Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Disertație
Disertație
Pielea este un organ foarte schimbător și asemenea tuturor organelor, este expusă
metamorfozelor cauzate de trecerea anilor, iar aspectul său vizual, dar și tactil ocupă un loc
important în prezent. Asupra îmbătrânirii organului cutanat acționează atât factori extrinseci
(fotoîmbătrânirea, dermatohelioza sau îmbătrânirea extrinsecă) cât și factori intrinseci (crono-
îmbătrânirea sau îmbătrânirea intrinsecă). Factorii cronologici și genetici determină
îmbătrânirea intrinsecă a pielii, iar agresiunile extrinseci în timp, amplifică fenomenul
îmbătrânirii intrinseci. În cazul îmbătrânirii extrinseci razele solare joacă un rol extrem de
important, iar cele mai semnificative modificări la nivelul pielii le produc radiațiile
ultraviolete. Alți factorii de mediu, poluarea, tutunul, alcoolul, consumul exagerat de zahăr,
contribuie de asemenea la îmbătrânirea pielii. Celelalte tipuri de radiații precum razele
infraroșii, razele X, razele gamma, lumină vizibilă, factorii endocrini (tulburările post-
menopauză la femei) intervin într-o măsură mai mică. Dorința de a preveni urmările cauzate
de îmbătrânirea pielii este un fenomen străvechi, iar produsele naturiste au ocupat un loc
important încă în medicina străveche. Ayurveda este unul dintre cele mai vechi sisteme de
medicină din India, în care conceptul de îmbătrânire a pielii a fost discutat sub mai multe
aspecte. În medicina indiană veche au existat preocupări legate de îmbătrânirea pielii și au
fost reproduse în sanscrite cum ar fi Vayasthapana (sfidarea vârstei), Varnya (strălucirea
pielii), Sandhaniya (regenerarea celulelor), Vranaropana (vindecare), Tvachya (hrănire),
Shothahara (antiinflamator), Tavachahnivardhani (întărirea metabolismului pielii) și
Tvagrasayana (întârzierea îmbătrânirii). În prezent, produsele cosmetice pe bază de plante
sunt din ce în ce mai populare nu numai în țările asiatice, ci și în alte țări, datorită impactului
lor semnificativ asupra îmbătrânirii pielii. Este în continuare o adevărată provocare studiul
activității biochimice a plantelor în contextul îmbătrânirii pielii, ținând cont de faptul că
acesta este un proces complex și el însăși constituie suma mai multor evenimente biochimice
distincte care se coreleaza între ele. Din păcate nici un produs nu este capabil să dea ceasul
înapoi sau să realizese o protecție de 100 % împotriva razelor solare, și totuși unele extracte
vegetale pot fi utilizate în vederea atenuării consecințele biochimice ale îmbătrânirii care
produc modificări negative ale aspectului și funcțiilor pielii. Pe baza teoriilor dezvoltate de-a
lungul timpului, care ar fi implicate în îmbătrânirea organului cutanat există numeroase
mecanisme biochimice și fiziologice în care este posibil să se intervină în procesul de
îmbătrânire a pielii, țintind astfel procesele de oxidare, inflamație, repararea barierei cutanate,
repararea ADN-ului etc. Această lucrare are ca scop menționarea și descrierea plantelor și a
constituenților acestora, care au fost descoperite ca având efecte de prevenție a îmbătrânirii
pielii.
Compușii naturali sunt utilizați de mulți ani pentru tratamentul bolilor dermatologice,
atât în formulări cosmetice topice, cât și sub formă de suplimente orale. Gama vastă de
tehnici utilizate în prezent pentru analiza răspunsului pielii la diverși compuși a adus o nouă
eră în domeniul cosmetic și al dezvoltării dermocosmeticelor, bazată pe o înțelegerea deplină
a fiziologiei pielii și a răspunsurilor sale la stimulii de mediu. Importanța cercetărilor în
domeniul cosmetic nu este legată doar de îmbunătățirea aspectului general al pielii pe
parcursul procesului de îmbătrânire, ci urmărește, de asemenea, să ofere o mai bună calitate a
vieții prin profilaxia și tratamentul afecțiunilor pielii legate de procesul de îmbătrânire.
Având în vedere diversitatea plantelor și a compușilor naturali disponibili, au fost identificate
mai multe ingrediente active cu potențiale aplicații cosmetice și dermatologice, iar acest
domeniu de studiu are în continuare un potențial mare de creștere.
Antioxidanții vegetali
Activitatea antioxidantă este un exemplu excelent de beneficiu funcțional pe care îl
pot oferi extractele vegetale. Se știe că plantele conțin o varietate de antioxidanți naturali care
le protejează și le conservă integritatea fizică și metabolică, precum și materialul ereditatar
prin intermediul semințelor. Mulți dintre acești compuși din plante au un rol în moderarea
procesului de îmbătrânire cutanate prin limitarea consecințelor biochimice ale oxidării.
Compuși precum vitamina C, vitamina E și acidul rosmarinic sunt întâlniți în mod obișnuit în
alimente, dar și în produsele cosmetice pentru efectul lor puternicul antioxidant. Reducerea
stresului oxidativ este benefică atât pentru stabilitatea produsului, cât și pentru piele, iar
percepția consumatorului despre antioxidanți este una pozitivă, ceea ce îi face deosebit de
atractivi în produsele cosmetice. Compușii antioxidanți din plante se diferențiază nu numai
prin potențialul său redox și solubilitate, ci și prin mecanismul lor de acțiune. Unii
neutralizează speciile reactive de oxigen, cum ar fi superoxidul, radicalii hidroxil sau
oxigenul singlet, alții inhibă activitatea enzimelor oxidative sau sporesc activitatea enzimelor
antioxidante, cum ar fi catalaza. Unii compuși chelează metalele oxidante sau acționează prin
alte mecanisme necunoscute. Având în vedere varietatea de structuri chimice și mecanisme
biologice ale antioxidanților descrise din plante, nu este surprinzător faptul că nu toți
antioxidanții conferă același grad de protecție funcțională a pielii. Antioxidanții cu greutate
moleculară mică care se găsesc în mod natural în piele, precum compușii sintetizați de
celulele pielii, cum ar fi glutationul și ubiquinol, și cei asimilați din surse vegetale prin
alimentație, cum ar fi vitamina E, vitamina C și retinoizii. Aceștia funcționează în mod
sinergic în unele cazuri, dar și ca parte a unor sisteme independente. Datorită disponibilității
diverselor metode fizico-chimice și biochimice cu ajutorul cărora este posibilă determinarea
activității antioxidante a unui număr mare de compuși și extracte din plante, a fost demonstrat
faptul că unii compuși acționează ca și antioxidanți doar in vitro , iar alții au prezentat
activitate antioxidantă și în vivo, precum și în celulele cutanate în vitro. Totodată unii
compuși antioxidanți prezintă activități biologice suplimentare, cum ar fi inhibarea
inflamației sau modularea transcripției genice. Există tot mai multe dovezi că antioxidanții
pot ajuta la prevenirea și chiar la repararea unora dintre consecințele biochimice ale
îmbătrânirii pielii care duc la modificări vizibile, cum ar fi ridurile, laxitatea și rugozitatea
pielii. Multe dintre studiile științifice efectuate în acest domeniu se bazează în mod special pe
deteriorarea indusă de razele UV, având tendința de a înclina balanța mai mult spre
fotoîmbătrânire decât spre sensecența intrinsecă. Cu toate acestea, expunerea la soare este
fără îndoială un factor important în procesul de îmbătrânire. O dietă sănătoasă care include
fructe și legume bogate în antioxidanți poate contribui la menținerea sănătății generale a
pielii. Suplimentele sunt în curs de explorare ca potențiale terapii pentru bolile pielii, precum
și pentru îmbătrânirea pielii, iar unele dintre ele au prezentat concentrații crescute a
antioxidantului suplimentat la nivelul pielii, cu beneficii considerabile. Aplicarea topică a
unui antioxidant este, conform studiilor efectuate până în prezent, o strategie eficientă în
prevenția sensecenței premature, dar totuși combinația sistemică/topică este foarte
promițătoare. În continuare voi menționa cei mai importanți compușii vegetali cu efect
antioxidant.
Fenolii și polifenolii
Termenul de "polifenoli" sau "compuși fenolici" cuprinde un grup vast de peste 8 000 de
molecule, împărțite în aproximativ zece clase chimice, care au un singur lucru în comun, și
anume prezența în structura lor a cel puțin unui inel aromatic cu șase atomi de carbon,
purtând la rândul său un număr variabil de grupări hidroxil (OH). Cei mai numeroși (peste
5.000 de molecule izolate) și cei mai cunoscuți reprezentanți sunt "flavonoidele". Sub
termenul de ,,flavonoizi” se află trei familii de molecule cu structuri similare: flavonoidele
(pigmenți vegetali de culoare galben-portocalie, numele lor provine de la cuvântul latin
flavus: galben), antocianii (compuși de culoare roșie-violet), și proantocianidinele (grup de
taninuri, molecule incolore și foarte solubile în apă). Există multe alte structuri, cum ar fi
acizii fenolici (derivați din acidul cinamic, de exemplu), taninurile hidrolizabile, cumarinele,
lignanii, chinonele și alți floroglucinoli. Trebuie remarcat faptul că unii compuși chiar dacă
aparțin acestei grupe chimice, nu conțin, de fapt, niciun hidroxil liber, la fel cum prezența
funcțiilor fenolice poate fi observată la compușii care aparțin de alte grupe fitochimice
(terpene, alcaloizi etc.). Această mare varietate structurală a îngreunat cunoașterea funcțiilor
polifenolilor ca atare, și anume ce proprietăți provin din natura polifenolică a unei molecule
și ce se datorează particularităților structurale ale acesteia. Potențialele beneficii pentru
sănătate ale polifenolilor sunt legate în special de efectul sau antioxidant, în cazul patologiilor
legate de îmbătrânire și de leziunile oxidative (tumori maligne, boli cardiovasculare sau
neurodegenerative).
Sunt unii dintre cei mai importanți antioxidanți exogeni, răspândiți în tot regnul vegetal.
Flavonoidele, glicozidele flavonoide, catechinele, proantocianidinele, flavanolignanii și
fenilpropanoizii sunt toate exemple de compuși fenolici din plante, care se consideră că au un
efect antioxidant considerabil pentru piele. Compușii fenolici din plante manifestă o acțiune
antioxidantă directă în neutralizarea anionului superoxid, a radicalilor oxidativi și a
peroxidării lipidelor. Mulți dintre acești compuși prezintă și activitate antiinflamatorie și
antimicrobiană, precum și influență asupra expresiei genice (cum ar fi reducerea
colagenazei). Chiar dacă, per total, studiile efectuate de-a lungul timpului demonstrează
faptul că flavonoidele și alți compuși fenolici sunt antioxidanți puternici, este important de
menționat că a fost raportată o activitate prooxidantă pentru unii compuși, utilizați în
concentrații ridicate și în anumite condiții celulare.
Genisteina este o izoflavonă care se găsește în leguminoase, soia fiind cea mai importantă
sursă. În numeroase analize a fost demonstrat faptul că inhibă carcinogeneza cutanată și
reduce îmbătrânirea cutanată produse de razele UV. S-a constatat că aplicarea topică de
genisteină pe piele inhibă eliberarea de ARNm a colagenazei prin inhibarea inducerii de către
UV a căilor MAP kinazei, ERK și JNK. Nu s-a observat nicio scădere a eritemului UV.
Moore et al. 2006 60 au demonstrat că tratarea prealabilă a pielii umane reconstituite cu
genisteină înainte de iradierea cu raze UVB a protejat substanțial celulele de deteriorarea
ADN-ului, în special de formarea de dimeri de pirimidină. Tratamentul topic al pielii cu
quercetină s-a demonstrat că inhibă creșterea eliberării de mieloperoxidază și a activității
proteazei, precum și a diminuării glutationului, secundar iradierii UVB. Un alt flavonoid, α
-glucozilrutina, a fost, de asemenea, raportat că previne deteriorarea oxidativă a pielii.
Glucuronida de hesperidină, dar nu și hesperidinul, protejează fibroblaștii împotriva
apoptozei celulare induse de UVA.
Alte taninuri
Din scoarța de pin maritim francez ( Pinus pinaster ssp atlantica ) se obține un extract
numit pycnogenol care este bogat în taninuri OPC. Efectele acestuia au fost demonstrate în
câteva studii, utilizat atât pe cale topică, cât și pe cale orală. S-a constatat că reduce eritemul
indus de UV, și inhibă expresia genei dependente de NF κ B, reducând astfel inflamația.
Taninurile hidrolizabile sunt un alt tip de taninuri în care mai multe unități de acid galic sau
dimeri sunt legate de glucoză, formând astfel un grup de compuși puternic hidroxilați. Fructul
de rodie ( Punica granatum ) este o sursă vegetală de taninuri hidrolizabile, cum ar fi
punicalagina și punicalin, precum și antociani polifenolici care dau culoarea roșie intens
fructelor. S-a constatat că extractul acestor fructe inhibă efectele induse de esterul de forbol,
și anume efectul cancerigen cutanată la un model de șoarece, inhibând fosforilarea MAP
kinazei și activarea inflamației mediate de NF κ B. Un rezultat similar a fost obținut în
culturile de keratinocite umane iradiate cu UVB. Alte studii pe culturile de keratinocite
umane și pe pielea de șoarece au fost realizate cu scopul analizei delfinidinei, antocianul
principal din rodie și frecvent întâlnit în multe alte fructe și legume de culori intense, au
confirmat rolul acestui compus și efectele protectoare pe care le posedă. Delfinidina a inhibat
peroxidarea lipidică indusă de UVB și a redus deteriorarea ADN-ului, prevenind astfel
apoptoza.
Emblica officinalis este un alt exemplu de plantă cu o puternică acțiune antioxidantă datorată
taninurilor hidrolizabile. Fructele acestui arbore au fost utilizate în medicina ayurvedică de
milenii, fiind în centrul multor importante preparate curative. A fost întrodusă în produsele de
îngrijire a pielii pentru rolul său protector antioxidant asupra fibroblaștilor de stresul oxidativ
indus de superoxizi, dar și pentru stabilitatea pe care a manifestat-o. Absența activității pro-
oxidante se datorează capacității taninurilor active de a chela ionii de fier și cupru.
Lignanii
Silimarina nu este o singură entitate, ci un amestec de mai multe flavonolignanuri,
inclusiv silibinina și silicristina, care sunt izolate din semințele plantei de ciulin de lapte
(Silybum marianum). Într-o serie de studii, aplicarea topică a silibininei pe pielea șoarecilor a
inhibat în mod semnificativ efectele induse de razele UV, a produs scăderea activității
catalazei endogene, fosforilarea MAPK-urilor, formarea de dimeri de timină în ADN,
inducerea activității ciclooxigenazei și activarea a NF κ B. Silimarina a condus, de asemenea,
la creșteri ale supresorului tumoral p53 în aceste studii, iar experimentele mai recente au
constatat că aceasta a determinat creșterea nivelului imunostimulator a IL-12 la nivelul pielii.
Fenilpropanoizii
Acidul cafeic și acidul ferulic sunt substanțe fitochimice foarte des întâlnite, și au fost
deja menționate ca exemple active de fenilpropanoizi din clasa fenolilor. Câteva exemple
suplimentare de derivați de fenilpropanoizi cu efecte benefice demonstrate asupra pielii sunt
intesn studiate în continuare. Turmericul ( Curcuma longa ) este cultivat de mii de ani în
India. Aceste rădăcini au fost apreciate în scopuri culinare, dar și pentru calitățile medicinale.
În Ayurveda, turmericul este un veritabil remediu pentru diverse condiții medicale, este
utilizat intern pentru afecțiuni respiratorii, febră, afecțiuni hepatice, tulburări gastro-
intestinale, dar este de asemenea utilizat și topic, pentru inflamațiile pielii și ale articulațiilor,
ulcere, eczeme ș alte afecțiuni cutanate. Compușii antioxidanți și antiinflamatori din turmeric
sunt cunoscuți sub denumirea de fenilpropanoizi. Curcumina, sau diferuloilmetanul este un
compus de culoare galbenă, care conferă turmericului culoarea sa, precum și o mare parte din
proprietățile sale biologice. S-au efectuat numeroase cercetări științifice privind curcumina și
compușii înrudiți numiți curcuminoizi care se găsesc în mod natural în turmeric. A fost
documentată o activitate antioxidantă puternică pentru curcumină, iar tratarea keratinocitelor
și a fibroblaștilor cu niveluri scăzute de curcumină a demonstrat efectul protectiv asupra
celulele față de peroxidul de hidrogen. Aplicarea topică a acestui compus a sporit nivelul
celular de glutation, antioxidant.... și a redus metabolismul acidului arahidonic care produce
inflamație. S-a demonstrat, de asemenea, că curcumina inhibă calea NF κ B a inflamației, iar
tratament oral cu curcumină arată că acest compus inhibă peroxidarea lipidelor și previne
glicozilarea proteinelor cauzată de nivelurile ridicate de glucoză din sânge, contribuind astfel
la prevenția senescenței prin glicozilare, conform unei teorii. Acidul rozmarinic este un
compus fenilpropanoidic care se găsește în frunzele de rozmarin, dar este, de asemenea,
comun în multe alte specii de plante și ierburi culinare. A fost folosit de mult timp ca agent
de conservare a alimentelor, iar activitatea sa antioxidantă bine stabilită este din ce în ce mai
mult utilizată tot mai mult în industria modernă a alimentelor preparate. Acidul rozamrinic
posedă și proprietăți antimicrobiene, antivirale și antiinflamatorii. S-a demonstrat că inhibă
generarea de oxid nitric indus de lipopolizaharide și de oxidul nitric inductibil, inhibă sinteza
oxidului nitric sintetazei (iNOS), a superoxidului indus de esterul de forbol și a leziunilor
celulare mediate de peroxinitrit. RA a fost studiat ca un potențial partener de detoxifiere
pentru agentul antitumoral adriamicină (ADR). S-a constatat că acesta inhibă substanțial
apoptoza celulară indusă de ADR și activarea caspazei prin reducerea ROS celulare. RA a
restabilit nivelurile de SOD și de glutation. Un alt constituient fenolic rozmarin: acidul
carnosic, a fost menționat ca un inhibitor al ARNm MMP-1 indus de UV. Melanocina A este
o moleculă fenilpropanoidă din ciuperca Eupenicillium shearii F80695, care a fost evidențiată
recent datorită activității inhibitorii asupra expresiei metalproteinazelor matriciale MMP-2 și
MMP-9 în culturile de keratinocite umane cultivate. Hipertrofia și ridarea pielii ca urmare a
acțiunii razelor UV a fost redusă semnificativ de către melanocina A.
Carotenoizii
Retinoiziii topici sunt aprobați ca agenți pentru tratamentul pielii deterioaret ca urmare a
expunerii la razlele ultraviolete. Prin intensificarea sintezei de colagen, limitarea degradării
matricei extracelulare prin inhibarea MMP-urilor, inhibarea activării JNK și stimularea
activității ERK, tretinoina sau retinolul au eficiență în reducerea ridurilor fine, a rugozității și
laxitatății pielii. Utilizarea retinoizilor este asociată cu o incidență ridicată de dermatită și de
uscăciune a pielii, efecte secundare mult diminuate în cazul noilor generații de compuși.
Retinolul este într-adevăr una dintre cele mai importante substanțe studiate, pentru prevenția
îmbătrâniri premature a pielii, dar au fost examinați și alți compuși naturali. Licopenul, β
-carotenul și luteina au fost de asemenea capabile de a reduce peroxidarea lipidică cauzate de
UVB, cu toate acestea, doza este de o importanță semnificativă, deoarece doze mai mari au
condus la efecte pro-oxidante. 153 Offord et al. 35 au constatat că licopenul și β –carotenul
sporesc expresia MMP-1 în culturile de fibroblaști umani, iradiate cu UV, efect dăunător
anulat de către prezența vitaminei E, și autorii sugerează că carotenoizii ar putea avea nevoie
de protecție antioxidantă pentru stabilitate. Această instabilitate, în comparație cu alți
antioxidanți, dar și colorația lor intensă oferită pielii, poate explica utilizarea mai puțin
frecventă a carotenoizilor în produsele topice. Wertz și colab. au constatat că iradierea cu
UVA a keratinocitelor umane a scăzut considerabil nivelurile de β -caroten, iar dacă
nivelurile compusului au fost menținute prin suplimentarea ulterioară, s-a obținut totuși o
suprimare semnificativă a MMP-1, MMP-3 și MMP-10. Astaxantina, carotenoidul oxigenat
care se găsește în microalgele marine roșii, a fost descoperit ca un reducător a deteriorării
ADN-ului indusă de UV și prin capacitatea de a susține nivelul de antioxidanți SOD și GSH
în fibroblaștii și melanocitele pielii umane. Suplimentarea dietei cu luteină și zeaxantină
(carotenoizi oxigenați) a fost, de asemenea, eficientă în reducerea edemului cutanat indus de
UVB și a leziunilor ADN, în experimentele efectuate pe animale. Șoarecii hrăniți cu luteină
în dieta lor au prezentat mai puțină inflamație, imunosupresie și generarea de ROS la nivelul
pielii ca urmare a expunerii la razele UV. Un studiu clinic a raportat îmbunătățiri
semnificative în ceea ce privește hipertrofia pielii, elasticitatea, rugozitatea și descuamarea
pielii după 12 săptămâni de suplimentarea orală cu licopen, luteină, β -caroten, α -tocoferol și
seleniu. Un alt studiu la om cu administrare orală de licopen, β -caroten, α –tocoferol și
seleniu a raportat o scădere a eritemului indus de UV.
Antioxidanții și ECM
Speciile reactive de oxigen par să joace un rol fundamental în reglarea MMP-urilor.
Antioxidanții, cum ar fi precursorul glutationului, N -acetil-cisteina, catalază, tretinoina și
resveratrolul, toate reduc eliberarea MMP-urilor. Compușii fitochimici fenolici au dovedit că
inhibă elastaza leucocitelor umane, precum și gelatinazele MMP-2, MMP-2, MMP-9. Un
compus activ derivat din rădăcina de Pothomorphe umbellate, 4-nerolidilcatecol, a inhibat
MMP-9 în pielea animalelor experimentale, extractul fiind chiar mai activ decât compusul
pur. Principala catehină din ceaiul verde, EGCG, a redus degradarea stimulată de UVA a
ECM în urma aplicării topice pe un model de piele artificială, fiind evidențiată scăderea
nivelului de gelatinază și creșterea activității inhibitorului tisular al metaloproteinazelor 1. Un
extract apos de coajă de rodie a fost studiat pe culturile de piele umană și s-a constatat că
inhibă MMP-1 și stimulează sinteza procolagenului de tip 1. Antocianina sau fracțiuni
îmbogățite cu OPC din fructele de afine ( Vaccinium angustifolium ) au redus MMP-2 și 9 și
au crescut activitatea TIMP-1 și 2 în cadrul unui studiu pe celulele canceroase prostatice. Un
glicozid fenolic parțial purificat din rădăcinile de bujor, paeoniflorin, a fost descoperit că
protejează keratinocitele umane de la deteriorarea ADN-ului indusă de UVB, iar un al studiu
clinic de 8 săptămâni cu 0,5 % paeoniflorină a avut ca rezultat o scădere semnificativă a
ridurilor. Acidul ellagic și acidul tanic și-au dovedit efectul inhibitor asupra degradării
proteolitice a elastinei, dar și cel de stimulare al elastogenezei. Scăderea expresiei MMP-1 în
cazul persoanelor în vârstă care și au suplimentat dieta cu α -tocoferol are legătură cu
inhibarea activității PKC α, o enzimă a cărei activitate crește odată cu vârsta.
Hormonii și matricea extracelulară
Scăderea profundă a estrogenilor endogeni după menopauză duce la reducerea
grosimii pielii, a nivelului de hidratare și colagen. Creșterea riscului de cancer mamar și a
altor boli de către terapia de substituție hormonală exclude utilizarea estrogenilor sistemici
pentru întârzierea semnelor de îmbătrânire a pielii. Astfel, aplicarea topică de estrogeni este
explorată ca o alternativă cu efecte satisfăcătoare și mai puține efecte adverse. S-a demonstrat
că β -estradiolul inhibă proMMP-1la nivelul proteinelor și ARNm în fibroblaștii dermici.
Aplicarea topică a 0,01 % 17 β -estradiol pe pielea subiecților vârstnici, de 3 ori pe săptămână
timp de 2 săptămâni s-a constatat că reduce semnificativ nivelul MMP-1 și a crescut formarea
procolagenului de tip 1, ARNm, tropoelastină și fibrillină-1 în comparație cu grupul martor.
Creșteri ale fibrelor elastice, a proliferării keratinocitelor au fost, de asemenea, atribuite 17 β
-estradiolului în acest studiu. Fitoestrogenii sunt compuși vegetali care au un efect în general
slab asupra receptorului estrogenic, în studiile efectuate. Isoflavonele din boabele de soia
(Glycine max ) și din flori de trifoi roșu ( Trifolium pratense ) s-au dovedit a fi eficiente în
diminuarea simptomelor menopauzei, a osteoporozei atunci când sunt administrate oral. Un
studiu recent a demonstrat că aplicarea topică a 20 - 40 mg/zi de izoflavone de trifoi roșu
(RCI) a redus semnificativ efectele degenerative ale pielii cobailor, secundare ovariectomiei .
Structura pielii la cobaii tratați a prezentat o rețea fibrilară bine organizată., cu vascularizație
bună, grosime și cheratinizare normală, în comparație cu subiecții de control. În plus, nivelul
de colagen a fost mai ridicat la șobolanii tratați, iar fibrele de elastină și fasciculele de
colagen au fost mai bine dezvoltate. Un alt hormon care scade odată cu vârsta este
dehidroepiandrosteronul (DHEA). În culturile de fibroblaști umani, DHEA a redus proteina
MMP-1 și a crescut atât procolagenul de tip 1, cât și inhibitorul tisular al metaloproteinazei-1
(TIMP-1). O investigație clinică ulterioară a confirmat rezultatele in vitro, DHEA topic
(soluție de 5 %, aplicat de 3 ori pe săptămână timp de 4 săptămâni) s-a constatat că induce
creșterea semnificativă a procolagenului 1, precum și a TIMP-1, inhibând în același timp
expresia ARNm și a proteinei MMP-1 în în comparație cu un martor.