Preoţii pensionari

Întrebat fiind de ce a manifestat o astfel de atenţie iubitoare faţă de preoţii

pensionari, Înaltpreasfinţia Sa a răspuns: „Darul meu oferit Preacucernicilor Preoţi
pensionari este o expresie a preţuirii mele sincere şi devotate pentru aceşti crainici ai
Cerului şi miniştri ai Tainelor sfinte, care, decenii la rând, au binevestit, au sfinţit şi
au călăuzit poporul dreptcredincios, alinând dureri şi uşurând poveri. Ei trebuie să
rămână, în continuare, foarte ataşaţi de Hristos, Arhiereul veşnic, Care i-a investit cu
«putere de sus» şi Care le cerşeşte prietenia până la ultima lor suflare. De asemenea,
trebuie să fie încredinţaţi că fiecare faptă a lor, oricât de măruntă ar fi, precum şi
crucea suferinţei lor, au o valoare specială, o valoare divină, aducând un folos imens
lumii acesteia, răscumpărată cu mare preţ”.
Bătrâneţea (Vârsta căruntă) nu înseamnă lipsă de activitate, pierdere de vreme,
plictiseală. Fiecare bătrân (om vârstnic), după cum este de înzestrat, poate fi de folos
cu ceva societăţii.
Bătrânilor le stă bine să fie exemple prin post, rugăciune, mersul la biserică,
împărtăşirea deasă cu Dumnezeiasca Euharistie.
Ei trebuie să administreze (trateze) bolile şi suferinţele cu mult calm,
înţelepciune şi bunătate, pentru că încercările sunt îngăduite nu pentru a ne degrada
spiritual, ci pentru a ne purifica şi sfinţi viaţa.
Dacă unii bătrâni rămân singuri să nu deznădăjduiască pentru că ei Îl au pe
Hristos, pe Maica Domnului, pe îngerul păzitor. Singuri fiind se pot ruga pentru toată
lumea şi pot lucra pentru mântuirea multor oameni.
Nici suferinţa, nici necazurile, nici singurătatea şi nici bătrâneţea (vârsta
înaintată) nu ne pot despărţi de Dumnezeu. Să-i mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns
bătrâni şi să fim înţelepţi şi exemplu de virtute, de evlavie.
Bătrânii (Preoţii pensionari) iubitori de Dumnezeu şi de semeni pot avea
lungime de zile pentru că sunt de folos. E bine să fie conştienţi de puterea lor şi de