Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ISTORIE

Teză de Doctorat

Coordonator ştiinţific,
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Iacob
Student doctorand,
Ionel Moldovan

IAŞI
2020
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ISTORIE

Teză de Doctorat

Arhipăstorirea mitropolitului Pimen Georgescu.


Proiecții și reforme pentru clerul de mir (1909-1918)

Coordonator ştiinţific,
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Iacob
Student doctorand,
Ionel Moldovan

IAŞI
2020
 
Cuprins
 

Introducere ............................................................................. Error! Bookmark not defined.

Capitolul I. Proiectul arhiepiscopal al mitropolitului Pimen Georgescu (1909-1914)

.................................................................................................. Error! Bookmark not defined.

I.1. Haretismul mitropolitului Pimen Georgescu.................. Error! Bookmark not defined.

I.2. Implementarea proiectului în eparhie în timpul guvernării liberale (1909-1910) ... Error!

Bookmark not defined.

I.3. Continuarea proiectului până la izbucnirea Primului Război Mondial (1911-1914)

.............................................................................................. Error! Bookmark not defined.

I.4. Adeziunea clerului la proiectul arhipastoral haretian (1909-1914)Error! Bookmark not

defined.

Capitolul II. Adaptarea proiectului chiriarhal la timpul de război (1914-1918) ...... Error!

Bookmark not defined.

II.1. Pregătirea clerului de mir pentru război (1914-1916) ... Error! Bookmark not defined.

II.2. Susținerea efortului de război (1916-1918) .................. Error! Bookmark not defined.

II.3. Asistența religioasă a spitalelor .................................... Error! Bookmark not defined.

II.4. Suplinirea învățătorilor mobilizați ................................ Error! Bookmark not defined.

Capitolul III. Extinderea proiectului în Armata Română. Militarii în sutană ......... Error!

Bookmark not defined.

III.1. Mitropolitul Pimen și Serviciul Religios al Armatei Române (1915-1918) ......... Error!

Bookmark not defined.

III.2. Clericii mobilizați la recomandarea Chiriarhiei ieșene Error! Bookmark not defined.
III.3. Activitatea preoților militari din Arhiepiscopia Iașilor (1916-1918)Error! Bookmark

not defined.

Concluzii .................................................................................. Error! Bookmark not defined.

Bibliografie .............................................................................. Error! Bookmark not defined.

Anexe ....................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Rezumat

La începutul secolului al XX-lea, Biserica Ortodoxă Română era autocefală și funcționa


în cadrul statului român în baza legii sinodale din anul 1872. Canonic și administrativ era
condusă de Sfântul Sinod, care era prezidat de arhiepiscopul Bucureștilor ce purta titlul de
Mitropolit Primat. În total cuprindea opt eparhii (București, Râmnic, Buzău, Argeș, Iași,
Roman, Huși și Galați), grupate în două Mitropolii (a Ungrovlahiei cu sediul la București și a
Moldovei, la Iași).
Arhiepiscopia Iașilor era a doua eparhie ca importanță în organigrama eclesiastică,
titularul ei deținând și mitra mitropolitană a Moldovei. Istoria acestei instituții bisericești
regionale în perioada 1909-1934 este legată de numele ierarhului Pimen Georgescu. Păstoria
lui s-a remarcat prin implementarea unui set de măsuri de extindere a activității pastorale în
afara cadrului liturgic. Principiul aflat la baza proiecției sale poate fi sintetizat prin dictonul
latin ora et labora. În viziunea sa, misiunea clericală nu era doar soteriologică, ci și socială,
implicând aspecte de ordin economic, moral, sanitar și cultural ale vieții enoriașilor.
Perspectiva nu era însă în totalitate originală, ci se subscria mișcării inițiate de Spiru
Haret pentru ridicarea economică și morală a satelor. Nu întâmplător, Pimen a fost înscăunat la
Galați în 1902 și la Iași în 1909 cu sprijinul lui Haret, care deținea în ambele situații
ministeriatul Instrucțiunii și Cultelor. Drept urmare, proiectul chiriarhal introdus în eparhia
Iașilor de către ierarh constituia o adaptare eclesiastică a principiilor mișcării haretiste.
Principalele inovații aduse de proiect erau introducerea de conferințe protopopești
trimestriale, conferințe pastorale anuale și cercuri preoțești lunare și a unui chestionar de
inspecție prin care era contabilizată atât activitatea liturgică, cât și cea extraliturgică a clericilor
din parohii. Modelul convocării în conferințe și cercuri era preluat după organizarea și
coordonarea învățătorilor rurali de către Ministerul de Instrucțiune și Culte.
Filiația dintre mișcarea lui Haret și proiectul chiriarhal al mitropolitul Pimen, precum și
colaborarea dintre ministru și prelat nu a fost surprinsă în lucrările de istorie. Nici activitatea
ierarhului în fruntea instituției eclesiastice ieșene nu s-a bucurat de o prezentare exhaustivă în
condițiile în care acesta a rămas cunoscut posterității prin supranumele de „mitropolit al
războiului și al reîntregirii neamului românesc”, deși a fost în aceeași măsură „haretist” și
activist pentru ridicarea economică și morală a satelor.
Un rol în cristalizarea acestei perspective de interpretare a activității sale l-a avut chiar
ierarhul, care în anul 1934, cu ocazia sărbătoririi unui sfert de veac în scaunul mitropolitan de
la Iași, a afirmat în ședința omagială a Sfântului Sinod că „cel mai însemnat timp al păstoririi”
sale fusese „acel din Marele Război”1. De asemenea, supranumele de „mitropolit al războiului
și al reîntregirii neamului românesc” l-a primit post mortem chiar din partea Regelui Carol al
II-lea, într-o evocare din anul 19352.
Cea mai importantă scriere dedicată activității sale este monografia realizată de către
Aurel Pentelescu și Gavril Preda, care deși păstrează cheia interpretativă lansată de către prelat
în 1934, constituie o cercetare istorică profesionistă ce a constituit un etalon pentru demersul
nostru în privința aspectelor cronologice.
Cei doi istorici au împărțit arhipăstorirea mitropolitului din capitala Moldovei în trei
etape, și anume: 1909-1916, 1916-1919 și 1925-19333, evenimentele dintre 1919-1925 fiind
legate de etapele 2 și 3. Prima parte cuprinde instalarea ierarhului la Iași, principalele reforme
instituite în eparhie și pregătirea instituției pentru timpul de război; cea de-a doua, susținerea
efectivă a efortului de război; iar ultima, rolul său și al eparhiei în noua organigramă a Bisericii
Ortodoxe Române din România Mare.
Analiza noastră se limitează la primele două etape deoarece ne-am propus să surprindem
fundamentele inițiativelor chiriarhale din timpul primei conflagrații mondiale pentru care
ierarhul a primit supranumele de „mitropolit al Războiului și al reîntregirii neamului românesc”.
În primul rând, am analizat proiectul arhiepiscopal al mitropolitului Pimen Georgescu
implementat în Arhiepiscopia Iașilor după anul 1909. Ca subdirecții în acest sens, am căutat să

                                                            
1
Aurel Pentelescu, Gavriil Preda, Mitropolitul Pimen Georgescu, viața și înfăptuirile sale, 1853-1934, Ediția a II-
a, Editura Karta-Graphic, Ploiești, 2010, p. 17.
2
Ibidem, p. 190.
3
Ibidem, p. 90-107; 108-140; 141-164.
surprindem atât modul în care inițiativele chiriarhale erau influențate de puterea politică, cât și
gradul de îndeplinire a acestora de către preoți.
În al doilea rând, am urmărit activitatea instituției mitropolitane în timpul Primului
Război Mondial. Aici ne-am concentrat pe modul în care clericii din parohii au fost pregătiți
pentru perioada campaniei militare și pe numeroasele ordine pe care ierarhul le-a dat
subordonaților săi din parohii între 1916-1918. Ne-am oprit în mod special asupra a două dintre
aceste ordine, și anume, primul legat de asistența religioasă a spitalelor și al doilea, de suplinirea
învățătorilor mobilizați. Analiza modului de îndeplinire a acestor două însărcinări are o
importanță din punctul de vedere al funcționării instituționale, din moment ce asistența
religioasă a fost supravegheată de ierarhia bisericească, pe când suplinirea din școli, nu.
În al treilea rând, ne-am propus să expunem activitatea Serviciului Religios al Armatei
ca instituție înființată la inițiativa mitropolitului Pimen. Aici observăm influența pe care ierarhul
moldav a avut-o asupra funcționării instituției eclesiastice militare și modul în care clericii
mobilizați din Arhiepiscopia Iașilor și-au îndeplinit misiunea în armată.
În urma atingerii acestor trei obiective rezultă o perspectivă exhaustivă asupra modului
de funcționare al chiriarhiei ieșene în perioada 1909-1918, din care reies atât influențele politice
asupra acțiunilor instituției, cu perspectiva și activitatea mitropolitului ca lider religios, cât și
gradul de implicare al subordonaților, protopopi și preoți de parohie, în cadrul inițiativelor
chiriarhale.
Cercetarea noastră are la bază documente din Arhiva Mitropoliei din Iași. Cercetarea
metodică a acestora ne-a ajutat să creionăm realitățile eclesiastice din Arhiepiscopia Iașilor de
la începutul secolului al XX-lea și să obținem o nouă perspectivă asupra implicării clericale în
susținerea efortului românesc de luptă din Primul Război Mondial.
Teza se structurează pe trei capitole conform celor trei obiective principale ale cercetării.
În prima parte, analizăm Proiectul arhiepiscopal al mitropolitului Pimen Georgescu (1909-
1914); în cea de-a doua, Adaptarea numitului proiect la timpul de război (1914-1918), iar în
ultima parte, Dezvoltarea sau aplicarea aceluiași proiect în Armata Română.
În primul capitol conturăm proiectul arhiepiscopal al chiriahului Pimen din trei
perspective. În primul subcapitol, intitulat Haretismul mitropolitului Pimen, tratăm despre
colaborarea dintre Spiru Haret și ierarh, în planul personal și al adeziunii la mișcarea de ridicare
a satelor.
În următoarele două subcapitolele prezentăm introducerea în eparhia Iașilor a
proiectului chiriarhal de inspirație haretiană. Împărțirea are legătură cu schimbarea guvernului
liberal cu unul conservator. Drept urmare, în subcapitolul al doilea urmărim Implementarea
proiectului între înscăunarea mitropolitului Pimen și sfârșitul guvernării liberale în decembrie
1910, iar în cel de-al treilea Continuarea aceluiași proiect până la izbucnirea Primului Război
Mondial.
Ultimul subcapitol și a treia direcție de analiză a primului capitol vizează modul în care
preoții au răspuns ordinelor chiriarhale, utilizând în acest sens documentele statistice ale
instituției mitropolitane privitoare la îndeplinirea sarcinilor de către subordonații din parohiile
eparhiei.
În cel de-al doilea capitol expunem de asemenea trei aspecte. În prima parte observăm
pregătirea instituțională a preoților pentru timpul de război, iar în cea de-a doua, ordinele
chiriarhale din perioada 1916-1918 către preoții de mir pentru Susținerea efortului de război.
La final, ca și în capitolul precedent, prezentăm modul în care clericii din parohii au dus la
îndeplinire directivele mitropolitului. În acest sens, am analizat două activități în care au fost
implicați parohii, și anume asistența religioasă a spitalelor militare și militarizate în
subcapitolul al III-lea și suplinirea învățătorilor mobilizați în cel de-al IV-lea.
În ultimul capitol am avut în vedere două direcții și anume: influența exercitată de
mitropolitul Pimen asupra instituției preoților de armată și modul de selecție și de îndeplinire
misiunii în armată de către clericii mobilizați din Arhiepiscopia Iașilor. Prima direcție o
creionăm în primul subcapitol dedicat rolului ierarhului la înființarea și funcționarea Serviciului
Religios al Armatei Române între 1915 și 1918.
Cea de-a doua direcție, privitoare la preoți, o expunem în ultimele două subcapitole ale
tezei. În acestea prezentăm, pe o parte, procesul de selecție a clericilor mobilizați la
recomandarea chiriarhiei ieșene, iar pe alta, activitatea preoților de armată din Arhiepiscopia
Iașilor plecând de la critica modului în care aceasta a fost prezentată în istoriografie.
Lucrarea are atașate nu mai puțin de 19 anexe care întăresc și secundează demonstrațiile
din text. Primele nouă constituie dovezi ale interesului manifestat de către ministrul de
Instrucțiune și Culte, Spiru Haret pentru educația și implicarea extraliturgică a preoților pentru
ridicarea economică și morală a satelor.
Următoarele două anexe, numerele 10 și 11, oferă o mostră asupra modului în care
mitropolitul Pimen și-a ales protopopii după înscăunarea la Iași pe baza implicării lor în
acțiunile mișcării haretiste. Cele două documente reproduse de noi privesc cazul primului
protopop de Dorohoi ales de noul chiriarh în 1909, preotul Gheorghe Nepotescu.
Anexa 12 trece în revistă preoții Arhiepiscopiei Iașilor care au activat în perioada 1909-
1920, potrivit listelor de chemare și de prezență la conferințele pastorale din anii 1909-1915 și
1920. Pentru completarea informațiilor descoperite în documentele arhivei mitropolitane, am
folosit și lucrarea preotului Daniel Danielescu privitoare la hirotoniile în diacon și preot din
eparhie între 1875 și 19854. Numărul total al preoților cuprinși în lista noastră este de 700,
oferind detalii despre statutul lor de parohi sau supranumerari, parohiile la care activau, studiile
absolvite etc.
Anexa 13 prezintă notele obținute de către preoți în urma scrierii tezelor pentru
conferințele pastorale din anii 1911-1914. În condițiile în care aceste conferințe au constituit o
parte a programului arhipastoral, rezultatele lor reprezintă un etalon pentru înțelegerea gradului
lor de adeziune la directivele chiriarhale. Anexa 14 se situează în același registru, oferind
informații despre sumele adunate de către preoții parohi în urma pastoralei chiriarhului de a
face colectă cu listă de subscripție pentru ridicarea unui monument lui Spiru Haret.
Ultimele cinci anexe privesc preoții care au activat în Serviciul Religios al Armatei
Române. Constatând, în cadrul cercetării noastre, că numărul slujitorilor altarelor mobilizați în
campania 1916-1918 nu este cunoscut cu exactitate, am prelucrat în anexa 15, trei liste cu
numele preoților numiți în armată și am obținut un număr total de 283. Prima dintre liste se
găsește în raportul protopopului Constantin Nazarie către Sfântul Sinod din anul 19205; cea de-
a doua, în lucrarea lui Grigore N. Popescu și cuprinde unitățile militare cu numele preoților6;
iar cea de-a treia, în Arhiva Mitropoliei din Iași, fiind un document cu caracter secret și anume,
Ordinea de bătaie a Armatei Române de la sfârșitul anului 1917 cu dispunerea confesorilor la
regimente7. Din cei 283, Grigore N. Popescu a dat de înțeles că 45 au primit ordin de numire,
dar că nu au activat la unități din diferite motive. Numele acestora se găsesc în anexa 16.
În condițiile în care nu aveam informații despre toate regimentele la care au activat
preoții mobilizați din eparhia Iașilor, am prelucrat lista lui Grigore N. Popescu, și astfel am
obținut un tabel cu unitățile militare pe la care a trecut fiecare preot în timpul campaniei, pe
care l-am redat în anexa 17.
Penultima anexă, cu preoții mobilizați la recomandarea chiriarhiei ieșene, am realizat-
o pe baza informațiilor analizate în dosarele din arhiva mitropolitană. În final, am atașat raportul
preotului Constantin Constantinescu de la Hârlău către chiriarhul Pimen despre activitatea sa
din timpul campaniei la Regimentul 77 și, după reorganizarea Armatei Române, la 69/77
Infanterie între 15 august 1916 și 28 mai 1918. Importanța acestei mărturii este semnificativă

                                                            
4
Daniel Danielescu, „Luați Duh Sfânt...”, Condica hirotoniilor în diacon și preot din Arhiepiscopia Iașilor (1875-
1985), Editura Doxologia, Iași, 2012.
5
Constantin Nazarie, Activitatea preoților de armată în campania din anii 1916-1919, Imprimeria Ministerului
Cultelor și Artelor, București, 1920, p. 36-90.
6
Grigore N. Popescu, Preoțimea Română și întregirea neamului, volum I, Chipuri, fapte, suferințe și pilde pentru
viitor ,Tipografia Vremea, București, 1940, p. 116-140.
7
AMMB, fond Cancelarie, dosar 81/1916, volum VII, f. 93-103.
în condițiile în care până în prezent informațiile despre activitatea acestui preot sunt
fragmentare.
Drept urmare, aproape toate demonstrațiile cercetării noastre sunt întărite prin
informațiile cuprinse în aceste 19 anexe. Mai mult decât atât, ele constituie instrumente de lucru
indispensabile pentru analiza sistematică a trecutului instituției mitropolitane și a clerului din
Arhiepiscopia Iașilor de la începutul secolului al XX-lea.
Demersul nostru doctoral oferă astfel o prezentare inedită asupra funcționării eparhiei
centrale a Mitropoliei Moldovei în perioada 1909-1918 și noi interpretări în privința implicării
eclesiastice în susținerea efortului de luptă din timpul Primului Război Mondial. Atât adaptarea
proiectului chiriarhal în anii 1914-1918, cât și extinderea lui în Armata Română între 1915 și
1918, pe lângă faptul că surprind rolul major al mitropolitului Pimen Georgescu în principalele
acțiuni bisericești din perioadă, constituie nouă contribuție la istoriografia Primei Conflagrații
Mondiale bazată pe cercetarea documentelor din Arhiva Centrului Eparhial Iași.
Rezultatele cercetării noastre sunt că noul mitropolit al Moldovei ales în anul 1909 era
un colaborator al ministrului Spiru Haret în mișcarea de ridicare economică și morală a satelor.
Cei doi s-au cunoscut încă din perioada 1870-1872 când Haret era profesor de matematică la
Seminarul Central din București, iar Pimen, pe atunci Petre, elev.
Primele contacte profesionale au avut loc în anul 1887 când Pimen a primit un post de
cadru didactic provizoriu la Facultatea de Teologie din București, Haret fiind la acel moment
director general al învățământului în cadrul Ministerului Instrucțiunii și Cultelor. Un rol în
apropierea dintre cei doi l-a avut Atanasie Mironescu, coleg și prieten al lui Pimen.
O colaborare propriu zisă a fost inițiată începând cu anul 1898 în timpul primului
ministeriat a lui Haret. În contextul alegerii lui Atanasie Mironescu în scaunul episcopal de la
Râmnic, postul eliberat de acesta de director al Internatului Teologic a fost ocupat cu acordul
lui Haret de către Pimen.
Ulterior, în cel de-al doilea ministeriat, l-a propulsat pe fostul său elev în funcția de
episcop al Dunării de Jos în anul 1902. La acel moment, Haret începuse implementarea primelor
măsuri pentru ridicarea economică și morală a satelor. La rândul său, Pimen aderase la mișcarea
inițiată de ministru în condițiile în care în cuvântarea de la înscăunare, a făcut făcut referire la
principalele deziderate haretiste. În perioada 1902-1908 a rămas fidel acestei mișcări, astfel că
la începutul anului 1909, Haret l-a ajutat din nou să ocupe scaunul mitropolitan de la Iași.
Despre rolul instituției Bisericii în mișcarea pe care o inițiase, Haret a expus punctual în
lucrarea sa Chestia Țărănească publicată în anul 1905 că „preoții sătești” aveau posibilitatea
„să devină agenții cei mai buni și mai utili în campania pentru ridicarea morală și materială a
satelor”8. De asemenea, într-o scrisoare către preotul Teodor Bălășel din anul 1907 a notat
despre „rolul bisericii în viața publică și economică a țării”, că activitatea acesteia nu putea fi
limitată la „serbarea liturghiei”, ci avea datoria „să contribuie în mod puternic la înălțarea și
fericirea țării”9. Aceste idei haretiene s-au aflat la baza proiectului chiriarhal implementat de
către mitropolitul Pimen în Arhiepircopia Iașilor.
Începând cu anul 1909, ierarhul a introdus în eparhia din capitala moldavă conferințe
protopopești și conferințe pastorale, cercuri preoțești, un chestionar de inspecție care cuprindea
întrebări despre majoritatea direcțiilor pe care proiectul său arhipastoral de promova și a trimis
numeroase ordine și directive către preoți de a soluționa probleme de ordin religios, moral,
cultural, economic, sanitar etc.
Acest program de arhipăstorie nu a fost realizat la modul în care Pimen îl disiminase din
cauza implicării parțiale a preoților. Îmbunătățirile aduse de conferințele pastorale și cercurile
preoțești, deși apreciabile, nu au produs o transformare majoră a modului de îndeplinire a
sarcinilor și directivelor chiriarhale.
Izbucnirea Primului Război Mondial pe continent a determinat chiriarhia ieșeană să
întreprindă o serie de măsuri programatice pentru a pregăti clerul eparhiei pentru o eventuală
intrare a României în luptă. Pentru evitarea discursului public intervenționist, directivele din
perioada neutralității au fost comunicate subordonaților în sistem închis prin intermediul
conferințelor protopopești și pastorale, precum și a cercurilor preoțești.
Cea mai importantă acțiune de pregătire din eparhie a fost utilizarea conferințelor
pastorale generale din anul 1915 pentru propagarea ideilor de susținere a efortului de război de
către preoți. În cadrul acestora, clericii și-au uniformizat discursul intervenționist, fiind
descurajate poziționările contrare. Această măsură a fost singulară în rândul chiriarhiilor
Bisericii Ortodoxe Române. Abia un an mai târziu Arhiepiscopia Bucureștilor a luat o decizie
similară, însă conferințele preoțești nu au mai avut loc din cauza intrării României în luptă.
După mobilizarea generală a Armatei Române, administrația eclesiastică ieșeană s-a
remarcat, de asemenea, între eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, printr-o serie de măsuri de
susținere a cauzei românești. Preoții au avut obligația să implementeze un program liturgic
special, să suplinească învățătorii mobilizați, să ofere asistență religioasă soldaților răniți din
spitalele militare instalate în parohiile lor, să organizeze comitete agricole care să realizeze
lucrările de toamnă și de primăvară pe terenurile soldaților mobilizați, să colecteze bani și
obiecte pentru armată, Crucea Roșie, Familia Luptătorilor, orfani, invalizi, tuberculoși etc.
                                                            
8
Spiru C. Haret, Chestia Țărănească, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, București, 1905, p. 72-73.
9
Teodor Bălășel, Scrisori de la Spiru C. Haret, Tipografia „Gutenberg”, București, 1914, p. 16-17. 
Dintre aceste măsuri, asistența religioasă a spitalelor s-a bucurat de o atenție deosebită din
partea chiriarhului Pimen, care l-a însărcinat pe vicarul mitropolitan Antim Petrescu să
organizeze și să supravegheze serviciul pe raza orașului Iași.
Până la începutul lunii martie a anului 1917, implicarea chiriarhală în susținerea
războiului a fost totală. Refuzul primit de mitropolit din partea ministrului de Instrucțiune și
Culte, Ion Gheorghe Duca, de a merge să viziteze trupele în refacere staționate în cuprinsul
eparhiei sale, l-a determinat pe ierarh să își schimbe atitudinea față de implicarea clericilor în
susținerea războiului. Astfel, după această dată, poate fi vorba mai degrabă de o implicare din
vocație, nu din obligație instituțională.
Despre modul în care preoții au dus la îndeplinire aceste inițiative, chiriarhia nu a avut
o evidență în timpul campaniei militare. Abia la finalul războiului a cerut protopopilor și
preoților să trimită rapoarte despre evenimentele și sarcinile îndeplinire. Singurele inițiative în
cazul cărora am identificat informații complete au fost adeziunea clericilor la Societatea
Ocrotirea Orfanilor de război și îndeplinirea obligației de a scrie raportul despre timpul de
război în anul 1919. În cadrul acestora implicarea preoților a fost similară cu cea din anii 1909-
1914, și anume: un procent între 10 și 20% dedicați și meritorii, o majoritate de 60-70% care
îndeplineau sarcinile formal și aproximativ 20% neimplicați. Chiar și în aceste condiții,
contribuția generală la nivel de eparhie pe oricare dintre directive nu a fost nesemnificativă în
contextul timpului de război.
În privința înființării Protoieriei Armatei, decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române din 15 mai 1915 a însemnat o inovație doar din punct de vedere instituțional. Atât în
timp de pace, cât și în cel de război unitățile militare românești fuseseră deservite și până la acel
moment de către preoți. Hotărârea sinodală nu a făcut decât să stabilească criteriile de selecție
a confesorilor de armată și să le ofere o minimă organizare.
Inițiativa înființării instituției eclesiastico-militare a aparținut mitropolitului Pimen
Georgescu, care încă din anul 1903 a avut primele inițiative de coordonare a activității preoților
de la garnizoanele din eparhia Dunării de Jos, unde era episcop la acea vreme. În contextul
izbucnirii Marelui Război pe continent și a pregătirilor militare pentru o eventuală intrare în
luptă, Marele Stat Major al Armatei Române a dispus regimentelor mobilizarea de preoți fără a
solicita acordul chiriarhilor.
Scăparea liderilor militari a fost exploatată de către ierarhul moldav, care a solicitat
audiență la Regele Ferdinand și a inițiat demersurile pe lângă Sfântul Sinod pentru înființarea
noii instituții. Organisme similare existau deja în armatele austro-ungare, germane, franceze și
ruse.
Reușita inițiativei prelatului a fost favorizată de contactele pe care acesta le avea în
rândul foștilor colaboratori ai lui Spiru Haret, în special cu Petre Gârboviceanu, directorul
Administrației Casei Bisericii. Nu întâmplător, în fruntea serviciului a fost numit Constantin
Nazarie despre care există mărturii că fusese „mult apreciat de către Haret”.
Instituția nou creată a avut dublă subordonare, eclesiastică și militară. În organigrama
bisericească a avut statut de protopopiat, iar în cea militară, a fost subscrisă eșantionului al III-
lea de la partea activă al Marelui Cartier General. Într-o primă fază, protopopul Nazarie a fost
încadrat în rândul consilierilor militari, iar ulterior a fost asimilat gradului de colonel.
Preoții la rândul lor au primit grade militare ofițerești, fiind subordonați astfel
comandanților militari de la unitățile unde au activat. Din punct de vedere eclesiastic, primeau
ordine administrative din partea protopopului Nazarie, dar canonic au rămas sub autoritatea
chiriarhilor din eparhiile lor.
Asemeni ideilor promovate de mișcarea haretistă, activitatea confesorilor s-a împărțit în
religiosă sau bisericească și pastoral-militară sau extrabisericească. Latura extraliturgică
manifestată în special prin cuvântări de încurajare a soldaților înainte și după lupte a constituit
de altfel inovația introdusă odată cu instituționalizarea prezenței clericilor în Armata Română.
În concluzie, deși Haret a încetat din viață la sfârșitul anului 1912, ideile și principiile
sale au fost perpetuate de către unii din foștii săi colaboratori. Pimen Georgescu s-a numărat
printre ei, fiind singurul dintre ierarhii înscăunați în timpul ministeriatelor lui care a rămas în
funcție până în timpul Primului Război Mondial. Astfel se explică unicitatea mitropolitului
ieșean între ceilalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române în privința modului în care s-a implicat
în susținerea efortului de luptă. Din acest punct de vedere, supranumele de „mitropolit al
războiului și al reîntregirii neamului românesc” este legat și de personalitatea lui Spiru Haret și
de mișcarea de ridicare a satelor care a promovat necesitatea implicării extraliturgice a
instituției Bisericii Ortodoxe Române.
Bibliografie

I. Izvoare istorice
1. Needitate
Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, fond Cancelarie, dosare: 5/1909; 8/1909;
44/1909; 48/1909; 49/1909; 50/1909; 53/1909; 75/1909; 92/1909; 138/1909; 7/1910; 25/1910;
48/1910; 88/1910; 95/1910; 7/1911; 45/1911; 47/1911; 58/1911; 135/1911; 7/1912; 111/1912;
7/1913; 35/1913; 59/1913, 61/1913; 69/1913; 77/1913; 128/1913; 7/1914; 7/1915; 8/1915,
18/1815; 7/1916; 81/1916, volume I-VIII; 42/1916; 4/1917; 107/1920, volume I-II; 13/1922,
61/1922; 68/1922.
Serviciul Județean Botoșani al Arhivelor Naționale, fond personal Al. Simionescu.
Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale, fond Revizorat Școlar, dosar 808/1916;
fond personal C. Matasă, dosar 3/1924.

2. Editate
Isai, Daniel; Moldovan, Ionel, Lupta Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru Marea Unire,
Editura Doxologia, Iași, 2018.
Nicolescu, Gheorghe, și alții, Preoți în luptă pentru făurirea României Mari 1916-1918,
Editura Europa Nova, București, 2000.
Idem, Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire. Preoți în tranșee 1916-1919, volum I,
Organizarea Serviciului Religios al Marelui Cartier General, Editura Basilica, București,
2018.
Ibidem, volum II, Activitatea preoților militari în mari unități și unități operative.
Ibidem, volum III, Activitatea preoților militari în spitale militare, ambulanțe, trenuri
sanitare.
Spiru C. Haret, Operele lui Spiru C. Haret. Volumul I. Oficiale, 1884-1888, 1897-1899;
Ediția a II-a, îngrijită de Constantin Schifirneț, Editura Comunicare.ro, București, 2009.
Ibidem, Volumul II, Oficiale, 1901-1904.
Ibidem, Volumul III, Oficiale, 1907-1910.
Ibidem, Volumul VI, Parlamentare, 1907-1911.
Ibidem, Volumul VII, Polemice și politice, 1887-1900.
Ibidem, Volum XI, Scrisori, 2010.

3. Periodice
„Anuarul Arhiepiscopiei Iașilor”, an I, nr. 1, 1930.
„Biserica Ortodoxă Română”, an XXXII, nr. 12, 1909; an XXXIII, nr. 4, 6, 8 / 1909; an
XXXIX, nr. 11, 1916.
„Buletinul Cercului de Studii al Partidului Național Liberal”, anul I, nr. 5-6, 1911.
„Deșteptarea. Ziar eclesiastico-literar”, Iași, an IV, nr. 21, 1885; an V, nr. 10, 1886.
„Gazeta Preoților”, an III, nr. 15-16 (1914); an IV, nr. 11, 12, 13-14 (1915); an V, nr. 10,
11, 13 (1916).
„Mitropolia Moldovei”, anul X, nr. 2-3, 1934.
„Revista Teologică”, an III, nr. 14 și 15, Iași, 1885.
„Viața Monahală”, an I, nr. 11-12, 1934.

4. Memorialistică și scrieri de epocă


*** Spiru C. Haret. Ale tale dintrʼale tale, Editura Institutului de Arte Grafice „Carol Göbl”,
București, 1911.
***Ministerul de Război, Marele Stat Major, Instrucțiuni asupra atribuțiilor preoților la
armată în timp de răsboiu, Tipografia „George Enescu”, București, 1915.
***Societatea Ocrotirea Orfanilor din Răsboiu, Statutele Societății și Decretele privitoare
la Ocrotirea Orfanilor din Război, Adunarea Generală din 6 mai 1918, Expunerea D-nei
Prezidente Olga M. Sturza, Tipografia Dacia, Iași, 1918.
Bălășel, Teodor, Scrisori de la Spiru C. Haret, Tipografia „Gutenberg”, București, 1914.
Băncilă, Leon, Cartea I-a din De Civitate Dei a fericitului Augustin, Traducere și Studiu,
Teza pentru licență, Tipografia Speranța, București, 1907.
Buruiană, Ovidiu, Liberalii, Structuri și sociabilități politice liberale în România
interbelică, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2013.
Buzea, Nicolae T., Socialismul și creștinismul social, Tipografia Eparhială Cartea
Românească, Chișinău, 1926
Ciopron, Partenie, Omagiu stăpânului nostru în „Viața Monahală”, an I, nr. 11-12, februarie
1934.
Constantinescu, Anghel, Monografia Sfintei Episcopii a Dunării de jos, Atelierele Socec,
București, 1906.
Darângă, N., Preotul și învățătorul sătesc, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de
Munte, 1911.
Duca, I. G., Amintiri Politice, Volum I, Neutralitatea, Colecția „Memorii și mărturii”,
Editura Jon Dumitriu, Munich (Germania), 1981.
Ibidem, Volum II, Războiul.
Dumitrescu, Ene, Rolul preotului în armată în timp de pace și război, Soc. Anonimă
Progresul, Ploiești, 1916.
Enăceanu, Episcop al Râmnicului-Noului Severin Ghenadie, O vizită canonică în anul
mântuirii 1889 sau 18 zile din viața mea pastorală, Tipografia Cărților Bisericești, București,
1889.
Idem, Vizite canonice însoțite de note istorice-arheologice: anii 1890-1891, Tipografia
Cărților Bisericești, 1892.
Erbiceanu, Constantin, Istoria Mitropoliei Moldovei și Sucevei și a Catedralei
Mitropolitane din Iași, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1888.
Furtună, Dumitru, Preoțimea Românească în sec. al XVIII-lea, Starea ei culturală și
materială, Vălenii de munte, 1915.
Georgescu, Pimen, Cuvântarea din Senat la modificarea legi clerului, Stabilimentul Grafic
Albert Baer, București, 1906.
Idem, Jurământul și Cuvinte ostășești, Atelierele Socec & Co., București, 1914.
Idem, Din vremea marelui război, Editura Socec, București, 1919.
Idem, Amintiri din Marele Război, Tipografia Mănăstirii Neamț, Mănăstirea Neamț, 1923.
Idem, Mărășești, locul biruinței cu Biserica neamului, Tipografia Mănăstirii Neamț,
Mănăstirea Neamț, 1924.
Haret, Spiru C., Chestia Țărănească, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, București,
1905.
Idem, Raport adresat Majestății Sale Regelui asupra acțiunii învățătorilor și a preoților
rurali în răscoalele țărănești din 1907, Inprimeria Statului, București, 1907.
Idem, Criza Bisericească, Institutul de Arte Grafice Göbl, București, 1912.
Hodoroabă, Neculai, Preoțimea și Armata, Datoria preotului de păstorire în timp de
războiu și datoria preotului de armată în timp de pace și în timp de războiu, Tipografia
Națională I. S. Ionescu & M. M. Bogdan, Iași, 1916.
Idem, Din războiul de reîntregire, note și impresii din campanie, 1916-1918, Ediția a II-a,
Editura Cartea Românească, București, 1923.
Idem, Autobiografie, Tipografia Concesionară Alexandru Țerek, Iași, 1935.
Iordăchescu, Cicerone, Însemnări din anii 1916-1919, Din primul an al războiului de
reîntregire 1916-1917, Biserica română din Paris în 1917-1919, Tipografia Alexandru Țerek,
Iași, 1937.
Iorga, Nicolae, Sate și preoți din Ardeal, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București,
1902.
Idem, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, Volum I și II, Editura
Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909.
Lungulescu, Dimitrie, Datoriile preotului în timp de pace și în timp de război cu explicații
asupra serviciilor religioase în toate împrejurările, Editura Ramuri, Craiova, 1915.
Mironescu, Alexandru (Athanasie), Vieața modernă și raporturile ei cu religiunea și
biserica, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1890.
Idem, Etica evoluționistă și etica creștină. Studiu critic asupra eticei lui H. Spencer,
Tipografia Cărților Bisericești, București, 1893.
Idem, Noua Lege a învățământului și religia în școlile secundare, București, Tipografia
Cărților Bisericești, 1898.
Idem, Morala pentru copii, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1899.
Mrejeriu, Leon, Gospodina și fata de la țară, cum sunt și cum ar trebui să fie. Rostul școalei
în lupta de ridicare a gospodăriei țărănești, Tipografia Constantin D. Lupașcu, Bârlad, 1907.
Idem (împreună cu Tudor Pamfile și Mihai Lupescu), Carte pentru tineretul de la sate,
Tipografia Constantin D. Lupașcu, Bârlad, 1907.
Idem, O șezătoare țărănească, Tipografia Constantin D. Lupașcu, Bârlad, 1907.
Idem, Rolul școalei în general și al celei din Dobrogea Nouă în deosebi, Institutul de arte
grafice „Carmen Sylva”, București, 1914.
Idem, Înlănțuirea vremurilor. Cercetări, amintiri și impresii cu privire la învățământul
primar, Tipografia Românească „Gh. Asachi”, Piatra Neamț, 1940.
Nazarie, Constantin, Duminica, botezul și ierarhia bisericească după adventiști, Tipografia
Cărților Bisericești, București, 1910.
Idem, Cinstirea Sfintelor Icoane și adventiștii, Tipografia Cărților Bisericești, București,
1911;
Idem, Sâmbăta adventiștilor și Sfânta Duminică, Tipogafia Cărților Bisericești, București,
1914;
Idem, Feriți-vă de adventiști, Tipografia Națională, București, f.a.
Idem, Combaterea principalelor învățături adventiste după mai mulți autori, Editura
Gutenberg, București, 1921.
Idem, Activitatea preoților de armată în campania din anii 1916-1919, Imprimeria
Ministerului Cultelor și Artelor, București, 1920.
Pârvu, Gabriel, Pregătiri sufletești pentru zile mari, Atelierele Socec & Co., București,
1916.
Runceanu, Neculai, și alții, Lădița cu munițiuni sufletești, București, 1916.
Stanca, Sebastian, Contribuția preoțimii române la războiul pentru întregirea neamului,
Editura Cartea Românească, Cluj-Napoca, 1925.
Idem, Preoțimea și politica, Tipografia Românească, Cluj-Napoca, 1926.
Stănescu, Vartolomeu, Scurte încercări de creștinism social, București, 1913.
Theodorian-Carada, M., Efimeridele, Însemnări & Amintiri, 1908-1928, Tipografia
„Serafica”, Săbăoani-Roman, 1937.
G. Țițeica, Din viața și activitatea lui Spiru Haret, discurs rostit în ședința solemnă la 16
(29) mai 1914, Editura Socec, București, 1914.
Idem, În amintirea lui Spiru Haret, Editura Cartea Românească, Cluj, 1938.

II. Instrumente de lucru


Bolovan, Ioan, și alții, O enciclopedie a Marii Uniri, Editura Institutului Cultural Român,
București, 2018.
Costescu, Chiru C., Colecțiune de legi, regulamente, acte, deciziuni, circulări, instrucțiuni,
formulare și programe, Volumul I, Institutul de arte grafice C. Sfetea, București, 1916.
Danielescu, Daniel, „Luați Duh Sfânt...”, Condica hirotoniilor în diacon și preot din
Arhiepiscopia Iașilor (1875-1985), Editura Doxologia, Iași, 2012.
Dimitriu, Eugen, Dicționar al personalităților făltinicene, Editura Tipo-Moldova, Iași,
2015.
Marin, Gheorghe (coord.), Enciclopedia Armatei României, Editura Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, București, 2009.
Păcurariu, Mircea, Dicționarul Teologilor Români, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1996.
Savu, Gheorghe (coord.), Miniștrii apărării naționale, enciclopedie, Editura Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2011.

III. Lucrări Generale


***Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, volume I și II, Editura Basilica, București,
2018.
Adamescu, Gheorghe, Viața și activitatea lui Spiru C. Haret, Editura „Cartea Românească”,
București, 1936.
Anderfuhren, Jean, Panorama de lʼhistoire de lʼEglise – un regard protestant, Editions
Saint-Augustin, Saint-Maurice, 2000.
Bănică, Mirel, Biserica Ortodoxă Română. Stat și societate în anii 30, Editura Polirom, Iași,
2007.
Bolba, Ioan-Aurel, Figuri luminoase de ierarhi și preoți cărturari, vol. I și II, Editura Ex
Ponto, Constanța, 2006.
Bolovan, Ion, și alții; Schimbare şi devenire în istoria României, Ediura Centrului de studii
transilvane, Cluj-Napoca, 2008.
Braica, Gheorghe Dragoș, Monografia protopopiatului Cluj II – municipiul Cluj-Napoca,
Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012.
Brătescu, Liviu; Buruiană, Ovidiu (editori), Liberalismul românesc, Tendințe, structuri,
personalități, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Iași, 2013.
Brezianu, Barbu, Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura All, București, 1998.
Brusanowschi, Paul, Stat și Biserică în Vechea Românie, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2010.
Cazan, C., Slujitori ortodocși din eparhia Romanului și Hușilor în lupta pentru reîntregirea
pământului străbun în „Mitropolia Moldovei și Sucevei, an LIV, nr. 9-12, 1978.
Chamedes, Giuliana, The Vatican and the Making of the Atlantic Order, 1920-1960,
Columbia University, 2013.
Cheneaux, Philipe, Pie XII, diplomate et pasteur, Editions du CERF, Paris, 2003.
Ciubotaru, Iulian Marcel, Din corespondența inedită a episcopului Melchisedec Ștefănescu
în „Historia Universitatis Iassiensis”, nr. IV/2013, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”
Iași, Iași, 2013.
Ciubotaru, Ștefan, Istoria Bisericii Ortodoxe Botoșănene, Editura Axa, Botoșani, 2000.
Ciupercă, Livia, Neculai V. Hodoroabă. Preotul Scriitor, Editura Doxologia, Iași, 2017.
Colbu, Ștefan, Creștinism ortodox și politică, o analiză neoinstituționalistă, Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013.
Drăgoi, Eugen, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989, Editura
Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1990.
Dumitroaia, Gheorghe, In memoriam Constantin Matasă, Editura Constantin Matasă, Piatra
Neamț, 2001.
Enache, George, Amestecul puterii politice în alegerea ierarhilor Bisericii Ortodoxe
Române în „Arhivele totalitarismului”, nr. 1-2/2004, p. 7 – 33.
Idem, Ortodoxie şi putere în România contemporană. Studii şi eseuri, Editura Nemira
Bucureşti, 2005.
Gherasim Piteșteanul, Slujitori bisericești din Eparhia Râmnicului și Argeșului în timpul
ocupației străine 1916-1918 în „Mitropolia Olteniei”, anul XXX, nr. 10-12, 1978.
Grosu, Nicolae, Pionieratul sociologic haretian, Editura Expert, București, 2000.
Groza, Mihai-Octavian, și alții, Historia Magistra Vitae. Noi teme pe agenda de cercetare,
Editura Argonaut/Mega, Cluj-Napoca, 2017.
Iacob, Gheorghe, România în epoca modernizării (1959-1939) / Towards a Modern
România (1859-1939), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2013.
Ignat, Andrei, Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 decembrie 1918, Editura
Universitară, București, 2011.
Iordache, Anastasie, Parlamentul României în anii reformelor și ai Primului Război
Mondial 1907-1918, Editura Paideia, București, 2001.
Idem, Take Ionescu, Ediția a II-a, Editura Universal Dalsi, București, 2008.
Lisnic, Ioan, Mitropolitul Visarion Puiu: Viața și opera sa bisericească, Editura Labirint,
Chișinău, 2010.
Luca, Eftimie, Clerici ortodocși din Eparhia Romanului și Hușilor în războiul din 1916-
1918 în „Biserica Ortodoxă Română”, An XCVI, nr. 11-12, 1978.
Maleon, Petru-Bogdan, Clerul de mir din Moldova secolelor XIV-XVI, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2007.
Manole, Ilie, (coord.), Armata și Biserica, Colecția „Revista de istorie militară”, București,
1996.
Idem, Serviciul religios al oștirii în prima conflagrație mondială în „Revista de Istorie
Militară”, nr. 5, 1998.
Mazower, Mark, Balcanii de la Sfârșitul Bizanțului până astăzi, Traducere de Tudor Călin
Zarojanu, Editura Humaritas, București, 2019.
Merticariu Varlaam, și alții, Păstori ai Bisericii și promotori ai culturii. Mitropoliții
Moldovei de la începuturi până azi, Editura Trinitas, Iași, 2005.
Moldovan, Ionel, Numărul călugărilor de la spitalele de campanie ale Crucii Roșii în
Primul Război Mondial în „Acta Moldaviae Septentrionalis”, an XVI, 2017, Editura Quadrat,
Botoșani, 2017.
Idem, Armata rusă pe frontul din nord-vestul Moldovei în anii Primului Război Mondial în
„East European Journal of Diplomatic History”, no. 4-5/ 2017-2018, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza din Iași, Iași, 2018.
Moraru, Alexandru, Biserica ortodoxă română în anii 1885-2000 – Biserică. Națiune.
Cultură, Vol. I, II, III, E.I.M.B.O.R., București, 2006.
Muraru, Alexandru, Clerici Ortodocși Români care au suferit în timpul primului război
mondial în „Studia Universitatis Babeș-Bolyai” – Theolgia Orthodoxa, nr. 2, 2005.
Mureșan, Radu, Datorie și slujire sfântă. Misiunea preoților militari în Primul Război
Mondial (1916-1918) în „Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul”,
Universitatea din Bucureşti, nr. 1(2001-2002), p. 269-293.
Nicola, Ciprian-Dorin, și alții, Constantin Matasă: opera istorică și arheologică, Editura
„Constantin Matasă”, Piatra Neamț, 2014.
Nicolescu, Gheorghe (coord.), România în ecuația păcii și dictatului, Editura Paralela 45,
Pitești, 2000.
Nicolescu, Marin I., Spiru Haret, pedagog național, Editura Lumina, București, 1933.
Niță-Danielescu, Daniel, Preoțimea de mir în Moldova la începutul veacului al XIX-lea în
„Analele Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Teologie”, volum 9, an 2004, p. 357-
372.
Oncescu, Iulian; Bruja, Radu Florian (coord.), Istoria între mituri și realități ale României
Moderne, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010
Osborne, Kenan B., Priesthood: A History of Ordained Ministry in the Roman Catholic
Church, O.F.M. Paulist Press, New York, 1988.
Orghidan, Eugen, Spiru C. Haret, reformator al învățământului românesc, Editura Media
Publishing, București, 1994.
Pandrea, Petre, Amintiri și exegeze, Editura Meridiane, București, 1976.
Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volum III, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
Idem, Mucenici și făuritori ai Unirii. Preoțimea din Transilvania și Banat și Unirea din
1918, Editura Trinitas, București, 2018.
Pătrașcu, Gabriel George, Protosinghelul Iustin Șerbănescu – singurul preot militar cavaler
al ordinului militar de război „Mihai Viteazul” în „Misiunea”, anul I, nr. 1/2014.
Pentelescu, Aurel; Preda, Gavril, Jertfa preoților mobilizați în războiul pentru întregirea
neamului (1916-1919) în Cătălin Fudulu (coord.), Eroi și morminte. Studii și comunicări
susținute la Sesiunea Anuală a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, Ediția I, București, 12.
12. 2007, Editura Alpha MDN, Buzău, 2008.
Platon, Gheorghe (coord.), Istoria Românilor: vol. 7/II: de la independență la Marea Unire
(1878-1918), Editura Enciclopedică, București, 2003.
Pocitan, Veniamin Ploeșteanu, Amintiri despre Episcopul Melchisedec în „Cronica
Romanului”, Anul XIX, nr. 5-6, 1942.
Pollard, J. F., The Unknown Pope: Benedict XV (1914-1922) and the Pursuit of Peace,
Cassel Editors, London, 1999.
Pop, Partenie, Clerici ortodocși alături de poporul român în lupta pentru unitate națională
în „Mitropolia Ardealului”, an XXIII, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1978, Sibiu.
Popescu, Grigore N., Preoțimea Română și întregirea neamului, volum I, Chipuri, fapte,
suferințe și pilde pentru viitor ,Tipografia Vremea, București, 1940.
Ibidem, volum II, Temnițe și lagăre.
Popescu, Sergiu Grigore, Participarea clerului din Oltenia la luptele sociale și naționale ale
poporului român (secolele XIX și XX), Editura Aius PrintEd, Craiova, 2010.
Popescu, Tudor, Preoți participanți la războiul de la 1916-1918 în „Mitropolia Olteniei, an
XXX, nr. 10-12, 1978.
Puchianu-Moșoiu, Nicolae, Preoți cu crucea-n frunte, Editura Transilvania Expres, Brașov,
2011.
Raiu, Cătălin, Democrație și Statolatrie, Creștinismul Social la Bartolomeu Stănescu
Episcopul Râmnicului Noului Severin (1875-1954), Editura Universității din București, 2014.
Romanescu, Vasile, Mitropolitul Atanasie Mironescu, Editura Cartea Românească”,
București, 1942.
Roșcanu, Radu, Măreția și declinul unei instituții bisericești, protopopii și chorepiscopii,
vol. I, traducere de Vasi Ciubotariu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010.
Sandu, Z., Spiru Haret, Organizatorul învățământului național, Tipografia Școlii Militare
de infanterie nr. 2 Principele Carol, Sibiu, 1930;
Schifirneț, Constantin, Orthodoxy, church, state, and National Identity in the context of
tendential modernity în „Journal for the Study of Religions and Ideologies”, vol. 12, Issue 34
(Spring 2013), p. 173-208.
Scurtu, Ioan, Politică și viață cotidiană în România în secolul al XX-lea și începutul celui
de-al XXI-lea , Editura Mica Valahie, București, 2011.
Solomon, Flavius, și alții, Romania și statele vecine la începutul Primului Război Mondial.
Viziuni, percepții, interpretări, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016.
Victor Spinei și alții, Istorii ale Marelui Război și ale unirii de la 1918, Volum al
Congresului Național al Istoricilor Români, Iași, 29 august – 1 septembrie 2018, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2019.
Tătaru-Cazaban, Miruna (coord.), Teologie și politică – de la Sfinții Părinți la Europa
Unită, Editura Anastasia, București, 2004
Tellet, Roy, Pastor and prelate. A story of clerical life, vol. 1-2, Leipzig, 1892.
Toynbee, Arnold J., A study of history, vol. VII, Universal states, Universal Churches,
Oxford University Press, London, New York, Toronto, 1961.
Toacă, I., Aportul slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române în lupta contra regimului de
ocupație, pentru eliberarea pământului străbun (1916-1918) în „Biserica Ortodoxă Română”,
anul XCVI, nr. 11-12, 1978.
Vasilescu, Gheorghe, Clerul ortodox, participant la lupta poporului român împotriva
cotropitorilor (1916-1918) în „Glasul Bisericii”, anul XXXVII, nr. 9-12, 1978.
Vicovan, Ion, Dați-le voi să mănânce! Filantropia creștină – istorie și spiritualitate, Editura
Trinitas, Iași, 2001.
Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Editura Trinitas, Iași, 2002.
Idem, Mitropolia Moldovei şi Sucevei la jumătatea veacului al XX-lea – pagini de istorie, Editura
Performantica, Iaşi, 2009.
Wilson, George B., Clericalism: The Death of Priesthood, Order of Saint Benedict,
Collegeville, Minnesota, 2008.

IV. Lucrări Speciale


(Arăpașu), Arhiepiscop și Mitropolit Teoctist, Mitropolitul Pimen Georgescu, sprijinitor al
luptei pentru întregirea și unitatea neamului în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 10-12,
1983, p. 512-522.
Constantinescu-Galiceni, Virgiliu, Spiru C. Haret. Haretismul ca fenomen social, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2012.
Cotan, Constantin Claudiu, Biserica Ortodoxă Română în timpul Primului Război Mondial,
Editura Universitară, București, 2015.
Nica, Emilian, Aduceți-vă aminte de înaintașii voștri, Arhiepiscopia Iașilor între 1900-
1948, Editura Doxologia, Iași, 2009.
Idem, Contribuții filantropice ale preoților din Arhiepiscopia Iașilor în timpul Primului
Război Mondial în „Teologie și Viață”, anul XIII (LXXIX), nr. 7-12, 2003, p. 229-236.
Daniel Niță-Danielescu, Pimen Georgescu (1853-1934), the Metropolitan of War and of the
Great Union în „Analele Științifice ale Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași” (Serie
Nouă). Istorie, tom LXIV/2018, Număr special/Special Issue Marea Unire a Românilor (1918)
- Istorie și actualitate/ The Great Union of the Romanians (1918) - History and Actuality,
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2018, p. 279-292.
Pentelescu, Aurel; Preda, Gavril, Mitropolitul Pimen Georgescu. Viața și înfăptuirile sale
(1853-1934), Ediția a II-a, Editura Karta-Graphic, Ploiești, 2010.
Porcescu, Scarlat, Contribuții aduse de slujitorii bisericești din Arhiepiscopia Iașilor în anii
1916-1918 pentru făurirea statului național unitar român în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”,
anul LIV, nr. 9-12, 1978.
Idem, Preotul Constantin Nazarie, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, anul XLVIII, nr.
3-4, 1972.
Schifirneț, Constantin, Orthodoxy, church, state, and National Identity in the context of
tendential modernity în Journal for the Study of Religions and Ideologies, vol. 12, Issue 34
(Spring 2013), p. 173-208.
Simionescu, Al., Amintiri din bogata activitate a I.P. S. Mitropolit Pimen în „Mitropolia
Moldovei”, an X, nr. 2, Iași, februarie 1934.