Sunteți pe pagina 1din 102

Ghid pentru

studenţii dislexici

1
Conţinut

1. Înţelegerea şi auto-conştientizarea dislexiei

2. Înţelegerea problemelor proprii

3. Abilităţile de studiu şi pregătirea pentru examene

4. Tehnologii asistive

5. Obţinerea de ajutor şi sprijin profesionist

Elaborat de către grupul sloven din pro- Adaptarea pentru limba română;
iectul iSheds: grupul român din proiectul iSheds:

Dr. Marija Kavkler,


Conf dr. Maria Anca
Dr. Lidija Magajna
Lect asoc. Eva Raduly- Zörgö
Mag. Milena Kosak Babuder
Lect. dr. Carolina Haţegan
Lia Janzelj
Drd. Karmen Demeter
Minka Andrejcic
Drd. Melinda Török
Barbara Zemljak
şi
Coperta: Mészáros Ferenc
Dr. Margaret Meehan
Tehnoredactarea: Matei Negulescu
Dr. Ian Smythe
Dr. Vivien Ward

2
Cuprins
Prefaţă .....................................................................................…………. 6

1. Înţelegerea şi auto-conştientizarea dislexiei.................................. 9

Înţelegerea dislexiei............................................................................... 9

Ce este dislexia?................................................................................ 10

Prevalenţa dislexiei............................................................................ 12

Creierul dislexic................................................................................. 13

Care sunt semnele dislexiei?............................................................... 13

Studenţii şi adulţii cu dislexie ............................................................ 14

Puncte forte ale persoanelor cu dislexie .............................................. 15

Referinţe şi lecturi suplimentare ......................................................... 16

2. Puncte tari şi puncte slabe ............................................................ 18

Identificarea........................................................................................ 18

Anxietatea........................................................................................... 22

Auto-reprezentare /autodeterminare/asertivitate sau


Ajută-te pe tine însuţi........................................................................... 23

Ce este important în „Autoreprezentare/autodeterminare/


asertivitate ”? ................................................................................... 25

Strategii pentru dezvoltarea unui plan de autodeterminare .................. 27

3. Abilități de studiu și pregătirea pentru examene ......................... 29

Abilităţi de învățare .............................................................................. 29

Evaluarea capacităţii de învăţare ....................................................... 30

Pregătirea pentru studiu ................................................................... 32

Organizarea ..................................................................................... 33

Gestionarea timpului ......................................................................... 35

3
Concentrarea - îmbunătăţirea atenției ................................................ 37

Metode de studiu ................................................................................ 40

Cititul .............................................................................................. 41

Luarea notițelor ................................................................................ 44

Demonstrarea cunoştinţelor în evaluare ............................................. 45

Prezentări ........................................................................................ 46

Cum se face prezentarea .................................................................. 46

Scrierea unui eseu ............................................................................ 48

Învăţatul cu colegii în afara cursurilor şi activităţilor organizate ............ 50

Pregătirea pentru examene şi gestionarea anxietăţii de examen ............. 51

Strategii de memorare ...................................................................... 51

Examene ......................................................................................... 56

Pregătirea pentru examene ............................................................... 56

Noaptea dinaintea examenului .......................................................... 59

În ziua examenului ........................................................................... 60

Scrierea examenului propriu-zis ......................................................... 61

Utilizarea diverselor strategii, pentru diverse tipuri de examinare ......... 61

Spre sfârşitul examenului .................................................................. 62

A face faţă stresului de zi cu zi şi gestionarea anxietăţii de examen ...... 62

Stresul ............................................................................................. 62

Anxietatea de examen ...................................................................... 63

Care sunt cauzele anxietății de examen ............................................ 63

Strategii de a face faţă stresului şi anxietăţii de examen ...................... 64

A face faţă anxietăţii de examen cu ajutorul resurselor interne ............ 65

Evitarea şi eliberarea stresului şi a tensiunii......................................... 66

4
4. Tehnologie asistivă (de suport) ...................................................... 68

Obiectivele învățării ............................................................................ 68

Acordă atenție sănătății tale ............................................................... 69

Echipament ......................................................................................... 70

Preferințe senzoriale ............................................................................ 71

Accesarea textului ............................................................................... 72

Întocmirea unui text ......................................................................... 76

Să exploatăm la maximum Microsoft Word şi Open Office ....................... 78

Ghidul softurilor gratuite de sprijin ........................................................ 81

Programe pentru însușirea tehnoredactării ............................................. 83

5. Sprijin şi ajutor profesional ............................................................ 84

Anexe ................................................................................................... 87

Anexa A: Dislexia, legislaţie şi dizabilități ............................................... 87

Anexa B: Terminologie ......................................................................... 89

Anexa C: Câteva caracteristici ale creierului dislexic


care afectează gândirea si învăţatul ...................................................... 91

Anexa D: Atenția ................................................................................. 93

Anexa E: Diferenţe în dominanţa emisferelor cerebrale .......................... 94

Anexa F: Strategii pentru reducerea anxietăţii de testare ........................ 97

Anexa G: Ajutor profesional prin terapie cognitiv-comportamentală ........ 100

5
Prefaţă
Această carte a fost scrisă pentru studenţii dislexici, dar strategiile şi sugestiile
recomandate aici pot ajuta orice student care doreşte să-şi îmbunătăţească
competenţele de învăţare. Uneori, ministerele şi facultăţile nu dau studenţilor
prea mult ajutor cu privire la aptitudinile generale de învăţare, dar aşteaptă ca
ei să-şi găsească propriul drum şi să-şi dezvolte abilităţile necesare de învăţare
pe întreaga durată a studiilor. Scopul acestei cărţi este acela de a vă ajuta să
învăţaţi, furnizând competenţe în domeniul TIC şi de a vă arăta cum să fiţi un
student mai eficient.

Cum se utilizează această carte?


Cartea conţine cinci secţiuni principale: primele două “Înţelegerea dislexiei” şi
"Înţelegerea problemelor proprii" explorează natura dislexiei şi modul în care
i-aţi putea face faţă; secţiunea trei şi patru se ocupă de abilităţile de studiu şi
arată cum poate să vă ajute asistarea tehnologică; a cincea secţiune oferă su-
gestii cu privire la obţinerea continuă a sprijinului necesar. Deşi am încercat să
proiectăm această carte astfel încât studentul să folosească strategiile necesa-
re pentru a dezvolta o gamă largă de abilităţi de învăţare, sperăm că veţi simţi
că puteţi dobândi pur şi simplu aptitudini de care aveţi nevoie ori de câte ori
sunteţi la curs sau sunteţi adâncit în lectură, atunci când aveţi timp sau nevo-
ie.

Acest material poate fi util studenţilor la diferite niveluri de studii (licenţă,


masterat, doctorat). Deci, dacă vreţi să înţelegeţi natura dislexiei sau aveţi ne-
voie de ajutor în scrierea unui eseu, recapitulare sau să vă pregătiţi pentru
examene, puteţi găsi toate aceste informaţii aici. De asemenea, veţi găsi trimi-
teri către alte informaţii suplimentare şi sfaturi pentru formarea / dezvoltarea
altor deprinderi.

6
Capitolul 1

Rezumat

Ghid pentru studenţii dislexici

Dislexia este o dificultate de învăţare specifică, cu o origine neurologică, ce în-


greuiază achiziţionarea într-un ritm firesc a competenţelor lingvistice de bază.

Dislexia se manifestă în întreaga lume şi este prezentă în aproximativ 10% din


populaţia şcolară.

Ea se manifestă în mod diferit în funcţie de limba maternă a persoanei care


prezintă acest gen de tulburare.

Studenţii dislexici au unele puncte forte (de exemplu, gândesc original şi di-
vergent, au o bună capacitate de vizualizare), dar şi dificultăţi (de exemplu ci-
tire lentă, dificultăţi de ortografie sau de învăţare a unei noi limbi).

Capitolul 2

Rezumat

Identificarea ariilor în care studenţii dislexici au nevoie de ajutor este esenţială


atât pentru ei, cât şi pentru cei care le oferă sprijin. Se poate determina dacă
un student are dificultăţi de concentrare,, dacă dominanţa cerebrală este
stângă sau dreaptă şi dacă manifestă anxietate de testare sau nu. Înţelegerea
conceptului de autodeterminare/autoreprezentare ajută studenţii dislexici să-şi
întărească stima şi încrederea în sine.

Capitolul 3

Rezumat

Abilităţile de studiu sunt strategii folosite în obţinerea de informaţii şi în comu-


nicarea eficientă. Aceste abilităţi trebuie folosite astfel încât activităţile să fie
realizate mai uşor.

Există strategii eficiente de învăţare care ajută la organizarea timpului şi mate-


riei de studiu, la îmbunătăţirea capacităţii de concentrare, a memorării şi a
tehnicilor de luare a notiţelor, de citire, de scriere şi prezentare a eseurilor, de

7
recapitulare, etc. Pot fi însuşite de asemenea tehnici care sunt eficiente în
combaterea anxietăţii de examen şi cu ajutorul cărora studenţii dislexici îşi pot
demonstra mai uşor la examene cunoştinţele dobândite.

Capitolul 4

Rezumat

Pentru studenţii dislexici utilizarea tehnologiei asistive este primordială şi de


aceea cunoaşterea posibilităţilor din acest domeniu are o importanţă deosebi-
tă. În acest capitol sunt prezentate informaţii de bază, modalităţile de utilizare
ale pachetului de softuri cuprinse în Office şi ghid către anumite softuri specia-
le gratuite.

Capitolul 5

Rezumat

Capacitatea de a găsi sprijin la nevoie aste o competenţă importantă. Este util


să ştiţi de ce aveţi nevoie într-o situaţie de studiu sau de lucru şi cine vă poate
ajuta să vă atingeţi obiectivele.

Referitor la persoanele dislexice există în diferite ţări legi speciale, în diferite


instituţii de învăţământ superior reglementări interne şi organizaţii speciale ca-
re le oferă sprijin în viaţa academică şi în cea de zi cu zi la nevoie.

8
Capitolul 1. Înţelegerea şi auto-conştientizarea dislexiei

Obiective de învăţare
La finalul acestei secţiuni, veţi fi capabil să:
1. Înţelegeţi natura dislexiei
2. Analizaţi câteva definiţii ale dislexiei
3. Deţineţi câteva cunoştinţe despre cum este resimţită dislexia
4. Apreciaţi calităţile şi defectele adulţilor dislexici

Înţelegerea dislexiei
Dislexia caracterizează un grup de factori distincţi, dar relaţionaţi, care afec-
tează persoanele pe parcursul vieţii. Cu toate că în calitate de fiinţe umane
împărtăşim multe experienţe, rămânem totuşi individualităţi. Toţi cei care se
confruntă cu dislexia, o fac în mod diferit, deşi au o serie de simptome comu-
ne.

În acest capitol, vom descrie dificultăţile datorate dislexiei şi felul în care aces-
tea cauzează dificultăţi specifice de învăţare şi afectează pregătirea pentru
examene. Studenţii cu dislexie deţin, de asemenea, talente şi calităţi care vor
fi şi ele explorate. Diferitele calităţi furnizează dificultăţilor o contrapondere
semnificativă şi fac posibilă utilizarea variatelor strategii compensatorii.

Veţi putea afla că unele afirmaţii despre dislexie, care vor fi prezentate ulteri-
or, descriu experienţele voastre mai bine decât altele. Unele afirmaţii pot des-
crie aspecte ale experienţei voastre trecute, mai bine decât pe cea prezentă.
În final, dacă sunteţi o persoană dislexică sau trăiţi alături de una care prezin-
tă această tulburare, este foarte important să cunoaşteţi ceea ce înseamnă
dislexia atât în sens general, cât şi particular.

9
Ce este dislexia?
Conceptul de dislexie este frecvent folosit în discuţiile zilnice dintre profesori,
studenţi, părinţi şi alţii, discuţii referitoare la problemele şcolare. Însă de multe
ori, conceptul nu este bine înţeles şi este confundat cu alte dificultăţi şi pro-
bleme de învăţare. Cele mai populare mituri (Raduly-Zorgo, 2009), afirmaţii
false despre dislexie sunt cele conform cărora:

Dislexia

• Este o boală
• Este o lipsă a unei abilităţi
• Este un rezultat al învăţării insuficiente
• Este rezultatul trândăviei
• Este rezultatul atenţiei deficitare
• Este caracteristică doar copiilor
• Dispare odată cu procesul de maturizare
• Dispare odată cu creşterea timpului de învăţare

Dislexia poate fi definită în diferite feluri şi definiţiile variază în funcţie de sco-


puri şi de cei care le folosesc (profesori, studenţi, cercetători, factorii de deci-
zie politică etc.).
Termenul de dislexie derivă din limba greacă, la fel ca alţi termeni medicali şi
ştiinţifici. Etimologic, „dislexia” înseamnă dificultate (dis) cu cuvintele sau cu
limbajul (lexis). Implică faptul că problema nu se referă doar la citit, ci include
şi alte aspecte ale limbajului.
Mulţi oameni sunt capabili să răspundă la întrebarea „Ce este dislexia?”, în
special studenţii sau adulţii cu dislexie. Problema apare însă atunci când sunt
comparate răspunsurile: veţi afla că fiecare este diferit. Acest lucru se dato-
rează nu doar faptului că dislexia are diferite înţelesuri pentru fiecare, dar şi
faptului că afectează indivizii în mod diferit.
Ar trebui să vedem câteva dintre cele mai citate definiţii, însă nu vă faceţi griji
dacă nu le înţelegeţi pe toate sau nu înţelegeţi părţi din aceste definiţii. Aceas-
tă secţiune vă va ajuta să vă daţi seama cât este de greu, chiar şi pentru spe-
cialişti să fie de acord cu o definiţie a dislexiei, când ea are un sens atât de
larg şi de variat pentru diferite persoane.

10
Definiţia Asociaţiei Britanice a Dislexiei
(British Dyslexia Association)

http://www.bdadyslexia.org.uk/:

Dislexia este o dificultate specifică de învăţare care afectează îndeo-


sebi dezvoltarea abilităţilor relaţionate cu citirea şi decodificarea
limbajului scris.

Este posibil să fie prezentă de la naştere şi să aibă efect pe tot parcursul vieţii.
Este caracterizată de dificultăţi ale procesării fonologice, numirea rapidă, me-
moria de lucru, viteza de procesare, precum şi dezvoltarea automată de apti-
tudini care nu se potrivesc cu celelalte abilităţi cognitive ale individului.

Aceasta tinde să opună rezistenţă metodelor convenţionale de predare, dar


efectele ei pot fi atenuate prin intervenţii specifice corespunzătoare, inclusiv
prin punerea în aplicare a tehnologiei informaţiei şi a consilierii suportive.

Definiţia dislexiei in extenso


(European Dyslexia Association - EDA, 2007)

http://www.dyslexia.eu.com/

Dislexia este o disfuncţie, care face dificilă achiziţionarea abilităţilor


de învăţare şi utilizare a cititului, a scrierii şi a ortografiei. Această
disfuncţie are bază neurologică.

Dificultăţile cognitive care stau la baza acestor diferenţe pot afecta de aseme-
nea aptitudinile organizatorice, abilităţile de calcul şi alte abilităţi cognitive şi
emoţionale.

Aceasta poate fi cauzată de o combinaţie de dificultăţi apărute în procesarea


fonologică, în memoria de lucru, în numirea rapidă, în secvenţialitate şi în au-
tomatismul abilităţilor de bază.

Cercetătorii recunosc faptul că există multe cauze posibile ale dislexiei, inclusiv
cauzele genetice.

11
Nu există nici o relaţie între nivelul de inteligenţă al unei persoane, efortul in-
dividual sau poziţia socio-economică şi prezenţa dislexiei.

Alături de aceste aspecte, pentru persoanele cu dislexie este o provocare per-


manentă convieţuirea pe tot parcursul vieţii într-o lume non- dislexică.

Diversitatea limbilor şi a culturilor în Europa şi posibilităţile în educaţie afectea-


ză modul în care dislexia este trăită de copii şi prin urmare influenţează viitorul
lor ca adulţi.

Prevalenţa dislexiei
Dislexia şi celălalte tulburări de învăţare se situează de-a lungul unei scale
continue. De multe ori nu se poate afirma cu certitudine despre o persoană că
este dislexică sau nu. Gradul dificultăţilor cognitive este factorul decisiv cu pri-
vire la problemele cu care o persoană va trebui să se confrunte în timpul studi-
ilor sau în viaţa cotidiană.

Incidenţa generală a dislexiei în populaţia şcolară, la nivel mondial, este de


10%, dar procentele din diferitele ţări - aşa cum constată cercetările şi practi-
cienii - variază de la 1,3% la 10% (Slater şi Smithe, 1997). S-a sugerat că ar
putea fi o incidenţă mai mare a dislexiei în rândul băieţilor. Conform cercetări-
lor recente însă, această diferenţă s-a datorat erorilor experimentale mai de-
grabă, decât diferenţei reale.

Dislexia prezintă un interes internaţional, dar există diferenţe enorme în preva-


lenţa dintre diferitele ţări, datorită structurii gramaticale a limbii, care defineşte
modul în care este exprimată dislexia. Dislexicii folosind o anumită limbă, pot
avea cauze diferite care stau la baza dificultăţilor lor, faţă de cei ce folosesc o
altă limbă. De exemplu, este adesea raportat faptul că deficitul fonologic re-
prezintă principala problemă în limba engleză, unde există o corespondenţă
slabă între literă şi sunet. În limba maghiară şi în limba română însă, unde
există o bună corespondenţă sunet - literă, este mult mai importantă prelucra-
rea auditivă. Frecvenţa dislexiei este ridicată în Finlanda, Nigeria, Rusia, Marea
Britanie şi SUA, şi scăzută în Italia, Slovacia şi Norvegia. Desigur, instrumente-
le de evaluare, termenii de definire a dislexiei şi gradul de conştientizare a
acesteia de către şcoli, sistemele de sănătate şi alte sisteme relaţionate, influ-
enţează frecvenţa declarată.

12
Creierul dislexic
Scanările creierului confirmă faptul că, creierele oamenilor sunt “conectate” în
mod diferit, iar aceste mici diferenţe pot influenţa capacitatea de a dobândi
abilităţile de citire şi scriere. Studiile au demonstrat că există diferenţe anato-
mice, de organizare şi funcţionare a creierului dislexic, în comparaţie cu cel
non - dislexic.

Aceste diferenţe neurologice au efectul de a oferi un mod special de gândire şi


de învăţare. Acest lucru înseamnă de obicei că, persoana dislexică are un
pattern de abilităţi cognitive, care prezintă zone forte şi zone slabe. Unele cer-
cetări sugerează că emisfera dominantă în cazul oamenilor dislexici este cea
dreaptă. Această emisferă a creierului este asociată cu procese laterale, gândi-
re creativă şi vizuală.

Diferenţele de la nivelul creierului, pot avea o serie de cauze. Dislexia nu are


legătură cu rasa, originea socială sau capacitatea intelectuală, dar există ten-
dinţa de a se manifesta la mai multe persoane din aceeaşi familie, de-a lungul
generaţiilor, ceea ce denotă faptul că dislexia poate fi ereditară.

Care sunt semnele dislexiei?


Dislexia afectează indivizii în diferite moduri, fiecare persoană dislexică având
propriul ei profil cognitiv. Cu toate acestea, sunt câteva caracteristici care apar
cu o frecvenţă mai mare în rândul persoanelor cu dislexie:

• abilităţi reduse de însuşire a limbajului scris

- dificultăţi în a învăţa să scrie şi să citească

- scrierea şi citirea lentă şi/sau efectuarea multor greşeli/erori

- dificultăţi în înţelegerea textului scris

- dificultăţi de ortografie

- oboseala accentuată în situaţii de scris/citit

- dificultăţi în exprimarea în scris (aşezarea gândurilor pe hârtie)

• memoria verbală săracă

• capacitate slabă de analiză a detaliilor

13
Problemele afişate de către persoanele cu dislexie implică dificultăţi în achiziţi-
onarea şi folosirea limbii - scrierea şi citirea textelor în mod eronat fiind doar
una dintre manifestările dislexiei şi nici nu se poate observa în ficare caz.

Dificultăţile menţionate sunt adesea asociate cu dislexia, dacă acestea nu re-


flectă vârsta individului, nivelul de educaţie, sau abilităţile cognitive. Numai un
specialist calificat poate evalua cu certitudine dacă o persoană este dislexică
cu adevărat sau nu.

Studenţii şi adulţii care prezintă dislexie pot avea dificultăţi:

• cu planificarea, organizarea şi managementul timpului,


a materialelor şi a sarcinilor,
• cu învăţarea literelor şi a sunetelor lor
• cu învăţarea unei limbi străine, dar adesea sunt foarte competenţi
în limbajul oral
• cu memorarea faptelor legate de numere
• cu ortografia (dar se pot baza pe ajutorul altora în corectarea ortografiei)
• cu citirea, dar deseori pot masca problemele de citire
• cu efectuarea corectă a operaţiilor de matematică

În foarte multe cazuri însă studenţii şi adulţii dislexici pot:

• deţine bune abilităţi sociale şi pot fi foarte buni


la “citirea”oamenilor (intuitivi)
• fi implicaţi în activităţi prin care să-și valorifice capacitățile intelectuale
• fi talentaţi în ceea ce priveşte organizarea spaţială, însă nu sunt limitaţi ca
profesii la: ingineri, arhitecţi, designeri, artişti sau matematicieni, fizicieni
sau medici (chirurgi, sau ortopezi) şi dentişti
• fi antreprenori

Pentru însuşirea corespunzătoare a citit-scrisului sunt necesare o serie de


competenţe, care la dislexici pot lipsi sau pot fi slab reprezentate. Însă, defici-
tele în anumite domenii pot fi compensate cu abilităţi din alte domenii.

14
Cu toate acestea, este important să ne amintim că acele abilităţi nu sunt folo-
site doar pentru citit-scris. Dificultăţile în sfera memoriei de lucru pot cauza
deficienţe în multe alte activităţi. Aşadar este posibil să aveţi probleme în ma-
terie de scris - citit, dar şi în dezvoltarea abilităţilor în alte domenii.

Unele caracteristici ale creierului dislexic care afectează gândirea şi capacitatea


de învăţare, le puteţi găsi în anexa C.

Puncte forte ale persoanelor cu dislexie:


Când persoanele cu dislexie au o mai mare libertate asupra alegerii stilului de
a învăţa şi de a lucra, atunci pot fi apreciate cu adevărat punctele lor forte şi
modul lor diferit de abordare în rezolvarea problemelor ivite.

Unele puncte tari ale persoanelor cu dislexie:


• Bune abilităţi de a rezolva probleme;

• Capacitate imaginativă bine dezvoltată;

• Capabili să realizeze conexiuni neaşteptate;

• Pot fi gânditori divergenţi, originali şi creativi;

• Bună capacitate de vizualizare;

• Capabili de procesare simultană a informaţiei;

• Capacitate de comprehensiune globală;

• Intuiţie;

• Gândire artistică;

• Sunt buni la generarea de noi cunoştinţe;

Unele persoane cu dificultăţi de învăţare urmează o viaţă de succes, devenind


membri productivi ai societăţii, având o viaţă plină de satisfacţii. Alţii sunt
într-un continuu eşec şi abia sunt în măsură să-şi "păstreze capetele deasupra
apei", din punct de vedere emoţional, social sau financiar.

15
Cum devin însă studenţii cu dislexie adulţi de succes? Cercetările (Greber şi
colab., 1997), au arătat că acei adulţi cu dislexie sau cu dificultăţi de învăţare,
care au o carieră de succes, afişează o dorinţă de a reuşi, sunt orientaţi spre
scop şi pot folosi experienţa lor cu dislexia într-o direcţie pozitivă. Această de-
cizie internă se exprimă în exterior printr-o manifestare de persistenţă indivi-
duală mai mare, un set de strategii eficiente de coping (de exemplu creativita-
tea învăţată), o potrivire între abilităţile individuale şi mediu.

Exemple de personalități celebre cu dislexie: Thomas Edison, Albert Einstein,


Hans Christian Andersen, Agatha Christie, Winston Churchill, Magic Johnson,
Tom Cruise, Jamie Oliver, Cher, etc.

Rezumat

Dislexia este o dificultate de învăţare specifică, cu o origine neurologică, ceea


ce face dificilă achiziţionarea competenţelor lingvistice de bază.

Dislexia apare în întreaga lume şi este prezentă în procent de 10% din popula-
ţia şcolară.

Dislexia se exprimă în mod diferit în funcţie de limba maternă a persoanei.

Studenţii cu dislexie au anumite calităţi (de exemplu, gândire originală şi di-


vergentă, bună abilitate de vizualizare), precum şi deficienţe ( de exemplu citi-
tori lenţi, dificultăţi de ortografie sau în învăţarea unei noi limbi).

Aprofundarea studiului:

HAMMOND, J., HERCULES, F. (2003). Understanding Dyslexia: An Introduction for


Dyslexic Students in Higher Education. Glasgow: The Glasgow School of Art.
KRUPSKA, M., KLEIN, C. (2004), Demystifying Dyslexia. London: Development
Agency.
MARGALIT, M. & IDAN, O. (2004). Resilience and Hope Theory: An Expanded
Paradigm for Learning Disabilities Research. Thalamus, 22(1), 58-65.
REID, G., KIRK, J. (2001). Dyslexia in Adults, Education and Employment.
Chichester: John Wiley and Sons.
SMYTHE I AND EVERATT J (2001) A new dyslexia checklist for adults. In Smythe I
(Ed) (2001) The Dyslexia Handbook 2001, BDA, Reading, UK.

16
SMYTHE I (2004) What is dyslexia? Dystrain (E-learning) teacher training modu-
le. Welsh Dyslexia Project.
SMYTHE I, - GYARMATHY E. (2007) Adystrain, Leonardo da Vinci Project
SNOWLING, M.J. (2006), Dyslexia, 3rd ed. Oxford: Basil Blackwell.
http://www.interdys.org/index.htm

Bibliografie:

GERBER, P. J., REIFF, HENRY, & GINSBERG, R. (1997). Exceeding Expectations:


Successful Adults with Learning Disabilities. Austin, Texas: Pro-Ed.
SALTER, R. & SMYTHE, I. (1997). The International Book of Dyslexia. London:
World Dyslexia Network Foundation.
www.dfes.gov.uk/readwriteplus/understandingdyslexia
http://www.dyslexia.eu.com/
http://www.bdadyslexia.org.uk/

17
Capitolul 2. Puncte tari şi puncte slabe

Obiective de învăţare:

Până la sfârşitul acestui capitol veţi fi capabili:

1. Să înţelegeţi mai bine ariile/domeniile în care aveţi nevoie de ajutor;

2. Să descoperiţi/determinaţi dacă aveţi dificultăţi de concentrare a atenţiei,


dacă aveţi dominanţă cerebrală stângă sau dreaptă, dacă manifestaţi an-
xietate de testare;

3. Să înţelegeţi semnificaţia termenului de “Autoreprezentare/autodetermi-


nare;

4. Să găsiţi strategii de învăţare de care aveţi nevoie să studiaţi eficient.

Identificarea
(Sursa bibliografică: Eva Raduly-Zorgo, 2009)
Un chestionar poate fi un instrument folositor în depistarea dislexiei, chiar da-
că nu are valoarea predictivă a unui test. Chestionarul oferă informaţiile preli-
minarii necesare pentru a decide dacă este nevoie o examinare mai atentă/mai
detaliată a dificultăţilor manifeste precum şi a specificităţii acestor dificultăţi.
Aceste chestionare de depistare a dislexiei pot fi accesate uşor de către stu-
denţii dislexici şi profesorii acestora.

În continuare vom analiza chestionarul dezvoltat şi validat de Smythe şi


Everatt (2001), pe baza rezultatelor obţinute de către un număr mare de adulţi
dislexici şi non-dislexici.

Fiecare întrebare are o “greutate”, o pondere, o valoare diferită, ceea ce în-


seamnă că unele întrebări sunt mai importante decât altele.

18
1. Confundaţi vizual cuvinte asemănătoare ca formă precum “cât” şi “cot”?
_____ Rareori (3)
_____ Ocazional (6)
_____ Frecvent (9)
_____ Totdeauna(12)

2. Se întâmplă să pierdeţi locul în pagină când citiţi sau să săriţi rândul?

_____ Rareori (2)


_____ Ocazional (4)
_____ Frecvent (6)
_____ Totdeauna(8)

3. Se întâmplă să confundaţi denumirea unor obiecte de exemplu, “masă” şi


“scaun”?

_____ Rareori (1)


_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)

4. Aveţi dificultăţi în a diferenţia stânga de dreapta?

_____ Rareori (1)


_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna(4)

5. Vă creează probleme citirea unei hărţi sau parcurgerea unui itinerar necunos-
cut?

_____ Rareori (1)


_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)
6. Aveţi nevoie să recitiţi un text pentru a-l înţelege?

_____ Rareori (1)


_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)

7. Deveniţi confuz când vi se dau mai multe instrucţiuni în acelaşi timp?

_____ Rareori (1)


_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)

19
8. Faceţi greşeli când luaţi notiţe după mesajele vocale lăsate pe telefon?
_____ Rareori (1)
_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)

9. Se întâmplă să aveţi dificultăţi în găsirea cuvintelor potrivite pentru a vă ex-


prima opinia?
_____ Rareori (1)
_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)

10. Cât de des găsiţi soluţii creative pentru rezolvarea problemelor dumneavoas-
tră?
_____ Rareori (1)
_____ Ocazional (2)
_____ Frecvent (3)
_____ Totdeauna (4)

11. Cât de uşor este pentru dumneavoastră să spuneţi pe litere cuvinte precum
“zdruncinat”?
_____ Uşor (2)
_____ Cu unele dificultăţi (4)
_____ Dificil (6)
_____ Foarte dificil (8)

12. Aveţi dificultăţi în organizarea ideilor dumneavoastră în scris?


_____ Fără dificultăţi (2)
_____ Cu unele dificultăţi (4)
_____ Dificil (6)
_____ Foarte dificil (8)

13. Cum aţi învăţat tabla înmulţirii?


_____ Uşor (2)
_____ Cu unele dificultăţi (4)
_____ Dificil (6)
_____ Foarte dificil (8)

14. Cum vă este să enumeraţi literele alfabetului?


_____ Uşor (1)
_____ Cu unele dificultăţi (2)
_____ Dificil (3)
_____ Foarte dificil (4)

15. Cât de dificil vă este să citiţi un text cu voce tare?


_____ Uşor (1)
_____ Cu unele dificultăţi (2)
_____ Dificil (3)
_____ Foarte dificil (4)

_____ Acum adună punctele

20
Scoruri

Mai puţin de Scorurile mai mici de 45 de puncte sunt obţinute con-


45 de puncte, co- stant de persoane fără probleme dislexice; nu se ex-
respunde rezulta- clude însă posibilitatea de a exista printre acestea şi
telor persoanelor persoane care au dezvoltat strategii compensatorii care
care nu sunt dis- maschează dificultăţile dislexice existente.
lexice

45-60 arată sem- Conform cercetărilor, cei care au obţinut scoruri între
nele dislexiei mo- 45 şi 60 de puncte, s-au dovedit a fi persoane cu disle-
derate xie moderată.

Mai mult de 60 – Cercetările au arătat că cei care au obţinut mai mult de


corespunde rezul- 60 de puncte la acest chestionar, au fost persoane cu
tatelor celor cu dislexie severă.
dislexie moderată
sau severă

Dacă aţi completat chestionarul, puteţi conştientiza mai bine acele diferenţe
pozitive şi negative, pe care probabil că le-aţi trăit în propria experienţă.

De exemplu:

• Găsirea unor soluţii practice, creative şi inovative în rezolvarea unor


probleme legate de studiul unor discipline;
• Stabilirea unor viziuni noi asupra studiului tradiţional;
• Lipsa unor metode eficiente de studiu;
• Dificultăţi în exprimarea scrisă;
• Stimă de sine scăzută;
• Comportament autodistructiv;

Dacă aveţi probleme de tipul dislexiei, s-ar putea să aveţi şi dificultăţi de aten-
ţie.

Puteţi să vă evaluaţi capacitatea de concentrare a atenţiei, prin completarea


Chestionarului de Atenţie pe care îl găsiţi la Anexa D.

21
Anxietatea
Înţelegerea problemelor de anxietate este importantă pentru că stresul poate
îngreuna procesul de învăţare. Întrebarea este: “În cazul tău anxietatea de
testare reduce performanţa în cazul examenelor care constau din teste ?”

Vă puteţi evalua anxietatea de testare completând chestionarul ataşat următo-


rului site:

http://web.ccsu.edu/fye/teachingresources/pdfs/test%20anxiety%20quetionnaire.pdf

Cercetătorii Nist şi Diehl (1990) au întocmit un scurt chestionar pentru deter-


minarea cazurilor moderate şi severe de anxietate la testare. Pentru completa-
rea acestui chestionar, citiţi fiecare propoziţie gândindu-vă la experienţele trăi-
te de dumneavoastră în timpul unor examene. Puteţi lua în considerare întrea-
ga experienţă acumulată la examene sau puteţi să vă gândiţi doar la testele de
la o anumită disciplină de studiu (de exemplu istorie, fizică, matematică). Indi-
caţi în ce măsură itemii descrişi se potrivesc situaţiei dumneavoastră alegând
un număr de la unu la cinci aşa cum este specificat mai jos. (Atenţie! Cotarea
este în ordine inversă faţă de testele anterioare).

Niciodată Rareori Uneori Adesea Întotdeauna


1 2 3 4 5

_____ Înaintea unui examen manifest semne vizibile de nervozitate pre-


cum palme transpirate, mâini tremurânde şi altele.

_____ Am emoţii, simt “fluturi în stomac” înainte de examen.

_____ Am greţuri/stare de vomă înainte de examen.

_____ Citind cerinţele date la examen am impresia că nu o să pot răs-


punde la nici o întrebare din cele date.

_____ Intru în panică înaintea şi în timpul examenului.

_____ Sunt momente în timpul examenului când mă pierd şi nu mai ştiu


nimic.

22
_____ Odată ce am ieşit din examen îmi amintesc tot ce nu am ştiut la
examen.

_____ Nu pot dormi înaintea unui examen;

_____ La examene greşesc la întrebările uşoare sau scriu răspunsurile în


locuri greşite;

_____ Am probleme în alegerea răspunsurilor la teste;

După ce aţi terminat de completat chestionarul, adunaţi punctele obţinute la


fiecare din itemi. Scorul total trebuie va fi între 10 şi 50 de puncte.

Un scor scăzut (între 10 şi 19 puncte) indică faptul că nu prezentaţi anxie-


tate de testare. De fapt, dacă obţineţi un punctaj foarte scăzut (în jur de
10 puncte), trebuie să ştiţi că puţină anxietate ar fi sănătoasă pentru a vă
concentra şi a simţi că circulaţia sanguină se activizează în timpul exame-
nelor.

Un scor între 20 şi 35 de puncte indică faptul că reuşiţi să depăşiţi momen-


tele de anxietate din timpul examenelor, iar nivelul de stres şi tensiune es-
te corespunzător.

Un scor peste 35 de puncte sugerează existenţa unui nivel perturbant de


anxietate în timpul examenelor. Ar trebui să evaluaţi cauzele şi să căutaţi
strategii de compensare.

Dacă sunteţi foarte anxios şi stresat, ar fi bine să consultaţi un specialist.

Autoreprezentare/autodeterminare/asertivitate
sau “Ajută-te pe tine însuţi !”
Este probabil ca un student cu dislexie să aibă dificultăţi în sarcinile de învăţa-
re de zi cu zi.

Conştientizarea propriilor dificultăţi şi dezvoltarea unor strategii sunt esenţiale


pentru a depăşi cu succes obstacolele şi provocările vieţii. Cu cât mai devreme
înveţi să te ajuţi pe tine însuţi cu atât vei fi mai bine pregătit pentru provocări-

23
le care vor urma. Autoreprezentarea/asertivitatea include descoperirea calităţi-
lor şi nevoilor personale, identificarea aspiraţiilor, cunoaşterea drepturilor lega-
le şi a responsabilităţilor, precum şi împărtăşirea acestor aspecte cu cei din
mediul apropiat.

Termenul de „Autoreprezentare/autodeterminare/asertivitate” a fost folosit


pentru a defini noțiunea de a fi capabil să te aperi/să te susţii pe tine însuţi.
Definirea „Autodefinirii/autoreprezentării” include:

• Abilitatea de a înţelege şi a comunica efectiv celorlalţi nevoile proprii;

• A învăţa să vorbeşti pentru apărarea drepturilor tale;

• A lua singur decizii legate de propria viaţă;

• A învăţa cum să găseşti informaţiile astfel încât să înţelegi faptele care


sunt importante pentru tine şi să găseşti persoanele care să te ajute în
această privinţă.

• A cunoaşte propriile drepturi şi responsabilităţi, rezolvarea problemelor


care apar.

De citit pe viitor: Unde găsiţi mai multe informaţii despre noţiunile de


„Autoreprezentare/autodeterminare/asertivitate”:

http://www.wrightsslaw.com/info/sec504.selfadvo.ld.johnson.htm,
http://www.texasprojectfirst.org/SelfAdvocacy.html,
http://www.mnddc.org/paralles/seven/7menu.html,
http://www.ldonline.org/article/Students_with_Nonverbal_Learning_Disabilities
DOWNSON, J.: Self-Advocacy- A valuable Skill for Your Teenager with LD

24
Ce este important în
„Autoreprezentare/autodeterminare/asertivitate ”?

1. Cunoaşterea propriilor calităţi, necesităţi şi dificultăţi

Identifică-ţi calităţile, necesităţile şi dificultăţile pe care le întâmpini.

Trebuie să-ţi găseşti propriul stil de învăţare şi să-ţi formezi strategii care te
ajută să înveţi.

Gândeşte-te la ceea ce ai realizat cu succes şi la ce ai greşit când ai avut de


studiat ceva.

Întâlneşte-te cu tutorii şi profesorii pentru a avea posibilitatea de a discuta


despre punctele tale forte (calităţile) şi punctele tale slabe, pentru a avea un
feed-back, care te va ajuta la îmbunătăţirea rezultatelor tale.

2. Acceptarea propriilor dificultăţi

Trebuie să accepţi că dislexia este cauza unor dificultăţi de învăţare. Dacă eşti
nervos/dezamăgit de rezultatele evaluărilor şi nu poţi accepta că eşti dislexic,
nu poţi să-ţi dezvolţi mecanisme de autoreprezentare/autodeterminare. Accep-
tarea dificultăţilor pe care le ai, înseamnă că eşti capabil să admiţi că ai o pro-
blemă şi vei fi capabil să explici şi celorlaţi impactul acestei probleme asupra
activităţii tale.

3. Informaţii despre acomodări/modificări

Trebuie să ştii să găseşti ce fel de modificări şi acomodări sunt necesare pen-


tru a te ajuta să te desfăşori cu succes în diferite împrejurări: la universitate,
la muncă, acasă şi aşa mai departe.

Pentru început, trebuie să ştii cum afectează dislexia diferite activităţi din viaţa
ta. Apoi, trebuie să fii capabil să împărtăşeşti aceste dificultăţi cu cei din jurul
tău. Este important pentru tine să ştii de ce tip de asistenţă şi suport ai nevoie
din partea celorlalţi, incluzând colegii şi persoanele răspunzătoare de formarea
ta. De asemenea, nu uita, să te gândeşti şi la tipurile de asistenţă şi suport

25
care nu te ajută, cum ar fi prea mult ajutor sau persoane prea protective şi in-
dulgente.

4. Dezvoltarea unor competenţe de comunicare

Comunică celorlalţi ce ai nevoie şi de ce. Eficienţa comunicării depinde de cu-


noştinţele tale despre propriile dificultăţi, de acceptarea dizabilităţii şi a supor-
tului de care ai nevoie. Trebuie să găseşti cuvintele potrivite pentru a descrie
cu acurateţe problemele şi pentru a explica cu exactitate de ce ai nevoie în si-
tuaţii specifice, particulare.

De asemenea, gândeşte-te şi la modalitatea de exprimare a gândurilor tale,


asfel încât, să crească stima de sine şi încrederea în sine. Învaţă să fi un bun
ascultător şi dezvoltă-ţi abilitatea de a asculta şi vorbi pe rând. Abilităţile de
comunicare sunt abilităţi de „rang înalt”care sunt absolut necesare în
„autoreprezentare/autodeterminare/asertivitate”.Trebuie să înveţi să comunici
în diferite situaţii şi împrejurări. Uneori poate să fie mai uşor, alteori poate să
fie o adevărată provocare.

5. Identificarea obiectivelor personale

Trebuie să ştii care sunt obiectivele pe care doreşti să le atingi. Decide ce do-
reşti să realizezi pentru tine, pentru ce doreşti să lupţi. Învaţă să-ţi fixezi obi-
ective realizabile şi să conştientizezi că obiectivele tale trebuie să se schimbe,
să se reînnoiască pe măsura trecerii timpului.

6.Cunoaşterea propriilor drepturi

Află ceea ce este legal, etic şi logic. Caută să ştii legile relevante, politicile,
procedurile precum şi drepturile tale. Nu uita, dacă ai drepturi, ai şi responsa-
bilităţi.

Dacă decizia cuiva poate face un proces să funcţioneze în favoarea ta, caută
cine este persoana care trebuie să ia acea decizie. Cu cât eşti mai conştient de
acest proces, cu atât mai bine poţi explica punctul tău de vedere şi cu atât mai
bine va înţelege cel care te ascultă. Învaţă să faci compromisuri, să-ţi contro-
lezi mânia şi să abordezi situaţia în mod pro-activ. Nu întotdeauna obţii în pro-
cent de 100% ce îţi doreşti.

26
Strategii pentru dezvoltarea unui plan de autodeterminare

Vă prezentăm câteva strategii care vă pot ajuta să dobândiţi competenţe lega-


te de cele şase domenii menţionate mai sus.

1. Cunoaşte-te pe tine însuţi

Descrie ce îti place, ce nu-ţi place, ce te interesează, care sunt visele tale,
care sunt calităţile şi defectele tale, ce fel de serviciu ţi-ai dori, unde ţi-ar
plăcea să locuieşti, ce îţi place să faci în timpul liber.

2. Scrie o listă cu necesităţile tale

Itemii de care ai nevoie se pot referi la adaptări ale spaţiului de lucru, mai
mult timp pentru realizarea unei sarcini de lucru sau pentru examen, adap-
tări ale textului, etc.

3. Scrie o listă cu priorităţile tale

Scrie tot ceea ce-ţi doreşti pentru tine, apoi ordonează itemii în ordinea
importanţei lor. Această listă poate cuprinde dobândirea unor competenţe,
adaptări ale spaţiului de lucru sau ale textului, scopuri şi obiective de atins,
domenii de interes, speranţe şi dorinţe, carieră.

4. Exersează

Exersează şi pune în practică competenţele tale în diferite situaţii: la facul-


tate, acasă, în societate şi cu diferite persoane: un adult pe care îl cunoşti,
un adult pe care nu-l cunoşti, colegii pe care-i cunoşti mai bine, colegi pe
care nu-i cunoşti aşa de bine, reprezentanţi ai autorităţilor publice.

5. Verifică ce au înţeles ceilalţi

Solicită-i pe cei cu care comunici să redea ce ai spus tu pentru a verifica ce


au înţeles şi pentru a exersa capacitatea ta de concentrare.

27
6. Rezolvarea problemelor

Identifică problema şi scrie o listă cu toate soluţiile posibile.

Scrie ce ar trebui să faci dacă apare o problemă.....de exemplu, dacă ai


nevoie de ajutor, dacă eşti bolnav, dacă ceva nu merge bine, dacă cineva
se comportă necivilizat cu tine.

7. Comunicarea

• Exersează singur în faţa oglinzii, în grupuri restrânse sau în grupuri


largi;
• Foloseşte diferite niveluri ale vocii - vocea înceată, normală, tare;
• Foloseşte diferite niveluri emoţionale în exprimare: pasiv, normal,
agresiv;
• Exersează controlul furiei;
• Exersează formularea întrebărilor şi a răspunsurilor la întrebări;
• Învaţă să faci un rezumat;
• Exersează diferite modalităţi de a cere ajutor, de a face sugestii, etc.
• Respectă opiniile celorlalţi;

8. Identifică reţeaua de suport/ ajutor


(Cine şi cum te poate ajuta?)

Reţeaua de suport poate fi constituită din profesori, părinţi, prieteni sau


alţi studenţi.

Decide ce fel de ajutor îţi este cu adevărat util şi care nu îţi foloseşte (pen-
tru că este prea puţin sau prea mult) !

9. Diversitatea activităţilor de suport

Identifică tipul de activităţi de suport de care ai nevoie: frecventarea unui


anumit curs, pregătirea pentru examene, transport la facultate,etc.

28
Capitolul 3. Abilităţi de studiu şi pregătirea
pentru examene

Obiective de învăţare

La sfârşitul acestui capitol veţi fi capabili să:

1. Spuneţi ce reprezintă capacitatea de învăţare.

2. Descoperiţi pe care abilităţi de învăţare trebuie să vă concentraţi.

3. Identificaţi diverse strategii care să vă ajute să vă organizaţi, să vă îmbună-


tăţiţi concentrarea, citirea, luarea de notiţe, proiectele şi prezentările, scrie-
rea de eseuri, tehnicile de memorare, recapitularea şi comportamentul la
examene.

4. Folosiţi unele strategii care să vă ajute în problemele legate de stres şi an-


xietate.

Abilitatea de învăţare
Abilităţile de învăţare eficace sunt esenţiale pentru atingerea succesului aca-
demic. Trebuie să cunoaşteţi diversele strategii de învăţare şi să o alegeţi pe
cea mai potrivită. În paginile următoare, strategiile eficace sunt împărţite în
trei secţiuni: pregătirea pentru studiu, activitatea de studiu şi prezentarea cu-
noştinţelor.

29
Definirea abilităţii de învăţare

Strategiile de învăţare specifice ajută la îndeplinirea cerinţei academice în ceea


ce priveşte dobândirea cunoştinţelor, memorarea lor, evaluarea şi demonstra-
rea competenţelor.

Rezolvarea cu succes a problemelor este corelată cu alegerea unei strategii


potrivite situaţiei şi folosirea ei într-un mod eficient. Astfel, formula pentru re-
zolvarea cu succes a problemei într-un mediu academic este următoarea:

o strategie de învăţare adecvată + efort personal =


rezolvarea cu succes a problemei

(Edwin S. Ellis şi Marths J. Jarkin (1998) instruirea strategică a adolescenţilor


cu incapacitate de învăţare. In Wong, B. Studii privind incapacitatea de învăţare
(pag. 585-656) Academic Press, Toronto.)

Evaluarea capacităţii de învăţare


Dacă v-aţi identificat punctele slabe şi cele forte, în următoarele secţiuni puteţi
găsi strategii folositoare. Dacă doriţi să evaluaţi domeniile în care este posibil
să aveţi nevoie de ajutor în ceea ce priveşte abilităţile de învăţare, vă rugăm
să completaţi chestionarul de evaluare a capacităţii de învăţare.

Evaluarea capacităţii de învăţare

Abilităţi de învăţare independente


5. Vă cunoaşteţi stilul de învăţare? Este acesta:

Vizual Verbal

Activ - învăţare prin practică


□ Reflectiv – gândeşte înainte de a acţi- □
ona
Senzorial – preferă faptele şi realita- □ Intuitiv – se implică instantaneu în □
tea sarcină
Treptat – învăţare pas cu pas
□ Global – are nevoie de toate informaţi- □
ile pentru a învăţa un subiect

30
Abilităţi de citire
6. Puteţi să:

Vă gestionaţi volumul de citire? □ Stabiliţi priorităţile pentru citire? □


Utilizaţi citirea superficială/scanată? □ Citiţi în mod critic? □
Evidenţiaţi/rezumaţi ce aţi citit? □ Utilizaţi tehnica citirii în scară? □
Înţelegeţi textul la prima citire ? □

Strategii de cercetare
7. Puteţi să:

Vă analizaţi scopul cercetării? □ Să vă încadraţi în timp cu cercetarea? □


Identificaţi ideile principale? □ Să folosiţi un plan de cercetare şi hărţi □
conceptuale?
Folosiţi cu eficienţă bibliote- □ Folosiţi cu eficienţă rezumatele/ revis- □
ca/motoarele de căutare? tele de specialitate?
Luaţi notiţe? □

Strategii de compunere
8. Puteţi să:

Organizaţi materialul de cercetare? □ Vă planificaţi lucrările scrise? □


Scrieţi introduceri la începutul □ Scrieţi concluzii la sfârşitul capitolelor? □
capitolelor?
Scrieţi critic? □ Scrieţi sistematic? □
Scrieţi un rezumat? □ Scrieţi un raport? □
Să vă structuraţi eficient lucrarea □ Scrieţi folosind expresii potrivite? □
scrisă?
Parafrazaţi ce aţi citit? □ Dezvoltaţi un argument? □
Păstraţi tema? □ Folosiţi vocabularul de bază? □
Scrieţi o lucrare ştiinţifică – instructi- □ Scrieţi o lucrare ştiinţifică – explicati- □
vă? (metodă) vă? (discuţii)
Scrieţi o disertaţie? □ Scrieţi o teză? □
scrieţi ortografic? □ Folosiţi semnele de punctuaţie? □
Vă folosiţi cunoştinţele gramaticale? □ Oferiţi referinţe? □
Înţelegeţi conceptul citatelor? □ Înţelegeţi plagiatul? □
Folosiţi strategii de corectură structu- □ Editaţi? □
rate?
Matematică
9. Puteţi folosi cu eficienţă

Matematica (calcule, reprezentarea □ statistici □


datelor, măsurători)

31
Strategii de gestionare a
timpului?
10. Puteţi să:

Vă organizaţi foile şi notiţele de la □ Respectaţi termenele limită? □


cursuri?
Faceţi faţă stresului? □ Începeţi munca imediat ce o primiţi? □

Strategii de examinare
11. Puteţi să:

Vă încadraţi în timpul de examinare? □ Recapitulaţi eficient materialul? □


Folosiţi tehnici de memorare? □ Realizaţi prezentări reuşite ? □
Analizaţi corect întrebările? □

SURSĂ : MARGARET MEHAN (2009)

Din moment ce vă cunoaşteţi aproximativ punctele slabe şi cele forte, ar trebui


să vă fie mai uşor să alegeţi strategiile potrivite de învăţare.

Pregătirea pentru studiu


Pentru a profita la maximum de timpul acordat studiului, pentru a vă putea con-
centra, aveţi nevoie de un mediu propice de lucru. Eliberaţi-vă masa şi organizaţi
materialele de studiu de care aveţi nevoie. Organizarea este foarte importantă
deoarece mintea dumneavoastră va fi liberă să se concentreze pe studiu. Oricum,
este important să vă daţi seama că aveţi nevoie de timp pentru a vă organiza,
dar dacă acordaţi timp acestei sarcini, vă veţi bucura de succes.
În această secţiune vom acorda atenţie organizării, gestionării timpului şi ca-
pacităţii de concentrare. Gestionarea timpului este importantă deoarece astfel
vă puteţi asigura suficient timp pentru a putea îndeplini cerinţele de studiu şi
vă veţi putea încadra în termenele limită. Aceasta oferă şi motivaţia de a vă
stabili şi a vă atinge scopurile învăţării (scopul final este obţinerea diplomei,
titlului). Atunci când simţiţi că munca este dificilă şi vreţi să renunţaţi, scopuri-
le stabilite în momentul organizării timpului ar trebui să vă ofere motivaţia de
a continua să studiaţi pentru examenul final.
Este posibil ca atunci când învăţaţi mintea să vă zboare la alte lucruri şi ca
imaginaţia să vă copleşească. În acest mod se poate pierde timp preţios. Dacă
veţi învăţa să vă controlaţi mintea, veţi avea mai mult timp pe care să-l
dedicaţi studiului.

32
Organizarea

Pe lângă curăţarea mesei de lucru, ar trebui să luaţi în calcul şi curăţarea ca-


merei, însă nu acordaţi prea mult timp acestei activităţi. În caz contrar veţi în-
târzia cu începerea studiului.

Organizarea spaţiului de lucru

O masă curată (sau aproape curată) face ca lucrurile să nu fie uitate din cauza
faptului că sunt acoperite cu hârtii.

Înainte de a începe studiul, trebuie să vă pregătiţi masa. Există mai multe mo-
duri în care puteţi face acest lucru, un exemplu fiind dat in site-ul de mai jos,
în care se prezintă o strategie care vă poate ajuta în organizarea locului de
studiu: http://www.additudemag.com/adhd/article/6487.html

Dosare şi caiete

Un sistem bine organizat vă ajută să ţineţi documentele într-un singur loc şi vă


permite să găsiţi hârtiile importante, eliminând în acelaşi timp dezordinea inu-
tilă. Vă ajută, de asemenea, să vă pregătiţi pentru examene deoarece astfel
materia este fișată şi rezumată cu regularitate. Folosiţi la cursuri un caiet de
lucru care conţine toate foile, rezumatele şi informaţiile de care aveţi nevoie
zilnic. Orice caiet A4 cu spirală poate servi ca un caiet zilnic, deşi există o vari-
etate de agende care pot servi aceluiaşi scop.

Caietul de lucru poate conţine:

- Spaţii pentru evidenţiatoare, creioane, pixuri, clame

- Bileţele autoadezive

- Un jurnal sau un calendar.

La sfârşitul zilei (sau la sfârşitul fiecărei săptămâni) îndosariaţi materialele de


care nu mai aveţi nevoie pentru lectură într-un biblioraft (puteţi folosi un dosar
pentru fiecare materie sau modul). Acest dosar rămâne acasă, fiind un mod de
organizare şi păstrare a muncii realizate. Astfel, caietul de lucru nu va deveni
prea încărcat.

33
În mod regulat, ar trebui să revedeţi materialul (notiţele de la cursuri şi rezu-
matele) şi să faceţi o listă a principalelor aspecte discutate în clasă. Realizaţi
un rezumat cu propriile cuvinte, schematic sau ca un scurt eseu. Ataşaţi apoi
rezumatul notiţelor de la cursuri, pregătite pentru a fi recapitulate mai târziu.

Caietul zilnic ar trebui să conţină:

• o listă personală de ortografiere a cuvintelor dificile care sunt utilizate


frecvent;

• rezumate şi liste de informaţii pe care trebuie să le revedeţi rapid în cla-


să;

• listă cu cuvinte de legătură şi fraze care vor creşte calitatea a ceea ce


scrieţi (cuvinte precum: oricum, de exemplu, în cele din urmă, aşadar, în
concluzie, altul, primul, al doilea etc);

• tabel de date sau grafice (prezentarea cronologică a evenimentelor pen-


tru cursul de istorie sau tabelul periodic pentru cursul de ştiinţe);

• liste cu indicaţii (de exemplu cum să răspunzi în câteva rânduri la o între-


bare) şi şabloane (precum cele utilizate pentru experimentele la cursul de
chimie);

Există şi alte strategii de organizare care v-ar putea părea utile şi care pot fi
găsite în diverse locuri:

Edwin S. Ellis şi Marths J. Jarkin (1998) instruirea strategică a adolescenţilor


cu incapacitate de învăţare. In Wong, B. Studii privind incapacitatea de în-
văţare (pag. 585-656) Academic Press, Toronto.
http://www.dyslexia-college.com/organization.html
http://www.studygs.net/
http://www.dyslexia-adults.com/a41html

34
Gestionarea timpului
Gestionarea timpului înseamnă:

• Cunoaşterea a ceea ce se doreşte a fi realizat


• Stabilirea modului în care scopurile vor fi atinse
• A avea timp pentru studiu
• Divizarea atribuţiilor în sarcini mai mici
• Nerenunţarea la viaţa personală!

Gestionarea timpului în cazul elevilor afectaţi de dislexie presupune:

 Timp de studiu
• Când studiaţi, încercaţi să diversificați activitatea: o jumătate de oră de
scris poate fi urmată de o schimbare a activităţii – ceva care implică
mişcare sau contactarea telefonică a oamenilor.

 Folosirea unei agende


• Jurnalul sau telefonul mobil vă ajută să rămâneţi la curent cu îndatoririle
şi termenele de predare ale eseurilor, cu examenele şi întâlnirile. Astfel,
veţi avea numerele de telefon în acelaşi loc.

• Un orar (probabil pe telefonul mobil) vă poate ajuta să acordaţi studiului


timpul necesar. Fiţi realist, trebuie să notaţi timpul de care aveţi nevoie
pentru mâncare, exerciţii şi socializare. Un calendar de perete vă poate
ajuta să aveţi într-un loc toate termenele în care trebuie să vă încadraţi
cu studiul.

• Mulţi oameni păstrează în agendă o listă cu sarcinile pe care trebuie să


le îndeplinească.

 Lista cu sarcini
• Este o listă cu sarcinile pe care trebuie să le îndepliniţi. Adună într-un
singur loc toate acţiunile pe care trebuie să le întreprindeţi. Aceste sar-
cini pot fi ordonate după prioritate pentru a le putea aborda întâi pe cele
mai importante.

35
• Astfel veţi avea control asupra muncii desfăşurate. Veţi avea certitudi-
nea că lucrurile nu sunt omise, iar eliminarea de pe listă a sarcinilor care
au fost îndeplinite oferă un sentiment de satisfacţie!
• O metodă este lista ABC. Aceasta este împărţită în trei secţiuni: A, B şi
C. Elementele plasate în secţiunea A sunt cele care trebuie să fie realiza-
te în acea zi, cele din secţiunea B trebuie să fie realizate în timpul acelei
săptămâni. Elementele din secţiunea C trebuie rezolvate în acea lună. Pe
măsură ce elementele din secţiunea B şi C devin mai presante, acestea
sunt transferate în secţiunea A sau B.

• Actualizaţi-vă lista zilnic.


• Folosiţi agenda şi nu bucăţi de hârtie.
• Păstraţi-vă jurnalul, calendarul şi lista cu sarcini într-un loc în care
pot fi văzute cu uşurinţă.
• Faceţi-vă un obicei din a vă verifica lista în fiecare dimineaţă,
înaintea prânzului şi la finele zilei.
• Folosiţi un evidenţiator pentru a marca elementele şi datele im-
portante.
• Tăiaţi de pe listă sarcinile îndeplinite.
• Stabiliţi recompense pe care le veţi primi la terminarea unui pro-
iect.

 Învăţaţi să spuneţi „NU”

• De exemplu, o cunoştinţă vă invită la un film în acea seară. Pen-


tru ziua următoare aveţi planuri stabilite cu prietenii iar în acea
seară vroiaţi să studiaţi şi să spălaţi rufe. Nu sunteţi interesat de
invitaţie. Aţi vrea să spuneţi „nu”, dar nu vă place să refuzaţi oa-
menii. Spuneţi „nu” într-un mod politicos.

• Spunând „nu”, puteţi economisi timp pe care îl puteţi aloca unor


lucruri mai importante.

36
 Evitaţi factorii perturbatori:

• Poate fi greu să vă concentraţi la două lucruri în acelaşi timp. Un


telefon care sună, sau o persoană care doreşte să vă vadă, vă pot
împiedica să vă concentraţi. Vă poate fi greu să ajungeţi la stadiul
la care eraţi înainte de a fi întrerupt.

• Încercaţi să vă separaţi viaţa socială de studiu.


http://www.dyslexia-college.com/schedule.html

Concentrarea – îmbunǎtǎţirea atenţiei


Lipsa de concentrare este una dintre cele mai dese plângeri auzite de la stu-
denţi. Poţi completa testul de atenţie din anexa D, dacă crezi că întâmpini difi-
cultăţi în concentrare.

Concentrarea este capacitatea de a-ţi îndrepta gândirea în orice direcţie do-


reşti. Cu toţii avem capacitatea de a ne concentra în unele activităţi care ne
fac plăcere (vizionarea unui film), alteori gândurile noastre sunt împrăştiate şi
mintea noastră aleargă de la un lucru la altul. De aceea trebuie să înveţi şi să
pui în aplicare strategii de concentrare. Ele implică (1) învăţarea auto-
controlului mental şi (2) alegera unor factori pe care îi poţi controla imediat.

Pentru a îmbunătăţi abilităţile de concentrare:

a) Împărţiţi-vă munca în scopuri mici, de durată scurtă:

• Nu fiţi prea vagi sau prea ambiţioşi…”O să-mi petrec toată duminica în-
văţând!”. Este posibil să eşuezi.
• Este bine să aveţi scopuri pe termen lung, mediu şi scurt. Scopul pe ter-
men lung poate fi obţinerea diplomei, scopul pe termen mediu poate fi
trecerea anului universitar iar scopul pe termen scurt poate fi luarea ur-
mătorului examen. În timpul stabilit pentru studiu adăugaţi şi un obiec-
tiv de studiu pe termen mai scurt, pe care îl puteţi îndeplini uşor (de
exemplu, să terminaţi de citit trei secţiuni din capitolul 7 pe care îl aveţi
de învăţat pentru testul de psihologie sau rezolvaţi o problemă de ma-
tematică sau scrieţi schiţa introducerii la tema la engleză).

37
b) Învăţarea activă

Este mai uşor să vă concentraţi dacă vă implicaţi complet în ceea ce faceţi.


Desenaţi diagrame, desene sau floricele, folosiţi markere , faceţi-vă hărţi men-
tale, vorbiţi cu voi înşivă, folosiţi culorile. Toate acestea vă ajută să vă menţi-
neţi concentrarea.

c) Când vă pierdeţi concentrarea

Reorientați-vă atenția spre activitatea în derulare. De fiecare dată când rătă-


ceşte, aduceţi-o înapoi. Pentru început, acest lucru s-ar putea întâmpla de câ-
teva ori pe minut. Dar de fiecare dată concentraţi-vă. Nu vă pierdeţi energia
încercând să trimiteţi gândurile departe de mintea voastră (gândurile interzise
atrag ca un magnet), dar canalizaţi-vă eforturile în reconcentrare. Pentru înce-
put veţi face acest lucru de multe ori într-o săptămână. Dar, veţi observa că
perioada de timp în care gândurile rătăcesc devine din ce în ce mai mică, deci
aveţi răbdare şi continuaţi să vă concentraţi.

d) Schimbaţi-vă activitatea

Dacă simţiţi că v-ați blocat la o activitate, lăsaţi-o la o parte şi reveniţi mai târ-
ziu. În timp ce faceţi altceva, creierul va continua să proceseze. Veţi afla, spre
surprinderea voastră, că într-un stadiu ulterior (după ce reîncepeţi activitatea)
veţi avea o idee mai clară despre ceea ce faceţi. Între perioadele de concen-
trare faceţi un lucru care schimbă activitatea fizică sau mentală la care vă con-
centraţi, de exemplu, faceţi puţină mişcare pentru a vă pune sângele în mişca-
re dacă aţi stat, daţi-i creierului o nouă provocare.

e) Câteva aspecte personale

Puţini studenţi reuşesc să treacă prin facultate fără să aibă probleme şi fără să
trebuiască să înveţe când au probleme. Despărţirea de prieten sau prietenă
poate avea influenţe negative majore în capacitatea voastră de concentrare.

În cele mai multe cazuri aceste întreruperi în concentrare sunt pe termen


scurt, iar capacitatea normală de concentrare revine repede. În cazurile mai
grave sau în cazurile mai puțin grave, dar care persistă, este posibil să aveţi
nevoie de ajutor de la un consilier/psiholog.

38
Există şi alte strategii de concentrare care îţi pot fi de ajutor:

- Grijile sau timpul de gândire

Rezervaţi-vă timp în fiecare zi ca să vă gândiţi la lucrurile care intră în mintea


voastră şi care interferează cu concentrarea voastră. De exemplu, stabiliţi pe-
rioada de la 4:30 la 5:00 p.m. ca şi perioadă pentru gândire/griji. Când mintea
este atrasă spre griji în timpul zilei, amintiţi-vă că aveţi rezervat un anume
timp pentru a vă gândi la probleme. Apoi, lăsaţi gândurile perturbatoare deo-
parte şi concentraţi-vă la activitatea imediată. Există cercetări despre acest lu-
cru. Persoanele care folosesc un timp destinat grijilor se îngrijorează cu 30%
mai puţin în patru săptamâni decât ceilalţi. Aceasta este o schimbare majoră!

Paşii importanţi sunt:

(1) stabiliți un anumit interval de timp, în fiecare zi, pentru grijile cotidiene
(2) când vă daţi seama/deveniţi conştienţi de gândurile care vă distrag, amin-
tiţi-vă că aveţi rezervat un timp specific pentru ele.
(3) lăsaţi gândurile să se îndepărteze, repetându-vă “Fii aici, acum!”
(4) încercaţi să respectaţi timpul pe care l-aţi rezervat să vă gândiţi la lucrurile
îngrijorătoare.

- Timp pentru odihnă / destindere


Amintiţi-vă să vă luaţi pauze scurte. Prelegerile ţin cam 50 minute şi acesta es-
te timpul în care majoritatea oamenilor se pot concentra pe o sarcină. Dar,
aceasta este o medie. Timpul vostru de concentrare poate fi mai mic (20-35
min) sau mai mare (poate 90 min). Când luaţi o pauză, faceţi mişcare fizică
pentru că aceasta permite să fie transportat mai mult oxigen la creier şi vă fa-
ce mai alerţi.

- Schimbaţi subiectul
Mulţi studenţi îşi ajută puterea de concentrare prin schimbarea subiectului pe
care îl studiază la fiecare oră sau la fiecare două ore. Acordăm mai multă aten-
ţie unui lucru care este nou.

- Stimulente sau recompense


Acordaţi-vă o recompensă atunci când aţi îndeplinit o sarcină. Sarcina poate fi
mică, ca de exemplu să stăruieşti pe o sarcină dificilă până când o termini. O

39
sarcină mai mare, cum ar fi un proiect, o recenzie de carte, etc, vă vor oferi o
recompensă mai mare.

- Creşterea nivelului vostru de implicare în activitate


Concentrarea voastră se pierde mai uşor dacă citiţi o sarcină complet de la în-
ceput până la sfârşit. În loc să faceţi aceasta, luaţi subtitlul de la fiecare secţi-
une şi transformaţi-l într-o întrebare. Pentru această secţiune aceasta ar fi
“Cum pot să-mi cresc nivelul de implicare în timp ce învăţ ?”

Păstrând această întrebare în minte în timp ce învăţaţi veţi avea un scop pen-
tru fiecare secţiune şi vă veţi implica mai mult în ceea ce aveţi de citit.

http://www.k-state.edu/counseling/topics/career/concentr.html

Metode de studiu
În această secţiune ne vom uita mai în detaliu la abilităţi de studiu, cum ar fi
cititul şi luarea de notiţe.

La facultate este posibil să studiaţi obiecte noi care au o terminologie nouă şi


va trebui să învăţaţi scrierea şi folosirea acesteia. Dacă un cuvânt nou este
asociat cu idei legate de propria experienţă, este mai probabil că acel cuvânt
va deveni o parte permanentă a memoriei voastre.

Repetarea unui cuvânt de nenumărate ori nu este cel mai bun mod de a vă
aminti vocabularul nou. Puteţi să despărţiţi cuvântul în părţi mai mici şi să fa-
ceţi o asociere cu fiecare părticică. De exemplu, cuvântul pararotacism (tulbu-
rare de pronunție care constă în înlocuirea lui „r” cu alt sunet.) poate fi împăr-
ţit în:

1) para/rotacism
2) para/rotac/ism
3) para/ro/tacism
4) pa/raro/ta/cism

Descompunerea unui cuvânt şi asocierea acestuia cu o imagine vizuală sunt


prezentate în detaliu în secţiunea legată de tehnici de memorare.

40
Cititul

Majoritatea cursurilor de la facultate implică mult citit. Pe măsură ce avansaţi,


volumul şi complexitatea materialelor de citit vor creşte. Deci, trebuie să vă
dezvoltaţi strategii pentru a profita cât mai mult de timpul rezervat cititului. Ci-
titul vostru se poate încadra în următoarele categorii:

• Cititul textelor de specialitate


• Documente administrative legate de facultate (regulamente, anunțuri,
criterii de selecție, planificări, etc.)
• Cititul de plăcere
Există patru tipuri principale de materiale de citit în timpul studiilor academice:
• Ziare și reviste științifice;
• Articole, studii de specialitate;
• Manual/suport de curs;
• Texte de specialitate.

Modul în care abordaţi materialul de citit va influenţa cât de eficient este acest
proces, aşa că:

• Fiţi optimişti;
• Nu vă lăsaţi copleşiţi dacă aveţi o cantitate mare de citit;
• Împărţiţi o sarcină mai mare în bucăți mai mici şi mai uşor de realizat-
luați pe rând câte o secţiune sau capitol;
• Concentraţi-vă;
• Acordaţi-vă o pauză de 10 minute, după 30-40 minute de citit;
• Interacţionaţi cu materialul de citit – criticaţi şi puneţi sub semnul între-
bării ce spune autorul, aşa cum este sugerat în diagrama de mai jos.

Fiţi activi când citiţi

Când citiţi un manual/suport de curs aţi putea fi tentaţi să începeţi pur şi sim-
plu de la prima pagină şi să continuaţi până la sfârşit. Totuşi, este atât de mult
materialul de citit la facultate, încât este bine să luaţi în considerare doar ma-

41
terialul relevant. Următoarea schemă ar putea să vă ajute să selectaţi cele mai
importante secţiuni ale unei cărţi.

Cum să citeşti o carte

42
Ar putea fi folositor dacă vă uitaţi peste material de mai multe ori folosind dife-
rite strategii, de exemplu o citire pe nivele care vă poate da o imagine de an-
samblu al fiecărui capitol dintr-o carte. Totuşi, aceasta este o tehnică ce nu
poate fi aplicată unor texte pline de informaţii dintr-o carte ştiinţifică, de
exemplu, care este legată de mecanica cuantică. Deci, trebuie să exersaţi
această abilitate şi să decideţi când este potrivită.

Citirea pe niveluri

Acest tip de citire vă ajută să aflaţi informaţiile esenţiale dintr-o carte.

1. Citiţi primul paragraf al capitolului – pentru că acesta vă va arăta despre ce


este vorba în capitol.
2. Citiţi ultimul paragraf al capitolului pentru că acesta va conţine de obicei
sumarul capitolului.
3. Citiţi prima propoziţie al fiecărui paragraf din cadrul capitolului – prima pro-
poziţie din paragraf va spune de obicei despre ce este vorba în acel paragraf.
Dacă o propoziţie este prea scurtă, citiţi două.
4. Să aveţi un creion în mână pentru a putea face un semn la paragrafele la
care vreţi să vă întoarceţi pentru a le citi mai în detaliu.
(Pavey, B., Meehan, M., and Waugh, A., 2009 “Dyslexia-friendly Further and
Higher Education “, London, Sage)

Învăţarea multisenzorială este cel mai bun mod de a înţelege materialul vostru
de studiu. Poate fi de folos să citiţi cu voce tare sau să vă plimbaţi prin cameră
în timp ce citiţi. Avem la îndemână multe surse de informaţii care vă pot oferi
strategii specifice care să vă ajute la citit. Prezentăm în continuare câteva din-
tre acestea.

De aprofundat: surse unde pot fi aflate mai multe despre citire şi


comprehensiune în citire:

http://www.dyslexia-adults.com/a41.html
http://www.helium.com/items/629362-tips-for-increasing-reading-
comprehension-for-college-students
http://www.dyslexia-college.com/reading.html
http://www.studygs.net/

43
RZADKIEWICZ C.: How to Improve Reading Comprehension: A Proven technique
for Improving Reading Skills
http://educationalissues.suite101.com/article.cfm/how_to_improve_reading
_comprehension
Source: BARNWELL, W. & DEES, R. (1999) The Resourceful Writer: A Basic
Writing Course. New York: Houghton Mifflin.

Luarea notiţelor
Luarea notiţelor este o metodă eficientă prin care dăm înţeles informaţiei re-
cepţionate. Acest lucru poate fi învăţat, iar secţiune care urmează evidenţiază
câteva strategii care pot fi de ajutor în acest sens.

1. Prescurtările

Folosirea prescurtărilor pentru cuvintele obişnuite vă va ajuta să luaţi notiţe


mai repede. Notiţele sunt pentru voi înşivă şi nu are importanţă dacă arată ne-
îngrijit şi sunt indescifrabile, atâta timp cât le puteţi citi.
De exemplu: educaţie-ed; curriculum-curr, istorie- ist; geografie-geogr; book-
bk; probabil-prob; exerciţiu-ex; 18th Century-18C.

2. Fiţi concis

Veţi fi tentaţi să copiaţi propoziţii întregi sau să scrieţi fiecare cuvânt din lectu-
ra citită. Vă va fi imposibil să continuaţi în acest mod. Notaţi cuvintele cheie
sau fraze, expresii pe care să le detaliaţi, elaboraţi când aveţi mai mult timp la
dispoziţie.
În schimb, luaţi notiţele ca şi cum aţi scrie un mesaj la telefonul celular (SMS).
De exemplu, dacă cel care citeşte a spus: “Din punct de vedere logopedic, dis-
lexia este o tulburare a limbajului scris”, ați putea scrie „Dpd vd lgp dlx este o
tulb a Lbj scris”

3. Carduri cu imagini şi cuvinte (carduri flash)


Acestea pot fi folosite în special pentru recapitularea notiţelor. Sunt foarte utile
în învăţarea formulelor ştiinţifice pentru pregătirea examenelor. Subiectul sau
conceptul este scris pe o parte a cardului, iar explicația pe cealaltă parte a
acestuia, fapt ce vă permite să vă autoevaluaţi.

44
După o lectură sau o perioadă de studiu, puteţi condensa notiţele de pe aceste
carduri în enumerări sau să faceţi hărţi conceptuale pentru a rezuma principa-
lele puncte.

Demonstrarea cunoştinţelor în evaluare


Proiecte individuale sau de grup
Când sunteţi implicat într-un proiect fie pe cont propriu, fie în grup, trebuie să
aveţi în vedere următoarele:

 Cine va citi acest proiect?


 Cum va fi evaluat acest proiect- ca poster, portofoliu, eseu extins?
 Decideţi conţinutul, subiectele variate şi secţiunile pe care trebuie să le
acoperiţi.
 Dacă veţi lucra în grup, cine şi ce va face.
 Termenul limită. Organizaţi-vă timpul, astfel încât toate aspectele cerute
să fie terminate la timp.
 Posibilele probleme şi soluţiile lor.
Organizaţi-vă cu exactitate toate aceste aspecte, schiţaţi-vă un plan cu ce tre-
buie să faceţi în fiecare secţiune a proiectului, specificând scopurile care trebu-
ie atinse. Evaluaţi-vă progresul şi fiţi flexibili în modificarea conţinutului şi da-
telor de atingere a scopurilor, bine înţeles având în vedere termenul limită.

Sursa: EDWIN S. ELLIS and MARTHS J.JARKIN (1998). Strategic Instruction for
Adolescents with Learning Disabilities. In WONG, B. (Ed.), Learning about
Learning Disabilities (pp. 585-656). Academic press: Toronto

De citit în plus: surse unde puteţi găsi mai multe despre pregătirea unui pro-
iect:

http://gsi.berkeley.edu/teachingguide2009/writing/researchPrep.html
http://www.studygs.net/

45
Prezentări
Susţinerea unei prezentări sau a unui referat în faţa colegilor poate fi un coş-
mar pentru un student dislexic ! Îţi va reaminti de acele zile teribile când erai
solicitat la şcoală să citeşti cu voce tare. O astfel de prezentare publică poa-
te face pe oricine să se simtă stresat şi anxios.

Oricum, cu un plan eficient, anxietatea poate fi substanțial redusă.

Folosiţi cartonaşe

• Despărţiţi discursul în secţiuni mai mici care pot fi rezumate pe cartona-


şe de mărimea unei vederi/cărţi poştale. Să nu scrieţi prea mult pe un
astfel de cartonaş.

• Ţineţi aceste cartonaşe în mână pe parcursul discursului şi folosiţi-le ca


idei şi concepte cheie, orientative pentru fiecare secţiune din discurs.

• Alegeţi conceptele cheie de pe fiecare cartonaş şi scrieţi-le cu roşu


sau scoateţi-le în evidenţă în alt mod.

Planificare

• Planifică prezentarea cu multă grijă conform rândurilor A-B-A:

- A – Spune-le ce o să le spui,

- B – Spune-le ce ai de spus,

- A – În final spune-le ceea ce le-ai spus.

• Susţine-ţi ideile şi temele cu anecdote, exemple, statistici şi fapte. Nu-ţi


fie teamă să foloseşti umorul în mod adecvat.

• Stabileşte pe cât posibil contact vizual cu fiecare membru al grupului.

• Utilizează conştient limbajul trupului şi nu fi nervos în timp ce vorbeşti


pentru că acest lucru distrage atenţia ascultătorului.

46
Încetineşte ritmul

• greşeala generală a studenţilor când ţin o prezentare este graba şi vor-


birea precipitată (probabil pentru a termina cât mai repede!).

• Dimpotrivă. Încetineşte-ţi ritmul.

• Aminteşte-ţi că ceea ce spui poate fi nou pentru audienţă şi poate e ne-


voie de mai mult timp ca să proceseze cele auzite.

• Vorbeşte clar, nu bolborosi sau mormăi şi vorbeşte mai tare decât


crezi că este necesar.

• Încearcă să rogi un coleg să te asculte în prealabil, astfel vei şti


dacă ai vreo obişnuinţă deranjantă, sau dacă repeţi prea des cuvinte ca
“OK”, “aaa…” sau “vedeţi?”.

Suport (sprijin) vizual

• Dacă ai suport vizual, desene, proiector etc. pe care le poţi folosi la pre-
zentare, marchează pe cartonaşe când doreşti să le prezinţi.

• Microsoft Powerpoint este un program care te ajută să pregăteşti tot


discursul, cu imagini şi antet pe un laptop. Îl poţi conecta la un video-
proiector astfel încât să fie vizibil pe un ecran mare în timp ce vorbeşti.

• Dacă foloseşti un aparat de proiecţie, evită plimbatul în faţa proiectoru-


lui sau cititul cu voce tare a slide-urilor. Poţi să te referi la ele dar lasă-le
să ilustreze, să rezume ceea ce spui, deoarece în general imaginile sunt
mai eficiente decât cuvintele.

Gestionarea întrebărilor

• Abordează orice întrebare prin a exprima interesul pentru acea întrebare


• Repetă întrebarea pentru beneficiul ascultătorilor
• Răspunde la întrebare cât poţi de bine
• Mulţumeşte-i celui care a pus întrebarea
La sfârşitul prezentării, mulţumeşte audienţei pentru atenţia acordată.

47
Bibliografie recomandată: Unde puteţi să aflaţi mai multe despre
susţinerea unei prezentări:

http://www.dyslexia-college.com/presentation.html
http://www.studygs.net/

Scrierea unui eseu (studiu)


Pentru studenţii cu dislexie scrierea unui eseu reprezintă cea mai mare provo-
care. Termenul final pentru predarea unui eseu este îndeajuns să provoace
o adevărată stare de panică ! Dificultăţile cu privire la organizare vor îngreu-
na şi mai tare redactarea eseului. Vor fi greu de structurat toate cunoştinţele,
chiar şi atunci când nu ţinem seama de ortografie şi gramatică. Este necesar
un plan corespunzător iar o hartă conceptuală poate fi de mare ajutor.

http://www.isheds.eu/mindmap/en.html

Există câteva lucruri importante care merită să fie reţinute:

• Reformulează-ţi întrebarea în introducere.


• Nu folosi limbaj colocvial/familiar.
• Nu folosi prescurtări, ca de exemplu, „ex”. „etc”.
• Demonstrează că eşti conştient de textele relevante (importante).
• Ai foarte mare grijă cu referinţele/citatele – (metoda Harvard)
• Nu folosi prea multe citate
• Plagiat – când citezi fă-o cu precizie

Un eseu bun:

• Răspunde la întrebare.
• Foloseşte descrieri pentru a clarifica evenimentele – dar nu toate descri-
erile.
• Demonstrează că tu cunoşti tot textul – ai citit ce ai avut de citit.

48
• Demonstrează că ai informaţii din cele mai recente cărţi, jurnale, articole
de specialitate (din ultimii 5 ani).
• Foloseşte analiza critică.

Diagrama de mai jos ne ghidează cum să începem să planificăm un eseu.

Aspecte importante în scrierea unui eseu

Bibliografie complementară: Unde puteţi


să aflaţi mai multe despre scrierea unui eseu:

http://www.dyslexia-college.com/essay.html
http://www.studygs.net/

49
Învăţatul cu colegii în afara cursurilor
şi activităţilor organizate
Învăţatul cu colegii nu trebuie să aibă loc doar în clasă, ci poate fi utilizat şi
acasă. În loc să înveţi singur, poţi să repeţi materialul sau să faci pregătire
pentru examene în perechi sau într-un grup mic.

Nu-ţi fie teamă să-i întrebi pe colegi dacă vor să înveţe cu tine. Să nu crezi că
nu ai nevoie de un coleg la învăţat doar pentru că nu ai probleme/dificultăţi
academice. Învăţatul poate fi îmbunătăţit dacă se desfăşoară într-un context
unde poţi să-ţi testezi abilitatea ta de înţelegere într-un dialog cu o altă per-
soană.

Toată lumea are de câştigat dacă vede şi perspectiva altor persoane, dacă au-
de păreri despre ideile sale sau ale altora şi primeşte încurajare din partea co-
legilor.

Bineînţeles în cazul în care ai probleme de înţelegere a materialului predat în


clasă, învăţatul alături de colegi poate fi un mare ajutor. Sunt persoane care
uneori se simt stigmatizate când cer ajutor, dar este important să recunoşti că
nu trebuie să faci totul singur.

Sursă: AAP – Program de avansare academică

http://www.aap.ucla.edu/peer_learning/index.html

Muncind împreună cu colegii

Muncind cu un alt student poate fi la fel de eficient, ca şi cum ai lucra cu un


grup de sprijin mai mare. De fapt perechile sunt mai eficiente, pentru că nu
trebuie să asculte părerile tuturora. Singurul obstacol este că, discutând mate-
rialul doar cu o singură persoană primeşti foarte puţin feed back şi nu îţi oferă
creativitatea care deseori este prezentă în grupuri.

Totuşi, întâlnirile regulate de lucru cu perechile constituie un ajutor foarte efi-


cient în a-ţi termina sarcinile la timp. Ca şi în cazul grupurilor de sprijin mai
mari, trebuie să fii conştient de scopurile tale. Câteodată, în perechi poate pă-
rea prea formal să stabileşti exact cine va suna pe cine, când vreţi să vă întâl-
niţi. Important este să vă luaţi în serios angajamentul. Deseori studenţii iau

50
mai în serios angajamentele luate faţă de clasă sau faţă de grup, decât atunci
când fac un angajament cu o altă persoană.

Notă: Dintre toate obligaţiile pe care le ai, toate angajamentele luate şi înţele-
gerile stabilite cu altcineva, de exemplu cu un doctor, cu un avocat, sau consi-
lier, cel mai greu de respectat este acela faţă de tine însuţi. Nu există un an-
gajament mai uşor de abandonat decât cel pe care îl iei faţă de tine însuţi. Da-
că te înţelegi cu tine însuţi să scrii o oră începând cu ora 4 după masa, este
foarte uşor să încalci acest angajament. Să fii atât de responsabil faţă de tine
cum ai fi faţă de o altă persoană!

Site-ul workshopului disertaţiei


http://www.dissertationworkshop.com/peersupport.html

Pregătirea pentru examene


şi gestionarea anxietăţii de examen

Strategii de memorare

Studenţii cu dislexie de multe ori au dificultăţi în memorarea şi reactualizarea


datelor. Este important să găseşti modalităţile prin care îţi poţi creşte capacita-
tea de a memora.

Ca student cu dislexie, poţi să ai o capacitate a memoriei de scurtă durată sub


nivelul mediu, ceea ce îţi poate îngreuna considerabil planificarea sarcinilor.

În cariera ta academică probabil că trebuie să treci peste nişte examene şi să


memorezi date. Învăţând cum să foloseşti efectiv strategiile de memorie poţi
scăpa de acest “iad”.

Aceste strategii pot deveni instrumente şi tehnici folosite pentru înţelegerea şi


învăţarea materiei sau a abilităţilor noi. Oricum tu trebuie să transformi aceste
strategii şi să le adaptezi materiei pe care o ai de învăţat şi să le practici pen-
tru a avea succes.

Dacă-ţi găseşti tipare în materialul de învăţat şi reuşeşti să grupezi ideile simi-


lare, vei învăţa mult mai uşor pentru examene.

51
Gândeşte-te la modul în care ai încerca să memorezi date pentru un examen –
eventual poţi să scrii o listă cu strategiile pe care deja le-ai folosit.

Urmează câteva strategii de memorare, care îţi pot fi utile şi le poţi adăuga la
lista ta de strategii, folosite până acum.

1. Strategia Prima Literă – Se foloseşte prima literă a fiecărui cuvânt de


memorat pentru a crea un cuvânt real sau unul fără sens.

Exemplu pentru a crea un cuvânt real

Numele celor mai mari lacuri din Statele Unite sunt: Huron, Ontario,
Michigan, Erie, Superior.

Literele de la începutul numelui fiecărui lac alcătuiesc cuvântul HOMES


(ceea ce în limba românâ înseamnă CASE)

Formează o imagine mintală

Pentru eficiență
imaginea mintală
mare trebuie să fie: colorată

plăcută multiplă

dinamică cu umor

52
2. Strategia de vizualizare

Fă o listă din cuvinte cheie sau date şi vizualizează-le într-o figură alcătuită din
imagini sau în imagini separate.

Dacă ai un stil de învăţare vizuală, vizualizarea sau imaginarea datelor poate fi


una dintre cele mai bune metode pentru a te pregăti pentru examene. Dia-
grama de mai jos indică cum să creezi o imagine fermă în mintea ta.

3. Strategia Traseu

Constă în abilitatea de a memora locaţiile dintr-o călătorie imaginară prin vizu-


alizare iar pe urmă asocierea datelor, cuvintelor cheie cu lucrurile pe care le
vezi, sau pe lângă care treci în această călătorie mentală, imaginară.

Exemplu pentru folosirea strategiei traseu


Imaginează-ţi un traseu obişnuit, de exemplu drumul spre universitate.
Imaginează aspectele principale ale acestui traseu, de exemplu o cutie
poştală, o casă sau o clădire interesantă, magazine, un parc etc. Repetă
în minte acest traseu ca să fie bine fixat. Alege cuvintele cheie/datele pe
care trebuie să le memorezi şi creează o legătură între toate aceste no-
ţiuni şi între elementele traseului, ori prin vizualizare ori prin asociere
verbală.

4. Strategia de vizualizare numerală

Prima dată vizualizează numerele de la 01 la 10, ca în diagrama de mai jos.


Acestea devin nişte cuiere pe care vei agăţa datele pe care le ai de învăţat.

Imaginile pe care le creezi pentru fiecare număr nu se schimbă, deci trebuie să


înveţi în primul rând imaginile numere.

53
Exemplu pentru folosirea strategiei de vizualizare numerală –

Să luăm nişte date din viaţa lui Mozart:


1. 1756 anul naşterii
2. 1762 primul turneu la vârsta de 6 ani
3. 1763 prima compoziţie
4. 1764 vizită la Londra

Primul număr este vizualizat ca o lumânare (poate fi un far, un stilou etc.) deci
imaginează o lumânare înaltă de 2 metri cu un bebeluş nou născut la baza sa
şi un pergament pe care este scrisă data de 1756, toate acestea fiind luminate
de flacără.

Al doilea număr va fi vizualizat ca o lebădă deci îţi poţi imagina un grup întreg
de lebede făcând o tură. Ele sunt conduse de o lebădă lider cu data de 1762
scrisă pe o aripă, iar pe aripa unui pui de lebădă este scris: de 6 ani.

Continuă vizualizarea şi cu asociaţiile pentru fiecare cuvânt cheie dar nu uita


să recapitulezi ceea ce ai învăţat pentru a te asigura că ai memorat datele co-
rect.

54
Odată ce ai învăţat numerele cu imagini, le poţi dezvolta, le poţi lua câte zece
şi poţi să faci mici schimbări, de exemplu:

Temă Culoare Planetă


1-10 Roşie 101-110 Soare
11-20 Albastră 111-120 Mercur
21-30 Verde 121-130 Venus
31-40 Galben 131-140 Pământ
41-50 Purpuriu 141-150 Marte
51-60 Roz 151-160 Jupiter
61-70 Portocaliu 161-170 Saturn
71-80 Maro 171-180 Uranus
81-90 Gri 181-190 Neptun
91-100 Crem 191-200 Pluto

Pentru fiecare număr vizualizat alocă o culoare şi astfel distingi numărul


1(lumânare roşie) de numărul 11 (lumânare albastră). După numărul 100 poţi
să foloseşti diferite teme, de exemplu, la numărul 101 poţi lega o lumânare cu
un soare pictat pe ea iar la numărul 111 o lumânare cu planeta Mercur pe ea.

Acesta poate suna complicat dar dacă ai un stil vizual de învăţare, găseşti
acest sistem foarte util. Aceste abilităţi trebuie practicate, exersate.

Bibliografie suplimentară: Unde să afli mai multe despre strategiile


de memorare:

http://www.dyslexia-college.com/essay.html;
http://www.dyslexia-parent.com/mag39.html (Dr. Lorraine Cleeton)
http://www.studygs.net/

55
Examene
Pregătirea pentru examene
Recapitularea pentru examen uneşte activităţile care trebuie folosite în toate
tipurile de învăţare. De aceea este vital să stăpâneşti corespunzător aceste
forme de învăţare. Dacă eşti capabil să înveţi pentru examene, atunci orice alt
stil de învăţare este posibil.

Recapitularea poate fi considerată ca şi un fel de training , asemenea pregătirii


pe care o efectuează atleţii pentru concurs.

Recapitularea este o „Perioadă de Antrenament”

• Începe din timp – cu o lună înaintea examenului

• Planifică o zi sau o săptămână echilibrată – nu lucra excesiv

• Mănâncă şi dormi corespunzător

• Păstrează o dispoziţie/stare sufletească pozitivă

• Nu te izola – caută contacte sociale

• Păstrează-ţi timp pentru relaxare – nu te supraîncărca

• Asigură-ţi recompensă din când în când, aceasta îţi poate asigura imbold

• Ieşi din când în când şi te vei întoarce cu forţe proaspete

Recapitularea este o perioadă pentru consolidarea celor învăţate şi se axează


în continuare pe întrebările posibile legate de examen. Deci:

56
În cazul în care ai lăsat pe ultimele minute recapitularea:

Recapitularea poate deveni foarte plictisitoare până în momentul în care învă-


ţarea materiei de studiat capătă caracter interactiv.

57
Poţi să faci o hartă conceptuală despre temele din modul, ca să ai o perspecti-
vă despre curs. Imediat ce te-ai decis asupra temelor pe care te vei concentra,
realizează-ţi notiţele în cuvinte cheie şi fraze relevante. Există multe modalităţi
în care poţi face recapitularea mai interesantă, aşa cum indică tabelul de mai
jos.

Gândeşte-te la întrebările posibile pe care le poţi primi la examen. Dacă ai ac-


ces la testele de la examenele anterioare uită-te la subiectele care apar de mai
multe ori şi încearcă să răspunzi la întrebări aşa cum este indicat mai jos.

Selectează o întrebare de examen

• Fii calm
• Acordă-ţi 2-3 minute pentru a-ţi aduna ideile – notează cuvintele che-
ie/hartă conceptuală – argumente – pro şi contra – fă o schiţă a răspun-
sului
• Graficile, diagramele şi pozele sunt necesare
• Fapte – studii de caz etc. – autori/jurnale

58
Verifică-ţi răspunsul

• Cu materialul, notiţele/hărţile conceptuale etc.;


• Adaugă în cazul în care lipseşte ceva;
• Restructurează studiul dacă este posibil;
• Rescrie-l în formă de notiţe;
• Încearcă încă odată să răspunzi la întrebare fără să te uiţi la notiţe, si-
mulând, condiţiile de examen.

La universitate, cursurile acoperă materiale mai complicate într-un ritm mai


rapid faţă de liceu şi unele dintre tehnicile de recapitulare pe care le-ai folosit
în trecut pot să nu mai fie de ajuns. Priveşte tabelul de mai jos şi întreabă-te
dacă te caracterizează următoarele comportamente.

Mod de abordare/factori care NU sunt de folos pentru recapitulare

1. Recapitulare de ultim minut;


2. Citind repetitiv notiţele întruna;
3. Luând notiţe întruna;
4. Memorând pe de rost eseuri întregi;
5. Activităţi decalatoare care te împiedică în a-ţi începe recapitularea;
6. Pierderea motivaţiei, poate din cauză că te-ai plictisit;
7. Să devii atât de stresat din cauza examenului încât să nu te poţi concentra;
8. Să devii supraîncărcat de alte responsabilităţi;
9. Recapitularea realizată nu este întărită.

59
În ziua examenului:

• Asigură-te că ştii unde se desfăşoară examenul şi fă astfel încât să


ajungi acolo devreme, în timp util.
• Controlează încă o dată dacă ai tot ce o să ai nevoie pentru examen
• Să nu te lase puterile. Alimentează-te corespunzător!
• Fără prea multă cofeină!
• Rămâi calm luând mult aer în piept – totul se va termina în curând!

Odată ce ai intrat în sala de examen să îţi aminteşti să răspunzi la toate între-


bările aflate pe hârtie pentru că:

• Este uşor să răspunzi 50% corect la o întrebare – deci, răspunde la


toate întrebările.
• La următoarele 25% din întrebări este dificil să răspunzi corect.
• La ultimele 25% este foarte dificil să răspunzi corect.
• Răspunde deci la toate întrebările ! Astfel creşte şansa ta de a trece
examenul.

60
• Nu încerca mai multe întrebări decît este necesar. Câteodată un examen
îţi cere să răspunzi la 3 întrebări din 4. A 4-a nu se calculează iar timpul
acordat acesteia va fi în zadar.

Urmează instrucţiunile/sfaturile
triunghiului începând de la bază pînă la vârf

După examen este bine să uiţi de el – rezultatul oricum nu îl poţi schimba. Evi-
tă “post mortem”-urile pentru că te pot stresa foarte mult. Ia o pauză şi pe
urmă concentrează-te asupra examenului următor.

Surse:
http://www.dyslexia-college.com/
http://www.isu.edu/~kingkath/exam.html

61
Access Summit, (1999) Dyslexia Guidance for Staff, Joint University Disability
Resource Centre for The University of Manchester, Manchester Metropolitan,
UMIST and The University of Salford

Bibiliografie recomandată: Unde să găsiţi mai multe despre pregăti-


rea pentru examene şi trecerea testelor:
http://www.studygs.net/
http://www.dyslexia-parent.com/mag45.html
http://www.dyslexia-adults.com/a41.html

A face faţă stresului de zi cu zi


şi gestionarea anxietăţii de examen
Cea mai frecventă problemă emoţională semnalată de studenţii cu dislexie es-
te anxietatea. Poţi fi conştient de faptul că eşti mai stresat decât studenţii care
nu prezintă dificultăţi de învăţare. Asta poate fi din cauză că te simţi nesigur(ă)
pe tine în ceea ce priveşte abilitatea ta academică sau eşti conştient de eşecu-
rile din trecut. Această anxietate poate să nu se limiteze doar la problemele
academice ci se poate extinde şi într-o serie de situaţii sociale.

Această secţiune legată de abilitatea de a gestiona anxietatea şi stresul te


poate ajuta în a dezvolta strategii speciale legate de examene.

Stresul

Răspunsul dat la stres este un mod prin care te protejezi şi deseori înseamnă
un fel de luptă sau eschivare de la o ameninţare emoţională sau fizică (actuală
sau imaginară).

Stresul poate fi pozitiv; te ajută să-ţi menţii concentrarea, îţi asigură energie,
te menţine activ. În situaţii de urgenţe, stresul poate salva viaţa unei persoane
(de exemplu, îţi dă putere maximă în a te proteja).

Stresul te ajută să întâlneşti situaţii provocatoare şi îţi menţine activitatea când


faci o prezentare, îţi măreşte capacitatea de concentrare când faci sport, sau
te motivează să înveţi pentru un examen, când de fapt ai prefera să te uiţi la
televizor.

62
Însă, dincolo de un anumit nivel, stresul încetează să fie util şi începe să cau-
zeze pagube mari asupra sănătăţii, stării de dispoziţie, productivităţii, relaţiilor
şi calităţii vieţii.

Anxietatea de examen

Dacă te gândeşti la examene şi nu te simţi bine, având următoarele simptome:


tensiune crescută a musculaturii, durere de cap, durere de stomac, oboseală
sau sentimentul de parcă nu ai fi dormit, transpiraţie excesivă, acnee, herpes
cauzat de febră, tremur, depresie, iritabilitate, mânie, panică, lipsă de încrede-
re, neputinţă şi pierdere de memorie, poate că suferi de anxietate de examen.

Efectele acestei anxietăţi pot varia în ceea ce priveşte natura şi gravitatea ei


de la student la student. Poţi fi afectat moderat, ori afectat doar de una sau
două simptome, sau poţi experimenta o anxietate atât de severă, încât îţi blo-
chează toate capacităţile.

Care sunt cauzele anxietăţii de examen

Trupul tău nu poate diferenţia stresul pozitiv de stresul negativ. Un anumit ni-
vel de stres poate afecta în mod pozitiv performanţa sau o poate limita.

Datorită testelor aflăm că anxietatea de multe ori se datorează următoarelor


cauze. Ţi se par cunoscute unele dintre ele? Ţi se întâmplă :

• că nu îţi place subiectul, cursul, sau/ori profesorul


• să ai o imagine de sine negativă şi încredere scăzută în abilităţile tale
• să ai un trecut în care ai avut performanţe foarte slabe la examene
• să realizezi că eşti pregătit inadecvat pentru examen
• să ai expectanţe neadecvate faţă de pregătirea ta pentru un examen
• să te simţi supraîncărcat de cantitatea informaţiilor pe care trebuie să le
înveţi
• să nu ştii la ce să te aştepţi la examen

63
Strategii de a face faţă stresului şi anxietăţii de examen

Din moment ce stresul este cauzat de obicei de o presiune, de frica de a da


greş şi de managementul greşit al timpului, poţi reduce sau poţi face faţă
acestui stres prin ceea ce am menţionat şi în secţiunea anterioară:
• Fii pozitiv – concentrează-te asupra a ceea ce poţi realiza. Stabileşte
obiective.
• Controlează – planifică, organizează şi gestionează-ţi timpul.
• Învaţă să te deconectezi şi:
- relaxează-te (caută un mod de a te relaxa şi caută: să asculți muzi-
că, să cânți la un instrument, să faci yoga, să visezi cu ochii deschişi,
etc., în pauze).
- învaţă să-ţi controlezi respiraţia – inspiră adânc pe gură şi expiră
încet prin nas, concentrându-te cu deosebire pe respiraţia din timpul
expirului.
• Acordă atenţie stilului tău de viaţă:
- apa (rămâi hidratat, consumul de apă are un efect pozitiv asupra fun-
cţionării creierului),
- dietă (să iei masa în mod regulat, fii atent la anumite mâncăruri care
pot creşte nivelul de anxietate, mai ales zahărul în mâncare, ceai şi ca-
fea),
- somn (cele mai preţioase ore de dormit sunt cele între 8 şi 12 seara)
- fă exerciţii fizice (găseşte-ţi timp pentru a face exerciţii fizice în fie-
care zi – dacă îţi creşti pulsul doar pentru 15 minute pe zi, trupul şi min-
tea ta vor funcţiona mai eficient).

Aveţi aici câţiva paşi simpli care pot reduce sentimentul de anxietate
de examen:
• dezvoltă-ţi abilitatea de a gestiona eficient timpul
• dezvoltă-ţi obiceiuri eficiente de pregătire pentru examene,
• organizează-ţi materialele pentru examene,

64
În Anexa F poţi să-ţi găseşti modalităţi prin care să-ţi
reduci anxietatea de examen.

A face faţă anxietăţii de examen cu ajutorul resurselor interne

Stările sufleteşti şi psihice pot afecta performanţa la un examen şi vulnerabili-


tatea faţă de anxietate. Următoarele paragrafe evidenţiază strategiile
de a face faţă acelei anxietăţi de examen, care izvoreşte din tine în-
suţi:

Dezvoltarea unei imagini de sine pozitive


Dacă în trecut ai eşuat la un examen poate ţi-ai format o imagine negativă
despre tine. Încearcă să te focalizezi pe succesele la examene din trecut. Înva-
ţă din greşelile făcute, dar nu te axa pe aceste greşeli şi realizează cu sine dis-
cuţii pozitive. Scrie o listă cu calităţile tale pozitive şi reaminteşte-ţi-le. Apoi fă
o listă mult mai specifică cu aspectele pozitive legate de pregătirea ta pentru
un examen.

Creşterea motivaţiei şi evitarea amânării recapitulării


Începe pregătirea pentru examen mai devreme aducându-ţi aminte de eşecuri-
le din trecut care au rezultat din amânări. Reaminteşte-ţi că fiecare jumătate
de oră sau o oră petrecută cu învăţatul înaintea unui examen înseamnă una
sau două răspunsuri corecte în plus. Adu-ţi aminte că, cu cât mai mult timp te
pregăteşti înaintea unui examen, cu atât mai puţine motive ai ca să-ți faci griji.

Intensifică-ţi încrederea
Ar trebui să faci tot ce poţi ca să-ţi susţii încrederea în capacitatea ta de a te
pregăti pentru un examen. Încrederea în sine poate reduce sentimentul de an-
xietate pentru că, dacă ai impresia că vei realiza ceva bine, atunci probabil că
aşa va fi.
Pregătirea temeinică pentru examen este un mod eficient pentru a-ţi creşte
încrederea. Cunoaşte materia “de la cap la coadă” şi asigură-te că ai înţeles
tot! Mai mult, încearcă să nu te gândeşti la cum se pregătește cel mai bun
student din grupă pentru examen. Mai degrabă concentrează-te asupra ta
însuți.

65
Evitarea şi eliberarea stresului şi a tensiunii
Un mod de a reduce anxietatea de examen în primul rând este evitarea stre-
sului şi a tensiunii. Următoarele indicaţii (Pauk, 1989) vă pot ajuta în evita-
rea comportamentelor şi situaţiilor care declanşează stresul şi tensiunea:

• Evită situaţiile despre care ştii că vor cauza stres şi tensiune.


• Întotdeauna să fii pregătit sau supra-pregătit pentru examene şi evalu-
ări.
• Rezistă tentaţiei de a amâna sau de a nu lucra.
• Conştientizează faptul că o anumită cantitate de timp liber în programul
tău este un lucru benefic.

În momentul în care stresul şi tensiunea se acumulează atât de tare încât te


blochează în performanţă, încearcă strategiile descrise mai jos pentru a te
elibera de stres şi tensiune (bazat pe Pauk, 1984):

• Vorbeşte cu cineva – realizează cât de grav este să ţii închise în tine


aceste sentimente. Nu eşti singura persoană din această lume care de-
vine anxioasă; toată lumea trăieşte acest sentiment măcar odată, sau
chiar de mai multe ori.
• Evadează temporar – plimbă-te puţin sau efectuează nişte exerciţii fi-
zice. Dacă nu poţi să-ţi iei gândul de la ceea ce te stresează, încearcă
să-ţi imaginezi că stai lângă un lac liniştit, plăcut sau pe o cărare de
munte.
• Canalizează furia şi anxietatea – fredonează un cântec sau numără
până la zece când simţi tensiunea crescând.
• Fă-ţi griji pentru altcineva – ascultă problemele altora, fă ca cealaltă
persoană să ştie că eşti interesat de starea lui/ei şi eşti acolo ca să o/îl
ajuţi. Acest lucru te ajută să te desprinzi de stresul tău şi să realizezi că
nu tu eşti singura persoană care trăieşte tensiune.
• Ocupă-te doar de un singur lucru odată - încearcă să nu te gân-
deşti la tot ceea ce ai de făcut.
• Acceptă-te aşa cum eşti – câteodată anxietatea apare atunci când ai
mari expectanţe faţă de tine. Luptă să faci tot ceea ce poţi în loc să în-
cerci să fii perfect.

66
• Fă-ţi timp pentru distracţie – distracţia este foarte importantă pen-
tru sănătatea psihică, emoţională şi fizică, pentru că îți creează oportuni-
tatea descărcării surplusului de energie şi îţi îndepărtează gândul de la
lucrurile care te stresează.

Te poți convinge de eficiența terapiei cognitiv-comportamentale, care te poate


ajuta în reducerea anxietăţii de examen. Vezi Anexa G.

67
4. Tehnologie asistivă (de suport)

Obiectivele de învăţare
Până la sfârşitul acestei secţiuni poţi fi capabil :

1. Să spui pentru ce se foloseşte tehnologia asistivă şi în ce fel te poate ajuta.


2. Să înţelegi în ce fel poate fi de ajutor »Office Software«.
3. Să încerci alte pachete de software-uri, să vezi dacă îţi sunt de folos.

Bine ai venit la secţiunea Tehnologie asistivă! Te vom ghida printre modalităţi-


le în care calculatoarele te ajută în accesarea şi înregistrarea informaţiilor, de
la luarea notiţelor până la scrierea eseurilor şi altele.

Există trei secţiuni:

• Informaţii de bază
• Utilizarea pachetului de soft-uri cuprinse în Office
• Ghid către softuri specifice

Informaţii de bază
Unii ar numi această parte, cea de teorie. Nouă ne place să credem însă, că
este informaţia de care ai nevoie pentru a putea folosi software-ul şi pentru a
putea alege software-ul de care ai nevoie.

Utilizarea pachetului de soft-uri cuprinse în Office


Deseori se uită faptul că Office-ul de la Microsoft oferă o serie de avantaje
persoanelor dislexice. Această secţiune vă ajută să vi le reamintiţi.

68
Ghid pentru softuri specifice
Am selectat un set de software-uri care să te ajute în studii. Există multe alte-
le, dar acestea îţi asigură o introducere foarte utilă la ceea ce poate fi utilizat.
Toate programele recomandate sunt pe gratis.

Nu avem intenţia de a ţine un curs, ci de a asigura o introducere clară în mo-


dalităţile prin care îţi poţi îmbunătăţi şansele de a-ţi arăta potenţialul. Ţine
minte, că nu software-ul parcurge cursul, ci tu eşti cel care îl parcurge. Nu are
importanţă cât de bun este software-ul. Dacă nu eşti antrenat/pregătit pentru
explorarea posibilităţilor pe care le oferă, utilitatea software-ului poate deveni
foarte limitată.

Ţine minte şi faptul că nu eşti singur cu greutăţile, şi dacă vei căuta pe inter-
net sau chiar şi pe YouTube, probabil vei găsi nişte idei care te pot ajuta şi mai
mult. Ai putea totodată să îl întrebi pe tutorele tău, sau un prieten să-ţi explice
câteva lucruri din cele ce urmează.

Acordă atenţie sănătăţii tale


Înainte să începem este important să ne amintim de sănătate. Cu toţii avem
preferinţe legate de învăţat, acestea includ poziţia în care ne aşezăm, lumina şi
momentul în care ne apucăm de învăţat. Pentru o înţelegere completă este bi-
ne să consultaţi un specialist în sănătate. Aveţi aici nişte aspecte pe care le pu-
teţi lua în considerare pentru a vă asigura confortul.

1. Verificaţi ca poziţia calculatorului în cameră să fie cea mai bună, mai


ales, mare atenţie la luminozitate.
2. Asiguraţi-vă că poziţia corpului în faţa calculatorului este confortabilă şi
că va rămâne confortabilă.
3. Asiguraţi-vă că poziţia cărţilor, a foilor şi a obiectelor necesare pentru lu-
cru este optimă. Dacă este necesar, cumpăraţi un suport pentru cărţi.
4. Verificaţi spaţiul din jurul calculatorului. El ar trebui să permită acces
uşor la fişiere, acces la USB şi imprimantă.
5. Folosirea unei lumini adecvate.
6. Ochii ar trebui să privească puţin în jos spre ecran, meniul de sus să fie
la nivelul nasului.

69
7. Odihniţi-vă ochii şi uitaţi-vă în altă parte de la ecran la intervale regulate.
8. Asiguraţi-vă că spatele este drept şi că are un suport.
9. Coapsele ar trebui să fie mai sus decât genunchii. Folosiţi un suport pen-
tru picioare, dacă picioarele nu vă ajung până la podea.

10. Amintiţi-vă să vă ridicaţi în picioare şi să vă plimbaţi puţin, la intervale


regulate şi beţi multe lichide.

Echipament
Laptopuri, Note-book-uri
Majoritatea studenţilor au nevoie de acces la calculator. Pentru mulţi acest lu-
cru înseamnă un notebook, ceea ce pentru studenţii cu dislexie este foarte util.
Gama laptopurilor mici apărute în ultima vreme reprezintă o opţiune mai puţin
costisitoare. Cele mai ieftine utilizează sistemul de operare Linux, corespunză-
tor în majoritatea cazurilor, deoarece are opţiunea Open Office sau resurse
online. Dacă doriţi, totuşi, să utilizaţi un soft specializat, există o serie de ma-
teriale educaţionale destinate utilizării în cadrul sistemului de operare Win-
dows.

Dacă beneficiaţi de un laptop personal, atunci puteţi parcurge materialul


pe etape, trecând de la o lecţie la alta, şi veţi avea mereu suportul tehnic ne-
cesar. Aspectul care trebuie totuşi avut în vedere, este examenul. Dacă aţi
urmărit cursul pe calculator dar sunteţi nevoit să scrieţi un eseu la examen fă-
ră a putea apela la calculator, aţi putea avea probleme nu doar cu scrisul, dar
şi cu ortografia, organizarea textului şi corectarea acestuia. Aceste abilităţi tre-
buie exersate în mod regulat, pentru ca să puteţi apela la ele în timpul unui
examen.

Dispozitive manuale de scris


Există numeroase dispozitive manuale de scris care vin în sprijinul studentului,
cum ar fi controlul ortografiei, programele de traducere sau dicţionarele. Aces-
tea pot fi accesate şi de pe telefonul mobil, ceea ce înseamnă că nu este nevo-
ie şi de un alt echipament pentru a le folosi. Ele pot fi foarte utile în situaţiile
în care nu aveţi acces la calculator.

70
Unităţile de memorie (stick-urile) USB
În zilele noastre există deja USB-uri de 32 de Gb pe care le puteţi purta pe
breloc. Astfel există mai puţine şanse să-l pierdeţi. Acest echipament are două
roluri:

1. O copie de rezervă a sistemului calculatorului, pentru a putea avea o a doua


copie a fişierelor în cazul în care laptopul s-a stricat, pierdut sau furat.

2. Pentru a avea întotdeauna la îndemână o versiune a software-lui. Aceasta


este de mare ajutor în situaţiile în care nu dispui de propriul laptop sau este
nevoie să transferi date de la un calculator la altul. Software-ul în această
formă include Open Office şi Skype. Pentru mai multe softuri vezi
www.portableapps.com. (Atenţie: Site-ul este în limba engleză, dar unele
softuri există şi în alte limbi.)

Preferinţe senzoriale
Când spunem „preferinţe senzoriale”, ne referim de fapt la modul în care do-
rim ca informaţia să apară pe ecran. Acesta se referă la culori, mărime şi ele-
mentele grafice (de ex. tipul literelor).

Culori

Persoanele care suferă de dislexie, consideră că ecranul este prea luminos. Ei


pot avea dureri de cap chiar şi după ce opresc monitorul. Prin schimbarea cu-
lorilor de fundal se poate totuşi remedia situaţia. Mulţi îşi setează documentele
din Office şi browserul astfel încât fundalul să fie un galben pal sau crem. (Vezi
mai încolo cum se face.) Cercetările au demonstrat că nu suntem cu toţii la fel,
de aceea recomandăm să vă găsiţi singuri setarea corespunzătoare.

Deşi fundalul este cel care acoperă majoritatea monitorului, unii preferă să
schimbe culoarea textului. Acest lucru este foarte simplu în majoritatea
progamelor uzuale.

Nu uitaţi însă că atunci când listaţi documentele, s-ar putea să trebuiască să


reluaţi setarea alb-negru pentru a economisi cerneala.

71
Mărimea literelor

Pentru a citi un text, există o mărime optimă a literelor. Dacă ele sunt prea
mici sau prea mari, veţi citi textul mai lent. Acordaţi puţin timp pentru a stabili
care este mărimea potrivită a literelor pentru dumneavoastră. Când pregătiţi
un document, este mai uşor să măriţi documentul în întregimea sa decât să
măriţi doar literele. Astfel, nu veţi mai fi nevoit să-l schimbaţi înainte de listare.

Elemente grafice

Acest aspect se referă, de regulă, la litere, dar uneori şi la imagini. Cercetările


au arătat că literele şi simbolurile simple, lipsite de elemente decorative mici
sunt mai uşor de citit. De aceea, literele de tip Arial sunt mai bune decât cele
de tipul Times. Alţii recomandă pentru cei cu dislexie literele mai rotunde, ca
de ex. Comic Sans. Partea cea mai importantă pentru fiecare este experimen-
tarea a ceea ce i se potriveşte cel mai bine.

Găsiţi ceea ce vă convine

Pentru a găsi combinaţia de culori care vă convine cel mai mult, vizitaţi site-ul

www.wdnf.info/preferences

Accesarea textului
Această secţiune se referă la situaţia în care informaţia provine dintr-o altă
sursă, de ex. dintr-o carte, prelegere sau de pe web. Diagrama de mai jos
prezintă principalele componente.

72
Scanare

Dacă textul nu este disponibil în format electronic, pot fi folosite scanner-ele,


cu ajutorul recunoaşterii optice a caracterelor (OCR).
Calitatea materialului scanat poate fi foarte bună, dar va depinde întotdeauna
de calitatea materialului scanat. O copiere de calitate va produce un rezultat
mai bun decât copierea unei copii. Odată ce este transformat în format elec-
tronic, materialul poate fi accesat şi folosit cu ajutorul altor programe (softwa-
re-uri). Totuşi, trebuie să ținem seama că există restricţii referitoare la cantita-
tea de material care poate fi scanat dintr-o carte.

“Textul vorbit” (sintetizatorul de voce, „Text to Speech”)

Din nefericire, în timp ce sunt foarte multe programe de citire a textului scris
în limba engleză, sunt foarte puţine în alte limbi. Iar acolo unde există, sunt de
obicei foarte scumpe. Sunt multe programe în limba engleză care sunt gratui-
te. Oricum, devin disponibile şi se pot găsi pe internet din ce în ce mai multe
astfel de programe pentru alte limbi.

73
“Textul vorbit” poate fi folosit în mai multe scopuri, incluzând:

• Pronunţarea de cuvinte separate.


• Citirea informaţiilor electronice.
• Accesarea internetului.
• Corectarea propriilor lucrări.
• Citirea cărţilor scanate.

În plus, unele programe salvează sunetul în format mp3 şi poate fi ascultat


mai târziu la un mp3 player sau chiar la propriul telefon, astfel accesul la in-
formaţie este posibil şi departe de calculator.

Programe text-to-speech în limba engleză


Mulţi elevi au nevoie de informaţii în limba engleză.
Când putem folosi programele text-to-speech:
Câteva sfaturi pentru folosirea programelor de citire a monitorului:

• Să nu credeţi că toate programele sunt la fel. Unele sunt mai bune decât
altele.
• Dacă este necesar să cumpăraţi un astfel de program, asiguraţi-vă mai
întâi că este compatibil cu toate tipurile de material electronic, incluzând
Office-ul, internetul şi pdf.
• Consultaţi setările pentru viteză şi sunet, mai ales dacă folosiţi o voce în
limba engleză.
• Încercaţi diferite voci, folosind un pasaj lung de text. O voce care sună
bine la o primă evaluare, ar putea deveni foarte repede obositoare.

Sumarizări

Mulţi cred că efortul legat de citirea unui text poate fi redus cu ajutorul pro-
gramelor text-to-speech, dar există şi alte modalităţi. Prin utilizarea
sumarizărilor automate poţi reduce cantitatea de text ce trebuie citit. De
exemplu, 10.000 de cuvinte pot fi reduse la doar 2500. Versiunea pentru Mi-
crosoft Word este accesibilă în limba engleză şi în alte limbi (dar nu toate).

74
Înregistrare

În calitate de student „primim” o cantitate mare de informaţie la ore şi consul-


taţii. Mulţi dislexici au probleme şi cu memorarea şi, evident, cu repetarea ma-
teriei. Unii utilizează sisteme sau softuri speciale, dar un simplu reportofon
poate fi la fel de util. Acesta poate fi un echipament digital sau, de ce nu, un
telefon mobil. Sau un soft de pe laptop. Laptopul nu e mereu convenabil, dar
există mai puţine restricţii în ceea ce priveşte mărimea fişierelor de sunet.

Există, totuşi, o serie de aspecte de care trebuie să ţii seama atunci când înre-
gistrezi:

• Foloseşte un microfon direcţional ori de câte ori este posibil;

• Asigură-te că puterea bateriilor este suficientă;


• Fă o copie de rezervă cât mai repede posibil;
• Asigură-te că aparatul funcţionează înainte să fie necesară utilizarea lui;
• Cere permisiunea de a plasa microfonul în faţă;
• Încurajează lectorii să poarte un microfon atunci când sunt solicitaţi să o
facă;
• Asigură-te că există suficient spaţiu digital;
• Transcrie înregistrarea cât mai repede posibil.

Unii preferă să înregistreze cu ajutorul camerei video. Unii profesori au obiecţii


în ceea ce priveşte această modalitate, deoarece există şansa să fie postaţi pe
YouTube. Vă recomandăm să cereţi întotdeauna acordul prealabil al celui pe
care doriţi să-l filmaţi, şi să folosiţi camera video numai în caz de nevoie.

Alte metode

Există şi alte metode pentru notarea sau înregistrarea informaţiilor. Cea mai
populară metodă este utilizarea metodei hărţilor conceptuale. Mulţi folosesc
harta conceptuală pe hârtie. Alţii o fac pe calculator. Această metodă va fi dis-
cutată în detaliu pe parcursul capitolului următor.

75
Există softuri care combină înregistrarea sunetului şi luarea notiţelor, ca de
exemplu One Note al firmei Microsoft, dar pachete similare puteţi găsi şi pe
Internet.

Întocmirea unui text


Pe parcursul întocmirii unui text va trebui să parcurgeţi anumite etape, cele
mai importante fiind:

• Crearea unei hărţi conceptuale;


• Verificarea textului;
• Transformarea vorbirii în text;
• Cunoştinţe de dactilografie.

Ideea este să culegem informaţiile şi să le aranjăm într-o oarecare ordine îna-


inte de a ne apuca de scris. Cel mai important element în acest sens este
harta conceptuală. În cazul întocmirii unui material scris, transformarea
vorbirii în text s-a dovedit a fi un element foarte util. Verificarea textului în-
seamnă corectarea greşelilor de ortografie şi de limbă, dar şi ascultarea textu-
lui cu ajutorul softului text-to-speech, aşa cum am specificat mai sus.

Crearea unei hărţi conceptuale

Crearea unei hărţi conceptuale este foarte utilă atunci când prelucrăm ideile
fără a le descrie în detaliu. Ele trebuie să ajute la învăţare, memorare şi la or-
donarea ideilor. Materialul vizual poate oferi o imagine de ansamblu uşor de
înţeles, şi poate fi construit (desenat) atât pe hârtie, cât şi cu ajutorul calcula-
torului. Cu ajutorul unei structuri în care ideile sunt grupate şi asociate între
ele, majoritatea subiectelor pot fi reduse la o reprezentare vizuală simplă, care
ajută la învăţarea şi reamintirea acestuia. Iată câteva utilizări ale metodei hăr-
ţilor conceptuale:

• Ne ajută în memorare şi la examene;


• Ne ajută la întocmirea unui eseu;
• Ne ajută la planificarea unei prezentări/expuneri;

76
• Ne ajută la planificarea unor proiecte şi explicarea clară altor persoane;
• Ne ajută la colectarea mai multor idei.

Iată etapele principale pentru întocmirea unei hărţi conceptuale.

• Începeţi prin definirea unei imagini sau idei centrale, apoi definiţi ramu-
rile cu „ideile subordonate”;
• Folosiţi chenare legate de linii sau cuvinte legate de linii;
• Folosiţi diferite culori pentru a defini anumite coduri sau secvenţe;
• Nu vă temeţi de greşeli, refaceţi planul;
• Folosiţi diversele modalităţi de afişare, de ex. ierarhizările, pentru a înţe-
lege conexiunile.

Puteţi găsi multe alte exemple pe internet. Cea mai bună cale este exersarea.
Vedeţi partea cu Software-urile de Suport pentru exemple de instrumente cu
care se pot crea hărţi conceptuale.

Verificarea (corectarea ortografică) textului

Verificarea textului este necesară pentru a şti sigur că am scris tot ceea ce do-
rim să comunicăm, şi pentru a ne asigura că cititorul va înţelege ceea ce dorim
să-i comunicăm. Componentele cheie în acest sens sunt verificarea ortografiei
şi a gramaticii. Acestea pot fi efectuate prin softul din cadrul Office. O altă me-
todă prolifică este ascultarea textului transformându-l cu ajutorul softului text-
to-speech.

Recunoaşterea vocală

Tehnologia „speech recognition”, adică recunoaşterea vocală este foarte utilă


pentru cei dislexici, dar este accesibilă doar în câteva limbi (olandeză, engleză,
franceză, germană, italiană şi spaniolă). Este foarte utilă pentru a dicta eseuri
sau a lua notiţe. Unii elevi folosesc versiunea în limba engleză chiar dacă limba
lor maternă nu este engleza. În asemenea cazuri rezultatele bune presupun
destul de mult exerciţiu.

77
Modalităţi de tehnoredactare

Unul dintre cele mai utile instrumente ,,life skill” privitoare la TIC pentru per-
soanele dislexice din universitate sunt programele tutoriale pentru tehnoredac-
tare. Predarea abilităţilor de tehnoredactare automatizată ar trebui să fie o no-
ţiune importantă pentru cei care vor să folosească TIC ca instrument de suport
pentru dislexie. Nu este importantă doar capacitatea de a tehnoredacta repe-
de, ci şi procesul de scriere cu ajutorul tastaturii care ajută la consolidarea şi
îmbunătăţirea scrierii corecte. Oricum, puţine programe utilizează un sistem
care se construieşte pe principiile ortografice ale limbii.

Alte abilităţi

Există multe alte softuri care sprijină persoanele dislexice. Putem menţiona în
acest sens suporturile de memorie, sistemele back-up, suporturile vizuale (ri-
gle şi suporturi de mărire), precum şi softurile destinate traducerii. Toate aces-
te aspecte vor fi discutate mai pe larg în secţiunea Softurilor de asistenţă (de
sprijin).

Să exploatăm la maximum Microsoft Word şi Open Office

Spaţierea (spaţiul dintre rânduri)

Acest aspect se referă la distanţa verticală dintre rânduri. Când efectuaţi lu-
crări scrise la universitate, adesea sunteţi nevoiţi să includeţi un spaţiu în plus
între rânduri, pentru a putea citi textul mai uşor. Acest procedeu poartă nume-
le de „spaţiere dublă” („double spacing”).

Culorile de fundal

Mulţi îşi modifică setările calculatorului după preferinţă, schimbând culoarea


fundalului sau alegând fontul Arial. Softul ne permite să setăm culorile şi tipul
caracterelor pentru întreg ansamblul calculatorului. Putem evita astfel să tre-
buiască să setăm fiecare aplicaţie în parte. Acest lucru se poate efectua şi în
Microsoft Word.

78
Pentru a schimba culoarea fundalului în MS Word daţi clic pe opţiunea Format
din meniul principal din partea de sus al ecranului (care începe cu opţiunile File
– Edit). În meniul care se deschide apare opţiunea Background, iar în dreptul
ei o săgeată ce indică opţiunile existente, situate la dreapta. Dacă deplasăm
mouse-ul asupra opţiunilor, vom vedea opţiunile de culori. Există şi o opţiune
„Mai multe culori” (More Colours) şi una de Fill Effects dacă doriţi să le aveţi şi
pe pagina Dvs. (Dacă opţiunea Background nu există pe calculatorul Dvs., tre-
ceţi mouse-ul pe săgeata dublă din josul meniului şi va apare o listă mai extin-
să a opţiunilor posibile.)

Culori şi marcarea textului

Similar schimbării culorii fundalului, multora le place să schimbe şi culoarea


textului. Acesta se poate efectua cu ajutorul butonului din partea dreaptă a
meniului. Marcaţi textul, apoi daţi clic pe „A”. Puteţi selecta culoarea dorită cu
ajutorul săgeţii din dreapta literei „A”. În stânga ei găsiţi opţiunea de marcare
a textului. Selectaţi textul pe care doriţi să-l marcaţi, apoi daţi clic pe această
opţiune. Există mai multe opţiuni de culori.

Tipul literelor (font)

Înfăţişarea paginii de lucru trebuie aleasă cu grijă. Alegerea opţiunii potrivite


poate reduce în mod considerabil solicitarea ochilor. Puteţi să schimbaţi atât
înfăţişarea documentelor proprii, cât şi a altora, adaptând tipul literelor prefe-
rinţelor Dvs. Modelele de înfăţişare a paginii pot fi accesate prin tipurile de lite-
re ilustrate. Deşi există foarte multe opţiuni, 95% dintre oameni vor alege din-
tre opţiunile de aici. Setarea spaţiului dintre rânduri poate fi şi ea utilă,
realizându-se prin opţiunea Format/Paragraph/Spacing.

Corectarea ortografică

Există trei tipuri de corectori ortografici pe care îi vom lua în considerare; aceş-
tia fac parte integrantă din pachetele standard, cele care sunt suplimentare şi
dispozitivele separate. MS Word este un dispozitiv standard care vă va oferi
alternative. Însă, se presupune că tu ştii care este alternativa corectă. De
exemplu dacă tastezi din greşeală „estă”, softul îţi oferă alternative: "astă" şi

79
"este" . Tu trebuie să alegi varianta potrivită contextului. Din această cauză,
trebuie să avem în vedere alternativele.

Autocorectare

O funcţie aflată în Ms Word de care mulţi oameni uită, este funcţia auto-
corectare. Aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta permite utilizatorului să scrie
cuvinte care-i ridică probleme, soft-ul corectându-le automat. Folosind listele
existente, această opţiune va schimba în mod automat de exemplu
„accomodate” în „accommodate”. Această funcţie poate fi utilă pentru cuvinte-
le de specialitate sau nume de locuri şi oameni. Funcţia se găseşte în meniul
instrumente (Tools Menu). Pentru a o accesa, faceţi click pe Microsoft Office
Button (colţul din stânga sus), apoi Word Options în partea de jos.

Verificarea gramaticală

O altă funcţie disponibilă pe MS Word este verificarea gramaticală. Acest lucru


poate fi foarte folositor. Oricum, să aveţi grijă deoarece algoritmii sunt setaţi
pentru limba engleză şi uneori pot să facă unele sugestii inadecvate (în exem-
plul de mai jos, îţi sugerează înlocuirea lui: "este dislexic" cu" dislexic este").

Utilizarea browserului (motoarelor de căutare)

Motoarele de căutare au abilitatea de a vă permite să schimbaţi culoarea, fun-


dalul şi mărimea fontului după preferinţele dumneavoastră.
Se poate accesa culoarea şi fondul preferat utilizând tools/opţiuni/conţinut/
/culori. O altă modalitate de a creşte mărimea textului este utilizarea lui CTRL
++

Foxtabs este o altă componentă a firefox-ului care permite vizualizarea pagini-


lor web deschise în acelaşi timp. Încercaţi https://addons.mozilla.org/ pentru a
vă descărca alte opţiuni. O altă componentă este Answer tips, care vă propune
definiţii, modele de pronunţie şi traduceri. Poate fi accesat pe

http://www.answers.com/main/firefox_plugins.jsp.

80
Sunt, de asemenea, gadget-uri care pot fi adăugate la iGoogle (de ex. tradu-
ceri şi link-uri rapide care favorizează site-urile ca acesta).

Ghidul softurilor gratuite de sprijin

Text-to-speech
(transformarea textului în variantă vocală) în limba română

Există o serie de resurse accesibile şi în limba Dvs. maternă. Pe internet apar


mereu opţiuni noi, de aceea verificaţi site-ul în mod regulat. Imtranslator este,
totuşi, una dintre ele mai adecvate, putând fi accesat la

http://imtranslator.com

Text-to-speech
(transformare de text în variantă vocală) în limba engleză

În ceea ce priveşte opţiunea text-to-speech în limba engleză, ea există în mai


multe variante online. Una dintre cele mai adecvate este, totuşi,
http://imtranslator.com. Celor care caută varianta offline recomandăm să vizi-
teze pagina www.readplease.com.

Softuri de traducere

Sunt multe site-uri pe Internet care pot fi folosite pentru traduceri. Dar, multe
dintre ele sunt bazate pe resurse Google. Prin urmare, este cel mai bine să în-
cepi de la sursa http://translate.google.com . O altă sursă pentru traduceri
bune, cu o gamă mult mai limitată, este http://imtranslator.com .

Rigla (bara de rulare pe ecran)

Acest soft poate fi utilizat în două scopuri: pentru unii ca o riglă simplă, iar alţii
îl pot folosi şi ca o riglă virtuală pentru urmărirea rândurilor pe care le citim. El
poate fi accesat pe pagina http://www.portalfreeware.com

81
Crearea hărţilor conceptuale (www.ikonmap.com)

Ikon maps a fost creat astfel încât să poată fi folosit în mai multe limbi. Este
foarte intuitiv oferind un sprijin real celor cu dislexie. Are meniuri puţine, este
accesibil în mai multe limbi şi poate fi exportat în Word.

Screen grab (înregistrare de imagine)

Programele screen grab există în mai multe variante, una din ele fiind PicPick
(pentru imaginile statice) şi Jing (pentru înregistrarea imaginilor care se mişcă,
cum ar fi demonstraţiile de software).

Memo/Reminders online

Persoanele cu dislexie au, de regulă, probleme cu termenele limită. Acest pro-


gram vă trimite un memo/remider (un mesaj în care vă aminteşte că se apro-
pie un termen limită) sub formă de email, atunci când este nevoie.

Stickies (http://www.zhornsoftware.co.uk/stickies/)

Stickies sunt mesaje scurte de aducere aminte care se pot afişa pe desktop.
Ele fac parte în mod automat din Windows 7, dar pot fi descărcate de pe in-
ternet. Cu ajutorul lor pot fi schimbate culorile, tipul literelor, etc. şi putem
adăuga mesaje de alertare.

Audacity (http://audacity.sourceforge.net/)

Audacity este un soft gratuit cu ajutorul căruia putem înregistra orice,


salvându-l apoi în format mp3. Sunetul poate fi manipulat cu ajutorul său, iar
opţiunile din cadrul său sunt mai mult sau mai puţin identice celor din cadrul
unui soft comercial.

82
Programe pentru însuşirea tehnoredactării
Sunt mai multe tipuri de programe care facilitează scrierea cu ajutorul compu-
terului. Acestea sunt disponibile în mai multe limbi. Este indicat un site unde
sunt inventariate mai multe programe:

http://www.typingsoft.com/all_typing tutors.htm

PicPick (http://picpick.en.softonic.com)

Acest program este un simplu editor de imagini, dar prezintă şi funcţii ca lupă
sau riglă. Rigla poate fi setată ca fiind semi-transparentă şi poate fi folosită
pentru a urmări textul. Programul poate fi, de asemenea, un foarte util in-
strument prin care se realizează captura ecranului (pozarea ecranului), trans-
formând instant un Print Screen într-un jpg. Este disponibil în diferite limbi,
putând fi adăugate şi altele, prin instalarea folder-ului de limbi al soft-ului.
Programul PicPick poate fi util studenţilor pentru a prelua secvenţe ale softului.

83
Capitolul 5. Sprijin şi ajutor profesional

Multe probleme pot fi rezolvate prin autocunoaştere şi tehnici, metode, pe ca-


re vi le-am prezentat, sau pot fi regăsite şi în alte materiale. În acest capitol
veţi găsi o colecţie bogată de diferite informaţii şi sfaturi. Cu ajutorul lor auto-
sprijinul poate fi mai uşor şi mai eficace. Totuşi, nu toate situaţiile pot fi rezol-
vate de-unul singur.

Cel mai important este să ne cunoaştem limitele şi să putem cere ajutor la ne-
voie. Dacă suferiţi de mai multă vreme şi nu puteţi schimba această situaţie,
cu siguranţă aveţi nevoie de ajutor.

Acum, după ce ai parcurs partea principală a acestui manual, poţi să te întorci


la început, la chestionarul privind abilităţile de învăţare să vezi cât de mult şi în
ce domenii ai progresat.

Un text supliment de Margaret Meehan (2009)

Chestionar pentru Studenţi

Legislaţie, ajustări, ajutor profesional


Da Nu
şi instituţii de suport

1 Cunoşti legi, care să permită ajustări rezonabile adecvate


studenţilor dislexici din învăţământul superior?
2 Facultatea sau Colegiul la care înveţi, au politici legate de
suportul acordat studenţilor dislexici ?
3 Universitatea sau Colegiul oferă studenţilor dislexici suport
special cu privire la abilităţile de învăţare?

84
4 Studenţii dislexici pot primi suport special de la alte instituţii,
cum ar fi:
• Centre de consiliere pentru studenţi (servicii)
• Instituţii si centre de sănătate (Centre de sănătate
mintală)
• Centre de sănătate comunitare
• Altele (scrieţi)
Cursuri şi prelegeri
5 La Universitate aveţi acces la computere personale?

6 La cursuri şi de ex. la lucrările care trebuie predate se ţine


cont de faptul că eşti dislexic ?

7 Foloseşti resurse ca să te ajute la învăţat? Bifează opţiunile


care urmează:
• Calculator
• Aparat de înregistrare
• Website-uri
• Forumuri/Grupuri pentru învăţat
• Cărţi despre abilităţile de învăţare

Examinări
8 La examinări dispui de una/unele dintre următoarele ajutoa-
re:
• Timp în plus
• Utilizare calculator
• O persoană care să citească întrebările
• Folosirea unui scrib (cineva care scrie ce îi dictezi)
9 Studenţilor dislexici li se oferă metode alternative de evalua-
re, ca de exemplu:

• Examinare orală în loc de examen scris


• Portofoliu
• Altele

Evaluare
10 Metode alternative de notare:
• se scade nota pentru pentru scrisul de mână slab ?
• Pentru greşelile de ortografie, punctuaţie şi cele gra-
maticale se scade nota sau acestea sunt ignorate?

85
Autoevaluare
11 • Care din punctele tale forte te ajută să faci faţă dificultăţilor cauzate
de dislexie? Enumeră câteva dintre aceste puncte forte:
• Care dintre strategiile de învăţare te ajută să atingi performanţe aca-
demice mai bune? Înşiră-le:

Fiecare ţară ar trebui să pregătească o listă cu instituţiile care le stau la dispo-


ziţie studenţilor dislexici:

Instituţiile din fiecare ţară (exemplu)


Slovenia • Centre de consiliere pentru studenţi (ser-
vicii)
• Instituţii şi centre de sănătate
• Centre de sănătate comunitare

Sperăm ca această carte să vă ajute atât în afirmarea


potenţialităţilor personale cât şi în dobândirea de succese pe
parcursul carierei.

86
Anexe

Anexa A: Dislexia, legislaţie şi dizabilităţi

În cele mai multe legislaţii din Europa, termenul de DISLEXIE nu apare în mod
specific, dar intră în categoria termenului de dizabilităţi. Din păcate, chiar dacă
legislaţia legată de dizabilităţi include afecţiunile senzoriale şi fizice, precum şi
dificultăţile de învăţare moderate şi severe, ea nu include dificultăţile specifi-
ce de învăţare.

Unele modalităţi alternative de a aborda definiţia dislexiei o evidenţiază ca şi o


diferenţă în procesul de învăţare, dezvăluind şi avantajele acesteia. Gândirea
divergentă a persoanei cu dislexie, poate oferi o abordare alternativă a soluţi-
onării problemelor în multe contexte de învăţare. Accentul este pus pe terme-
nul “diferenţă în învăţare” (ceea ce ar fi cel mai adecvat în multe cazuri), ceea
ce poate fi şi o sursă a problemelor practice ale unui student.

Legislaţia în foarte multe ţări va oferi rezoluţii adaptative de studiu şi suport IT


(de exemplu fonduri pentru software-uri şi hardware-uri speciale) pentru stu-
denţii dislexici doar în cazul în care ei pot dovedi cu documente „dizabilitatea”
lor.

Dacă studentul este pur şi simplu etichetat ca fiind „altfel”, atunci se poate
spune că toată lumea este diferită de ceilalţi, astfel el sau toţi trebuie să pri-
mească ajutor/suport special, sau nimeni. Evaluatorul trebuie să demonstreze
în raportul lui faptul că studentul este în dezavantaj în comparaţie cu ceilalţi
studenţi, şi că necesită ajutor suplimentar. Prima opţiune este prea scumpă,
aşadar etichetarea de a fi cu un fel de dizabilitate va rămâne o necesitate, cel
puţin pentru viitorul apropiat.

87
UE priveşte persoana cu dizabilitate ca pe o persoană care are o deficienţă fi-
zică sau mentală ce îi afectează serios, în mod negativ, capacitatea de a efec-
tua normal activităţile de zi cu zi. Procedurile cu care sunt abordate persoanele
cu dizabilităţi, de obicei intră fie în categoria „modelului medical”, fie în cea a
„modelului social”.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) tratează dizabilităţile din punct de ve-


dere medical, cu alte cuvinte persoana este limitată de incapacitatea sa. Astfel,
persoanele au nevoie de “recuperare”prin anumite servicii de “reabilitare”, iar
condiţiile de acordare a drepturilor speciale ar trebui să ţină cont de gradul
dizabilităţii.

În contrast, modelul social adoptat în mare parte de ţările din Europa, suge-
rează că deservirea corespunzătoare a persoanelor cu dizabilităţi se poate re-
zolva în cadrul societăţii prin dispoziţii şi modificări adaptate, care îi ajută să-şi
desfăşoare activitatea de zi cu zi. Aceste acomodări constau în eliminarea ba-
rierelor din societate, asigurarea suporturilor tehnologice şi a altor mecanisme
de suport, dreptul la aceste acomodări este considerat un drept fundamental,
asigurat de furnizorii serviciilor curente.

Cele mai multe tendinţe de sprijin din Europa, cu privire la dislexici, încearcă
să se încadreze în modelul social iar părerile sunt în favoarea abordării dislexiei
din perspectiva modelului social.

Acesta poate fi însă problematic, dacă ne gândim la profesioniştii care îi ajută


pe dislexicii din învăţământul superior.

Până ce suportul specialiştilor pare să fie consistent cu modelul social sus


menţionat, este inconsistent cu noţiunea care spune că pentru modelul social
mediul are trebui să fie incluziv şi să nu fie necesar suportul extern.

Ar fi poate mai bine ca prestatorii de servicii sociale să fie pregătiţi să ajute


toată lumea, ceea ce ar reflecta un model social veritabil. Acest lucru ar asigu-
ra servicii în arie mai largă dar atunci ar trebui să se renunţe la ajutorul extern
profesional.

88
Anexa B: Terminologie

Pe plan internaţional conceptul dislexiei este folosit în diferite moduri. De


exemplu în Rusia termenul de dislexie se referă doar la citit, iar disgrafia doar
la scris. În Italia termenul de disgrafie este folosit pentru dificultăţi motorice, şi
disortografia pentru dificultăţile scrierii de mână.

În Anglia mulţi oameni folosesc termenul “dificultăţi de învăţare specifice” sau


SpLD (Special Learnind Difficulties). Mai de mult, dislexia a fost considerată ca
fiind aceeaşi cu SpLD, dar acum este recunoscut faptul că dislexia este numai
una dintre dificultăţile de învăţare care pot include de asemeanea discalculia
(dificultate legată de matematică), şi dispraxia, (dificultate motorie). Termenul
des utilizat în SUA este “dizabilităţi de învăţare”. Acesta ar trebui considerat un
termen similar cu SpLD. În Slovenia termenul de dislexie se utilizează alterna-
tiv cu termenul de legastenie şi intră în categoria mai largă al dificultăţilor de
învăţare.

Alţi specialişti argumentează că şi Dificultatea de Atenţie (cu sau fără Hiper-


activitate) ar trebui inclusă aici. Oricum, aceasta este mai mult o dificultate
comportamentală decât de învăţare. Alte confuzii se nasc din cauză că terme-
nii de dislexie şi SpLD sunt apropiaţi unul de celălalt şi sunt legaţi din punct de
vedere istoric.

Problema devine şi mai complexă atunci când luăm în considerare cazurile în


care se combină mai multe dificultăţi de învăţare, ceea ce se întâmplă destul
de frecvent. Aceste dificultăţi de învăţare specifice au la bază dificultăţi de pro-
cesare cognitive, care pot fi cauza mai multor SpLD. De multe ori există o su-
prapunere, adică mulţi dislexici au şi un anumit grad de dispraxie sau alte difi-
cultăţi.

89
Aşadar, într-un context internaţional trebuie să fim foarte atenţi cum folosim
aceşti termeni. Ar fi mai recomandabil să se descrie, mai curând, dificultăţile
decât să se eticheteze, mai ales dacă aceste etichetări nu justifică unele
măsuri de suport în plus.

90
Anexa C: Câteva caracteristici ale creierului dislexic care
afectează gândirea si învăţatul

Procesele de gândire şi învăţare:

Un sistem ineficient al memoriei de scurtă durată, uneori numit me-


morie de lucru:

Există diferenţă între memoria de lucru şi celelalte forme ale memoriei. Memo-
ria de lucru poate fi considerată capacitatea de a capta şi manipula informaţii-
le.

Dificultăţi în procesarea sunetelor şi interpretarea acestora:

În copilărie, prin capacitatea noastră de vorbire întărim ceea ce învăţăm. La


dislexici acest proces poate fi inhibat deoarece se realizează mult mai greu in-
terpretarea sunetelor şi astfel integrarea acestora în memorie.

Dificultăţi de coordonare şi abilităţi motrice:

În copilărie, dislexicii sunt deseori neîndemânatici şi dobândesc mai greu o co-


ordonare bună. La adulţi acest lucru nu se mai regăseşte, dar totuşi poate
avea influenţă asupra dezvoltării capacităţii de coordonare vizual-motrică.

Dificultăţi în procesarea vizuală:

Acest lucru nu înseamnă că persoanele cu dislexie nu văd bine lucrurile, dar


afectează rapiditatea cu care procesează informaţiile vizuale, în special când
acestea trebuie ordonate secvenţial. Acest lucru poate însemna şi faptul că ei
stochează vizual (ca imagine mentală) mai greu forma literelor şi a cuvintelor.

91
Acestea sunt caracteristicile cognitive care împiedică învăţarea citit-scrisului la
persoanele dislexice şi care le cauzează o multitudine de dificultăţi.

Memoria de scurtă durată nu este importantă doar în sine, ci influenţează şi


alte caracteristici. De exemplu dacă memorezi cu dificultate elementele dintr-o
listă, vei avea probleme şi cu memorarea ordinii acestora. Interrelaţia este va-
labilă şi invers, adică dacă memorezi cu greu ordinea, vei avea probleme şi cu
întipărirea elementelor.

Este bine de ţinut minte că aceste neajunsuri cognitive sunt mai puţin impor-
tante faţă de punctele forte de care dispunem. Acestea pot fi mai importante
în comparaţie cu o altă persoană cu sau fără dislexie.

92
Anexa D: Atenţia
Dislexia poate fi acompaniată de abilitatea slabă de concentra-
re, care poate da naştere unor probleme mai serioase. Ca şi
student dislexic nu ai neapărat probleme de atenţie, chiar dacă
eşti uneori mai puţin atent decât alte persoane.

Următoarea scală îţi poate arăta dacă există semne ale


unui posibil deficit de atenţie.
Evaluează folosind următoarea scală, şi pune numărul adecvat lângă
item.
0 = niciodată
1 = rareori
2 = ocazional
3 = frecvent
4 = foarte frecvent

Câteva semne posibile ale dificultăţii de atenţie 0 1 2 3 4


1. Uşor de distras când învaţă, citeşte sau îi ascultă pe alţii;
2. Neatent până ce nu este interesat de ceva (câteodată chiar
concentrat exagerat);
3. Ascultarea devine mai eficientă făcând şi alte activităţi între
timp cum ar fi desenatul, plimbatul.
4. Slabă concentrare la detalii.
5. Capacitate redusă în a urmări o conversaţie.
6. Pierderea lucrurilor.
7. Sare peste rânduri pe parcursul cititului, dificultăţi în a ră-
mâne la temă ( pe aceaşi direcţie)
8. Dificultăţi în urmărirea instrucţiunilor lungi.
9. Tendinţa de a se plictisi repede.

Pentru a primi rezultatele, adună scorurile.


Peste 15 – atenţie slabă
Peste 25 – dificultăţi de atenţie
Peste 30 – dificultăţi de atenţie severe

93
Anexa E: Diferenţe în dominanţa emisferelor cerebrale

Cele două părţi ale creierului, emisfera dreaptă şi emisfera stângă arată la fel,
dar funcţionează foarte diferit.

Emisfera stângă poate fi privită ca specializată în procesarea informaţiilor ver-


bale şi numerice secvenţiale, într-un mod linear şi ordonat. Este partea activă,
verbală, logică, raţională şi analitică a creierului, capabilă să categorizeze şi să
analizeze informaţiile.

Această emisferă execută operaţiile lingvistice, matematice, logice şi procesea-


ză informaţiile consecutive, seriale. În cazul acestei emisfere au prioritate acti-
vităţile analitice şi optimalizate pe viteză, care sunt necesare în controlul vo-
luntar al musculaturii şi în prelucrarea detaliilor vizuale fine.

Emisfera dreaptă trebuie considerată partea intuitivă, creativă, non-verbală a


creierului care lucrează cu forme şi imagini în trei dimensiuni. Vede mai degra-
bă pădurea şi nu copacii şi este capabilă să înţeleagă configuraţii şi structuri
complexe. Emisfera dreaptă este specializată în recunoasterea patternurilor,
recunoaşterea feţelor, în relaţii spaţiale, în procesul de gândire non-verbală, în
silabisire şi intonaţia limbajului şi în procesarea paralelă a informaţiilor. Este
responsabilă mai mult de motricitatea viscerală şi lucrează cu perioade de timp
mai largi.

Dacă vrei să afli dominanţa creierului tău completează următorul


chestionar.

Chestionarul de dominanţă cerebrală

(bazat pe Brain Dominance Questionnaire. English Teaching Forum, 1994; re-


vizuit de Mariani, 1996). Acest chestionar indică tendinţa de dominanţă a
emisferei cerebrale, dreaptă sau stângă, sau bilaterală (folosind ambele în
aceeaşi măsură)

94
Instrucţiuni: Selectează răspunsul care reprezintă cel mai bine atitudinea sau
comportamentul tău. Când ai terminat, urmează instrucţiunile legate de scoruri.

1. Prefer să învăţ
a. pornind de la o privire de ansamblu a lucrurilor şi uitându-mă la imaginea întreagă
b. detalii şi fenomene/fapte specifice
c. prin ambele căi în mod egal
2. Prefer profesiunile, ocupaţiile
a. în care pot să lucrez în mai multe direcţii în același timp
b. care conţin o singură sarcină, pe care o pot termina înainte ca să o încep pe ur-
mătoarea
c. îmi plac la fel ambele tipuri de profesiuni
3. Prefer să rezolv problemele
a. pe baza intuiţiei
b. utilizând logica
c. atât logic cât şi pe baza intuiţiei
4. Îmi place ca munca mea să
a. îmi lase mai multe oportunităţi de modificare pe parcurs
b. fie planificată astfel încât să ştiu exact ce am de făcut
c. ambele, planificată şi cu oportunităţi de modificare
5. Îmi place să învăţ o mişcare sportivă sau un pas de dans
a. privind şi pe urmă executând
b. ascultând o explicaţie verbală şi imaginând, apoi repetând mintal acţiunea sau paşii
c. privind, după aceea imitând şi apoi discutând despre ea
6. Recunosc, îmi reamintesc feţele foarte uşor
a. Da
b. Nu
c. Câteodată
7. Dacă trebuie să decid caracterul corect sau incorect al unui fapt
a. simt instinctiv că este bine sau corect
b. decid pe baza informaţiilor existente
c. tind să combin ambele metode
8. Prefer
a. testele tip eseu
b. testele cu răspunsuri multiple
c. îmi plac ambele la fel
9. Dacă ar trebui să montez o bicicletă, mai degrabă
a. aş arunca o privire pe schemă şi aş începe cu o oarecare unealtă care este la în-
demână, încercând să potrivesc părţile
b. aş expune toate părţile, le-aş număra, aş aduna instrumentele necesare şi aş ur-
mări instrucţiunile
c. aş apela la experienţele similare din trecut

95
10. La şcoală am preferat
a. geometria
b. algebra
c. nu am avut o preferinţă legată de acestea
11. Este mai captivant să
a. inventez ceva
b. îmbunătăţesc / repar ceva
c. ambele sunt captivante pentru mine
12. În general
a. este o problemă pentru mine să-mi limitez activităţile în anumite cadre de timp
b. aloc timp pentru a-mi organiza munca şi activităţile personale
c. sunt capabil să-mi organizez cu uşurinţă activităţile personale la timp limită
13. Visatul cu ochii deschişi
a. îmi este util în planificarea viitorului meu
b. pierdere de timp/
c. distractiv şi relaxant
14. Pot spune cu exactitate cât timp a trecut fără să mă uit la ceas
a. Nu
b. Da
c. Câteodată
15. Când citesc sau învăţ,
a. prefer muzică
b. prefer linişte totală
c. prefer să ascult muzică de fond doar când citesc pentru distracţie/destindere şi nu
când învăţ

Instrucţiuni scoruri: Însumează separat răspunsurile cu ‘a’ şi ‘b’ . Poţi igno-


ra toate ‘c’-urile. Rata răspunsurilor de ‘a’ şi ‘b’ arată cât de dominantă este
emisfera dreaptă (a) ori stângă (b).

Scoruri
a = ______________ În funcţie de suma
răspunsurilor la „a” sau la „b”:
b = ______________
între 15 şi = foarte puternic dominant
13
între 12 şi 9 = dominant
între 8 şi 5 = preferinţă moderată
între 4 şi 1 = preferenţă slabă
0 = dominanţă bilaterală (tot
creierul)

96
Anexa F: Strategii pentru
reducerea anxietăţii de testare

Modalităţi de a reduce anxietatea de testare (D. Applegate, CAL):

• Când şi unde va avea loc testul?


• Care dintre subiecte, ce capitole şi ce bibliografie trebuie studiate pentru
test?
• Ce proporţie a întrebărilor va fi din cursuri? Din bibliografie? Din lucrările
practice?
• Care sunt ideile cele mai importante?
• Ce fel de întrebări vor fi ? (eseu, identificare, întrebări cu mai multe răs-
punsuri, etc.?)
• La examen pot fi utilizate manualele(examen de tip carte-deschisă)?
• Studenţii trebuie să memoreze formule sau este permisă utilizarea noti-
ţelor în acest sens ?
• Ce fel de materiale auxiliare sunt necesare sau permise pentru studenţi
(calculator, riglă, etc)?
• Cât de detaliate trebuie să fie răspunsurile?
• Profesorul doreşte redarea materialului cuvânt cu cuvânt sau apreciază
modul în care interpretezi informaţiile ?
• Cine va examina, profesorul sau asistentul ?
• Cine dă notele, profesorul sau asistentul?
• Sunt oare sancţionate greşelile de ortografie şi greşelile gramaticale cu
scăderea punctelor?

97
Există nenumerate moduri de a răspunde la aceste întrebări. Iată câteva idei,
bazate în parte pe Lunenfeld şi Lunenfeld (1992), respectiv Kesselman –
Turkel şi Peterson (1981):
• Examinează syllabusul – cei mai mulţi profesori descriu în aceste
syllabusuri procesul de examinare, incluzând tipurile de întrebări şi ma-
terialele auxiliare permise. Consultă programa cursului; temele listate
aici probabil vor apărea şi la test. Verifică syllabusul înainte de întâlnirea
cu profesorul; el/ea se poate mira dacă pui o întrebare la care răspunsu-
rile sunt clar descrise în syllabus.
• Întreabă examinatorul – Una dintre cele mai bune căi de a clarifica
expectanţele este să te consulţi cu profesorul înainte de examen. În-
treabă tot ce ai de clarificat în timpul orelor sau după, dar este şi mai
bine dacă te programezi pentru clarificări la orele de consultaţie ale pro-
fesorului. Să ai o listă cu întrebările pe care vrei să le pui când te întâl-
neşti cu el. De multe ori, profesorul te poate ajuta cu nişte informaţii,
numai pentru faptul că l-ai vizitat. Dar dacă profesorul ezită să răspundă
la întrebările legate de temele care vor fi la examen, nu îl presa în niciun
fel.
• Analizează comportamenul profesorului – dacă profesorul nu îţi
oferă nici un pont şi încă nu ai avut examen cu el, încearcă să analizezi
comportamentul său pentru indicii. Fii atent la tipul informaţiilor pe care
le accentuează la cursuri, felul sarcinilor pe care le trasează şi maniera
în care le prezintă.
• Studiază testele date în sesiunile anterioare - testele vechi sunt
nişte surse de informaţii foarte valoroase, legate de temele şi ideile im-
portante, tipul întrebărilor puse, modul în care sunt formulate întrebări-
le, nivelul de detaliere care se aşteaptă în răspunsuri şi procedeul de
evaluare.
• Consultă alţi studenţi – vorbeşte cu studenţii care au parcurs deja
cursul. Pe lângă faptul că pot avea testele aplicate în anii precedenţi,
pot oferi informaţii care te ajută să înţelegi expectanţele, ideile şi proce-
deele de evaluare ale profesorului.
• Foloseşte manualul / cartea de specialitate – Cele mai multe texte
furnizează întrebări la fiecare sfârşit de unitate sau capitol. Acestea ar
trebui să-ţi dea idei cu privire la întrebările pe care le-ai putea primi la
examene. Este eficient de asemenea dacă încerci să formulezi titlurile
capitolelor sub forma unor întrebări. Verifică în lista de referinţe concep-

98
tele şi denumirile; cu cât apare un concept sau o denumire de mai multe
ori, cu atât el este mai important.
• Foloseşte culegeri de exerciţii – culegerile de exerciţii care însoţesc
cursul sunt o sursă excelentă pentru întrebările cuprinzătoare legate de
materie. Îţi pot da idei despre temele şi felul întrebărilor care pot fi date
la examen.

99
Anexa G: Ajutor profesional
prin terapie comportamental cognitivă

Terapia cognitivă-comportamentală este o formă specifică a psihoterapiei care


îi învaţă pe oameni să-şi cunoască propriile procese de gândire, şi modul cum
să privească propria situaţie de viaţă dintr-o perspectivă nouă, sănătoasă. Fo-
loseşte şi modificarea comportamentală pentru a-i ajuta să reacţioneze într-un
mod sănătos, reducând consecinţele circumstanţelor anxiogene. Terapia cogni-
tiv-comportamentală diferă de celelalte forme ale psihoterapiei pentru că se
focalizează mai mult pe ‘a acţiona’ şi nu atât pe exploatarea cauzei anxietăţii.
Individul este răspunzător pentru gândurile, comportamentele sale şi îşi dă
seama că modificându-le pe acestea se schimbă şi reacţiile emoţionale – inclu-
zând şi anxietatea.

Anxietatea este susţinută de trei tipuri de gânduri, care împreună


menţin anxietatea într-un cerc vicios.

• Gânduri despre situaţii care fac o persoană anxioasă – persoane-


le anxioase cred că nu vor fi capabile să facă faţă situaţiilor dificile. Tind
să creadă că: lucrurile vor merge rău (catastrofal), că va fi dificil să se
ajute pe ei înşişi, şi că va fi dificil pentru oricine să-i ajute. Astfel de
gânduri îi fac să se simtă şi mai anxioşi, mai tensionaţi. (Cu cât te simţi
mai anxios, cu atât ai mai multe gânduri generatoare de anxietate. Cu
cât ai gânduri mai anxiogene, cu atât te vei simţi mai tensionat).

Exemplu: Am să ratez examenul. Nu am să pot răspunde corect la


nici o întrebare.

• Gânduri despre anxietate – chiar simptomele fizice ale anxietăţii pot


să crească nivelul de anxietate. Acest lucru va amplifica şi mai mult
simptomele fiziologice. Neliniştea că anxietatea te poate copleşi va crea

100
o stare de tensiune. (Cu cât te simţi mai anxios, cu atât mai mult te în-
grijorezi din această cauză. Cu cât te îngrijorezi mai mult, cu atât te vei
simţi mai anxios).

Exemplu: Mă voi face de râs.

• Gânduri care scad încrederea de sine - încrederea de sine este con-


vingerea că vei avea succes în ceea ce faci. Îţi pierzi încrederea de sine
atunci când crezi că nu poţi avea succes aşa cum ţi-ai închipuit. (Dacă
realizezi mai puţin, ai mai puţină încredere în tine. Dacă ai mai puţină
încredere în tine, simţi că vei putea realiza mai puţin).

Exemplu: Nu voi trece niciodată acest examen

Controlul anxietăţii
O persoană poate să înveţe să-şi controleze gândurile anxioase urmând
trei paşi, care îl vor ajuta să întrerupă acest cerc vicios:

• Recunoaşte-ţi (descoperă-ţi) gândurile anxioase

Exemplu: Eu niciodată nu voi trece peste acest examen

• Găsirea alternativelor mai realiste şi mai eficace

Exemple: Cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla, este să cad la
examen. Însă eu am învăţat, sunt pregătit îndeajuns şi astfel am şanse
mari să trec examenul.

• Punerea în aplicare a acestor gânduri.

Ceea ce scade rapid anxietatea

Când esti foarte anxios sau tensionat, este dificil să te opresti şi să nu te mai
gândesti la ceea ce simţi şi pare imposibilă alungarea acestor gânduri. În acest

101
caz, te ajută dacă te concentrezi la alte lucruri – distragerea atenţiei te va face
să te simţi mai calm:

• Concentrează-te pe lucrurile care se întâmplă în jurul tău


• Activitate mentală (calcule mentale, recitarea unei poezii, etc.)
• Activitatea fizică

Distragerea atenţiei este o capacitate care trebuie să fie exersată în mod regu-
lat, dar să nu fie utilizată pentru evitarea problemelor pe care ar trebui să le
rezolvăm analizându-le amănunţit (strategie eficientă în cazul în care anxieta-
tea este foarte intensă).

102