Alba Iulia, în româna veche 

Bălgrad, (în maghiarăGyulafehérvár,
în trad. Cetatea Albă a lui Iuliu, în latina medievală Alba Iulia,
în germanăWeißenburg, apoi Karlsburg) este municipiul de
reședință al județului Alba, Transilvania, România, format din
localitățile componente Alba Iulia
(reședința), Bărăbanț, Micești, Oarda și Pâclișa Se află în zona de
sud-vest a Transilvaniei, pe malul râului Mureș.
În antichitate, pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul
roman Apulum Orașul a fost între anii 1541 și 1711reședința
principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului
Transilvaniei Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv
între 1600–1601, sub Mihai Viteazul, a fost reședința
conducătorului politic al Moldovei Transilvaniei și Țării Românești,
aflate în uniune personală. La 1 decembrie1918 a fost locul de
desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a
legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul
României În anul 1992a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de
încronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment Primul nucleu al oraşului, ale cărui începuturi trebuie puse
care a consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului imediat după anul 106 d. Ch., a fost castrul legiunii a XIII -
său de capitală istorică a Gemina. Pentru că era propus drept un castru
În epoca romană, Apoulon-ul dacic devenit APULUM, permanent, castrul de la Apulum a fost unul dintre cele
cunoaşte o mare dezvoltare. mai mari din Dacia romană.
Construirea lui s-a făcut pe o întindere de 30 de ha ; forma
sa era dreptunghiulară, conform arhitecturii militare
romane. Cărămizile purtau stampila legiunii a XIII - a
Gemina.
Aşezările semiurbane - numite canabae - ale legiunii a XII
- a Gemina s-au dezvoltat, primind sub împăratul Marcus
Aurelianus ( 161 - 180 d.Ch. ) rangul de municipiu -
Municipium Aurelium Apulense, iar sub Commodus ( 176 -
192 d. Ch. ) cel de colonie - Colonia Aurelia Apulensis,
amintită într-un număr însemnat de inscripţii, unde s-a
stabilit mai apoi micul cartier Partoş.
Prin administraţia impusă de Traian la Apulum s-a pus
temelia organizării celui mai mare centru urban din Dacia
romană.
Doar după câteva decenii, Apulum marca nu numai un
mare centru administrativ, militar, economic şi rutier, ci şi o
copie fidelă a vieţii romane din marile oraşe ale imperiului.
În sec. II şi III ajunge o mică Romă a Daciei.
A urmat apoi o perioadă în care popoarele barbare s-au
stabilit rând pe rând în Dacia. Apulum îşi pierde treptat
rolul central economic şi social ce-l avusese, dar se
vădeşte pătrunderea creştinismului.
Este îndeajuns exemplul ce ni-l oferă un opaiţ de lut, în
formă de pară, cu extremităţile alungite, prezentând pe
disc o cruce latină, împodobită cu şapte romuluri.
Opaiţul datează din sec. IV. În general populaţia din
Apulum se reîntoarce la o economie naturală, oraşul îşi
pierde, ca pretutindeni în Dacia, rosturile majore.
Pe ici - pe colo, dăinuie printre ruine o populaţie care,
generaţie după generaţie alcătuieşte aşezări noi, care vor
fi luat poate diferite numiri.
.