Examen de acar

de Ion Pribeagu

Sala de mişcare-i plină

Că nici n-ai loc să te mişti,
Revizori de la uzină,
Şefi de tren şi maşinişti
Şi mecanici şi fochişti
Şi casieri vreo duzină

În comisie-i un inspector
Ş-un înalt funcţionar
Ş-alte grade ceferiste,
Din Sătmar, din Curtbunar,
Ce-au venit ca să asiste
La examenul de-acar.

Domnu’ Sef, cu voie bună,

Trece, sobru, la tribună,
Apoi, pînă să înceapă,
Bea dintr-un pahar cu apă.
Mai tuşeşte
Şi degrabă
Pe Marin Păun l-întreabă
Părinteşte:

- Ia să-mi spui ce faci, Marine,

Cînd la halta din Sabar,
Pe aceiaşi linie vine,
Pufăind grozav pe sine,
Şi expresul
Ş-un marfar?
Ce faci, fără-a-ţi pierde firea.
Să zădărniceşti ciocnirea?

- Apăi, domnule inspector,

Dacă acul se smuceşte
Şi m-anunţă că soseşte,
Săr ca un turbat peronul,
Ce mai vorbă, tura-vura,
Fac semnal cu fanionul
Şi mecanicu-l zăreşte
Şi, deodată, brusc, opreşte
Garnitura.

- Pîn-aici e foarte bine ! -

Zice şefu, monoton –
Însă, ce te faci, Marine,
Că se-ntîmplă un ghinion,
Şi în timp ce trenul vine,
Ca un fulger pe coline,
N-ai la tine fanion?

- Domn’ inspector, bune toate,

Dar aiasta nu se poate!
Fără fanion ,apoi,
Sînt ca mortu-n păpuşoi.
Păi, mai stau eu la canton,
Dacă nu am fanion?
Pentru asta iau simbrie?
…Mama ei de meserie!

- Măi Marine, unde eşti,

Nu mai ai timp să gîndeşti
Ce unelte să-ţi ajute,
Că vin două trenuri, iute,
Pe aceiaşi linie puse,
Dar în direcţii opuse.
Vine-ncet marfarul, unul,
Dar expresu-i ca nebunul,
Varsă foc şi fum, colaci,
Tu atunci, Marin, ce faci?

- Iau gazolniţa, grăbit,

Ii dau foc cu un chibrit
Sau aprind c-o lumînare
Nişte paie, nişte ziare,
Scot ţignalu’, fluier, sun,
Trag de clopot, ca nebun.
Fiinde’aicea, în cătun,
Unul e Marin Păun.

- Măi, tu nu-nţelegi ce-ţi zic,

N-ai nici clopot, n-ai nimic,
Nici chibrit, nici lumînare,
Nici ziare,
Nici gazolniţă cu foc
Şi nici fluier n-ai deloc.
Ce te faci, ne spune nouă,
Cu maşinile-amîndouă?

- Ce să fac, domnu’inspector?
Mă reped, netam-nesam,
Fără nici un fel de vină,
Şi nevesti-i strig prin geam:
Fă, Gherghină!
Dulce floare de sulfină,
Scoală fă, că-mi ies din fire,
Ş-ai să vezi, fă, o ciocnire,
E-le-lei, cum n-ai văzut
De cînd mă-ta te-a făcut!