Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSILIERE ȘI ORIENTARE
Curs
Modulul psihopedagogic, Nivelul II
Cuprins
1
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
2
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Scopul acestei discipline este familiarizarea celor care vor să devină profesori (de orice
specialitate) cu fundamentele teoretice și aspectele practice ale relației de ajutor, ale
consilierii și orientării, în cadrul sistemului școlar. Cunoștințele dobândite le vor permite
cursanților să înțeleagă mecanismele psihologice și sociale care stau la baza consilierii tuturor
categoriilor de actori implicați în procesul educațional: elevi, părinți, cadre didactice. De
asemenea, abilitățile și competențele achiziționate după parcurgerea acestui curs vor
contribui atât la dezvoltarea personală a potențialilor educatori, cât și la realizarea optimă a
principalelor atribuții pe care le presupune profesia didactică: relaționarea pozitivă, acordarea
ajutorului cu profesionalism, cunoașterea elevilor, consilierea și orientarea vocațională,
individualizarea actului de învățare, consilierea elevilor cu cerințe educative speciale,
gestionarea problemelor disciplinare etc.
Tematica a fost stabilită ținând cont de conținuturile specifice acestei discipline, de
problemele pe care le ridică dinamica vieţii şcolare în ultima perioadă de timp, dar şi de
nevoile de formare exprimate de studenți și de cadrele didactice pe parcursul formărilor
anterioare, inițiale sau continue.
Competențe generale
• Valorificarea abilităților interpersonale și de comunicare în cadrul procesului
instructiv-educativ din școală și din afara ei;
• Selectarea și aplicarea unor metode adecvate de cunoaștere a elevilor, în vederea unei
orientări educaționale și profesionale eficiente;
• Aplicarea cunoștințelor și practicilor din domeniul consilierii în contexte educaționale
diverse.
• Adoptarea unei conduite autoreflexive şi responsabile în legătură cu diverse probleme
identificate în şcoală.
3
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
relaționării cu ceilalți
• Dezvoltarea abilităților de consiliere și comunicare
• Exersarea capacității de utilizare a unor metode și tehnici psihologice în procesul
de consiliere și orientare
C2. Evaluarea critică a situaţiilor problematice specifice mediului educațional
• Identificarea și analiza principalelor probleme din mediul școlar care pot fi
abordate din perspectiva consilierii
• Selectarea și aplicarea adecvată a strategiilor și metodelor de consiliere și
orientare școlară
C5. Proiectarea unor programe și activități specifice domeniului „consiliere și
orientare”
• Proiectarea unor discipline opționale cu conținuturi din domeniul consilierii și
orientării școlare
• Proiectarea unui plan de consiliere şi aplicarea lui intr-o situație specifică din
domeniul educațional
CT1. Aplicarea principiilor şi a normelor de deontologie profesională;
Competenţe
transversale
Tematica cursului
4
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Tematica seminarului
6
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
1.1.Clarificări conceptuale
7
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
• Persoanele care se pot folosi de abilitățile de consiliere în cadrul muncii lor (de
predare, de conducere, de supervizare, pastorale, de asistență socială și comunitară,
medicale, financiare, politice etc.);
• Consilierii care oferă sprijin în cadrul acțiunilor de voluntariat pentru copii abuzați,
familii defavorizate etc.;
• Persoanele care fac parte din rețele formale de ajutorare și suport (asociații, organisme
naționale și internaționale etc.);
• Persoane care oferă ajutor și suport în mod informal (părinți, prieteni, rude, colegi
etc.).
Acţiunea de consiliere se poate exercita în situațiile de probleme psihologice,
educaționale, juridice, politice, religioase etc., având o serie de caracteristici și principii
comune, dar și diferențe specifice fiecărui domeniu.
8
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
9
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Daniel David realizează o distincție mai clară între psihoterapie și consiliere psihologică.
Astfel, el definește psihoterapia ca „o intervenție psihologică în sănătate și boală”: în
sănătate, prin abordarea mecanismelor psihologice de sanogeneză implicate în a) promovarea
și optimizarea sănătății și b) prevenirea patologiei; în boală, prin abordarea mecanismelor
psihologice implicate în patologia clinică. Consilierea psihologică este intervenția psihologică
realizată în scopul: a) optimizării autocunoașterii și dezvoltării personale și b) prevenției și
remiterii problemelor emoționale, cognitive și de comportament. Psihoterapeutul psiholog
poate face tot ce face un consilier psiholog, dar consilierul psiholog nu poate face intervenție
psihologică în psihopatologie (David, 2006, p. 21).
Întrucât intervențiile educaționale pe care le realizează profesorii în școală nu se limitează
la sfera consilierii, ne vom referi în cele ce urmează la o arie mai largă de informații, abilități
și competențe reunite sub umbrela domeniului Consiliere și orientare. În cursul de față vom
dezvolta tipurile de consiliere necesare în abordarea problematicilor specifice mediul școlar,
ținând cont de scopul prioritar formativ al educației. Nu informarea elevilor este finalitatea de
bază a procesului instructiv-educativ, ci formarea unor persoane care să dispună de capacități
adaptative în condițiile unei societăți în continuă schimbare. Preocuparea obsesivă pentru
dezvoltarea cognitivă a elevului, în defavoarea acțiunilor educative asupra celorlalte domenii
ale vieții psihice, nu poate asigura adaptarea optimă a acestuia la provocările lumii actuale.
Cunoașterea nevoilor psihologice fundamentale, dezvoltarea sistemului afectiv-motivațional
și volițional, precum și formarea morală reprezintă, de asemenea, finalități ale unui sistem
educațional sănătos. Prin introducerea în 1998-1999 a ariei curriculare Consiliere și Orientare
în Curriculum-ul Național 1 (pentru toate nivelurile – primar, gimnazial și liceal) s-a avut în
1
Începând cu anul școlar 1998 a intrat în vigoare noul Plan-cadru pentru învățământul obligatoriu. Din acest an
Curriculum-ul Național este format din două componente: curriculum nucleu și curriculum la decizia școlii. În
cadrul noului plan de învățământ, sunt prevăzute activitățile de consiliere și orientare sub forma celei de-a șaptea
arii curriculare, denumită Consiliere și Orientare. Actele normative care au reglementat locul și modul de
realizare a activităților de consiliere și orientare în școală sunt: O.M. nr. 4150/1998, privind aplicarea noului
10
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Plan-cadru de învățământ pentru învățământul primar și gimnazial, începând cu anul școlar 1998-1999; O.M. nr.
4224/1998, relativ la Metodologia privind regimul disciplinelor opționale pentru clasele I-IV și a V-a; O.M. nr.
3281/1999 cu privire la activitatea de consiliere și orientare în învățământul preuniversitar; O.M. nr. 3064/2000
privind orientarea școlară și profesională în învățământul din România; O.M. nr. 4405/2000 privind activitatea
de consiliere și orientare în învățământul preuniversitar, O.M. nr. 3418/19.03.2013, privind aprobarea
programelor școlare pentru învățământul primar, clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, O.M. nr. 3393/2017,
privind aprobarea programelor școlare pentru învățământul gimnazial etc.
11
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
3. Față de alte cazuri de consiliere, în care clientul vine singur să ceară ajutor, în școală
multe contacte de consiliere sunt inițiate mai degrabă de către profesori sau părinți decât
de către elevi.
4. Cei care fac consiliere în școală pot să nu fie acreditați drept consilieri de către
organismele profesionale specializate, dar trebuie să fi urmat formări în acest domeniu.
Elevii se pot deschide și discuta problemele lor cu profesorii față de care sunt mai
apropiați și de aceea aceștia din urmă trebuie să posede abilități de consiliere.
5. Clienții acțiunilor de consiliere sunt copii și adolescenți și de aceea trebuie să se țină cont
că ei sunt diferiți de adulți sub aspect cognitiv, emoțional și social. Cunoașterea
particularităților specifice fiecărei categorii de vârstă este o condiție absolut necesară celor
implicați în consilierea și orientarea școlară.
6. În școală nu se folosește o strategie specifică, izolată, de consiliere, ci este vorba de un
continuum de strategii de ajutor care merg de la îndrumare și sfătuire până la suport și
consiliere psihologică specializată.
Nivelurile consilierii (oferirea asistenței necesare pentru adaptarea optimă a elevului în școală
și în afara ei):
I. utilizarea abilităților de consiliere în clasă prin crearea unui climat de învățare pozitiv,
asigurarea unei relații de încredere reciprocă și promovarea unui nivel satisfăcător al
stimei de sine;
II. folosirea abilităților de consiliere pentru îndrumarea elevilor în rezolvarea
problemelor de zi cu zi și pentru facilitarea activităților de grup;
III. consilierea individuală și de grup realizată de un specialist din școală (profesor-
consilier, psiholog);
12
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
IV. utilizarea unor tehnici și procedee speciale de ajutor de către specialiști din afara
școlii (psihologi, psihiatri).
Temă de reflecție: Cum poate contribui disciplina pe care o predați sau pe care o
veți preda la dezvoltarea personală și socială a elevilor?
De reținut!
Care este finalitatea activităților de consiliere și orientare?
Din perspectiva psihologiei sănătății, starea subiectivă de bine presupune (Băban, 2011):
- ACCEPTARE DE SINE (o stimă de sine autentică): siguranță, conștientizarea propriului eu, a
propriei competențe, sentimentul valorii personale;
- AUTONOMIE: independență în luarea deciziilor, rezistență la presiunea grupului, standarde
personale în evaluarea personală, lipsă de preocupare excesivă față de aprecierile celorlalți.
- CONTROL (convingerea că, în general, putem controla și stăpâni situațiile în care suntem
13
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
implicați): convingerea că acțiunile noastre pot influența atingerea scopului mai mult decât
acțiunile celorlalți.
- SENS ȘI SCOP ÎN VIAȚĂ (valori intrinseci, self-management): aderarea la un sistem de valori
filosofice, religioase sau spirituale care să ne ghideze comportamentele; capacitatea de a planifica
acțiunile, de a face opțiuni.
- RELAȚII POZITIVE CU CEILALȚI: încredere în oameni, nevoia de a primi și a da afecțiune,
deschidere, responsabilitate socială.
- DEZVOLTARE PERSONALĂ (cunoștințe, abilități și competențe personale, sociale, practice):
deschidere spre nou, eficiență, flexibilitate, valorizarea potențialului propriu.
Acesta este modelul ideal al unei persoane care este bine din punct de vedere psihologic și nu
întotdeauna se poate ajunge la el. Situațiile concrete de viață impun de multe ori restricții și tocmai de
aceea susținerea din partea celor care consiliază este foarte importantă. De exemplu, o familie
dezorganizată, pierderea unui părinte sau o boală fizică pot împiedica dezvoltarea armonioasă a unui
copil și atunci suportul oferit de profesori sau de alte persoane poate ameliora această situație.
Din perspectivă psihoeducaţională, consilierea și orientarea își atinge scopul atunci când într-o
situație problematică se obține un progres, chiar dacă nu se atinge modelul ideal. Problemele
copiilor sunt văzute ca dificultăți în formarea unor abilități și nu ca semne de “anormalitate” sau
“nesănătate” psihologică.
14
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
La noi în țară activitatea de consiliere și orientare nu este de dată recentă, ci a existat sub
diferite forme încă din perioadă interbelică, adaptată, evident, la condițiile socio-economice
de atunci. Între anii 1935 și 1949 au existat oficii de orientarea școlară și profesională (OȘP)
în cadrul unor institute din subordinea Ministerului muncii, având sarcina de a examina
psihologic și medical candidații la diferite profesii. În deceniile 6 şi 7 ai secolului trecut,
activitatea OȘP se realiza de către cadrele didactice, ca acțiuni complementare sau la orele de
dirigenție. La acea vreme, în Ministerul Învățământului se înființase Consiliul Orientării
Școlare și Profesionale”, iar la nivelul Inspectoratelor Școlare au fost create posturi de
inspectori pe probleme de OȘP. Au existat de asemenea Institute de Științe Pedagogice
(București, Cluj, Iași), care au realizat lucrări științifice cu privire la diverse teme de interes
pentru învățământ (motivație școlară, interese, dificultăți de adaptare etc.). S-a renunțat
ulterior la laboratoarele și cabinetele de consiliere și orientare din școli din rațiuni economice,
financiare și politice. După 1989 s-au înființat servicii de consiliere și orientare în fiecare
județ, activitatea de OȘP fiind susținută și de organisme exterioare școlii, cum ar fi Centrele
de informare și consiliere profesională sau Agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Activitatea consilierului în școală are ca obiective:
- echilibrarea interioară a elevului;
- identificarea potențialului care îl recomandă pentru o anumită arie profesională
- informarea asupra posibilităților de studiu și muncă;
- dezvoltarea unui suport motivațional absolut necesar într-o lume bazată pe competiție.
Activitatea de consiliere și orientare presupune cooptarea tuturor factorilor implicați în
formarea elevului: părinți, profesori, colegi, prieteni. Asistența psihopedagogică realizată în
mod profesionist presupune colaborarea cu toate persoanele semnificative din viața elevului.
În cadrul ariei curriculare, Consilierea și Orientarea a devenit o disciplină distinctă care
trebuie să tină cont de următoarele aspecte:
- consilierea psihopedagogică a elevilor;
- consilierea elevilor supradotați;
- consilierea elevilor cu probleme de disciplină sau la învățătură;
- orientarea școlară şi profesională a elevilor.
Alte aspecte supuse atenției cabinetului de consiliere, dar și profesorilor se referă la :
- tehnici de învăţare eficientă;
- performanţe deosebite la învăţătură;
- viaţa personală (familie, prieteni, loisir);
- comportamentul social (agresivitatea, izolarea etc.)
- aptitudinile extraşcolare
Pentru o mai bună cunoaștere a sistemului care stă la baza activității de Consiliere și
orientare în cadrul școlii, vom prezenta în cele ce urmează unitățile conexe învățământului
preuniversitar care sprijină și coordonează aceste activități.
În conformitate cu OM 5.555 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului
privind organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al municipiului Bucureşti de resurse şi
asistenţă educaţională, în fiecare județ funcționează Centrul Județean de Resurse și Asistență
Educațională (CJRAE). Aceste centre sunt unități conexe ale învățământului preuniversitar,
cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Educației și coordonate de inspectoratele
15
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
2
OM. nr. 5555/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea centrelor judeţene/al
municipiului Bucureşti și a cabinetelor de resurse şi asistenţă educaţională, cu modificările și completările
ulterioare.
16
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
17
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
18
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
- ședințele de consultanță pot să ajute nu numai clientul (absent), dar și alte persoane
care vin în contact cu persoana intermediară. De exemplu, consultanța cerută de un
diriginte cu scopul de a rezolva problema unui copil cu tulburări de comportament,
poate ajuta în final şi alți elevi; consultanța oferită părinților poate ajuta întreaga
familie.
4. training-ul – prezent aproape în toate organizaţiile sociale. Are efecte de lungă durată şi
este util atât în situaţii de criză cât şi pentru prevenirea unor probleme. În şcoli şi
universităţi, dar şi în alte instituţii, consilierul are rolul de iniţiator şi consultant al aşa
numitelor soft-skills training – pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare, pentru
exersarea conduitelor morale sau pentru asimilarea tehnicilor de bază de reducere a
stresului.
5. dezvoltarea organizaţională – scopul este de a crea un mediu organizaţional favorabil
membrilor săi, pentru creșterea performanţei, prin stimularea motivaţiei şi preocuparea
pentru aspectele personale ale relaţiei şcoală-elev. Consilierii şcolari vor lucra împreună
cu profesorii şi directorii la ajustarea curriculum-ului, introducerea unor programe de tip
team-teaching, cursuri deschise sau la distanţă.
Aceste roluri pot fi îndeplinite şi de alte profesiuni de sprijin (de exemplu, psihoterapia,
psihiatria, asistenţa socială), dar ideile teoretice şi tehnicile specifice sunt diferite.
19
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
În calitatea sa de educator, profesorul este pus adesea în faţa rezolvării unor probleme care
se ivesc la clasă. Consultarea specialiştilor de câte ori este nevoie implică costuri financiare
ridicate şi nu este posibilă totdeauna. În consecință, de multe ori profesorul se vede pus în
situaţia de a desfăşura şi o activitate de consiliere. Cunoaşterea particularităţilor
psihopedagogice ale elevilor este necesară profesorilor care ar trebui să fie îndrumători în
formarea personalității celor pe care îi educă. Consilierea presupune o relaţie specială între
cadrul didactic şi persoana în nevoie, cu scopul de a o ajuta pe aceasta din urmă. Sigur că
profesorul nu va lua locul psihologului, dar se va folosi de cunoştinţele psihopedagogice pe
care le are pentru a rezolva diverse probleme ce se pot ivi în procesul intructiv-educativ
(conflicte între elevi, între elevi şi părinţi, între elevi şi profesori, dificultăţi de învățare etc.).
În felul aceste, elevii nu vor ajunge în cabinetul psihologului pentru orice problemă cu care se
confruntă.
20
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Alteori, identificarea unor probleme şi orientarea lor spre psiholog este tot o sarcină a
profesorului, întrucât acesta trebuie să fie preocupat de dezvoltarea armonioasă a
personalităţii elevului şi nu numai de achiziţionarea cunoștințelor specifice disciplinei pe care
o predă, scopul final al educaţiei fiind integrarea în societate şi profesie.
3
Aceste conținuturi vor fi dezvoltate în cadrul unității de învățare nr. 5 a cursului și în cadrul activităților de
seminar.
21
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
ARIA Clasa
DISCIPLINA
CURRICULARĂ P I II III IV
Consiliere și orientare Dezvoltare personală (nr. de ore) 2 1 1 - -
ARIA Clasa
DISCIPLINA
CURRICULARĂ V VI VII VIII
Consiliere și Consiliere și dezvoltare personală (nr.
1 1 1 1
orientare de ore)
Opțional (nr. de ore) 0-2 0-2 0-2 0-2
În liceu, activitățile de consiliere și orientare sunt realizate de către consilierul școlii sau
de către diriginte, în cadrul unor ore opționale (dacă aceste sunt prevăzute în planul-cadru) sau
în cadrul activităților extracurriculare. Dirigintele desfăşoară activități de suport educațional,
consiliere şi orientare profesională pentru elevii clasei pe care o coordonează. Activitățile
cuprind teme stabilite pe baza programelor şcolare pentru aria curriculară „Consiliere şi
orientare” în vigoare şi în concordanță cu specificul vârstei şi cu interesele/solicitările elevilor
(A se vedea programele școlare din Anexe).
Structura curriculum-ului, după care pot fi concepute programele disciplinelor opționale, este
cea descrisă mai jos.
22
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Notă: A se vedea Anexele cursului pentru exemple de programe analitice specifice ariei
curriculare Consiliere și orientare.
23
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
arată înfricoșat, mirat, dezgustat, ci este acolo pentru a-l sprijini pe client în descoperirea
realității sale interne care are nevoie de recadrare, de transformare, de schimbare.
Consilierul îl ajută astfel pe client să devină conștient de lumea sa internă, de adevăratele
sentimentele ecranate de multe ori de mecanismele de apărare.
Aspectul cel mai important care definește relația de consiliere din perspectiva rogersiană
este cel care se referă la colaborare. Fie că este vorba de ședințele de consiliere din cabinetul
psihologului, fie că ne referim la relația de sprijin în alte situații, colaborarea este esențială
pentru reușită. Clienții ajung să colaboreze cu persoanele care oferă ajutor pentru că se simt
înțeleși de aceștia și pentru că resimt relația ca pe o legătură emoțională pozitivă de încredere
și acceptare (Nelson-Jones, 2009).
- Procesul de consiliere
Consilierea poate fi definită atât ca relație, cât și ca proces. Ea presupune o mișcare, o
derulare atât în interiorul celor implicați, cât și în cadrul relației dintre aceștia. Procesul
consilierii sau al psihoterapiei reprezintă, în opinia lui Rogers, o experiență unică și dinamică,
diferită pentru fiecare individ, dar și o succesiune de evenimente ordonate care tind să fie
similare tuturor clienților. Elementele comune oricărui proces de consiliere care pot fi
urmărite pentru a descrie progresul înregistrat sunt (Rogers, 1961/2008):
condițiile atitudinale necesare declanșării procesului consilierii: atitudinile de respect
și acceptare deplină ale consilierului față de client;
dezvoltarea capacității clientului de a-și conștientiza cadrul intern de referință în
timpul derulării procesului de consiliere;
amplificarea comportamentelor mature și a atitudinilor pozitive ale clientului pe
parcursul procesului;
modificările înregistrate la nivelul percepției de sine și al acceptării de sine: clientul
se percepe mai pozitiv, mai adecvat și se acceptă așa cum este;
încorporarea experiențelor negate anterior în structura sinelui: clientul poate descoperi
o traumă pe care o negase anterior și o poate accepta ca fiind una dintre experiențele
sale de viață;
evoluția favorabilă a relației de consiliere.
Unul din modelele cele mai simple ale procesului de consiliere cuprinde trei etape și este
reprezentat prin schema de mai jos.
Aceste stadii nu trebuie privite însă ca pe o succesiune rigidă. Ele pot să se suprapună, iar
construirea relației, care este imperativă pentru începerea consilierei, poate continua și în
stadiile următoare dacă se observă pe parcurs rezistențe din partea clientului. Am putea privi
26
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Există mai multe orientări teoretice (școli de psihoterapie) care stau la baza consilierii.
Aceste teorii explică în mod diferit mecanismele prin care se produce
schimbarea/adaptarea/dezvoltarea personală și propun tehnici specifice de lucru. Vom
dezvolta câteva modele teoretice, corespunzătoare celor trei orientări terapeutice generale
menționate mai jos, cu precizarea că în prezent activitățile de consiliere nu au o bază teoretică
unitară, ci utilează principii și tehnici din diverse teorii psihologice.
Orientarea psihodinamică: modelul psihanalitic al psihoterapiei, dezvoltat de
Sigmund Freud (1856-1939) și terapia analitică a lui Carl Jung (1875-1961);
Orientarea umanistă: modelul umanist – terapia centrată pe persoană, dezvoltată de
Carl Rogers (1902-1987);
Orientarea cognitiv-comportamentală: terapia rațional-emotivă dezvoltată de Albert
Ellis (1913-2007) și terapia cognitivă, care are la bază teoria elaborată de Aaron Beck
(1921-2021).
Acest model nu fundamentează actul consilierii în cadrul școlii, ci oferă mai curând un
model medical al relației dintre o persoană care prezintă un dezechilibru la nivelul
personalității (pacientul) și un expert (psihoterapeutul). Însă cunoașterea acestei teorii poate
oferi informații utile înțelegerii mecanismelor psihologice care stau la baza unor probleme
emoționale sau comportamentale, a agresivității elevilor, a relației de autoritate părinte-copil,
sau profesor-elev.
Sigmund Freud (1856-1939), părintele psihanalizei, a oferit atât o teorie cu privire la
structura personalității și a dinamicii sale, cât și o modalitate prin care aceasta structură
complexă poate fi sondată până în profunzimile sale pentru a descoperi motivele unor
tulburări, în vederea restructurării și a vindecării. Freud a elaborat un model al personalității
cu trei componente, pe care le-a denumit instanțe psihice, acordând părţii inconştiente a
psihicului un rol important în determinarea comportamentelor. Cele trei componente ale
personalității sunt:
- Id-ul (Sinele) – parte a psihicului care conține instinctele, dorințele refulate şi întreaga
energie psihică a individului, este prezent încă de la naştere, este complet inconştient şi se
supune principiului plăcerii. Am putea afirma că această instanță este partea afectivă a
personalității noastre.
- Ego-ul (Eul) – este singura componentă a personalității care intră direct în contact cu
realitatea, începe să se dezvolte la 6-8 luni din Id, este în parte conștient și în parte
inconștient şi se supune principiului realității. El are rolul de a adapta ființa umană la
27
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
realitate, de a stabili un echilibru între lumea internă a individului și cea externă. Am putea
spune că acesta reprezintă partea rațională a personalității noastre.
- Supraego-ul (Supraeul) – parte a psihicului care conţine normele morale, interdicţiile
impuse de părinţi şi societate, se dezvoltă începând cu primele interdicţii de la 2-3 ani şi
chiar mai devreme, este în mare parte inconștient, dar și conștient şi se supune principiului
datoriei. Am putea afirma că această instanță este partea morală a personalității noastre.
Vom prezenta pe scurt câteva idei care rezumă teoria psihanalitică, oferind explicații
pentru problemele psihologice ale oamenilor (cf. Luborsky et al., 2011).
• Potrivit teoriei psihanalitice, ceea ce manifestă o persoană în exterior este doar
suprafața activității sale mentale, adevăratele explicații pentru diverse comportamente
fiind ascunse în inconștient, la care putem avea acces numai prin tehnici specifice.
Inconștientul include procesele emoționale și cognitive inaccesibile conștiinței
persoanei, dar care influențează reacțiile și comportamentele sale.
• Problemele psihologice sunt cauzate de conflictele interne dintre anumite părți ale
psihicului. Adesea conflictele de la nivel intrapsihic se manifestă în exterior prin
comportamente problematice sau alte tipuri de simptome (anxietate, dureri de cap,
ticuri, fobii etc.). De exemplu, o persoană poate trăi un puternic conflict între o normă
morală rigidă prezentă la nivelul Supraeului și o dorință puternică a Sinelui. Supraeul
îmi spune că trebuie să muncesc, dar Sinele „se complace în lenevie”. Acest conflict
neconștientizat poate produce anxietate sau alte tipuri de simptome somatice.
• Conflictele de la nivel intrapsihic nu pot fi descoperite cu ușurință din cauza
mecanismelor de apărare. Uneori, pentru o funcționare psihică sănătoasă, mecanismele
de apărare sunt necesare, pentru a apăra psihicul de traume prea dureroase. De
exemplu, o persoană care a fost abuzată emoțional de părinții săi trăiește un conflict
intrapsihic între Supraeul care îi spune „Trebuie să-ți iubești părinții!” și Sinele care
nutrește resentimente sau chiar ură. Mecanismul de negare ar putea acoperi acest
conflict, astfel încât persoana să se poată adapta. Alteori însă, când conflictul este prea
puternic, iar mecanismele de apărare împiedică conștientizarea lui, tensiunea internă
poate conduce la apariția unor tulburări. În exemplu menționat, persoana care are un
astfel de conflict ar putea avea stări depresive sau de anxietate în situațiile în care se
întoarce în familie, fără să fie conștientă de cauza acestora. Când simptomele sau
problemele comportamentale produc persoanei inadaptare, descoperirea mecanismelor
de apărare este importantă pentru restabilirea echilibrului psihic.
• Rolul esențial al Eului este de a proteja mintea (psihicul) de conflictele interne, dar și
de a împiedica descoperirea de către conștiință a unor dorințe sau impulsuri
inacceptabile. De exemplu, Eul ne împiedică să recunoaștem că îi dorim răul unei
persoane pe care o invidiem, pentru că știm că acest lucru nu este permis. Nu vom
recunoaște acest lucru nici față de noi înșine, deși dorința s-ar putea să existe la nivel
inconștient. Uneori Eul nu mai poate asigura echilibrul necesar deoarece impulsurile și
dorințele inconștiente sunt foarte puternice și produc o tensiune prea mare la nivel
interior. Atunci apare anxietatea, simptomul cel mai des întâlnit în situațiile de tulburări
psihice, dar și alte simptome despre care am mai amintit. Am putea afirma că limita
28
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
dintre sănătatea psihică și tulburările psihice depinde de cât de bine reușește Eul să
asigure un echilibru în lupta aceasta de motive, dorințe, impulsuri, norme.
• În relația psihoterapeutică, psihanalistul oferă pacientului posibilitatea de a retrăi relații
semnificative din trecutul său printr-un mecanism denumit transfer. În general, oamenii
au tendința să transfere trăirile din cadrul relațiilor cu persoane semnificative din
copilărie și la celelalte relații pe care le au mai târziu. De exemplu, un copil care a trăit
un sentiment de nesiguranță în relația cu mama sa, va avea tendința de a fi neîncrezător
și față de alte persoane. În mintea sa există reprezentarea că nu poți avea încredere în
nimeni (reprezentare evident greșită). În relația terapeutică transferul și analiza acestuia
îi permite pacientului să conștientizeze aceste trăiri trecute și să separe astfel realitatea
de amintirile și reprezentările sale mintale. De exemplu, dacă autoritatea excesivă a
tatălui a produs umilință în trecut, nu înseamnă că orice formă de autoritate este
umilitoare.
• Sondarea inconștientului și conștientizarea conflictelor intrapsihice este un demers
laborios și de durată care utilizează tehnici specifice, dintre care amintim câteva:
- Asociația liberă – persoana spune tot ce-i vine în minte legat de o anumită situație,
într-un mod cât mai spontan și neelaborat. Se consideră că această derulare
spontană de gânduri, sentimente și fantezii oferă un material bogat despre modul în
care lucrează mintea noastră și lasă descoperite acele lucruri care au fost cenzurate
pentru că nu ar fi fost suportate de conștiința noastră. Persoana „se poate asculta pe
ea însăși” descoperind profunzimile ființei sale.
- Ascultarea terapeutică – psihoterapeutul trebuie să fie atent la tot ceea ce spune
pacientul, la emoțiile și reacțiile sale.
- Interpretarea viselor – descoperirea a ceea ce se ascunde dincolo de conținutul
manifest al unui vis (care este doar un simbol al adevăratei realități).
• Conform teoriei psihanalitice, experiențele din copilăria mică influențează dezvoltarea
individului, relațiile cu ceilalți, precum și exprimarea emoțională. Prin urmare,
cunoașterea istoriei personale este esențială în terapia psihanalitică. Calitatea
atașamentului copilului față de persoanele care-l îngrijesc, traumele din copilărie,
trăirea pierderilor suferite sunt elemente importante pentru înțelegerea persoanei.
Așa după cum am mai precizat, teoria lui Carl Rogers poate fi considerată fundamentul
pentru ceea ce reprezintă activitatea de consiliere în prezent, în cele mai diverse domenii:
educațional, pastoral, vocațional etc. Rogers (1961/2008) nu mai denumește persoană venită
la psihoterapie pacient (un caz, un individ care are un diagnostic) și renunță la modelul
medical al relației terapeutice, care devine o relație de colaborare, non-directivă
(psihoterapeutul nu „dictează” ceea ce este de făcut, ci acordă sprijin). Persoana aflată în
dificultate este un client care va fi asistat în procesul transformării sale de un consilier, pentru
a descoperi și actualiza potențialul de care dispune. Acest mod de a gândi, centrează
psihoterapia sau consilierea pe persoană și nu pe tehnici de tratament. Terapeutul care se
centrează pe persoană are încredere în resursele interne de dezvoltare și motivare ale
29
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
clientului, în pofida limitărilor pe care mediul le impune. El nu mai este un expert care aplică
anumite tehnici pentru a obține un rezultat, ci este implicat într-o relație cu o persoană care
are nevoie de considerație, respect, acceptare necondiționată și autenticitate. Prin urmare,
terapeutul/consilierul are nevoie să dezvolte aceste caracteristici în propria personalitate.
Rogers dezvoltă o teorie a personalității și comportamentului care are la bază 19 asumpții (Rogers,
1951, apud Raskin et al., 2011):
1. Orice individ trăiește într-o lume în continuă schimbare.
2. Un organism reacționează față de mediu în funcție de modul în care îl percepe. Nu mediul în
sine, ci percepția sa este adevărata realitate pentru individ. De exemplu, un copil care obține
nota 9 la matematică, nu va considera această notă un succes, dacă el nu o percepe ca atare.
3. Organismul reacționează ca un întreg față de mediul perceput.
4. Organismul are o tendință fundamentală de a se actualiza, de a menține și spori provocările.
5. Comportamentul reprezintă o încercare orientată spre scop a organismului pentru a-și satisface
nevoile fundamentale, așa cum sunt ele trăite în mediu perceput.
6. Emoțiile însoțesc și, în general, facilitează comportamentul orientat spre scop.
7. Punctul cel mai avantajos de la care se pleacă în înțelegerea individului este cadrul său intern
de referință și nu cel extern.
8. O parte a mediului perceptual global al copilului se diferențiază treptat în ceea ce denumim
Sinele 4. În teoria lui Rogers, Sinele reprezintă totalitatea percepțiilor cu privire la propria
persoană.
9. Sinele este rezultatul interacțiunilor cu mediul și în special al interacțiunilor evaluative cu alții.
Structura sa, organizată și consistentă, dar în același timp fluidă, este formată din percepțiile cu
privire la sine și din evaluările făcute acestora.
10. Evaluările personale din structura Sinelui sunt rezultate ale unor experiențe directe sau evaluări
ale unor experiențe interiorizate/interpretate/mai mult sau mai puțin distorsionate de persoană.
11. Experiențele din viața unei persoane sunt tratate în mod diferit de aceasta: a) sunt percepute,
simbolizate și organizate în raport cu Sinele; b) sunt ignorate pentru că nu sunt considerate a fi
în relație cu Sinele; c) sunt distorsionate pentru că nu sunt consistente cu structura Sinelui. De
exemplu, o reușită poate fi considerată ca atare și inclusă în sistemul Sinelui dacă
autoevaluările persoanei sunt în general pozitive, poate fi ignorată dacă ea este percepută ca
fiind determinată de o cauză din afara Sinelui sau poate fi minimizată dacă autoevaluările
persoanei sunt negative.
12. Organismul are tendința de a adopta acele comportamente care sunt consistente cu Sinele și de
a evita comportamentele care sunt inconsistente cu acesta.
13. În anumite situații, comportamentul poate fi produs de evenimente sau nevoi care nu au fost
încă simbolizate și, deci, inconsistente cu structura Sinelui. În aceste situații comportamentul
nu este resimțit de individ ca fiindu-i propriu. De exemplu, un comportament afectuos, realizat
întâmplător de o persoană care în general nu este afectuoasă, va fi trăit de aceasta ca ceva
inconfortabil.
14. Neadaptarea psihologică apare atunci când individul neagă conștient trăiri și reacții
semnificative, pentru că nu poate să le accepte. Această negare produce tensiuni la nivel psihic.
15. Adaptarea psihologică presupune ca experiențele vieții, trăirile individului să fie sau să poată fi
asimilate la un nivel simbolic într-o relație consistentă cu structura Sinelui.
16. Orice experiență inconsistentă cu Sinele este percepută de persoană ca o amenințare. Cu cât
aceste percepții sunt mai multe, cu atât mai rigidă va fi organizarea ulterioară a Sinelui, pentru
4
Atenție! A nu se confunda Sinele din teoria psihanalitică cu Sinele din teoria lui Rogers.
30
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Potrivit lui Rogers, individul își construiește Sinele în interacțiunile sale cu mediul (fizic
și social) și ajunge foarte devreme să se evalueze, chiar înainte de a fi capabil de simbolizare
prin cuvânt. Încă de la vârstele cele mai mici, copilul evaluează pozitiv acele experiențe care
îi dezvoltă Sinele și negativ pe acelea care amenință Sinele sau nu-l ajută să se dezvolte. După
ce învață limbajul, copilul introiectează evaluările adulților, care pot fi simbolizate
distorsionat din cauza unor cerințe ale mediului ce merg împotriva dezvoltării naturale a
copilului. De exemplu, i se cere unui copil de 4 ani să fie afectuos cu fratele său mai mic și să-
i cedeze toate jucăriile, deși această cerință poate fi împotriva dezvoltării armonioase a Sinelui
copilului. Acest copil ar putea crede că furia sa nemărturisită pentru „cel mic” este un lucru
foarte rău și, prin urmare, ar putea crede că este o persoană rea (lucru neadevărat: și copilul de
4 ani are nevoie să se joace). Alteori, părinții curmă inițiativa copiilor cerându-le în
permanență să fie cuminți. Mai târziu, în viața de adult, aceste persoane pot evalua actele de
inițiativă ca îndrăzneală sau chiar obrăznicie, trăind conflicte interne.
Adaptarea sau neadaptarea psihologică a persoanei, în concepția lui Rogers, este
determinată de congruența/incongruența dintre comportamentele, trăirile și stările proprii, pe
de o parte și structura Sinelui, pe de altă parte. De asemenea, gradul de adaptare psihologică a
unei persoane este dat de discrepanța dintre Sinele real (percepția persoanei cu privire la
caracteristicile sale reale/prezente) și Sinele Ideal (ceea ce și-ar dori persoana să devină, dar
este conștientă că încă nu poate pentru că nu posedă resursele necesare). Când această
discrepanță este foarte mare, persoana poate trăi o stare de nemulțumire, frustrare și chiar
depresie.
Există o serie de deosebiri între terapia psihanalitică și cea centrată pe persoană (Raskin et
al., 2011):
- În terapia psihanalitică terapeutul este cel care interpretează pentru pacient relațiile
dintre trecut și prezent, în terapia centrată pe client, clientul însuși descoperă aceste
relații și le acordă semnificații.
- În terapia psihanalitică, transferul este considerat benefic pentru evoluția clientului.
Rogers însă consideră că transferul conduce la dependența clientului de terapeut și îi
conferă acestuia din urmă un rol de persoană care evaluează și care știe mult mai multe
despre client decât cunoaște acesta despre el însuși. Prin urmare, în terapia centrată pe
persoană transferul nu este încurajat, așa cum se întâmplă în terapia psihanalitică.
- În terapia psihanalitică rolul terapeutului este unul directiv, în timp ce în consilierea
centrată pe client rolul consilierului este unul nondirectiv. Consilierul are rolul de a
asista clientul, cu onestitate, grijă și respect, în procesul descoperirii de sine.
31
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
5
A se consulta cursul de psihologie pentru reamintirea teoriilor învățării.
32
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Una dintre cele mai cunoscute terapii din cadrul orientării cognitiv-comportamentale este
terapia rațional emotivă și comportamentală (Rational Emotive Behavior Therapy; REBT),
inițiată de Albert Ellis (1962) și utilizată astăzi cu succes în diverse domenii. Această terapia
se fundamentează pe următoarele aserțiuni:
Emoţiile sunt consecinţa directă a felului în care gândim cu privire la evenimentele /
situaţiile cu care ne confruntăm.
Modul de gândire (adaptativ sau dezadaptativ) poate fi identificat.
Odată identificate, gândurile dezadaptative pot fi schimbate.
Schimbarea gândurilor modifică emoţiile resimţite și apoi răspunsurile /
comportamentele.
Schimbarea gândurilor dezadaptative presupune implicare şi efort voluntar.
Pentru a explica modul în care cognițiile noastre influențează emoțiile și comportamentele
Albert Ellis (1962) și apoi Aaron Beck (1976) au dezvoltat modelul ABC cognitiv din care a
fost derivat apoi modelul ABC comportamental (apud David, 2006).
Componentele modelului ABC
A = Situațiile cu care ne confruntăm (activating events). Acestea pot fi externe
(evenimente) sau interne (emoții, stări fiziologice).
B = Gândurile, convingerile, credințele declanșate de evenimentul activator
(beliefs).
C = Consecințele procesării mentale a evenimentului activator (interpretarea
lui): răspunsuri emoționale, cognitive, psihofiziologice și comportamentale.
6
Sensul psihologic atribuit termenilor „rațional” și „irațional” nu este același cu cel logic. Din punct de vedere
psihologic, rațional = funcțional, adaptativ, iar irațional = disfuncțional, dezadaptativ.
33
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Deontologia unei profesii se referă la un ansamblul de norme şi legi morale care trebuie
respectate în exercitarea acesteia. Termenul provine din grecescul deontos, care înseamnă
„ceea ce trebuie făcut”, obligație, îndatorire și logos, adică știință. În timp ce etica studiază
morala și moralitatea la un nivel general, deontologia se ocupă de studierea acestora într-un
cadrul mai particular, și anume acela al profesiilor. În acest curs vom avea în vedere aspectele
etice implicate de actul de consiliere profesionist, realizat de către un specialist în consiliere
sau psihoterapie, pe care le vom extinde și la alte categorii de relații de ajutor.
Consilierul profesionist (care poate acţiona în diverse instituţii: şcoală, armată, spital,
fundaţii, centre de asistenţă psihopedagogică) trebuie să respecte o serie de reguli şi principii
etice, stabilite de asociaţiile si organizaţiile profesionale. De exemplu, British Association of
Counselling and Psychotherapy are un cod privind etica profesională: „Code of Ethics and
Practice for Counsellors”, care se aplică tuturor consilierilor profesionişti, membri ai acestei
asociaţii.
Specialiștii consideră că un bun cod etic al unei profesii trebuie: 1) să definească baza de
cunoștințe profesionale, 2) să descrie actele sancționate în profesie și 3) să furnizeze o
34
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
imagine clară asupra limitelor activităților profesionale. Un astfel de cod implică trei
dimensiuni esențiale: dimensiunea educațională, aspirațională și judiciară (Elliott, 1986, apud
Sommers-Flanagan & Sommers-Flanagan, 2004)
Documentele la care se face referire cel mai des atunci când vorbim de etica procesului de
consiliere sunt „Code of Ethics” şi „Standards of Practice” ale Asociaţiei Americane de
Consiliere. Mai jos sunt prezentate pe scurt cele 8 secțiuni ale Code of Ethics, cu scopul de a
identifica principalele aspecte etice pe care le presupune actul de consiliere.
A. Această secţiune vizează relaţia de consiliere:
- Consilierul trebuie să fie preocupat de binele clientului.
- Consilierul trebuie să stabilească o relaţie de încredere reciprocă şi să respecte
drepturile clientului (dreptul la confidenţialitate, la tratament, la a-şi căuta
fericirea).
B. Respectarea confidenţialităţii. Atunci când alegem să mergem la un psiholog pentru a ne
ajuta să rezolvăm problemele noastre avem toată încrederea că ceea ce îi spunem va
rămâne confidenţial. La ce se referă mai precis confidenţialitatea? Specialiştii în domeniu
au pus în discuţie mai multe situaţii privind interdicţia de divulgare a informaţiilor
obţinute de la clienţi în cabinetele de consiliere.
- La un prim nivel ne interesează modul în care consilierul abordează informaţia
primită de la client. Consilierul nu va folosi informaţiile date de clienţi în
conversaţiile particulare, nu le va divulga prietenilor sau cunoscuţilor. De
asemenea, informaţiile furnizate de clienţi sau rezultatele obţinute la diverse teste
vor fi ţinute în loc sigur, la care sa aibă acces doar consilierul.
- Există situaţii în care consilierul se vede nevoit să divulge o serie de informaţii
unor persoane care sunt implicate în sprijinirea clientului (asistenţi sociali,
părinţi, profesori, medici etc.). Pentru a împărtăşi informaţia unei terţe persoane,
trebuie cerut acordul clientului. Îi vom spune clientului exact ce anume vom
împărtăşi părinţilor, profesorilor sau altor persoane. Trebuie să ne asigurăm că
informaţia pe care o divulgăm este necesară celui care o cere şi că, într-adevăr,
acea terţă persoană este implicată în sprijinirea clientului.
- Sunt situaţii în care informaţiile date de client se referă la acte care pot afecta
securitatea socială sau pun în pericol vieţi omeneşti (un client vine şi îţi
mărturiseşte că a făcut o crimă). În acest caz informaţia poate fi divulgată
organelor de ordine, de exemplu. Luarea unei astfel de decizii trebuie să se
bazeze însă pe argumente foarte solide.
C. Responsabilitatea profesională, care include:
- competenţa profesională;
- modalităţile de a căuta clienţi;
- acreditările consilierului;
- responsabilităţile publice şi faţă de alţi specialişti.
Consilierul trebuie să îi prezinte clientului limitele pregătirii şi experienţei sale
profesionale şi să nu se angajeze în rezolvarea unor probleme care depăşesc aceste
limite. Nu trebuie să-i creeze clientului aşteptări nerealiste cu privire la rezolvarea
problemei. De exemplu, nu-i va spune clientului că după consiliere nu va mai avea
niciodată stări afective negative.
35
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
36
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
37
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Există mai multe criterii după care pot fi clasificate abilitățile de consiliere. Nelson-Jones
(2009) clasifică abilitățile necesare consilierii în funcție de cele trei dimensiuni ale
personalității: comportamentală – abilități de comunicare și acțiune; cognitivă – abilități
mentale și emoțională – abilități emoționale.
38
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Limbajul intern negativ derulat în timpul învățării conținuturilor unui curs: „Dacă nu
iau acest examen sunt terminat” (este un gând negativ).
Consecința acestui gând la nivel emoțional: anxietate, deznădejde, descurajare.
Consecința la nivelul acțiunii: supramotivare cu învățare febrilă, fără un management
eficient al învățării, sau submotivare cu amânarea învățării.
Posibile restructurări ale limbajului intern negativ în raport cu examenul: „Acest
examen este dificil, dar voi depune tot efortul pentru a-l trece cu bine.”; „Ar fi rău să
nu iau acest examen, dar dacă totuși se va întâmpla, voi găsi o soluție pentru a mă
pregăti în restanță”; „E rău să nu promovezi un examen, dar nu este totuși o
nenorocire.”
Crearea regulilor – oamenii au posibilitatea de a reflecta la regulile pe care le au, la
caracterul realist sau nerealist al acestora și de a schimba acele reguli care nu au la bază
argumente raționale.
Exemplu:
„Oamenii trebuie să se comporte totdeauna bine cu mine.” – Este o regulă care nu are
un temei realist. Nu toți oamenii sunt învățați să se comporte frumos. Prin urmare, ne
putem aștepta ca unii să nu se comporte frumos. O afirmație mai realistă ar putea fi
formulată astfel: „Aș prefera ca oamenii să se comporte bine cu mine. Dacă aceasta se
va întâmpla, voi fi bucuros, dar dacă uneori nu se va întâmpla așa, voi accepta.”
Crearea percepțiilor – oamenii au capacitatea de a testa corectitudinea percepțiilor pe
care le au pentru a stabili dacă ele corespund realității. Uneori, percepțiile oamenilor nu
corespund realității.
Exemplu:
Un elev poate afirma: „Părinții mei nu mă iubesc.” Este percepția pe care o are cu
privire la dragostea părinților față de el, după ce aceștia au refuzat să-i cumpere un
obiect foarte scump. După mai multe discuții cu părinții copilul poate afla că percepția
sa este falsă. Cauza refuzului părinților nu este lipsa de dragoste sau de înțelegere, ci
lipsa resursele lor financiare.
39
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
interes
aprobare dezacord
OCHII
timiditate nervozitate
• Limbajul corporal atenţional – cercetările au arătat că în cursul unui discurs 55% din
mesaj este transmis pe cale nonverbală, 38% pe care paraverbală (tonul, intensitatea,
timbrul vocii) și doar 7% pe cale verbală (apud Dafinoiu, 2002). Pentru a exprima atenția
și interesul pentru persoana care a apelat la consiliere, este indicată poziţia relaxată (dar nu
40
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
greoaie sau molatică) și deschisă, cu corpul uşor aplecat în faţă. Se recomandă așezarea
celor doi interlocutori astfel încât umărul stâng al clientului să fie opus umărului drept al
consilierului sau poziția corpului ușor răsucit, într-un unghi ascuțit față de client. O
postură încordată din partea consilierului poate transmite îngrijorarea, preocupare acestuia
pentru problemele personale sau graba. Așezarea brațelor poate exprima gradul de
deschidere al interlocutorilor (ex. brațele încrucișate pe piept înseamnă închidere față de
celălalt sau protejarea sinelui). Cu toate recomandările făcute, fiecare consilier va adopta
propriul stil, cu specificarea că acesta trebuie să exprime deschidere și sinceritate în raport
cu ceea ce are de făcut.
• Stilul de vorbire (vocea) – trebuie să exprime interes pentru ceea ce-i spune clientul.
• Comportamentul verbal – consilierul va reveni la cele spuse de client şi va încerca să
răspundă cât mai natural. Nu trebuie să introducă în discuţie un subiect nou, ci să se refere
la ceea ce a fost deja spus pentru a-i dovedi clientului atenția sa asupra a ceea ce acesta a
exprimat.
Stilul comportamentului de ascultare diferă atât în plan cultural, cât şi în plan individual.
De exemplu, distanţa fizică dintre doi vorbitori diferă în funcţie de cultură (orientalii stau mai
aproape unii faţă de alţii decât europenii sau americanii). De asemenea, se va ţine cont și de
particularităţile psihologice ale clientului, care poate fi mai timid sau mai îndrăzneţ. În
concluzie, a fi un bun ascultător presupune:
- utilizarea unui contact vizual variat cu clientul în funcție de cultura acestuia sau de
anumite particularități;
- menținerea unei posturi de ascultare și utilizarea corpului pentru a comunica interesul
și implicarea consilierului în actul consilierii;
- folosirea unui ton vocal natural, sincer;
- păstrarea atenției asupra subiectului abordat, fără a întrerupe clientul;
- concentrarea atenției asupra a ceea ce a spus clientul și decelarea răspunsurilor pe care
le va oferi pe baza a ceea ce a fost exprimat de acesta;
În cazul consilierii de grup și a celei familiale, vor fi luate în calcul și alte elemente
esențiale pentru o bună comunicare, cum ar fi cele enumerate mai jos:
- echilibrarea asistării pe care o acordă consilierul celor din grup – trebuie să-i aibă în
vedere pe toți membrii grupului și să nu acorde mai multă importanță unora dintre ei și
mai puțină altora;
- adaptarea la particularitățile comportamentale ale celor asistați – unii au tendința de a
domina atunci când stăpânesc mai bine anumite teme puse în discuție, alții tind să se
alieze în cadrul grupului de consiliere, alții sunt tăcuți etc.;
- existența problemelor multiculturale – există diferențe culturale între membrii grupului și
acestea trebuie abordate cu multă delicatețe;
- asistarea grupului sau familiei ca întreg – scopul urmărit trebuie să aibă în vedere grupul și
nu anumiți indivizi. Consilierul trebuie să facă mereu apel în intervențiile sale la termenii
de „grup”, „familie”.
În general, într-o consiliere de grup o treime din timp trebuie să fie afectată activității cu
întregul grup, o treime trebuie dedicată persoanelor individuale, iar o treime problemelor
speciale ale grupului.
41
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
42
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
- Refolosirea cuvintelor-cheie: pentru a obține mai multe informații despre un aspect care
pare important, consilierul va repeta cuvintele-cheie spuse de client sau chiar o frază
scurtă pe care acesta din urmă tocmai a folosit-o: De exemplu, un elev îi poate spune
consilierului: „Nu mai vreau să-mi amintesc de acea vacanță traumatizantă”. Consilierul
repetă: „Vacanță traumatizantă?”
Elevul (în conflict cu colegii săi): „Chiar fac tot ce pot să mă înțeleg cu ei.”
Profesorul (încurajare minimală): „Faci tot ce poți ca să te înțelegi cu ei?”
Profesorul (parafrazare): „Ai încercat mai multe strategii pentru a te înțelege cu ei?”
Profesorul (interpretare): „Vrei să spui că de fapt colegii tăi sunt vinovați pentru că nu te
poți înțelege cu ei?”
În relațiile dintre profesor și elev, parafrazarea este o modalitate eficientă de conștientizare
și de clarificare a conținuturilor cognitive exprimate ambiguu de către elev. Uneori simpla
parafrazare îl conștientizează pe elev cu privire la ceea ce gândește și spune și poate avea ca
efect schimbarea modelului de comportament verbal al acestuia.
Exemplu de parafrazare cu rol de conștientizare asupra a ceea ce spune elevul:
Elevul: „Numai pe mine mă vedeţi atunci când nu particip la lecţie.”
Profesorul (parafrazare): „Vrei să spui că nu am mai făcut niciodată observații și altor
colegi de-ai tăi?”
Elevul: „Nu, nu asta am vrut să spun, dar mi se pare că pe mine mă vedeţi mai des…”.
Exemplu de parafrazare cu rol de clarificare a ceea ce spune elevul:
Elevul: „Mă enervează faptul că profesorul de engleză nu e niciodată mulțumit de
performanțele mele la această disciplină.”
43
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Profesorul (parafrazare): „Te enervează faptul că rezultatele tale la engleză nu sunt cele
dorite de tine sau consideri că profesorul îţi cere prea mult?”
Tabelul 6. Rolul parafrazării în comunicarea profesor-elev
44
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
3.3.7. Confruntarea
Confruntarea reprezintă abilitatea consilierului de a-l provoca pe cel consiliat să se
exploreze și să se descopere, oferindu-i feedback corect și sincer. Confruntarea presupune
provocarea clientului cu scopul de a-l ajuta să dezvolte perspective noi cu privire la probleme,
să sesizeze inconsecvențele sau contradicțiile existente între mesaje, între cuvinte și acțiuni,
între valori și acțiuni, între afirmațiile anterioare și cele prezente, între evaluările proprii și
45
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
cele ale altora. Confruntarea este o deprindere de influențare prin care clientul este îndemnat
respectuos să-și îndrepte atenția spre sine, spre incongruențele propriei vieți. Această
confruntare îi ajută pe clienți să-și privească problemele dintr-un alt unghi, dintr-o altă
perspectivă, să se perceapă altfel. Confruntarea nu trebuie să fie moralizatoare și evaluatoare
(să nu-l judece pe cel din fața noastră). Scopul ei este de a-l confrunta pe client cu discrepanța
pe care o trăiește și de a-l ajuta să dezvolte un nou mod de a trăi cu această discrepanță sau
contradicție. Sarcina consilierului este să-l asiste pe client în găsirea alternativelor legate de
situația sa (pe care înainte de consiliere nu le putea vedea) sau să conștientizeze anumite
contradicții care existau în viața sau modul său de gândire și acțiune. Pentru ca provocarea să
nu fie prea dură, pot fi utilizate mesaje de acest gen:
„Pe de o parte crezi…, pe de altă parte….”
„Spuneți că….., dar…..”
„Sesizez în ceea ce-mi spui două mesaje (două motivații) contradictorii…”
Dezvăluirea unor informații personale (trăiri și gânduri) de către persoanele care acordă
sprijin poate fi admisă atunci când experiențele lor anterioare sunt similare cu cele ale
clienților, dar numai în următoarele condiții:
- Destăinuirea consilierului este sinceră: arată autenticitate.
- Faptele relatate sunt relevante pentru cazul clientului. Dacă ești consilier sau persoană
de sprijin și trebuie să dezvălui o anumită experiență celui consiliat, se recomandă să fii
la obiect, fără să intri în detalii și să oferi doar informații care pot fi relevante pentru
cazul clientului, în interesul acestuia și nu în interes personal.
- Efectuarea destăinuirii trebuie să se facă la timpul prezent și cu referire la client. De
exemplu, „Mă simt mișcat de experiența ta care-mi amintește de o experiență similară
căreia a trebuit să-i fac față cândva. Ai putea să-mi povestești mai mult despre
aceasta?”
- Utilizarea verificării: consilierul trebuie să afle răspunsul clientului față de destăinuirea
sa. De exemplu, „Crezi că ce ți-am povestit eu seamănă cu situația ta?”
- Pot fi dezvăluite experiențele trecute, dacă consilierul nu mai este implicat emoțional în
ele, dar nu se recomandă destăinuiri ale unor experiențe care mai au încă impact asupra
stărilor sale emoționale.
- Se poate vorbi doar despre propria persoană, evitând informații despre terți.
48
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
snoabă și resimți asupra ta unele presiuni financiare. Poate ai dori să vorbești puțin
despre ceea ce simți în legătură cu aceste diferențe.”
Feedback-ul
Reprezintă răspunsuri ale consilierului menite, nu numai să clarifice cadrul intern de
referință al clientului, ci să-l și extindă, pentru a-i oferi posibilitatea deschiderii către alte
perspective. Pentru a fi eficient feedback-ul trebuie să respecte anumite principii sau condiții:
Feedback-ul trebuie să fie formulat pozitiv: „Cred că acum ești mai pregătit să vorbești
despre acest lucru…”; „Păstrarea contactului vizual atunci când vorbești este mai
productivă pentru construirea relațiilor…”
Mesajele formulate trebuie să fie la persoana întâi, fără a acuza clientul. Consilierul
afirmă ceea ce observă sau înțelege el din relatările celui consiliat, recunoaște
sentimentele clientului, dar nu judecă, nu critică, nu dă sfaturi. Aceste mesaje formulate
la persoana I arată preocupare din partea consilierului, ascultare activă și empatie față
de cel consiliat. Ele au rolul de a reflecta înțelesurile și sentimentele celui consiliat și
de a releva aspectele importante ale problemelor discutate, fără a acuza și judeca.
Redăm mai jos două exemple de mesaje formulate la persoana I și, spre comparație,
forma lor la persoana a II-a.
- „Te-am perceput ca fiind reținut în povestirea trecutului tău…” (mesaj formulat
la persoana I) – „Ești reținut în povestirea trecutului tău…” (mesaj formulat la
persoana a II-a).
- „Observ nemulțumire și revoltă în vocea ta. Poți să-mi spui mai multe despre ce
simți?...” (mesaj formulat la persoana I) – „Ești nemulțumit și ai revoltă în vocea
ta. Poți să-mi spui mai multe despre ce simți?…” (mesaj formulat la persoana a
II-a).
Feedback-ul trebuie să facă referire și la aspectele emoționale și comportamentale:
„Când ai vorbit despre mama ta, am resimțit emoție în glasul tău…”
Trebuie să se ofere clientului timp pentru a răspunde la feedback.
Consilierul trebuie să fie concret și specific în răspunsurile sale: „Îmi dau seama că ești
furios pentru că ai sprâncenele încruntate și corpul tensionat.”
Consilierul nu trebuie să judece clientul: „Fața ta tensionată îmi spune că ești furios.
Este adevărat?”
Focalizarea trebuie realizată pe competențele și nu pe slăbiciunile clientului:
„Tensiunea de pe fața ta indică faptul că încerci din greu să faci față acestei situații, te
lupți cu ea”.
Consilierul trebuie să sublinieze faptele și nu impresiile: De exemplu: „Tema ta pentru
acasă are o serie de greșeli de editare” (fapte), prin comparație cu „Tema ta este greșită.
Cred că nu ai fost prea atent când ai scris-o” (impresie).
Consilierul trebuie să verifice modul în care a fost recepționat feedback-ul. „Pari
tensionat și furios. Așa te simți?”
Direcționarea eficientă
Scopul acestei tehnici este schimbarea pozitivă a clientului, a modului său de gândire, a
atitudinilor și sentimentelor sale. Iată câteva instrucțiuni folosite de consilier:
49
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
„Continuă ceea ce faci!”, „Îți sugerez să încerci…!”, „Hai să încercăm un joc de rol!”,
„Prima dată când mi-ai vorbit te-ai uitat la mâini. Spune din nou și uite-te de data aceasta
la mine”,
„Una dintre înțelegerile noastre în acest grup este de a vorbi pe rând. Hai să începem pe
rând”.
Instrucțiunile nu trebuie folosite abuziv, ci trebuie să lase clientului libertatea și
posibilitatea de alegere.
Interpretarea
Această deprindere se referă la capacitatea de a restructura realitatea existentă dintr-o nouă
perspectivă (restructurarea sentimentelor, valorilor, atitudinilor, situațiilor sau
comportamentelor).
De exemplu, pentru a restructura și interpreta o situație dominată de elemente negative se
impune:
- Reformularea pozitivă: „Auzind povestea ta, am sesizat dorința de a continua în ciuda
obstacolelor. Hai să vorbim despre această situație a ta."
- Utilizarea focalizărilor pentru a determina o reflexie asupra situației, din mai multe
perspective. „Hai să ne axăm pe problema ta. Cum ai numi problema pe care o ai? Ce
influență are asupra ta? Dar asupra altor persoane? Ce poți face pentru a o stăpâni?”
„Cum crezi că aș descrie eu ceea ce tu povestești?
Consilierul facilitează interpretarea și reformularea, dar nu o face el în exclusivitate. Orice
interpretare trebuie verificată: „Ce părere ai despre acest nou mod de a vedea lucrurile?”,
„Consideri că această interpretare este aproape de ceea ce crezi tu acum?”
50
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
4.1.Introducere
Dezvoltarea interesului pentru consiliere în cadrul școlii are la bază o serie de cauze,
prezente din ce în ce mai frecvent în ultimii ani (Bor et al., 2002, pp. 1-2):
• Stresul și provocările din viața de zi cu zi au crescut: competitivitatea, bullying-ul,
excluderea socială, rasismul, crizele de familie, rivalitatea între frați, subrealizarea
școlară, abuzurile, presiunea grupului, abuzul de substanțe etc.
• La fel ca mediul familial, școala a devenit un context important pentru educația și
dezvoltarea morală și socială a copilului.
• A crescut gradul de conștientizare a rolului pe care-l joacă școala în identificarea,
prevenirea și managementul problemelor de sănătate mintală a copiilor și tinerilor.
• Multe din problemele emoționale și sociale ale tinerilor pot trece neobservate de
profesorii care sunt prea ocupați cu realizarea activităților de instrucție.
• Identificarea timpurie a problemelor psihologice la copii poate preveni tulburările
majore și mai radicale de comportament.
• Este necesară evaluarea abilităților elevilor pentru o bună orientare și consiliere
vocațională.
• Unele tragedii care s-au petrecut în școli (crime, atacuri cu arme de foc etc), deși rare,
au atras atenția nevoii de a înțelege, preveni și interveni în cazurile de violență a
tinerilor.
• Consilierea ca profesie s-a dezvoltat în ultimele decenii și există fundamente științifice
care explică beneficiile și limitele acesteia.
• Există din ce în ce mai mulți consilieri profesioniști dispuși să colaboreze cu membrii
echipelor de management al școlilor.
• Consilierii sunt astăzi pregătiți pentru a contribui la dezvoltarea organizației școlare
prin intervenții orientate către grupuri și sistem în ansamblul său (și nu numai la nivel
individual).
Specificul problematicii care poate fi inclusă sub umbrela consilierii realizate în cadrul
școlii atrage atenția asupra următoarelor particularități pe care le presupune acest domeniu.
- Deplasarea dinspre abordarea individuală a cazurilor spre o abordare sistemică – o
problemă cu care se confruntă un copil nu poate fi rezolvată dacă nu se ține cont de
factorii familiali și de întregul context școlar.
- Abordarea problemelor specifice mediului școlar presupune din partea consilierului
cunoștințe și abilități specifice (cunoașterea particularităților de vârstă, a funcționării
familiei, a școlii ca organizație, a particularităților grupului etc.).
- Trebuie să existe un cadru teoretic, fundamentat empiric, cu privire la specificul
consilierii școlare.
- Există tipologii ale școlilor care influențează practica consilierii.
Modelul tradițional al consilierii este unul individual, dar astăzi în practica școlară există
mai multe tipuri, încurajându-se o abordare sistemică a cazurilor centrate pe soluție și nu pe
51
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
problemă (ca posesie exclusivă a individului). Există o tendință de a învinui persoana pentru o
anumită problemă cu care se confruntă, neglijând factorii externi care au contribuit la aceasta.
Problemele elevilor reprezintă adesea simptome ale unui mediu complex disfuncțional
(mediul familial, mediul școlar, factori socio-culturali). Pentru a rezolva o problemă, aceasta
trebuie mai întâi bine definită, după care vor fi explorate soluții alternative și analizate
costurile și beneficiile fiecărei soluții. În final, va fi aleasă soluția/soluțiile, în funcție de
resursele existente atât la nivelul persoanei consiliate, cât și la nivelul mediului în care aceasta
trăiește. Vom prezenta în cele ce urmează principalele tipuri de consiliere, dintre care vom
descrie apoi cele două tipuri frecvent utilizate în școală, și anume, consilierea individuală și
cea de grup.
• Consilierea individuală – stabilirea unei relații dintre o persoană aflată în dificultate
(clientul) și o alta (consilierul) care, prin tehnici specifice, o ajută să se schimbe în
direcția unei mai bune adaptări.
• Consilierea unui cuplu (soți și, prin extindere, parteneri într-o afacere, prieteni, doi
colegi etc.) – consilierul lucrează cu clienți care sunt parteneri într-o relație
interpersonală anterioară.
• Consilierea familiei – în acest caz beneficiarii consilierii sunt membrii unei familii.
Uneori, beneficiarul principal este elevul, iar ceilalți membri sunt incluși în procesul
de consiliere pentru a-l ajuta pe acesta.
• Consilierea de grup – consilierul utilează tehnici specifice în rezolvarea unor
probleme comune membrilor unui grup. În acest caz, consilierul trebui să aibă în
vedere particularitățile psihosociale ale grupurilor.
4.2.Consilierea individuală
Acest tip de consiliere are la bază modelul natural al interacțiunilor umane sub formă de
diade (One-to-One). Multe dintre problemele vieții sunt discutate de oameni în relațiile pe
care le au cu cei apropiați, fără a fi necesar să se apeleze la un specialist. Uneori însă relațiile
cu persoanele apropiate nu oferă cadrul adecvat pentru rezolvarea problemelor, deoarece
interacțiunea nu este funcțională, comunicarea nu este eficientă, iar abilitățile celor implicați
nu sunt la un nivel satisfăcător. În aceste situații, consilierea individuală realizată de către un
psiholog sau de către o persoană de sprijin cu pregătire în domeniu poate reprezenta o
alternativă. În consilierea individuală, persoana aflată în dificultate (clientul) are posibilitatea
de a discuta despre dificultățile cu care se confruntă și de a primi feedback de la un specialist
(o persoană care este pregătită și acreditată din punct de vedere profesional).
Terapia sau consilierea psihologică este realizată de specialiști în diferite arii ale
psihologiei: psihiatri (pentru domeniul psihopatologic), psihoterapeuți (pentru domeniul
clinic), consilierii psihologici (pentru domeniul școlar, vocațional) etc. Consilierea individuală
în cadrul școlii este realizată de un psiholog acreditat profesional sau de către un consilier care
are pregătire în domeniul psihologiei. Unele persoane vin la terapie/consiliere individuală
pentru anumite probleme de natură clinică (depresie, anxietate, tulburări alimentare, fobii,
abuz de substanțe, tulburări psihotice etc.), altele caută asistență psihologică pentru
dezvoltarea personală și schimbare (probleme de stimă de sine, dificultăți de adaptare la
52
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Există mai multe modele care descriu etapele unui proces de consiliere. Dintre acestea,
redăm mai jos modelul propus de Cormier și Hacney (2008), modelul propus de Carl Rogers
(1941, tradus și adaptat din Fall et al., 2004) și structura unei ședințe de consiliere școlară
(Bor et al., 2002). Aceste modele ghidează persoana care se implică în relația de ajutor în
structurarea și conducerea procesului de consiliere.
53
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Modelul în 12 pași propus de Carl Rogers (1941, tradus și adaptat din Fall et al., 2004)
54
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
55
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
4.2.2. Probleme ale elevilor care pot fi abordate în cadrul consilierii individuale
Există numeroase probleme ale copiilor care necesită consiliere individuală deoarece
părinții sau alte persoane adulte din anturaj nu pot oferi un cadru adecvat deschiderii
comunicării sau un suport eficient pentru rezolvare. Iată mai jos câteva exemple de astfel de
probleme.
- Exprimare emoțională neadecvată (impulsivitate, agresivitate);
- Anxietate, depresie, fobii;
- Lipsă de încredere în sine;
- Probleme de gestionare a timpului;
- Dificultăți de învățare;
- Dificultăți de comunicare cu adulții (profesori, părinți);
- Dependență de substanțe;
- Subrealizare școlară;
- Complexe de inferioritate.
4.3.Consilierea de grup
Este procesul de dezvoltare a unei rețele interpersonale, bazată pe încredere, acceptare,
respect, căldură umană, cu scopul de a se înțelege și sprijini reciproc în rezolvarea unei
probleme sau în vindecarea anumitor tulburări cu care toți membrii grupului se confruntă.
Cercetarea și practica științifică a utilizării grupurilor cu scop de vindecare are o istorie de
aproximativ o sută de ani. Însă proliferarea explozivă a modelelor de consiliere și psihoterapie
de grup a început cu anii 1960 și 1970 (Benner & Hill, 1999). Consilierea de grup și alte
forme de activitate în grup au fost utilizate apoi și în alte scopuri decât cele care vizau
vindecarea tulburărilor mentale. Astfel, au fost utilizate grupurile pentru dezvoltarea
emoțională a persoanelor sănătoase din punct de vedere psihic, pentru creșterea intimității
interpersonale, pentru dezvoltarea relațiilor de echipă în întreprinderi etc. Există numeroase
modele ale consilierii de grup, dezvoltate din principalele orientări teoretice ale consilierii și
terapiei (psihanalitică, centrată pe client, cognitivistă etc. – a se vedea unitatea de învățare nr.
2).
56
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Dar indiferent de teoria care stă la baza unei consilieri de grup, puterea de vindecare a
grupului se manifestă la două niveluri aflate în simbioză: 1) activarea aici-şi-acum și 2)
procesul de iluminare (insight). Într-o prima fază membrii grupului trebuie să-și concentreze
atenția asupra sentimentelor pe care le au unii față de alții, față de terapeut și față de grup ca
întreg. Evenimentele imediate derulate în grup capătă astfel prioritate față de evenimentele
trecute și prezente ale fiecărui membru. Accentul pus pe aici-şi-acum conduce la: dezvoltarea
unui microcosmos social pentru fiecare membru; facilitarea feedback-ului, a catharsisului
(descărcare, eliberare psihică), a autodezvăluirii; dezvoltarea abilităților sociale. Este sporită
vitalitatea grupului și fiecare membru devine din ce în ce mai implicat. Al doilea pas,
iluminarea, este necesar pentru ca grupul să recunoască, să examineze și să înțeleagă
procesele de grup, adică fiecare să se înțeleagă pe sine, să studieze tranzacțiile pe care le face,
experiențele trăite și să integreze aceste experiențe. Consilierul (însoțit de membrii grupului)
ghidează și facilitează auto-reflecția imediat după ce anumite comportamente sau interacțiuni
s-au produs (Benner & Hill, 1999, pp. 528-529).
Irvin Yalom (1975, apud Benner & Hill, 1999, p. 530) a realizat o cercetare amplă prin
care a identificat elementele comune consilierii/terapiei de grup (indiferent de orientarea
teoretică care stă la baza sa). El a denumit aceste elemente comune „factori terapeutici” (cu
rol de vindecare):
- Instilarea speranței, crearea unui sentiment de optimism și așteptarea pozitivă;
- Universalitatea – întărirea convingerii membrilor grupului că nu sunt singurii care se
confruntă cu probleme și suferințe;
- Împărtășirea de informații despre sănătatea mintală și boală;
- Altruismul – crearea unui climat de grup de bunăvoință, de sprijin și solidaritate;
- Recapitularea corectivă a grupului familial primar – îi ajută pe membrii grupului să
conștientizeze că recapitulează interacțiunile lor din familie;
- Dezvoltarea tehnicilor de socializare – creșterea abilităților membrilor de a relaționa
unii cu alții într-un mod pozitiv și matur;
- Comportamentul de imitație – ajută membrii grupului să se schimbe prin observarea
funcțională, matură, a comportamentelor consilierului sau a altor membri;
- Învățarea interpersonală – utilizarea transferului, a experiențelor emoționale corective
și a iluminării pentru a asista membrii grupului în schimbare;
- Coeziunea – sentimentul de comuniune care determină grupul să se vadă mai degrabă
holistic decât ca pe o colecție de indivizi;
- Catharsisul – exprimarea deschisă a emoțiilor în cadrul proceselor de grup (cu rol de
eliberare);
- Factorii existențiali – discutarea unor teme care țin de existența umană:
responsabilitatea, libertatea, izolarea, moartea etc.
Avantaje ale consilierii de grup:
- Eficiența și economia (mai mulți clienți, mai puține costuri de timp și bani);
- Simțul apartenenței (experiența interacțiunii la un nivel uman profund);
- Aparența unui microcosmos social (obținerea feedback-ului din partea celorlalți, foarte
valoros pentru experiența sa viitoare în societate, experimentarea de noi
comportamente);
57
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
- Învățarea mediată – prin exemple și exerciții, clientul poate învăța de la colegii săi sau
de la consilier comportamente dezirabile, productive.
Dezavantaje ale consilierii de grup:
- Buget de timp alocat individual mic;
- Intimidarea unor participanți datorită numărului mare de persoane. Această stare poate
fi depășită de eforturile celorlalți (de exemplu, alcoolicii anonimi veniți pentru prima
dată sunt încurajați în exprimarea lor de ceilalți membri);
- Teama de mărturisire în fața mai multor persoane;
- Nivel scăzut de flexibilitate în organizare (dificultăți de stabilire a orarului, mai ales la
elevii care au un program mai încărcat);
- Nesiguranța confidențialității – se solicită participanților păstrarea regulilor de
confidențialitate, dar este greu de controlat conformarea acestora. Membrii grupului nu
sunt obligați printr-un cod deontologic la păstrarea confidențialității.
4.3.2. Nevoi și probleme speciale care pot fi abordate în cadrul consilierii de grup
Există nevoi și probleme ale copiilor care pot fi abordate mai eficient în cadrul grupurilor
de consiliere decât în cadrul unei consilieri individuale. Alteori ambele tipuri de consiliere
sunt necesare. Sunt prezentate mai jos exemple de probleme care pot fi tratate în cadrul
consilierii de grup.
- Nevoi legate de managementul stresului;
- Nevoi de comunicare eficientă: comportament asertiv, comunicare suportivă;
- Probleme de alimentație (anorexie și bulimie);
- Dependență de droguri / alcool;
- Un părinte sau ambii dependenți de droguri / alcool;
- Abuzuri emoționale/sexuale;
- Probleme posttraumatice;
- Boli incurabile etc.
Selecția participanților pentru consilierea de grup se face prin:
- reclame, anunțuri la avizierele cabinetului și școlii;
- recomandări de la profesori, medici, asistenți;
58
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
- trebuie să se decidă dacă se va lucra cu un grup omogen sau cu unul eterogen (sex,
vârstă, interese etc.);
- se ține cont de voluntari în primul rând, dar uneori pot asista și clienții trimiși de
altcineva (aceștia pot fi reticenți la început, dar apoi se pot implica tot mai mult).
Trebuie să facem distincția dintre group-guidance şi group-counseling.
- În primul caz (group-guidance), întâlnirile sunt organizate sistematic și continuu. De
exemplu, în SUA, este obligatorie cel puțin o ședință pe săptămână, au scopul
prevenirii unor posibile probleme de dezvoltare și integrare socială. Sesiunile se
desfășoară în clasă și includ informații de tip educațional-vocațional-social. Metodele
folosite sunt: povestirea, jocul de rol, interviurile înregistrate, discuțiile cu invitați,
filmele educative (un fel de educație moral-civică).
- În al doilea caz (group-counseling), este vorba de consilierea de grup propriu-zisă – se
organizează doar la nevoie și urmărește rezolvarea unor probleme specifice, comune
mai multor clienți, utilizează tehnici și metode psihologice specifice.
Prezentăm în cele ce urmează câteva probleme specifice mediului școlar care necesită
implicarea serviciilor de consiliere (Sandoval, 2002): dificultățile de învățare, violența
școlară, dependența de substanțe, copiii cu părinți divorțați, copiii maltratați, copiii cu
dizabilități sau cu alte boli, copiii ai căror părinți au dizabilități, suicidul, criza relațiilor
părinți-adolescenți, sarcina și nașterea unui copil la adolescente, evenimentele traumatice.
Vom dezvolta doar trei dintre acestea, celelalte fiind obiectul activităților de seminar.
Dificultățile de învățare – trebuie identificate de la primele semne pentru a evita eșecul
școlar. Există numeroase cauze care stau la baza dificultăților de învățare: lipsa concentrării
din cauza unor probleme de natură psihologică, managementul ineficient al învățării,
acumularea de goluri în sistemul cognitiv, tranziția de la un ciclu de învățământ la altul,
crizele familiale etc. Cel mai des problemele de învățare apar în trei situații: 1) la intrarea în
școală sau la începutul unui ciclu academic, 2) atunci când s-a instalat eșecul școlar
(corigențe, repetenție), 3) la copiii cu dizabilități sau cu tulburări emoționale și
comportamentale. Intervențiile asupra problemelor de învățare vor avea în vedere cauzele care
le-au produs. De exemplu, dacă problemele apar la începutul școlii se vor evalua factorii
adaptării școlare pentru a vedea care sunt deficitari și se va interveni asupra fiecăruia: dacă un
copil are un ritm mai scăzut de asimilare cognitivă, profesorii de sprijin ar putea fi o soluție;
dacă sunt probleme care țin de mediul familial, consilierea părinților poate reprezenta o
strategie.
59
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
60
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
61
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
educaționale și profesionale.
Tipul de Educațională Psihologică
intervenție
Cine oferă? Profesorii abilitați pentru Psihologul/consilierul școlar
activitățile de consiliere și
orientare, profesorul-consilier
Grupul țintă Clasa de elevi, părinții Individul (elev, părinte, profesori) sau
grupul
Modalități de - Activități de autocunoaștere - Evaluarea psihologică a
realizare realizate în grup personalității
- Informare cu privire la traseele - Informare cu privire la traseele
educaționale și profesionale
educaționale și profesionale
- Dezvoltarea deprinderilor și
abilităților legate de carieră prin - Consiliere individuală sau de grup
activități de grup pentru clarificarea scopurilor de
- Organizarea de evenimente cu carieră, reducerea stresului etc.)
scop de cunoaștere a aspectelor - Exersarea unor abilități legate de
legate de carieră (discuții cu dezvoltarea carierei: luarea
invitați din diverse profesii, deciziilor, promovarea personală
vizite în instituții, târguri de
etc.
oferte educaționale)
- Informare cu privire la - Asistarea persoanei în realizarea
resursele disponibile de planului individualizat de carieră
consiliere în carieră (cabinete - Sprijinirea elevilor, părinților și
școlare, centre de asistență profesorilor în rezolvarea unor
psihopedagogică etc.) conflicte personale;
- Intervenții în situații de criză
(anxietatea legată de decizia de
carieră, stres, depresie etc.).
Whiston și Oliver (2005) au pus în discuție o serie de teme importante atunci când avem
în vedere consilierea în carieră:
1. Definirea consilierii în carieră: distincția dintre consilierea carierei – consilierea personală
– alte forme de intervenție în carieră;
2. În ce măsură consilierea în carieră îi ajută pe oameni? Factorii care determină eficiența
consilierii în carieră;
3. Interacțiunea dintre procesul de consiliere în carieră și rezultatele acestuia. Cum putem
evalua eficiența consilierii în carieră?
4. Factorii care țin de client și consilier și influența acestora asupra procesului;
5. Rolul teoriei în consilierea carierei;
6. Evoluția consilierii în carieră de-a lungul timpului cu focus pe influențele tehnologiilor și
Internetului.
62
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
63
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
și 1949. În timpul celui de-al doilea război mondial, preocupările pentru testarea recruților au
reprezentat o altă contribuție la domeniul psihologie vocaționale. Începând cu anii '50, pe
fondul dezvoltării și extinderii teoriilor și cercetărilor din domeniul psihologiei, consilierea și
orientarea vocațională a realizat o deplasare a accentului de pe abordarea deciziei de carieră,
ca pe un eveniment care se realizează la un moment dat, pe o perspectivă developmentală
asupra carierei. Decizia de carieră este rezultatul unui întreg proces de dezvoltare a unei
identități vocaționale, care începe în copilărie și continuă pe parcursul întregii vieți.
Pornind de la această perspectivă, s-au dezvoltat până în prezent numeroase teorii ale
dezvoltării carierei și s-au înființat servicii de consiliere și orientare în școli. În momentul de
față orientarea și consilierea în carieră este considerată una dintre cele mai importante
activități pe care le desfășoară un consilier în mediul școlar.
Componentele orientării în carieră sunt orientarea școlară și cea profesională (OȘP). În
societățile dezvoltate activitatea de OȘP asigură eficiența repartiției și utilizării resurselor
umane. Astfel, oamenii au șanse egale în ceea ce privește posibilitățile educative și
profesionale existente și au dreptul de a decide liber și în cunoștință de cauză asupra
opțiunilor lor de viață.
În ultimele două decenii se manifestă noi tendințe de a concepe activitatea de OȘP:
- conceperea OȘP ca proces educativ de durată în scopul auto-orientării tinerilor;
- mutarea accentului de pe selecția și orientarea bazate pe aptitudini la orientarea
bazată pe atitudini;
- orientarea tinerilor spre grupuri de profesiuni sau meserii înrudite;
- formarea unor instituții specializate pe OȘP;
- accentuarea responsabilității școlii în OȘP.
Elaborarea unor teorii care să explice modul în care se realizează dezvoltarea carierei a fost
esențială pentru a identifica ceea ce este prioritar în direcționarea comportamentelor
vocaționale, în adaptarea profesională a tinerilor. De asemenea, pe baza teoriilor s-au construit
instrumente de evaluare a diferențelor interindividuale și s-au dezvoltat tehnici specifice de
consiliere și selecție. Vom prezenta principalele teorii evocate de literatura de specialitate
pentru a înțelege mai bine mecanismele care stau la baza dezvoltării carierei, a orientării și
consilierii vocaționale.
66
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Autocunoaştere
• Deprinderi şi abilităţi
• Atitudini şi credinţe
• Interese
• Valori
• Stil decizional
• Stil de viaţă
67
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Vom defini și prezenta câteva dintre principalele componente ale personalității, a căror
cunoaștere este importantă pentru dezvoltarea identității profesionale.
68
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
69
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
O altă clasificare realizată de Harren (1979, apud Phillips & Jome, 2005) distinge
următoarele stiluri:
• Stilul rațional – decizia este luată în mod conștient, activ și logic, individul fiind
responsabil de efectele acțiunilor sale.
• Stilul intuitiv – deși persoana își asumă responsabilitatea în luarea deciziei, ea
anticipează mai puțin consecințele viitoare și are relativ puține informații cu privire la
alternative (decizia are un suport emoțional important).
• Stilul dependent – persoana proiectează responsabilitatea luării deciziei în ceilalți, iar
alegerea se bazează mai mult pe așteptările celorlalți.
6. Valorile – convingeri profunde ale unei persoane cu privire la ceea ce este important
în viață, criterii pe baza cărora persoana se raportează la diverse situații. Valorile reprezintă
factori importanți în determinarea comportamentelor.
Exemple de valori: cinste, corectitudine, altruism, responsabilitate, dreptate, adevăr.
Pentru a identifica mai ușor valorile după care se conduce o persoană ne putem folosi de
clasificările acestora (a se vedea fișele de lucru de la seminar):
• Valori legate de viață în general: libertate, adevăr, bine, frumos, dreptate etc.
70
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
71
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Există mai multe forme de identitate vocațională la adolescenți, care se pot constitui și în
etape de dezvoltare. Potrivit lui James Marcia, căutarea identității presupune două acțiuni din
partea adolescentului (Marcia, 1980, apud Evans, 2011):
- Autochestionarea (explorarea) – reprezintă o punere în discuție a valorilor, intereselor
și deciziilor anterioare.
- Angajarea – presupune asumarea unui rol de către adolescent.
În funcție de prezența sau absența celor două tipuri de acțiuni, Marcia distinge patru
stadii/statusuri ale identității.
• Identitatea forțată (depășită) – adolescentul s-a angajat într-un anumit rol fără a-și fi
pus în discuție alegerile anterioare; el a adoptat pur și simplu valorile părinților săi.
• Identitatea difuză – adolescentul nu se chestionează cu privire la valorile implicate de
un anumit rol și nu și-a asumat încă un angajament; difuziunea exprimă fie un stadiu
precoce al formării identității, fie un eșec în asumarea unei angajări la sfârșitul crizei.
• Identitatea în moratoriu (criza identitară) – adolescentul se chestionează, fără a face
un angajament; simte presiune pentru a face o alegere, dar aceasta din urmă este
amânată.
• Identitatea conturată (realizată) – adolescentul se angajează într-un rol în urma unui
proces de autochestionare.
De exemplu, pentru a-și asuma identitatea de student la psihologie, adolescentul trebuie să
parcurgă cele două procese menționate mai sus. Să se chestioneze cu privire la abilitățile,
interesele, valorile sale și după ce consideră că ele corespund cerințelor acestui parcurs
educațional și profesional se angajează în rolul de student (aceasta este identitatea realizată).
Uneori însă un adolescent se poate angaja în rolul de student la psihologie fără să se fi
chestionat anterior, ci pentru că părinții i-au spus să facă acest lucru (aceasta este identitatea
forțată). Alți adolescenți care au terminat liceul sunt apatici, nu prea știu ce au de făcut, nici
nu se autochestionează, nici nu au curajul să se angajeze în rolul de student (identitatea
difuză). Există și adolescenți, care termină liceul și se tot chestionează cu privire la abilitățile,
valorile, interesele lor, dar amână să se angajeze în rolul de studenți (identitatea amânată).
72
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
73
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
1.Metodele de cunoaştere a individualităţii elevilor sunt numeroase. Unele dintre ele sunt
aplicate doar de persoane specializate (profesori consilieri, psihologi), însă altele sunt la
îndemâna tuturor cadrelor didactice. Cele mai utilizate metode de cunoaștere a elevilor sunt:
a) Observația
b) Analiza produselor activității
c) Interviul (Convorbirea) – mai mult ca instrument de confirmare a unor informații
obținute cu ajutorul altor metode
d) Chestionarele (cu întrebări închise sau deschise)
e) Testele psihologice (de inteligenţă, aptitudini speciale, de achiziţii, de personalitate,
percepţie etc.)
f) Exerciţii de grup – sunt date sarcini care trebuie rezolvate (grupuri de 6-7)
g) Jocul de rol (scenariile pot reprezenta o situație profesională, o întâlnire de afaceri, o
negociere etc.)
Prin aceste metode sunt colectate sistematic informaţii despre elev/student, pentru
identificarea punctelor tari şi slabe ale acestuia şi a nevoilor sale, a barierelor emoţionale şi
cognitive ce trebuie depăşite pentru dezvoltarea unui anumit nivel de satisfacţie personală şi
profesională. Toate aceste metode vor fi coroborate cu datele istoricului personal.
a) Observaţia
Poate fi folosită de cadrele didactice în diverse împrejurări în care elevul este pus să
acționeze. Există două forme de observație utilizată de profesori:
• Observația spontană – realizată în mod curent la lecții, ateliere, cercuri, cu ocazia
excursiilor, taberelor, întrunirilor;
74
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
75
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Originalitatea
1_____2_____3_____4_____5_____6_____7_____8_____9
Grad mic de originalitate Grad mare de originalitate
Sociabilitatea
1_____2_____3_____4_____5_____6_____7_____8_____9
Foarte puțin sociabil Foarte sociabil
Deși această evaluare se face pe baza unei observaţii organizate, sistematice, ea rămâne o
metodă de cunoaștere subiectivă, iar datele obținute trebuie coroborate cu alte date mai
obiective.
b) Analiza rezultatelor activității elevilor
Este o metodă indirectă de cunoaştere a personalităţii elevilor, ştiut fiind faptul că
trăsăturile noastre de personalitate nu pot fi măsurate direct, ci ele se manifestă la nivelul
comportamentelor, a acţiunilor, pe care le întreprindem, a tipurilor de performanță obținută.
Însă, atunci când evaluăm personalitatea pe baza rezultatelor activităților școlare, trebuie să
avem în vedere toţi factorii care contribuie la acestea:
- particularităţile psihologice (nivelul de dezvoltare intelectuală, aptitudinile,
interesele etc.);
- condiţiile mediului şcolar;
- condiţiile mediului familial şi ale comunităţii în care trăieşte elevul.
Exemple de produse ale activităţii: temele pentru acasă, lucrările de control, referatele,
eseurile, problemele şi exerciţiile rezolvate, picturile, desenele, poeziile etc.
76
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
77
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
- permit o evaluare a capacităţilor individuale încă de la vârstele cele mai fragede şi, ca
urmare, se poate adapta educația la particularităţile individuale ale elevilor.
De exemplu, cu ajutorul testelor pot fi depistaţi copii supradotaţi sau copiii cu anumite
deficienţe de timpuriu.
Aplicarea testelor psihologice şi pedagogice pentru orientarea elevilor se va realiza
periodic, deoarece pot exista oscilaţii ale nivelului unei abilități pe parcursul dezvoltării
copilului. Aplicarea testelor psihologice presupune pregătire specială în domeniul
psihodiagnosticului, iar psihologul trebuie să respecte o serie de condiţii:
- să dea toate indicaţiile privind regulile de aplicare (timp necesar, ordinea probelor
etc.);
- subiectul supus testării să fie odihnit;
- ambianţa să fie una de încredere;
- încăperea în care se desfăşoară examinarea să fie bine iluminată şi relativ izolată fonic
pentru ca subiectul să nu fie distras de la sarcină;
- testele să fie etalonate şi adaptate pe populaţia românească;
- să se respecte timpul limită.
Cele mai răspândite instrumente de testare în consilierea vocațională sunt cele enumerate
mai jos.
• Teste de sondare a intereselor profesionale – investigarea intereselor legate de şcoală,
de diferite ocupaţii, de petrecerea timpului liber, de caracteristicilor personale (Ex.
Testul lui Holland);
• Testarea aptitudinilor – permite compararea abilităţilor cu cerinţele unor profesiuni
(Ex. Differential Aptitude şi The General Aptitudes Test Battery);
• Testarea personalităţii (Ex. California Psychological Inventory şi Guilford-
Zimmerman Temperament Survey, Big Five Scales);
• Testarea valorilor şi credinţelor – teste care identifică valorile persoanei la locul de
muncă (valori care privesc succesul profesional şi satisfacţia în muncă – achiziţia,
prestigiul, securitatea, creativitatea, promovarea, statutul social) şi teste care identifică
valorile legate de stilul de viaţă al persoanei (valori materiale, spirituale, legate de
relaţiile interpersonale, familie, Dumnezeu).
• Metode combinate de testare – utilizează o varietate de tehnici, pentru a asigura o mai
mare obiectivitate. Este evaluat comportamentul elevului, abilităţile sale, aptitudinile,
personalitatea, abilitățile de management într-un cadru individual şi de grup.
78
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Însumând pe orizontală numărul alegerilor (A) şi respingerilor (R) emise de fiecare elev,
obţinem indicele de expansivitate afectivă. Pe verticală însumăm numărul alegerilor şi
79
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
respingerilor primite de fiecare elev şi printr-un calcul (A-R primite / N-1), în care N este
numărul de elevi din clasă, obţinem indicele de statut preferenţial al subiecţilor. Statutele pot
fi: pozitive, negative sau zero, adică subiecţi preferaţi, respinşi sau izolaţi afectiv.
Se întocmeşte apoi sociograma, un grafic care redă tipul şi sensul relaţiilor existente între
membrii grupului (a se vedea exemplul de sociogramă de mai jos, realizată de către
învățătoare Florentina Potlog (lucrare de grad, anul 2011), într-o clasă de elevi de a III-a din
comuna Trușești (Botoșani).
80
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
81
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
Referințe bibliografice
• André, C. (2010). Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine, București: Editura Trei.
• Athanasou, J. A.; Van Esbroeck, R. (eds.). (2008). International Handbook of Career Guidance,
Springer Science + Business Media B.V.
• Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change. Psychological
Review, 84 (2), 191-215.
• Bandura, A. (1995). Exercise of personal and collective efficacy in changing societies, în Bandura,
A. (ed.), Self-efficacy in changing societies (pp. 1-45), Cambridge University Press.
• Băban, A. (ed.). (2011). Consiliere educaţională, Cluj Napoca: ASCR.
• Benner, D.G.; Hill, P.C. (1999). Baker Encyclopedia of Psychology and Counseling, 2nd ed.,
Baker Book House Company.
• Betz, N.E. (2008). Advances in Vocational Theories, in Brown, S. D.; Lent, R.W. (eds.),
Handbook of Counseling Psychology, 4th ed. (pp. 357-374), NJ: John Wiley&Sons.
• Bor, R.; Ebner-Landy, J.; Gill, S.; Brace, C. (2002). Counselling in schools, Sage Publications.
• Brown, S. D.; Lent, R.W. (eds.) (2008). Handbook of Counseling Psychology, 4th ed., NJ: John
Wiley&Sons.
• Brown, S.D.; McPartland, E. B. (2005). „Career Interventions: Current Status and Future
Directions”, in Walsh, W. B.; Savickas M. L. (eds.), Handbook of Vocational Psychology. Theory,
Research, and Practice, 3rd ed. (pp. 195-226), New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates.
• Butnaru, D. et al. (1998). Consiliere şi orientare şcolară, Editura Spiru Haret, Iaşi.
• Chapman, G.; Campbell, R (2001). Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, București: Ed. Curtea
Veche.
• Clanton Harpine, E. (2008). Group Interventions in Schools. Promoting Mental Health for At-Risk
Children and Youth, Springer Science+Business Media, LLC.
• Corsini, R.J.; Wedding, D. (eds.) (2011). Current Psychotherapies, 9th ed., Brooks/Cole,
Cengage Learning.
• Covington, M.V. (1993). Making the grade: A self-worth perspectiv on motivation and school
reform, Cambridge University Press.
• Dafinoiu, I. (2001). Elemente de psihoterapie integrativă, Iași: Polirom.
• Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea: metode de abordare clinică. Observația și interviul, Iași:
Polirom.
• David, D. (2006). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale, Iași: Polirom.
• Dunham, J. (2002). Stress in Teaching, 2nd ed., Taylor & Francis e-Library.
• Evans, D. R., Hearn, M. T., Uhlemann, M. R., & Ivey, A. E. (1989). Essential interviewing: A
programmed approach to effective communication (3rd ed.). Thomson Brooks/Cole Publishing
Co.
• Evans, N.J. (2011). Psychosocial and cognitive-structural perspectives on student development”,
în Schuh, J.H.; Jones, S.R. & Harper, S.R. (eds.), Student Services: A Handbook for the
Profession, 5th ed., (pp. 168-186), Jossey-Bass, John Wiley & Sons, Inc.
• Faber, A.; Mazlish, E.; Nyberg, L.; Templeton, R. A. (2008). Comunicarea eficientă cu copiii –
acasă și la școală, ed. a doua, București: Ed. Curtea veche.
• Fall, K.A.; Holden, J.M.; Marquis, A. (2004). Theoretical models of counseling and
psychotherapy, New York and Hove: Brunner-Routledge, Taylor & Francis Books, Inc.
• Farrell, P.; Jimerson, S.R.; Kalambouka, A.; Benoit, J. (2005). Teachers’ Perceptions of School
Psychologists in Different Countries. School Psychology International, 26(5), 525–544.
82
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
• Gilbert, P. (2007). Psychotherapy and counselling for depression, 3rd ed., SAGE Publications.
• Gordon T.; Burch, N. (2011). Profesorul eficient. Programul Gordon pentru îmbunătățirea
relației cu elevii, Editura Trei, Bucuresti.
• Gross, J.J. (ed.). (2007). Handbook of emotion regulation, NY: The Guilford Press.
• Hornby, G., Hall, C., Hall, E. (eds.). (2003). Counselling pupils in schools. Skills and strategies
for teachers, London, NY, RoutledgeFalmer.
• Ivey, A.E., Simek-Downing, L. (1986). Counseling and psychotherapy: Skills, Theories, and
practice, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.
• Jigău, M. (coord.) (2005). Aria curriculară Consiliere și orientare, Institutul de Științe ale
Educației, MEC.
• Jigău, M. (2001). Consilierea carierei, Bucureşti: Editura Sigma.
• Jimerson, S.R.; Burns, M.K.; VanDerHeyden, A,M. (eds.) (2007) Handbook of Response to
Intervention. The Science and Practice of Assessment and Intervention, Springer
Science+Business Media, LLC.
• Kazdin, A.E. (2000). Psychotherapy for Children and Adolescents. Directions for research and
practice, Oxford University Press.
• Kelly, B.; Woolfson, L.; Boyle, J. (eds.). (2008). Frameworks for Practice in Educational
Psychology. A Textbook for Trainees and Practitioners, Jessica Kingsley Publishers.
• Kerr, B.; Sodano, S. (2003). Career Assessment With Intellectually Gifted Students. Journal of
Career Assessment, 11(2), 168-186.
• Lee, S. W. (ed.). (2005). Enciclopedia of School Psychology, Sage Publications.
• Lemeni, G.; Miclea, M. (eds.). (2008). Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră,
Cluj-Napoca: ASCR.
• Leong, F.T.L.; Altmaier, E. M.; Johnson, B. D. (eds.). (2008). Encyclopedia of Counseling,
SAGE Publications.
• Luborsky, E.B.; O’Reilly-Landry; M.; Arlow, J.A. (2011). Psychoanalysis, în Corsini, R.J.;
Wedding, D. (eds.), Current Psychotherapies, 9th ed., Brooks/Cole, Cengage Learning.
• Nelson-Jones, R. (2009). Manual de consiliere. Învață ce să spui ca să ajuți, București: Editura
Trei.
• Palmer, S. (ed.), 2000, Introduction to Counselling and Psychotherapy, SAGE Publications.
• Pekrun, R.; Frenzel, A.C.; Goetz, T.; Perry, R.P. (2007). The Control-Value Theory of
Achievement Emotions: An Integrative Approach to Emotions in Education, în Shutz, P.A.;
Pekrun, R. (eds.), Emotion in education (pp. 13-36), Academic Press, Elsevier.
• Peterson, J.D. (2001). Successful Adults Who Were Once Adolescent Underachievers. Gifted
Child Quaterly, 45(4), 236-250.
• Petrovai, D. (2006). Consilierea și orientarea psihopedagogică a elevilor, Ministerul Educației și
Cercetării, PIR.
• Phillips, S. D.; Jome, L. M. (2005). Vocational Choices: What Do We Know? What Do We Need
to Know?, in Walsh, W. B.; Savickas M. L. (eds.), Handbook of Vocational Psychology. Theory,
Research, and Practice, 3rd ed. (pp.127-153), New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates.
• Pope, M. (2004). Counseling Psychology and Professional School Counseling: Barriers to a True
Collaboration. The Counseling Psychologist , 32(2); 253-262.
• Raskin, N.J.; Rogers, C.R.; Witty, M.C. (2011). Client-Centered Therapy, în Corsini, R.J.;
Wedding, D. (eds.), Current Psychotherapies, ninth ed., Brooks/Cole, Cengage Learning.
• Rogers, C.R. (2008). A deveni o persoană. Perspectiva unui psihoterapeut, București: Editura
Trei.
83
Consiliere și orientare, 2022 | Versavia Curelaru
• Rosenthal, H. (2008). Encyclopedia of Counseling, 3rd ed., NY: Routledge, Taylor & Francis
Group.
• Sailor, W.; Dunlap, G.; Sugai, G.; Horner, R. (eds.). (2009). Handbook of Positive Behavior
Support, NY: Springer Science + Business Media.
• Sandoval, J. (ed.). (2002). Handbook of Crisis Counseling, Intervention, and Prevention in the
Schools, Lawrence Erlbaum Associates.
• Savickas, M. L. (2002). Career Construction A Developmental Theory of Vocational Behavior, în
Brown, D. (ed.), Career Choice and Development (pp. 149-205), Jossey-Bass a Wiley Company.
• Savickas, M.L.; Baker, D.B. (2005). The History of Vocational Psychology: Antecedents, Origin,
and Early Development, in Walsh W. B.; Savickas M.L. (eds.), Handbook of Vocational
Psychology. Theory, Research, and Practice, 3rd ed. (pp. 15-50), New Jersey: Lawrence Erlbaum
Associates.
• Simon-Onken, L.; Blaine, J.D. (eds.). (1990). Psychotherapy and Counseling in the Treatment of
Drug Abuse, National Institute on Drug Abuse Research Monograph.
• Smith, P.K.; Craig H., Hart, C. H. (2002). Blackwell Handbook of Childhood Social Development,
Blackwell Publishers.
• Sommers-Flanagan, J.; Sommers-Flanagan, R. (2004). Counseling and Psychotherapy theories in
context and practice. Skills, strategies, and techniques, NJ: John Wiley&Sons.
• Stănciulescu, E. (1997). Sociologia educației familiei, Iași: Polirom.
• Ștefan, C.A.; Eva, K. (2010). Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid
practic pentru educatori, ed. a doua, Cluj-Napoca: ASCR.
• Tomşa, Gh. (1999). Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de editură şi presă Viaţa
Românească, Bucureşti.
• Tomşa, Gh. (2007). Consiliere şi orientare în şcoală, Ed. Credis.
• Van Esbroeck, R. (2008). Career guidance in a global world, in Athanasou, J. A.; Van Esbroeck,
R. (eds.), International Handbook of Career Guidance (pp. 23-44), Springer Science + Business
Media B.V.
• Viau, R. (1997). La motivation en contexte scolaire. Paris, Bruxelles: De Boeck & Larcier S.A.
• Vrăsmaş, E.A. (2002). Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti.
• Walsh, W. B.; Savickas M. L. (eds.). (2005). Handbook of Vocational Psychology. Theory,
Research, and Practice, 3rd ed., New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates.
• Walsh, W.B. (ed.). (2003). Counseling Psychology and Optimal Human Functioning, Lawrence
Erlbaum Associates.
• Wedding, D.; Corsini, R.J. (eds.). (2011). Case studies in psychotherapy, 6th ed., Brooks/Cole,
Cengage Learning.
• Whiston, S.C.; Oliver, L. W. (2005). Career Counseling Process and Outcome, in Walsh,W. B.;
Savickas M. L. (eds.), Handbook of Vocational Psychology. Theory, Research, and Practice, 3rd
ed., (pp. 153-194), New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates.
• Zimmer-Gembeck, M.J.; Mortimer, J.T. (2006). Adolescent Work, Vocational Development, and
Education. Review of Educational Research, 76 (4), pp. 537-566.
84