Caprarescu Roberto

Muicu Robert

L14. Studiul sistemelor de reglare a presiunii

1. Obiectul lucrării constă în studiul construcţiei şi funcţionării
unor sisteme de reglare automată a presiunii în instalaţii tehnologice
- S.R.A-P.

2. Instalaţii în care apare necesitatea reglării presiunii

Într-o serie de instalaţii tehnologice ca: reţele de distribuirea gazelor

şi a apei, coloane de fracţionare, procese de separare, cazane cu abur,
cuptoare industriale încălzite cu combustibil lichid sau gazos, etc., se
impune fie menţinerea constantă a presiunii într-o anumită zonă a instalaţiei,
fie asigurarea unei dependenţe dorite faţă de un alt parametru tehnologic.
Starea termodinamică a unui sistem poate fi definită cu ajutorul
presiunii p, entalpiei i şi volumului V. Dacă este prezentă numai faza
gazoasă, presiunea şi volumul sunt invers proporţionale, entalpia jucând un
rol relativ minor. Entalpia depinde în special de temperatură.
Dacă însă vaporii se află în echilibru cu faza lichidă respectivă, o
variaţie a entalpiei sistemului va produce şi o variaţie pronunţată a presiunii,
în timp ce variaţiile de volum au un efect mai redus.
În plus, lichidele sunt virtual incompresibile şi ca urmare nici
presiunea şi nici entalpia nu au o influenţă mare asupra sistemului.
Deci presiunea este o mărime de stare în srtânsă dependenţă cu alte
mărimi de stare: entalpia şi volumul.
Aspectele mai sus menţionate stau la baza măsurării şi reglării
presiunilor în diverse instalaţii tehnologice complexe cum sunt de exemplu
instalaţiile de cazane, degazoare termice, reactoare chimice, etc., unde prin
intermediul măsurării şi reglării presiunii se acţionează fie asupra
conţinutului de material (volum specific), fie asupra conţinutului de energie
(entalpia) din sistem. Rezultă că presiunea poate fi reglată fie prin
modificarea debitelor admise sau evacuate, fie prin modificarea unui schimb
de căldură. În cele ce urmează se fac referiri numai la problemele reglării
presiunii într-un vas tehnologic VT cu volum dat, respectiv la realizarea unei
presiuni într-un anumit punct al unei reţele de distribuţie (de exemplu
presiunea combustibilului la ieşirea dintr-un arzător etc.).
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

2.1. Reglarea presiunii într-un vas tehnologic

De obicei, un vas tehnologic în care ne interesează evoluţia presiunii

poate fi caracterizat prin intermediul elementelor prezentate în figura 1

Fig.1. Vase tehnologice

1,  - densităţi; p1, p, p2 - presiuni; i1,i - entalpii; qi, qe - debite masice;
h1, h2 - cursele robinetelor RR1 şi RR2; V - volumul vasului.

Debitele qi şi qe, care trec prin robinetele RR1 şi RR2, depind de o

serie de mărimi fizice, pe baza unor funcţii neliniare f1 şi f2:

qi  f ( p ,i ,h , p
1 1 1 1 i
qe  ); (1)
f 2( p,i,h2 , p2 ).

Evident, presiunea p, din vasul tehnologic, de volum V constant,

depinde de debitele respective şi de vitezele de variaţie ale acestora.
Regimul staţionar al presiunii are loc când cele două debite devin
egale, deci:

f1( p1 ,i1 ,h1 , pi ) f ( p,i,h , p ). (2)

2 2 2


Dacă în acest regim, mediul vehiculat nu primeşte căldură din

exterior, atunci mai are loc şi egalitatea entalpiilor

i1  i (3)
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

deoarece mediul sosit în vasul tehnologic, având temperatura constantă,

Caprarescu Roberto
Muicu Robert

împrospătează mediul aflat în vas şi asugură menţinerea unei temperaturi

constante, procesul putând fi considerat izoterm.
Modificarea oricărui parametru din relaţia (2) conduce la perturbarea
stării de echilibru, declanşând un regim tranzitoriu, de variaţie a presiunii
din vas. Regimul dinamic respectă ecuaţia de conservare a masei:

dm(
q i ( t )  qe ( t ) 
t) (4)

dt

unde: m(t) este masa mediului din recipient (gaz, lichid).

Pe de altă parte

m( t )  V( t ), (5)

unde: (t) este densitatea care se modifică atât la variaţia presiunii cât şi la
variaţia temperaturii, deci:

( t )  ( p,i,t ) (6)

Avându-se în vedere un proces izoterm, din legea gazelor rezultă:

m
pV  RT
M (7)

şi ţinând seama de (5), se obţine:

0
( t ) 
p( t (8)
p0
)
unde: 0 şi p0 reprezintă valorile staţionare ale densităţii şi presiunii.
În consecinţă din (5) şi (8) se obţine:
p 0
m( t )  V 0
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

p( t ).
(
9
)
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

Ţinând seama de caracterul neliniar al relaţiilor (1), în vederea

deducerii modelului matematic al unui asemenea obiect reglat, se recurge la
liniarizarea relaţiei (4) în jurul unui punct nominal de funcţionare.
În urma operaţiilor de centrare, normare şi parametrizare, rezultă un
model matematic sub forma:
dy( t )
T  y( t )  K1u1( t )  K 2u 2 ( t )  K 3u 3( t )  K4u4
( t ) dt
(10)

unde:
y( t )  p( t ) / este variabila de ieşire adimensională, centrată şi
p0
normată;
u1( t ),u2( t ),u3( t ),u4( t ), - sunt variabilele de intrare adimensionale
centrate şi normate:
h1 h2
u1( t )  u2 ( t )  ;
h2  h2
; max min
h1  h1  p 2
max min u4( t )  .
p1 p20
u3( t )  ;
p10
K1, K2, K3, K4 - reprezintă sensibilităţile adimensionale ale
canalelor de legătură intrare-ieşire,.
În consecinţă schema bloc a unei asemenea instalaţii tehnologice
apare sub forma din figura 2.

Fig.2. Schema bloc a unui vas tehnologic

Caprarescu Roberto
Muicu Robert

Adoptarea mărimii de execuţie (din cele patru luate în considerare)

se face pe baza unor criterii tehnologice de funcţionalitate.
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

Ca urmare în practică s-au răspândit două metode de reglare a

presiunii:
- prin intermediul robinetului RR1 sau
- prin intermediul robinetului RR2.

 În primul caz, se impune realizarea unei presiuni constante în vasul

tehnologic, pe seama debitului de intrare qi(t), când mărimea de comandă
este u1, iar debitul de ieşire qe(t) poate varia liber în funcţie de necesităţile
consumatorilor (sisteme de reglare a presiunii cu reducere – figura 3.a).

a. b.
Fig.3. Metode de reglare a presiunii

Această modalitate de reglare se întâlneşte, de exemplu, în cazul

reglării presiunii combustibilului gazos ai mai multor consumatori, reglare
presiunii în reţelele de apă potabilă, reducerea presiunii aburului etc.
Deoarece, în vasul tehnologic presiunea rămâne constantă, datorită
buclei de reglare, variaţia pierderilor de presiune de după vasul tehnologic
nu au nici o influenţă asupra debitului prin robinetul de reglare RR1.
De asemenea, se remarcă faptul că, datorită dependenţei pătratice
dintre debit şi pierderile de presiune, un asemenea subansamblu, robinet de
reglare RR + obiect reglat, are o comportare neliniară. În cazul vehiculării
lichidelor numai robinetele de reglare RR cu caracteristici intrinseci
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

logaritmice asigură o funcţionare aproape liniară a ansamblului.

Folosirea robinetelor de reglare RR cu caracteristici intrinseci liniare
duce la variaţii inadmisibile ale factorului de transfer.
În cazul vehiculării gazelor şi a unor vase tehnologice cu volum
mare constanta de timp devine apreciabilă, aceasta putându-se estima prin :
V
T2 2
Q L [s (11)
]
v

unde: V este volumul vasului tehnologic; Q - debitul volumic; L - lungimea

conductei iar v - viteza fluidului.

 În cel de-al doilea caz se impune realizarea unei presiuni constante

în vasul tehnologic, iar debitul de ieşire acţionează ca mărime de execuţie
(mărimea de comandă fiind u2), nefiind dictat de consumatori.
Această metodă (numită reglarea suprapresiunii – figura 3.b) se
aplică în coloane de fracţionare, în reactoare chimice etc. Este evident că, în
acest caz, pierderile de presiune de după robinetul de reglare RR2
influenţează debitul prin RR2 deci acţionează ca mărimi perturbatoare.
Avându-se în vedere cele precizate, şi utilizându-se echipamente
unificate, schema bloc a reglării presiunilor are aspectul din figura 4.

Fig.4. Schema bloc a reglării presiunii

Schema conţine elementele de bază ale unei bucle de reglare, dar s-a
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

pus în evidenţă şi linia de legătură LL.

Caprarescu Roberto
Muicu Robert

În cazul echipamentelor de automatizare electronice LL nu introduce

efecte negative, dar în cazul echipamentelor pneumatice şi hidraulice se cer
luate în evidenţă efectele acestora, deoarece acestea introduc întârzieri
suplimentare în transmiterea informaţiei.
Performanţele sistemului de reglare automată a presiunii pot fi foarte
înalte deoarece factorul de amplificare al legăturii directe poate fi crescut
mult fără a afecta stabilitatea sistemului, obiectul reglat fiind cu
autostabilizare. În mod obişnuit se recomandă BP% = 4-5%.
Când se utilizează un regulator PI, se recomandă un timp de
integrare:

Ti  V 
0
(12)
.
Q0

În foarte multe aplicaţii utilizarea regulatoarelor neliniare,

bipoziţionale cu acţiune directă (presostate), conduc la rezultate
acceptabile.

3. Chestiuni de studiat
- elementele componente ale buclelor de reglare a presiunilor;
- amplasarea acestor elemente;
- funcţionarea buclelor de reglare;
- acordarea regulatoarelor pentru asemenea bucle de reglare.

4. Modul de lucru

În laborator se vor studia două sisteme de reglare a presiunii.

4.1. Sistem de reglare a presiunii cu acţiune continuă

Schema instalaţiei din laborator este prezentată în figura 11 din

lucrarea 13. Instalaţia permite studiul experimental al reglării nivelului şi
studiul experimental al reglării al presiunii.
În acest scop instalaţia conţine un model pneumatic al instalaţiei
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

tehnologice MIT, cu schema prezentată în figura 5.

Caprarescu Roberto
Muicu Robert

Fig.5. Model de instalaţie tehnologică

Pentru experimentarea buclei de reglare a presiunii se fac legăturile 2-

0, prin care, regulatorul pneumatic R (de tipul F-AB), comutatorul local CL
(de tipul F-YB) şi elementul de execuţie pneumatic EE2 sunt conectate în
buclă de reglare cu modelul pneumatic al instalaţiei tehnologice MIT.
În ceea ce priveşte modelul pneumatic al instalaţiei tehnologice MIT
din figura 5, aceasta se compune din două rezistanţe pneumatice reglabile
R1 şi R2 şi două capacităţi pneumatice fixe C1 şi C2.
Legând între ele bornele 1...8, în diverse moduri, şi avându-se în
vedere posibilitatea modificării în limite largi a valorilor rezistanţelor
pneumatice reglabile, rezultă o familie largă de caracteristici dinamice,
realizabile cu modelul prezentat. Modelul funcţionează la presiunea aerului
instrumental între limitele 0...1 bar.
În vederea punerii în funcţiune a instalaţiei se vor efectua
următoarele operaţii:
- Verificarea aspectului exterior, respectiv al stării aparatelor şi a
conexiunilor electrice şi pneumatice;
- Se fac conexiunile pneumatice la MIT pentru simularea fizică a
procesului;
- Se execută conexiunile pneumatice 0-2 de pe panoul frontal al
instalaţiei;
- Se trece comutatorul CL şi regulatorul F-AB pe poziţia "Manual" şi
se deschide ventilul de reglare EE2, care este normal deschis;
- Pregătirea alimentării pneumatice se realizează prin racordarea la
compresor a furtunului de alimentare, cu R3 deschis. În vederea purjării
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

instalaţiei se deschid robinetele de purjare, montate în partea inferioară a

filtrelor - reductor R1 şi R2 şi apoi se porneşte compresorul.
Cu ajutorul rozetelor robinetelor R1 şi R2 se reglează valorile dorite
ale presiunilor: 1,4 respectiv 1 bar;
- Alimentarea electrică se realizează prin introducerea fişei
corespunzătoare în priza de 220 V c.a. şi prin închiderea întrerupătorului cu
inscripţia "Reţea";
- În vederea identificării comportării dinamice a MIT se verifică dacă
Vp2 este închis apoi se cuplează VE (normal închis), provocând în acest fel
o variaţie în treptă a mărimii de intrare; peniţa verde a înregistratorului
F.R B, înregistrază mărimea de intrare, iar peniţa roşie mărimea de ieşire;
- În vederea identificării procesului de reglare în bucla închisă, cu
ventilul electromagnetic VE cuplat, se trec pe poziţia "Automat" atât
regulatorul F-AB cât şi comutatorul F-YB;
- Pentru a asigura referinţa internă a regulatorului F-AB, comutatorul
AIEM (plasat pe panoul frontal al regulatorului F-AB) se trece pe poziţia
I - apăsat (operaţie realizabilă numai dacă CL este pe poziţia M - apăsat).
- Se urmăreşte comportarea buclei de reglare pentru diverse valori
ale parametrilor acordabili, la variaţia referinţei şi la variaţia perturbaţiei (ce
se aplică prin deschiderea ventilului V p2 .

4.2. Sistem de reglare a presiunii cu acţiune discontinuă

Instalaţia din laborator conţine standul prezentat în figura 15 din

lucrarea 3, utilizat ca obiect reglat, la care au fost adăugate: un regulator
bipoziţional ELX 176 (vezi lucrarea 6) care, prin intermediul contactelor
sale (d1 sau d2) şi al unui contactor K, comandă motorul de antrenare M al
compresorului C, racordat la stand prin intermediul filtrului reductor FR.
Instalaţia este prezentată în figura 6. Presiunea din vasul tehnologic
VT se măsoară cu traductorul VEGABAR, care furnizează la ieşire semnal
unificat 4...20 mA la o variaţie de 0...1 bar a presiunii din VT.
Cu ajutorul elementelor prezentate mai sus, cu bornele accesibile pe
panoul de automatizare, se realizează o buclă de reglare a presiunii şi se
studiază comportarea acestei bucle la variaţia referinţei şi la variaţia
perturbaţiei.
Caprarescu Roberto
Muicu Robert

Fig. 6. Instalaţie de reglare a presiunii

În vederea acestui studiu, variaţia presiunii din VT se va trimite la un

calculator PC, prin intermediul unui cablu conector CB-50 şi a unei plăci de
achiziţie Lab PC+, iar datele vor fi prelucrate şi prezentate prin intermediul
unui instrument virtual, realizat în mediul LabVIEW, indicat de
conducătorul lucrării.
Acest instrument va putea fi configurat după dorinţa utilizatorului,
iar datele obţinute vor putea fi salvate pentru analiza ulterioară.

5. Prelucrarea şi analiza datelor

- Se fac aprecieri cu privire la comportarea dinamică a modelulului

pneumatic al instalaţiei tehnologice MIT;
- Se vor determina performanţele staţionare şi dinamice ale buclelor
de reglare studiate.
- Se fac aprecieri cu privire la comportarea buclelor de reglare
realizate atât în ceea ce priveşte regimurile staţionare cât şi regimurile
dinamice declanşate de variaţia referinţei sau perturbaţiei;

Bibliografie

1. Tertişco M., ş.a.,Automatizări industriale continue. Ed. Tehn., Bucureşti,

1980.
2. Marinoiu V.,ş.a., Elemente de execuţie. Robinetele de reglare. Ed.Tehn.,
Bucureşti, 1999.
3. Bivolaru I., Montarea instalaţiilor de automatizare. Ed. Tehn., Bucureşti,
1978.