Suna ceasul.Era deja ora 7.30 .Ca de obicei aveam sa intarzii la scoala.

Melodia se
propaga umpland camera asemeni unduirii unui sarpe.
,, Hmmm…sa nu merg cursuri oare ? La geografie nu am nici un absent pana acum deci
cred ca imi permit .Ah,numai de ar fi tata plecat la servici! Atunci as putea sa scap.Dar as
!Sa am eu noroc de asa ceva ?! tata era acasa si glasul lui nu intarzie sa tune asemeni
unui dragon:
- Ana ,de ce dureaza atata ? Intarzii la scoala!
- Lasa-ma,acu plec!un minut!
- Opreste te rog alarma!
- Bine.
M -am ridicat anevoie din pat asemeni unui melc lenes .Pana si oglinda se incovoia
incercand sa se pituleze la vederea capitei care era parul meu.Stiam ca lui tata nu ii
placea deloc sa intarzii . Si nu numai acum de cand intrasem la liceu ci de
intotdeauna.Deh, era colonel in armata si saracul incerca sa ma disciplineze si per
mine .Nu prea ii mergea si, ca urmare intarziam mai tot timpul .In rest nu aveam nici
o alta meteahna pana acum.Nu fumam ,nu luam droguri si nici nu ma imbatam.NNu
fiindca mi-ar fi interzis ai mei,nu,as fi nedreapta sa zic ca erau niste tirani fara mila;ci
fiindca stiam de la ei exact ce aveam sa patesc daca aveam sa ma apuc de asemenea
tampenii.Bineinteles ca am incercat si eu tutunul fumand cu greu doua tigari si
innecandu-ma la fiecare rotocol inhalat.De atunci pot sa jur ca m-am lecuit pentru
toata viata.Nu aveam sa imi mai spurc vreodata gura cu asa ceva.
Am tras colantii si fustita de culoarea visinii per mine si dupa ce mi-am pus si o
bluza de culoarea norilor am ingenunchiat in fata oglinzii incercand sa imblanzesc
dragonul din parul meu.
Dupa ce m-am dat cu rimel si m-am pufait toata cu parfum am iesit per usa
camerei .Mama era la parter pregatindu-mi pachetul.Aveam noroc de ea ca imi
pregatea cele trebuincioase intrucat eram mult prea lenesa ca sa ma scol dimineata si
sa mananc.
- La revedere !ne vedeam diseara !
- Vino incoa ,sa vad daca te-ai aranjat !
- Termina,stiu sa am grija de mine si sa arat bine.
- Bine, bine! Da repede te mai si superi.Ai grija de tine la scoala si sa fii atenta la
ore.
- Am inteles!
Asemeni unui fulger am sarutat-o per obrajii din cirese si am iesit per usa.Era atat de
cald afara si de frumos.Frunzele insa incepusera de acum sa cada dar vara parca nu
vroia sa se dea batuta.Era aproape o temperature varatica.Atat de frumos adia vantul
invartind in cer ca intr-un leagan frunzele incat ma uitam la el aproape uitand total de
locul in care ma aflam .Uneori eram intr-atat de visatoare incat si uitam per unde
mergeam.Bine insa ca nu se intampla prea des asta.Acu desigur era cel mai bun timp
sa fiu visatoare ,doar faptul ca intarziam la scoala nu era deloc important ,nu conta ca
aveam am mustrari de constiinta fiindca nu eram punctuala.Dar as!natura era atat de
fermecatoare!
Deodata un racnet metallic imi tulbura visarea .Ceva sau cineva se lovise cu capul de
ceva metallic.Zgomotul se repeat.Venea dinspre vechiul abator parasit per langa care
mai aveam un pic si ajungeam.Parea atat de infricosatoare cladirea de cand, in urma

1
cu zece ani daduse faliment si,fiind inchisa incepu sa capete un iz demonic,
infricosator.
Dar cum nu credeam in demoni,am inceput sa ma indrept intr-acolo.Poarta scartai
carbonizat cand am atins-o.Glasuri parca venite din subteran strigau pline de o furie
animalica:
- Te omor!vei plati fiindca ai indraznit sa ma sfidezi!caine ce esti!
- Nemernicule!!!!!
- Zau,eu sunt nemernic?da asa sunt eu atunci de ce per tine te-au abandonat parintii
la marginea unei gropi de gunoi?inseamna ca esti un gunoi nu ?
Tonul agresorului ma facu sa vad rosu in fata .Am impins cu o putere neomeneasca
parca poarta care isi zdreli dintii lovindu-se de pereti.Intrand am vazut o gloata de
vreo zece indivizi, toti la liceu insa parand mult mai mari decat mine.Erau insa atat de
zdrentuiti incat nici macar cu cainii vagabonzi nu semanau.Pe jos,intins per podea
zacea un baiat.Fata lui era atat de invinetita incat ma speria.Hainele ii erau rupte si
sangele ii curgea per intreaga fata .
- Ce vreti de la el?de ce nu il lasati in pace ?
- Pentru ca e un gunoi ! o javra ordinara!
- Zau?! De cand crezi tu ca ai dreptul sa faci astfel de numiri?te crezi investitor in
ranguri?
- Ce?
- Ma scuzi,nu mi-am dat seama ca neuronii tai nu pot pricepe o fraza simpla.Iarta-
ma.
- Nenorocito!
- Stii ce inseamna acest cuvant in dex?
Sa stii ca am chemat politia?vor veni destul de repede.A,nu,nu am chemat-o acum,de
cand sunt aici ci de cand eram la poarta.
- Minti!
- Imi pare rau ,mama nu mi-a dat voie niciodata sa mint.Hai sa asteptam daca nu
sunteti dispusi sa ma credeti.
- Minti!nu aveai cum sa stii ce se intampla aici.
- Daca zici tu asa sa fie.Dar tata,fiind colonel m-a invatat o serie de lucruri.Asa ca
stiu.
- Sa o stergem baieti!asta vorbeste serios.
- Nu mai stati?dar ma distram.
Cel care imi vorbise atat de frumos il arunca cat colo intr-un colt per cel per care il
folosisera drept sac de box pana acum.
M -am apropiat de el si,sprijinindu-I mana in jurul gatului meu l-am ridicat.Scrasni
.Era atat de crunt batut incat fiecare particica a corpului il durea.
- De ce m-ai ajutat?nu aveam nevoie ?esti proasta?
- Nu, nu sunt.Fiindca am vrut te-am ajutat .Doamne,cat de tare te-au batut !gata
,mergem acasa la mine.Trebuie sa primesti ingrijiri.
- Lasa-ma naibii aici.Ti-ai indeplinit scopul si m-ai salvat acum pleaca si vezi-ti de
treaba.
Desi vorbea asa ochii lui pareau sa vrea sa se agate de mine cu disperare.Era ca si
cum s-ar fi temut de persoana mea dar ar fi vrut o alinare.
-Nu vreau sa te las.Ce poti sa mi faci in starea in care esti?

2
Ma privi .Puteam sa citesc in ochii lui furia si umilinta care ii strangeau sufletul ca
intr-o menghina.Il simteam cum se chirceste aproape de durere.Acum inchisese
ochii.Fata incepea sa I se umfle si el arata asemeni unui peste balon.
- Sa nu indraznesti sa mai spui altcuiva despre asta!nu stiu ce o sa iti fac daca te dai
mare cu milostenia ta!
- Stai linistit ,secretul tau e in perfecta siguranta cu mine.De ce te temi atat de tare?
vad o spaima colosala in ochii tai.
- Nu e treaba ta.
- Bine.Atunci nu voi mai intreba.Am incheiat subiectul.
- Chiar?nu o sa mai insisti?
- Doar am promis.
Cand am ajuns acasa mama tocmai se pregatea sa iasa per poarta.Inlemni cand ma
vazu cu el cu mana per clanta.Nici nu mai stia ce sa spuna.
- E in regula mama ,deschide-mi te rog usa ca sa il pot baga in casa.
- Bine,dar sa chemam salvarea!pare destul de grav!
- Nuuuuuuuuuuuuu!fara salvare!
Se smuci din bratele mele incercand sa fuga.Era insa intr-o stare atat de proasta incat
se prabusi la cativa metri.Se ridica insa posedat parca de demonul spaimii.Ochii ii
erau innecati intr-o groaza care parea sa imi sleiasca oasele .
M -am apropiat de el chiar in momentul in care isi pierdu echilibrul ,prinzandu-l.De
data asta isi lasa cuminte capul pe umarul meu oftand.
- Fa ce vrei ,nu imi mai pasa.
-Mama,hai sa o chemam doar per doctorita noastra de familie .Sa il consulte ea mai
inainte de a-l duce la spital.
- Bine.O sun acum.Trebuie sa plec .Sigur nu vrei sa chem. salvarea?
- O sa fie bine mama.Nu o chema.
- In regula.Ai grija de el si de tine .Ii explic eu lui taica-tau.
- De ce?ma intreba dupa ce mama pleca.
- De ce, ce?
- De ce te preocupi atat de mine fara sa ma intrebi nimic?daca sunt vreun delicvent
juvenil si tu imi devii complice?
-Ai deja fluturi in cap? Te ajut fiindca vreau.Nu poti sa zici multumesc si sa te
odihnesti?
- Nu inteleg.Chiar nu pot.
- Nici nu trebuie .Stai si odihneste-te in pat.
-M-ai cazat si in camera ta….de ce?
- Pentru ca vreau .E atat de greu de inteles?
M -am asezat per pat .Am umezit o carpa si am inceput sa ii sterg sangele de per
fata .I se umflase intr-atat de tare fata incat deabia mai putea sa isi deschida ochii.Imi
opri mana dreapta per frunte .Incepea s ail doara cumplit.Cine stie de cat timp lua
bataie pana am ajuns eu.Nu mai vorbea acum.Glasul ii pierise inghitit de flacarile
durerii.Niciodata nu mai vazusem per cineva atat de crunt batut dar as ! de ce mint?
niciodata nu vazusem per cineva luand bataie .Imi era asa o scarba fata de cei care il
batusera.Nu aveau nici macar demnitatea unui caine .Dar ce sa faci ?daca nu aveau
neuroni multi .
- Ai salvat un gunoi !

3
Imi dadui ochii peste cap .Ma enerva la culme termenul.Ma vazu si se opri asteptand
sa vada ce spun
- Mai termina cu astfel de termini.Nu esti un gunoi.Si ce daca esti orfan?asta nu
inseamna ca jivinele care te-au batut aveau dreptate.
- Nu?crezi?
- Sunt sigura de asta.Nici macar nu au destul creier pentru a le sustine memoria.
Saracii !li se stinge curentul des.
- Curentul?Esti amuzanta.
Vru sa rada insa durerea il facu sa se crispeze .Se multumi sa faca gropite in obraji.
- Da ,nu au minte nici macar cat o maimuta.
- Esti atat de acida incat ma sperii!
- Doar fata de jivine ca ei.Nici macar demnitatea unui caine nu o au.
- N-am mai intalnit per nimeni ca tine.Nu te inteleg.De ce nu ma dispretuiesti?
- Pentru ca nu am de ce.
- Dar poate si eu sunt ca si ei.Te-ai gandit ?
- Nu esti.As putea sa jur.
- De ce?si eu sunt violent si isc lupte cand ma simt in putere.Si invinetesc per altii.
- Nu stiu de ce as jura dar stiu ca nu esti putred.
- Te increzi prea mult in oameni.Ar putea ca ei sa profite de naivitatea ta.
Chipul mi se crispa.Imi amintisem de Gabi si de Maria.Ochii imi devenira carbonici
de reci si gura se inchise asemeni unei menghine .Acum,dupa tot ceea ce patisem cu
ele puteam sa suflu si in iaurt.Nu m-ar mai fi sfasiat nici daca mi-ar fi zis ca ii este
scarab de mine.Facusem un fel de crusta care ma apara de orice fel de jignire.Una
dintre ele ba chiar imi zisese in trecut ca ii este scarba sa stea in preajma mea doar
fiindca din cauza prieteniei cu mine era persecutata de un mare despot per care il
chema Georgiana,o fata ….cum sa spun ..interesanta.Intotdeauna incercam sa ma
cenzurez,sa nu vorbesc urat despre nimeni dar ele reuseau sa scoata aproape de
suprafata propriu-mi demon.Nu le injuram dar aveam repulsie fata de locurile per
care le frecventasem impreuna .M a bantuiau ravasindu –mi sufletul.Era ca si cum nu
puteam sa innot si ma innecam .
- Iarta-ma .M-au napadit amintirile din pacate si nu cele placute.Te intrebi de ce zic
ca nu esti putred?ei bine ,o sa iti zic:am vazut persoane cu inimile putrede si am
simtit per propria-mi piele ce pot sa faca.
- Si crezi ca eu nu ti-as putea face la fel?
- Nu ca doar cred ci sunt si sigura ca nu mi-ai face ce au facut ele.
Telefonul incepu sa imi zguduie auzul.Nu era al meu.Pieptul I se zbatu spasmodic o
secunda.Am vazut asta cu coada ochiului
- Te rog nu raspunde . Nu vreau sa stie.
- Bine, nici nu il ating.
- Multumesc .Nu vreau sa afle nimeni ce mi s-a intamplat.Nu ca i-ar pasa cuiva de
mine.Nu exist pentru nimeni.De fapt nici nu stiu de ce exist .
Ofta.Era ceva insa care ma speria in acest oftat.Sufletul inca ii sangera.
- Mie imi pasa ! adica eu sunt nimeni?
- Nu incerca sa ma consolezi.Nu te cred.Demult nu mai am incredere in cineva.
I -am luat in acea clipa mana dreapta intr-a mea .Tresari tremurand insa nu si-o
retrase.

4
Telefonul inca suna.Era ca si cum ar fi inteles ca nu vrem sa ii raspundem si acum se
indarjea sa ne enerveze.
Degetele i se impletira usor cu ale mele.Tinea ochii inchisi rasufland lin de parca ar
fi dormit.
- Cum te cheama ?
- Ana, pe tine ?
- Alexander.Desi nu ma ridic deloc la nivelul numelui meu.Ironic nu ?
- Chiar deloc.Nu raspunzi ? insista.
- Vad , nu ma intereseaza ! ti-am mai spus !
- Nu te agita , o sa te suture toate.Doamne , ce ti-au facut!
- Neobisnuita sa vezi oameni batuti ? ti-e scarba ? eu vad asa ceva zilnic.
Tacu.Era atat de multa durere in acei ochi azurii incat parea sa il sufoce .Scrasni.
- Nu imi este scarba, doar ca nu meritai asa ceva.
- Si acum de ce plangi ?pentru mine ?de ce ?
- Oare nu iti dai seama ?
- Eu.... nu stiu ce sa spun ...
- E bine.
Uite, daca vrei sa nu dai ochi cu persoana care te-a sunat poti sta cateva zile la noi
pana iti revii.
- Ai tai nu o sa fie de accord .Sunt sigur de asta.Deci nu se poate.Si ,in plus , mai
mult ca sigur o sa ai probleme din cauza mea.Sunt un nimeni, nu trebuie sa te
ingrijorezi pentru mine.
- Ba o sa fie deaccord.Au incredere in mine.Cat despre deranj nu te teme.Cat vei
sta aici vei fi in siguranta.Nu se va atinge nimeni de tine.
- Dar de ce ? explica-mi ! vrei ceva de la mine sau ce ?
- Nu e nimic de explicat .Gandeste-te si o sa afli.Dar gandeste cu inima.
- Nimeni nu s-a mai comportat asa cu mine.De aceea mi-e foarte greu sa te inteleg .
- Stiu ca sunt diferita.E de bine uneori.
- Dar o sa ai probleme la scoala fiindca m-ai aparat.
- Inseamna ca ma cunosti atat de putin.Las ca ma descurc eu.Imi rezolv eu
problemele.Tu fa –te bine.
- Multumesc.
Ma privea de parca s-ar fi asteptat din minut in minut sa izbucnesc in ras si sa incep
sa imi bat joc de el.Oare chiar nu mintea deloc cand spunea ca nu e obisnuit ca lumea
sa se poarte frumos cu el ?
- Dar nu vreau ca tatal tau...
- Ti-am mai repetat.Nu te ingrijora pentru asta.E in regula.
Inchise ochii.Nici pana acum nu daduse drumul mainii.Stiam ca unii oameni isi
exprima foarte greu sentimentele dar pana la el nu mai intalnisem pe nimeni care sa ii
semene.Era asemeni unui cremene de fier, imposibil de spart .Si totusi asta ma facea
sa imi doresc sa ma apropii din ce in ce mai mult .
Habar nu aveam de ce aveam sa gasesc dinauntru din clipa in care aveam sa reusesc
intr-un final sa creez o bresa . Ceva din privirea lui ,inceputul de putrezire a azurului
ochilor sai ma facea sa imi doresc sa incerc .

5
Adormise.Pe chipul sau atarna acum paianjenul linistii.Paseau umbre de lumina pe
tavanul incins al camerei.De atata caldura inghetau pana si vocile cocosilor, matele
tolanindu-se la vestamantul copacilor.
De ce oare primisem in casa un necunoscut nu stiam nici eu.Dar ochii lui pareau ca
ma cheama, ca si cum ar fi incuiat dinauntrul lor o multime de suferinta, de
intuneric.Poate parea ciudata afirmatia mea intr-o lume ca aceea in care traiam acum
dar pur si simplu asta era ce credeam eu.