UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FIZIOLOGIA EFORTULUI FIZIC

CLASIFICAREA TIPURILOR DE EFORT

NUMELE: FELECAN
PRENUMELE: ANCA-DENISA
SPECIALIZAREA: EFAT
LOCALITATEA: CLUJ-NAPOCA

~ 2019 ~
 ”Trăsătura comună a tuturor acțiunilor unui individ indiferent de natura lor reprezintă
consumul energetic. Atunci când sursele energetice se diminuează atingând un anumit nivel, apare
starea de oboseală. Eforturile specifice educației fizice și sportului sunt cele mai importante
consumatoare de energie deoarece implică o suprasolicitare (stress) somato-funcțională și psihică a
individului. Printr-o dozare și dirijare adecvată a efortului se induce perfecționarea organismului la
nivele diferite. Răspunzător direct de apartiția stării de oboseală, efortul trebuie analizat în corelație
cu aceasta și cu acțiunile de îndepărtare a ei, respectiv refacerea. Prin relația efort-oboseală-refacere
se poate aprecia consumul energetic necesar activității depuse, indicator important în dozarea
efortului”. (Dragnea, 2006, p.49)
Totuși efortul fizic este destul de complex, iar pentru a ajunge la nivelul la care să
cunoaștem efortul și cum trebuie dozat acesta trebuie să îl înțelegem mai bine, astfel în funcție de
anumite criterii acesta a fost clasificat în mai multe categorii:
Clasificarea tipurilor de efort
1. După Mercea și Zamora, 2003, p. 32, ”în funcție de intensitatea solicitării, avandu-se în vedere
durata maximă cât pot fi ele suportate de subiect, eforturile se clasifică în”:
● eforturi maximale: - efortul poate fi menținut 19-20 secunde
- intensitatea solicitării este maximă, adică de 100%
● eforturi submaximale: - efortul poate fi menținut 60 secunde
- intensitatea solicitării este submaximală deci 75%
● eforturi mari: - efortul poate fi mentinut 3 minute
- intensitatea solicitării este mare, 50%
● eforturi medii: - efortul poate fi menținu 60 de minute
- intensitatea solicitării este medie, 25%
● eforturi mici: - efortul poate fi mentinut peste 60 de minute
- intensitatea solicitării este mică
”Intensitatea solicitării reprezintă prețul functional plătit de organism pentru a efectua un
efort și el depinde de particularitățile individuale. Intensitatea solicitării nu trebuie confundată cu
intensitatea efortului, care reprezintă cantitatea de lucru mecanic efectuată în unitatea de timp.
Eforturile cu aceeași intensitate determină modificări funcționale diferite de la un individ la altul și
chiar la același individ, în funcție de gradul de antrenament. Intensitatea solicitării se apreciză prin
diferite valori funcționale: frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială. Frecvența
cardiacă ne arată nivelul consumului de oxigen atins de subiectul respective, din consumul maxim
de oxigen de care este capabil. De exemplu, o frecvența cardiac de 128 pulsații/minut la bărbați și
138 pulsații/minut la femei reprezintă un consum de oxigen de 50% din consumul maxim de oxigen
al subiectului”. (Doboși, 2009, p. 19)
2. În funcţie de aprovizionarea cu oxigen în efort avem:
● efort aerob- ”este un efort de intensitate mică, medie sau submaximală, care se derulează
în condițiile unui echilibru real sau aparent între cerințele și aportul de oxigen și durează de la 3
minute la câteva ore”. (Predescu, 2011, p. 30)
● efort anaerob- ”este efortul prestart pe baza energiei eliberate prin procesele biochimice
anaerobe ale contracției musculare. Caracteristicile principale ale efortului anaerob sunt: durata
scurta, sub 60 secunde, intensitatea este maximală ( energia este furnizată de descompunerea ATP-
ului și a CP) sau submaximală (energia este furnizată de descompunerea glicogenului)”. (Mercea,
Zamora, 2003, p. 33)
● efort mixt- ”utilizează energia eliberată prin procese aerobe și anaerobe. Acesta durează
între 1-3 minute și are intensitatea egală cu 80-100% din echivalentrul mecanic al consumului
maxim de oxigen al subiectului”. (Doboși, 2009, p. 21)
3. În funcție de tipul de contracție musculară avem:
● efort izotonic- este eforul care implică contracțiile izotonice. ”Acestea se realizează atunci
când mușchiul deplasează segmentele pe care se găsesc punctele sale de inserție. Acest tip de
contracții se produc cu scurtarea sau alungirea mușchiului sau a grupului muscular”. (Doboși, 2009,
p. 17)
● efort izometric- este eforul care implică contracțiile izometrice. ”Acestea rezultă din
scurtarea elementelor contractile, concomitant cu alungirea pasivă a elementelor necontractile, pe
ansamblu lungimea mușchiului rămânând constantă. Modificările se produc la nivelul tensiunii
musculare, care crește”. (Doboși, 2009, p. 18)
● efort auxotonic- este eforul care implică contracțiile auxotonice. ”Acestea sunt combinații
ale contracțiilor izotonice și izometrice. În timpul acestui tip de contracție se produc modificări ale
lungimii elementelor contractile, dar și necontractile ale mușchiului. Contracțiile auxotonice
reprezintă cea mai frecventă formă de contracție din activitatea curentă”. (Doboși, 2009, p. 18)
4. În funcție de exercițile folosite, dacaă acestea aparțin sau nu unor ramuri de sport avem:
● efort specific- ”sunt considerate specifice, cele care sunt adecvate indicatorilor de bază ai
tehnicii și particularităților funcționale competiționale impuse de ramura de sport. Specificitatea
este data de caracteristicile externe ale mișcării (amplitudine, traiectorie etc.), dar și de structura sa
coordonativă, particularitățile funcționale ale mușchiului și de reacțiile vegetative”. (Dragnea, 2006,
p. 54)
● efort nespecific- este efortul care folosește exerciții de pregătire generală, nespecifice unei
ramuri de sport (Dragnea, 2006)
5. În funcție de condițiile desfășurării avem:
 ● efort de antrenament- acest tip de efort este unul de pregătire, dar care nu implică
condițiile unei competiții, cum ar fi stresul, presiunea, emoțiile sau alte dificultăți specifice
competiției.
● efort de competiție- acest tip de efort este prezent bineînțeles în competiție, dar acest tip
de efort poate fi simulat și în afara competiției ca o modalitate de pregătire pentru aceasta.
(Dragnea, 2006), de exemplu se poate organiza un meci de fotbal arbitrat la o lecție de educație
fizică.
6. În funcție de numarul și tipul exercițiilor folosite în efort avem:
● efort simplu- un efort simplu este un efort care nu implică un numar mare de acțiuni
motrice, iar acestea nu sunt greu de executat, nu au o complexitate ridicată. Un exemplu pentru
acest tip de efort ar fi rotirea brațelor înainte, această acține poate fi îndeplinită chiar și de un copil.
● efort complex- este acel tip de efort care implică mai multe acțiuni motrice complexe,
combinate în diferite moduri, iar executarea lor este greu de realizat.. Un exemplu ar fi, realizarea
unui dans după coregrafie.
Astfel, concluzionăm că efortul fizic cuprinde mai multe tipuri de efort, date de diferite
criterii și împărțite în categorii. Această divizare în tipuri de efort fizic ne ajută să întelegem mai
bine ce înseamnă efortul fizic în esența sa și desigur să alegem ce tip de efort ni se potrivește cel
mai bine pentru a ne realiza exercițiile zilnice sau pentru a îi ajuta pe alții să le realizeze.
 BIBLIOGRAFIE
Doboși, Ș., (2009). Refacerea și recuperarea după efortul în antrenament și competiție. Cluj-
Napoca: Editura NAPOCA STAR.
Dragnea, A. et. al, (2006). Educație fizică și sport- teorie și didactică. București: FEST.
Mercea, M.,K., Zamora, E. (2003). Fiziologia efortului fizic sportiv. Cluj-Napoca: Editura Casa
Cărții de Știință.
Predescu, C., (2011). Fiziologia și biochimia efortului sportiv. (Program de formare). Universitatea
Națională de Educație Fizcă și Sport, București.