Josan Iulia

Grp.191
01.09.2021
Cine a furat tartele?

Regale și Regina de Cupă erau așezați pe tronul lor când ei au ajuns,cu o mulțime mare adunată în
jurul lor- tot felul de păsări mici și bestii ,cât și pachetul întreg de cărți. Valetul stătea înaintea lor, în
laț cu câte un soldat de fiecare parteca să-l păzească; langă rege stătea Iepurașul Alb, cu o trompetă
într-o mână și un sul depergament în cealaltă. În mijlocul sălii de judecată era o masă cu un platou
mare detarte pe ea; arătau așa de bine , încât Alice se simțea flămândș când se uita la ele.

- Aș vrea să se termine procesul, se gândise ea, și apoi să se împarte gustările.

Dar se pare că nu avea nici o șansă, așa că a început să se uite în jurul ei, ca să-și omoare timpul.

Alice nu a ami fost într-un cort de judecată, dar a citit despre el în cărți, ea era încântată că știa
denumirile a tot ce se afla acolo.

- Acesta e judecătorul, și-a spus ea, pentru că poartă o perucă mare.

Judecătorul era Regele și pentru că purta coroana peste perucă, nu părea deloc comod, și nu arăta
deloc bine.

- Asta-i boxa juriului, s-a gândit Alice, iar cele doisprezece creaturi cred că sunt jurații. A spus
ultimul cuvânt de două sau trei ori, fiind mai degrabă mândră de acest lucru: pentru că s-a
gândid, și drept, că foarte puține fete de vârsta ei știu ce înseamnă toate acestea. Oricum,
membrii juriului ar fi făcut la fel de bine.

Cei doisprezece jurați erau foarte ocupați să scrie pe tăblițe.

- Ce fac ei? a șoptit Alice către Grifon. Nu pot să scrie încă nimic, înainte să se înceapă
procesul.
- Ei scriu numele lor, i-a șoptit Grifon, pentru că se tem să nu le uite înainte de a se termina
procesul.
- Lucruri prostești! a exclamat Alice cu voce tare și indignată, dar s-a oprit imediat pentru că
Iepurașul Alb a strigat.
- Liniște în Curtea de Judecată! Regele și-a pus ochelarii și s-a uitat în jur neliniștit să vadă
cine vorbește.
Alice putea, de parcă se uita peste umăr, că toți jurașii scriau ’’lucruri prostești!” pe tăblițe, ba
mai mult, a putut vedea că unul din ei nu știa cum să scrie prostii și a trebuit să întrebe pe
vecinul său.

- O harababură vor fi tăblițele lor înainte ca procesul să se termine! s-a gândit Alice.

Unul din jurați avea un creion care scârțâia pe tăbliță, acest lucru sigur Alice nu îl putea îndura, a
mers în jurul tribunalului și a ajuns în spatele lui, foarte curând i s-a ivit prilejul de a șterpeli
creionul. A făcut-o atât de repede, încât sărmanul jurat nu și-a putut da seama unde a dispărut,
după ce la căutat peste tot , negăsindu-l , a fost nevoit să scrie cu degetul pe tot restul zilei, și
acest lucru a fost foarte puțin util, întrucât nu a lăsat nici un semn pe ardezie.

- Crainicule, citește acuzația! A spus Regele.