Personalități romane

De-a lungul istoriei Romei antice, au existat multe personalități care și-au pus amprenta asupra
diverselor domenii ale vieții și cunoașterii. Noi ne vom referi numai la câțiva oameni politici,
scriitori și filosofi.

a) Domeniul politic:
1. Caius Iulius Caesar (100-44 î.Hr.):
 lider politic și militar care, prin acțiunile sale, a făcut trecerea de la guvernarea
republicană a Romei la instaurarea dictaturii (dictatorul fiind conducătorul suprem al
armatei, cu putere politică nelimitată)
 a format primul triumvirat (înțelegere între trei persoane pentru a exercita împreună
puterea politică), alături de Cnaeius Pompeius Magnus și Marcus Licinus Crassus
 a schimbat structura calendarului
 a eliminat sistemul fiscal
 a purtat numeroase războaie, consemnând aceste evenimente în Comentarii de bello
Gallico (Comentarii despre războiul galic) și Commentarii de bello civile (Comentarii
despre războiul civil)
 Plutarh îi atribuie celebra frază „Veni, vidi, vici” („Am venit, am văzut, am învins”), prin
care Caesar își anunța victoria în Asia Mică
2. Nero (37-68 d.Hr.):
 împărat roman renumit mai degrabă pentru viciile sale
 în anul 64, un incendiu devastator a cuprins mare parte a Romei; zvonuri circulau
conform cărora însuși Nero ar fi provocat acest incendiu, pentru a face loc construirii
unui palat
 i-a persecutat pe creștini, pe care i-a acuzat și că ar fi provocat acest incendiu
3. Traian (53-117 d.Hr.):
 împărat roman în timpul domniei căruia imperiul a cunoscut cea mai vastă întindere
teritorială
 s-a născut într-un oraș din provincia Hispania (Spania de azi), fiind primul împărat al
Romei care nu s-a născut în Italia
 a fost cel care a cucerit Dacia, în 106 d.Hr.

b) Literatură:
1. Horatius (65-8 î.Hr.): poet roman de la care s-a păstrat celebra expresia „Carpe
diem!” („Trăiește clipa!”)
2. Vergilius (70-19 î. Hr.): autorul Eneidei, epopee bazată pe legenda salvării lui Aeneas
din războiul troian, în urma căruia eroul ajunge în Latium, cetate din care se va trage
și Roma
 3. Ovidius (20 î.Hr.-17/18 d.Hr.):
 deși era unul dintre cei mai apreciați poeți de la Roma, în anul 8 d.Hr. a fost exilat la
Tomis (Constanța de azi), din motive incerte
 Ovidius spune că aceste motive ar fi fost „carmen et error” („poezie și greșeală”) și faptul
că ar fi văzut la curte evenimente la care nu ar fi trebuit să fie martor
 opere: Ars amandi (Arta de a iubi), Metamorfoze, Tristia (Tristele)

c) Filosofie:
1. Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.):
 om politic, orator și filosof
 a fost unul dintre teoreticienii retoricii (arta de a ține discursuri frumoase și
convingătoare)
 în domeniul filosofiei, s-a remarcat prin faptul că a încercat să se desprindă de influența
filosofilor greci, dar și prin faptul că punea accentul pe adevăr și moralitate, considerând
că prima datorie a omului este cea de a fi un bun cetățean
 opere: De republica (Despre stat, lucrare de filosofie politică), De fato (Despre destin)
2. Seneca (4 î.Hr.- 65 d.Hr.): filosof stoic, ce susținea că omul trebuie să caute în toate
aspectele vieții virtutea și cumpătarea, îngrijindu-se de spirit și fără să pună preț pe
bunurile materiale

În final, vă las un citat din Seneca la care vă invit să reflectați:

„Nu ne face nobili un atrium plin de imaginile înnegrite de fum ale strămoşilor; nimeni nu a trăit
pentru gloria noastră şi nu ne aparţine cel care a fost mai înainte de noi.
Ne face nobili spiritul, care din orice condiţie se poate ridica mai presus de soartă.

Poţi ajunge să fii singurul om liber dintre cei născuţi liberi. «În ce fel?», întrebi tu. Dacă
deosebeşti răul şi binele fără să ai nevoie de părerea mulţimii. Se cuvine să ţii seama nu de
șobîrşie, ci de finalul lucrurilor. Dacă este ceva ce poate face viaţa fericită, este un bine în sine;
nu are cum să decadă în rău.

Şi atunci unde este greşeala, de vreme ce toţi doresc o viaţă fericită? Oamenii o confundă cu
mijloacele prin care se dobîndeşte şi, cît o caută, se îndepărtează de ea.
Punctul culminant al unei vieţi fericite este liniştea sigură şi o nestrămutată încredere în sine – în
schimb, toţi adună pricini de nelinişte şi îşi poartă cu ei, ba chiar tîrăsc, o povară, pe calea plină
de capcane a vieţii.

În felul acesta se îndepărtează tot mai mult de ţinta la care aspiră şi, cu cît se străduiesc mai mult,
cu atît îşi aduc piedici mai mari şi dau îndărăt. La fel păţeşte şi cel care încearcă să înainteze în
grabă într-un labirint: iuţeala însăşi i se pune piedică.
Rămîi cu bine.”