CAPITOLUL 1

CIRCUITE ELECTRICE LINIARE DE CURENT CONTINUU

1.1. CIRCUIT ELECTRIC

1.1.1. Structura și elementele circuitelor electrice

Prin circuite electrice de curent continuu înţelegem circuitele
în care curenţii şi tensiunile au valori invariabile în timp. Este
accepta-tă notarea acestor mărimi cu litere mari : I, E, U etc.
Componentele unui circuit electric se numesc elemente de circuit.
Un ciruit simplu de curent continuu, cuprinzând o sursă cu t.e.m. E
şi rezistenţa internă Ri , care alimentează un rezistor R (figura.1.1),
are două elemente: sursa şi rezistorul.
Elementele de circuit cu două borne (terminale) de acces se
numesc elemente dipolare. Dacă elementul dipolar poate fi
caracterizat printr-o singură mărime, el se numeşte element ideal
de circuit; de exemplu, rezistorul ideal este caracterizat numai de
rezistenţa sa, R.

Fig.1.1 Fig. 1.2 Fig.1.3

Elemente pasive şi active. Un element de circuit de curent conti-
nuu se numeşte pasiv, dacă nu poate ceda energie electrică în circuit
oricare ar fi sensul curentului prin element; de regulă, un astfel de
element a b s o a r b e energie electrică. Rezistorul R (figura 1.1)
este un element pasiv de circuit.
1
Un element de circuit de curent continuu se numeşte activ, dacă
poate genera energie de natură electrică în anumite regimuri de
funcţionare (există şi regimuri, în care un astfel de element poate,
eventual primi energie electrică, fiind deci un receptor de energie).
Sursele de curent sau tensiune electrică sunt elemente active (figura
1.4, figura 1.5).

Fig.1.4. Reprezentarea Fig.1.5. Surse ideale de energie:

sursei reale de tensiune. a – sursă ideală de tensiune U = ─ E;
b – sursă ideală de curent I = J
Circuitul electric format numai din elemente pasive se numeşte
circuit pasiv; un circuit electric care pe lângă elementele pasive are
cel puţin un element activ se numeşte circuit activ.
Caracteristica elementului de circuit. Relaţia între tensiunea U la
bornele unui element dipolar şi intensitatea I a curentului prin
element caracterizează complet elementul de circuit. Această relaţie
prezentată grafic în planul coordonatelor U – I poartă denumirea de
caracteristică tensiune-curent a elementului de circuit.
Elementele de circuit se numesc liniare dacă caracteristica tensiune-
curent este o linie dreaptă (figura 1.2); aceste elemente se numesc
neliniare dacă caracteristica menţionată este o linie curbă (figura
1.3).
De regulă, elementele reale de circuit sunt neliniare, dar în multe
cazuri practice pot fi considerate ca fiind liniare, în limite suficient
de largi ale curentului şi tensiunii.

2
 Elemente de circuit, ideale şi reale
Pentru simplificarea calculelor practice şi a analizei circuitelor
electrice de curent continuu (c.c.) se recurge la prezentarea grafică a
circuitelor prin scheme echivalente, în care elementele de circuit –
surse de energie şi rezistenţe (conductanţe) – sunt considerate ca
fiind ideale.
Rezistorul ideal. Acesta este un element de circuit care are tensiu-
nea la borne proporţională cu intensitatea curentului, oricare ar fi
valoarea acestui curent; factorul de proporţionalitate este rezistenţa
R a rezistorului. Ecuaţia de circuit a rezistorului poate fi scrisă:
U=RI. (1.1)
Mărimea inversproporţională rezistenţei R se numeşte conductanţă,
se notează G şi este egală:
1
G= . (1.2)
R
Simbolul grafic al acestor elemente şi caracteristica tensiune-curent
– o dreaptă care trece prin originea axelor – este prezentat în fig.1.6.

Fig 1.7. Sursă ideală de

Fig. 1.6. tensiune

Rezistorul ideal este un element pasiv, puterea disipată pe acest

element poate fi calculată ca:
2
U
2 2
PR = U I = R I = G U = . (1.3)
R
Această putere este totdeauna pozitivă şi primită pe la borne, regă-
3
sindu-se sub forma de căldură dezvoltată în unitatea de timp, prin
efect Joule.
Sursa ideală şi reală de tensiune(curent). Sursa ideală de tensiune
este un element de circuit, care are tensiunea la borne independentă
de curentul ce trece prin sursă . Simbolul grafic şi caracteristica U-I
sunt reprezentate în figura 1.7. Este clar că sursa reală de tensiune
sau curent diferă prin faptul că în primul caz în serie cu sursa este
conectată rezistenţa Ri , iar în al doilea – conductanţa Gi, în paralel,
aşa cum se vede în figura 1.8. Ecuaţia ce leagă tensiunea la borne şi
intensitatea curentului într-o sur-
să reală de tensiune este:
U = Ri I ─ E , (1.4)
ceea ce arată că tensiunea se mai
poate reprezenta sub forma unei
surse ideale de tensiune E, legată
în serie (să fie parcursă de ace-
laşi curent) cu un rezistor Ri .
Un sistem format dintr-o sursă
Fig. 1.8.Reprezentări echivalente
ideală de curent J legată în para- ale sursei de energie electrică:
lel cu un rezistor de conductanţă a – reprezentarea serie a sursei reale de
tensiune; b – reprezentarea derivaţie a
Gi este parcurs de un curent total sursei reale de curent.
accesibil la bornele sistemului (figura 1.8, b):
I = J + Gi U, (1.4)
relaţie ce mai pote fi scrisă sub forma
1 J
U= I─ . (1.5)
Gi Gi
Din relaţiile (1.3) şi (1.5) se vede că sistemul reprezentat în figura
1.8, b se comportă identic cu sursa reală de tensiune, dacă sunt
îndeplinite condiţiile:
Gi = 1 / Ri , J = Gi E = E / Ri . (1.6)

4
Prin urmare, relaţiile (1.6) constituie condiţiile de comportare
echivalentă a sursei reale de tensiune cu sistemul reprezentat în
figura 1.8, b şi numit sursă reală de curent.
În raport cu sensurile precizate, sursa funcţionează în regim de
generator atunci când curentul prin sursă este pozitiv şi în regim de
receptor – când curentul este negativ. Puterea la bornele sursei, Pb =
= U I = E I este pozitivă în primul caz (regim de generator) şi
negativă în cel de-al doilea (regim de receptor), ceea ce este bine
ilustrat în figura 1.9.

a b c
Fig. 1.9. Bilanţuri energetice caracteristice conductorului (filiform)
parcurs de curent:
a – U + E = RI, Pb+ Pg = Pec. În conductor se disipă prin efect electrocaloric (Pec)
ireversibil (Joule) atât puterea primită pe la borne (Pb), cât şi cea cedată de sursa
de energie (Pg); b – U = E + RI, Pb = Pg+Pec. Puterea transmisă Pb se pierde în
parte prin efect electrocaloric (Pec) ireversibil, restul este primit de sursa de energie
care o înmagazinează sub forma energiei sale specifice; c – E = U + RI, Pg =
Pb+Pec. Sursa de energie cedează putere în exterior, din care o parte se restituie
conductorului, transformată ireversibil în căldură, prin efect electrocaloric.

Aşa dar, energia electrică schimbată de sursă prin borne într-un

interval de timp (t, t + Δ t) este ΔW = Pb Δ t. Energia electrică este
pozitivă (ΔW > 0) cănd este efectiv cedată de sursă şi negativă (ΔW
< 0) când este primită de sursă. În ce priveşte intensitatea curentului
I prin sursă, aceasta depinde de elementele de circuit conectate la
bornele sale, denumite şi elemente de structură.

5
 Elemente de structură a circuitelor electrice
Reprezentările grafice ale circuitelor electrice poartă denumirea de
scheme electrice echivalente. Aici am dori să accentuăm: schema
echivalentă a unui circuit electric este un fragment grafic care, cu
un anumit grad de exactitate reflectă circuitul real; acesta din urmă
este (sau poate fi) montat, schema însă – numai desenată! Aşa dar,
expresia uzuală „...să montăm schema...” este complet absurdă!
Schema arată modul în care se interconectează într-un circuit
elementele componente ale acestuia, adică rezistoarele şi sursele de
energie electrică. Un exemplu de schemă echivalentă este prezentat
în figura 1.10.
În cele ce urmează se definesc
termenii indispensabili descrierii
complete a structurii unui circuit
electric:
– bornă, extremitate a unui ele-
ment al circuitului;
– nod, bornă comună unui nu-
măr de cel puţin trei elemente de
circuit; Fig. 1.10. Exemplu de schemă elec-
trică a unui circuit de c.c.
– latură, grup de elemente de circuit legate direct (în serie, fără ra-
mificări) între două noduri ale circuitului;
– buclă, succesiune continuă de laturi ale circuitului, ce formează
un contur închis;
– ochi, buclă ce nu conţine laturi interioare;
– cale, succesiune continuă de laturi ale circuitului, ce leagă două
borne oarecare (de obicei noduri).
Revenind la schema din figura 1.10 se recunosc:
borne – nu sunt;
noduri – a, b, c, d, e, f ;
laturi – (1)- (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10)- (11);
bucle – (1)- (2)- (3)- (7), (7)- (8)- (5)- (6)- (10) - (11), etc.;
căi – între nodurile a şi b , de exemplu: (4), (3)- (8)- (5), etc.

6
Un rol deosebit în definirea structurii unui circuit electric joacă şi
conceptul de sistem de bucle fundamentale; acesta este un
sistem de bucle independente, ce nu se pot deduce unele din
celelalte şi care conţin toate laturile circuitului. Alegerea buclelor
independente ale unui circuit poate să difere, dar numărul lor este
întotdeauna acelaşi pentru un circuit dat.