ASEPSIA

Omenirea a fost ameninţată dintotdeauna de un duşman numeros şi invizibil, reprezentat

de microorganisme. Confruntarea cu acest duşman, a avut, de-a lungul istoriei, în cele mai multe
cazuri un deznodământ fatal.
Deşi în ultimul secol s-au dezvoltat o serie de metode fizice şi chimice menite să limiteze
dezvoltarea germenilor, infecţiile nozocomiale reprezintă în continuare o ameninţare care nu
trebuie subestimată.
Asepsia, alături de antisepsie, au reprezentat primele şi cele mai importante progrese ale
medicinei (alături de anestezie, inventarea microscopului şi descoperirea razelor X).
Asepsia reprezintă ansamblul măsurilor profilactice prin care se împiedică contactul
dintre germeni şi plaga operatorie (de la grecescul a = fără, sepsis = putrefacţie). Este o metodă
profilactică, deoarece are menirea de a preveni infecţia. Părintele asepsiei moderne este
considerat Louis Pasteur (1822-1895). Alţi savanţi de care se leagă acest domeniu sunt Elie
Metchinikoff (1845-1916) şi Victor Babeş (1854-1926).
Asepsia, alături de antisepsie, reprezintă elementele esenţiale ale procesului de
dezinfecţie.
Dezinfecţia cuprinde totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice de
îndepărtare, inactivare sau distrugere a germenilor patogeni, până la un minim la care nu mai pot
provoca boli.
Sterilizarea reprezintă cea mai completă formă de dezinfecţie. Ea reprezintă ansamblul
metodelor prin care se urmăreşte distrugerea tuturor germenilor (atât saprofiţi cât şi patogeni).
Sterilizarea se poate realiza prin următoarele metode:
I. Metode fizice:
A. Mijloace mecanice:
În realitate nu există nici un agent fizic, care să poată distruge toţi germenii printr-un
mecanism pur mecanic!
- mijloacele mecanice sunt utilizate îndeosebi pentru pregătirea instrumentarului şi a
altor materiale, în vederea sterilizării lor; aceste metode realizează de fapt o
decontaminare (este o modalitate de îndepărtare mecanică a microbilor dintr-o arie
limitată).
- curăţirea prin spălarea mâinilor chirurgului şi a câmpului operator, are drept scop
îndepărtarea mecanică a detritusurilor celulare, care pot ascunde colonii de microbi
- în cazul plăgilor accidentale, îndepărtarea mecanică a materialelor cu care a fost
contaminată plaga (pământ), are ca scop reducerea numărului de germeni.
B. Căldura
Căldura acţionează prin precipitarea proteinelor din membrana bacteriilor, care se
produce, la temperaturi de peste 50°C.
Rezistenţa la căldură a bacteriilor este invers proporţională cu conţinutul în apă al acestora
(formele sporulate, au un conţinut redus de apă, deci o rezistenţă mult crescută la căldură).
Căldura este utilizată sub două forme:
B1. Căldura uscată
- Flambarea este un procedeu utilizat doar în trecut, având astăzi indicaţii limitate; se
foloseşte în condiţii extreme, în lipsa altor posibilităţi de sterilizare (constă în trecerea
prin flacără a instrumentelor metalice sau a eprubetelor)
- Încălzirea la roşu realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură şi constă în încingerea
până la roşu, în foc, a instrumentului; are dezavantajul că strică instrumentele (se
utilizează la sterilizarea ansei de platină)
- Fierul de călcat se foloseşte îndeosebi acasă, pentru sterilizarea lenjeriei; asigură o
temperatură de 200-300 °C
- Sterilizarea prin aer cald – a fost şi rămâne o metodă utilizată în spitale sau în unităţi
fără paturi (cabinete medicale).
 Etuva (Poupinelul) – funcţionează pe principiul unui cuptor în care se realizează
temperaturi de peste 180°C. Poartă numele inventatorului său. Este alcătuit din
metal, are pereţii dubli, iar aerul se încălzeşte printr-o rezistenţă electrică. Se
sterilizează instrumentarul metalic, obiectele de sticlă, materiale ceramice,
pulberi.
Durata sterilizării la etuvă:
- 140°C  180 minute
- 150°C  150 minute
- 160°C  120 minute
- 170°C  60 minute
 - 180°C  30-40 minute
Durata de menţinere a sterilităţii:
- 24 ore pentru cutiile închise
- 2 luni pentru materialele ambalate etanş, cu condiţia menţinerii integrităţii
lor
Sterilizarea prin aer cald nu mai este actualmente recomandată de către Organizaţia
„Medici fără Frontiere“.
- Incinerarea este utilizată pentru distrugerea materialelor dispozabile şi a deşeurilor.
B2. Căldura umedă
- Fierberea a fost prima metodă de sterilizare utilizată. În zilele noastre este folosită
doar excepţional. Datorită faptului că temperatura apei nu depăşeşte cu mult 100°C,
unele forme sporulate ale bacteriilor, precum şi viruşii nu sunt distruşi (virusul
Hepatitei, poate supravieţui până la 30 minute de fierbere). Durata de fierbere
recomandată este de 30-40 minute.
- Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune – efectul de sterilizare se datorează
denaturării enzimelor bacteriene şi hidrolizei AND-ului şi a ARN-ului. Aparatul de
sterilizare se numeşte AUTOCLAV şi utilizează vaporii de apă la presiuni ridicate,
într-o incintă de sterilizare. Metoda are la bază principiul creşterii temperaturii apei
sub influenţa presiunii, astfel:
- la 1 atmosferă – apa fierbe la 120°C
- la 2 atmosfere – apa fierbe la 136°C
- la 2,5 atmosfere – apa fierbe la 140 °C
- la 3 atmosfere – apa fierbe la 144°C
Practic la peste 120°C sunt distruşi aproape toţi germenii, inclusiv formele sporulate şi
viruşii. Actualmente în spitale operaţiunea de sterilizare este executată numai de către
personal încadrat special şi autorizat.
Durata menţinerii sterilităţii materialelor:
- 24 ore pentru obiectele metalice
- 2 luni pentru obiectele ambalate în pungi etanşe
- Pasteurizarea – este utilizată pentru asepsizarea unor lichide la temperaturi sub
100°C, urmată de răcirea lor bruscă. A fost dezvoltată de către Louis Pasteur, pentru
 prevenirea alterării băuturilor. Prin pasteurizare se pot distruge 90-95% din germeni.
Nu se pot distruge însă formele sporulate ale bacteriilor. În cazul folosirii metodei
UHT (Ultra High Temperature Pasteurization) – laptele este tratat la 140°C timp de 3
secunde şi apoi răcit rapid într-o incintă de vacuum. Laptele poate fi astfel depozitat la
temperatura camerei, timp de câteva luni, fără a se altera.
- Tyndalizarea – se bazează pe distrugerea prin fierbere repetată, dar de scurtă durată
(10-15 minute), a formelor vegetative ale bacteriilor. Procesul se repetă de 4-5 ori,
până când se distrug toţi germenii. Are avantajul de a evita distrugerea prin fierbere a
unor componenţi valoroşi ai mediilor. Dezavantajul este durata lungă necesară
sterilizării.
C. Sterilizarea la rece
C1 Radiaţiile
- Radiaţiile ultraviolete acţionează direct asupra germenilor (bacterii, fungi, virusuri)
prin mutaţii la nivelul AND-ului, realizând şi coagularea proteinelor plasmatice.
Sursele de raze UV sunt lămpile cu vapor de mercur sau cadmiu, cu bulb de cuarţ.
Razele UV sunt folosite la sterilizarea aerului de mai bine de 50 de ani. Eficienţa
razelor UV este situată între 1,5-2 metri de la sursa de radiaţie, ceea ce necesită
mutarea sursei de radiaţie în diverse puncte ale sălii de operaţie. Se utilizează razele
ultraviolete de tip C.
 razele UV de tip A (315-400 mm) - sunt folosite în cosmetică
 razele UV de tip B (280-315 mm) - sunt utilizate în medicină, îndeosebi în
dermatologie; sunt responsabile de inducerea melanomului malign
 razele UV de tip C (200-280 mm) - sunt utilizate în sterilizarea aerului.
- Radiaţiile ionizante – sunt utilizate sub forma radiaţiilor gamma, radiaţiilor X,
radiaţiilor beta şi alte radiaţii cu energie mare. Ele au o lungime de undă mică (sub 1
mm) şi dislocă electronii din atomi, formând ioni. Produc mutaţii la nivelul AND-ului.
Sunt eficace împotriva bacteriilor, a ciupercilor, a sporilor şi a virusurilor.
Obiectele sterilizate se menţin sterile aproximativ 2-3 ani.
Au dezavantajul de a determina eliberarea de produşi de degradare cu potenţial toxic
pentru organism!
- Microundele (ultrasunete) – ultrasunetele realizează sterilizarea prin ruperea
membranelor, liză celulară şi fenomenul de cavitaţie (în mediul lichid apar bule
gazoase, iar o parte din energia ionică se transformă în căldură). Se pot distruge astfel
formele vegetative ale bacteriilor, mai ales din alimentele umede. Produsele
alimentare solide sunt însă neuniform penetrate de ultrasunete. Aparatura este
costisitoare, iar metoda este folosită în prezent îndeosebi în industria farmaceutică.
- Lumina pulsatilă – realizează o sterilizare nontermală, care utilizează flashuri scurte
dar foarte intense, de lumină albă cu spectru larg, bogată în raze UV. Fiecare flash
durează câteva fracţiuni de secundă, dar sunt extrem de intense (până la 100.000 de ori
mai intense decât lumina soarelui). De cele mai multe ori sunt suficiente 2 sau 3
flashuri pentru distrugerea microorganismelor.
- Plasma-sterilizarea – este o sterilizare care foloseşte plasma (un nor de ioni, fotoni,
particule atomice neutre şi radicali liberi). Un rol principal în sterilizare îl au radicalii
liberi. Ei acţionează asupra membranelor celulare, a enzimelor şi a acizilor nucleici,
distrugând astfel microorganismele. Au avantajul de a nu produce emisie de radiaţii
patogene. Au dezavantajul că nu se pot utiliza pentru sterilizarea produselor
celulozice, cum ar fi hârtia şi lenjeria.
C2. Frigul
- Refrigerarea – constă în expunerea materialului la temperaturi cuprinse între 0-
7°C. Reduce metabolismul bacteriilor, iar acestea nu se pot înmulţi; are un efect
bacteriostatic. Marea majoritate a paraziţilor sunt distruşi în câteva zile.
- Liofilizarea – foloseşte desicaţia în vid la temperaturi joase (-138°C). Se utilizează
pentru sterilizarea serurilor şi vaccinurilor.
C3. Filtrarea; fluidul care trebuie sterilizat este trecut printr-un material ai cărui pori sunt
mai mici decât dimensiunile microbilor. Porii au dimensiuni cuprinse între 0,22 şi
0,45 m, fiind eficienţi împotriva majorităţii microbilor. Nu reţin ciupercile,
spirochetele şi viruşii. Porii de 0,01 m reţin chiar şi viruşii; filtrele HEPA (High
Efficiency Particulate Air Filtres) sunt utilizate în sălile de operaţie pentru
îndepărtarea bacteriilor din aer.
II. Mijloace chimice de sterilizare
Sterilizarea chimică se foloseşte în cazul materialelor sanitare care nu pot fi sterilizate cu ajutorul
căldurii umede sau uscate. Cele mai utilizate substanţe chimice sunt:
1. Oxidul de etilenă
Este un gaz incolor, cu miros dulceag, inflamabil. Se utilizează pe scară largă încă din
anii 1950, fiind şi în ziua de azi una dintre metodele de sterilizare cele mai des utilizate
în spitale.
Are o acţiune bactericidă foarte puternică asupra microorganismelor vegetative şi
sporulate. Sterilizarea se realizează cu ajutorul unui aparat ce asigură o temperatură
optimă de 40°C. Timpul de sterilizare este de 4 ore. Molecula de oxid de etilenă are o
mare putere de penetrare (străpunge masele plastice, cauciucul, lemnul, hârtia,
textilele).
Oxietilena poate avea efecte toxice importante:
- simptome provocate de intoxicaţia cu OE: dureri ale globilor oculari, gât uscat,
tulburări de respiraţie, vărsături, convulsii
- este recunoscută ca agent cancerigen: provoacă leucemie limfatică
- OE reziduală în cateterele venoase, provoacă flebite, iar în canulele traheale,
traheo-bronşite
2. Aldehidele
Cele mai utilizate aldehide sunt formaldehida şi glutaraldehida.
Au acţiune bactericidă, fungicidă, viricidă şi tuberculocidă.
Realizează dezinfecţie şi curăţire simultană, chiar şi în prezenţa sângelui sau urinei.
Soluţia de glutaraldehidă se foloseşte îndeosebi pentru sterilizarea aparatelor
endoscopice (soluţia Cidex, sau soluţia Deconex).
Formolul, se foloseşte în prezent, îndeosebi pentru sterilizarea încăperilor.