Re ţ el e de t ri angul aţi e t opogr af i c ă

Etapele de proiectare
1. se determină pe hartă la scară mică suprafaţa de ridicare.
2. se aleg punctele de triangulaţie şi amplasamentele bazelor astfel ca să existe
vizibilitate între ele. Punctele de triangulaţie se aleg pe locuri dominante ca să se
asigure o vizibilitate cît mai bună în turul de orizont la cît mai multe puncte. Pentru
stabilirea vizibilităţii pe hartă se construiesc profile ale terenului cu ajutorul curbelor de
nivel. E obligatoriu ca viza între punte se treacă deasupra obstacolului la cel puţin 3m.
3. triunghiurile reţelei trebuie să fie bine conformate adică să formeze pe cît posibil
triunghiuri echilaterale deoarece în acest caz transmiterea erorilor de la un triunghi la
altul se face cu erori minime.
4. în funcţie de relieful terenului şi obstacolele care trebuiesc limitate se alege tipul reţelei
de triangulaţie locală.

Tipurile de triangulaţie locală

a. Poligon cu punct central.
1 b 1
bs
α1 2 α1 2
β5 β1 β5 β1
I α2 I α2
V γ1 V γ1
α5 γ5 α5 γ5
5 6 γ2 II 5 6 γ2 II
β4 γ4 β4 γ4
γ3 β2 IV γ3 β2
IV
α3 α4 III α3
α4 III 3 β3 3
β3

4 4
Poligonul cu punct central se aplică pe terenuri întinse în toate direcţiile şi cu vizibilitate
bună. Poate avea 5-7 triunghiuri, în unul din triunghiuri se măsoară o latură (baza normală) iar
acest triunghi va fi numerotat ca primul triunghi. Celelalte triunghiuri vor fi numerotate în sensul
acelor de ceasornic. În cadrul lucrărilor de teren se vor măsura toate unghiurile triunghiurilor şi
se vor nota respectiv cu αi, βi, γi . se determină şi orientarea bazei.

b. Patrulater cu diagonale observate.

Se aplică pe terenuri cu suprafeţe mici.
2 2
3 α2 3
α2
β1 β4 β1
β4 I α3
I α3 bs II
b II
IV III
IV III α1 β2
α1 β2 β3 α4
β3 α4
1
1 4
4

Notarea triunghiurilor şi a unghiurilor se face considerînd triunghiurile suprapuse.

I. triunghiul 123
II. triunghiul 234
 III. triunghiul 341
IV. triunghiul 412
Se măsoară latura (b) şi toate unghiurile formate de direcţia diagonalelor şi a laturilor (α1,
β1, α2, β2 etc) se determină orientarea bazei.
c. Lanţ de triunghiuri.
Se aplică în cazul suprafeţei alungite (văi înguste.)

b γ1 α2 β2 γ3 α4 β4 γ5 α6 β6 γ7 bs

α1 β1 γ2 γ γ 6 α7 β 7
α 3 β3 α54
β5

Se măsoară toate unghiurile din fiecare punct, două laturi (în primul şi ultimul triunghi) sau
două baze scurte, sau o latură şi o bază scurtă şi orientările acestor baze.
Dacă numărul de triunghiuri în lanţ este mai mare de 10 atunci peste fiecare 10 triunghiuri
se măsoară baza de control.
Notarea unghiurilor se face după regulă:
α – unghiul opus laturii comune către care mergem.
β – unghiul opus laturii comune cu triunghiul din urmă.
γ – al treilea unghi.

Criteriile care trebuie respectate la proiectarea unei reţele de

triangulaţie
1.Lungimea laturilor triangulaţiei locale să fie de 1 – 3 km;
2.Să existe vizibilitate între punctul stabilit şi punctele din reţea.
3.pentru îndesirea reţelei se stabilesc puncte care vor fi determinate prin intersecţii
(înainte, înapoi, combinate).
4. Să se asigure după îndesire prin intersecţii o densitate a reţelei de circa 1-3 puncte
pe km2.
5.reţeaua de triangulaţie să fie bine conformată. Nu se admit unghiuri mai mici decît
30˚, dar nici obtuze, se solicită unghiuri de 60-70˚ (triunghiuri echilaterale).
Bazele scurte (auxiliare) se aleg în general dea lungul căilor de comunicaţii, pe văile
rîurilor şi se dezvoltă pe o latură ale cărei capete sunt la altitudine mai mare pentru a cîştiga
invizibilitatea.
Bazele auxiliare trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de amplasament ca şi bazele
normale.
Operaţii de teren
Recunoaşterea terenului prin marcarea şi semnalizarea punctelor în triangulaţia locală
sunt identice celor de la triangulaţia geodezică de stat şi asupra lor se insistă la cursul de
geodezie.
Măsurarea bazelor de triangulaţie locală – se execută cu panglicile de oţel de 50 metri.
Pentru o precizie mai ridicată măsurarea se efectuează cu fire de invar.

1˚. Pregătirea terenului pentru măsurare constă în:

- alinierea cu jaloane;
- se curăţă terenul de vegetaţie şi obstacole;
 2 L3
A L1 L2 α3
α1
1 α2
B

D1 D2 D3

- se pichetează baza cu ţăruşi (din 50 în 50 m sau 100 în 100 m).

Pichetarea bazei se face cu teodolitul de la capătul B spre A în acelaşi timp se fixează şi
punctele de schimbare a pantei.

Pichetarea bazei se face în scopul determinării diferenţei de nivel prin nivelment

geometric pentru reducerea la orizont a bazei.

Efectuarea măsurării de teren a bazei :

- se măsoară fiecare panou de pantă uniform (l1, l2, l3) ca distanţe independente de 3-4
ori dus-întors.
- Ecartul ΔLmax = Lmax – Lmin al distanţelor L măsurate trebuie să se încadreze în toleranţă
ΔLmax < T = 0,03 + 0,002 1 m

2˚ Calculul lungimii laturilor folosind baza frîntă.

Dacă AB fiind baza normală a unei triangulaţii locale trece peste un obstacol, care
împiedică întinderea panglicii, dar permite vizibilitatea în lungul AB se aleg 2 baze auxiliare AC,
BC care se pot măsura în condiţii normale. Distanţa CC' trebuie să fie cît mai mică.
1 Pe teren se măsoară AC şi CB
A C B
ca baze obişnuite. După aplicarea
corecţiilor se obţin distanţe orizontale
α D1 şi D2.
Calculul lungimii definite AB.
1 D γ 2 D 1. Calculul corecţiilor unghiurilor:
Cu = 200G – (α + β + γ)
2. Calculul unghiurilor corectate:
C α = α1 +
Cu
; β = β1 +
Cu
;
1
3 3
1
D1 D2 γ =γ1 +
Cu
3
3. Verificarea unghiurilor
corectate:
Cu C C C
α + β + γ = (α + ) + ( β + u ) + ( γ + u ) = α1 + β1 + γ1 +3 u = 200G
1 1 1

3 3 3 3
4. Se calculează 2 valori ale lui DAB pe căi diferite:
D 1 = D1 + D2 = D1 cos α + D2 cos β
D 11 = D12 + D22 − 2 D1 D2 cos γ
5. Ecartul între cele două valori D 1 şi D 11 ale lui D trebuie să se încadreze în toleranţa
TD.
 ΔD = D' – D'' < TD = 0,003m + 0,002 D

6. valoarea lungimii bazei D se calculează ca media valorilor D' şi D'', fiind valoarea cea
mai probabilă:
D 1 + D 11
D=
2

3˚. Calculul lungimii laturii folosind baza scurtă.

Este cazul obişnuit întîlnit în regiunile deluroase sau muntoase. Dezvoltarea bazei AB pe
latura de triangulaţie CD se face cu ajutorul unui patrulater. Baza scurtă e de dorit sa fie cît mai
perpendiculară pe CD.
Baza scurtă se alege astfel încît să respecte
CD
B condiţia b > .
4
Pe teren se măsoară:
2 β α
3
- unghiurile α11 , β11 , α21 , β21 , α3
1

A
α2 β3 C
α4 β31 , α41 , β41 cît mai precis (2-4
β1 bs
serii).
α1 β4 - Baza scurtă AB cărei i se aplică
corecţiile respective şi se calculează
D distanţa redusă la orizont b0.

Calculul definitiv al lungimii CD.

1. se compensează unghiurile.
2. cu unghiurile compensate şi valoarea bazei b se execută calculul laturii CD folosind
teorema sinusurilor.
Precăutăm triunghiul ABC:
b AC BC
= =
sin( α 2 + β1 ) sin β 2 sin α1
b
AC = sin β 2 = M 1 sin β 2
sin( α 2 + β1 )
b
BC = sin α1 = M 1 sin α1
sin( α 2 + β1 )
Precăutăm triunghiul ABD:
b AD BD
= =
sin( α 4 + β 3 ) sin α 3 sin β 4
b
AD = sin α 3 = M 2 sin α 3
sin( α 4 + β 3 )
b
BD = sin β 4 = M 2 sin β 4
sin( α 4 + β 3 )
În triunghiul ACD cunoaştem AC şi AD
AC AD CD
= =
sin α 4 sin β1 sin( α1 + β 4 )
AC
CD = sin( α1 + β 4 ) = M 31 sin( α1 + β 4 )
sin α 4
 AD
CD = sin( α1 + β 4 ) = M 11 sin( α1 + β 4 )
sin β1
În triunghiul ACD cunoaştem AC şi AD
CB BD CD
= =
sin β 3 sin β 2 sin( α 3 + β 2 )
CB
CD = sin( α 3 + β 2 ) = M 41 sin( α 3 + β 2 )
sin β 3
BD
CD = sin( α 3 + β 2 ) = M 11 sin(α 3 + β 2 )
sin α 2
Valoare definitivă a lungimii laturii CD rezultă din media celor patru valori calculate.

Măsurarea unghiurilor triangulaţiei locale

Unghiurile triangulaţiei locale se măsoară prin metoda seriilor.
- în legătură cu variaţia coeficientului de refracţie, care trebuie să fie cît mai mic.
a. unghiurile orizontale se recomandă să fie măsurate dimineaţa între orele 8 00 −11 00
şi spre seară între 16 30 −19 30 .
b. Unghiurile verticale se vor măsura între 11 00 − 15 00 .
- Este bine ca la început într-o staţie să se execute un tur de orizont informativ (notîndu-
se în carnet unghiurile aproximativ) pentru a nu roti prea mult luneta în căutarea semnalului.
- Viza de plecare să fie o viză cît mai lungă (viza mai lungă este mai precisă).
- Punctarea să se facă cît mai precis, mişcînd şuruburile micrometrice într-un singur
sens.
- Claritatea imaginii trebuie pusă la punct de la început, fără a se mai mişca focusarea
în timpul observaţiilor.
- Firele reticulare de asemenea se pun la punct de la început.

Tema proiectului: Întocmirea reţelei de triangulaţie locală

Reţeaua planimetrică de sprijin locală se creează în zona de ridicat în care nu există
puncte ale triangulaţiei de stat. Realizarea unei astfel de reţele impune întocmirea unui proiect
al acesteia, pentru care se parcurg ca etape: recunoaşterea terenului, stabilirea poziţiei
punctelor reţelei, întocmirea schiţelor de vizibilitate şi a cotelor de reperaj, marcarea şi
semnalizarea punctelor. În continuare se măsoară una sau mai multe baze şi unghiurile reţelei.
Poziţia punctelor este astfel aleasă încît triunghiurile reţelei să fie cît mai bine confirmate.
Suprafeţele deservite de astfel de reţele sunt în general mici (sub 200ha), iar forma
geometrică a reţelei, în funcţie de legătura între triunghiuri, este de poligon cu punct central,
patrulater cu ambele diagonale vizate, lanţ de triunghiuri sau lanţ de poligoane.
După stabilirea poziţiei punctelor, reţeaua este figurată pe planuri generale la scări mici
(1:25000-1:50000).
Calculul triangulaţiei topografice are ca fază iniţială compensarea staţiilor în tur de orizont
şi calculul direcţiilor compensate în fiecare staţie. După această fază se realizează
compensarea unghiurilor reţelei locale, calculul laturilor reţelei şi în final determinarea
coordonatelor punctelor din reţea, atît a punctelor poligonului cu punct central, a punctelor
patrulaterului cît şi a punctelor noi numerotate cu 50 şi 51, numite şi puncte de îndesire a reţelei
de triangulaţie sau puncte de detaliu. La calculul coordonatelor punctelor de îndesire se va
folosi două metode:
- intersecţia înainte pentru punctul 50;
- intersecţia înapoi pentru punctul 51;
Elemente iniţiale:
În vederea determinării coordonatelor punctelor de triangulaţia locală sa dau următoarele
date:
- harta la scara 1:25000 a regiunii;
- observaţiile azimutale pentru punctele de triangulaţie şi cele de îndesire;
- orientarea unei laturi de triangulaţie;
- lungimea bazei;
- coordonatele unui punct din triangulaţia dată;

Se cere:
1.Proiectarea la scara 1:25000 pe hartă a reţelei de triangulaţie locală şi a reţelei de sprijin.
2.Profile pentru studiul vizibilităţii în determinarea înălţimii semnalului.
3.Schiţa vizelor de triangulaţie topografică locală.
4.Schiţa reţelelor.
5.Compensarea măsurătorilor.
6.Calculul lungimii laturilor de triangulaţie.
7.Calculul orientărilor laturilor reţelei de triangulaţie.
8.Calculul coordonatelor punctelor de triangulaţie locală.
9.Calculul coordonatelor punctelor de îndesire: prin intersecţie înainte punctul 50 şi prin
intersecţie înapoi punctul 51.
10.Inventarul de coordonate.
11.Memoriu tehnic.
12.Material grafic.

Varianta 12 Triangulaţie topografică locală

Inventar de coordonate
punct X Y
1 1438.06 1507.04
orientarea laturii 1-2 25.0173
Carnet de teren
PS PV Distanţe Direcţii
1
2 397.1047
4 367.9573
 3 24.4541
2
1 90.8560
4 117.8213
3 60.2644
3
1 178.0369
4 325.45 243.4863
2 320.0964
4
2 96.3871
3 162.2231
1 240.2762
1
2 111.9260
8 167.1987
50 183.6373
7 229.7755
2
5 199.4954
8 269.9229
1 329.2449
5
6 349.7322
8 17.0229
2 83.9780
6
7 167.7803
50 208.1033
8 221.8484
5 272.5396
7
1 66.6733
8 120.4839
50 126.5053
6 180.0677
8
1 69.4709
2 154.8745
5 217.4912
6 299.5083
50 366.2405
7 385.8562
51
2 248.1216
5 333.9583
6 48.3088
50 129.2288
8 151.4353
 5

2 β6
α6 α7

β3 α 4
β5
α3 51
4 β4 γ6
β2 3
α1 γ5 γ7 β7

8
α2 6
β1 α5 γ8
γ9
α8
1 50
β9

β8
α9

7
Avînd schiţa şi carnetul de teren se pot uşor calcula unghiurile αi , βi , γ i desenate
pe schiţă:
- pentru patrulater:
α1 65.4494 β1 27.3494
α2 29.1474 β2 78.0531
α3 65.8360 β3 26.9653
α4 30.5916 β4 76.6101
- pentru poligon cu punct central:
α
55.2727 β5 59.3220 γ5 85.4036
5
α
70.4275 β6 66.9551 γ6 62.6167
6
α
67.2907 β7 50.6912 γ7 82.0171
7
α
54.0681 β8 59.5838 γ8 86.3479
8
α
53.8106 β9 62.5768 γ9 83.6147
9
 Operaţiile de calcul ale triangulaţiei locale
Operaţiile de calcul ale triangulaţiei locale, cu toate că se desfăşoară în aceeaşi
succesiune ca în cazul triangulaţiei geodezice, prezintă unele aspecte speciale legate în primul
rînd de metodele de compensare a unghiurilor.
Metodele care se vor prezenta în continuare sunt specifice topografiei.
O reţea geometrică de triangulaţie trebuie să satisfacă condiţiile:
- suma unghiurilor în triunghi să fie egală cu 200 g ;
- suma unghiurilor în jurul unui punct să fie egală cu 400 g ;
- între laturi şi sinusurile unghiurilor opuse să existe raporturi de perfectă egalitate;
Pentru ca reţeaua de triangulaţie locală să îndeplinească aceste condiţii trebuie
compensată. Compensarea unghiurilor în reţea constă în calcularea unor corecţii ce se aplică
unghiurilor orizontale măsurate pe teren în aşa fel încît reţeaua de triunghiuri să devină o reţea
geometrică în interiorul căreia să putem aplica relaţiile din geometrie şi trigonometria plană,
obţinînd aceleaşi rezultate, oricare ar fi sensul calculelor.

Compensarea unghiurilor triangulaţiei locale de forma unui patrulater cu

diagonalele observate
Unghiurile definitiv compensate αi , βi trebuie să satisfacă următoarele condiţii
geometrice:
a) suma unghiurilor în triunghiurile formate de
cele două diagonale trebuie să fie egală cu
B β3 α4
α3 200 g ;
β2 III ∆ACB α1 + β1 + α 2 + β 2 − 200 g = 0
(1)
II IV ∆ABD α3 + β3 + α 4 + β 4 − 200 g = 0
(2)
α2 I α1
β4 ∆ACD α1 + β1 + α 4 + β 4 − 200 g = 0 (3)
β1 ∆BCD α 2 + β 2 + α3 + β3 − 200 g = 0 (4)
A
C

(4)
Această condiţie cuprinde în sine şi condiţiile:
b) suma unghiurilor în patrulater să fie egală cu 400 g ;
c) suma unghiurilor de la bazele triunghiurilor opuse la vîrf să fie egale între ele;

Adunînd relaţiile (1) şi (2) sau (3) şi (4) vom obţine:

α1 + β1 + α 2 + β 2 + α 3 + β3 + α 4 + β 4 − 400 g = 0
dacă facem diferenţa între (3) şi (4) sau între (2) şi (4) obţinem:
 (α 4 + β 4 ) − (α 2 + β 2 ) = 0 (5)
dacă facem diferenţa între (1) şi (4) sau între (3) şi (2) obţinem:
( α 1 + β1 ) − ( α 3 + β 3 ) = 0 (6)
Deoarece condiţiile b) şi c) se conţin în condiţia a) ele nu se mai analizează.
d) Condiţia de închidere pe laturi – între laturile triunghiurilor şi sinusul unghiurilor opuse
să existe rapoartele de perfectă egalitate.

Deci, pentru compensarea unghiurilor în patrulater se vor pune numai două condiţii a) şi
d).
Compensarea, la rîndul ei, se va face în două etape:

Etapa I: Vor intra relaţiile (1), (2), (3), (4);

Etapa II: Va intra relaţia exprimată prin teorema sinusurilor;
Etapa I
Deoarece unghiurile măsurate α1′ , β1′ , α2′ , β2′ , α3′ , β3′ , α4′ , β4′ sunt valori eronate,
se obţin neînchiderile în triunghiuri.

∆ACB α1′ + β1′ + α 2′ + β 2′ − 200 g = W1 (7)

∆ABD α3′ + β3′ + α 4′ + β 4′ − 200 = W2
g

Pentru ca unghiurile ca unghiurile compensate să satisfacă condiţia a) trebuie ca

unghiurilor măsurate α1′ , β1′ , α2′ , β2′ să li se aplice cîte o corecţie V1 , iar unghiurilor α3′ ,
β3′ , α4′ , β4′ cîte o corecţie V2 . Vom obţine:

(α1′ + V1 ) + ( β1′ + V1 ) + (α 2′ + V1 ) + ( β 2′ + V1 ) − 200 g = 0

(8)
(α 3′ + V2 ) + ( β 3′ + V2 ) + ( α 4′ + V2 ) + ( β 4′ + V2 ) − 200 g = 0
− W1
V1 =
4V1 = −W1 4
înseamnă că: (9) de unde: (10)
4V2 = −W2 − W2
V2 =
4
Precăutăm triunghiurile ∆ACD şi ∆BCD .

∆ACD α1′ + β1′ + α 4′ + β 4′ − 200 g = W3

(11)
∆BCD α 2′ + β 2′ + α 3′ + β3′ − 200 g = W4

Se aplică şi acestor unghiuri cîte o corecţie V0 în modulul următor:

pentru α1′ , β1′ , α4′ , β4′ cîte o corecţie +V0

pentru α2′ , β2′ , α3′ , β3′ cîte o corecţie −V0

Ţinînd de relaţiile (8) vom putea face următoarea compensare:

(α1′ + V1 + V0 ) + ( β1′ + V1 + V0 ) + (α 4′ + V2 + V0 ) + ( β 4′ + V2 + V0 ) − 200 g = 0

(12)
(α 2′ + V1 − V0 ) + ( β 2′ + V1 − V0 ) + (α 3′ + V2 − V0 ) + ( β 3′ + V2 − V0 ) − 200 g = 0
scăzînd relaţiile (11) din (12) obţinem:
 2V1 + 2V2 + 4V0 = −W3
(13)
2V1 + 2V2 − 4V0 = −W4
scăzînd relaţiile (13) între ele (a doua din prima) obţinem:
W4 − W3
4V0 + 4V0 − W3 + W4 ⇒ 8V0 = −W3 + W4 ⇒ V0 = (14)
8
Unghiurile parţial compensate vor fi:
α1′′ = α1′ + V1 + V0 α 3′′ = α 3′ + V2 − V0
β1′′ = β1′ + V1 + V0 β3′′ = β 3′ + V2 − V0
(15)
α 2′′ = α 2′ + V1 − V0 α 4′′ = α 4′ + V2 + V0
β 2′′ = β2′ + V1 −V0 β 4′′ = β 4′ + V2 + V0

Etapa II
Aplicînd teorema sinusurilor în triunghiurile I, II, III, IV obţinem:
CE sin α1
în triunghiul I: =
AE sin β1
BE sin α1
în triunghiul II: =
CE sin β1
DE sin α1
în triunghiul III: =
BE sin β1
AE sin α1
în triunghiul IV: =
DE sin β1
Înmulţim relaţiile (16) membru cu membru:
CE BE DE AE sin α1 ⋅ sin α 2 ⋅ sin α 3 ⋅ sin α 4 P sin α Pα
⋅ ⋅ ⋅ = = = (17)
AE CE BE DE sin β1 ⋅ sin β 2 ⋅ sin β 3 ⋅ sin β 4 P sin β Pβ

Această condiţie este satisfăcută cînd αi şi βi sunt compensate. Pentru unghiurile

parţial compensate αi′′ şi βi′′ relaţia (17) nu va fi satisfăcută:
P sin α′′ P
≈1 ≈ α′′ (18)
P sin β′′ Pβ′′

Pentru a obţine egalitatea Pα′′ = Pβ′′ trebuie de mărit produsul de la numărător prin
adăugarea la fiecare unghi αi cîte o corecţie ε şi de micşorat produsul de la numitor prin
scăderea aceleiaşi corecţii din unghiurile βi .
sin( α 1′′ + ε ) ⋅ sin( α 2′′ + ε ) ⋅ sin( α 3′′ + ε ) ⋅ sin( α 4′′ + ε ) = sin( β 1′′ − ε ) ⋅ sin( β 2′′ − ε ) ⋅ sin( β 3′′ − ε ) ⋅
⋅ sin( β 4′′ − ε )
(19)
Dezvoltînd în seria Taylor sinusurile din expresia (19) şi păstrînd numai primii doi termeni
obţinem:

sin (α + ε ) = sin α + ε∆α

(20)
sin ( β − ε ) = sin β − ε∆β
Ţinînd cont de relaţia (20) putem scrie relaţia (19) sub forma:
 αα
αα
( s α i1′ + nε ∆ α 1) ⋅ ( s α i2′ + nε ∆ α 2) ⋅ ( s α i3′ + nε ∆ α 3) ⋅ ( s α i4′ + nε ∆ α 4) = ( s β i1′ − nε ∆ β 1) ⋅

ε
ααα ⋅ ( s β i2′ − nε ∆ β 2 ) ⋅ ( s β i3′ − nε ∆ β 3 ) ⋅ ( s β i4′ − nε ∆ β 4 )
(21)

Efectuăm produsele parantezelor neglijînd termenii pătratici (ε 2

)
∆α 1∆α 2 ca fiind foarte
mici, obţinem:
′
s
i
n
1
′⋅ s
i
n ′
2
′⋅ s
i
n ′
3
′⋅ s
i
n
+
∆ 3 ⋅s
i
n ′
1
′⋅ s
i
n ′
2
′ ⋅s
i
n
−
∆ 1 ⋅ s
i
n ′
2′⋅ s
i
n ′
3′ ⋅s
i
n
−
∆
4 ⋅
s
i
n ′
1
′⋅
s
i
n ′
2
′⋅
s
i
n

(22)
Se observă că în produsurile ε∆ lipsesc factorii sinus cu indicii corespunzători ( ε∆α1
lipsesc α1′′ ). Pentru ca produsele să fie omogene le înmulţim şi le împărţim în acelaşi timp cu

αεα αεα
αε
α α
factorii care lipsesc:

αε
β β β β
εβ εβ
α
ε
∆ ∆
P s
i
n ′
′
+1 ⋅
P s
i
n ′
′
+ 2 ⋅
P
′
′ ′′

εαα β
s
i
n 1 s
i
n 2

α
∆ ∆
=
P s
i
n ′
′
−1 ⋅
P s
i
n ′
′
−2 ⋅
s
i
n 1 s
i
n 2

α
(23)
P s
i
n (
′
′
1 +
⋅
S )
=P
P s
i
n ′
′
+P s
i
n ′
′
⋅⋅
P s
i
n ′
′
⋅⋅S +
P s
i
n
(
P s
i
n ′
′
S +
P s
i
n

(24)
P sin β ′′−P sin α′
′
ε=
P sin α ′′
S α+ P sin β′
′Sβ

(25)
unde:
P sin α′′ – produsul sinusurilor unghiurilor αi′′
P sin β′′ – produsul sinusurilor unghiurilor βi′′
sin 1cc sin 1cc
Sα = ∑ S
; β = ∑sin β′′
sin αi′′ i

Aplicînd corecţia ε , calculată cu relaţia (25), unghiurile αi′′ şi βi′′ cu semnul respectiv,
vom obţine unghiurile α şi β definitiv compensate:
α i = α i′′ + ε
β i = β i′′ − ε
 Compensarea unghiurilor în reţeaua cu punct central
Unghiurile măsurate sunt αi′, βi′, γ i′ . Lungimea
E
laturii CD este cunoscută. Să se calculeze unghiurile
β2 definitiv compensate care să satisfacă condiţiile
D α3 geometrice:
a) α2 II suma unghiurilor în triunghi să fie egală cu 200 g :
β1 α i + β i + γ i − 200 g = 0
III
γ2 (1)
γ3
γ1 β3 b) suma unghiurilor în jurul unui punct să fie 400 g :
I H F
γ5
γ4 α4 ∑γ i − 400 g = 0
i =1

α1 IV
V (2)
c) β5 între sinusurile şi laturile lor opuse să fie raporturi
C
α5 β4 de perfectă egalitate.

Compensarea unghiurilor, ca şi în cazul

G
precedent, se va face în două etape:

Etapa I: Vom avea:

a) 5 ecuaţii de condiţie pentru cele 5 triunghiuri;
b) o ecuaţie de condiţie pentru centru;
Etapa II: Vom avea relaţia între sinusurile unghiurilor şi laturilor opuse:

Etapa I
a) Pentru unghiurile definitiv compensate:
α1 + β1 + γ 1 − 200 g = 0
α 2 + β 2 + γ 2 − 200 g = 0
α 3 + β 3 + γ 3 − 200 g = 0 (3)
α 4 + β 4 + γ 4 − 200 = 0 g

α 5 + β 5 + γ 5 − 200 g = 0
Pentru unghiurile măsurate:
α1′ + β1′ + γ 1′ − 200 g = W1
α 2′ + β 2′ + γ 2′ − 200 g = W2
α 3′ + β 3′ + γ 3′ − 200 g = W3 (3´) unde Wi = eroarea de închidere în triunghiuri
α 4′ + β 4′ + γ 4′ − 200 = W4
g

α 5′ + β 5′ + γ 5′ − 200 g = W5

b) Ecuaţia de condiţie de centru pentru unghiurile definitiv compensate:

γ 1 + γ 2 + γ 3 + γ 4 + γ 5 − 400 g = 0
Pentru unghiurile măsurate:
γ 1′ + γ 2′ + γ 3′ + γ 4′ + γ 5′ − 400 g = WH (4)
Pentru ca unghiurile măsurate să satisfacă condiţiile trebuie să le adăugăm corecţii:
Unghiurilor: α1′β1′γ1′ -cîte o corecţie V1
Unghiurilor: α2′ β2′γ 2′ -cîte o corecţie V2
Unghiurilor: α3′β3′γ 3′ -cîte o corecţie V3
Unghiurilor: α4′ β4′γ 4′ -cîte o corecţie V4
Unghiurilor: α5′β5′γ 5′ -cîte o corecţie V5
Unghiurilor γ1′ , γ 2′ , γ3′ , γ 4′ , γ5′ le adăugăm corecţia VH şi obţinem:
(α 1′ + V1 ) + ( β1′ + V1 ) + ( γ 1′ + V1 + VH ) − 200 g = 0
(α 2′ + V2 ) + ( β 2′ + V2 ) + ( γ 2′ + V2 + VH ) − 200 g = 0
(α 3′ + V3 ) + ( β 3′ + V3 ) + ( γ 3′ + V3 + VH ) − 200 g = 0 (5)
(α 4′ + V4 ) + ( β 4′ + V4 ) + ( γ 4′ + V4 + VH ) − 200 g = 0
(α 5′ + V5 ) + ( β 5′ + V5 ) + ( γ 5′ + V5 + VH ) − 200 g = 0
sau:

[( α ′ + β ′ + γ ′ ) − 200 ] + 3V + V = 0
1 1 1
g
1 H

[( α ′ + β ′ + γ ′ ) − 200 ] + 3V + V = 0
2 2 2
g
2 H

[( α ′ + β ′ + γ ′ ) − 200 ] + 3V + V = 0
3 3 3
g
3 H (6)

[( α ′ + β ′ + γ ′ ) − 200 ] + 3V + V = 0
4 4 4
g
4 H

[( α ′ + β ′ + γ ′ ) − 200 ] + 3V + V = 0
5 5 5
g
5 H

Ţinînd cont de relaţia (3´) obţinem:

W1 + 3V1 +VH = 0
W2 + 3V2 +VH = 0
W3 + 3V3 +VH = 0 (7)
W4 + 3V4 +VH = 0
W5 + 3V5 +VH = 0
Ţinînd cont de relaţia (5) pentru ecuaţia de centru obţinem:
( γ 1′ + V1 + VH ) + ( γ 2′ + V2 + VH ) + ( γ 3′ + V3 + VH ) + ( γ 4′ + V4 + VH ) + ( γ 5′ + V5 + VH ) − 400 g = 0
(8)
sau:
[(γ 1′ + γ 2′ + γ 3′ + γ 4′ + γ 5′ ) − 400 g ] + V1 + V2 + V3 + V4 + V5 + 5VH = 0 (8)
WH +[Vi ] + 5VH = 0

(9)
Rezultă că:
[Vi ] +WH = −5VH (10)
Adunînd relaţiile (7) obţinem:
[Wi ] + 3[Vi ] + 5VH = 0 ⇒ [Wi ] +3[Vi ] = −5VH
(11)
înmulţim relaţia (10) cu 3:
3[Vi ] +3WH = −15 VH

(12)
scădem relaţia (12) din (11):
[Wi ] +3[Vi ] −3[Vi ] −3WH = −5VH +15 VH

[Wi ] −3WH =10 VH

[Wi ] − 3WH
VH = (14)
10
[Wi ]iH − 3WH
sau în formă generală: VH =
2⋅n
unde:
n – numărul de triunghiuri în reţeaua de triangulaţie în formă de poligon cu punct central
W – eroarea de închidere în triunghiuri
WH – eroarea de închidere în jurul punctului central
Avînd valoarea VH din relaţia (12) o introducem în relaţia (30) şi obţinem valori pentru
corecţiile Vi:
W1 + VH
pentru triunghiul I: 3V1 = −W1 − VH ⇒ V1 = −
3
W2 + VH
pentru triunghiul II: 3V2 = −W2 − VH ⇒ V2 = −
3
W + VH
pentru triunghiul III: 3V3 = −W3 − VH ⇒ V3 = − 3 (15)
3
W + VH
pentru triunghiul IV: 3V4 = −W4 − VH ⇒ V4 = − 4
3
W5 + VH
pentru triunghiul V: 3V5 = −W5 − VH ⇒ V5 = −
3
Astfel folosind valorile corecţiilor Vi calculate din relaţia (15) şi VH calculată din relaţia (14),
compensăm parţial unghiurile măsurate:
 αi′′ = αi′ + Vi
βi′′ = βi′ + Vi (16)
γ i′′ = γ i′ + Vi + VH
Pentru verificare trebuie să avem:
α i′′ + β i′′+ γ i′′ = 200 g
[γ i′′] = 400 g
Etapa II
Unghiurile αi′′ , βi′′ , γi′′ îndeplinesc condiţiile a) şi b), dar nu şi condiţia de acord laturi.
Condiţia de acord laturi se obţine prin aplicarea teoremei sinusurilor şi ea se referă numai la
unghiurile αi′′ şi βi′′ , deoarece unghiurile γi′′ nu mai pot fi compensate fără a modifica
compensarea din etapa I.
Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiurile reţelei:
DH sin α1
în triunghiul I: =
CH sin β1
DH sin α1
în triunghiul II: =
CH sin β1
DH sin α1
în triunghiul III: =
CH sin β1
DH sin α1
în triunghiul IV: =
CH sin β1
DH sin α1
în triunghiul V: =
CH sin β1
(17)
înmulţind relaţia (17) membru cu membru obţinem:
DH EH FH GH CH sin α 1 ⋅ sin α 2 ⋅ sin α 3 ⋅ sin α 4 ⋅ sin α 5 P sin α
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = = =1 (18)
CH DH EH FH GH sin β1 ⋅ sin β 2 ⋅ sin β 3 ⋅ sin β 4 ⋅ sin β 5 P sin β
Condiţia exprimată prin relaţia (18) este satisfăcută pentru unghiurile definitiv compensate.
Pentru unghiurile parţial compensate vom avea:
P sin α′′
1≈ ; P sin α′′ ≅ P sin β′′
P sin β′′
(19)
Pentru a obţine egalitatea P sin α′′ ≅ P sin β′′ adăugăm corecţia ε la unghiurile
αi′′ şi scădem corecţia ε din unghiurile βi′′ . Obţinem:
sin( α 1′′ + ε ) ⋅ sin( α 2′′ + ε ) ⋅ sin( α 3′′ + ε ) ⋅ sin( α 4′′ + ε ) ⋅ sin( α 5′′ + ε ) = sin( β 1′′ − ε ) ⋅ sin( β 2′′ − ε ) ⋅ sin( β 3′′ − ε ) ⋅
⋅ sin( β 4′′ − ε ) ⋅ sin( β 5′′ − ε )
(20)
Procedînd ca în cazul patrulaterului cu diagonalele observate se obţine relaţia pentru
determinarea corecţiei ε :
 P sin β′
′−P sin α′′
εcc =
P sin α′′⋅Sα +P sin β′′⋅S β
(21)
unde: P sin β′′, P sin α′′ – produsele sinusurilor unghiurilor α ′′ şi respectiv β′′
sin 1cc sin 1cc
Sα = ∑ S
; β = ∑sin β′′
sin αi′′ i

Aplicînd corecţia ε , obţinem unghiurile definitiv compensate:

α i = α i′′ + ε
βi = βi′′− ε (22)
γ i = γ i′′

Calculul laturilor în patrulater şi în poligonul cu punct central

Reţeaua de triangulaţie locală, fiind alcătuită din triunghiuri alăturare care au cîte o latură
comună la două triunghiuri, calculul lungimii laturilor reţelei se reduce la calculul laturilor unui
triunghi în care se cunosc toate unghiurile şi o latură. În cazul respectiv s-a măsurat pe teren
numai latura 3-4, diagonala mică a patrulaterului. Pentru calculul laturilor ne vom folosi de
teorema sinusului:
Conform teoremei avem:
4 β3 α4 D3− 4 D D
α3 = 3−1 = 1− 4
β2 III sin( α 2 + β 1 ) sin β 2 sin α 1

II IV
α2 I α1
β4
β1
3

Pentru a simplifica calculul, notăm cu M – modul, raportul dintre latura cunoscută şi

sinusul unghiului opus acestei laturi:
 D3− 4
=M
sin( α 2 + β1 )
Cunoscînd acest raport putem determina celelalte două laturi ale triunghiului:
3 −1 = M sin β2
1 − 4 = M sin α1

Analog se calculează pe rînd toate laturile celorlalte triunghiuri ale reţelei. Dar pentru a
trece la calculul laturilor în poligon trebuie determinată mai întîi diagonala mare a patrulaterului,
care în cazul dat este şi latura comună a unui triunghi (128) din poligonul cu punct central.
În cazul reducerii bazei mici 3-4 la baza mare 1-2, latura 1-2 se va calcula din mai multe
modalităţi:
- din ∆123 obţinem următoarele relaţii de calcul a bazei mari:
D3−2 sin ( α1 + β 4 ) D1−3 sin (α1 + β 4 )
D1′−2 = ; D1′′−2 =
sin β1 sin α 4
- din ∆124 obţinem următoarele relaţii de calcul a bazei mari:
D2−4 sin ( α 3 + β 2 ) D1−4 sin ( α 3 + β 2 )
D1′′−′2 = ; D1−2 =
IV

sin α 2 sin β 3
Valoarea laturii 2-4 o vom calcula va medie a acestor patru valori:

D1−2 =
1
4
( D1′−2 + D1′′−2 + D1′′−′2 + D1IV−2 )
D1′−2 = 674 .68
D1′′−2 = 674 .69
D1′′−′2 = 674 .70
D1IV−2 = 674 .69
D1−2 = 674 .69

Calculul orientărilor laturilor de triangulaţie

Orientarea este unghiul cuprins între direcţia de nord a meridianului axial şi direcţia laturii
date pe teren şi se notează cu θ.
Orientările laturilor reţelei de triangulaţie topografică locală se calculează uşor pe baza
unghiurilor (α, β, γ) între aceste laturi, avînd determinată orientarea laturii 1-2 în teren:
θ1−2 = 25.0173
θ 2−5 = θ 2−1 − ( β 5 + α 6 ) = 95.2678
θ 5−6 = θ 5−2 − ( β 6 + α 7 ) = 161 .0220
θ 6−7 = θ 6−5 − ( β 7 + α 8 ) = 256 .2627
θ 7 −1 = θ 7−6 − ( β 8 + α 9 ) = 342.8668
Verificare : θ1−2 = θ1−7 − ( β 9 + α 5 ) = 25.0173
 θ1−8 = θ1−2 + α 5 = 80.2900
θ8−1 = θ1−8 + 200 g = 280 .2900
θ8−2 = θ8−1 + γ 5 = 365 .6936
θ8−5 = θ8−1 − ( γ 9 + γ 8 + γ 7 ) = 28 .3103
θ8−6 = θ8−5 + γ 7 = 110 .3274
θ8−7 = θ8−1 − γ 9 = 196 .6753
Verificare : θ8−1 = θ8−6 + γ 8 + γ 9 = 280 .2900
θ1−3 = θ1−2 + β1 = 52.3667
θ3−4 = θ3−1 + α1 = 317.8161
θ3−2 = θ3−1 + α1 + β 4 = θ3−4 + β 4 = 394 .4262
θ 2−3 = θ 2−1 − α 4 = 194 .4262
θ 2−4 = θ 2−1 + β3 = 251.9826
θ 4−3 = θ3−4 + 200 g = θ 4−2 + α3 = 117 .8161
θ 4−1 = θ 4−3 + β 2 = 195 .8717
Verificare : θ3−1 = θ3−2 − (α1 + β 4 ) = 252.3667

Calculul coordonatelor punctelor reţelei

Reţeaua topografică locală se bazează neapărat pe o altă reţea mai superioară, fie
topografică, fie geodezică. Pentru calculul coordonatelor punctelor reţelei topografice locale e
suficient să cunoaştem coordonatele unui punct vechi, distanţele calculate între punctele reţelei
şi orientările acestor direcţii care se calculează cu ajutorul unghiurilor măsurate în teren.
Relaţiile pentru calculul coordonatelor punctelor reţelei de triangulaţie locală sunt
următoarele:
X n = X n−1 + ∆X cor .
Yn = Yn−1 + ∆Ycor .

unde:
Xn, Yn – coordonatele punctului următor;
Xn-1, Yn-1 – coordonatele punctului precedent al drumuirii;
ΔXcor., ΔYcor. – coordonatele relative, luate cu semnele lor rezultate din calcule;
 Coordonatele relative ΔX şi ΔY se calculează pe baza distanţelor şi orientărilor deja
cunoscute cu relaţiile:
∆X i = Di cos θi
∆Yi = Di sin θi
Calculul coordonatelor punctelor reţelei se conduce în tabelul „Calculul coordonatelor”. În
coloana 8 şi 9 sunt trecute valorile definitive a coordonatelor absolute a reţelei de triangulaţie
topografică locală.

Îndesirea reţelei de triangulaţie topografică locală

Planimetria este acea parte a topografie care se referă la determinarea poziţiei punctelor
geodezice şi topografice în planul orizontal, care are în vedere atît aparatele cît şi metodele de
măsurare. În general ea vizează metodele de îndesire a reţelei planimetrice de puncte de sprijin
numită şi reţea de triangulaţie şi metodele de determinare a coordonatelor rectangulare plane
ale punctelor de detaliu. Îndesirea reţelei punctelor de sprijin se face prin metode specifice de
măsurare şi calcul care să asigure o precizie foarte bună, iar determinarea punctelor de detaliu
poate să fie afectată de erori de ordinul centimetrilor.
Lungimea laturilor la triangulaţia topografică e de 1-3km, iar lungimea unei drumuiri de
teodolit nu poate depăşi 1-2km. De aici rezultă că densitatea unor puncte ale reţelei de
triangulaţie locală în scopul obţinerii densităţii necesare de puncte de coordonate cunoscute se
realizează prin mai multe metode:
a) intersecţii unghiulare;
b) intersecţii liniare;
- metoda intersecţiilor înapoi (intersecţii indirecte);
- metoda punctelor duble;
- metoda drumuirilor planimetrice;
- metoda de coborîre la sol a punctelor de sprijin înalte;
Toate metodele de îndesire trebuie să asigure precizii foarte bune de determinare a
punctelor noi 50 şi 51 (erorile nu trebuie să depăşească 10cm). În consecinţă măsurătorile
liniare şi unghiulare prin care se realizează îndesirea trebuie efectuate cu aparatură topografică
de precizie aplicîndu-se, în general, repetarea măsurătorilor astfel încît să rezulte medii ale
datelor culese de pe teren.
Proiectarea punctelor de îndesire (50, 51) se face odată cu proiectarea reţelei de
triangulaţie. Punctele de îndesire proiectate se amplasează pe locuri dominante pentru
vizibilitate la 3-4 puncte de coordonate cunoscute şi în acelaşi timp al alt punct de îndesire.
După proiectare de fac profilele de vizibilitate între punctele de îndesire. După ce se
confirmă vizibilitatea între puncte, ele se marchează şi se semnalizează în teren.

Calculul coordonatelor punctului de îndesire 50 prin metoda intersecţiei

înainte
(soluţia analitică)
Principiul metodei: Se staţionează în punctele de triangulaţie şi îndesire de coordonate
cunoscute şi se vizează către punctele de intersecţie înainte de coordonate necunoscute
măsurîndu-se unghiurile α , β. Punctele ce se determină prin intersecţii înainte sunt de cele
mai multe ori puncte inaccesibile (coşuri de fabrică, cruci de biserică).

Se dă:
A (X1,Y1)
B (X2,Y2)
se măsoară în teren α , β
Se cere (Xp,Yp)-?
 Pentru determinarea coordonatelor Xp, Yp sunt necesare minimum două puncte şi două
orientări.
1) Calculul orientării θAB :
Y2 − Y1
θ AB = arctg (1)
X 2 − X1

2) Calculul orientării θ1 şi θ2 :
θ1 = θ AB − α
(2)
θ 2 = θ AB + 200 g + β
3) Scriem ecuaţia analitică ale dreptelor AP şi BP:
AP ⇒ Y − Y1 = ( X − X 1 ) ⋅ tg θ1 (3)

BP ⇒ Y − Y2 = ( X − X 2 ) ⋅ tg θ 2 (4)

 Y − Y1 = ( X − X1 ) ⋅ t gθ 1

 Y − Y2 = ( X − X 2 ) ⋅ t gθ 2
Scăzînd expresia (4) din (3) obţinem:
Y2 − Y1 = X ⋅ tg θ1 − X 1 ⋅ tg θ1 − X ⋅ tg θ2 + X 2 ⋅ tg θ2
X ⋅ tg θ2 − X ⋅ tg θ1 = Y1 − Y2 + X 2 ⋅ tg θ2 − X 1 ⋅ tg θ1
X ⋅ ( tg θ2 − tg θ1 ) = Y1 − Y2 + X 2 ⋅ tg θ2 − X 1 ⋅ tg θ1

Y1 − Y2 + X 2 ⋅ tgθ 2 − X 1 ⋅ tgθ1
X= (5)
( tgθ 2 − tgθ1 )
înlocuind X în relaţia (3) obţinem:
Y = Y1 + ( X − X 1 ) ⋅ tgθ1 (6)
Controlul se face prin calculul ordonatei punctului P folosind expresia (4):
Y = Y2 + ( X − X 2 ) ⋅ tgθ 2 (7)
valorile obţinute prin relaţiile (6) şi (7) trebuie să fie egale.

În practica topografică nu ne vom mulţumi cu coordonatele punctului P găsite dintr-o

singură combinaţie de două drepte şi două puncte de coordonate cunoscute, dar se va aplica
pentru control şi asigurarea preciziei aceeaşi problemă la două sau trei combinaţii de două
drepte de orientări cunoscute şi două puncte de coordonate cunoscute.
Se dă:
A (X1,Y1)
B (X2,Y2)
C (X3,Y3)
se măsoară în teren α , α ′ , β, β′ , γ , γ ′
Se cere (Xp,Yp)-?

1) Calculul orientării θAB , θAC , θBC :

 Y2 − Y1 Y3 − Y1 Y3 − Y2
θ AB = arctg ; θ AC = arctg ; θ BC = arctg
X 2 − X1 X 3 − X1 X3 − X2

2) Calculul orientării θ1 , θ2 şi θ3 :
θ1′ = θ AP = θ AB − α θ ′ + θ ′′
⇒ θ1 = 1 1
θ1′′ = θ AP = θ AC + α ′ 2
θ 2′ = θ BP = θ BA + β θ ′ + θ ′′
⇒ θ2 = 2 2
θ 2′′ = θ BP = θ BC − β ′ 2
θ 3′ = θ CP = θ CA − γ θ ′ + θ ′′
⇒ θ3 = 3 3
θ 3′′ = θ CP = θ CB + γ ′ 2

 Y − Y1 = ( X − X1 ) ⋅ t gθ 1
 vom obţine punctul P cu coordonatele ( X ′ , Y ′ )

 Y − Y2 = ( X − X 2 ) ⋅ t gθ 2
I combinaţie 1 P P

 Y − Y2 = ( X − X 2 ) ⋅ t gθ 2
 vom obţine punctul P cu coordonatele ( X ′′ , Y ′′)

 Y − Y3 = ( X − X 3 ) ⋅ t gθ 3
II combinaţie 2 P P

 Y − Y1 = ( X − X 1 ) ⋅ t gθ 1
 vom obţine punctul P cu coordonatele ( X ′′′, Y ′′′)

 Y − Y3 = ( X − X 3 ) ⋅ t gθ 3
III combinaţie 3 P P

Din cauza erorilor făcute în determinarea coordonatelor punctelor A, B şi C cît şi la

determinarea orientărilor θ1 , θ2 , θ3 nu va exista un punct de intersecţie unic pentru vizele
AP, BP şi CP dar trei puncte P1, P2 şi P3, care formează triunghiul de eroare al intersecţiei.
∆P1 P2 P3 - triunghiul de eroare

Suprafaţa lui este cu atît mai mică cu cît măsurătorile sunt efectuate cu precizie ridicată.
Niciodată S P1P2 P3 nu va fi egală cu zero.
Dacă valorile coordonatelor punctelor P1, P2 şi P3 sunt sensibil apropiate (adică ecartul
Xmax-Xmin şi Ymax-Ymin se încadrează în toleranţa T=20), atunci se vor calcula coordonatele finale
ale punctului P ca media aritmetică a acestor valori:
X P′ + X P′′ + X P′′′ YP′ + YP′′ + YP′′′
XP = YP =
3 3
Formulele (5) şi (6) se numesc grupul de formule cu tg.

Determinarea coordonatelor punctelor de îndesire prin intersecţia înainte

(soluţia trigonometrică)
Se dă:
 Punctele A, B, C cu coordonate cunoscute
se măsoară în teren α , α ′ , β, β′ , γ , γ ′
Se cere (Xp,Yp)-?

Problema se reduce la metoda radierii, deci este necesar să cunoaştem orientările θ1 ,

θ2 , θ3 şi distanţele r1 , r2 , r3 .
1) Calculul orientării θAB , θAC , θBC :
∆YAB ∆YAC ∆YBC
θ AB = arctg ; θ AC = arctg ; θ BC = arctg
∆X AB ∆X AC ∆X AC

2) Calculul orientării θ1 , θ2 şi θ3 :
θ1′ = θ AB − α θ ′ + θ ′′
⇒ θ1 = 1 1
θ1′′ = θ AC + α ′ 2
θ 2′ = θ BA + β θ ′ + θ ′′
⇒ θ2 = 2 2
θ 2′′ = θ BC − β ′ 2
θ3′ = θCA − γ θ ′ + θ ′′
⇒ θ3 = 3 3
θ3′′ = θCB + γ ′ 2
3) Calculul distanţelor:

a= ( X 2 − X 1 ) 2 + ( Y2 − Y1 ) 2
b= ( X 3 − X 2 ) 2 + (Y3 − Y2 ) 2
c= ( X 3 − X 1 ) 2 + (Y3 − Y1 ) 2
4) Calculul distanţelor r1 , r2 , r3 :
precăutăm ∆APB . Scriem teorema sinusurilor:
δ = 200 g − (α + β )
a r r
= 1 = 2
sin δ sin β sin α
a a
r1′ = ⋅ sin β ; r2′ = ⋅ sin α
sin δ sin γ

precăutăm ∆BPC . Scriem teorema sinusurilor:

b r r3
= 2 =
sin δ1 sin γ ′ sin β′
b b
r2′′ = ⋅ sin γ ′ ; r3′′ = ⋅ sin β′
sin δ1 sin δ1
precăutăm ∆ACP . Scriem teorema sinusurilor:
c r r
= 3 = 1
sin δ 2 sin α ′ sin γ
c c
r3′′ = ⋅ sin α′ ; r1′′= ⋅ sin γ
sin δ2 sin δ 2
 r1′ + r1′′ r ′ + r2′′ r ′ + r ′′
r1 = ; r2 = 2 ; r3 = 3 3
2 2 2
I combinaţie: calculînd coordonatele punctului P prin radieri din punctele A şi B obţinem:

 X P′ = X1 + r1 ⋅ c oθ 1 s  X P′ = X 2 + r2 ⋅ c oθ 2 s
P =A ; P =B
 YP′ = Y1 + r1 ⋅ s iθ 1n  YP′ = Y2 + r2 ⋅ s iθ n2
X P′ + X P′′ Y ′ + YP′′
XP = ; YP = P
2 2
II combinaţie: radieri din B şi C
III combinaţie: radieri din C şi A

Procedeul trigonometric
N α1 = 46,1382
α2 = 13,7451
8 51 α3 = 40,3230
α4 = 53,5624
α6 α7 α5 = 6,0214
1
α6 = 19,6157
α5 α7 = 66,7322
α1
α9 = 59,8320
γ1
α9 50 α2
α4 γ2 α3
7 6
1. Calculul distanţelor orizontale între punctele cunoscute şi orientările acestor
aliniamente din coordonate:
D1−7 = 718 .90 θ1−7 = 142.8668
;
D7 −6 = 805.03 θ7 −6 = 56.2627

2. Calculul orientărilor laturilor de viză dintre punctele vechi staţionate şi punctul

nou:
θ1−50 = θ1−7 − α1 = 96.7286
θ7 −50 = θ7 −6 − α 4 = 2.7003
θ6−50 = θ6−7 + α3 = 296.5857
3. Calculul distanţelor orizontale între punctele vechi şi punctul nou. Mai întîi
calculăm unghiurile dintre vizele duse din punctul nou spre punctele vechi notate cu γ:
γ 1 = 200 g − ( a1 + a9 ) = 94.0298
γ 2 = 200 g − ( a3 + a 4 ) = 106.1146
D1−7 D D
= K = 1−50 = 7 −50
sin γ 1 sin a 9 sin α1
D1−50 = K ⋅ sin a 9 = 583 .04715
D7 −50 = K ⋅ sin α1 = 478 .69002
 D7−6 D D
= K = 6−50 = 7−50
sin γ 2 sin α 4 sin α 3
D6−50 = K ⋅ sin α 4 = 602 .96734
D7 −50 = K ⋅ sin α3 = 478 .68936

4. Determinarea coordonatelor punctului nou 50 cu ajutorul combinaţiei de puncte

vechi 1, 7 şi 6:
′ = X 1 + ∆X 1−50 = X 1 + D1−50 ⋅ cos θ1−50 = 1468 .007878
X 50

Y50′ = Y1 + ∆Y1−50 = Y1 + D1−50 ⋅ sin θ1−50 = 2089 .307514

′′ = X 7 + ∆X 7 −50 = X 7 + D7 −50 ⋅ cos θ 7 −50 = 1468 .011470
X 50

Y50′′ = Y7 + ∆Y7 −50 = Y7 + D7 −50 ⋅ sin θ 7 −50 = 2089 .326830

′′′ = X 6 + ∆X 6−50 = X 6 + D6 −50 ⋅ cos θ 6 −50 = 1468 .043837
X 50

Y50′′′ = Y6 + ∆Y6−50 = Y6 + D6−50 ⋅ sin θ 6−50 = 2089 .299628

1
X 50 = ( X 50′ + X 50′′ + X 50′′′ ) = 1468 .021 ; Y50 = 1 (Y50′ + Y50′′ + Y50′′′ ) = 2089 .311
3 3

Pentru verificare calculele efectuate anterior se repetă luînd în consideraţie altă

combinaţie de puncte vechi şi unghiuri orizontale. În finalul calculelor rezultă o serie de valori a
coordonatelor punctului nou, care prin medie aritmetică va da coordonatele punctului nou.
Între valorile Xi determinate ca şi între Yi nu trebuie să existe diferenţe mai mari de 5 cm.
În cazul în care se întîmplă acest lucru, combinaţia din care au fost rezultate diferenţe mari se
elimină din calcul fiind suspectă de erori de măsurare ale unghiurilor sau de coordonate greşite
ale punctelor vechi.

Procedeul analitic
Procedeul analitic presupune aceleaşi operaţii de teren ca şi în procedeul trigonometric.
Coordonatele punctului nou 50 rezultă ca intersecţie a dreptelor 1-50, 7-50, 1-50, 6-50 sau
7-50, 6-50. Pentru aceasta se scriu ecuaţiile acestor drepte:
y50 − y1 y50 − y7 y50 − y6
1) tg θ1−50 = ; 2) tgθ7−50 = ; 3) tg θ6−50 =
x50 − x1 x50 − x7 x50 − x6
Prin rezolvarea unui sistem de două ecuaţii format din ecuaţiile 1)-2) sau 1)-3) sau 2)-3)
rezultă trei perechi de coordonate pentru punctul nou.
Din prima combinaţie 1)-3) rezultă:
X 1tg θ1−50 − X 7tg θ7 −50 − Y1 + Y7
′ =
X 50 = 1468 .009
tg θ1−50 − tg θ7 −50
Y50′ = Y1 + tgθ 1− 50 ( X 50
′ − X 1 ) = 2089.327
Y50′′ = Y7 + tgθ 7 − 50 ( X 50
′ − X 7 ) = 2089.327
Din a doua combinaţie 1)-3) rezultă:
X 1tg θ1−50 − X 6 tg θ6−50 − Y1 + Y6
′′ =
X 50 = 1468 .069
tg θ1−50 − tg θ6−50
 Y50′′ = Y6 + tgθ 6−50 ( X 50
′′ − X 6 ) = 2089.318
Y50′′ = Y1 + tgθ 6−50 ( X 50
′′ − X 1 ) = 2089.318
Din combinaţia a treia 2)-3) rezultă:
X 7 tg θ 7 −50 − X 6 tgθ 6−50 − Y7 + Y6
′′′ =
X 50 = 1468 .008
tg θ 7 −50 − tg θ6 −50
Y50′′′ = Y7 + tgθ 7 − 50 ( X 50
′′ − X 7 ) = 2089.301
Y50′′′ = Y6 + tgθ 6−50 ( X 50′′′ − X 6 ) = 2089.301
1
X 50 = ( X 50′ + X 50′′ + X 50′′′ ) = 1468 .021 ; Y50 = 1 (Y50′ + Y50′′ + Y50′′′ ) = 2089 .311
3 3

Calculul coordonatelor punctului de îndesire 51 prin metoda intersecţiei

înapoi
În intersecţia înapoi (indirectă) determinarea punctului nou se poate realiza utilizând cel
puţin trei puncte vechi în următorul mod: pe teren se staţionează punctul nou cu un teodolit de
precizie şi se măsoară unghiurile orizontale formate de laturile de viză dintre punctul nou şi
punctele vechi.
 Deşi trei puncte de sprijin permit determinarea punctului nou, pentru verificare se vor folosi
totdeauna 4-8 puncte de sprijin pentru a avea măsurători în exces, care permit determinarea
statistică a coordonatelor căutate.
Rezolvarea intersecţiei înapoi se poate realiza prin mai multe metode dintre care sunt:
procedeul trigonometric, procedeul analitic, procedeul coordonatelor basicentrice.

Procedeul trigonometric

N
5 Θ 5-6
Θ2-5 ε1 ε γ1 = 22.2065
2 ε2 γ2 = 80.9200
φ
γ3 = 114.3505
γ4 γ3 N γ4 = 85.8367
γ5 51
γ5 = 96.6863
γ1 γ2 A- φ
Θ6-50
8 6

Pentru determinarea coordonatelor punctului 51 luăm o combinaţie de trei puncte de

sprijin cunoscute
Algoritmul de rezolvare presupune următorii paşi de calcul:
1.Calculul distanţelor orizontale între punctele cunoscute şi orientările acestor aliniamente
din coordonate:
∆y 2−5
θ 2−5 = arctg = 95 .2678
D2 −5 = ∆x 2
2 −5 + ∆y 2
2 −5 = 506 .95 ∆x 2−5
D5−6 = ∆x52−6 + ∆y 52−6 = 731.66 ∆y 5−6
θ 5−6 = arctg = 161 .0220
∆x5−6

2. ε = θ2 −5 −θ5−6 = 134 .2458

ϕ + ( A − ϕ ) + γ 4 + γ 3 + ε = 400 g
3.
A = 400 g − ε − γ 3 − γ 4 = 65.5670
4.Calculul unghiurilor ϕ şi A −ϕ şi al distanţelor dintre punctul nou şi cele vechi:
D2 −5 D D
= K 1 = 2 −51 = 5−51 ; K 1 = 519 .76001021
sin γ 4 sin ε 1 sin ϕ
D5−6 D5−51 D
= K2 = = 6−51 ; K 2 = 750 .65074425
sin γ 3 sin ( A − ϕ ) sin ε 2
 D5−51 = K1 sin ϕ = K 2 sin ( A −ϕ )
K1 sin ϕ = K 2 ( sin A cos ϕ − sin ϕ cos A)
K1 sin ϕ = K 2 sin A cos ϕ − K 2 sin ϕ cos A
K1tg ϕ = K 2 sin A − K 2 tg ϕ cos A
tg ϕ( K1 + K 2 cos A) = K 2 sin A

K 2 sin A
ϕ = arctg = 39.3080
K 1 + K 2 cos A
A −ϕ = 26 .2590

ε 1 = 200 g − ϕ − γ 4 = 74.8553 ; ε 2 = 200 g − γ 3 − ( A − ϕ ) = 59.3905

D2 −51 = K 1 sin ε1 = 479 .7423

1
D5−51 = ( K1 sin ϕ + K 2 sin ( A − ϕ) ) = 300 .9191
2
D6 −51 = K 2 sin ε 2 = 603 .0372

5.Calculul orientărilor de viză:

θ2 −51 = θ2−5 +ϕ = 134 .5758
θ5−51 = θ5−6 + ε 2 = θ5−2 − ε1 = 220 .4125

θ6 −51 = θ6 −5 − ( A − ϕ ) = 334 .7630

6.Calculul coordonatelor absolute ale punctului nou 51
′ = X 2 + ∆X 2−51 = X 2 + D2−51 ⋅ cos θ 2−51 = 1813 .5821
X 51

Y51′ = Y2 + ∆Y2−51 = Y2 + D2−51 ⋅ sin θ 2 −51 = 2176 .1008

′′ = X 5 + ∆X 5−51 = X 5 + D5−51 ⋅ cos θ 5−51 = 1813 .3901
X 51

Y51′′ = Y5 + ∆Y5−51 = Y5 + D5−51 ⋅ sin θ 5−51 = 2176 .1012

′′′ = X 6 + ∆X 6−51 = X 6 + D6−51 ⋅ cos θ 6−51 = 1813 .5362
X 51

Y51′′′ = Y6 + ∆Y6−51 = Y6 + D6−51 ⋅ sin θ 6−51 = 2176 .0548

1
X 51 = ( X 51′ + X 51′′ + X 51′′′ ) = 1813 .5061 ; Y51 = 1 (Y51′ + Y51′′ + Y51′′′) = 2176 .0856
3 3
Pentru încă o verificare se poate lua o altă combinaţie de trei puncte vechi, procedînd la
fel ca la combinaţia luată anterior, iar coordonatele absolute finale vor fi media rezultată din
toate combinaţiile luate.

Procedeul analitic
Pentru această rezolvare este necesar de un minim de patru puncte de sprijin şi
unghiurile orizontale măsurate pe teren.
Valorile coordonatelor punctelor noi vor rezulta ca intersecţie a trei drepte, spre
exemplu (D2-51, D5-51, D6-51) sau (D2-51, D5-51, D50-51) sau (D2-51, D6-51, D50-51) sau (D5-51, D6-51, D50-
51).
Scriem ecuaţiile pentru prima combinaţie de drepte: (2, 5, 6). Din desen se vede:
θ51 −5 =θ51 −2 +γ 4
 θ51−6 = θ51−2 + γ 4 + γ 3

 Y2 − Y51
tgθ 51− 2 =
X 2 − X 51

 Y5 − Y51
tgθ 51−5 =
 X 5 − X 51
 Y6 − Y51 γ 3 + γ 4 = 200 .1872
tgθ 51−6 = ;
γ 2 + γ 3 = 195 .2705
 X 6 − X 51
tgθ 51−5 = tg (θ 51− 2 + γ 4 )

tgθ 51−6 = tg (θ 51− 2 + γ 4 + γ 3 )



Rezolvînd acest sistem prin metoda substituţiei obţinem:

tgθ 51− 2 =
( y6 − y2 ) tgγ 4 + ( y2 − y5 ) tg ( γ 3 + γ 4 ) + ( x5 − x6 ) tgγ 4 ⋅ tg ( γ 3 + γ 4 ) = -1,705980801
( x6 − x2 ) tgγ 4 + ( x2 − x5 ) tg ( γ 3 + γ 4 ) + ( y5 − y6 ) tgγ 4 ⋅ tg ( γ 3 + γ 4 )
tg θ51−2 + tgγ 4
tg θ51−5 = = 0,29793742 1
1 − tgθ51−2 − tg γ 4
X 2tgθ51−2 − X 5tg θ51−5 − Y2 + Y5
′ =
X 51 = 2004,8314
tg θ51−2 − tgθ51−5

Y51′ = Y2 + tgθ 51− 2 ( X 51

′ − X 2 ) = 2242,7490
Y51′′ = Y5 + tgθ 51−5 ( X 51
′ − X 5 ) = 2242,7490
Pentru a afla o combinaţie (5, 6, 50) de puncte avem raportul:

tgθ 51−5 =
( Y50 − Y5 ) tgγ 3 + ( Y5 − Y6 ) tg ( γ 3 + γ 2 ) + ( X 6 − X 50 ) tgγ 3 ⋅ tg ( γ 3 + γ 2 ) = 0,297937421
( X 50 − X 5 ) tgγ 3 + ( X 5 − X 6 ) tg ( γ 3 + γ 2 ) + ( Y50 − Y6 ) tgγ 3 ⋅ tg ( γ 3 + γ 2 )
tgθ51−5 + tgγ 3
tgθ51−6 = = -1,4736410 93
1 − tgθ51−5 ⋅ tgγ 3
X 5tg θ51−5 − X 6tgθ51−6 − Y5 − Y6
′′ =
X 51 = 2004,8314
tgθ51−5 − tg θ51−6

Y51′′ = Y6 + tgθ 51−6 ( X 51

′′ − X 6 ) = 2242,7490
1
X 51 = ( X 51′ + X 51′′ ) = 2004,8314 ; Y51 = 1 (Y51′ + Y51′′ ) = 2242,7490
2 2