Sunteți pe pagina 1din 16

I SISTEMUL GSM – 900

1.1 Principalele etape în dezvoltarea GSM sunt:


1979 Alocarea domeniilor de frecvenţă pentru serviciul de comunicaţii celulare;
1982 Constituirea grupului GSM;
1986 Formarea grupului permanent GSM;
1989 GSM devine comitet tehnic în ETSI;
1990 Faza 1 de standardizare GSM şi începe procesul de definire pentru DCS 1800;
1991 Intră în funcţiune experimentală primul sistem GSM;
1992 Începe faza comercială de exploatare a sistemului GSM;
1993 Sunt acoperite cu reţele GSM marile oraşe din vestul Europei;
GSM depăşeşte graniţele Europei, fiind adoptat în Australia;
Primul sistem DCS 1800 devine operaţional în Marea Britanie;

1995 Sunt realizate acoperiri extinse şi coridoare de comunicaţie;


1996 Se definitivează standardele GSM faza 2;
În România intră în exploatare două reţele GSM 900;
1997 Continuă lucrările de standardizare pentru faza 2+ şi pentru încadrarea
sistemelor GSM în sistemul de telecomunicaţii mobile universal UMTS.
2000 În România intră în exploatare o reţea GSM 1800 (DCS 1800).

Astfel, GSM s-a dezvoltat în trei etape principale, denumite faza 1, faza 2 şi
faza 2+. În faza 1 s-au pus bazele funcţionale ale GSM, fiind oferite servicii de
transmisii de voce şi de date pe circuite comutate, cu viteze de transmisie de până la
22,8 kbit/s etc. Faza 2+ a însemnat îmbogăţirea conţinutului de servicii oferit de
GSM care, în faza iniţială oferea doar servicii de comunicaţie vocală şi servicii de
transmisii de date pe canal de utilizator, cu viteze de ordinul a 9,6 kbit/s. Prin
introducerea în exploatare a specificaţiei GSM pentru faza 2+ au devenit operaţionale
o serie de facilităţi şi servicii care vor fi preluate şi de către UMTS:

1
transmisii de date comutate în mod circuit, de mare viteză;
codec "full rate";
facilităţi de reţea inteligentă;
servicii ASCI;
cartele SIM cu pachete de servicii
prestabilite; suport pentru optimizarea rutării.
Deoarece GSM realizează prelucrarea şi transmiterea semnalelor în formă
digitală, se poate oferi o serie de servicii de transmisii de date cu diferite viteze, pe un
canal alocat transmisiei vocale. Aceste transmisii se pot realiza pentru utilizatorii
POTS, ISDN, PSPDN şi CSPDN, cu folosirea unor metode şi protocoale de acces
adecvate cum sunt X25 sau X32.
Serviciile de transmisii de date oferite de GSM în faza 1 de dezvoltare
sunt: serviciul facsimil;
servicii asincrone dedicate pentru transmisii duplex de date, cu viteze de transmisie
de 300, 1200, 2400, 4800, 9600 biţi/s precum şi 1200/75 biţi/s;
servicii sincrone dedicate pentru transmisii duplex de date, cu viteze de 1200, 2400,
4800 sau 9600 biţi/s;
servicii de transmisii asincrone de date, dedicate pentru acces de pachete, cu viteze
de 300, 1200, 2400, 4800, 9600 biţi/s sau 1200/75 biţi/s;
servicii de transmisii sincrone de date, dedicate pentru acces de pachete, cu viteze de
2400, 4800 sau 9600 biţi/s.

1.2 Parametrii tehnici principali ai sistemului GSM

În întregime, sistema de comunicaţie ce funcţionează în standardul GSM, este


destinată pentru utilizarea ei în diverse domenii. Ea oferă utilizatorilor un spectru larg
de servicii şi posibilitatea de a utiliza diferite echipamente pentru transmiterea
mesajelor vocale şi a datelor, semnalelor de apel şi alarmă; cuplarea la reţelele de
comutaţie telefonică publică (PSTM - Public Switched Telecommunications
Network), la reţele de transmitere a datelor (PDN - Public Data Network) şi la reţele
digitale cu integrarea serviciilor (ISDN - Integrated Services Digital Network).
În comparaţie cu celelalte standarde, GSM-ul asigură cele mai bune caracteristici
energetice, o calitate mai înaltă a comunicaţiilor, securitate şi confidenţialitate.

GSM-ul acordă un şir de servicii ne realizate în celelalte standarde de utilizare


largă, cum ar fi:

 Utilizarea cartelelor intelectuale SIM pentru asigurarea accesului la canal şi


serviciile de comunicaţii;
 Codificarea comunicaţiilor transmise;
 Interfaţa radio;
 Autentificarea şi identificarea echipamentelor abonatului conform algoritmilor
criptografici;
 Utilizarea serviciilor de comunicaţii scurte, transmise prin canalul de semnalizare;
 Roaming automat al abonaţilor diferitor reţele GSM în plan naţional şi mondial;
 Roaming între diferite reţele standard: DCS1800, PCS1900, DECT, cât şi reţele
satelit de radiocomunicaţii personale: “Globalstar”, “Inmarsat-P”, “Irudium”.
În concordanţă cu recomandaţiile CEPT 1980 privind utilizarea frecvenţelor în
telecomunicaţiile mobile gama 862-960Mhz, standardul GSM european utilizează
pentru lucrul emiţătoarelor 2 benzi de frecvenţă. Banda de frecvenţă cuprinsă între
890-915 MHz este utilizată de către MS pentru transmiterea informaţiei spre BTS, iar
banda 935-960MHz pentru transmiterea informaţiei de la BTS spre MS. Astfel la
comutarea canalelor în timpul comunicaţiei diferenţa dintre aceste frecvenţe
constituie 45MHz.

Diferenţa de frecvenţă între două canale vecine este 200kHz. Astfel în gama de
frecvenţe rezervate pentru emisie / recepţie cu lăţimea de 25MHz se include 124
canale de frecvenţă.

GSM-ul în afară de aceasta utilizează accesul multistaţie cu divizarea în timp


(cu comprimare a canalelor de tip TDMA), ce dă posibilitate de a utiliza 8 canale
vocale pe o singură purtătoare concomitent. În calitate de convertor vocal este utilizat
un codec vocal RPE-LTP cu excitaţie de tip impuls şi viteza de convertare vocală de
13Kbiţi/s.

Prelucrarea semnalului vocal în standardul dat are loc în conformitate cu


sistemul de transmisiune discontinuu DTX (Discontinuous Transmission), care
asigură conectarea emiţătorului numai atunci când utilizatorul începe convorbirea iar
în timpul pauzelor vocale emiţătorul este deconectat.
Sistemul DTX dirijează cu detectorul activităţii vocale VAD (Voice Activity
Detector) care este capabil de a identifica şi a evidenţia intervalele vocale cu zgomot
şi a zgomotului fără semnalul vocal, chiar şi în cazul când nivelul zgomotului este
comparabil cu cel vocal.
Pentru protejarea împotriva erorilor, în canalele radio la transmiterea mesajelor
informaţionale se aplică codare în blocuri şi convoluţie cu alteraţie. Sporirea
eficacităţii codificării şi a alteraţiei la o viteză mică a deplasării staţiilor mobile se
obţine prin comutarea lentă a frecvenţelor de lucru în timpul comunicaţiei (cu viteza
217 salturi/sec.).
Pentru a micşora perturbaţiile de interferenţă a semnalelor recepţionate,
cauzate de distribuţia undelor radio în condiţii de oraş, în aparatajul de comunicaţii se
utilizează equalizerii, ce asigură renivelarea semnalelor de impuls cu devieri medii
pătratice a timpului de întârziere până la 16  s. Sistemul de sincronizare (până la 233
 s) ale timpului de întârziere absolut a semnalelor. Aceasta corespunde distanţei
maxime de comunicaţii de 35km (raza maximă a unei celule). Pentru modulaţia
radiofrecvenţei se utilizează manipularea spectral-efectivă a frecvenţei de tip
Gaussian cu deviere minimă de frecvenţă (GSMK – Gaussian Minimum Shitt
Keying). Manipularea este numită în acest mod, deoarece consecutivitatea biţilor de
până la modulare este filtrată de un filtru trece jos cu caracteristică amplitudine-
frecvenţă de tip Gaussian, fapt ce duce la micşorarea benzii de frecvenţă a
radiosemnalului emis. La formarea radiosemnalului GSMK, faza radiosemnalului se
schimbă cu 90o în intervalul ce corespunde unui bit. Semnalul de ieşire cu variaţie
continuă a fazei este analogic semnalului primit in rezultatul modulaţiei în frecvenţă
cu variaţie discretă a frecvenţei.
VAD

Intrare
DTX
Amplificator Dirijarea şi lucru
Kodor vocal

Formatorul
zgomotului
comfortabil

Extrapolarea
cadrului
vocal

DTX Decodor Iesire


Dirijarea şi lucru
vocal
Amplificator

Formatorul
zgomotului
comfortabil

Figura 1. Schema structurii proceselor de prelucrare a vocii


în standardul GSM
II PROIECTAREA UNEI RETELE DE COMUNICATII MOBILE E GSM 900
Date initiale:
i=5

j=2

R = 15 km

Sistem: EGSM 900

Banda de frecvenţă: 881,7 ... 905 MHz / 926,7 ... 950 MHz

Canal Duplex

Set canale = 5

Stabilim valoarea de adevăr a expresiei | | | |, astfel se asigură


corectitudinea limitelor date, a benzilor de frecvenţă.

| | | |
2.1 Să se calculeze numărul total de canale în sistem:

fc= 200 KHz = 0.2 [MHz]

( Partea fractionara 0,5 canale le vom lua in calcul la planul de frecvenata , iar pentru
calcul utilizam partea intreaga )

unde: N – numarul total de canale

unde:

numarul total de canale de trafic

2.2 Numărul de celule într-un cluster se calculează conform:

(In cazul cind ’n’ este numar fractionar, atunci in unele celule clasterului, se vor
utiliza un numar de canale de trafic egal cu partea intreaga a lui n Iar in restul
celulelor clasterului se vor utiliza un numar canale de )

N= = 2 + 1 = 3

unde:

k – numărul de celule în cluster


n – numărul de canale în celul
2.3 Să se repartizeze canalele în seturi pe celule

Există mai multe algoritme de repartizare a canalelor în celule, dintre care cel
mai des se utilizează - algoritmul de alocare fixă a canalelor între celule, ce constă în
aceea că toate canalele de trafic pe teritoriul unei celule într-un moment de timp pot fi
ocupate, în acest caz la apariţia unui apel el primeşte refuz chiar dacă în celulele
vecine pot fi canale libere. Avantajul metodei tabelare este că alocarea canalului la
cerere este cea mai rapidă faţă de alte algoritme.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 ………….. 32 33 34 35 36 37 38 39

40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 ………… 71 72 73 74 75 76 77 78

79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 ………… 109 110 111 113 114 115

Tabelul 1. Repartizarea canalelor în seturi pe celule

Setul de canale a celulei nr.5 contine urmatoarele canale : 5,44,83

Seturile de canale 38,39 contin cite doua canale

Iar seturile 1...37 contin cite trei canale


2.4 Repartizarea celulelor în cluster

Repartizarea celulelor în clustere se realizează cu ajutorul lui „i” şi „j”

1. Se alege o celulă de pe teritoriul acoperit cu celule şi acestei celule i se


atribuie un set de canale şi un număr.
2. Pentru a afla poziţia celulei cu acelaşi set de canale numai că din alt
cluster avem nevoie de i şi j.
3. Se deplasează perpendicular pe fiecare latură a celulelor vecine cu i unităţi
şi contra acelor de ceasornic sub un unghi de 600 cu j unităţi.
4. Procedura se termină atunci când toate celulele au primit câte un set
de canale.
5. Pe teritoriul acoperit se formează grupuri de celule numite clustere a căror
hotare se indică cu o linie mai accentuata.

Notă: În celulele vecine nu se permite utilizarea seturilor de canale vecine,între


celulele cu setul iniţial de canale nu trebuie sa existe celule ce nu au primit un
set de canale şi nu trebuie să existe celule ce au primit două sau mai multe
seturi de canale.
Figura 2. Harta amplasării celulelor şi repartizarea celulelor în cluster
2.5 Calculăm distanţa de reutilizare a frecvenţei

Pentru repartizarea celulelor se alege o oarecare celulă de pe suprafaţa ce trebuie


acoperită şi acestei celule i se atribuie un oarecare set de canale.

Cele mai apropiate 6 celule a celor 6 clustere din jurul clusterului cu celula
iniţială ce vor utiliza acelaşi set de canale se determină prin deplasarea din centru
celulei iniţiale perpendicular pe fiecare din laturile celulei iniţiale cu i unităţi (o
unitate este distanţa dintre centrele a 2 celule vecine), apoi cu un unghi pozitiv
(contra acelor ceasornice) de 60° se deplasează cu „j” celule. Astfel celulei obţinute
„i” se atribuie acelaşi set iniţial de canale.

Apoi se alege o altă oarecare celulă ce se află între celulele ce au primit deja un
set de canale şi se repetă principiul de repartizare a celulelor în cluster şi în afara lui.
Acest proces continuă pînă cînd toate celulele vor conţine cîte un set de canale şi nu
vor exista spaţii libere între celule.

Pentru a evita interferenţa canalelor, oricare două celule vecine, nu trebuie să


aibă seturi de canale vecine.

D  R 3k
[km]

D  15 3 39  3 13  13 [km]
15 45

 
1

DR 3   x2 2   x2  y  y2    y2  2
x1 x 1
 y1

P1  x1 , y1   1;6

P2  x2 , y 2   8;1
2.6 Prezentarea planului de frecvenţe

Figura 3. Planului de frecvente

Fd= f BSME  f MEBS  927.7  882.7  45[MHz]


p4 p4

Planul de frecvenţe, canalul duplex şi setul de canale 5 sunt arătate frecvenţele de


emisie şi recepţie ale canalului 5 şi diferenţa dintre aceste frecvenţe,care este de
45MHz.
Unde:

Fd  distanţa în frecvenţă între purtătoarele canalelor simplex în canalul duplex,

f , f  sunt frecvenţele purtătoare pentru fiecare canal;


MEBS BSME

p p

Ntr – numarul de canale de trafic disponibile in retea;

K – numarul de celule intr-un cluster;

M – numarul de canale folosite intr-o celula a clusterului;

N – numarul de canale de trafic intr-o retea;

F1 – reprezinta banda de frecventza pe care ME face legatura cu BS;


F2 – reprezinta banda de frecventa pe care BS face legatura cu ME;

D – distanta de reutilizare a frecventei dintre doua clustere vecine;

R – raza celulei;

x1 si y1 – sunt coordonatele unei celule care se afla într-un cluster;

x2 si y2 – sunt coordonatele unei celule a unui cluster vecin .


III CONCLUZIE

Efectuind aceasta lucrare individuala am facut cunostinta cu metoda calcularii


unei retele celulare de comunicaitii mobile .

Am calculat numarul de canale într-o celulă şi numarul de celule într-un cluster


care sunt egale cu 115 si respectiv 39 , apoi am repartizat canalele pe seturi şi am
observat ca în unele celule ale cluster-ului s-a utilizat partea întreaga a numărului de
canale (n=2),iar in alte celule n+1 canale.Repartizind celulele în cluster (figura 2) am
observat ca 39 de celule este dificil de repartizat uniform şi simetric faţă de centrul
cluster-ului. La finele acestei lucrări am reprezentat planul de frecvenţe, canalul
Duplex şi setul de canale 5 în (fig. 3)
IV BIBLIOGRAFIE

1. Tatiana Rădulescu (2002), Reţele de telecomunicaţii, Bucureşti: Editura Thalia


2. Ion Bossie, Mircea Wardalla (1997), Măsurări speciale în telecomunicaţii,
Bucureşti: Editura Romtelecom.
3. Ilie Andrei (2006), Tehnica transmisiei informaţiei, Bucureşti: Editura Printech
4. Adrese INTERNET :
 www.en.wikipedia.org/wiki/Telephone_exchange,
 www.networkdictionary.com/telecom/pstn.php,
www.en.wikipedia.org/wiki/Telephone_exchange,
 http://www.catvservice.com,
 http://www.arrl.org/tis/info/catv-ch.html,

S-ar putea să vă placă și