 de sex masc. centralei Brădişor, având supr. de 230 ha ginoase, bicarbonatate, sodice, calcice,
şi 950 fem. Morărit; produse de panifica- şi un vol. de apă de 38 mil. m3. În satul magneziene, în majoritate hipotone;
ţie. Legumicultură. Biserica „Adormirea Malaia, atestat documentar la 14 oct. mofete. În cură internă, apele minerale
Maicii Domnului” (1778–1787, restaurată 1515, se află o biserică din lemn cu dublu de aici sunt indicate pentru tratarea
în 1862 de Ecaterina Catargiu, soţia lui hram – „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa afecţiunilor tubului digestiv (gastrite
Barbu Catargiu, în care se află cavoul Parascheva” (1807), o biserică de cărămi- cronice hiperacide, ulcere gastrice şi
omului politic Barbu Catargiu; biserica a dă cu dublu hram „Cuvioasa Parascheva” duodenale cronice, colite şi constipaţii
fost pictată în frescă, în stil bizantin, în şi „Sfântul Iosif” (1958-1979) şi conacul cronice), a celor hepato-biliare (dischi-
1952 de pictorul Vasile Blendea şi repic- familiei „Brătianu” (sec. 19), iar în satul nezie biliară, colecistite cronice necal-
tată în 1974 de acelaşi pictor; ruinele Ciungetu, biserica din lemn cu hramul culoase, hepatită cronică, pancreatită
conacului lui Barbu Catargiu, construit „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” cronică), a bolilor metabolice şi de nutriţie
în 1820. Muzeul de artă şi cultură reli- (1861, cu picturi originare). (diabet zaharat). Tot aici se pot trata afec-
gioasă „Barbu Catargiu”, inaugurat în ţiunile cardiovasculare, respiratorii şi
1996. Com. M. a fost înfiinţată la 7 apr. MALEMBACH Õ Sebeş (3).
nevrozele astenice. Primele stabilimente
2004 prin desprinderea satului Maia din MALIUC, com. în jud. Tulcea, alcătuită balneare s-au construit în anul 1900.
com. Brazii, jud. Ialomiţa. din 5 sate, situată în partea central-vestică Instalaţii pentru mofete; buvete cu apă
MAICA DOMNULUI – CUDALBI, a Deltei Dunării, pe braţul Sulina; 960 loc. minerală pentru cură internă etc. În
Mănăstirea ~ Õ Cudalbi. (1 ian. 2011): 517 de sex masc. şi 443 fem. staţiune există un sanatoriu pentru copii,
Port fluvial. Pescuit (lacurile Furtuna, cu profil de tratare a hepatitei.
MAIEREU, denumirea până în anul 1925 Gorgova etc.). Pepinieră piscicolă. Popas
a satului Aluniş, jud. Mureş. MALOVĂŢ, com. în jud. Mehedinţi,
turistic. Hotel „Salcia”. Important punct
MAIERU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcătuită din 7 sate, situată în SE Pod.
de plecare în excursii în Delta Dunării.
alcătuită din 2 sate, situată în Depr. Mehedinţi; 2 914 loc. (1 ian. 2011): 1 480
Parc dendrologic.
Anieş-Maieru, pe râurile Someşu Mare de sex masc. şi 1 434 fem. Producţie de
MALNAŞ, com. în jud. Covasna, alcătuită mobilă pentru birouri. Moară de cereale
şi Anieş, la poalele de S ale M-ţilor Rodna din 3 sate, situată în depresiunea omo-
şi cele de NV ale M-ţilor Bârgău; 7 797 (1900), în satul Colibaşi. Complex avicol.
nimă, la 505 m alt., pe cursul superior al Centru de prelucr. artistică a lemnului
loc. (1 ian. 2011): 3 891 de sex masc. şi Oltului, în defileul acestuia ce desparte (în satul Bobaiţa). Culă (1850), în satul
3 906 fem. Staţii de c.f. (în satele Anieş şi M-ţii Bodoc de M-ţii Baraolt, la 22 km N Lazu.
Maieru). Expl. de grafit şi dacit (în satul de municipiul Sfântu Gheorghe; 1 155 loc.
Anieş) şi de calcare cristaline (cariera MALU, com în jud. Giurgiu, formată
(1 ian. 2011): 564 de sex masc. şi 591 fem.
Valea Caselor). Expl. şi prelucr. lemnului dintr-un sat, situată în SV Câmpiei Burnas,
Staţie de c.f. (în satul Malnaş-Băi) şi haltă
(mobilă). Producţie de aparate de control pe stg. văii Dunării; 2 483 loc. (1 ian.
de c.f. (în satul Malnaş). Nod rutier. Expl.
a energiei electrice, de articole de voiaj, 2011): 1 241 de sex masc. şi 1 242 fem.
de argilă. Producţie de ambalaje din carton,
de confecţii textile şi de articole din piele. Culturi de cereale. Biserică având dublu
de cărămizi şi de spirt. Prelucr. lemnului.
Cojocărit; ţesături populare; cioplituri în hram – „Sfântul Ioan Botezătorul” şi
În satul Malnaş, menţionat documentar în
piatră. Apicultură. Poiană cu narcise. An- „Sfânta Treime” (1880). Com. M. a fost
1366, există biserica „Naşterea Maicii
samblu folcloric „Cununa de pe Someş”. înfiinţată la 3 oct. 2003 prin desprinderea
Domnului” (1991–1993) şi o biserică
Izvoare cu ape minerale carbogazoase. satului Malu din com. Vedea, jud. Giurgiu.
romano-catolică (1887). În arealul com. M.
Muzeu etnografic. Şcoală (din 1770). Rui- se află staţiunea balneoclimaterică Malnaş- MALU CU FLORI, com. în jud. Dâmboviţa,
nele unei cetăţi din sec. 11 (în satul Băi. Până la 7 apr. 2004, com. Malnaş a avut alcătuită din 5 sate, situată în Subcarpaţii
Anieş). În satul Maieru, menţionat docu- în componenţă satele Bixad şi Micfalău,
mentar, prima oară, în 1440, cu numele care la acea dată au devenit comune de
Maior, se află biserica din lemn cu hramul sine stătătoare, respectiv com. Bixad şi
„Cuvioasa Parascheva” (1817–1818), com. Micfalău.
declarată monument istoric, şi biserica
„Sfântul Ştefan” (1872-1873). MALNAŞ-BĂI, sat în com. Malnaş, jud.
Covasna, cu statut de staţiune balneocli-
MAIOR Õ Maieru. materică de interes general, cu funcţio-
MALAIA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită nare permanentă, situat pe cursul
din 3 sate, situată pe râurile Lotru şi superior al râului Olt, în defileul acestuia,
Latoriţa, la poalele de N ale M-ţilor care desparte M-ţii Bodoc de M-ţii
Căpăţânii şi cele de S ale M-ţilor Lotru; Baraolt, la 505 m alt., la 22 km N de muni-
1 941 loc. (1 ian. 2011): 969 de sex masc. cipiul Sfântu Gheorghe. Staţie de c.f.
şi 972 fem. Hidrocentralele „Brădişor” Climat de culoar intramontan, sedativ- Malnaş-Băi. Pavilionul central
nenţă satul Ghindeni care la acea dată a Mamaia 589
devenit comună de sine stătătoare.
MALVA Õ Dobrosloveni. gazine alimentare şi de artizanat, cinema-
tografe, discoteci, parcuri de distracţii,
MAMAIA, localit. componentă a munici-
terenuri de sport, de minigolf, bowling-
piului Constanţa, staţiune balneoclima-
uri, piscine, teatru în aer liber etc. Anual,
terică estivală, de renume internaţional,
pe scena Teatrului de vară din Mamaia
situată în extremitatea de SE a ţării, pe are loc Festivalul de muzică uşoară
un cordon litoral aflat între Marea Nea- românească (din 1963), iar din anul 2004
gră şi lacul Siutghiol, la 6–8 m alt., la N se desfăşoară, anual, în sezonul estival,
de municipiul Constanţa, de care este Festivalul Naţional al cântecului şi
legată prin linii de tramvai, troleibuz şi dansului popular. În perioada mai-oct.,
autobuz. Staţiunea fiinţează din 1906, dar la Mamaia funcţionează (din 22 iun. 1967)
capătă o amplă dezvoltare şi moder- postul local „Radio-Vacanţa”, care emite
nizare după 1960. Climat de litoral mari- programe de divertisment în cinci limbi
tim, cu veri călduroase (în iul. temp. (română, engleză, franceză, germană,
medie mai mare de 22°C) şi ierni blânde rusă) pentru toate staţiunile litoralului
(în ian. temp. medie este de c. 1°C); temp. românesc. Pe lacul Siutghiol se pot prac-
medie anuală oscilează în jurul valorii de tica diverse sporturi nautice. De la
11°C, iar precipitaţile sunt reduse (c. 400 Mamaia se poate pleca în excursii orga-
mm anual). Vara, nebulozitatea este nizate în Delta Dunării şi în celelalte
Malu Mare. Biserica cu dublu hram - „Sfântul redusă, iar durata de strălucire a Soarelui staţiuni ale litoralului românesc şi bul-
este de 10–12 ore pe zi. Factorii naturali
Ştefan” şi „Sfântul Gheorghe”
găresc, excursii la ruinele cetăţii Histria,
de cură sunt climatul maritim, excitant- pe canalul Dunăre–Marea Neagră. Delfi-
Ialomiţei, pe cursul superior al solicitant, bogat în aerosoli salini, şi apa nariu; planetariu. Numeroase statui şi
Dâmboviţei; 2 453 loc. (1 ian. 2011): 1 217 Mării Negre clorurată, sulfatată, sodică, grupuri statuare, opere ale unor sculptori
de sex masc. şi 1 236 fem. Producţie de magneziană, hipotonă, cu salinitate iluştri ca Ion Jalea (statuia din faţa
ţuică. Agroturism. Popas turistic. Muzeu redusă (15 g/l). De-a lungul staţiunii, pe hotelului „Cazino”, 1943), Boris Caragea
cu colecţii de istorie şi etnografie (în satul o distanţă de c. 8 km lungime şi 100–250 („Tinereţe”, 1962, la complexul hotelier
Malu cu Flori). Pomicultură (meri, pruni, m lăţime, pe ţărmul Mării Negre există „Perla”), Corneliu Medrea (grupurile
peri). Centru de prelucr. artistică a plaje cu nisip foarte fin, amenajate pentru statuare din faţa hotelurilor „Ovidiu”,
lemnului. Bisericile cu acelaşi hram – aerohelioterapie şi talazoterapie. Staţiu- realizat în 1963, „Doina”, 1961, şi statuile
„Sfântul Nicolae”, în satele Malu cu Flori nea este indicată atât pentru petrecerea amplasate în faţa hotelurilor „Dacia”,
(1857) şi Capu Coastei (1878). Până în vacanţelor de vară, cât şi pentru trata- 1962, „Pelican”, 1961, „Central”, 1961,
1910, satul Malu cu Flori s-a numit mentul afecţiunilor reumatismale dege- „Sulina”, 1962, bustul poetului latin
Runceasa. La 20 febr. 2010, între com. M. nerative, inflamatorii şi abarticulare, a Ovidiu, 1958, din faţa hotelului „Ovidiu”),
cu F. şi com. învecinată Pucheni s-au unor afecţiuni posttraumatice, neurologice Oscar Han (grupul statuar de la hotel
produs puternice alunecări de teren. periferice (pareze, polineuropatii etc.), „Internaţional”, 1958), Constantin Baraschi
ginecologice (hipoovarie puberală, cer- (statuile „Pe Valuri”, 1963, de la hotel
MALU MARE, com. în jud. Dolj, alcătuită
vicite cronice, metroanexite cronice etc.), „Bucureşti”, „Extaz”, 1962, de la Teatrul
din 2 sate, situată în Câmpia Romanaţi,
dermatologice, respiratorii etc. De un de vară ş.a.), Mac Constantinescu (statuia
pe stg. Jiului; 3 390 loc. (1 ian. 2011): 1 709
interes deosebit se bucură satul de din faţa hotelului „Tomis”, 1961) ş.a. La
de sex masc. şi 1 681 fem. Staţie de c.f. (în 16 iul. 2004, la M. a fost inaugurată o
vacanţă, cu 31 de restaurante amenajate
satul Malu Mare). Balastieră. Producţie în stilul diferitelor zone ale ţării, cu mân- instalaţie de transport pe cablu (Telegon-
de echipamente electrice şi electronice căruri specifice acestor regiuni, alături de dola), cu o lungime de 2,2 km şi o
pentru automobile şi motoare de auto- numeroase restaurante, grădini de vară, înălţime de 50 m, care face legătura între
mobile şi de articole de papetărie. Fermă baruri de noapte şi de zi, cofetării, ma- hotelurile Perla şi Cazino, din cabinele
de creştere a porcinelor. Culturi de
cereale, plante tehnice şi de nutreţ,
legume etc. Viticultură. În satul Preajba
se află casa „Stan Jianu” (sec. 18) şi bise-
rica cu dublu hram – „Sfântul Ştefan” şi
„Sfântul Gheorghe” (1778–1779), con-
struită prin strădania marelui paharnic
Hagi Stan Jianu (reparată în 1833), una
dintre cele mai frumoase biserici-culă
(fortificată) din Oltenia, cu turn-clopot-
niţă pe pronaos şi picturi murale inte-
rioare de tradiţie brâncovenească. Până
la 7 apr. 2004, com. M.M. a avut în compo- Mamaia. Hotel „Parc” Mamaia. Teatul de vară şi hotelul „Perla”
590 Mamu din ţară cu temp. pozitive în timpul se află staţiunile balneoclimaterice
iernii). Vara, nebulozitatea este redusă, estivale Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter,
cărora se poate admira o superbă pano- iar durata de strălucire a Soarelui este de Neptun şi Olimp, care aparţin ad-tiv de
ramă asupra staţiunii Mamaia, asupra 10–12 ore pe zi. Precipitaţii reduse (c. 400 Mangalia şi de care sunt legate prin linii
ţărmului Mării Negre şi a lacului mm/an). Factorii naturali de cură sunt de autobuze şi minicare. Istoric: Pe terit.
Siutghiol. apa Mării Negre, clorurată, sulfatată, oraşului a fost descoperită o necropolă
sodică, magneziană, apele minerale de înhumaţie, datând din Neolitic
MAMU, Mănăstirea ~ Õ Lungeşti. sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, (cultura materială Hamangia), în care
MANAFU, Pădurea ~ Õ Isvoarele. sodice, calcice, mezotermale (21–28°C), s-au găsit vase din ceramică, tipică acestei
provenite din izv. aflate în partea de N a culturi (ceşti bitronconice, pahare cilin-
MANASIA, com. în jud. Ialomiţa, formată
oraşului, nămolul de turbă, sulfuros, drice, vase piriforme, decorate cu crestă-
dintr-un sat, situată în Câmpia Bărăga-
bogat în substanţe minerale, extras din turi pe muchii şi împunsături, grupate
nului, pe stg. Ialomiţei; 4 731 loc. (1 ian.
turbăria aflată la N de oraş, şi climatul pe registre de motive triunghiulare sau
2011): 2 264 de sex masc. şi 2 467 fem.
maritim bogat în aerosoli salini. Staţiunea rombice), brăţări din cochilii sau din
Staţie de c.f. Primărie (1934). Fermă avi-
dispune de o plajă întinsă, cu nisip fin, marmură ş.a. La sf. sec. 6 î.Hr., coloniştii
colă. Unităţi de producere a covoarelor, precum şi de faleze înalte cu microclimat dorieni din Heraclea Pontica (azi Ereğli,
Cram`. mobilierului pentru birouri, a nutreţu- specific. Staţiunea este indicată pentru Turcia), au întemeiat aici Colonia Callatis
rilor concentrate, a produselor refractare tratarea afecţiunilor reumatismale, neuro- („cea cu ziduri puternice”), suprapusă
ş.a. Culturi de cereale, floarea-soarelui, logice periferice şi ale sistemului nervos peste o aşezare indigenă mai veche,
plante tehnice şi de nutreţ, sfeclă de central (paralizii şi pareze posttraumatice menţionată cu numele Cerbatis sau
zahăr, legume ş.a. Viticultură. Între 17 ale membrelor, polineuropatii după fază Acervetis. În diverse documente din
febr. 1968 şi 23 ian. 1981, com. M. a făcut acută, sechele după poliomielită), gineco- Antichitate se menţionează că oraşul
parte din jud. Ilfov. Biserică având logice (insuficienţă ovariană, cervicite Callatis a făcut parte din Liga atică (sec.
hramul „Înălţarea Domnului” (1842– cronice, metroanexite cronice), derma- 5 î.Hr. ), că a rezistat un timp, cu succes,
1852) şi conacul „Hagienoff” (1899–1900), tologice, respiratorii (astm alergic, asediului satrapului (devenit regele
declarat monument istoric.[n 2010.
a
III. Comune Satele componente (primul sat 10. BOCICOIU MARE 1. Bocicoiu Mare (1364)
este reşed. com.) 2. Crăciuneşti (1385)
1. ARDUSAT 1. Ardusat (1231) 3. Lunca la Tisa (1439)
2. Arieşu de Câmp (1256) 4. Tisa (1374)
3. Colţirea (1566) 11. BOGDAN VODĂ 1. Bogdan Vodă (1352)
2. ARINIŞ 1. Ariniş (1543) 2. Bocicoel (1365)
2. Rodina (1954) 12. BOIU MARE 1. Boiu Mare (1405)
3. Tămăşeşti (1424) 2. Frâncenii Boiului (1566)
3. ASUAJU DE SUS 1. Asuaju de Sus (1391) 3. Prislop (1566)
2. Asuaju de Jos (1391) 4. Româneşti (1566)
4. BĂIŢA DE SUB CODRU 1. Băiţa de sub Codru (1475) 13. BOTIZA 1. Botiza (1373)
2. Urmeniş (1391) 14. BUDEŞTI 1. Budeşti (1361)
5. BĂIUŢ 1. Băiuţ (1315) 2. Sârbi (1459)
2. Poiana Botizii (1344) 15. CĂLINEŞTI 1. Călineşti (1387)
3. Strâmbu-Băiuţ (1835) 2. Corneşti (1418)
6. BĂSEŞTI 1. Băseşti (1391) 3. Văleni (1405)
2. Odeşti* (1424)
16. CÂMPULUNG LA TISA 1. Câmpulung la Tisa (1329)
3. Sălişte (1424)
4. Stremţ (1410) 17. CERNEŞTI 1. Cerneşti (1424)
2. Brebeni (1570)
7. BÂRSANA 1. Bârsana (1326)
3. Ciocotiş (1591)
2. Năneşti (1412)
4. Fânaţe (1583)
8. BICAZ 1. Bicaz (1424) 5. Izvoarele (1770)
2. Ciuta (1461) 6. Măgureni (1583)
3. Corni (1451) 7. Trestia (1603)
9. BISTRA 1. Bistra (1411) 18. CICÂRLĂU 1. Cicârlău (1407)
2. Crasna Vişeului (1913) 2. Bârgău (1407)
3. Valea Vişeului (1411) 3. Handalu Ilbei (1909)
4. Ilba (1490)
* Până la 24 oct. 1997 a fost în componenţa com. Băiţa de 19. COAŞ 1. Coaş (1566)
sub Codru. 2. Întrerâuri (1954)
598 Maramureş
59. ŞIŞEŞTI 1. Şişeşti (1566) 62. VIMA MICĂ 1. Vima Mică (1390)
2. Bontăieni (1648) 2. Aspra (1954)
3. Cetăţele (1411) 3. Dealu Corbului (1954)
4. Dăneşti (1405) 4. Jugăstreni (1603)
5. Negreia (1648) 5. Peteritea (1467)
6. Plopiş (1583) 6. Sălniţa (1566)
7. Şurdeşti (1411) 7. Vima Mare (1390)
60. VADU IZEI 1. Vadu Izei (1383) 63. VIŞEU DE JOS 1. Vişeu de Jos (1365)
MARCA, com. în jud. Sălaj, alcătuită din strâmtoarea Kerci (41 km lungime) curenţilor ce trec în Marea Marmara
5 sate, situată la poalele de SV ale comunică cu Marea Azov. M.N. are o (392 km3/an – 47,5%) şi Marea Azov
Dealurilor Crasnei şi cele de NV ale formă ovală (mai lată în partea de V şi (70 km3/an – 8,5%). Vânturile care bat
M-ţilor Plopiş, pe cursul superior al mai îngustă în E), cu ţărmuri puţin frecvent dinspre N şi NE produc valuri
râului Barcău, în zona în care acesta şi-a crestate, însoţite de numeroase limane (în cu înălţimi medii de 80–100 cm, iar
sculptat un frumos defileu în rocile NV). Prezintă o întinsă platformă conti- mareele, care au un caracter semidiurn,
cristaline; 2 654 loc. (1 ian. 2011): 1 316 de nentală (c. 36% din supr. reliefului sunt reduse ca amplitudine (8–12 cm) şi
sex masc. şi 1 338 fem. Haltă de c.f. (în submarin), cu o dezvoltare mare în partea au o perioadă medie de 12 ore şi 25 de
satul Porţ). Pe terit. com. M. au fost de N şi NV. Cu excepţia insulei Şerpilor minute. În timpul furtunilor se formează
descoperite urmele unei aşezări dacice din partea de NV, M.N. este lipsită de valuri ce ating 5–6 m înălţime. Flora
din sec. 1 î.Hr.–1 d.Hr., fortificată cu insule şi arhipelaguri. În apele teritoriale săracă, de origine mediteraneană, este
dublu val de piatră, în care s-au găsit vase ale României se efectuează expl. de petrol reprezentată, îndeosebi, prin alge roşii şi
din ceramică, monede, unelte din metal, cu ajutorul platformelor de foraj marin iarbă de mare. Faună diversă (c. 1 500
ustensile, o figurină antropomorfă din Gloria, Pluton, Uranus, Neptun, Orizont, specii) în zonele litorală (moluşte, crus-
teracotă şi un tezaur compus din două Prometeu, Fortuna, Atlas ş.a. În M.N. se tacei amfipozi, căluţi de mare, guvizi ş.a.),
coliere din argint. Satul Marca apare varsă fluviile Dunărea, Nistru, Bug, bentonică (calcan, limbă de mare etc.),
menţionat documentar, prima oară, în Nipru, Kızıl Irmak ş.a. Salinitatea este pelagică (hamsii, heringi, scrumbii, sturi-
1314. Biserică din lemn, cu hramul scăzută (15–22‰; la gurile Dunării oni, stavrizi, delfini, o specie de rechin, de
„Înălţarea Domnului” (1792), în satul salinitatea este de 3–10‰), compoziţia mici dimensiuni etc.). Din cauza lipsei
Porţ, declarată monument istoric. chimică (a apei) complexă (clorurată, curenţilor verticali, la adâncimi aflate sub
bromurată, sulfatată, sodică, magneziană, 180 m (se pare că această limită s-a ridicat
MAREA NEAGRĂ, mare interconti- hipertonă), radioactivitatea foarte mică cu câţiva metri mai la supr., ca urmare a
nentală, situată între Europa de SE şi Asia (0,022 unităţi Mache) şi oxigenarea, la poluării, a eutrofizării ş.a.) se acumulează
Mică, între 40°54' şi 46°38' latitudine N şi suprafaţă, foarte mare. Temp. medie hidrogen sulfurat, fapt ce nu permite
27°27' şi 41°42' longitudine E, scăldând anuală a apei M.N. în sectorul românesc decât prezenţa unor bacterii sulfuroase
ţărmurile României (pe 234 km lungime), variază între 12°C şi 14°C. Sub influenţa la aceste adâncimi (lipsa oxigenului
Ucrainei, Rusiei, Georgiei, Turciei şi vânturilor, în M.N. se formează un curent împiedicând dezvoltarea vieţuitoarelor
Bulgariei. Supr.: 413 488 km2 (fără Marea circular care, în dreptul Pen. Crimeea, se marine). Litoralul M.N. constituie o im-
Azov, care îi aparţine şi care are o supr. împarte în două ramuri închise: estică şi portantă zonă turistică şi balenoclimate-
de 38 000 km2); vol.: 529 950 km3; ad. vestică. Prin strâmtoarea Bosfor circulă rică, de-a lungul său aflându-se staţiunile
medie: 1 282 m; ad. max.: 2 245 m; lun- un curent de compensare (193 km3/an) Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie
gimea (V-E): 1 148 km; lăţimea max.: 606 dinspre Marea Mediterană spre M.N., iar Nord, Eforie Sud, Costineşti, Olimp,
km (pe direcţia meridianului de 31°12' curentul din Marea Azov, care intră în Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus,
longitudine E). Comunică cu Marea M.N. prin strâmtoarea Kerci, contribuie Saturn, Mangalia, 2 Mai (pe ţărmul româ-
Marmara prin strâmtoarea Bosfor (30 km cu 95 km3 de apă pe an. M.N. prezintă un nesc), Balcic, Albena, Nisipurile de Aur,
lungime) şi, mai departe, cu Marea Egee grad înalt de pierdere a apei din cauza Varna, Burgas (pe litoralul bulgăresc),
prin strâmtoarea Dardanele, iar prin evaporării (365 km3/an – c. 44%) şi a Suhumi, Batumi (Georgia), Soci (Fede-
600 Marga male (64°C) indicate în tratarea unor pentru birouri). Centru de ceramică nea-
deficienţe ale aparatului locomotor gră şi de ceramică roşie, smălţuită. Bise-
raţia Rusă), Ialta (Ucraina). Pr. porturi (devieri ale membrelor inf. şi ale coloanei rică având hramul „Sfinţii Arhangheli
maritime: Constanţa, Odessa, Sevasto- vertebrale, hiperlaxitate şi instabilitate Mihail şi Gavriil” (1849).
pol, Novorossiisk, Poti, Samsun, Burgas, capsulo-ligamentară şi musculo-articu- MARIENBERG Õ Brateiu.
Varna. Ţările riverane, precum şi alte lară) şi a unor tulburări funcţionale geni-
tale la femei, pe fond hiporeactiv, stări MARIENBURG Õ Feldioara.
state din aria de influenţă a M.N. au
aderat la programul de Cooperare Econo- prepuberale la copii. Istoric. Vestigii MARIS (MARISIA), numele antic al
mică a Mării Negre (lansat în 1992), care neolitice şi din epocile Bronzului şi râului Mureş.
urmăreşte stimularea creşterii economice, Fierului. Jefuit de mongoli în 1241. MARMAŢIA Õ Sighetu Marmaţiei.
amplificarea relaţiilor comerciale şi asigu- Localit. este menţionată documentar,
prima oară, în 1216 cu numele Villa MARPOD, com. în jud. Sibiu, alcătuită
rarea dezvoltării durabile a zonei Mării
Margneta, şi apoi în 1334, 1352 etc. În 1823 din 2 sate, situată în Pod. Hârtibaciului;
Negre, în condiţiile unor măsuri eficiente
a fost distrus în mare parte de un 893 loc. (1 ian. 2011): 453 de sex masc. şi
de protejare a mediului marin. În Anti-
incendiu. Eliberat de sub ocupaţia 440 fem. Expl. de gaze naturale (în satul
chitate, M.N. purta numele Pontus Euxinus
horthystă la 20 oct. 1944. Declarat oraş în Ilimbav). Prelucr. lemnului şi a laptelui.
(Marea ospitalieră sau primitoare).
27 oct. 1967 şi municipiu la 23 dec. 2003. Creşterea bovinelor. Apicultură. În satul
MARGA, com. în jud. Caraş-Severin, Marpod, menţionat documentar, prima
M. are în subordine ad-tivă localit. com-
alcătuită din 2 sate, situată în Culoarul oară, în 1349, cu numele Meyerpoth (din
ponente Cheţ şi Ghenetea. Monumente:
Bistra, la poalele de N ale Măgurii Marga 1854 Marpod), se află o cetate ţărănească
bisericile romano-catolice „Sfânta Maria”
(1 503 m alt.), în partea de NV a M-ţilor (sec. 15–16) cu biserică evanghelică de
(1772) şi „Sfânta Margareta” (1993-2000);
Ţarcu, la confl. râului Niermeş cu Bistra; incintă (sec. 18–19), o biserică ortodoxă
biserica ortodoxă „Sfântul Ioan
1 200 loc. (1 ian. 2011): 594 de sex masc. construită în 1847-1850 şi o biserică
Botezătorul” (1937); biserica reformată
şi 606 fem. Haltă de c.f. (în satul Marga). romano-catolică datând din 1670, cu turn
(sec. 16–17); biserică greco-catolică (2003);
Expl. de talc şi mică. În satul Marga, ridicat în 1795-1798 şi ceas montat în
castelul „Csáky” (sec. 18).
cunoscut în Antichitate sub denumirea 1799, iar în satul Ilimbav, atestat docu-
de Pons Augusti şi menţionat documen- MARGINA, com. în jud. Timiş, alcătuită mentar în 1375, există o biserică ortodoxă,
tar, prima oară, în 1470, se află bisericile din 9 sate, situată în partea de E a Pod. din zid, cu hramul „Sfântul Nicolae”
„Izvorul Tămăduirii” (2003-2008) şi Lipovei, pe cursul superior al râului Bega; (1826–1836, pictată în 1974-1976 de Ioan
„Sfântul Ilie” (22 m lungime şi 10 m 2 300 loc. (1 ian. 2011): 1 119 de sex masc. Cazilă) şi una din lemn, cu hramul
lăţime), consturită în stil baroc (1830), şi 1 181 fem. Staţie de c.f. (în satul „Înălţarea Domnului” (1852).
după planul arhitectului Eingelhart din Margina) şi halte de c.f. (în satele Coşteiu
MAŞLOC, com. în jud. Timiş, alcătuită
Caransebeş, restaurată în 1887. Picturile de Sus şi Nemeşeşti). Producţie de
din 3 sate, situată în zona de contact a
murale interioare au fost executate în vopsele, lacuri şi cerneluri tipografice şi
Câmpiei Vingăi cu Pod. Lipovei; 2 300
1860 de I. Hesso. Biserica a fost reparată de uşi şi ferestre metalice. Fabrică de loc. (1 ian. 2011): 1 157 de sex masc. şi
în 1951–1955 (atunci s-a spălat pictura) şi distilare chimică a lemnului. Expl. şi 1 143 fem. Staţie de c.f. (în satul Remetea
restaurată şi repictată în frescă de pictorii prelucr. lemnului. Apicultură. Agro- Mică) şi haltă de c.f. (în satul Alioş). Nod
Radu şi Cecilia Husarciuc în 1995–1997. turism. Muzeu etnografic. În satul Margina, rutier. Producţie de componente electro-
În biserică există o icoană din 1759, care menţionat documentar, pentru prima nice şi de preparate din lapte. Centru de
îl înfăţişează pe Iisus Hristos. oară, în 1365 şi apoi în 1437 ca oppidum, artă populară (în satul Alioş). În satul
se află ruinele unei fortificaţii din sec. 15 Maşloc, menţionat documentar, prima
MARGHITA, municipiu în jud. Bihor,
şi o biserică din lemn cu hramul oară, în 1326, se află un conac din 1855 şi
situat în zona de contact a Câmpiei
„Cuvioasa Parascheva” (1730–1737, cu biserica „Naşterea Maicii Domnului”
Barcăului cu Dealurile Viişoarei, pe dr.
picturi de factură populară pe pereţii in- (2006), în satul Alioş există biserica
râului Barcău, la confl. acestuia cu Eger,
teriori, din sec. 18, executate de Gheorghe ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului”
la 130 m alt., la 57 km NE de Oradea;
şi Lazăr Gherdanovici), reparată în 1924, (1826) şi o biserică romano-catolică (1783-
16 983 loc. (1 ian. 2011): 8 247 de sex masc.
declarată monument istoric. Biserici din 1787), iar în satul Remetea Mică este o
şi 8 736 fem. Supr.: 83,7 km2, din care
lemn cu hramurile „Adormirea Maicii biserică romano-catolică zidită în anii
75 km2 în intravilan; densitatea: 226
Domnului” (1741, pictată în a doua 1932-1934.
loc./km2. Staţie de c.f. Nod rutier. Expl.
jumătate a sec. 18), „Sfinţii Apostoli Petru
de petrol şi argilă. Constr. de maşini- MATCA 1. Canal situat în partea de E a
şi Pavel” (1776), „Sfântul Nechita Ro-
unelte (freze) şi de piese de schimb pentru Câmpiei Aradului, care uneşte apele
mânul” (1798) şi „Sfântul Ioan Teologul”
automobile. Producţie de conf., mobilă, râului Mureş, din arealul com. Păuliş, cu
(1820), în satele Groşi, Coşeviţa,
încălţăminte, articole de marochinărie şi cele ale canalului Morilor, de pe raza
Nemeşeşti şi Bulza.
de voiaj, de băuturi răcoritoare şi mat. de com. Seleuş. Lungime: 40 km. A fost reali-
constr. (cărămizi, prefabricate din beton). MARGINEA, com. în jud. Suceava, for- zat cu scopul de a colecta apele torenţiale
Fermă de creştere a porcinelor. Centru mată dintr-un sat, situată în zona de venite de pe versantul de V al M-ţilor
pomicol şi viticol. Casă de cultură. contact a Pod. Sucevei cu Obcina Mare, Zarand şi apele în exces din zona de
Staţiune balneoclimaterică sezonieră, de pe râul Suceviţa; 10 308 loc. (1 ian. 2011): câmpie joasă (de pe o supr. de c. 9 200
interes local, cu izv. de ape minerale 5 159 de sex masc. şi 5 149 fem. Nod ru- ha), dar şi pentru a servi drept canal de
bicarbonatate, clorurate, sodice, hiperter- tier. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilă aducţiune pentru Crişu Alb şi sistemele
de irigaţii aferente, pentru care funcţio- calcare tithonice. Alt. max.: 1 241 m. Măcin 601
nează o staţie de pompare a apelor din Vegetaţie saxicolă. Expl. de calcare.
Mureş (la Păuliş), cu o capacitate de Mausoleu închinat eroilor din timpul culme pr., cu direcţie NV-SE, ce se extin-
4 m3/s. Primului Război Mondial, ridicat in 1929- de pe o lungime de 65 km şi o lăţime de
2. Com. în jud. Galaţi, formată dintr- 1935, arhitect Dumitru Ionescu Berechet. 24 km, din care se desprind, spre N şi V,
un sat, situată în Câmpia Tecuciului, pe MATIŢA, lac în partea de N a Deltei o serie de culmi secundare (Bugeac,
râul Corozel; 12 192 loc. (1 ian. 2011): Dunării, între braţele Chilia şi Sulina, Pricopan, Iacobdeal, Priopcea) ce închid
6 221 de sex masc. şi 5 971 fem. Nod încadrat de grindurile Chilia (la V) şi între ele golfuri depresionare (Jijila, Greci,
rutier. Cămin cultural. Morărit; produse Letea (la E). Supr.: 6,53 km2; vol.: 9,8 mil. Cerna, Mircea Vodă). Alt. max.: 467 m
de panificaţie. Ferme de creştere a bovi- (vf. Ţuţuiatu sau Greci). M-ţii M. sunt
m3; ad. max.: 3 m. Este legat prin canale
nelor şi păsărilor. Culturi de cereale, puternic afectaţi de procese de
cu lacurile Babina, Merheiu Mare şi Trei
plante tehnice şi de nutreţ etc. dezagregare. Cunoscuţi şi sub numele de
Iezere. Important bazin piscicol.
Legumicultură (în solarii). Pomicultură. M-ţii Dobrogei. Parcul Naţional „Munţii
Viticultură. În satul Matca, atestat MAVRODIN, com. în jud. Teleorman,
Măcin” (113,2 km2).
documentar în 1716, se află bisericile formată dintr-un sat, situată în Câmpia
2. Braţul ~ Õ Dunărea Veche.
„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Găvanu-Burdea, pe Râul Câinelui; 2 501
3. Oraş în jud. Tulcea, situat în NV
(aflată în construcţie din 25 oct. 2010) şi loc. (1 ian. 2011): 1 216 de sex masc. şi
Dobrogei, la poalele de NV ale M-ţilor
„Sfântul Nicolae” (zidită în 1856 pe locul 1 285 fem. Producţie de băuturi răco-
Măcin, pe dr. braţului Măcin, la 77 km
uneia ce data dinainte de 1809). ritoare. Culturi de cereale, plante tehnice
V-NV de municipiul Tulcea; 10 788 loc.
şi de nutreţ, floarea-soarelui etc. În satul
MATEEŞTI, com. în jud. Vâlcea, alcătuită (1 ian. 2011): 5 202 de sex masc. şi 5 586
Mavrodin se află biserica având hramul
din 3 sate, situată în zona de contact a fem. Supr.: 41,7 km2, din care 3,4 km2 în
„Schimbarea la Faţă” (1835) şi conacul
Piem. Olteţului cu Subcarpaţii Olteniei, intravilan; densitatea: 3 173 loc./km2.
„Liţu” (1930). Până la 21 iul. 2003, com.
pe râul Târâia; 3 188 loc. (1 ian. 2011): Port fluvial. Nod rutier. Expl. de granit
M. a avut în componenţă satele Nenciuleşti
1 608 de sex masc. şi 1 580 fem. Producţie şi de caolin. Producţie de piese şi utilaje
şi Păru Rotund, care la acea dată au
de ambalaje din hârtie şi carton. Pomi- agricole, de vopsele, lacuri şi cerneluri
format com. Nenciuleşti, jud. Teleorman.
cultură (meri, pruni, peri). În satul tipografice, de conf. şi tricotaje, de
Mateeşti se află biserica din lemn cu hra- MĂCEŞU DE JOS, com. în jud. Dolj, pesticide, de fermoare, de mobilă,
mul „Cuvioasa Parascheva” (1720, refă- alcătuită din 2 sate, situată în partea de cherestea, parchete, de ambalaje din
cută în 1803), iar în satul Turceşti există SE a Câmpiei Desnăţuiului, pe malul de material plastic şi de produse alim.
bisericile cu dublu hram – „Cuvioasa E al lacului Bistreţ, în lunca şi pe terasele Centru piscicol. Ferme de creştere a
Parascheva” şi „Duminica Tuturor de pe stg. Dunării; 1 369 loc. (1 ian. 2011): porcinelor, bovinelor şi ovinelor. Centru
Sfinţilor” (1833, cu picturi originare) şi 676 de sex masc. şi 693 fem. Pescuit. viticol. Istoric. Aşezarea getică cu nume
„Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Gheorghe” Biserică având hramul „Sfântul Nicolae” celtic, Arrubium, apare menţionată docu-
(1859), precum şi ruinele bisericii cu (1833), în satul Măceşu de Jos. mentar în sec. 3 î.Hr. şi a devenit mai
hramul „Intrarea în Biserică a Maicii MĂCEŞU DE SUS, com. în jud. Dolj, târziu reşed. unei unităţi militare romane
Domnului” (sec. 18). formată dintr-un sat, situată în partea de de cavalerie, atestată în două diplome
MATEI, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, alcă- SE a Câmpiei Desnăţuiului; 1 371 loc. militare, una din 14 aug. 99 şi alta din 2
tuită din 6 sate, situată în zona Dealurilor (1 ian. 2011): 648 de sex masc. şi 723 fem. apr. 241. Pe malul dr. al Dunării au fost
Lechinţei, pe cursul superior al râului Biserica având triplu hram – „Sfântul descoperite urmele unui castru roman şi
Meleş; 2 736 loc. (1 ian. 2011): 1 358 de sex Nicolae”, „Sfânta Parascheva” şi „Sfinţii ale unei aşezări romane şi apoi romano-
masc. şi 1 378 fem. Expl. de gaze naturale. Voievozi” a fost construită în primul sfert bizantine. Castrul a funcţionat până în
În satul Fântânele, atestat documentar în de secol 19 (sfinţită în 1825) pe locul unei sec. 6. Unii istorici presupun că aici ar fi
1288, a fost descoperită o importantă biserici din lemn ce data din 1793, întărită existat localit. Vicina, important centru
necropolă celtică (sec. 4-2 î.Hr.). În satul cu contraforturi şi adăugată o turlă în politic, economic şi comercial în sec. 13–
Matei, menţionat documentar, prima 1860, restaurată în 1880-1882, declarată 14. În sec. 17, M. figura ca aşezare urbană
oară, în 1391, se află o biserică reformată monument istoric în 1926 şi rămasă în în care se întruneau frecvent negustorii
(sec. 17), cu clopotniţă din lemn, şi cas- stare de degradare după al Doilea Război brăileni, iar în timpul stăpânirii otomane
telul „Haller” (sec. 17), în stil baroc, iar Mondial. a Dobrogei a fost centrul ad-tiv al plasei
în satul Fântânele o biserică reformată MĂCIN 1. Munţii ~, masiv muntos de omonime. Monumente: ruinele cetăţii
(sec. 17); în satul Corvineşti există o bise- vârstă hercinică (cea mai veche unitate romano-bizantine; biserica „Sfinţii
rică din sec. 15 (azi biserică evanghelică), de relief din România), puternic peneple- Apostoli Petru şi Pavel” (1834), cu picturi
în satul Bidiu o biserică ortodoxă, din nizat, situat în NV Dobrogei, la E de murale interioare executate în tempera,
lemn, cu hramul „Cuvioasa Parascheva” braţul Măcin al Dunării, separat de Pod. în 1928, de Gheorghe Eftimie, reparată în
(sec. 17), iar în satul Moruţ, ruinele unei Niculiţel (din E) de către valea superioară 1967 şi 1976–1977; geamia (1860); hanul
biserici evanghelice (sec. 17–18). a Taiţei şi de Pod. Babadag (din S-SE), vechi (sec. 18); biserica „Sfinţii Arhangheli
MATEIAŞ, masiv muntos izolat situat la prin înşeuarea Cerna-Horia. Masivul este Mihail şi Gavriil” (1995-2010); mănăstire
N de zona Muscelelor Argeşului, la alcătuit predominant din granite, şisturi de călugăriţe cu biserica din lemn având
marginea culoarului Rucăr–Bran, domi- filitoase, cuarţite grafitoase şi conglo- dublu hram - „Sfântul Nicolae” şi „Cu-
nând Depr. Câmpulung. Alcătuit din merate, puternic cutate şi faliate. Are o vioasa Parascheva” (2001-2003) şi
602 Măciuca cursul superior al râului Olt; 2 210 loc. sex masc. şi 1 550 fem. Halte de c.f. (în
(1 ian. 2011): 1 066 de sex masc. şi 1 144 satele Uileacu Şimleului şi Giurtelecu
mănăstire de călugări cu biserica „Izvorul fem. Zăcăminte de cinabru. Expl. şi Şimleului). Expl. de micaşisturi. Produc-
Tămăduirii” (2005–2010). prelucr. lemnului; producţie de explozivi ţie de ambalaje din material plastic.
şi de produse lactate. Păstrăvărie. Moară Prelucr. laptelui. Creşterea bovinelor.
MĂCIUCA, com. în jud. Vâlcea, alcătuită de apă de la începutul sec. 19. Muzeu Fermă de creştere a ovinelor (Uileacu
din 9 sate, situată în Piem. Olteţului, pe sătesc. Pârtie de schi. Com. M. a fost Şimleului). Pomicultură; viticultură; legu-
râul Cerna; 1 878 loc. (1 ian. 2011): 922 de înfiinţată la 18 mart. 2002 prin desprin- micultură. Satul Măerişte apare menţio-
sex masc. şi 956 fem. Reşed. com. este derea satului Mădăraş din com. Dăneşti, nat documentar, prima oară, în 1351.
satul Oveselu. Ateliere de dogărie, dul- jud. Harghita. Satul Mădăraş apare Biserică fortificată (1260–1300, refăcută
gherie, tâmplărie ş.a. Culturi de cereale, menţionat documentar în 1567. Biserică în sec. 18, cu absidă adăugată în 1800), în
legume ş.a.; pomicultură (pruni, meri); romano-catolică (1790-1796). Agroturism. stil romanic, în satul Uileacu Şimleului.
viticultură. Bisericile cu acelaşi hram – 4. Com în jud. Mureş, formată dintr- În satul Măerişte există o biserică
„Sfântul Nicolae”, în satele Zăvoieni un sat, situată în zona Colinelor ortodoxă din 1889, restaurată în 1957 şi
(1842–1844, cu fresce originare) şi Mădăraşului, la 20 km NV de municipiul 2010, pictată în 1978-1979. Fond cinegetic.
Ştefăneşti (1844); în satul Bocşa se află Târgu Mureş; 1 229 loc. (1 ian. 2011): 611
biserica cu hramul „Sfântul Ioan MĂGEŞTI, com. în jud. Bihor, alcătuită
de sex masc. şi 618 fem. Culturi de cerea- din 7 sate, situată în Depr. Vad-Borod, la
Botezătorul” construită în anii 1847–1849 le, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, tutun,
după planul arhitectului Marcello poalele de N ale M-ţilor Pădurea Craiului,
plante furajere ş.a. În satul Mădăraş, pe stg. Crişului Repede; 2 765 loc. (1 ian.
Peppini, cu picturi originare executate de menţionat documentar, prima oară, în 2011): 1 372 de sex masc. şi 1 393 fem.
fraţii Panzel, iar în satul Botorani există 1332, se află o biserică reformată (1793) Haltă de c.f. (în satul Butani). Expl. de
biserica „Sfântul Dumitru” zidită în anii şi castelul „Bethlen” (1517). Com. M. a calcar. Cuptoare pentru arderea calca-
1872–1878 pe locul uneia ce data din 1797. fost înfiinţată la 28 apr. 2004 prin desprin- rului şi de obţinere a varului nestins.
Satul Oveselu este atestat documentar la derea satului Mădăraş din com. Band, Păstrăvărie. Agroturism. Satul Măgeşti
10 iul. 1531. jud. Mureş. este menţionat documentar, prima oară,
MĂDĂRAŞ 1. Colinele Mădăraşului, MĂDÂRJAC, com. în jud. Iaşi, alcătuită în 1508. În satul Cacuciu Nou se află o bi-
subunitate a Câmpiei colinare a Tran- din 3 sate, situată în Pod. Central Moldo- serică din zid din sec. 13, iar în satul
silvaniei, situată între râurile Lechinţa (la venesc, pe râul Sacovăţ; 1 544 loc. (1 ian. Josani, o biserică din lemn cu hramul
V), Mureş (la S şi E) şi Agriş (la N-NE), 2011): 823 de sex masc. şi 721 fem. Expl. „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”
formată dintr-o succesiune de interfluvii de argile şi gresii. În satul Mădârjac, (1798-1999). În arealul satului Gălăşeni
domoale, prelungi, cu versanţi asimetrici, menţionat documentar în 1497, se află există peştera cu acelaşi nume (Õ Peştera
afectaţi de procese de ravenare şi de biserica din lemn cu hramul „Adormirea de la Gălăşeni).
alunecări de teren. Alcătuită predomi- Maicii Domnului” a fostului schit (1780– MĂGHERANI, com. în jud. Mureş, alcă-
nant din depozite sarmaţiene (argile 1781, restaurată în 2001–2005), declarată tuită din 3 sate, situată în depresiunea
marnoase, nisipuri, tufuri), cu structuri monument istoric în anul 2004, şi biserica intracolinară omonimă, la poalele de SV
în domuri. Fragmentată de văi largi, cu din lemn cu hramul „Sfântul Grigore Bo- ale Dealului Becheci (Dealurile Mure-
lunci extinse, uneori înmlăştinite. Zăcă- guslavul” (1816), iar în satul Bojila, o şului), pe cursul superior al râului Niraju
minte de gaze naturale. biserică din lemn şi vălătuci cu hramul Mic; 1 332 loc. (1 ian. 2011): 675 de sex
2. Com. în jud. Bihor, alcătuită din 4 „Înălţarea Domnului” (1831, reparată în masc. şi 657 fem. Expl. şi prelucr. lem-
sate, situată în Câmpia Crişurilor, pe 1860 şi căzută în ruină după 1909). nului. Agroturism. În satul Măgherani,
Canalul Crişurilor, la graniţa cu Ungaria; Agroturism. menţionat documentar, prima oară, în
2 832 loc. (1 ian. 2011): 1 414 de sex masc. 1567, se află o biserică romano-catolică
şi 1 418 fem. Haltă de c.f. (în satul MĂDULARI, com. în jud. Vâlcea, alcă-
tuită din 6 sate, situată în SE Piem. (1927) şi o biserică reformată (1846), iar
Mădăraş). Filatură de lână. Creşterea în satul Torba, atestat documentar în
ovinelor. Legumicultură. Fermă avicolă. Olteţului, pe râurile Beica şi Mamu; 1 526
loc. (1 ian. 2011): 761 de sex masc. şi 765 1575, există o biserică reformată din 1838.
În satul Homorog, atestat documentar în Până la 3 mai 2004, com. M. a avut în
1202-1203, se află un muzeu cu colecţie fem. Zăcăminte de petrol, descoperite în
anul 1950. Prelucr. lemnului. Culturi de componenţă satele Bâra, Bereni, Cându,
de icoane pe sticlă şi pe lemn, cărţi vechi, Drojdii, Eremieni, Maia şi Mărculeni, care
cruci din lemn, ceramică veche, mobilier cereale, legume ş.a. Pomicultură. Viticul-
tură. Satul Mădulari apare menţionat la acea dată s-au desprins din com.
ş.a., inaugurat în 1973, şi biserica „Ador- Măgherani şi au format com. Bereni, jud.
mirea Maicii Domnului” (1836-1837, cu documentar, prima oară, în anul 1501.
Până la 17 febr. 1968, satul şi com. Mă- Mureş.
picturi naive executate în 1846-1848 de
pictorul popular Ioan Lăpuşan), declarată dulari s-au numit Hăleşti. Bisericile din MĂGINA Õ Aiud (2).
monument istoric. În satul Mădăraş, lemn cu hramurile „Sfântul Nicolae”
MĂGIREŞTI, com. în jud. Bacău, alcătuită
menţionat documentar, prima oară, în (1891) şi „Sfântul Dumitru” (1894), în
din 5 sate, situată în partea de V a Depr.
perioada 1291–1294, există biserica satele Mamu şi Dimuleşti. Tazlău, la poalele de SE ale M-ţilor
„Adormirea Maicii Domnului” (sec. 19, MĂERIŞTE, com. în jud. Sălaj, alcătuită Goşmanu, pe râul Tazlău Sărat; 4 472 loc.
reparată în 1892, pictată în 1973). din 6 sate, situată în zona Dealurilor (1 ian. 2011): 2 234 de sex masc. şi 2 238
3. Com. în jud. Harghita, formată Crasnei, pe cursul superior al râului fem. Expl. de petrol (în satul Stăneşti).
dintr-un sat, situată în Depr. Ciuc, pe Crasna; 3 057 loc. (1 ian. 2011): 1 507 de Producţie de mobilă, de var şi de ipsos.
Cămin cultural. Muzeu etnografic şi un baldachin). Oase de Ursus spelaeus. Măgura Ilvei 603
grădină botanică (în satul Prăjeşti). În Insecte. Monument al naturii.
satul Şesuri, atestat documentar în 1481, 4. Com. în jud. Bacău, alcătuită din 4 numit Atârnaţi. Până la 5 mart. 2004 com.
se află o biserică din lemn cu hramul sate, situată în zona de contact a culmii M. a avut în componenţă satele Ciuta şi
„Sfântul Gheorghe” (1648, reparată în Pietricica cu terasele de pe dr. Bistriţei; Unguriu, care la acea dată s-au desprins
1924); bisericile cu acelaşi hram – „Sfinţii 4 871 loc. (1 ian. 2011): 2 382 de sex masc. din com. Măgura şi au format com.
Voievozi”, în satele Valea Arinilor (c. şi 2 489 fem. Expl. de petrol. Producţie Unguriu, jud. Buzău.
1800, reparată în 1922) şi Prăjeşti (zidită de calculatoare şi echipamente periferice, 6. Com. în jud. Teleorman, alcătuită
în 1845 pe locul uneia ce data dinainte de de mobilă, de produse chimice, de vop- din 2 sate, situată în Câmpia Găvanu-
1809 şi reparată în anii 1914–1915). În sele, lacuri şi cerneluri tipografice. Mani- Burdea, la confl. râului Claniţa cu Teleor-
satul Prăjeşti mai există o biserică de zid festări etnofolclorice anuale (sărbătoarea man; 2 857 loc. (1 ian. 2011): 1 407 de sex
cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1896, salcâmului). Până la 1 ian. 1965, satul şi masc. şi 1 450 fem. Culturi de cereale,
reparată în 1922). În satul Măgireşti, com. Măgura s-au s-a numit Călugăra. În floarea-soarelui, plante tehnice şi de
atestat documentar în 1481, se află bise- satul Măgura, atestat documentar în 1409, nutreţ etc. Viticultură. În satul Măgura
rica „Naşterea Maicii Domnului”, con- se află biserica „Sfântul Nicolae” (c. 1786, există o casă din anul 1800, iar în satul
struită în anii 1977–1984 pe locul unei cu contraforturi adăugate în 1913) şi Guruieni se află biserica „Sfântul Nicolae”
biserici care data dinainte de anul 1809, conacul „Rosetti-Brăescu” (1904), azi (1859).
sfinţită la 8 sept. 1985, iar în satul Stăneşti, şcoală de agricultură.
5. Com. în jud. Buzău, formată dintr- MĂGURA BEIUŞELE, vârf în SE M-ţilor
atestat documentar în anul 1412, există o
un sat, situată în Subcarpaţii Buzăului, la Pădurea Craiului, reprezentând alt. max.
biserică romano-catolică (sec. 17) şi o
poalele de N ale Dealului Ciolanu, pe a acestora (1 004 m).
biserică ortodoxă cu hramul „Adormirea
Maicii Domnului” (ante 1809). râul Buzău, la confl. cu Bălăneasa; 2 251 MĂGURA CĂLĂŢELE 1. Õ Călăţele (1).
loc. (1 ian. 2011): 1 103 de sex masc. şi 2. Vârf în masivul Gilău, reprezen-
MĂGURA 1. Masiv deluros în Dealurile 1 148 fem. Staţie de c.f. (în satul Măgura). tând alt. max. a acestuia (1 405 m).
Năsăudului, pe terit. jud. Bistriţa-Năsăud, Expl. de calcar şi de balast. Expl. şi pre-
situat între râurile Sălăuţa (la V), Telcişor MĂGURA CODLEI, masiv muntos izolat,
lucr. lemnului. Pomicultură (meri, pruni,
(la N) şi Gersa (la E). Alt. max.: 1 112 m aparţinând M-ţilor Perşani, situat în
peri). Tabără estivală de sculptură în aer
(vf. Măgura). Alcătuit din argile mar- partea de S a acestora, între văile râurilor
liber, care a avut loc anual în perioada
noase, conglomerate şi nisipuri. Hămăradia (la N), Bârsa (la E şi S) şi
1969-1986 pe Dealul Ciolanu. În satul
2. Vârf în M-ţii Berzunţi (984 m). Şercaia (la V). Alcătuit din calcare jura-
Măgura, menţionat documentar în 1782,
3. Peşteră situată pe versantul de V-NV sice. Domină dinspre V Depr. Braşov şi
se află biserica „Sfântul Nicolae” (1885,
al M-ţilor Bihor, pe dr. Văii Sighiştel, la municipiul Codlea. Alt. max.: 1 292 m.
restaurată şi pictată în anii 2000-2009) şi
555 m alt., la 4,2 km N de satul Sighiştel schitul Cetăţuia, cu biserica „Schimbarea MĂGURA ILVEI, com. în jud. Bistriţa-
(com. Câmpani, jud. Bihor). Lungimea la Faţă”, ctitorie din 1573 a doamnei Năsăud, alcătuită din 2 sate, situată în
galeriilor: 1 500 m. Se prezintă ca un la- Neaga, reconstruită în 1845-1862 şi depresiunea omonimă, la poalele de V
birint, cu multe ramificaţii, cu galerii pictată de Gheorghe Tattarescu în 1868, ale M-ţilor Bârgău, pe râul Ilva; 2 067 loc.
mari, legate prin coridoare înguste. desfiinţat în 1952 şi reinfiinţat ca aşeză- (1 ian. 2011): 1 017 de sex masc. şi 1 050
Numeroase concreţiuni, stalactite, stalag- mânt de călugări în 1990, devenit schit fem. Staţie de c.f. (în satul Măgura Ilvei).
mite şi coloane de dimensiuni uriaşe de maici în 2003. Monument închinat Expl. de dacit. Expl. şi prelucr. lemnului.
(remarcabilă este coloana numită „Pal- voievodului Mihai Viteazul. Până la 1 Prelucr. lânei şi a pieilor de animale.
mier”, terminată în partea superioară cu ian. 1965, satul şi com. Măgura s-au Creşterea ovinelor. Pârtie de schi. În satul
Măgura (3). Sala Marelui Gur Măgura (5). Tabăra estivală de sculptură în aer liber
604 Măgura Mare MĂGURA SURDUC Õ Surduc (2). Oteteleşanu. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr.
1997 a făcut parte din Sectorul Agricol
MĂGURA ŞIMLEULUI, masiv deluros
Măgura Ilvei se află biserica „Sfânta Ilfov. Oraşul M. are în subordine ad-tivă
situat la E de Dealurile Crasnei, în marea
Treime” (1906, restaurată şi pictată în anii localităţile componente Alunişu, Dumitrana,
buclă formată de cursul superior al
2004-2010). Până la 19 iun. 2003, com. M.I. Pruni şi Vârteju. Monumente: bisericile
Crasnei, ce domină la N şi E Depr.
a avut în componenţă satul Poiana Ilvei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”-
Şimleului şi oraşul Şimleu Silvaniei. Alcă-
care la acea dată a devenit comună de Otteteleşanu, construită în anii 1851–1853
tuit din şisturi cristaline. Are caracter de
sine stătătoare. pe cheltuiala lui Iancu Otteteleşanu
„muncel” izolat, cu o culme netedă, măr-
(Oteteleşanu) şi pictată de Gheorghe
MĂGURA MARE, vârf în M-ţii Plopiş ginit de văi adânci. Alt. max.: 597 m. Aco-
Tattarescu în 1853, reparată în 1964 şi
(918 m). perit cu păduri de gorun şi carpen pe
consolidată şi restaurată în 1992-2000,
versantul de N şi cu vii şi livezi pe cel
MĂGURA MIRESII Õ Movila Miresii (2). „Sfânta Treime”-Gherman (1797), „Sfinţii
de S.
MĂGURA OCNEI, Mănăstirea ~ Õ Ioachim şi Ana” (sec. 19), în Măgurele,
MĂGURELE 1. Oraş. în jud. Ilfov, situat Alunişu şi Vârteju; biserică din lemn
Târgu Ocna.
în Câmpia Română, pe stg. văii Cio- (1818), în localit. componentă Vârteju. La
MĂGURA ODOBEŞTILOR, masiv rogârla, la 12 km S de Bucureşti; 8 871 loc. Măgurele se mai află conacul lui
deluros situat în Subcarpaţii Vrancei, (1 ian. 2011): 4 349 de sex masc. şi 4 522 Otteteleşanu (1841, cu modificări din
între văile Putnei (la N) şi Milcovului (la fem. Supr.: 45 km2, din care 39 km2 în 1945-1950), declarat monument istoric,
S), alcătuit dintr-o culme masivă, înaltă, intravilan; densitatea: 2 278 loc./km2. aflat azi în stare de degradare (în prezent
cu direcţie NV-SE (în componenţa căreia Producţie de pompe şi compresoare, de se fac studii de fezabilitate pentru reabili-
intră pietrişuri, nisipuri şi argile), componente electronice, de încălţăminte, tarea acestuia).
dominată de mai multe vârfuri (Coarnele de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice. 2. Com. în jud. Prahova, alcătuită din
Măgurii 912 m, Dealul Gorunului 926 m Ferme legumicole şi zootehnice. Aici se 3 sate, situată în Subcarpaţii Prahovei, pe
etc.). Alt. max.: 996 m (Vârfu Măgurii), află Institutul Naţional de Cercetare- râul Teleajen; 4 828 loc. (1 ian. 2011): 2 345
cea mai înaltă din Subcarpaţii Vrancei. Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie de sex masc. şi 2 483 fem. Staţie de c.f. (în
MĂGURA POIANA, masiv deluros în nucleară „Horia Hulubei”, înfiinţat în satul Măgurele). Nod rutier. Producţie
partea de SE a Dealurilor Pogănişului, 1976 pe baza Institutului de Fizică de şuruburi, buloane, nituri şi şaibe, de
constituind alt. max. a acestora (448 m). Atomică (I.F.A.) întemeiat în 1949 de lenjerie de corp şi de ambalaje din lemn.
Horia Hulubei. Reactorul nuclear de Pomicultură (meri, peri, pruni, cireşi,
MĂGURA PRIEI, vârf în M-ţii Meseş,
cercetare şi de producere de radioizotopi caişi). Centru de prelucr. primară a
alcătuit din şisturi cristaline; alt.: 996 m.
de la acest institut a fost dezafectat la 25 fructelor. Pe terit. satului Coada Malului
MĂGURA SLĂTIOAREI, masiv deluros apr. 2002. Complex turistic. Istoric. În a fost descoperit (1932) un tezaur dacic
în zona subcarpatică olteană, situat între arealul oraşului M. au fost descoperite de argint (sec. 1 î.Hr.), alcătuit dintr-o
văile râurilor Cerna (la V) şi Luncavăţ (la vestigii paleolitice şi neolitice, precum şi pereche de fibule, o brăţară spiralică,
E), dezvoltat pe un anticlinal recutat şi un cimitir de incineraţie datând din sec. fragmente dintr-un lanţ ş.a. Hanul Roşu
faliat. Este alcătuit din roci friabile (argile, 3, iar în localit. componentă Vârteju a fost (începutul sec. 19), cu beciuri înalte,
marne, pietrişuri, nisipuri). Mărgineşte scos la iveală un tezaur monetar dacic prispă largă şi stâlpi din lemn.
partea de S-SV a Depr. Horezu. Alt. max.: (sec. 1 î.Hr.). În sec. 5–7, în această zonă MĂGURENI, com. în jud. Prahova, alcă-
769 m. Se prezintă sub forma unei cueste, a existat o aşezare de tip Ciurel, iar în tuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii
cu abruptul spre N, afectată de ravene. sec. 10–11 o aşezare românească. În anul Prahovei, pe râul Proviţa; 6 442 loc. (1 ian.
Numeroase creste şi turnuri (Slătioara, 1591, Mihai Viteazul a donat moşia sa de 2011): 3 145 de sex masc. şi 3 297 fem.
Goruneşti, Stroeşti, Obroceşti). Împădu- aici, moştenită de la soacra sa, jupâneasa Producţie de utilaje pentru construcţii,
rit în mare parte. Neacşa, mănăstirii „Sfânta Treime” din de lacuri, vopsele şi cerneluri tipografice,
Bucureşti. În 1595, înaintea bătăliei de la de saltele şi somiere, de cărămizi şi ţigle,
Călugăreni, Mihai Viteazul şi-a instalat de folii şi tuburi din material plastic, de
tabăra militară în această zonă. În perioa- instalaţii termice; prelucr. a lemnului şi
da medievală, localit. M. era cunoscută a cărnii. În satul Măgureni, atestat docu-
sub denumirile Vrana şi apoi Deleni. În mentar în 1526, se află ruinele conacului
1770, aşezarea M. apare consemnată pe „Drăghici Cantacuzino” (1663–1670) şi bi-
o hartă austriacă. La sf. sec. 18, pe moşia serica „Sfânta Treime” (1671–1674, cu pic-
Filipeşti din acest perimetru s-au aşezat turi murale interioare realizate de Pârvu
mai mulţi bulgari, veniţi din sudul Mutu în anii 1693–1694), declarată
Dunării, care au întemeiat satul Broscărie. monument istoric. Iconostas (1694) sculp-
Prima atestare documentară a localit. M. tat în lemn, cu elemente ornamentale
datează din 7 mart. 1852 într-un hrisov baroce şi renascentiste.
domnesc. Com. M. a fost declarată oraş
la 18 apr. 1989, apoi trecută în categoria MĂGURII, Vârfu ~ Õ Măgura Odobeştilor.
comunelor la 22 ian. 1990 şi din nou MĂGURI-RĂCĂTĂU, com. în jud. Cluj,
declarată oraş la 30 dec. 2005. Până la alcătuită din 3 sate, situată pe cursul
Măgura Odobeştilor 17 febr. 1968, Măgurele s-a numit superior al Someşului Rece, la poalele de
Mălureni 605
Măneciu. Vedere generală a mănăstirii Cheia Măneciu. Biserica „Sânta Treime” a mănăstirii Cheia Măneciu. Biserica „Sântul Nicolae” a mănăstirii Suzana
608 Mărăşeşti nului român, inaugurat în nov. 2004. Blăjani, la izv. râului Hârboca, pe cursul
Istoric. Localit. apare menţionată docu- superior al Câlnăului; 734 loc. (1 ian.
biserica „Sfântul Nicolae” (1936, resta- mentar, prima oară, ca sat, la 20 aug. 1455, 2011): 351 de sex masc. şi 383 fem. Bise-
urată şi pictată în 1959-1965) şi biserica într-un act emis de domnul Petru Aron, rică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”
„Adormirea Maicii Domnului” (2005- iar apoi la 4 apr. 1641. Declarată com. (1812–1816), în satul Câmpulungeanca.
2011), iar în satul Argeşelu se află o urbană în 1908 şi oraş la 17 aug. 1920, M. Agroturism.
biserică din zid cu hramul „Adormirea are în subordine ad-tivă două localit. MĂRGĂU, com. în jud. Cluj, alcătuită din
Maicii Domnului” (1785) şi o biserică din componente (Siretu şi Tişiţa) şi 4 sate 6 sate, situată la poalele de N-NV ale
lemn din sec. 17. (Călimăneşti, Haret, Modruzeni, măgurii Călăţele şi cele de S-SV ale
2. Com. în jud. Buzău, alcătuită din 3 Pădureni). În arealul oraşului M. a avut Culmii Henţ (M-ţii Apuseni), pe cursul
sate, situată în Câmpia Buzăului, pe stg. loc, la 24 iul./6 aug.–6/19 aug. 1917, o superior al râului Henţ; 1 572 loc. (1 ian.
văii Buzău; 8 365 loc. (1 ian. 2011): 4 109 mare bătălie (Bătălia de la Mărăşeşti) în 2011): 790 de sex masc. şi 782 fem.
de sex masc. şi 4 256 fem. Nod rutier. care Armata 1 română (cinci divizii), Prelucr. lemnului. Agroturism. În satul
Expl. de balast. Producţie de utilaje comandată întâi de generalul Constantin Mărgău, menţionat documentar, prima
pentru prelucr. produselor alim. şi de re- Cristescu şi apoi de generalul Eremia oară, în anul 1200 şi apoi în 1340 şi 1408,
zervoare, cisterne şi conteinere metalice. Grigorescu, în cooperare cu câteva divizii se află o biserică fortificată, cu hramul
Culturi de cereale şi legume. În satul ale armatei ruse, după lupte grele, a „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec.
Mărăcineni, menţionat documentar la 3 zdrobit puternica ofensivă germano- 19), iar în satul Răchiţele, o biserică din
nov. 1597, se află biserica „Sfântul austro-ungară (12 divizii), declanşată cu lemn (sec. 18) şi o cascadă cu căderea apei
Nicolae” (1801, consolidată şi restaurată scopul scoaterii definitive a României din de la 30 m înălţime.
în 1982–1993). război. Monumente: mausoleul (con-
struit în 2 etape, 1922–1924 şi 1936–1938, MĂRGINENI 1. Com. în jud. Bacău,
MĂRĂŞEŞTI, oraş în jud. Vrancea, situat după planul arhitecţilor George Cristinel alcătuită din 8 sate, situată în partea de
în lunca de pe dr. râului Siret, la 70 m alt., şi Constantin Pomponiu, inaugurat la 18 NE a culmii Pietricica, pe râul Trebiş;
la 21 km N de municipiul Focşani; 12 715 sept. 1938 şi restaurat în 2010–2012), 9 659 loc. (1 ian. 2011): 4 889 de sex masc.
loc. (1 ian. 2011): 6 164 de sex masc. şi păstrează osemintele a 5 073 de soldaţi şi şi 4 770 fem. Producţie de mobilă şi de
6 551 fem. Supr.: 92,1 km2, din care 4,7 ofiţeri români căzuţi în aceste lupte, care articole din sticlă. Fermă de creştere a
km2 în intravilan; densitatea: 2 705 sunt adăpostite în 154 de cripte indi- bovinelor. În satul Mărgineni, atestat
loc./km2. Nod feroviar (staţia de c.f. a fost viduale şi 9 cripte comune pe 18 culoare. documentar la 9 sept. 1585, există biserica
inaugurată la 13 sept. 1872) şi rutier. Mausoleul este împodobit cu basore- din lemn cu hramul „Vovidenia” (1777)
Hidrocentrală (44 MW), în satul Călimă- liefuri realizate de Corneliu Medrea şi şi o biserică romano-catolică (41 m lun-
neşti, dată în folosinţă la 7 ian. 1995. Lacul Ion Jalea şi pictat la interior de Eduard gime şi 16,40 m lăţime) construită în 1954-
de acumulare, a cărui realizare a început Săulescu; biserica având hramul „Ador- 1960 şi renovată în anii 2001-2003, în satul
în 1984 şi s-a finalizat în 1994, are 10,5 km mirea Maicii Domnului”, zidită în anii Luncani se află o biserică din lemn cu
lungime, 800 m lăţime şi un vol. de 44 1830–1835 pe locul uneia ce data dinainte hramul „Intrarea în Biserică a Maicii
mil. m3, constituind, totodată, şi sursa de de anul 1809 (reparată în 1889 şi 1920 şi Domnului” (1777), iar în satul Podiş, o
alimentare a canalului de irigaţii Siret– repictată în 1928); Monumentul dom- biserică din lemn din anul 1845. Re-
Dunăre. Reparaţii feroviare. Producţie de nitorului Alexandru Ioan Cuza, dezvelit zervaţia forestieră Arsura (34,5 ha).
mobilă, saltele, somiere, de sticlă (până la 29 sept. 1908; Monumentul „Victoria de 2. Com. în jud. Neamţ, alcătuită din
în apr. 2012), de conf., de prefabricate din 4 sate, situată în Subcarpaţii Neamţului,
la Mărăşeşti”, operă a sculptorului Oscar
beton, de produse chimice (îngrăşăminte, în zona de izvor a râului Verdele; 4 011
Han, dezvelit la 21 sept. 1934.
lacuri, vopsele, coloranţi, detergenţi, loc. (1 ian. 2011): 2 043 de sex masc. şi
săpun), până în apr. 2011, şi alim. (vinuri, MĂRĂŞTI Õ Răcoasa. 1 968 fem. Zăcăminte de gaze naturale.
băuturi alcoolice, preparate din carne). MĂRCULEŞTI, com în jud. Ialomiţa, În satul Mărgineni se află biserica având
Parc eolian (450 ha) cu 40 de turbine formată dintr-un sat, situată în Câmpia hramul „Adormirea Maicii Domnului”
instalate în 2010–2011. Muzeul vetera- Bărăganului, pe râul Ialomiţa, la 15 km (1768–1769), cu fragmente de picturi
E de municipiul Slobozia; 1 673 loc. (1 ian. murale interioare originare, executate de
2011): 841 de sex masc. şi 832 fem. Culturi V. Creţulescu, reparată în 1926, repicta-
de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, tă în 1928 şi renovată în 2008; catape-
legume ş.a. Biserica „Sfântul Nicolae” teasmă din 1820.
(1844, reparată în 2004-2006). Com. M. a 3. Õ I. L. Caragiale.
fost înfiinţată la 25 mart. 2005 prin MĂRGINIMEA SIBIULUI sau DEPRE-
desprinderea satului Mărculeşti din com. SIUNEA MĂRGINIMII, denumire atri-
Cosâmbeşti, jud. Ialomiţa. buită, pentru prima dată, de geograful
MĂRCUŞ, Mănăstirea ~ Õ Dobârlău. Vintilă Mihăilescu celor două depresiuni
(Sălişte şi Sibiu) aflate la poalele Carpa-
MĂRCUŢA, Biserica ~ Õ Bucureşti. ţilor Meridionali, separate de Măgura
MĂRGĂRITEŞTI, com. în jud. Buzău, Beleunţa (630 m alt.). M.S. grupează
alcătuită din 3 sate, situată în Subcarpaţii laolaltă o extinsă ghirlandă de sate mari
Mărăşeşti. Mausoleul Buzăului, la poalele de N-NE ale Dealului ale mărginenilor (nume sub care era
cunoscută, în secolele trecute, populaţia şerpare, de opinci şi cizme, cu prelucr. Mărunţel 609
românească din această zonă, care pose- laptelui, lânii şi a lemnului ş.a.
da mari turme de oi). Cu toate că Depr. MĂRIŞEL, com. în jud. Cluj, formată renovată şi pictată în 2008-2009), iar în
Mărginimii prezintă caractere specifice dintr-un sat (de tip risipit), situată pe satul Jeledinţi există o biserică reformată
de depresiune de contact ea are şi o bază pantele şi culmile M-ţilor Gilău, la 1 150- din 1898.
tectonică, fiind dezvoltată pe un sinclinal 1 250 m alt., pe cursul superior al râului MĂRTINIŞ, com. în jud. Harghita, alcă-
paralel cu marginea munţilor, accentuat Someşu Cald, pe malul de E al lacului de tuită din 12 sate, situată în Depr.
printr-o lăsare subsidentă locală, în acumulare Fântânele; 1 488 loc. (1 ian. Homoroadelor, pe râul Homorodu Mare;
apropiere de Sibiu. Depr. Mărginimii, 2011): 766 de sex masc. şi 722 fem. Com. 3 133 loc. (1 ian. 2011): 1 599 de sex masc.
limitată către N de anticlinalul de la Ocna M. este alcatuită din 27 de crânguri (sau şi 1 534 fem. Nod rutier. Zăcăminte de
Sibiului, este considerată o depresiune de cătune) în care majoritatea grupurilor de sare gemă (în satul Sânpaul). Moară de
tip subcarpatic. Aria depresionară pre- case care formează cătunul (sau crângul) vânt (sec. 19), în satul Călugăreni. Prelucr.
zintă, la poalele munţilor, o treaptă coli- a luat denumirea după capul primei lemnului şi a laptelui. Culturi de cartofi
nară miocenă, intens fragmentată, familii care s-a satbilit aici (ex.: Mărişel şi sfeclă de zahăr. Creşterea bovinelor.
alcătuită din conglomerate, iar în rest un derivă de la Mariş; Stăneşti de la Stan, Galerie de artă. În punctul „Pârâul
relief de lunci şi terase. M.S. este, totoda- Ruseşti de la Rus etc.). Hidrocentrală (220 Cetăţii” din satul Sânpaul au fost desco-
tă, o importantă zonă etnografică şi MW) din 1977, amplasată în aval de lacul perite (1957) urmele unei aşezări civile
folclorică, cu specific pastoral – de creş- şi barajul Fântânele (Õ Fântânele 1). romane şi ale unui castru roman (150 x
tere a ovinelor şi bovinelor –, favorizată Parc eolian (100 ha) cu 18 turbine. Prelucr. 133 m), cu ziduri din piatră, datând din
de întinsele suprafeţe cu păşuni şi fâneţe. lemnului (unelte, mobilă, cherestea, sec. 2–3. Aşezarea civilă s-a dezvoltat în
Cea mai veche formă de păstorit a fost grinzi), a laptelui şi fructelor de pădure. jurul castrului datorită existenţei unei
aceea a păstoritului sedentar, practicat Recoltarea plantelor medicinale. saline, menţionată pe unele inscripţii
pe moşia satului, continuată, mai târziu, Brichetarea rumeguşului. Culturi de găsite aici. În satul Mărtiniş, menţionat
cu păstoritul pendular (vara, oierii suiau cartofi, secară, ovăz, plante furajere ş.a. documentar, prima oară, în 1333, cu nu-
oile pe munte pentru păşunat şi iarna Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor. mele Sacerdos de Sancto Martino, se află
coborau turmele pentru a fi adăpostite în Pârtii de schi. Agroturism. Satul Mărişel ruinele unei cetăţi săteşti (sec. 15), o bise-
sat) şi cu cel transhumant (deplasări cicli- apare menţionat documentar, prima rică unitariană (1888–1889), cu zid de
ce ale turmelor la distanţe mari pentru a oară, în 1805. Numele satului a fost incintă (parţial), o biserica reformată
ierna în zone mai calde, ca acelea din atribuit unei suprafeţe de eroziune, (1804) şi conacul „Ugron” (1790), iar în
câmpie sau din lunca şi Delta Dunării). caracteristică pentru M-ţii Apuseni satele Orăşeni, Locodeni, Chinuşu şi
Păstoritul transhumant a fost cauzat, la (Platforma de eroziune Mărişel). În locul Petreni, câte o biserică unitariană datând
un moment dat, în secolele trecute, de numit Fântânele, oastea moţilor condusă din 1783–1785, 1801-1802, 1844 şi, respec-
insuficienţa furajelor, de sărăcirea vege- de tribunul N. Corcheş a învins-o pe cea tiv, din sec. 16. În satul Sânpaul se află
taţiei alpine a zonei mărginenilor, de dez- maghiară (la 24 iun./6 iul. 1849) coman- rezervaţia ornitologică „Popasul păsă-
voltarea industriei textile şi a pielăriei în dată de Vasvári Pál. rilor” (10 ha).
oraşele Sibiu, Cisnădie, Braşov ş.a. care MĂRIŞELU, com. în jud. Bistriţa-Năsăud, MĂRUNŢEI, com. în jud. Olt, alcătuită
solicitau cantităţi mari de lână şi piele, alcătuită din 7 sate, situată în zona din 3 sate, situată în Câmpia Boian, pe
de dezvoltarea relaţiilor comerciale între Dealurilor Bistriţei, pe râul Şieu; 2 565 loc. stg. Oltului; 4 391 loc. (1 ian. 2011): 2 253
Transilvania şi Ţara Românească pe de (1 ian. 2011): 1 283 de sex masc. şi 1 282 de sex masc. şi 2 138 fem. Producţie de
o parte, şi Moldova pe de altă parte etc. fem. Staţie de c.f. (în satul Mărişelu) şi ulei comestibil, de ţiglă şi de cărămidă.
Cel mai vechi document care se referă la halte de c.f. (în satele Bârla şi Domneşti). Morărit; produse de panificaţie. Culturi
transhumanţa oerilor din Mărginimea Pomicultură (meri, pruni). În satul de cereale (grâu, porumb, orz), floarea-
Sibiului este cel emis la cancelaria dom- Mărişelu, menţionat documentar, prima soarelui, plante furajere ş.a. Pomicultură
nului Ţării Româneşti, Mihail I (1418– oară, în 1243, se află biserica din lemn cu (pruni, gutui, nuci, peri, cireşi, vişini).
1420), care reconfirmă privilegiul acordat hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor,
anterior oierilor din Răşinari de a paşte Gavriil” (1892, restaurată în 2010). cabalinelor. Pe terit. satului Bălăneşti au
turmele în sudul Carpaţilor. Perioada în Biserică din lemn, cu hramul „Sfinţii fost descoperite (1966) urmele unei
care a avut loc cea mai intensă trnashu- Arhangheli Mihail şi Gavriil” (sec. 18), aşezări dacice din sec. 5–4 î.Hr., în care
manţă a fost între anii 1750–1860 când transferată în satul Domneşti din satul s-au găsit vase din ceramică, din pastă
turmele de oi ale mărginenilor, care se Satu Nou. fină, cenuşie, lucrate cu mâna sau la roa-
deplasau la distanţe mari, numărau zeci MĂRTINEŞTI, com. în jud. Hunedoara, tă, cu lustru negru (străchini, castronaşe,
de mii de oi, ca de pildă: ciobanii din alcătuită din 7 sate, situată la poalele de amfore ş.a.). Tot aici, în punctul numit
Poiana plecau cu 250 000 de oi, cei din NV ale M-ţilor Şureanu; 1 002 loc. (1 ian. „La Izvor”, a fost descoperit un tezaur
Rod cu 150 000, cei din Tilişca cu peste 2011): 491 de sex masc. şi 511 fem. Pe terit. dacic din argint (brăţară spiralică termi-
100 000 de oi etc. În afară de creşterea satului Jeledinţi a fost descoperit un nată la extremităţi cu capete de şarpe,
ovinelor şi bovinelor, ca ocupaţie prepon- tezaur alcătuit din 58 de denari romani două fibule triunghiulare, cu reprezentări
derentă, locuitorii din Mărginimea (sec. 1–2). În satul Mărtineşti, menţionat prosomorfe – elemente în formă de figură
Sibiului s-au mai îndeletnicit cu cojo- documentar, prima oară, în anul 1405, se umană –, un lanţ-colier împletit, doi cer-
căritul, cu confecţionarea de curele şi află o biserică ortodoxă (1905-1907, cei etc.), datând din sec. 1 î.Hr. În satul
610 Măstăcani MĂŢĂU, masiv deluros situat în de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice
Muscelele Argeşului, cu aspect de culme şi de nutreţ, legume etc. Pescuit. Centru
Bălăneşti, atestat documentar în 1670, se deluroasă prelungă, cuprins între Râu de împletituri din nuiele. Pe terit. satului
află un conac (sec. 18) şi o biserică având Târgului (la V) şi Argeşel (la E). Alcătuit Sultana, pe malul lacului Mostiştea, au
hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi din fliş grezos cu intercalaţii şistoase, din fost descoperite (1937 şi ulterior) urmele
Elena” (1820), iar în satul Mărunţei, men- gresii, şisturi şi argile. Are pantele unei aşezări neolitice, cu mai multe
ţionat documentar în 1831, există o bise- acoperite cu fâneţe şi livezi. Alt. max.: niveluri de locuire, aparţinând culturilor
rică având hramul „Cuvioasa Parascheva” 1 017 m. Releu de televiziune. Sate extinse materiale Boian (milen. 4 î.Hr.) şi
(1860). În satul Malu Roşu există o rezer- până pe culme. Gumelniţa (milen. 4–3 î.Hr.), în care s-au
vaţie faunistică extinsă pe 1 380 ha, găsit străchini, vase cu picior, vase
MĂURENI, com. în jud. Caraş-Severin,
declarată ca atare la 12 ian. 2005. tronconice şi piriforme, două figurine
alcătuită din 2 sate, situată în Câmpia
feminine din os, figurine antropomorfe
MĂSTĂCANI, com. în jud. Galaţi, alcă- Bârzavei, pe râul Bârzava; 2 714 loc.
şi zoomorfe din teracotă etc. Tot aici a
tuită din 2 sate, situată în zona de contact (1 ian. 2011): 1 354 de sex masc. şi 1 360
fost identificată o necropolă de incineraţie
a Câmpiei Covurlui cu Pod. Covurlui, în fem. Haltă de c.f. (în satul Măureni).
din sec. 10. În arealul satului Coconi a
lunca şi pe terasele de pe dr. Prutului şi Confecţii textile. Produse de panificaţie.
fost descoperit (1957) un mormânt de
pe cursul mijlociu al râului Chineja; 4 883 Morărit. Fermă de creştere a bovinelor.
înhumaţie (sec. 4), din care s-a recuperat
loc. (1 ian. 2011): 2 504 de sex masc. şi Culturi de cereale, plante de nutreţ etc.
o amforă romană. Între 17 febr. 1968 şi
În satul Măureni, menţionat documentar
2 379 fem. Haltă de c.f. (în satul Chiraftei). 23 ian. 1981, com. M. a făcut parte din jud.
în 1828, se află o biserică ortodoxă (2004–
Producţie de lanţuri şi arcuri. Morărit; Ilfov. În satul Mănăstirea, atestat docu-
2008) şi una romano-catolică (1819).
produse de panificaţie. Viticultură. mentar la 1 iun. 1526 cu numele Cornăţel,
Bisericile cu acelaşi hram – „Sfinţii Voie- MĂXINENI, com. în jud. Brăila, alcătuită ca sat boieresc, într-un act emis de
vozi”, în satele Măstăcani (1802–1803, din 5 sate, situată în Câmpia Siretului domnul Radu de la Afumaţi, iar la 5 mai
refăcută în 1903-1911) şi Chiraftei (1838- Inferior, pe dr. văii Siretului; 3 477 loc. (1 1538 ca târg de peşte, se află o biserică
1840, restaurată în 1995). ian. 2011): 1 737 de sex masc. şi 1 740 fem. având hramul „Sfântul Nestor”, a fostei
Producţie de cherestea, încălţăminte şi mănăstiri Cornăţel (1660), biserica
MĂTĂSARI, com. în jud. Gorj, alcătuită
preparate din lapte; împletituri din „Sfântul Dumitru”, ctitorie din 1648 a
din 5 sate, situată în Piem. Motrului, pe
răchită. Morărit. Fermă de creştere a domnului Matei Basarab şi casa
cursul superior al râului Jilţu; 5 317 loc.
ovinelor. Culturi de cereale, plante memorială „Alexandru Sahia” (din 1957).
(1 ian. 2011): 2 697 de sex masc. şi 2 620
tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui,
fem. Expl. de lignit. Pomicultură; MÂNDRA 1. Õ Parângu Mare.
legume etc. În satul Măxineni există
viticultură. În satul Mătăsari există o 2. Com. în jud. Braşov, alcătuită din
mănăstirea cu acelaşi nume, ctitorie din
biserică din lemn, cu hramul „Sfântul 5 sate, situată în Depr. Făgăraş, pe stg.
anii 1636–1637 a domnului Matei Basarab
Nicolae”, datând din 1897, iar în satul râului Olt, la confl. cu Sebeş; 3 040 loc.
şi a soţiei sale, Elina, şi menţionată
Runcurel, o biserică din lemn construită (1 ian. 2011): 1 505 de sex masc. şi 1 535
documentar la 27 nov. 1640 într-un hrisov
înainte de anul 1836 şi cula „Eftimie fem. Staţie de c.f. (în satul Mândra). Expl.
semnat de Matei Basarab în care această
Nicolaescu” (sec. 19). de turbă. Culturi de cereale, cartofi,
mănăstire era enumerată printre marile
plante de nutreţ etc. Creşterea bubali-
MĂTĂSARU, com. în jud. Dâmboviţa, sale ctitorii. Biserica mănăstirii a fost
nelor. În satul Mândra, menţionat docu-
alcătuită din 7 sate, situată în Câmpia reparată după cutremurul din 14 oct.
mentar, prima oară, în anul 1400, se află
Titu, pe râul Potopu; 5 532 loc. (1 ian. 1802 şi renovată în 1859 de domnul
biserica ortodoxă cu hramul „Înălţarea
2011): 2 673 de sex masc. şi 2 859 fem. Alexandru Ghica după stricăciunile
Domnului” (1779); în satul Râuşor există
Reşed. com. este satul Teţcoiu. Staţie de provocate de cutremurul din 1856. În
bisericile ortodoxe cu hramurile „Cuvioasa
c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872), în satul urma secularizării averilor mănăstireşti
Parascheva” – de Sus (1698) şi „Cuvioasa
Mătăsaru. Expl. de petrol şi de balast. din 1863 a devenit biserică de mir, care a
Parascheva” – de Jos (1758), iar în satul
Fermă de creştere a porcinelor. Culturi funcţionat ca atare până la 17 febr. 1917
Şona, biserica ortodoxă cu hramul „Ador-
de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, de când, din cauza distrugerii provocate de
mirea Maicii Domnului” (1706).
floarea-soarelui, sfeclă de zahăr etc. Pe obuzele germane, a căzut în ruină.
Mănăstirea a fost reînfiinţată la 24 iun. MÂNDRIŞCA Õ Valea Seacă (1).
terit. com. au fost descoperite urmele mai
multor locuiri succesive din Neolitic, 1990, prima slujbă a călugărilor făcându- MÂNJEŞTI, lac antropic în jud. Vaslui,
Epoca bronzului, Hallstatt, La Tène-ul se lângă ruinele vechii biserici. Noua creat pe cursul inf. al râului Crasna, la
geto-dacic (sec. 2–3) şi din sec. 17–18. biserică a mănăstirii Maxineni, cu hramul confl. cu Burghina. Supr.: 310 ha.; vol.:
Popas turistic. În satul Teţcoiu se află „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a 8,65 mil. m3.
biserica cu dublu hram – „Sfântul Ioan fost sfinţită la 24 iun. 2004.
MÂNJINA Õ Costache Negri.
Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” (1808– MÂNĂSTIREA, com. în jud. Călăraşi,
1809) şi biserica „Sfântul Nicolae” (1842); MÂNZAŢI Õ Ibăneşti (4).
alcătuită din 3 sate, situată în SV Câmpiei
în satul Mătăsaru există biserica având Bărăganului, pe malul de V al lacului MÂNZĂLEŞTI, com. în jud. Buzău,
hramul „Sfântul Grigorie Teologul” Mostiştea, în lunca şi pe terasele de pe alcătuită din 13 sate, situată în zona de
(1854), iar în satul Poroinica, biserica stg. Dunării; 5 733 loc. (1 ian. 2011): 2 825 contact a Subcarpaţilor Buzăului cu
„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” de sex masc. şi 2 908 fem. Nod rutier. prelungirile M-ţilor Penteleu, pe râul
(1871). Producţie de mobilă. Viticultură. Culturi Slănic, la confl. cu râul Jghiab; 2 779 loc.
(1 ian. 2011): 1 387 de sex masc. şi 1 392 fem. Expl. de petrol şi gaze naturale. Mediaş 611
fem. Prelucr. lemnului. Morărit; produse Culturi de cereale, floarea-soarelui, plante
de panificaţie. Centru de ceramică populară. tehnice şi de nutreţ etc. Între 17 febr. 1968 Dunăre–Marea Neagră, la 41 km V-NV
Produse de artizanat. Pomicultură (meri, şi 23 ian. 1981, com. M. a făcut parte din de Constanţa; 43 910 loc. (1 ian. 2011):
pruni, nuci, peri). Muzeul etnografic jud. Ilfov. Biserica „Sfântul Nicolae” 21 353 de sex masc. şi 22 557 fem. Supr.:
„Valea Slănicului”, inaugurat în 1998, şi (1890) şi conacele „N. Cioflic” (1850, apoi 66,6 km2 din care 11,8 km2 în intravilan;
tabără anuală de sculptură în lemn (din „Oscar Han”) şi „Dr. Lazarovici” (sec. 19), densitatea: 3 721 loc./km2. Port fluvial pe
2001), în satul Mânzăleşti. Zonă de carst, azi dispensar. canalul Dunăre–Marea Neagră. Nod
dezvoltat pe sare (aflat la suprafaţă sau MÂRŞANI, com. în jud. Dolj, formată din- feroviar (staţia de c.f. a fost inaugurată la
la mică adâncime). Blocurile de sare, tr-un sat, situată în Câmpia Romanaţi; 4 oct. 1860) şi rutier. Expl. de calcar,
înglobate într-o masă argiloasă, apar la 4 737 loc. (1 ian. 2011): 2 394 de sex masc. bentonit, caolin şi argilă. Oţelărie
supr. în multe locuri din bazinele râurilor şi 2 343 fem. Viticultură. Culturi de lichidată în 2012. Producţie de piese de
Jghiab, Meledic şi Pârâul Sărat, pe ele cereale, cartofi, plante furajere ş.a. Muzeu schimb pentru tractoare, utilaje tehno-
dezvoltându-se doline simple sau înge- etnografic. Bisericile cu hramurile logice pentru ind. chimică şi siderurgică,
mănate (20–40 m lărgime şi 10–15 m „Sfântul Ioan Botezătorul” (construită în de utilaje pentru recoltat stuful, remorci
adâncime), lapiezuri adânci, avenuri, la- 1793 de Matei Burada şi reparată în 1896) autobasculante şi aparate de uz casnic,
curi sărate apărute în uvalas-uri (doline şi „Sfântul Nicolae” (1831, refăcută în ciment, var, ipsos, cărămidă, ţiglă şi de
îngemănate), peşteri în masive de sare 1868). În satul Mârşani s-a născut (1914 - produse alim. (brânzeturi, drojdie, spirt,
etc. La confl. râului Jghiab cu Slănicul se m. 2 iun. 1936) Gogea Mitu (pe numele vin, panificaţie). Morărit. Centru pomicol
află martorul de eroziune „Grunju”, adevărat Gogu Ştefănescu), cel mai înalt (piersici) şi viticol. Muzeul de artă
alcătuit din marne albe cineritice. Întrea- român din toate timpurile (avea 2,42 m „Lucian Grigorescu” (inaugurat în 1964),
ga zonă a fost declarată regiune ocrotită înălţime, 185 kg şi măsura la pantofi 62). cu lucrări de pictură, sculptură şi grafică,
(1973). Pe terit. satului Buştea, în masivul cu subiecte dobrogene, semnate de
MÂRZĂNEŞTI, com. în jud. Teleorman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ion
Breazu, se află un martor de eroziune,
alcătuită din 4 sate, situată în Câmpia Pacea, Boris Caragea, Ion Jalea,
asemănător unui cap de om (numit de
Burnas, pe râul Teleorman; 4 044 loc. (1 Alexandru Ciucurencu ş.a.; Muzeul
localnici „Sfinxul” de la Buştea), care s-a
ian. 2011): 2 057 de sex masc. şi 1 987 fem. ceramicii. Festival anual de muzică
format în urma acţiunii îndelungate a
Moară de cereale (1900), în satul Valea uşoară „Dan Spătaru”, în luna sept. (din
eroziunii exercitate de factorii modelatori
Părului; produse de panificaţie. Şcoală 2007). Tabără de pictură „Lucian
externi (vânt, ploi, gelivaţie etc.) asupra
(din 1835), în satul Teleormanu. Culturi Grigorescu”. Istoric. În perimetrul
rocilor friabile. În satul Mânzăleşti, atestat
de cereale, floarea-soarelui, plante tehnice municipiului a fost descoperit (1933 şi
documentar în 1522, se află o biserică din
şi de nutreţ etc. Bisericile din lemn cu ulterior) un depozit de bronzuri datând
anul 1886 şi mănăstirea Găvanu (de acelaşi hram – „Sfântul Nicolae”, în satele din perioada mijlocie a Epocii bronzului,
călugăriţe), cu biserica „Adormirea Maicii Teleormanu (1815) şi Mârzăneşti (1826) alcătuit dintr-o brăţară circulară cu
Domnului”, declarată monument istoric şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” capetele libere, o lamă de seceră, un ac
şi de arhitectură, construită în anii 1707– (1832), în satul Cernetu. Fond cinegetic. de podoabă, o sabie de tip micenian,
1708 prin osârdia moşneanului Moise
MÂŢELOR, Lacul ~, lac antroposalin, precum şi ceramică de calitate superioară
Ignat Beşliu pe seama unor danii de
helioterm, situat în perimetrul oraşului (vase mari pentru provizii, castroane,
pădure şi păşune. Mănăstirea a fost
Ocna Sibiului. Supr.: 1 232,5 m2; ad. max.: cupe cu picior ş.a.). Localit. a luat naştere,
incendiată de turci în 1821 care aflaseră
74,7 m; salinitatea apei la supr. ajunge la în 1840, prin colonizarea cu tătari aduşi
că aici se adăpostesc boierii credincioşi din Crimeea de sultanul Abdul Medjid
Eteriei. Pe locul bisericii distruse de 34 g/l, iar la 8,5 m ad. atinge 323 g/l.
Temp. apei la supr. (în timpul verii) este (de la care derivă şi numele actual al
incendiu a fost construită o altă biserică aşezării) şi stabiliţi pe vatra unei localit.,
în anul 1828 cu sprijinul material al de 24,8°C, iar la 1,5 m ad. de 36,3°C.
atestată documentar la începutul sec. 19.
enoriaşilor. Biserica păstrează picturi MEDGIDIA 1. Podişul Medgidiei Õ M. a fost declarată oraş la 17 febr. 1968 şi
murale interioare originare executate de Carasu (2). municipiu la 24 nov. 1994. În prezent are
Nicolae Zograf şi Ioan Andronicescu din 2. Municipiu în jud. Constanţa, situat în subordine ad-tivă localit. componente
Sibiciu. În oct. 1959 mănăstirea a fost în Pod. Carasu, la 75 m alt., pe canalul Remus Opreanu şi Valea Dacilor.
desfiinţată şi reînfiinţată în 1986. Bisericile Monumente: Geamia „Abdul Medjid”
din lemn cu hramurile „Sfinţii Voievozi” (1859–1865), monument istoric; biserica
(1822–1823, reparată în 1868 şi 1894) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1890-
„Adormirea Maicii Domnului” (1828), în 1898, restaurată în 2007-2008, cu picturi
satele Apostari (sat desfiinţat la 17 febr. murale interioare originare); biserica
1968 şi înglobat în satul Beşlii) şi Jghiab. romano-catolică „Sfânta Elena” (1993).
MÂRLEANU Õ Aliman. MEDIA Õ Mediaş.
MÂRŞA, com. în jud. Giurgiu, formată MEDIAŞ, municipiu în jud. Sibiu, situat
dintr-un sat, situată în Câmpia Găvanu- în Pod. Târnavelor, la 285–307 m alt., pe
Burdea, pe râul Dâmbovnic; 2 722 loc. râurile Târnava Mare şi Moşna, la 55 km
(1 ian. 2011): 1 377 de sex masc. şi 1 345 Medgidia (2). Vedere generală N-NE de municipiul Sibiu; 52 239 loc.
612 Mediaş