Răbdarea

Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea

Iov şi prietenii săi-I. Y. Repin, sec al XIX-lea, The State Russian Museum, St. Petersburg

Acest articol face parte din seria

Spiritualitate didactică

Sfânta Treime

Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt

 Duhuri (spirite)

Îngeri - Diavoli

Viața viitoare

Judecată - Rai - Iad

Sfintele Taine

Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu

Condiția omului

Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea

Diverse

Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții

Patimi ce afectează libertatea omului

Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani

Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului

Fumatul - Drogurile

Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului

Prostituția

Decalogul

Decalogul
 Rugăciunea, veghea și postul

Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul

Virtuți

Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români

Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer

Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor

Păcate capitale

Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea

Alte păcate

Necredința - Închinarea la dumnezei străini

Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei
necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare

Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii

Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția

Editați această casetă

Răbdarea este o virtute care constă în puterea de a îndura greutăţile şi neplăcerile vieţii, de a

aştepta în linişte evenimentele vieţii şi intrarea în împărăţia lui Dumnezeu. Ea este roada Duhului,
podoaba sufletului, mediul prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă. Pierderea răbdării
poate duce la revolta faţă de Dumnezeu. Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale
credinţei, aduc răbdare. Nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume împărăţia lui
Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei. Creştinul trebuie să fie răbdător şi neclintit în
crâncene încercări ca Iov , răbdător ca prigoniţii apostoli, sau ca Hristos care, nevinovat fiind, a
 răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate. Creştinul trebuie să fie conştient că
prin credinţă şi răbdare moştenim făgăduinţele căci ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.

Cuprins
 [ascunde] 

 1Răbdarea, podoaba Duhului

 2Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale credinţei, aduc răbdare
 3Ispita, întotdeauna după puterile noastre, poate fi răbdată
 4Nădejdea lucrurilor nevăzute necesită răbdare prin natura ei
 5Modele de răbdare
 6Răbdarea până la sfârşit aduce mântuirea
 7Bibliografie
 8Note

Răbdarea, podoaba Duhului

Sfântul apostol Pavel ne arată că răbdarea este o roadă a Duhului alături de alte virtuţi în timp
ce păcatele sunt fapte ale firii pământeşti.[1] Ea este o podoabă a sufletului. [2] Răbdarea este mediul
prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă însutită, aşa cum vedem în pilda semănătorului cu
sămânţa căzută pe pământ bun care-l simbolizează pe cel ce aude Cuvântul şi îl ţine într-o inimă
bună şi curată.[3] Dacă omul îşi pierde răbdarea, el poate vorbi chiar împotriva lui Dumnezeu, cum
face poporul evreu, care îşi pierde răbdarea pe drum, şi se văicăreşte de ,,mâncarea
proastă”(mana), de care se scârbise, şi de condiţiile vitrege prin care trece, motiv pentru care
Dumnezeu chiar îi pedepseşte cu moartea pe mulţi dintre ei, trimiţându-le nişte şerpi veninoşi. [4]

Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale credinţei,

aduc răbdare
Apostolul Iacov le spune fraţilor săi să privească ca pe o mare bucurie când trec prin diferite
încercări, ca unii care ştiu că încercarea credinţei lor lucrează răbdare iar răbdarea trebuie să-şi facă
desăvârşit lucrarea pentru ca să fie desăvârşiţi, întregi şi să nu ducă lipsă de nimic. [5] Apostolul Pavel
spune şi el că ,,ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce
răbdare/răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.” [6] , iar în altă
parte spune:,, bucuraţi-vă în nădejde, fiţi răbdători în necaz, stăruiţi în rugăciune” [7]

Ispita, întotdeauna după puterile noastre, poate fi răbdată

Apostolul Pavel ne asigură că,, Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste
puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” [8]

Nădejdea lucrurilor nevăzute necesită răbdare prin natura ei

Apostolul Neamurilor ne arată că nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi
anume împărăţia lui Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei.[9]

Modele de răbdare
Creştinul trebuie să fie îndelung-răbdător ca plugarul, care aşteaptă roada scumpă a pământului,
până primeşte ploaie timpurie şi târzie[10], răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca Iov[11], răbdător
ca prigoniţii apostoli[12], sau să aibă răbdarea sfinţilor [13], sau să se asemene cu Hristos care,
nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa de păcate.[14] Creştinul adevărat va lua
aminte la infinita răbdare, bunătate şi îngăduinţă a lui Dumnezeu, care, uneori, întârzie făgăduinţa
pedepsirii celor răi pentru că vrea ca toţi să se pocăiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, aşa
cum ne încredinţează apostolii Pavel şi Petru.[15] Dumnezeu este răbdător o vreme cu păcătoşii în
timpul vieţii acestora pentru că vrea să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea pedepsindu-i, ca
parte a planului Său. Astfel Dumnezeu a ridicat pe Faraon împotriva poporului evreu pentru a-Şi
arăta puterea şi a face vestit Numele Său în tot pământul, scrie apostolul Pavel romanilor.
[16]
 Proorocul Isaia ne arată că Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu nimiceşte poporul
lui Israel pentru dragostea şi slava Sa, pentru a nu fi hulit numele Său.[17] Apostolul neamurilor ne
învaţă că cei tari în credinţă sunt datori să rabde slăbiciunile celor slabi. [18] Apostolul Pavel le cere
creştinilor să rabde mai bine paguba decât să se judece la cei nelegiuiţi. [19] Solomon ne învaţă că
prin răbdare se înduplecă un voivod.[20] Bătrânii sunt îndemnaţi să fie ,,treji, vrednici de cinste,
cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare”.[21]

Răbdarea până la sfârşit aduce mântuirea

Apostolul Pavel scrie evreilor că trebuie să fie conştienţi că prin credinţă şi răbdare moştenim
făgăduinţele[22] , căci, aşa cum spune însuşi Iisus, ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”. [23]