ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE

2
 Conf. univ. dr. GABRIELA MANEA

ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE

&-7

EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti
3
Tehnoredactare: Ameluþa Viºan
Coperta: Angelica Badea

Copyright © 2011
Editura Universitarã
Director: Vasile Muscalu
B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33,
Sector 1 , Bucureºti
Tel./Fax: 021 – 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII

ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

MANEA, GABRIELA
Elemente de biogeografie / Gabriela Manea. –
Ed. a 2-a, rev. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2011
Bibliogr.
ISBN 978-606-591-109-3

574.9

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate Editurii Universitare

Distribuþie: tel/fax: (021) 315.32.47

(021) 319.67.27
comenzi@editurauniversitara.ro

ISBN 978-606-591-109-3

4
 Prefaþã

Pãmântul pe care trãim – „Planeta miraculoas㔠nu înceteazã sã ne

uimeascã, sã ne punã în faþa unor mistere, adesea prea greu de dezlegat, sã ne
ofere resurse vitale, aparent, fãrã a cere nimic în schimb, sã ne suporte capriciile,
dar sã ne ºi sancþioneze atunci când întrecem mãsura. Dintre toate minunile
planetei albastre, viaþa este fãrã îndoialã cea mai de preþ comoarã; în absenþa
ei, cine s-ar mai putea bucura oare de toate celelalte daruri ale Terrei: apã, aer,
minerale, luminã, cãldurã?!
Într-o erã a industrializãrii ºi urbanizãrii cvasigeneralizate, fiecare dintre
noi cautã un colþ de natura vie, însufleþitã de freamãtul frunzelor, parfumul
florilor, trilurile pãsãrilor ºi zumzetul insectelor; fiecare om poate gãsi în
mijlocul naturii o sursã de încântare, energie ºi inspiraþie. În acelaºi timp,
paradoxal, omul a devenit astãzi cel mai de temut duºman al plantelor ºi
animalelor de pe Terra. Competiþia neloialã a omului cu celelalte fiinþe vii,
relevatã de extincþiile datorate activitãþilor umane în timp istoric, face ca, pe
termen scurt, mediu ºi lung, existenþa a numeroase specii floristice ºi faunistice
sã fie pusã sub semnul întrebãrii.
Cartea, intitulatã simplu: „Elemente de biogeografie”, reprezintã o
încercare de sintetizare a informaþiilor cu valenþe teoretice ºi practice din sfera
biogeografiei, menitã sã incite curiozitatea studenþilor, sã-i ajute sã înþeleagã
mecanismele de funcþionare a înveliºului biotic – atât de perfecte ºi poate,
tocmai de aceea, atât de vulnerabile – sã-i iniþieze în tehnicile de cercetare a
lumii vii, sã-i sensibilizeze ºi sã le motiveze acþiunile îndreptate în direcþia
protecþiei ºi conservãrii speciilor floristice ºi faunistice. Conþinutul sãu este
structurat în patru pãrþi, care abordeazã: probleme teoretice de taxonomie,
ecologie ºi corologie; caracteristici structurale ºi comportamentale ale
comunitãþilor vegetale ºi animale din cadrul marilor biomuri continentale;
aspecte referitoare la necesitatea protecþiei ºi conservãrii înveliºului biotic;
metode ºi tehnici de cercetare, utilizate în studiile cu caracter biogeografic.
Prin conþinut ºi problematica abordatã, lucrarea se adreseazã în special
studenþilor care, conform Planului de învãþãmânt, studiazã biogeografia pe
5
parcursul unui singur semestru. În acelaºi timp, informaþiile cuprinse în carte
pot constitui sursã de informare pentru cadrele didactice din învãþãmântul
preuniversitar, care aleg ca disciplinã opþionalã biogeografia sau anumite
probleme de biogeografie.
Prin aceastã lucrare, doresc sã aduc mulþumiri profesorilor care m-au
iniþiat în tainele biogeografiei, mai întâi în anii studenþiei ºi, mai târziu, pe
parcursul carierei universitare: regretatului prof.univ.dr. Ioan Piºota, dascãlul
care, prin prestanþa dublatã de simþul umorului, mi-a stârnit interesul pentru
aceastã disciplinã de studiu ºi d-nei prof.univ.dr. Maria Pãtroescu – mentor,
colaborator ºi adesea critic constructiv al activitãþii desfãºuratã de subsemnata
în slujba biogeografiei.

Autoarea

6
 Cuprins

Cuvânt înainte .............................................................................................................. 5

PARTEA I-A – NOÞIUNI FUNDAMENTALE DE TAXONOMIE, ECOLOGIE

ªI COROLOGIE

Capitolul I. Concepþii privind conþinutul biogeografiei ........................................... 13

1.1. Biosfera – obiect de studiu al biogeografiei; relaþia biogeografiei cu celelalte
ramuri ale geografiei fizice ................................................................................... 14
1.2. Limitele biosferei .................................................................................................. 16

Capitolul II. Noþiuni de taxonomie ºi ecologie utilizate în biogeografie ................. 19

2.1. Privire generalã asupra scãrii taxonomice vegetale .............................................. 20
2.2. Privire generalã asupra scãrii taxonomice animale ............................................... 21
2.3. Organizarea generala a biosferei: individ, populaþie, biocenoza, biom, biosfera . 24
2.4. Relaþia abiotic - biotic în cadrul biosferei; reguli ecologice ................................. 25
2.5. Biocenoze sau comunitãþi; structura biocenozelor ............................................... 26
2.6. Niºa ecologicã ºi habitatul .................................................................................... 28
2.7. Ecosistemele ......................................................................................................... 29

Capitolul III. Dinamica formelor de viaþã în timp geologic ..................................... 36

Capitolul IV. Factorii de mediu ºi raporturile lor cu organismele vii ..................... 49

4.1. Factorii abiotici cu rol determinant în distribuþia geograficã a organismelor vii .. 49
4.1.1. Lumina ........................................................................................................ 49
4.1.2. Temperatura ................................................................................................ 51
4.1.3. Factorii hidrici ............................................................................................ 55
4.1.4. Factorii edafici ............................................................................................ 58
4.1.5. Factorii geomorfologici .............................................................................. 59
4.1.6. Factorii abiotici cu acþiune mecanicã asupra organismelor vii ................... 60
4.1.7. Plantele - indicatori ai calitãþii mediului de viaþã ....................................... 62
4.1.8. Spectrul biologic – rezultat al adaptãrii la mediu a speciilor floristice.
Categorii de bioforme  ................................................................................ 76
4.2. Factorii biotici ºi influenþa lor asupra organismelor; relaþii intraspecifice ºi relaþii
interspecifice ......................................................................................................... 80
4.2.1. Tipologia relaþiilor intraspecifice ............................................................... 80
4.2.2. Tipologia relaþiilor interspecifice ............................................................... 81

7
4.3. Impactul activitãþii biocenozei asupra biotopului ................................................. 85
4.3.1. Impactul biocenozei asupra condiþiilor climatice ale biotopului ................ 85
4.3.2. Impactul biocenozelor forestiere asupra proceselor hidrologice ºi
geomorfologice actuale .............................................................................. 85
4.3.3. Impactul biocenozei asupra înveliºului edafic ............................................ 86
4.3.4. Impactul biocenozei asupra biotopului acvatic .......................................... 87
4.4. Factorul antropic ºi raporturile sale cu organismele vii ........................................ 87

Capitolul V. Arealul biogeografic ............................................................................... 92

5.1. Centrul biogenetic ºi formarea arealelor biogeografice ........................................ 92
5.2. Diseminarea organismelor ºi rolul sau în formarea arealelor biogeografice ........ 93
5.2.1. Diseminarea activã - autocoria ................................................................... 93
5.2.2. Tipuri de diseminare pasiv㠖 anemocoria, hidrocoria, zoocoria ºi
diseminarea realizatã de om ....................................................................... 93
5.3. Caracteristici ale arealelor biogeografice ............................................................. 95
5.4. Apartenenþa areal - geograficã a speciilor floristice din România. (Spectrul
fitogeografic al României) .................................................................................... 103

PARTEA A II-A– BIOMURI CONTINENTALE

Capitolul I. Biomuri continentale închise .................................................................. 111

1.1. Pãdurile ecuatoriale sau tropicale umede ............................................................. 111
1.2. Pãdurile tropicale cu ritm sezonier ....................................................................... 119
1.3. Pãdurile ºi tufãriºurile mediteraneene ................................................................... 122
1.4. Pãdurile nemorale ale emisferei nordice (pãdurile temperate cu frunze cãzãtoare) 128
1.5. Pãdurile boreale .................................................................................................... 135
1.6. Pãdurile litorale pacifice nord-americane ............................................................. 141

CAPITOLUL II. Biomuri continentale deschise ....................................................... 142

2.1. Tundra arcticã ....................................................................................................... 142
2.2. Stepa eurasiaticã ................................................................................................... 147
2.3. Preria nord-americanã ........................................................................................... 151
2.4. Pampasul sud-american ........................................................................................ 153
2.5. Savanele ºi formaþiile vegetale de tip savana ....................................................... 156
2.6. Domeniile aride .................................................................................................... 161

PARTEA A III-A – ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE

CONSERVAÞIONISTÃ

CAPITOLUL I. Extincþia speciilor ............................................................................ 171

1.1. Extincþia naturalã .................................................................................................. 171
1.2. Extincþia culturalã a speciilor ............................................................................... 172

CAPITOLUL II. Argumente în favoarea conservãrii lumii vii ............................... 175

CAPITOLUL III. Strategii destinate protecþiei ºi conservãrii lumii vii ................. 177
3.1. Strategii de conservare in situ ............................................................................... 177
3.1.1. Arii naturale protejate clasificate de UICN ................................................ 177

8
 3.1.2. Categorii de arii protejate dependente de programe internaþionale
(MAB) ºi convenþii internaþionale ............................................................. 180
3.1.3. Arii protejate incluse în reþeaua “Natura 2000”, datorate procesului de
integrare a României în UE ........................................................................ 183
3.2. Strategii de conservare ex situ .............................................................................. 184
3.2.1. Creºterea în captivitate ºi reintroducerea speciilor sãlbatice în mediile
lor naturale .................................................................................................. 184
3.3. Ariile protejate, planificarea ºi managementul ecologic ...................................... 185
3.4. Ariile protejate ºi dezvoltarea durabilã localã ...................................................... 186
3.5. Ariile protejate ºi amenajarea teritoriului ............................................................. 186
3.6. Ariile protejate ºi turismul durabil ....................................................................... 187
3.7. Managementul ariilor protejate ............................................................................ 187
3.8. Prevenirea eºecului ariilor protejate ..................................................................... 188

PARTEA A IV-A – ETAPE ªI METODE DE CERCETARE

ÎN BIOGEOGRAFIE

CAPITOLUL I. Etape de cercetare ............................................................................ 191

CAPITOLUL II. Metode utilizate frecvent în elaborarea studiilor cu caracter

biogeografic. Tehnici de aplicare ºi interpretare a rezultatelor .............................. 199
2.1. Reprezentarea cartograficã a arealului unei specii ............................................... 200
2.2. Determinarea ºi reprezentarea graficã a spectrului fitogeografic al unui teritoriu
sau al unei formaþii vegetale ................................................................................. 204
2.3. Determinarea ºi reprezentarea graficã a spectrului biologic ................................. 205
2.4. Aprecieri asupra modelului arhitectural al formaþiilor vegetale, cu ajutorul fiºelor
biogeografice ºi al piramidelor de vegetaþie ......................................................... 205
2.5. Noþiuni de fenologie; determinarea duratei sezonului de vegetaþie cu ajutorul
histofenogramei .................................................................................................... 212
2.6. Metode numerice de apreciere a caracteristicilor potenþialului ecologic al unui
teritoriu ................................................................................................................. 216
2.7. Metode grafice de apreciere a potenþialului ecologic al unui teritoriu ................. 219
2.8. Profilul biogeografic ............................................................................................. 224

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ ................................................................................. 229

9
10
 PARTEA I-A

NOÞIUNI FUNDAMENTALE DE TAXONOMIE,

ECOLOGIE ªI COROLOGIE

11
12
 CAPITOLUL I

CONCEPÞII PRIVIND CONÞINUTUL

BIOGEOGRAFIEI

Iniþial, biogeografia a apãrut ca ºtiinþã limitrofã între biologie ºi geografie.

Dupã G.L. Buffon (1766), rãspândirea geograficã a organismelor în
succesiunea lor istoricã e legatã de “schimbarea feþei pãmântului”.
Ch. Darwin (1809-1882) pune bazele biogeografiei ca nouã ºtiinþã,
infirmând caracterul etern ºi imuabil al speciilor.
Din lucrãrile lui V.D. Sukaciov (1926), F.E. Clements (1916), N.A.
Bobrinski (1935), N.P. Naumov (1961), rezultã cã pânã în jurul anilor ‘50 nu
s-au tratat problemele generale ale biogeografiei, ci aspecte ale acesteia
(geografia plantelor, geografia animalelor)
Emm. de Martonne (1927) considera cã obiectul de studiu al biogeografiei,
cu cele douã ramuri ale sale: fitogeografia ºi zoogeografia, îl reprezintã studiul
repartiþiei vieþuitoarelor pe suprafaþa Globului terestru ºi analiza cauzelor acestei
repartiþii.
L. Stuart (1954) aratã cã biogeografia analizeazã legãturile reciproce
dintre vegetaþie, animale ºi mediu ºi pune un accent deosebit pe condiþiile
mediului înconjurãtor.
În 1967, G.Lemee considera biogeografia ca “o ºtiinþã a repartiþiei
vieþuitoarelor, cu cauzele ºi modificãrile sale, ce aparþine atât de geografie cât
ºi de biologie”.
Dupã H. Elhai (“Biogeographie”, 1968), biogeografia este ramurã a
ºtiinþelor fizico-geografice, întrucât ea tinde sã descrie, sã compare ºi sã explice
peisajul vegetal ºi animal, în contextul celorlalte înveliºuri (litosfera, hidrosfera
ºi atmosfera).
În timp ce biologul cerceteazã particularitãþile concrete ale biocenozelor
(încadrare taxonomicã, caracteristici morfo-fiziologice ºi etologice etc. ale
organismelor), biogeograful le studiazã comparativ, în legãturã cu
particularitãþile mediului geografic.

13
 Ca ºtiinþã geograficã, biogeografia tinde sã identifice raporturile care existã
intre populaþiile vegetale ºi animale cu celelalte fenomene ºi procese care au
loc în înveliºul geografic (atmosferic, acvatic ºi terestru).
Biogeografia abordeazã o problematicã vastã, din care se pot desprinde
urmãtoarele direcþii mari de cercetare în domeniul plantelor ºi animalelor:
biogeografia ecologica, corologia ºi biogeografia cenoticã (biocenologia).
Biogeografia ecologicã studiazã relaþiile ce se stabilesc între organismele
vii ºi mediul de viaþa al acestora, raporturile de interacþiune ºi de influenþã
reciprocã existente între organisme ºi mediu.
Corologia sau arealografia studiazã rãspândirea diferiþilor taxoni (specii,
genuri, familii de organisme etc.), arealul pe care aceºtia îl ocupã, dinamica si
tipologia arealelor biogeografice.
Biogeografia cenoticã (biocenologia) ºi biogeografia regionalã studiazã
comunitãþile vegetale ºi animale (biocenozele), privite sub diferite aspecte:
organizare, componenþã taxonomicã, dinamicã ºi repartiþie geograficã pe
suprafaþa Globului; pe baza studiilor comparative asupra rãspândirii teritoriale
a elementelor floristice ºi faunistice, biogeografia regionala realizeazã regio-
narea biogeografica terestra (delimiteazã regiuni, subregiuni, provincii
biogeografice).

1.1. Biosfera – obiect de studiu al biogeografiei; relaþia

biogeografiei cu celelalte ramuri ale geografiei fizice

Biogeografia este ºtiinþa care studiazã biosfera (bios = viaþa, sphaira =

sfera), cel mai nou înveliº planetar.
Termenul de biosferã în biologie, cu sensul de “domeniu al vieþii”, a fost
introdus de J.B. Lamarck (1744 – 1829). În 1875, E. Suess (1831 – 1914) a
introdus ºi încadrat biosfera în geologie. Noþiunea de biosferã a fost dezvoltatã
ulterior de V.I. Vernadski (1926). Acesta o defineºte ca înveliºul geografic
populat cu organisme vii, situat în straturile inferioare ale atmosferei ºi în cele
superioare ale litosferei ºi hidrosferei.
În literatura noastrã, prima sintezã asupra biosferei ca înveliº terestru
apare în lucrarea “Terra”(1931) a lui Simion Mehedinþi, în capitolul “Descrierea
biosferei” ºi în capitolul “Descrierea omenirii ca parte integrantã a biosferei”.
Conform lucrãrii “Biogeografie” (R. Cãlinescu ºi colab., 1972), biosfera
este definitã ca înveliºul de la suprafaþa globului terestru, format la zona de
îmbinare, de interferenþã a înveliºurilor anorganice ºi care este populat cu
organisme vii.
În dicþionarul “Bioterminologie ilustratã”, vol. I (Gh. Mohan, 1993)
biosfera este definitã simplu: totalitatea organismelor vii care populeazã
pãmântul.

14
 Conform lucrãrii “Ecologie ºi protecþia mediului” (Gh. Mohan, A.
Ardeleanu,1994) biosfera este definitã în lumina teoriei generale a sistemelor
lansatã de L. von Bertalanffy - teorie generalã a organizãrii: biosfera reprezintã
nivelul superior al organizãrii sistemice a lumii vii pe planeta noastrã, incluzând
urmãtoarele nivele de rang inferior: biocenoza, populaþia, individul.
În sens larg, geochimic, biosfera este un sistem planetar heterogen, care
cuprinde întreaga lume vie ºi biotopurile sale, precum ºi acele pãrþi ale crustei
terestre care nu sunt populate de organisme, dar sunt influenþate chimic de
materia vie.
Ca geosfera, biosfera este un domeniu de tranziþie, de graniþã, deoarece
viaþa învãluie ºi strãbate pãtura sedimentarã, inclusiv oceanul planetar ºi
troposfera.
Ca ºi corp geografic, fizic, biosfera este supusã legilor fizice ale formãrii,
evoluþiei ºi descompunerii substanþei pe Pãmânt; se caracterizeazã prin
parametri fizici (cantitatea de caldurã, temperatura, presiunea) ºi compoziþie
chimicã (47% din substratul geochimic al vieþii revine carbonului organic) –
B. Stugren, 1994.
Obiectul de studiu îi conferã biogeografiei rolul de disciplinã de interfe-
renþã, înveliºul pe care aceasta îl studiazã aflându-se la întrepãtrunderea
celorlalte.
Înveliºul vegetal ºi lumea animalã sunt studiate de pe poziþii geografice,
dar nu putem spune cã metodele geografice de analizã rezolvã toate problemele
pe care le implicã acest studiu. De exemplu, aceeaºi asociaþie floristicã este
studiatã de pedologi, ecologi, sistematicieni, biogeografi, fiziologi, câmpul
lor de activitate suprapunându-se deseori. Acest lucru evidenþiazã încã o datã
faptul cã biogeografia, în ansamblul ei este o ºtiinþã limitrofã, de contact
între biologie ºi geografie, în timp ce fiecare dintre diviziunile ei - biogeografie
arealogicã, floristicã, faunisticã, regionalã, ecologicã, istoricã - este atât
biologicã cât ºi geograficã.
Geomorfologia, care studiazã relieful scoarþei terestre, se aflã în raporturi
de strânsã cauzalitate cu biogeografia, întrucât plantele ºi animalele iºi stabilesc
biotopul ºi ariile de rãspândire ºi în funcþie de influenþa reliefului. În acelaºi
timp, geomorfologia foloseºte informaþiile biogeografice pentru a demonstra
modul în care organismele vii modificã scoarþa terestrã.
Prin elementele sale: temperaturã, presiune, umiditate, miºcãri ale maselor
de aer, luminã, clima joacã cel mai important rol în viaþa organismelor, înveliºul
vegetal ºi lumea animalã fiind influenþate în dispunerea lor altitudinala ºi
latitudinalã, de cãtre factorii climatici.
Hidrologia se ocupã cu studiul apelor de suprafaþã ºi subterane, iar cu
biogeografia se aflã în relaþii de interdependenþã ºi influenþã reciprocã. Apa
constituie pentru organisme sursã vitalã în alimentaþie. Pentru plante, apa are
un rol deosebit de important în procesul de asimilaþie clorofilianã, contribuind

15
la dezvoltarea ºi rãspândirea plantelor. Cele mai multe din plantele terestre
absorb apa din sol, din franjurile capilare sau din structurile freatice. Nivelul
piezometric aflat la adâncimi diferite influenþeazã caracteristicile sistemului
radicular care poate fi de tip: pivotant, ramificat (Fraxinus excelsior), cu
extensiune lateralã - la cactuºi (Carnegia, Cereus), fasciculat - la rogozuri
(Carex sp.).
Raporturile între sol – obiectul de studiu al pedologiei – ºi organismele
vii sunt de asemenea multiple. Solul este suportul ºi rezervorul de hranã al
înveliºului biotic. În acelaºi timp, organismele vegetale ºi animale, prin acþiunea
lor fizicã, chimicã ºi microbiologicã, contribuie la buna desfãºurare a proceselor
pedogenetice. De asemenea, solurile influenþeazã repartiþia vegetaþiei, punându-
se în evidenþã legãturile care existã între caracteristicile sale fizice ºi chimice
ºi distribuþia speciilor sau grupãrilor vegetale.
În concluzie, considerãm cã rezolvarea problemelor pe care le ridicã
organismele vii (relaþiile dintre acestea ºi factorii de mediu, distribuþia lor
spaþialã etc.) nu poate fi realizatã fãrã cunoaºterea legitãþilor ramurilor geografiei
fizice.

1.2. Limitele biosferei

Materia vie este distribuita neuniform pe suprafaþa terestrã. Regiuni întinse

ale planetei sunt sãrace în organisme vii (gheþurile perene, deserturile, largul
mãrilor ºi oceanelor etc.). La polul opus, se situeazã aºa-numitele centre de
concentrare a formelor de viaþã, corespunzãtoare unor teritorii cu condiþii de
habitat deosebit de favorabile, atât sub aspectul factorilor abiotici ai mediului,
cât ºi din punct de vedere al abundenþei resurselor de hranã (selful continental,
estuarele, deltele, recifurile coraligene, pãdurile tropicale umede).
Frontiera superioara a biosferei este condiþionatã de intensitatea criticã
a iradierii solare, letala pentru organismele vii. Ea corespunde altitudinii de
aproximativ 25-30 km, la nivelul ecranului protector de ozon (în stratosferã).
În atmosferã, viaþa se desfãºoarã mai intens la limita inferioarã a acesteia
(partea inferioarã a troposferei). Densitatea cea mai mare a organismelor vii se
plaseazã pânã la înãlþimea de 50-70 m.
Din cadrul regnului vegetal, unii arbori depãºesc 110 m înãlþime (eucalipþii
australieni, arborele mamut (Sequoia gigantea) ºi arborele roºu
(S. sempervirens) din pãdurile litorale pacifice nord-american). Numãrul
organismelor scade treptat spre 1000 m altitudine, unde ajunge foarte redus.
Partea cea mai mare a aeroplanctonului vegetal, desfãºurat între 100 ºi 5000
de metri, este alcãtuitã din spori de ciuperci ºi polen. Insecte de mici dimensiuni
ºi pãianjeni ajung pânã la 4000 m altitudine, iar sporii ºi bacteriile, pânã la
22000 m. Unele coleoptere ajung în Anzi la 4900 m altitudine; pe Everest,
furnicile attide au fost identificate pânã la 6710 m altitudine (B. Stugren, 1994).

16
Frontiera inferioarã a biosferei în litosfera ajunge pânã la cea mai profundã
zonã a pãturii sedimentare. Este o limitã teoreticã, deoarece din cauza absenþei
fisurilor deschise ºi a hranei, este rar atinsã; în principiu, pãtrunderea
comunitãþilor de microorganisme în adâncurile litosferei, este funcþie de
prezenþa capilarelor acvifere.
Dintre speciile care ating recorduri din punct de vedere al penetrãrii
litosferei, pot fi citate:
- Saxaulul (fig. 1), planta xerofilã asiaticã, cu rãdãcini ce ating 10-20 m
adâncime;
- Ramele – ajung pânã la 7-8 m;
- Cârtiþa – 5-6 m;
- Bacteriile anaerobe ating adâncimi de 2500-3000 m; acestea populeazã
pelicula de apã care acoperã suprafaþa zãcãmintelor de petrol.

Fig. 1. Saxaulul (Haloxylon sp.)

Sursa: www.de.academic.ru

17
 Din punct de vedere geochimic ºi biochimic, limitele determinate ale
biosferei se extind în crusta terestrã, mult mai departe decât se extind
organismele vii.
În hidrosferã, viaþa este mult mai dezvoltatã decât în celelalte înveliºuri
(mediul acvatic ocupã 71% din suprafaþã terestrã).
Limita maximã pânã la care pot ajunge formele de viaþã în hidrosferã
corespunde celor mai mari adâncimi oceanice (11034 m). O distribuþie limitatã
în apa oceanicã o au plantele fotosintetizante, dependente de luminã. Acestea
se întâlnesc în orizonturile eufotic ºi disfotic, pânã la 400 m adâncime.
Dupã concepþia lui Vernadski (1978), biosfera se extinde în spaþiu pânã
acolo unde se gãsesc substanþe biogene, materiale rezultate prin activitatea
biochimicã a organismelor. Substanþe biogene s-au descoperit ºi în orizonturi
freatice adânci, unde chiar ºi bacteriile sunt absente.
Frontierele biogeochimice ale biosferei sunt însã imprecise, deoarece sunt
foarte dinamice. Datoritã miºcãrilor tectonice verticale, substanþele biogene
se scufundã la adâncimi foarte mari, care nu pot fi exact determinate.

18
 CAPITOLUL II

NOÞIUNI DE TAXONOMIE ªI ECOLOGIE

UTILIZATE ÎN BIOGEOGRAFIE

Ramurã a biologiei, taxonomia1 sau sistematica cuprinde legile clasificãrii

organismelor vii într-un sistem, menit sã reflecte originea lor ºi gradul de
înrudire dintre acestea. Taxonomia cuprinde douã ramuri distincte ºi anume:
botanica sistematicã ºi zoologia sistematicã. Unitatea taxonomicã funda-
mentalã cu care se lucreazã în taxonomie este specia.
Totalitatea speciilor de plante alcãtuieºte regnul vegetal, iar totalitatea
speciilor de animale, regnul animal.
Ierarhizarea unitãþilor taxonomice (sistematice) vegetale ºi animale se
realizeazã conform unei scãri, alcãtuitã din 6 trepte cu valoare sistematicã
crescãtoare: specie, gen, familie, ordin, clasã, încrengãturã.

- Specia reprezintã unitatea sistematicã cu valoarea cea mai micã; ea

reuneºte indivizi cu aceeaºi morfologie, ereditate ºi aceleaºi
caracteristici fiziologice, care duc acelaºi mod de viaþã, ocupã o arie
geograficã determinatã ºi sunt interfecunzi, ca ºi descendenþii lor
(Exemple de specii: Poa pratensis (firuþa), Stipa pennata (colilia), Rosa
canina (mãceºul), Colchicum autumnale (brânduºa de toamnã),
Rhododendron kotschyi (smârdar sau bujor de munte), Quercus robur
(stejarul pedunculat), Castanea sativa (castanul comestibil); Tridacna
gigas (scoica giganticã), Cardium edule (scoica comestibilã), Octopus
vulgaris (caracatiþa), Apteryx australis (pasãrea kiwi), Canis latrans
(coiotul sau lupul preriilor), Panthera tigris (tigrul), Alces alces (elanul)
etc.;

1
Taxonomia = ramura a biologiei, al cãrei obiect de studiu îl reprezintã clasificarea
ierarhicã a organismelor vii într-un sistem, menit sã reflecte originea organismelor ºi gradul de
înrudire dintre acestea.

19
 - Genul, unitate taxonomicã superioarã speciei, include una sau mai
multe specii înrudite, cu numãr mare de caractere comune (Exemple:
Poa, Stipa, Rosa, Colchicum, Rhododendron, Quercus, Castanea;
Tridacna, Cardium, Octopus, Apteryx, Canis, Felix, Alces);
- Familia este unitatea taxonomicã ce include unul sau mai multe genuri
înrudite (Exemple: Poaceae, Rosaceae, Liliaceae, Ericaceae, Fagaceae
etc.; Tridacnidae, Cardiidae, Octopodidae, Apterygidae, Canidae,
Felidae, Cervidae);
- Ordinul include mai multe familii, cu grad de înrudire mai îndepãrtat
ºi cu puþine caractere comune. (Exemple: Poales, Rosales, Liliales,
Ericales, Fagales; Eulamellibranchiata, Octopoda, Apterygiformes,
Fissipeda, Artiodactyla);
- Clasa reprezintã unitatea taxonomicã care grupeazã mai multe ordine,
în situaþii rare unul singur (Exemple: Monocotiledoneae,
Dicotyledoneae; Lamellibranchia, Cephalopoda, Aves, Mammalia)
- Încrengãtura defineºte taxonul cu valoarea sistematicã cea mai mare,
reunind clase care, de regulã, prezintã un singur caracter comun.
(Exemple: Spermatophyta; Mollusca, Vertebrata)
Activitatea de separare ºi recunoaºtere a indivizilor unei specii de cei
aparþinând altor specii se numeºte determinare (identificarea organismelor
dupã caracterele proprii).
În scopul determinãrilor floristice se folosesc determinatoare sau “flore“,
care pot fi întocmite pe þãri (Flora României, de ex.), pe regiuni mai mici
(Flora Transilvaniei, Flora Munþilor Bucegi etc.), mai mari (Flora Europei)
sau pe categorii de plante (Flora dendrologicã, Graminaceele României etc.).

2.1. Privire generalã asupra scãrii taxonomice vegetale2

În dezvoltarea regnului vegetal se disting trei etape principale de evoluþie:

Plante talofite, pteridofite (arhegoniate), spermatofite (cormofite).
Talofitele includ organisme vegetale unicelulare sau pluricelulare, al cãror
corp este un tal, cu organe nediferenþiate: alge, ciuperci, licheni.
Pteridofitele cuprind organisme de tranziþie între cele talofite ºi cele
cormofite; se caracterizeazã printr-un început de diferenþiere a organelor, prin
apariþia seminþelor, aºa cum se remarcã la speciile de ferigi pteridosperme.
Cormofitele includ plante superioare cu flori ºi seminþe, care au corpul
un corm, format din organe diferenþiate (rãdãcinã, tulpinã, frunze).

2
Vezi Popovici Lucia, Moruzi Constanþa, Toma I., 2007, Atlas botanic, Ed.Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti.

20
 Scara taxonomicã vegetalã include urmãtoarele încrengãturi:

1. VIROPHYTA (virusuri)
2. BACTERIOPHYTA (bacterii – talofite unicelulare procariote)
3. CYANOPHYTA (cianofite, alge albastre – talofite unicelulare
procariote)
4. GLAUCOPHYTA (glaucofite unicelulare; trãiesc în celulele incolore
ale unor alge verzi sau albastre)
5. EUGLENOPHYTA (euglenofite, flagelate verzi – talofite eucariote)
6. PYROPHYTA (pirofite, flagelate cafenii – talofite eucariote)
7. CHRISOPHYTA (crizofite, plante unicelulare galben - brune sau brune
– talofite eucariote)
8. CHLOROPHYTA (alge verzi – talofite eucariote)
9. PHAEOPHYTA (feofite, alge brune – talofite eucariote)
10. RHODOPHYTA (rodofite, alge roºii – talofite eucariote)
11. MYCOPHYTA (micofite, ciuperci – talofite eucariote)
12. MYXOPHYTA (mixomicete - organisme microscopice, fãrã clorofilã,
saprofite – talofite eucariote)
13. LICHENOPHYTA (licheni – talofite eucariote)
14. BRYOPHYTA (muºchi)
15. PTERIDOPHYTA (ferigi – forme de tranziþie intre talofite ºi
cormofite)
16. GYMNOSPERMAE (plante cu sãmânþã neprotejatã de fruct)
17. ANGIOSPERMAE (plante cu sãmânþã protejatã de fruct)

2.2. Privire generalã asupra scãrii taxonomice animale3

Regnul animal cuprinde douã subregnuri:

I. subregnul protozoare, cu o singurã încrengãturã (filum) reprezentativã:
1. Încrengãtura PROTOZOA: include organisme simple, unicelulare, cu
valenþã ecologicã mare, eucariote, cu reproducere asexuatã sau sexuatã; pot fi
flagelate, ciliate, cu pseudopode, sporozoare exclusiv parazite. Exemple:
parameciul, ameoba (Ameoba proteus), giardia (Giardia intestinalis), etc.

II. subregnul metazoare (animale pluricelulare care derivã dintr-o celulã

ou), cu urmãtoarele încrengãturi:
1. PORIPHERA (SPONGIARIA) - include spongieri, organisme marine,
foarte rar dulcicole, cu dimensiuni de la câþiva mm pânã la 1,5 m.

3 Vezi Constantin Bogoescu, Alexandru Dabija, Emil Sanielevici, 2008, Atlas zoologic, Ed.
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.

21
 2. CNIDARIA - organisme exclusiv acvatice, fixate (polipi sau corali) ºi
libere (meduze)
3. CTENARIA (ctenos = pieptene) - animale solitare, libere, pelagice
sau bentonice, târâtoare sau fixate pe fundul apei; organele de locomoþie sunt
reprezentate de cili.
4. PLATHELMINTHES - animale cu corp moale, nesegmentat, de formã
foliacee, lanceolatã sau de panglicã; aici se încadreazã viermii plaþi (Fasciola
hepatica, Tenia solium etc.)
5. NEMERTINI (nemerþieni) - animale libere, cu corp fragil, viu colorat;
majoritatea este formatã din organisme marine; lungimea poate varia de la 10
la 200 cm.
6. NEMATHELMINTHES - animale cu corp lung, nesegmentat, filiform
(nema = fir) sau cilindric (Ascaris lumbricoides, Trichinella spiralis, Enterobius
vermicularis, filariile, etc.)
7. MOLLUSCA - animale marine, dulcicole, terestre (lamelibranhiate,
gasteropode, cefalopode)
8. ECHIURIDA - animale marine, cu corp cilindric sau piriform, viu
colorat, cu trompã care uneori depãºeºte lungimea corpului.
9. ANNELIDA - animale cu corpul împãrþit în segmente sau metamere,
separate în interiorul corpului prin pereþi transversali sau disepimente (ex. râma
- Lumbricus terestris); 8700 de specii, majoritatea trãind în mãri, altele în ape
dulci, o parte terestre; lungimea variazã de la 0,2 mm la 3 m; au culori variate:
alburii, brune întunecate, verzi, roºii srãlucitoare; includ polichete, mizostamide
parazitare, oligochete.
10. TARDIGRADA - include peste 350 de specii microscopice, sub 1
mm lungime; trãiesc în pãmânt umed, în muºchi, rar în ape dulci sau sãrate; se
miºcã încet, cu patru perechi de picioare scurte, conice, tubulare, nearticulate,
terminate cu gheare.
11. ARTHROPODA - cuprinde mare diversitate de forme; au valenþã
ecologicã mare, trãind pe uscat, în ape marine ºi dulci, în gheþari, în mediul
subteran sau parazitare; au corp segmentat, învelit într-o cuticulã chitinizatã
(exoschelet); la artropodele inferioare (miriapode), segmentele corpului sunt
nediferenþiate (homonome); la cele superioare (crustacee, arahnide, insecte),
se grupeazã în trei regiuni distincte: cap, torace, abdomen.
Cuprinde trei subâncrengãturi:
TRILOBITOMORPHA: artropode marine fosile paleozoice dispãrute
CHELICERATA: scorpioni, pãianjeni
MANDIBULATA: crustacee, antenate lucifuge, antenate rãpitoare
lucifuge, insecte aptere (fãrã aripi) sau pterigote (cu aripi)
22
 12. LOPHOPHORATA (TENTACULATA) - animale fãrã cap, fixate sau
sedentare; trãiesc aproape exclusiv în mediul marin.
13. ECHINODERMATA - animale exclusiv marine (5300 de specii);
majoritatea se deplaseazã pe fundul apei, altele sunt fixate, puþine sunt adaptate
la viaþa pelagicã; unele echinoderme au gura armatã cu 5 dinþi, alcãtuind un
organ de sfãrâmat.
14. STOMOCHORDATA - animale marine
15. POGONOPHORA - animale vermiforme, marine
16. CHATOGNATHA - animale marine, cu corp în formã de sãgeatã,
transparent, prevãzut cu înotãtoare laterale ºi caudale.
Toate încrengãturile enumerate pânã în prezent aparþin organismelor
nevertebrate; ordinea lor reflectã complexitatea organizãrii interioare ºi
dinamica lor în timp geologic.

Vertebratele sunt organisme animale cu schelet axial intern (endoschelet),

cu corp primar metamerizat (împãrþit în segmente succesive care formeazã
capul, trunchiul, coada), cu reproducere sexuatã.
Principalele încrengãturi de animale vertebrate, sunt:
1. UROCHORDATA (TUNICATA) - cordate marine, solitare sau
coloniale, fixate sau libere, cu corp în formã de sac sau butoiaº, acoperit cu o
teacã numitã tunicã; unele se reproduc asexuat (prin înmugurire).
2. ACRANIA (CEPHALOCHORDATA) - cordate marine primitive,
libere, de dimensiuni reduse; corpul este în formã de suveicã; craniul lipseºte
(ex. amfioxul - Branchiostoma lanceolatum, rãspândit în regiunea de þãrm a
mãrilor europene; lungimea variazã între 5 - 6 cm.
3. VERTEBRATA (CRANIATA) - animale mult mai perfecþionate din
punct de vedere al organizaþiei ºi caracterului de interrelaþie cu condiþiile de
viaþã. Ca rezultat al modului de viaþã, apar organe de simþ din ce în ce mai
perfecþionate; pentru deplasarea activã sunt folosite membrele, organe de
locomoþie; ca urmare a hrãnirii active, ºi-au dezvoltat un aparat bucal complex,
reprezentat prin maxilare; apare coloana vertebralã, alcãtuitã din vertebre
cartilaginoase sau osoase dispuse în ºir; la vertebratele inferioare, coarda dorsalã
persistã toatã viaþa, la cele superioare dispãrând complet la adulþi, unde este
înlocuita cu vertebre; dupã lipsa sau prezenþa fãlcilor, include 2 subîncrengãturi:
AGNATHA (organisme cu maxilare fãrã fãlci
- gnathos = falcã)
GNATHOSTOMATA (vertebrate cu maxilare cu fãlci)
Agnatele actuale sunt reprezentate printr-o singurã clasã: Cyclostomata
(ciclos = rotund, stoma = gurã). Aceastã clasã include animale serpentiniforme,
adaptate la viaþa parazitarã; dintre speciile marine, cea mai mare este
23
Petromyzon marinus, cu o lungime de 1 m ºi o greutate de 3 kg; în România,
în râurile de munte, trei specii aparþinând genului Eudontomyzon sunt carnivore
(se fixeazã pe peºti, sugându-le conþinutul).
Subîncrengãtura Gnathostomata include cordate cu gurã cu fãlci ºi dinþi
osoºi, care au membre perechi; la formele acvatice, membrele perechi s-au
transformat în înotãtoare; endoscheletul este cartilaginos (rechini) sau osos.
Subîncrengãtura Gnathostomata include douã supraclase: Pisces ºi
Tetrapoda.
Clasele supraclasei Tetrapoda sunt: Amphibia, Reptilia, Aves, Mammalia.

2.3. Organizarea generalã a biosferei: individ, populaþie, biocenoza,

biom, biosfera

În anul 1932, în lucrarea “Biologie teoreticã”, savantul Ludwig von

Bertalanffy formula teoria generalã a sistemelor, ca teorie generalã a organizãrii.
Conform acesteia, un sistem reprezintã un ansamblu de elemente de naturi
diferite, identice sau distincte, unite prin conexiuni, interacþiuni, astfel încât
realizeazã un întreg.
În virtutea acestei teorii, lumea vie formeazã sisteme biologice deschise,
informaþionale care, datoritã organizãrii, au capacitatea de autoconservare,
autoreproducere, autoreglare, autodezvoltare (N. Botnariuc, 1979). Aplicatã
domeniului ºtiinþelor biologice, teoria sistemelor implicã un aspect deosebit
de important în studiul vieþii ºi anume acela al nivelelor de organizare. 
În general, ierarhia nivelelor de organizare a materiei vii trebuie privitã
în legãturã cu evoluþia treptelor fundamentale ale dezvoltãrii biologice.
1. Ierarhia individualã cuprinde totalitatea sistemelor din interiorul unui
organism: celule, þesuturi, organe, organism.
2. Ierarhia sistemelor supraindividuale cuprinde: populaþia, biocenoza,
biomul, biosfera.
Într-un teritoriu, indivizii unei specii nu sunt rãspândiþi uniform, ci sunt
grupaþi în locuri cu grad ridicat de favorabilitate, formând populaþii ale speciei
respective.
Populaþia oricãrei specii este grupatã laolaltã cu alte populaþii ale altor
specii, formând biocenoze koinos (gr.) = comun (nivelul biocenotic). Biocenoza
este o grupare de organisme vii, vegetale ºi animale, cu numãr variabil de
specii ºi indivizi, aflaþi într-o dependenþã reciprocã ºi care prezintã adaptãri
faþã de un complex particular de factori de mediu. Structura biocenozelor
reprezintã rezultatul relaþiilor dintre factorii abiotici ºi organismele vii, pe de o
parte, precum ºi al relaþiilor intra ºi interspecifice. Biocenoza cuprinde:
fitocenoza phyto (gr.) = plantã (comunitatea speciilor vegetale), zoocenoza
zoon (gr.) = animal (comunitatea speciilor animale), microcenoza sau
microbocenoza (comunitatea microorganismelor).

24
 Biotopul reprezintã locul de habitat al unei biocenoze. El este definit de
ansamblul factorilor abiotici care constituie suportul existenþei ºi dezvoltãrii
organismelor vii; cuprinde elemente ale litosferei, hidrosferei, atmosferei ºi
energiei solare.
Nivelul superior celui biocenotic este biomul - sistem ecologic complex,
un fel de biocenozã la scarã continentalã. El grupeazã biocenozele similare ca
înfãþiºare, ce corespund unor condiþii fizico-geografice asemãnãtoare, deter-
minate de zonele latitudinale ale planetei. Cu alte cuvinte, biomul poate fi
definit ca vasta unitate ecologica, cu fizionomie omogena, care ocupa suprafeþe
importante caracterizate prin dominanta aceloraºi condiþii climatice. (tundra,
pãdurile boreale, pãdurile temperate cu frunze cãzãtoare, pãdurile meditera-
neene, savanele, deºerturile etc. sunt biomuri, fiecare dintre acestea corespun-
zând unei formaþii vegetale particulare). Noþiunea de biom se aplica si pentru
mediile de viaþa acvatice: biomul oceanic si marin, biomul lotic, al apelor
continentale curgãtoare, biomul lacustru, biomul palustru (totalitatea ecosiste-
melor de balta de pe suprafaþa terestrã), biomul mlaºtinilor, biomul deltaic).

2.4. Relaþia abiotic - biotic în cadrul biosferei; reguli ecologice

Factorii ecologici care acþioneazã asupra organismelor vii se grupeazã în

factori abiotici (de naturã fizico-chimicã) ºi factori biotici (acþiunile exercitate
de cãtre fiinþele vii care aparþin aceleeaºi specii sau altor specii).
În mediul terestru, dintre factorii abiotici un rol important revine celor
climatici (temperaturã, umiditate, luminã) ºi celor edafici (edafos gr. = sol)
(compoziþie chimicã, reacþie ionicã, texturã, structurã etc.). În mediul acvatic,
aceºtia se referã la temperaturã, salinitate, viteza curenþilor, natura patului albiei
etc.
În raport cu intensitatea factorilor ecologici, organismele vii prezintã
anumite limite de toleranþã; în acest context, calitatea de factor limitativ o
poate cãpãta orice factor de mediu, a cãrui valoare exercitã asupra unei specii
o acþiune menitã sã conducã la reducerea numericã sau la eliminarea indivizilor
acesteia.
Ca rãspuns la calitatea factorilor de mediu care edificã un anumit teritoriu,
organismele capãtã adaptãri specifice; anumite adaptãri permit stabilirea unor
reguli ecologice, ca de exemplu:
• regula lui Bergmann conform cãreia, în cazul mamiferelor ºi al
pãsãrilor, într-o specie sau într-un grup de specii învecinate, indivizii
cu talia cea mai mare populeazã regiunile cele mai reci (pierderile de
cãldurã sunt mai reduse, raportul între suprafaþa corpului ºi masa
acestuia fiind mai redus);
• regula lui Allen - lungimea urechilor este superioarã la animalele de
climã caldã (suprafaþa mare a acestora serveºte la disiparea cãldurii);
25
 • regula lui Gloger - animalele regiunilor aride au în general nuanþe mai
deschise, pe când cele din regiunile reci ºi umede au culoarea corpului
mai întunecatã.
Principala cauzã a diverselor forme de adaptare a organismelor o reprezintã
variaþiile sezoniere ale climatului. Spre exemplu, diapauza este o formã de
adaptare prin care insectele îºi înceteazã dezvoltarea în momentul în care
condiþiile climatice devin nefavorabile; adaptãri morfologice remarcabile
cunosc organismele vegetale, concretizate prin apartenenþa acestora la diferite
tipuri biologice (bioforme), care reprezintã strategii variate de parcurgere a
perioadelor nefavorabile din sezonul de vegetaþie (materializate prin diferite
moduri de conservare a organelor germinative).

2.5. Biocenoze sau comunitãþi; structura biocenozelor

În perimetrul aceluiaºi biotop, repartiþia speciilor nu este independentã;

ele se grupeazã constituind comunitãþi, care reunesc în aceleaºi staþiuni, specii
ce prezintã afinitãþi pentru aceleaºi condiþii de mediu. Spre exemplu, ansamblul
arborilor unei pãduri, arbuºtii, plantele ierbacee din subarboret, organismele
animale care se adãpostesc în pãdure sau care trãiesc în solul pãdurii constituie
o biocenozã sau o comunitate.
Biocenoza posedã o structura verticalã (fig. 2), corespunzãtoare
stratificãrii pe verticala a vegetaþiei (începând cu stratul muscinal ºi ierbaceu
ºi terminând, în cazul formaþiilor forestiere, cu stratul arboricol) ºi o structurã
orizontalã, care se pot urmãri, spre exemplu, pe o aerofotogramã sau o imagine
satelitarã cu rezoluþie mare: (ponderea suprafeþelor acoperite de aparatul foliar
al arborilor; continuitatea sau discontinuitatea suprafeþelor acoperite cu
vegetaþie: parcele cu pãduri dense, pajiºti) (Ozenda, 1994).
O biocenozã prezintã de asemenea o structurã temporalã, concretizatã
prin schimbãrile sezoniere care afecteazã ecologia sa: înflorirea speciilor din
subarboret primãvara, înfrunzirea arborilor, pierderea aparatului foliar,
transformarea litierei în timpul iernii. Alte schimbãri ale structurii biocenozei,
neperiodice ºi pe termen lung, corespund evoluþiei ºi îmbãtrânirii acesteia ºi,
eventual, schimbãrilor mediului.
Oamenii de ºtiinþã din domeniul biologiei ºi biogeografiei au stabilit
metode normalizate de analizã ºi descriere a biocenozelor - relevee pe teren,
fiºe biogeografice ºi de exploatare statisticã a rezultatelor obþinute; se pot deduce
astfel cu precizie, prin compararea releveelor reprezentative, evenimentele din
cadrul unei biocenoze, compoziþia tipicã ce defineºte o grupare. Termenii de
comunitate, biocenozã ºi grupare sunt adesea consideraþi echivalenþi; de fapt,
primii doi sunt sinonimi ºi desemneazã realitatea concretã existentã în naturã;
termenul de grupare este rezervat în special noþiunii mai abstracte pe care o
constituie descrierea datã unei comunitãþi studiate, dupã analiza efectuatã pe
teren .

26
 Fig. 2. Schema organizãrii unei biocenoze (dupã Ozenda, 1994 )
1. Pãdure de stejar: structura verticala este definitã de prezenþa mai multor straturi de
vegetaþie (a-arbori, b-arbuºti, c,d-strat ierbaceu ºi muscinal);
2. Detaliu la 1. Structura temporalã a biocenozei, determinatã de schimbãrile sezoniere ºi
evolutive ale vegetaþiei (sezon de vegetaþie versus pauza hibernala); alte schimbãri ale
structurii, neperiodice ºi pe termen lung, corespund evoluþiei ºi îmbãtrânirii biocenozei ºi,
eventual, schimbãrilor climatice (la scara secularã sau milenarã).
3. Secþiune verticala în profilul de sol pe care se dezvolta o biocenoza: rãdãcinile diferitelor
specii îºi disputã exploatarea înveliºului de sol, formând o structura numita rizosfera
(reþeaua de rãdãcini care se dezvolta în interiorul solului)
9. Secþiune într-o pãdure naturala din Austria, situatã în etajul montan mediu: P-molid
(Picea); A-brad (Abies); F-Fag (Fagus).

Structura unei biocenoze poate fi relevatã de caracteristici precum

abundenþa relativã a diverselor specii sau de particularitãþile morfologice ale
acestora. Aceastã structurã apare ca reflex al acþiunii anumitor factori ecologici,
dintre care competiþia, comensalismul sau simbioza joacã un rol foarte important
(vezi capitolul „Factorii biotici ºi influenþa lor asupra organimelor”.

27
 2.6. Niºa ecologicã ºi habitatul

Termenul de habitat înglobeazã totalitatea condiþiilor de mediu care fac

posibilã existenþa unei specii în naturã, incluzând atât factorii abiotici cât ºi
comunitãþile de plante ºi animale (biocenozele) cãrora li se încadreazã specia
respectivã. (Muicã Cristina ºi colab., 2009).
Prin niºã ecologicã trebuie sã înþelegem nu numai locul de habitat, ci ºi
regimul alimentar ºi, în general, modul de viaþã al indivizilor unei specii
determinate; altfel spus, niºa ecologicã reprezintã locul unui organism în mediul
biotic, relaþiile acestuia cu sursele de hranã ºi cu inamicii care îl înconjoarã.
Mayr (1979) defineºte niºa drept potenþialul genetic al unei specii de a utiliza
anumite componente ale mediului ambiant.
Niºa ecologicã poate fi caracterizatã în termenii a douã categorii de factori:
a) habitatul sau mediul de viaþã la care este adaptatã specia;
b) restricþiile de exploatare a habitatului, impuse de competiþia
interspecificã.
Exemplu de niºe ecologice ºi coexistenþe: În deºertul Sonora din America
de Nord, existã rozãtoare de talie diferitã; fiecare specie de rozãtoare consumã
seminþe, în raport cu greutatea sa corporalã (fig. 3). Pãsãrile de baltã din
Camargue (Franþa), care frecventeazã aceleaºi bãlþi au niºe ecologice diferite:
unele vâneazã mici insecte în apele puþin adânci; egreta îºi cautã hrana în
apele cu vegetaþie submersã, iar vulturul purpuriu cerceteazã centrul bãlþii
(fig 3). Atât în cazul rozãtoarelor cât ºi în cel al pãsãrilor de baltã, diversificarea
modului de viaþã ºi a regimului alimentar permit coexistenþa mai multor specii
în acelaºi mediu.

Fig. 3. Niºe ecologice ºi coexistente (dupã  Encyclopedie « Larousse de la Nature », 1993)

Competiþia pentru hrana împiedicã douã specii diferite, care consumã

acelaºi tip de hranã, sã trãiascã în acelaºi habitat; competiþia poate avea drept
consecinþã o evoluþie divergentã a speciilor învecinate, care vor ocupa astfel,
niºe ecologice diferite.
28
 Comensalismul permite mai multor specii diferite sã consume aceeaºi
sursã de hranã: de exemplu, în savana africanã, cadavrele mamiferelor sunt
exploatate de marii prãdãtori, cum este leul; resturile sunt consumate de animale
mai puþin puternice, cum sunt hienele ºi vulturii; remarcabil este faptul cã,
vulturii posedã un gât lung, lipsit de pene, care le permite sã-ºi caute hrana în
interiorul carcaselor (fig. 4).

Fig. 4. Comensalism în savana africanã (dupã  Encyclopedie «Larousse de la Nature», 1993)

Simbioza poate fi consideratã opusã competiþiei; ea corespunde unui

ansamblu de douã sau mai multe specii, bazat pe relaþii reciproc avantajoase
(bacteriile fixatoare de azot ºi plantele leguminoase etc.).
Factorii chimici - intervenþia acestora în structura biocenozelor este
frecventã. De exemplu, în formaþiunea de garrigue din Provence, plante vivace
precum rosmarinul secretã anumite substanþe toxice care stânjenesc germinarea
plantelor anuale; acestea sunt, prin urmare, slab reprezentate. De asemenea,
numeroase insecte nu atacã decât o singurã specie de plante sau câteva specii
vecine. Acest fapt se datoreazã unor substanþe vegetale care joacã un rol foarte
atractiv. Astfel, fluturele alb al verzei este atras de o substanþã specialã, care
nu numai cã nu atrage alte insecte, ci le ºi respinge.

2.7. Ecosistemele

Ecosistemul reprezintã ansamblul format din comunitatea plantelor ºi

animalelor (biocenoza), biotopul acesteia (locul de habitat, definit de ansamblul
factorilor abiotici) ºi relaþiile existente între ele; în lucrãri mai vechi, apare sub
denumirea de biogeocenozã. Termenul de ecosistem a fost introdus în literaturã
de ecologul britanic Arthur Tansley, în 1935.
29
 Conceptul de ecosistem depinde în mare parte de scara de percepþie aleasã;
mai exact, el este adaptabil la orice scarã de analizã: o baltã, o pãdure sunt
ecosisteme, însã se poate vorbi în acelaºi timp, de ecosistemul oceanic sau de
ecosistemul unui recif izolat.
Privit ca un sumum al tuturor organismelor ºi al substanþelor dintr-un
anumit teritoriu, ecosistemul oferã un bun exemplu pentru ceea ce reprezintã
un sistem deschis. Ca orice sistem, el prezintã o serie de intrãri ºi ieºiri majore,
care “conduc“ practic întreaga sa dinamicã internã. Spre exemplu, într-un
ecosistem forestier, input-urile includ energia solarã, apa din precipitaþii, praful
din atmosfera, mineralele din sol (derivate din alterarea ºi descompunerea
rocilor) ºi apa din sol; output-urile includ lemnul care este extras ºi utilizat,
animalele de pãdure care migreazã în afara limitelor ecosistemului considerat,
pierderile de apã (drenaj în interiorul solului, evapotranspiraþie) ºi pierderea
de cãldurã, energie (prin respiraþia ºi miºcarea animalelor).
Numeroºi oameni de ºtiinþã considerã ecosistemele ca fiind unitãþi de
bazã ale ecologiei, datoritã complexitãþii ºi interdependentei acestora, înaltei
organizãri sistemice precum ºi faptului cã ele reprezintã cãrãmizile aflate la
baza construcþiei numitã biosferã.

Lanþurile trofice în cadrul ecosistemelor

Într-un ecosistem, existã specii vegetale care, datoritã fotosintezei, sunt
capabile sã fabrice materie organicã, plecând de la carbonul atmosferic. Aceste
plante reprezintã producãtorii primari. Organismele animale sunt incluse în
categoria consumatorilor; astfel, animalele ierbivore sunt consumatori primari;
animalele carnivore sunt consumatori secundari (de ordinul I, cele care se
hrãnesc cu ierbivore, de ordinul II, cele care le consumã pe cele de ordinul I).
Aceastã succesiune: plante, ierbivore, carnivore de ordinul I, carnivore de
ordinul II, constituie un lanþ trofic cu patru verigi, fiecare verigã formând ceea
ce numim nivel trofic.
Datoritã faptului cã numeroase animale sunt omnivore, este dificil sã le
atribuim unui anumit nivel trofic.
Între diferitele lanþuri trofice, existente în cadrul unui ecosistem, se
stabilesc legãturi multiple, care creeazã reþele trofice; prin urmare, structura
unui ecosistem poate fi apreciatã determinând pentru fiecare nivel trofic
cantitatea de masã vie sau biomasa, ansamblul organismelor (producãtori ºi
consumatori).

Biomasa ºi productivitatea ecosistemelor

Biomasa se exprimã în masa de materie uscatã sau în echivalent energetic/
unitate de suprafaþã (sau de volum, în cazul ecosistemelor acvatice).
30
 Tabel nr. 1 - Clasificarea organismelor, în funcþie de modul de hrãnire

TIP SUBTIP CARACTERISTICI

AUTOTROFE
(îºi produc prin mijloace
proprii energia de care au
nevoie)
HETEROTROFE
(se hrãnesc cu materia orga-
nicã produsã de autotrofe;
aceasta se prezintã sub trei
forme: plante ºi animale în
curs de descompunere, sub-
stanþe organice în soluþie,
plante ºi animale vii)
Fototrofe • conþin clorofilã, producând prin fotosintezã
ºi chimiosintezã, materie organicã din
ingrediente anorganice
• folosesc energia solarã pentru fotosintezã
(alge ºi bacterii fotosintetizante, muºchi,
ferigi, conifere, plante cu flori)
Chimiotrofe • obþin energie din substanþe anorganice, prin
oxidare (anumite bacterii ºi alge albastre-
verzi)
Saprofite • se hrãnesc cu substanþe organice solubile,
conþinute în plante ºi animale moarte; unele
absorb substanþe deja dizolvate, iar altele
(unii fungi ºi numeroase bacterii) contribuie
la dizolvarea acestora, secretând anumite
enzime digestive.
Parazite • sunt organisme care, uneori sau pe parcursul
întregii vieþi, se aflã în conexiune cu alte
specii, hrãnindu-se pe seama acestora
(numeroase animale parazite, ciuperci,
bacterii, unele cormofite)
Holozoice • mãnâncã cu gura ºi de asemenea pot absorbi
particule de hranã insolubilã ºi componente
solubilizate (mamiferele, de ex. sunt
holozoice). (Chris Park, 1997)

Biomasa fiecãrui nivel al reþelei trofice reprezintã o energie potenþialã

acumulatã sub formã biochimicã, din care numai o fracþiune va fi asimilatã de
nivelul trofic superior. La nivelul celui de-al patrulea sau al cincilea nivel trofic,
biomasa devine foarte redusã cantitativ. Din aceastã cauzã, lanþurile alimentare
nu au decât maximum cinci sau ºase verigi.
Productivitatea ecosistemelor este datã de viteza de creºtere a biomasei,
exprimatã în cantitatea de materie uscatã sau de energie/unitatea de suprafaþã
(sau de volum) ºi de timp.

Productivitatea primarã a ecosistemelor

Anual, cantitatea de materie produsã de vegetaþie este estimatã la 117,5
miliarde tone pentru suprafaþa uscatului ºi 55 miliarde tone pentru oceane.
Aceste cifre, aparent enorme, corespund unui randament foarte slab al
fotosintezei: 0.12% la scarã planetarã (0.25% pentru suprafaþa uscatului ºi
0.06% pentru ocean). În mediul terestru, productivitatea primarã depinde de
doi factori limitativi principali: temperatura ºi pluviozitatea. Regiunile calde

31
ºi umede au o productivitate primarã ridicatã, cu un maximum în pãdurile
tropicale umede; regiunile reci sau secetoase au o productivitate scãzutã;
productivitatea culturilor variazã de la 2 la 20 tone/ha/an, inferioarã majoritãþii
ecosistemelor naturale (Chris Park, 1997).

Tabel nr. 2 - Dinamica productivitãþii nete de materie uscatã, în ecosistemele planetare

Ecosistemul Suprafaþa Productivitate Total

(mil. kmp) (g/m2/an) (miliarde t/an)
pãduri ecuatoriale 17.0 2200 37.4
pãduri tropicale caducifoliate 7.4 1600 12.0
pãduri temperate de conifere 5.0 1300 6.5
pãduri temperate de foioase 7.0 1200 8.4
pãduri boreale 12.0 800 9.6
maquis 8.5 700 9.6
savane 15.0 900 13.5
prerii temperate 9.0 600 5.4
tundra ºi zonele alpine 8.0 140 1.1
stepe deºertice 18.0 90 1.6
deserturi 24.0 3 0.07
culturi 14.0 650 9.1
mlaºtini 2.0 3000 6.0
lacuri ºi cursuri de apã 2.0 400 0.8
Total continente 149 782 117.5
câmpii oceanice 332.0 125 41.5
zones de amestec ape calde - ape reci 0.4 500 0.2
platoul continental 26.6 360 9.6
desiºuri vegetale marine ºi recifi coraligeni 0.6 2500 1.6
estuare 1.4 1500 2.1
Total oceane 361 155 55.0
(„The Environment principles and applications”, Chris Park,1997)

Productivitatea secundarã a ecosistemelor

În mediul terestru, biomasa animalã totalizeazã cel mult 1% din biomasa
vegetalã (cantitativ, pentru aceeaºi suprafaþã, masa vegetalã este de 100 de ori
mai mare decât masa animalã); din totalul biomasei animale, nevertebratele
deþin 90 - 95% . Cantitatea de materie vegetalã convertitã în materie animalã,
32
în unitatea de timp ºi de suprafaþã, este mai ridicatã în formaþiunile ierboase
ale regiunilor tropicale ºi mai scãzutã în regiunile temperate ºi în pãduri.
Biomasa prãdãtorilor deþine adesea mai puþin de 1% din cea a ierbivorelor
care le servesc ca sursã de hranã. Spre exemplu, în parcul Serengeti din Kenya,
biomasa marilor prãdãtori (leu, leopard, hienã etc.) variazã între 14 - 16 kg/
kmp, în timp ce biomasa surselor lor de hranã atinge 4 t (de cca 300 de ori mai
mare) (Chris Park, 1997)..

Evoluþia ecosistemelor; succesiunile ecologice

Succesiunea ecologicã defineºte un fenomen cunoscut de multã vreme,
însã cel care a formulat prima oarã conceptul teoretic asupra acestui subiect, la
începutul secolului XX, a fost americanul Clements.
Fenomenul de succesiune ecologicã poate fi observat în cazul unui câmp
abandonat din zona temperatã, pe care, în câþiva ani, vegetaþia se schimbã,
terenul acoperindu-se de plante vivace, apoi de arbuºti. Dacã aceastã evoluþie
continuã suficient de mult timp, în final, pe terenul respectiv se va instala o
populaþie arborescentã.
Organismele care se instaleazã primele într-un mediu nou sunt denumite
specii pionier. Finalul procesului de succesiune ecologicã este marcat de
instalarea unei formaþiuni vegetale care rãmâne stabilã timp îndelungat; aceasta
poartã denumirea de climax (Fig. 5). Astfel, în Europa de Vest, în condiþiile
unui climat blând ºi umed, stadiul de echilibru ideal corespunde unei pãduri
de stejar, denumitã stejãret atlantic. Trebuie menþionat faptul cã, într-o regiune
datã, nu este exclusã prezenta mai multor biocenoze de tip climax, deoarece se
poate vorbi de un climax controlat de climatul regional ºi de climaxul determinat
de natura înveliºului pedologic. Spre exemplu, pe unele soluri calcaroase,
formaþia vegetalã de climax corespunde pajiºtilor de graminee, întrucât deficitul
de umiditate caracteristic calcarelor nu permite instalarea vegetaþiei
arborescente.
Nu toate succesiunile ecologice se terminã printr-un stadiu de echilibru
sau climax. În cazul succesiunilor distructive, mediul este modificat progresiv
ºi sfârºeºte prin a fi distrus de cãtre organisme. Un exemplu de succesiune
distructivã îl reprezintã trunchiul unui arbore mort, în care se succed valuri de
insecte ºi ciuperci care transformã treptat lemnul în humus, încorporându-l în
sol. Perturbãrile climatice de tipul celor care au avut loc în Europa în timpul
cuaternarului au modificat profund natura ecosistemelor acestui continent, fapt
ce relevã caracteristicile stabilitãþii înveliºului biotic la scara timpului geologic
(practic câteva secole, la câteva milioane de ani).
33
1. vegetaþie 2. vegetaþiei ierboasã 3. vegetaþie arbustivã 4. pãdure de 5. vegetaþie
pionier pe sol (aspect de peluzã) foioase de climax
nud (muºchi (stejareto-
ºi licheni) fagete)

Fig. 5. Succesiuni ecologice (dupã Encyclopedie «Larousse de la Nature», 1993)

Cauzele succesiunii ecologice

Cel mai adesea, succesiunile ecologice rezidã în modificãrile mediului,
sub influenta uneia sau mai multor specii. Astfel, într-o regiune recent
incendiatã, mesteacãnul, exigent faþã de luminã ºi ale cãrui seminþe sunt uºor
transportate de vânt, este primul arbore colonizator. Pe parcursul câtorva ani,
pinul silvestru care reclamã mai puþinã cãldurã, se instaleazã sub stratul de
mesteacãn. Dupã douãzeci de ani, pinii, care au o creºtere rapidã, dominã
mestecenii, care, privaþi de luminã, dispar. Stejarii se pot dezvolta apoi în umbra
pinilor. În sfârºit, fagul, esenþã ombrofilã, va profita de adãpostul oferit de
stejãrete ºi va elimina toate celelalte specii.

Caracteristicile succesiunii ecologice

Într-o succesiune ecologicã, biomasa ºi diversitatea speciilor se amplificã
pe parcursul stadiului de pionierat, ating un maximum ºi apoi diminueazã uºor,
cãtre stadiul de climax. Talia speciilor ºi durata lor de viaþã tinde sã creascã, în
timp ce fecunditatea diminueazã; speciile ocupã habitate noi, inexistente în
34
stadiul de pionierat. În acest context, arborii bãtrâni adãpostesc numeroase
animale (pãsãri precum ciocãnitoarea sau insecte care consumã materie
lemnoasã moartã), absente în pãdurile mai tinere. Ca ºi biomasa, productivitatea
creste pe parcursul unei succesiuni, trece printr-un punct de maximum, dupã
care devine nulã sau aproape nulã, în stadiul de climax. Într-o pãdure bãtrânã,
producþia de masã lemnoasã este practic nulã, motiv pentru care arborii unui
masiv forestier sunt exploataþi la o vârstã corespunzãtoare productivitãþii
maxime (acest moment variazã de la o specie la alta). Câmpurile cultivate
cuprind specii vegetale anuale cu creºtere rapidã ºi productivitate ridicatã. De
aceea, ele pot fi considerate ecosisteme tinere, apropiate de stadiul de pionier.
Societatea umanã tinde sã elimine formaþiile vegetale apropiate de climax ºi
sã le înlocuiascã cu formaþii apropiate stadiului de pionier, cu productivitate
mai ridicatã. Cu toate acestea, o maximã importantã trebuie acordatã conservãrii
formaþiilor de climax, cum sunt de exemplu mlaºtinile sau pãdurile seculare,
care adãpostesc specii vegetale ºi animale inedite, caracteristice unor biotopuri
particulare ºi care adesea sunt ameninþate cu dispariþia.

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Aranjaþi în ordinea mãrimii taxonomice urmãtorii taxoni:
a) Fagales, Ouercus robur, Spermatophyta, Fagaceae, Quercus,
Dicotyledoneae
b) Liliaceae, Lilium martagon, Angiospermae, Liliales, Mono-
cotyledoneae, Lilium

2. Aranjaþi în ordinea complexitãþii morfo-fiziologice a organismelor

componente, urmãtoarele încrengãturi:
a) Pteridophyta, Bacteriophyta, Bryophyta, Spermatophyta, Mycophyta,
Phycophyta, Cyanophyta
b) Arthropoda, Protozoa, Mollusca, Plathelminthes, Annelida, Craniata,
Acrania

TEME DE CONTROL
1. Daþi exemple de niºe ecologice în ecosistemele forestiere ºi de pajiºte
din România.
2. Imaginaþi scenariul unei succesiuni ecologice, pe un eºantion de pãdure
mediteraneeanã afectatã de incendiu.

35
 CAPITOLUL III

DINAMICA FORMELOR DE VIAÞÃ ÎN TIMP

GEOLOGIC

Aspecte paleobiogeografice
Rãspândirea formelor de viaþã în trecutul geologic a fost determinatã de
condiþiile geografice ºi climatice existente la un moment dat.
Studiul asociaþiilor faunistice ºi floristice fosile din diferite regiuni ale
globului permite stabilirea regiunilor în care acestea s-au dezvoltat, unele în
raport cu altele, cãile de migraþie a organismelor, reprezentate prin punþi de
uscat sau prin legãturi între bazinele marine etc.
S-a constatat cã anumite asociaþii fosile se gãsesc localizate în regiuni
limitate; ele par diferite de acelea care se întâlnesc în alte regiuni ºi care s-au
dezvoltat simultan. Totuºi, dupã caracterele generale comune, ele se încadreazã
în aceeaºi etapã de evoluþie a vieþii. Cauzele izolãrii se datoreazã unor obstacole
care au împiedicat migrarea, printre care ºi diferenþierile climatice.
În cazul faunelor marine, obstacolele au putut fi reprezentate de fosele
abisale sau de existenþa unor praguri (dorsale) interpuse între bazinele marine.
De exemplu, fosa care se afla în cambrianul mediu ºi superior în zona
Munþilor Verzi din estul Americii de Nord a împiedicat migrarea faunelor de
trilobiþi; asociaþiile din provincia atlanticã (Europa, Africa de Nord) se
deosebesc de cele din provincia pacificã (centrul ºi vestul Americii de Nord);
de asemenea, faunele pliocenului din vestul Europei (Mediterana occidentalã)
se deosebesc de acelea din centrul ºi estul Europei (Paratethys).
Diferenþierile climatice din timpul erelor geologice imprimã anumite
trãsãturi generale asociaþiilor faunistice ºi floristice contemporane. Astfel, flora
carboniferului superior din Europa ºi de la aceleaºi latitudini din America de
Nord ºi Asia prezintã deosebiri faþã de cea din Gondwana; prima indicã existenþa
unui climat tropical, iar cea de-a doua se gãseºte în regiuni care au fost acoperite
de calote glaciare, dupã cum aratã prezenþa morenelor (tillite).
36
 Rãcirea climei din emisfera sudicã, în carbonifer, este anunþatã de fauna
marinã devonianã, care se caracterizeazã prin lipsa coralilor ºi prezenþa altor
specii de brachiopode ºi trilobiþi, în contrast cu fauna care s-a dezvoltat în
acelaºi timp în zonele corespunzãtoare Africii de Nord ºi Europei, unde se
gãsesc destul de frecvent construcþii recifale.
Rãspândirea largã a unor genuri sau asociaþii fosile marine sau continentale
indicã legãturile existente între bazinele marine sau între regiunile continentale
din etapa datã. De exemplu, fauna de fusulinide, ce caracterizeazã carboniferul
mediu ºi superior, se gãseºte în regiunea tethysianã, începând din zona
americanã, pânã în insulele Sunde. Genuri identice se cunosc în depozitele de
aceeaºi vârstã de pe platforma rusã ºi din Munþii Urali. De asemenea, s-a
constatat prezenþa, în depozitele marine paleozoice din vestul Americii de Sud,
a unor genuri de brachiopode, trilobiþi etc., specifice regiunilor europene ºi
nord - africane.
Rãspândirea lor presupune existenþa unor mãri puþin adânci între regiunile
indicate, în care aceste vieþuitoare au avut posibilitatea sã migreze. Este cunoscut
faptul cã bazinele marine adânci reprezintã obstacole în calea migrãrii faunelor
adaptate la viaþa în ape puþin adânci.

Concepþii privind apariþia ºi evoluþia vieþii pe Terra

Originea organismelor vii a preocupat lumea oamenilor de ºtiinþã încã
din perioada anticã. Soluþiile oferite s-au diferenþiat de-a lungul timpului,
potrivit nivelului dezvoltãrii cultural-ºtiinþifice din fiecare epocã istoricã. În
jurul acestui subiect, a existat ºi continuã sã existe un conflict de opinii între
cele douã tabere filozofice opuse - idealismul ºi materialismul. Acest conflict
s-a accentuat la începutul secolului XX, când ºtiinþele naturii, deºi repurtaserã
mari succese în numeroase domenii, nu erau încã în mãsurã sã rãspundã
plauzibil, ºtiinþific, la problema originii vieþii, pãrând a fi intrat într-un impas
total în aceastã direcþie. Situaþia creatã era consecinþa faptului cã , pânã în a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea, încercãrile de elucidare a problemei
apariþiei vieþii, se bazau aproape exclusiv pe ideea autogenezei spontane (a
generaþiei spontane). Conform acesteia, vieþuitoarele se pot naºte din semenii
lor, dar ºi spontan, din materia anorganicã, ca forme perfect organizate (viermii,
larvele, unele insecte, etc. pot apãrea spontan din putrezirea mâlului, a
gunoaielor , din lemn uscat, din pãr, sudoare sau carne). Teoria , acceptatã atât
de materialiºti, cât ºi de idealiºti, genera disensiuni în privinþa cauzelor ºi forþelor
care dirijeazã acest proces (idealiºtii considerã apariþia de la bun început a
fiinþelor vii inclusiv a omului, în forma actualã, datoritã actului creator al
divinitãþii sau influenþei creatoare a spiritului, a unei forþe vitale, a entelehiei
etc; pentru materialiºti viaþa este materialã prin însãºi natura ei, originea vieþii
37
reclamând observarea în naturã sau reproducerea în laborator a fenomenului
genezei spontane a unui organism dat, care va fi apoi studiat prin toate metodele
de care dispune ºtiinþa). Printre cei care au emis ºi acceptat diferite variante
ale autogenezei spontane, se numãrã: Aristotel, figurã ilustrã a filozofiei antice;
Toma d′′Aquino (1225 - 1274), reprezentant al scolasticii evului mediu; W.
Harvey (1578 - 1657), descoperitorul circulaþiei sanguine; Francis Bacon,
întemeietorul materialismului englez, în sec. al XVII-lea; Descartes, mare
filozof al secolului al XVII-lea. Deºi încã din secolul al XVII-lea, medicul
italian Francesco Redi aduce unele contraargumente acestei teorii, totuºi ea
se menþine încã pe parcursul secolelor XVIII ºi XIX, dar cu aplicare la nivelul
microorganismelor (G. Buffon, G. Hegel, F. Scelling, L. Oken).
Cel care dã lovitura de graþie teoriei generaþiei spontane, demonstrând
experimental imposibilitatea apariþiei spontane a fiinþelor vii din materia nevie
este Louis Pasteur (1822 - 1895), premiat de Academia de ªtiinþe a Franþei.
Prin urmare, în prezent, teoria generaþiei spontane prezintã numai valoare
istoricã.
Alte teorii asupra vieþii susþin originea extraterestrã a acesteia: pans-
permia, conform cãreia germenii vieþii au ajuns în mod întâmplãtor (panspermia
nedirijatã) sau deliberat, prin intervenþia unor fiinþe cosmice inteligente
(panspermia dirijatã) pe suprafaþa terestrã. Teoria, susþinutã de unele cercuri ºi
în prezent, porneºte de la premisa cã, sistemul nostru solar nefiind unic, nimic
nu ne împiedicã sã presupunem existenþa vieþii ºi în alte sisteme solare.
În secolul al XIX-lea, naturalistul CH. Darwin (1809 - 1882) lanseazã
teoria potrivit cãreia, fiinþele superioare au putut sã-ºi facã apariþia în mediul
terestru, numai în urma unei dezvoltãri îndelungate, a unei evoluþii de la inferior
la superior. Abia în epoca noastrã, datoritã acumulãrii ºi generalizãrii unui
important material faptic în ºtiinþele naturii, s-a putut schiþa tabloul schematic
al dezvoltãrii evolutive a materiei, s-au putut contura etapele probabile ale
desfãºurãrii progresive a acestei evoluþii. Astfel, în 1924, savantul rus A.I.
Oparin arãta cã, problema devine solvabilã ºtiinþific în mãsura în care
evidenþiem unele trãsãturi esenþiale ºi elementare ale fenomenului vieþii, care
s-au putut contura în timp, devenind atributele primelor vieþuitoare. Teoria sa,
bazatã pe principiul evoluþionist, leagã apariþia vieþii de dezvoltarea generalã
a materiei, ajunsã la un anumit stadiu de organizare ºi complexitate. În sprijinul
acestei teorii, vin numeroase date din domeniile biochimiei, geochimiei,
astrofizicii, astrochimiei etc.
Atât cercetãrile asupra evoluþiei carbonului (elementul principal care intrã
în alcãtuirea organismelor vii) ºi compuºilor sãi în cosmos, cât ºi reconstituirea
acestui proces pe Pãmânt ºi cercetãrile experimentale conduc la aceeaºi
concluzie: principalele grupe de substanþe organice cu structurã simplã sau
38
mai complicatã, pe care astãzi le gãsim obligatoriu în structura vieþuitoarelor,
au putut apãrea pe cale abiogenã ca rezultat firesc al evoluþiei materiei în
Univers. Dupã A.I. Oparin, apa a fost mediul obligatoriu, de neînlocuit, unde a
avut loc formarea celor mai complicate combinaþii organice, care au devenit
apoi cãrãmizile corpului organismelor vii.
Argumentele care susþin aceastã ipotezã sunt numeroase. Dintre acestea
putem cita:
• atmosfera primitivã anoxicã, bogatã în compuºi ai azotului, CH4, H2S,
etc.,gaze toxice care nu întreþin viaþa;
• absenþa ecranului protector de ozon împotriva radiaþiilor ultraviolete,
nocive pentru fiinþele vii, la nivelul stratosferei;
• cantitatea mare de diferiþi derivaþi oxigenaþi, azotaþi ºi sulfaþi ai
hidrocarburilor, ajunºi aici din litosferã ºi mai ales din atmosferã. Transformarea
ulterioarã a acestora s-a produs parþial sub acþiunea razelor ultraviolete ºi,
îndeosebi, pe cale cataliticã. Catalizatorii au putut fi atât diferite sãruri dizolvate,
cât ºi unele precipitate, insolubile în apã, pe suprafaþa cãrora erau absorbite
substanþe organice. Compuºii apãruþi astfel erau din ce în ce mai complicaþi ºi
interacþionau mai activ.
Pentru a demonstra procesul prin care din combinaþii ale substanþelor
anorganice au putut rezulta unele dintre primele cãrãmizi ale vieþii, chimistul
american S. Miller (1953) a realizat urmãtorul experiment: într-un balon de
sticlã de 5 l a închis un amestec de gaze ºi vapori de apã, considerat a corespunde
parametrilor atmosferei secundare (hidrogen -13%, metan -26%, amoniac -
26% ºi vapori de apã -35%, la temperaturi de 60oC). Acest amestec a fost
supus timp de o sãptãmânã descãrcãrilor electrice generatoare de radiaþii
ultraviolete. Analizând lichidul format pe fundul balonului, cât ºi gazele
acumulate în interiorul sãu, Miller a identificat, în afara substanþelor iniþiale,
numeroºi compuºi - acidul cianhidric, acidul formic, aldehida formicã, glucide,
grãsimi, acid acetic, numeroºi aminoacizi (glicolul, alanina, glicina, sarcosina,
β-alanina, α-aminobutiric, glutamic, asparagic), precum ºi CO, CO2 ºi N2.
Acidul cianhidric reprezintã un produs intermediar, esenþial în sistemele
prebiologice de substanþe organice.
Timpul scurs de la trecerea materiei minerale la starea nouã, de materie
vie, se apreciazã la peste 1,5 miliarde de ani.

Dinamica formelor de viaþã pe parcursul erelor geologice

ERA PRECAMBRIANÃ
Aceastã erã, cu cele douã perioade ale sale, Arhaic ºi Proterozoic, a durat
aprox. 4 miliarde de ani (7/8 din istoria Pãmântului); poate fi supranumitã era
apariþiei vieþii.
39
 Caracteristici ale mediului:
• se formeazã scoarþa solidã ºi apar primele continente;
• au loc manifestãri vulcanice care degajã în atmosferã CO2, CH4, H2O,
H2S, NH3, elemente chimice care caracterizau atmosfera iniþialã anoxicã;
• creºterea presiunii atmosferice, datoratã gazelor ºi vaporilor degajaþi
în atmosferã, conduce la condensarea vaporilor ºi apariþia hidrosferei;
• reacþiile chimice produse între gazele componente ale atmosferei, sub
influenþa descãrcãrilor electrice ºi a radiaþiilor ultraviolete, conduc la apariþia
compuºilor organici ai carbonului (monomeri, polimeri): aminoacizi, acizi graºi,
proteine ºi mai ales acizi nucleici, cu rol important în biogenezã;
• din combinarea acizilor nucleici cu proteinele rezultã protobionþii
(picãturi coloidale, capabile sã creascã ºi sã se reproducã prin autodiviziune;
• primele microorganisme procariote (fãrã nucleu individualizat în cadrul
celulei), reprezentate prin cianobacterii generatoare de stromatolite, marcheazã
începutul fazei de evoluþie biologicã propriu-zisã;
• apar organismele eucariote (cu nucleu individualizat, separat de
citoplasmã), care se diferenþiazã în cele douã regnuri: vegetal (diferite specii
de alge) ºi animal (protozoare ºi metazoare);
• cu 1,7 - 1,8 miliarde de ani în urmã, atmosfera terestrã, formatã aproape
exclusiv din NH3 ºi CO2, începe sã se îmbibe cu oxigen, ca urmare a activitãþii
de fotosintezã desfãºuratã timp îndelungat de producãtorii primari (plante
autotrofe) din mediul acvatic;
• temperatura suprafeþei terestre scade pânã la 6oC; raza Pãmântului
creºte de la 5000 km, la 6000 km, nucleele continentale mãrindu-se prin
adãugarea de materie adusã de vulcani;
• pânã la sfârºitul proterozoicului, aºa cum demonstreazã cel mai mare
depozit de fosile precambriene (fauna de ediacrarieni), descoperit la Ediacra,
în Australia, apãruserã reprezentanþi ai tuturor încrengãturilor de nevertebrate
cunoscute în prezent: spongieri, corali tabulaþi, meduze, viermi, artropode etc.
• pânã la sfârºitul precambrianului, viaþa se dezvoltã exclusiv în
mediul acvatic

ERA PALEOZOICÃ
Dureazã aprox. 325 mil de ani (570 - 245 mil. de ani)ºi poate fi
supranumitã era primelor plante ºi animale de uscat. Începutul ºi sfârºitul acestei
ere, este marcat de apariþia ºi dispariþia trilobiþilor (artropode primitive)-fig.6
în apele oceanice.
Paleozoicul timpuriu (570 - 395 mil. de ani) cuprinde perioadele:
cambrian (Cambria – numele latin al Þãrii Galilor); ordovician ºi silurian
(ordovicii ºi silurii – popoare antice, care populau teritoriile de vârstã
ordovicianã ºi silurianã).
40
 Fig. 6. Trilobit; viaþa în marile precambriene (Sursa: www.wirwar.it)

Paleozoicul târziu (395 - 245. mil. de ani) include perioadele devonian

(Devon – localitate în SV Angliei), carbonifer ºi permian (Perm – oraº din
Munþii Urali).

Fig. 7. Poziþia continentelor pe parcursul erei paleozoice, la intervale de milioane de ani

(Sursa: www.continent.gif)

41
 Caracteristici ale mediului:
• în cambrian, clima se încãlzeºte, devenind apropiatã de cea de tip
subtropical;
• flora este reprezentatã de alge marine;
• fauna era alcãtuitã din nevertebrate marine; începe sã se dezvolte fauna
de trilobiþi (artropode); se dezvoltã archeocyathidele (metazoare care au generat
depozite calcaroase), brachiopodele inarticulate;
• în ordovician se menþine climatul de tip subtropical;
• începe orogeneza caledonicã;
• viaþa se dezvoltã în continuare în mediul marin
• primele vertebrate, agnathe (lipsite de maxilare cu fãlci) ºi
gnathostomate (cu maxilare cu fãlci), peºti placodermi apar în ordovician;
În domeniul acvatic, în ordovician ºi silurian se dezvoltã graptoliþii,
antozoarele (tetracorali ºi corali tabulaþi, care genereazã calcare recifale),
moluºtele (monoplacofore, cefalopode nautiloidee), brachiopodele articulate,
echinodermele fixate de substrat printr-un peduncul calcaros sau prin plãci
bazale;
• în silurian, ca urmare a îmbibãrii atmosferei cu oxigen, se contureazã
ecranul protector de ozon, care creeazã premise pentru diversificarea domeniilor
de viaþã ale Terrei (extinderea formelor de viaþã din mediul acvatic pe uscat);
• pe uscat, în apropierea þãrmurilor, pe terenuri mlãºtinoase, apar plante
primitive (psilofite), iar dintre animale, reprezentanþi ai artropodelor
(miriapode);
• la sfârºitul silurianului, în biotopurile lagunare, trãiau gigantostracei
(strãmoºi ai scorpionilor actuali);
• în devonian se diferenþiazã trei zone de climã: caldã, aridã tropicalã în
nord ºi rece în sud;
• flora terestrã este formatã la începutul devonianului, exclusiv din
reprezentanþi primitivi ai criptogamelor vasculare, grupaþi în clasa Psilopsida;
în decursul acestei perioade, criptogamele vasculare se diversificã, apãrând
clase noi: Lycopsida, Sphaenopsida, Filicopsida;
• lumea vertebratelor se diversificã; apar peºti ostracodermi, placodermi,
crosopterigieni, dipnoi;
• la sfârºitul devonianului, apar primii reprezentanþi ai amfibienilor -
batracienii stegocefali (genul Ichthyostega).
• în carbonifer, în condiþiile unui climat tropical-umed, flora continentalã
cunoaºte o dezvoltare impresionantã, fiind dominatã de ferigi arborescente
uriaºe (30 - 40 m înãlþime), din genurile Calamites, Sigillaria, Lepidodendron;
apar primele gimnosperme;
42
 • în faunã se semnaleazã apariþia insectelor, dezvoltarea amfibienilor ºi
apariþia reptilelor;
• sub raport tectonic, începe orogeneza hercinicã;
• prin fosilizarea vegetaþiei, se formeazã cele mai importante depozite
de cãrbuni din istoria pãmântului.
• în permian, clima se rãceºte ºi se aridizeazã;
• ferigile arborescente înregistreazã un declin;
• se dezvoltã gimnospermele;
• atât în devonian, cât ºi în carbonifer ºi permian, flora marinã este
formatã din alge verzi ºi roºii, cu tal calcaros, care contribuie la formarea
calcarelor recifale; dintre animalele marine care au lãsat fosile caracteristice,
pot fi citate: foraminiferele Fusulinide, cefalopodele ammonoidee,
brachiopodele articulate (Spirifer, Productus), cordatele primitive (urme).

ERA MEZOZOICÃ
Cunoscutã ºi sub denumirea de “erã a faunelor intermediare“, dureazã
cca. 150 milioane de ani, fiind încadratã între douã momente de extincþii majore
care au afectat lumea animalã: la sfârºitul permianului, când au dispãrut
principalele grupe de animale paleozoice (tetracorali, trilobiþi, ordine ºi familii
ale brachiopodelor ºi briozoarelor, echinoderme primitive, ca blastoideele ºi
palechinoideele, graptoliþi etc.; la sfârºitul cretacicului, când au dispãrut
amoniþii, belemniþii, bivalvele fixate din mediile recifale (rudiºtii), reptilele
marine de talie mare (plesiosaurii, ichtyosaurii) ºi reptilele uriaºe terestre
(dinosaurienii ºi pterosaurienii).

Fig. 8. Poziþia continentelor în Triasic. (Sursa: pangea-continental-drift.gif)

43
 Caracteristici ale mediului:
• cu excepþia cretacicului, mezozoicul este o erã de relativa liniºte
tectonicã;
• în triasic se estompeazã zonele climatice de la sfârºitul paleozoicului;
climatul triasicului este relativ uniform, semideºertic în nord ºi mai
umed în sud;
• sub raport tedctonic, perioada triasicã este marcatã de uºoare miºcãri
de cutare, cunoscute sub numele de orogeneza kimmericã veche ºi
kimmericã nouã;
• în mediul marin se dezvoltã algele verzi calcaroase din familia
Dasycladaceelor, care singure sau împreunã cu hexacoralii conduc la
formarea calcarelor recifale;
• pe uscat, flora este de tip mezofitic, alcãtuitã predominant din plante
gimnosperme, multe cu aspect de palmieri, care au înlocuit pãdurile
de criptogame vasculare caracteristice florei paleolitice;
• în domeniul faunei continentale începe dezvoltarea reptilelor;
amfibienii stegocefali se menþin pânã cãtre sfârºitul perioadei, când
îºi fac apariþia ºi primii reprezentanþi ai mamiferelor monotreme, în
forme primitive, aplacentare, de tipul echidnei ºi ornitorincului;
• în jurasic, climatul devine cald ºi umed, de tip tropical, favorizând
dezvoltarea unei vegetaþii luxuriante, în cadrul cãreia, dominante rãmân
gimnospermele: Coniferale, Bennettitale, Gingkoale, Cycadole,
Araucariacee etc.;
• reptilele, reprezentate prin þestoase, rhyncocephali (cu maxilare în
formã de cioc), crocodilieni, dinosaurieni ºi pterosaurieni (reptile
zburãtoare) ating apogeul dezvoltãrii, fiind adaptate atât la mediul
acvatic, cât ºi la cel continental ºi la cel aerian;
• La sfârºitul jurasicului ºi începutul cretacicului apar primele nuclee
ale lanþului alpino-carpato-himalayan, care adaugã un nou val de uscat
în continuarea celui hercinic; începe deplasarea maselor continentale,
individualizându-se liniile de expansiune în zonele oceanice, ceea ce
determinã ample transformãri ale mediului terestru, cu implicaþii în
dinamica florei ºi faunei;
• în domeniul floristic, gimnospermele intrã în regres, locul acestora
fiind luat treptat de angiosperme, plante cu flori ºi seminþe închise în
fruct, care inaugureazã era vegetaþiei neofitice, ce se continuã ºi în
prezent;
• în fauna marinã, animalele nevertebrate care au lãsat fosile caracteristice
au fost: dintre protozoare, ciliatele (cretacic inferior), foraminiferele
planctonice, iar dintre metazoare, amoniþii ºi belemniþii (care intrã în
regres spre sfârºitul erei mezozoice), specii de bivalve, ostracode,
echinide exociclice etc.

44
 • peºtii osoºi se îmbogãþesc cu specii de Anguile ºi Cyprinide, se dezvoltã
formele mici de batracieni anuri;
• mamiferele placentare ºi pãsãrile se vor dezvolta începând din cretacicul
superior, în paralel cu declinul reptilelor.

ERA NEOZOICÃ
Cunoscutã ºi sub denumirea de erã cainozoicã, a durat aprox. 75 mil de
ani, începutul sãu fiind marcat de dispariþia amoniþilor ºi a reptilelor uriaºe.

Caracteristici ale mediului:

• din punct de vedere tectonic, continuã deriva continentelor;
• la începutul paleogenului, se mai pãstra legãtura dintre America de
Nord ºi Eurasia peste Groenlanda ºi Scandinavia; Oceanul Atlantic nu era
schiþat în emisfera nordicã; persista de asemenea legãtura dintre Asia ºi Alaska,
peste strâmtoarea Behring; se tinde la stabilirea unui istm consolidat între
America de Nord ºi America de Sud; continuã orogeneza alpinã;

Fig. 9. Poziþia continentelor în Paleogen.

Sursa: (KTBoundary1.jpg)

• climatul este de tip subtropical; din scutul Gondwana, numai blocul

antarctic rãmâne supus climatului rece;
• în flora terestrã dominã angiospermele; în aceastã perioadã, elementele
floristice de climã caldã sunt prezente în toate continentele; la sfârºitul
paleogenului, rãcirea climei determinã reducerea numãrului de plante
de tip tropical;
45
 • asociaþiile vegetale de climã temperatã sunt edificate de esenþe ca:
salcie, plop, ulm, alun, fag, mesteacãn, stejar, magnolie, în nordul
Eurasiai ºi în America de Nord; asociaþia vegetalã subtropicalã din
Europa Centralã ºi coastele nordice ale Mãrii Tethys, cuprindea specii
de laur, smochin, viþã, chiparos de baltã ºi arbore mamut;
• fauna terestrã este dominatã de pãsãri ºi mamifere; dintre pãsãri, reþin
atenþia tipurile de alergãtoare asemãnãtoare struþilor (aprox. 2 m sau
chiar 3m înãlþime); mamiferele sunt reprezentate aproape exclusiv prin
marsupiale ºi placentare, în paleogen apãrând reprezentanþi primitivi
ai tuturor ordinelor actuale: Insectivore, Rozãtoare, Carnivore,
Paricopitate (girafe, cãmile, bizoni, capre, antilope), Imparicopitate
(cai, tapiri, rinoceri), Proboscidieni (elefanþi), Primate (maimuþe,
hominide);
• în neogen se dezvoltã asociaþii vegetale de climã temperatã ºi rece,
care vor avea largã rãspândire în decursul epocilor glaciare din
Cuaternar;
• fauna de mamifere era deja asemãnãtoare celei actuale; în cadrul
ordinului Primate, în miocen apar dryopitecii, din care, la începutul
pliocenului, se vor desprinde australopitecii aflaþi la originea oamenilor
fosili;
• continentele ajung în linii mari la configuraþia actualã; între Asia ºi
America de Nord, legãtura peste strâmtoarea Behring se menþine pânã
la sfârºitul perioadei, ceea ce a permis faunei din Asia sã migreze spre
America de Nord; la sfârºitul neogenului, cele douã Americi se vor
uni definitiv prin intermediul istmului Tehuantepec, iar legãtura dintre
Asia ºi Alaska se va întrerupe.
• clima începe sã se aridizeze, iar cãtre sfârºitul perioadei neogene
devine din ce în ce mai rece.

CUATERNARUL
Dureazã aprox. 1.5 mil. de ani ºi se remarcã prin instalarea celei mai
importante glaciaþiuni din istoria pãmântului ºi prin apariþia omului.

Caracteristici ale mediului:

• se încheie ultimele ecouri ale orogenezei alpine;
• pentru menþinerea echilibrului izostatic, se produc ridicãri ale catenelor
muntoase (cu peste 1000 m în Carpaþii Meridionali);
• alternanþa epocilor reci (glaciare) cu cele relativ calde (interglaciare)este
bine reflectatã în rãspândirea mamiferelor: în timpul epocilor
46
 interglaciare, elementele faunistice de climã caldã înaintau spre nordul
continentelor, iar în timpul perioadelor glaciare, elementele faunistice
boreale coborau la latitudini sudice;
• asociaþia faunisticã de climã caldã a cuaternarului cuprindea specii
de: elefantide, rinocerotide, hipopotami, gazele, feline (tigrii cu “dinþi-
pumnal“);

Fig. 10. Dupã Angela Lupaºcu, 2001

47
 • asociaþia faunisticã de climã rece era reprezentatã prin specii ca:
mamuþi, rinoceri lânoºi, reni, marmote, iepuri ºi vulpi polare;
• bovidele, apãrute în Asia ºi India, au migrat pânã în Europa; unele,
precum bizonul (Bos priscus) sau zimbrul (Bos primigenius) au dispãrut
din ecosistemele naturale în timpuri istorice, în prezent, câteva familii
fiind conservate în rezervaþii;
• carnivorele neogene s-au menþinut ºi în cuaternar, îmbogãþindu-se cu
specii de climã rece ca: ursul de peºterã (Ursus spelaeus) ºi hiena de
peºterã (Crocuta spelaea), dispãrute la sfârºitul pleistocenului;
• deoarece în depozitele cuaternare se aflã numeroase resturi ale corpului
omenesc ºi urme ale activitãþii lui, aceastã era mai poartã denumirea
de antropogen

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Explicaþi de ce primele forme de viaþã au populat exclusiv mediul
acvatic?
2. În ce constã importanþa practicã a fosilelor ºi care sunt condiþiile
favorizante ale procesului de fosilizare?
3. Care este semnificaþia ecologicã a calcarelor recifale construite de
corali ºi alge fosile?
4. Explicaþi ºi exemplificaþi în ce mãsurã omul ºi activitãþile sale au
influenþat dinamica lumii vii în timp istoric.

48
 CAPITOLUL IV

FACTORII DE MEDIU ªI RAPORTURILE

LOR CU ORGANISMELE VII

Factorii de mediu care influenþeazã comportamentul ºi reacþiile organis-

melor vegetale ºi animale pot fi grupaþi în trei categorii:
1. Factori abiotici (fizici, anorganici) – factorii energetici (lumina, tempe-
ratura), factorii hidrici (umiditatea aerului, precipitaþiile atmosferice
ºi umiditatea solului), factorii edafici (conþinutul în substanþe minerale
al solului, reacþia ionicã sau pH-ul, structura ºi textura solului), factorii
geomorfologici (altitudinea reliefului, expunerea versanþilor, declivi-
tatea, gradul de adãpost etc.); factorii cu acþiune mecanicã asupra
organismelor vii (vântul, zãpada, focul);
2. Factori biotici – relaþiile intraspecifice ºi interspecifice care se stabilesc
între organisme în procesele de reproducere, rãspândire, protecþie ºi
nutriþie;
3. Factorul antropic - (acþiunile) voluntare ºi involuntare ale societãþii
omeneºti, cu impact asupra înveliºului biotic al Terrei.

4.1. Factorii abiotici cu rol determinant în distribuþia geograficã a

organismelor vii

4.1.1. Lumina ºi influenþa sa asupra organismelor vii

Intensitatea luminii variazã în funcþie de mai mulþi factori, cei mai impor-
tanþi fiind: latitudinea, altitudinea, momentul zilei ºi expunerea versanþilor.
Cantitatea de luminã care ajunge la suprafaþa terestrã este influenþatã în mare
mãsurã de nebulozitate, umiditatea ºi poluarea atmosfericã.
Pentru marea majoritate a speciilor vegetale ºi animale, lumina reprezintã
un factor ecologic fundamental, cu impact direct asupra morfologiei, fiziologiei
ºi comportamentului acestora.
Influenþa luminii asupra plantelor
Procese fiziologice influenþate de luminã
49
 a) Asimilaþia clorofilianã - toate speciile vegetale, cu mici excepþii
(bacterii, ciuperci sau plante cormofite parazite, fãrã clorofilã) au nevoie
de luminã pentru realizarea procesului de fotosintezã;
b) Evapotranspiraþia – asigurã circulaþia substanþelor minerale de la
rãdãcinã cãtre frunze, unde are loc elaborarea hranei. Evapotranspiraþia
creºte direct proporþional cu intensitatea luminii.

Caracteristici morfologice influenþate de luminã:

a) Creºterea ºi forma plantelor: plantele crescute în semiîntuneric sau

umbrire intensa au tulpini lungi, subþiri, frunze slab dezvoltate, de
culoare alb-gãlbuie; forma coronamentului este dictatã de nevoia de
luminã a plantelor; astfel, speciile care preferã biotopurile intens
luminate vor avea coronamentul dezvoltat pe orizontalã, în timp ce
speciile care preferã lumina difuzã îsi vor dezvolta coronamentul pe
verticalã;
b) Modelul arhitectural al formaþiilor vegetale (stratificarea pe verticalã
a vegetaþiei) reprezintã rezultatul adaptãrii diferenþiate la luminã a
speciilor; în formaþiile vegetale închise (pãduri), straturile inferioare
(arbustiv, subarbustiv, ierbaceu ºi muscinal) cuprind specii cu exigenþe
din ce în ce mai reduse faþã de luminã; în pãdurile umbroase de conifere,
straturile inferioare sunt cvasiinexistente, ca ºi în pãdurile tropicale
umede virgine, în care straturile ierbaceu ºi subarbustiv sunt practic
inexistente.
Stratificarea vegetaþiei, datoratã intensitãþii din ce în ce mai reduse a
luminii odatã cu creºterea adâncimii apei, este întâlnitã ºi în cazul vegetaþiei
acvatice.

Categorii de plante diferenþiate dupã durata iluminãrii:

a) De zi lungã (hemeroperiodice) – caracteristice mediilor temperate,

subpolare ºi arctice (Ex.: secara, ovãzul, orzul, grâul de primãvarã);
b) De zi scurtã (nictiperiodice) – specifice mediilor subtropicale ºi
tropicale (Ex.: tutunul, trestia de zahãr, soia, bumbacul, orezul);
c) Plante indiferente faþã de luminã (liliacul, cireºul).

Influenþa luminii asupra animalelor

La nivelul regnului animal, lumina influenþeazã: coloritul, ritmul

activitãþii, bioritmurile zilnice (circadiene) ºi sezoniere care duc la diapauza
50
insectelor, reproducerea pãsãrilor ºi mamiferelor, nãpârlirea ºi acumularea
grãsimilor, migraþiile unor pãsãri ºi mamifere, hibernarea unor mamifere.
Existenþa speciilor animale în condiþii foarte diferite de iluminare este
posibilã datoritã adaptãrilor particulare ale acestora, respectiv:
1. Coloraþia de dezagregare – în desenele ºi tonurile penajului ºi ouãlor
la multe pãsãri (liºiþe, prepeliþe, dropie, pupãzã), la reptile (în special
la ºerpii din mediile tropicale – vipera de Gabon, Bitis gabonica), la
unele mamifere (puii de lup, râs, cerb, mistreþ);
2. Homocromia permanentã (capacitatea organismelor de a prelua
culoarea mediului de viaþã) – apare în mediile bine definite cromatic
(polare, deºertice, coronamentul pãdurilor semperviriscente, mediile
acvatice cu transparenþã ridicatã a apei); în zona temperatã, poate apãrea
homocromia sezonierã, legatã de succesiunea anotimpurilor;
3. Fitomimarea (capacitatea organismelor animale de a imita aspectul
unor elemente ale speciilor vegetale) – de exemplu, fluturele Kallima
din Regiunea indo-malayezã imitã aspectul unei frunze uscate; lacusta
migratoare are de asemenea aspect de frunzã. Aceastã caracteristicã
influenþatã de luminã este foarte importantã pentru organismele
respective, în contextul relaþiilor bilaterale (victimã-duºman) de
protecþie a speciilor;
4. Culoarea de avertizare – sfideazã duºmanul printr-un colorit vizibil,
strident, scopul fiind de asemenea, cel de apãrare; este întâlnitã la specii
de reptile - Salamandra maculosa, la specii de feline etc.

4.1.2. Temperatura ºi influenþa sa asupra organismelor vii

Limite de toleranþã ale organismelor faþã de factorul termic

Majoritatea organismelor suportã temperaturi ce variazã între 0 – 50°C,

însã optimul din punct de vedere termic se situeazã între 16 – 28 °C. Foarte
puþine specii suportã temperaturi mult mai coborâte sau mult mai ridicate decât
valorile menþionate anterior (unele bacterii, alge ºi puþine specii cu organizare
superioarã)
Exemple de recorduri de adaptare la temperaturi extreme:
- unele specii de alge roºii (rhodoficee) suportã temperaturi de -30°C,
dar mor la peste +4°C;
- unii acarieni suportã oscilaþii termice între -6 ºi -65°C;
- specii de peºti ºi amfibieni care rezistã la temperaturi sub 0°C;
- dintre vertebrate, pinguinul imperial (Aptenodites forsteri) ºi renii
(Rangifer tarandus, R. carribou) sunt adaptaþi la temperaturi ce coboarã
sub -60°C;

51
 - în Oceanul Pacific, în preajma unor izvoare termale submarine din
largul costelor Mexicului, au fost identificate organisme inferioare care
suportã temperaturi de + 400 - +500°C;
- în deºertul american Death Valley (Valea Morþii, care aparþine deºertului
Mojave), plantele ºi animalele suportã temperaturi de +56°C la umbrã;
- pe nisipurile Saharei, insectele suportã temperaturi de +50°C
În realitate, fiecare specie are propriile limite de toleranþã faþã de factorul
termic.
În funcþie de toleranþa faþã de variaþiile de temperaturã, organismele vii
se împart în douã categorii:
a) euriterme, care suportã variaþii de temperaturã; prin urmare, acestea
ocupã îndeosebi mediile caracterizate prin succesiunea anotimpurilor
(temperate, mediteraneene) sau au areale cosmopolite, de dimensiuni
mari, fiind întâlnite la latitudini ºi altitudini diferite. De exemplu,
ºoarecele comun (Mus musculus) ºi broasca râioasã (Bufo bufo) au
areale de rãspândire care se extind de la 65° latitudine nordicã ºi pânã
în nordul Africii.
b) Stenoterme, adaptate la temperaturi constante ale mediului de viaþã.
În acest caz, temperatura intervine ca un factor restrictiv în extinderea
arealului de rãspândire al speciilor respective. De exemplu, în aceastã
categorie se încadreazã speciile din mediile ecuatoriale ºi sub-
ecuatoriale.

Adaptãri la temperaturã ale plantelor

a) adaptãri morfologice la temperaturi scãzute:

- dispunerea ramurilor la suprafaþa solului, rezultând forme pitice (Betula
nana, Salix repens, Salix retusa);
- creºterea sub formã de perniþã semisfericã sau covor, cu scopul
menþinerii unui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis,
specii de muºchi);
- formarea tulpinilor ºi a ramurilor în sol, la suprafaþã apãrând numai
frunzele ºi florile (Salix polaris);
- trecerea anotimpului nefavorabil din punct de vedere termic, sub diferite
forme de rezistenþã: seminþe, bulbi, rizomi, etc.
b) adaptãri morfologice la temperaturi ridicate:
- formarea unei pãturi de periºori la baza tulpinii, pentru protejarea plantei
de razele calorice reflectate de sol;
- dispunerea verticalã a frunzelor, paralel cu razele soarelui;
- dezvoltarea la nivelul epidermei frunzelor a unei cuticule lucioase de
cearã (frunze coriacee), menitã sã reflecte razele solare;
52
 c) adaptãri fiziologice la temperaturi scãzute:
- acumularea în celule a zaharurilor ºi sãrurilor;
- transformarea în timpul iernii a amidonului în glucide simple;
- secretarea unor pigmenþi diferiþi în funcþie de anotimp, astfel încât
iarna, culorile mai închise sã absoarbã mai bine cãldura;
- pierderea aparatului foliar în sezonul rece
d) adaptãri fiziologice la temperaturi ridicate:
- dezvoltarea suberului, ca þesut izolator de protecþie.

Adaptãri la temperaturã ale animalelor

În funcþie de toleranþa faþã de variaþiile de temperaturã, ca ºi plantele,

organismele animale se împart în douã categorii: euriterme (suportã oscilaþiile
termice) ºi stenoterme, adaptate la temperaturi constante. Cele din a doua
categorie se subîmpart în: megaterme – adaptate la temperaturi constant ridicate
(maimuþe, corali, termite etc.) ºi psichrofile (urs polar, focã, morsã etc).
Din punct de vedere al mecanismelor de reglare termicã, organismele
animale se împart în douã categorii: poikiloterme (cu sânge rece) ºi homeoterme
(cu sânge cald).
a) Reglarea temperaturii la poikiloterme
- Animalele poikiloterme nu posedã mecanisme de autoreglare termicã,
temperatura lor variind odatã cu temperatura mediului ambiant; în
condiþii extreme, poikilotermele întrã intr-o stare de anabiozã (amorþire)
care, în funcþie de anotimp, poartã numele de estivaþie sau hibernare.
b) Reglarea temperaturii la homeoterme
- Homeotermele, animale superioare ca organizare, cuprind specii din
clasele Aves ºi Mammalia;
- Posedã mecanisme de termoreglare care produc fie supraîncãlzirea,
fie suprarãcirea: la frig, la nivelul ficatului ºi musculaturii au loc reacþii
metabolice cu eliberare de cãldurã; la temperaturi ridicate, au loc
pierderi de cãldurã la nivelul pielii ºi plãmânilor, prin transpiraþie
termicã.
c) Adaptãri comportamentale
- Cãutarea microhabitatelor cu temperaturi mai favorabile, materializate
prin: migraþii de pe versanþii nordici pe cei sudici, migraþii pe verticalã
(spre exemplu, în timpul iernii, capra neagrã coboarã din etajul alpin
în pãdurile de conifere), construirea de galerii, tuneluri, vizuini în
zãpadã sau gheaþã (ierunca, nevãstuica, rozãtoarele) sau în nisip
(animalele din deºerturi);

53
 - Existenþa în colonii aglomerate (pinguini - fig. 11, ciori, vrãbii etc.) pe
timpul nopþii;

Fig. 11. Aglomerarea pinguinilor, cu scopul conservãrii cãldurii ºi protejãrii puilor în mijloc.
(Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

- Hipotermia adaptativã, respectiv starea de latenþã cauzatã de frig

hibernare – sau de cãldurã (estivare); rolul acesteia constã în
conservarea energiei existente, pentru o perioadã de timp (iarna sau
vara), în condiþiile reducerii consumului de oxigen la valori de pânã la
5% din normal, scãderii frecvenþei respiratorii ºi a ritmului cardiac.
Hibernarea este întâlnitã la specii de monotreme, marsupiale, unele
rozãtoare ºi insectivore, urs, bursuc, raton; estivarea apare la specii de
rozãtoare, în verile toride (de ex., la popândãul Citellus undulatus).

Rolul temperaturii ca factor limitativ în rãspândirea organismelor

- Dinamica spaþialã a temperaturilor medii anuale în raport cu latitudinea

ºi altitudinea influenþeazã în mod direct repartiþia teritorialã a zonelor
ºi etajelor de vegetaþie;
- Existã specii pentru care limitele extreme de temperaturã sunt mult
mai importante decât valorile medii (de exemplu, temperatura de 10°C
este mortalã pentru larvele ºi adulþii speciei de þânþar Aedes aegypti,
faza de ou fiind rezistentã.
54
 4.1.3. Factorii hidrici ºi influenþa lor asupra organismelor vii

Factorii hidrici sunt reprezentaþi de umiditatea aerului (vapori de apa,

ceata), precipitaþiile atmosferice ºi apa din sol.
Apa este o resursã mineralã indispensabilã vieþii, fiind prezentã în toate
funcþiile ºi procesele biologice; ea deþine o pondere considerabilã în structura
organismelor vegetale ºi animale (tomatele, castraveþii, pepenii etc. conþin cca.
90% apã), reprezintã sursã de hranã ºi constituie un excelent mediu de viaþã
pentru un mare numãr de specii animale ºi vegetale. Prin organele cu care sunt
dotate, organismele au posibilitatea sã obþinã apa din sol sau direct din
atmosferã. Apa are un rol deosebit de important în procesul de asimilaþie
clorofilianã, asigurând circulaþia substanþelor nutritive de la rãdãcinã cãtre
frunze.

Rolul apei pentru organismele vegetale. Adaptãri morfologice ºi

fiziologice

Pentru a-ºi îndeplini funcþiile vitale, cea mai mare parte a plantelor terestre
îºi obþine umiditatea din sol, fie din franjurile capilare sau porii capilari, fie
din structurile freatice.
Dupã Duchaufour (1970) citat de Angela Lupaºcu, 2001, în funcþie de
origine ºi localizare în cadrul profilului de sol, apa existentã în înveliºul edafic
îmbracã mai multe forme:
- apa higroscopicã, absorbitã din umiditatea atmosfericã, inaccesibilã
plantelor;
- apa capilarã neabsorbitã, care umple capilarele cele mai fine;
- apa capilara absorbita, reþinutã în solul zvântat, care umple porii mijlocii
ºi se deplaseazã prin difuzie capilarã; reprezintã sursa principalã de
aprovizionare pentru plante;
- apa gravitaþionalã, care umple dupã ploaie toþi porii ºi se scurge
gravitaþional, cu atât mai repede, cu cat porii sunt mai mari.
Nivelul piezometric, situat la adâncimi diferite pe Glob, influenþeazã
morfologia sistemului radicular al plantelor, în scopul accesibilizãrii resurselor
de apã necesare proceselor fiziologice.
Weaver ºi Walter au grupat sistemele radiculare ale plantelor în patru
mari categorii: sistemul pivotant, sistemul ramificat, sistemul cu extensiune
lateralã ºi sistemul radiar intensiv sau fasciculat.
a) Sistemul pivotant (cu extensiune verticalã) este specific mediilor cu
deficit de umiditate, unde nivelul piezometric se aflã la mari adâncimi.
În aceste condiþii, rãdãcina are aspect de þãruº (fig. 11 bis), putând
ajunge la câþiva metri adâncime. Recorduri din acest punct de vedere

55
 Fig. 11 bis. Tipuri de sisteme radiculare: 1 - pivotant; 2 - ramificat; 3 - fasciculat
(Sursa: biologie10.wordpress.com)

înregistreazã: spinul cãmilei din deºertul Sahara (Alhagi pseudoalhagi),

a cãrui rãdãcinã poate atinge 20 m adâncime; saxaulul (Haloxylon
sp.)din deºerturile Asiei Centrale ºi Andira humilis din formaþiunile
de savanã braziliene; salcâmul (Robinia pseudoaccacia), larg rãspândit
în Câmpia Românã, care ajunge pânã la 5–7 m adâncime; lucerna
Medicago falcata, întâlnitã în regiuni semiaride.
b) Sistemul ramificat, specific plantelor care ocupã areale suprapuse
regiunilor cu umiditate variabilã; este întâlnit la specii precum: frasinul
Fraxinus excelsior, ale cãrui rãdãcini ajung la adâncimi moderate; pirul
Agropyron cristatum, din stepele temperate, a cãrui rãdãcinã ajunge la
peste 1 m adâncime; Kuhnia glutinosa, specie de prerie, a cãrui rãdãcinã
poate atinge 5 m adâncime (fig. 11 bis).
c) Sistemul cu extensiune lateralã, întâlnit la numeroase specii din climatul
arid. În acest caz, rãdãcinile se dezvoltã pe orizontalã, în imediata
apropiere a suprafeþei solului. Prin acest tip de rãdãcini, pe parcursul
ploii, plantele absorb o mare cantitate de apã din zona de aerare,
creându-ºi rezerve pentru perioadele de secetã. Este întâlnit frecvent
la speciile de cactacee.
d) Sistemul fasciculat este specific diferitelor specii de rogozuri; rãdãcina
acestor plante poate sã ajungã pânã la adâncimea de 1 m sau 1,5 m.
În afara speciilor care-ºi obþin apa din sol, existã plante care dispun de
sisteme prin care absorb apa direct din atmosferã (spre exemplu, hidatofitele,
plante de deºert; prin intermediul hidatodelor, în timpul zilei acestea exudeazã
mici cantitãþi de sare, care, datorita higroscopicitaþii, absorb în timpul nopþii
apã din vaporii atmosferici. Din aceastã categorie, pot fi menþionate speciile
Reaumuria hirtella ºi Frankenia pulverulenta din Sahara egipteanã).
56
 Evapotranspiraþia - proces fiziologic dependent de umiditate

Prin procesul de evapotranspiraþie se creeazã un circuit permanent al apei

între sol ºi plantã: prin intermediul sistemului radicular, plantele absorb apa
din sol, iar prin intermediul aparatului foliar, sub influenþa directã a luminii ºi
temperaturii, aceasta este eliminatã în atmosferã.
Cantitatea de apã eliminatã zilnic de o plantã prin evapotranspiraþie poate
fi impresionantã: un mesteacãn (Betula verrucosa) pierde la începutul verii
70-80 l de apã/zi; un tei (Tilia platyphylos) eliminã 200 l apã/zi, iar un stejar,
cca. 500 l apã/zi (I. Piºota, 1987).
Bilanþul hidric al plantelor (dat de diferenþa între cantitatea de apã absorbitã
din sol ºi cea pierdutã prin evapotranspiraþie) variazã de la o regiune la alta, în
funcþie de cantitatea de precipitaþii atmosferice. Astfel, în regiunile cu
pluviozitate ridicatã (pãdurile tropicale umede), plantele absorb cantitãþi ridicate
de apã, motiv pentru care, stomatele frunzelor sunt numeroase ºi larg deschise,
pentru a elimina o cantitate cât mai mare de apã. La polul opus se situeazã
regiunile cu deficit de precipitaþii – deºerturile – unde rezervele de apã din sol
fiind limitate, plantele sunt nevoite sa o absoarbã în cantitãþi infime ºi sã reducã
la maximum evapotranspiraþia; în aceste condiþii, apar adaptãri morfologice
ale frunzelor, precum: stomate puþine, frunze ericoidale (rãsucite) – colilia
Stipa capillata, Festuca sulcata etc. sau coriacee (acoperite cu un strat fin de
cearã) – citrice, laur, mãslin, ficus, iar în cazul ariditãþii excesive, transformate
în þepi.

Rolul apei pentru organismele animale

Ca ºi plantele, animalele au nevoie de apã pentru îndeplinirea funcþiilor

vitale. Acestea îºi procurã apa necesarã atât din sursele prezente în mediul lor
de viaþã (izvoare, râuri, lacuri, bãlþi, mlaºtini, mãri, oceane etc.), cât ºi din
plantele cu care se hrãnesc.
Dupã cum se cunoaºte, resursele de apã au o distribuþie neuniformã pe
suprafaþa terestrã, motiv pentru care speciile faunistice trebuie sã-ºi dezvolte
mecanisme mai mult sau mai puþin sofisticate de procurare ºi stocare a acesteia
pentru o anumitã perioadã de timp.
Cele mai inedite forme de adaptare la mediile caracterizate prin deficit
de umiditate se întâlnesc la speciile de animale din deºerturile aride ºi hiperaride
(animale xerobionte): antilopa mendas (Addax nasomaculatus) din nordul
Saharei consumã cantitãþi infime de apã, preluatã în special din plante; broaºtele
balon Cheiroleptes platycephalus din regiunile semideºertice ale Australiei se
umplu cu apã în timpul ploilor care cad rar, transformându-se în adevãrate
rezervoare, pe care bãºtinaºii le înþeapã pentru a bea apã(!!); cãmila cu douã
cocoaºe din deºertul Gobi ºi dromaderul din Sahara au capacitatea de a stoca
apa în cocoaºe pentru mai multe zile; numeroase specii de reptile din regiunile

57
aride au pielea foarte groasã (Varanus deserticolus, Eryx jaculatus) sau acoperitã
cu spini, pentru a evita pierderea apei prin transpiraþie; ºopârla endemicã din
Australia Moloch horridus, are corpul acoperit cu spini pentru reducerea canti-
tãþii de apã pierdutã prin transpiraþie ºi posedã capacitatea de a absorbi umezeala
direct prin piele; unele animale xerobionte s-au adaptat condiþiilor de secetã
prin desfãºurarea activitãþilor în timpul nopþii (broasca râioasã cenuºie Bufo
cineraea, popândãii etc.); în situaþii extreme, când lipsa apei se menþine timp
foarte îndelungat, existã specii faunistice care intrã în stare de anabiozã
(reducerea funcþiilor vitale pânã la limita supravieþuirii). Acest fenomen se
întâlneºte în cazul unor specii de melci din Sahara algerianã (Helix lactea, H.
desertorum), precum ºi în cazul mai multor specii de animale nevertebrate
(Tardigrade).
O categorie de animale legate nemijlocit de mediul acvatic este repre-
zentatã de fauna acvaticã; aceasta include numeroase specii de animale
nevertebrate, dar ºi specii de vertebrate din clasele Pisces, Amphibia, Reptilia
ºi Mammalia. Fauna acvaticã include specii adaptate exclusiv mediului acvatic
ºi, în consecinþã, orice modificãri de anvergurã aduse caracteristicilor fizico-
chimice ale apei ar putea fi fatale acestora.
Animalele higrobionte includ specii ale cãror habitate sunt localizate în
vecinãtatea surselor de apã: râuri, fluvii, lacuri, mlaºtini, bãlþi etc. Acestea îºi
desfãºoarã activitatea atât în mediul acvatic (mai ales în scopul procurãrii
resurselor de hranã), cât ºi pe malul apelor curgãtoare, în lunci, pe malul
lacurilor, pe grinduri sau plaje (spre exemplu: crocodilii, nutria, bizamul,
castorul, hipopotamul, salamandra, tritonii, cormoranii, pelicanii, egretele etc.).
Animalele care preferã mediul umed al peºterilor poartã numele de troglobionte
(diferite specii de gasteropode, insecte, viermi etc.).

4.1.4. Factorii edafici ºi influenþa lor asupra organismelor vii

Factorii edafici care influenþeazã existenþa ºi dezvoltarea organismelor

vii sunt reprezentaþi de totalitatea caracteristicilor fizico-chimice ale solurilor.
Solul alcãtuieºte stratul superficial al scoarþei terestre, rezultat în timp
din interacþiunea complexã între: rocã, factori atmosferici, resturi vegetale ºi
animale. Principalele procese care contribuie la formarea solurilor sunt:
dezagregarea, alterarea rocilor ºi procesele de descompunere a resturilor
vegetale ºi animale. Pe suprafaþa terestrã, solurile se diferenþiazã în funcþie de
compoziþia mineralã ºi organicã, ph, structurã ºi texturã; proprietãþile fizico-
chimice ale solurilor influenþeazã distribuþia organismelor vegetale ºi animale.

Influenþa solurilor asupra organismelor vegetale ºi animale

Majoritatea plantelor, cu mici excepþii, foloseºte solul ca suport ºi sursã

de substanþe nutritive. Relaþia plant㠖 sol se realizeazã prin intermediul

58
sistemelor radiculare ale plantelor, diferenþiate în funcþie de adâncimea pânzei
freatice ºi de proprietãþile fizice ale înveliºului edafic (grosimea profilului de
sol, permeabilitate, compactitate, grad de evoluþie etc.). Dintre orizonturile
profilului de sol, cel mai important pentru organismele vii este orizontul biologic
activ (o.b.a), respectiv stratul superficial al solului în care se dezvoltã sistemul
radicular al plantelor. Prin compoziþia mineralogicã, pH, textura ºi structura
diferenþiate, tipurile genetice de soluri influenþeazã considerabil structura ºi
distribuþia spaþialã a fitocenozelor ºi zoocenozelor.
Pentru animale, solul îndeplineºte rol de suport, adesea adãpost ºi depozit
de hranã (o multitudine de specii de nevertebrate - viermi, larve, insecte etc. -
ºi vertebrate - în special rozãtoare, dar ºi unele pãsãri ºi insectivore - îºi gãseºte
în sol hranã ºi adãpost).

Categorii de plante independente de sol

Existã situaþii în care, anumite specii de plante nu sunt fixate de sol,

obþinându-ºi prin alte mijloace apa ºi sãrurile minerale de care au nevoie pentru
dezvoltare. În funcþie de modul în care îºi procurã hrana, aceste plante se împart
în trei categorii: parazite, saprofite ºi epifite.
a) Plantele parazite nu realizeazã asimilaþie clorofilianã, ele extrãgând
substanþele nutritive din corpul speciilor vegetale sau animale pe care
le paraziteazã (Ex: torþelul care paraziteazã lucerna; mana viþei de vie;
vâscul – plantã semiparazitã, cu clorofilã, care obþine o parte din
resursele de hranã prin fotosintezã, iar cealaltã parte din speciile de
arbori pe care creºte; specii de ciuperci microscopice, parazite pe
diferite animale cãrora le provoacã boli de piele numite micoze etc.);
b) Plantele saprofite se hrãnesc pe seama resturilor organice aflate în
descompunere (putregaiuri, frunze aflate în descompunere, resturi
animale etc.). Numeroase specii de saprofite aparþin încrengãturilor
Bacteriophyta ºi Mycophyta.
c) Plantele epifite folosesc drept suport corpul altor specii vegetale, fãrã
a le prejudicia; astfel, în pãdurile tropicale umede, orhideele îºi fixeazã
rãdãcinile în materia organicã rezultatã din amestecul resturilor vegetale
cu praful din atmosferã, acumulatã la furcitura ramurilor.

4.1.5. Factorii geomorfologici ºi influenþa lor asupra organismelor vii

Caracteristicile morfologice ºi morfometrice ale reliefului îºi pun amprenta

asupra dinamicii ºi diversitãþii grupãrilor vegetale, densitãþii ºi chiar vigurozitãþii
indivizilor în cadrul grupãrilor vegetale. Astfel:
- etajarea altitudinalã a reliefului, prin modificarea valorilor parametrilor
climatici ºi a tipurilor genetice de soluri, determinã prezenþa unor
formaþii vegetale diferenþiate pe trepte altitudinale diferite;

59
 - declivitatea accentuatã a versanþilor (peste 50°) împiedicã dezvoltarea
în situ a orizonturilor de sol (produsele de dezagregare ºi alterare
alunecã spre baza pantei) ºi prin urmare, vegetaþia nu se poate instala;
în acelaºi timp, materialele care se rostogolesc pe pante sub forma
trenelor de grohotiº sau a râurilor de pietre afecteazã limita superioarã
a pãdurilor, în sensul retragerii acesteia la altitudini mai coborâte decât
cele impuse de condiþiile climatice (limitã geomorfologicã - M.
Geanana);
- limita superioarã a etajelor de vegetaþie este influenþatã la rândul sãu
de expunerea versanþilor, fiind situatã la altitudine mai ridicatã pe cei
cu expunere sudicã ºi la altitudine mai coborâtã pe cei expuºi spre
nord;
- depresiunile bine închise favorizeazã indirect inversiunile de vegetaþie,
prin generarea fenomenului de inversiune termicã;
- prin amploare ºi intensitate, procesele geomorfologice actuale pot
genera discontinuitãþi în cadrul înveliºului vegetal ºi pot afecta
integritatea ºi vigurozitatea indivizilor vegetali (de exemplu, alunecãrile
de teren afecteazã procesul de creºtere al arborilor, producând
contorsionãri de proporþii ale trunchiurilor);
Ca ºi vegetaþia, lumea animalã prezintã o etajare pe trepte altitudinale;
speciile faunistice dispun de adaptãri care sã le permitã existenþa pe diferite
forme de relief (spre exemplu, capra neagrã are o alurã zveltã ºi copite mici,
pentru a se putea deplasa cu uºurinþã pe brânele înguste ale masivelor montane
înalte ºi prãpãstioase). Pentru foarte multe specii de nevertebrate ºi vertebrate,
formele de relief pot reprezenta loc de refugiu ºi adãpost. În acest sens, amintim
rolul peºterilor, avenelor, diaclazelor, marmitelor de eroziune, luncilor râurilor
ºi al culoarelor de vale, depresiunilor protejate împotriva vânturilor puternice etc.

4.1.6. Factorii abiotici cu acþiune mecanicã asupra organismelor vii

4.1.6.1. Vântul

Prin vitezã ºi frecvenþã, vântul poate exercita o acþiune mecanicã

însemnatã asupra înveliºului vegetal. Astfel, extinderea în altitudine a
formaþiilor forestiere este limitatã adesea de vânturile puternice, al cãror impact
asupra straturilor arboricol ºi arborescent este materializat prin desfolieri,
ruperea ramurilor de pe partea expusã cãtre vânt (arbori steag) ºi dezrãdãcinãri.
Formele extreme de manifestare a vânturilor, de tipul vârtejurilor, tornadelor,
uraganelor au efecte dezastruoase asupra pãdurilor, care pot fi distruse pe zeci,
sute sau chiar mii de hectare ºi, implicit, asupra speciilor faunistice care le
populeazã.
60
 4.1.6.2. Zãpada. În funcþie de conjuncturã, zãpada poate avea un impact
pozitiv sau negativ asupra vegetaþiei. În þinuturile polare ºi subpolare, stratul
de zãpadã contribuie la menþinerea unui microclimat mai cald la suprafaþa
solului, oferind condiþii termice optime pentru conservarea organelor germina-
tive ale plantelor ºi pentru reducerea riscului de îngheþ al acestora. Pentru
animalele polare, zãpada constituie loc de adãpost, numeroase specii sãpându-
ºi vizuini sau galerii în interiorul acesteia. Pe de altã parte, avalanºele de zãpadã
pot exercita o acþiune mecanicã devastatoare asupra înveliºului biotic, inclusiv
asupra comunitãþilor umane aflate în aria de manifestare a acestora.

4.1.6.3. Focul. Sursa incendiilor poate fi naturalã sau antropicã. În general,

focul se poate declanºa spontan în mediile afectate de secetã prelungitã, în
care vegetaþia deshidratatã intens se poate aprinde la cea mai micã scânteie
sau pot fi cauzate de fulgere. De cele mai multe ori însã, responsabil de
producerea incendiilor este omul, care le declanºeazã involuntar sau în mod
deliberat. Focurile au cauzat adesea importante pagube, atât în cadrul formaþiilor
vegetale deschise, cât ºi în cele forestiere. Totuºi, ecosistemele afectate s-au
adaptat noilor condiþii, distrugerea completã a vegetaþiei existente creând
premisele unei succesiuni secundare menite sã regenereze zona arsã. În anumite
situaþii, în special în cadrul pãdurilor naturale, pe termen mediu ºi lung,
incendiile pot avea ca efect creºterea biodiversitãþii, prin crearea unui spectru
mai larg de habitate de-a lungul succesiunilor vegetale, pornind de la stadiul
de pãmânt gol ºi pânã la vegetaþia de climax.

Fig. 12. Pãdure în flãcãri (Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

61
 4.1.7. Plantele - indicatori ai calitãþii mediului de viaþã

Legãtura dintre plante ºi condiþiile de viaþã se reflectã în arealul de

rãspândire a diferitelor specii ºi în modul de grupare a speciilor pe anumite
teritorii. Adesea, pentru a aprecia condiþiile climatice ºi edafice caracteristice
unui habitat, se folosesc plantele indicatoare, care pot oferi informaþii mai
riguroase ºi cu costuri mai reduse, comparativ cu analizele chimice ºi
mãsurãtorile meteorologice.
Bazele teoriei speciilor indicatoare au fost puse încã din prima jumãtate
a secolului XX, în S.U.A., unde studiul vegetaþiei s-a dezvoltat mai ales în
legãturã cu problema refacerii ecosistemelor forestiere ºi folosirii raþionale a
teritoriului.
Principalele concluzii la care au ajuns Weaver ºi Clements (1938), asupra
valorii indicatoare a plantelor sunt:
a) fiecare plantã reprezintã un produs al condiþiilor de creºtere, deci un
indicator al mediului;
b) de-a lungul timpului, în procesele de dezvoltare, vegetaþia naturalã s-a
sortat permanent în funcþie de climat ºi tipurile genetice de soluri,
astfel încât, numai speciile cel mai bine adaptate apar astãzi din
abundenþã;
c) speciile dominante sunt cei mai importanþi indicatori, întrucât primesc
influenþa deplinã a staþiunii în care se dezvoltã;
d) comunitãþile de plante sunt indicatori mai preþioºi decât plantele
individuale;
e) cei mai importanþi indicatori naturali pentru posibilitãþile agricole ale
unei regiuni trebuie cãutaþi în flora spontanã;
f) covorul natural de plante, dacã este interpretat corect, oferã informaþii
asupra capacitãþii productive a terenurilor, mai bine decât observaþiile
meteorologice sau analizele chimice ale solului;
g) în America, de la cele dintâi aºezãri, agricultorii s-au obiºnuit sã judece
calitatea terenului, dupã arborii de pãdure care creºteau pe acesta;
h) pãdurile constituie un criteriu sigur pentru evaluarea productivitãþii
potenþiale a terenului, aceasta mai ales acolo unde creºterea arborilor
este corelatã cu dezvoltarea arbuºtilor ºi a stratului ierbaceu;
i) cauza principalã a diferenþierilor din cadrul vegetaþiei pajiºtilor este
umiditatea solului ºi lungimea intervalului de timp în care umiditatea
solului este utilizabilã;
j) în aceleaºi condiþii de climã, vegetaþia spontanã poate varia foarte mult
ºi pot apãrea comunitãþi diferite de plante, pe zone mici, în funcþie de
tipul de sol;
k) valoarea indicatoare a plantelor nu poate fi generalizatã pe mari regiuni
geografice, având caracter limitat, local. Legat de aceasta, trebuie sã

62
 se ia în considerare nu numai prezenþa, ci ºi vitalitatea unei specii,
precum ºi situaþia staþiunii analizate faþã de limitele arealului speciei.
l) existã diferenþe între specii în ceea ce priveºte valoarea indicatoare a
diferiþilor factori. Unele specii pot fi bune indicatoare de umiditate a
solului ºi fãrã importanþã pentru indicarea reacþiei ionice, structurii etc.;
m) sunt necesare studii meticuloase în legãturã cu mediul diferitelor
comunitãþi, înainte de a se clarifica importanþa lor indicatoare
Pentru precizarea valorii indicatoare a diferitelor specii, s-au elaborat numeroase
scãri, de cãtre: Ramenski, Pogrebneak, Zolyomy, Ellenberg, Karpati etc.
Spre exemplu, la asociaþiile de pajiºte, Ellenberg foloseºte scãri cu 6 - 7
trepte, pentru urmãtorii factori:
a) Umezeala staþiunii (U);
b) Reacþia solului (R);
c) Conþinutul în azot (N);
d) Temperatura (T);
e) Cerinþele faþã de luminã (L).
Dupã Ellenberg, Iris pseudacorus (stânjenelul) este indiferent faþã de
aciditatea solului (RO), bun indicator pentru excesul de umiditate (U5), cu cerinþe
moderate faþã de luminã (L3), cu cerinþe moderate faþã de temperaturã (T3) ºi
cu cerinþe moderate faþã de conþinutul în azot (N3).
Datele sunt valabile pentru condiþia în care specia creºte în asociaþii,
aflându-se în concurenþã cu alte specii; valorile diferã atunci când specia creºte
izolatã.

4.1.7.1. Plante indicatoare de luminã:

a) plante fotofile sau heliofile; indicã medii cu intensitate ridicatã a luminii

• rãspândire:
- cu precãdere în formaþii vegetale deschise: stepã, savanã, pampas,
prerie, deºert, tundrã, etaj alpin;
- pot fi întâlnite ºi în formaþii vegetale închise, spre exemplu: plantele
vernale de pe parterul pãdurilor cu frunze cãzãtoare, speciile din stratul
arboricol superior al pãdurilor ecuatoriale etc.
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
- asimilaþia clorofilianã se desfãºoarã în condiþii optime, hidraþii de
carbon sunt mai numeroºi;
- cantitatea de ligninã este mai mare;
- þesuturi lemnoase bine dezvoltate, prezenþa unui strat protector de
periºori (cazul florii de colþ - Leontopodium alpinum), frunze coriacee
(acoperite cu un strat protector de cearã), cum sunt cele de afin
(Vaccinium myrtillus) sau meriºor (Vaccinium vitis idaea), pufoase
(stejarul pufos - Quercus pubescens) sau pieloase (arborii din pãdurile
tropicale), flori mari, viu colorate etc.

63
 • exemple: iarba câmpului (Agrostis alba), colilia (Stipa capillata),
pãiuºul (Festuca pratensis), laricele (Larix decidua), frasinul (Fraxinus
excelsior), pinul (Pinus silvestris), salcâmul (Robinia pseudoacacia),
specii de Quercus etc.
b) plante heliosciafile, (skia = umbra) care suportã o oarecare umbrire,
reprezentând forme intermediare între cele fotofile ºi cele ombrofile
(Fagus silvatica, Carpinus betulus etc).
c) plante ombrofile, sciafile sau fotofobe, adaptate la umbrire intensã
• rãspândire: sunt caracteristice în special formaþiilor vegetale închise:
taiga, pãduri boreale (de conifere) montane, stratele vegetale inferioare
ale pãdurilor de foioase umbroase (ferigi Dryopteris filix - mas,
lãcrãmioare Convallaria majalis, mãcriºul iepurelui Oxalis acetosella,
coada cocoºului Polygonatum officinale, nãprasnic, specii de muºchi
etc.), stratele inferioare ale pãdurilor tropicale, la intrarea peºterilor etc.
• adaptãri fiziologice ºi morfologice: 
- asimilaþia clorofilianã este lentã;
- þesuturile sunt slab lignificate, urmare a împuþinãrii hidraþilor de carbon
(efect al reducerii fotosintezei ºi diminuãrii evapotranspiraþiei);
- frunzele devin mai fragile ºi de un verde mai puþin intens, pe mãsurã
ce gradul de umbrire creºte.
• exemple: pochivnicul (Asarum europaeum), rodul pãmântului (Arum
maculatum) - fig. 13 etc.

Fig. 13. Rodul pãmântului (Arum maculatum)

(Sursa pl.wikipedia.org/ Illustration Arum maculatum)

64
 4.1.7.2. Plante indicatoare ale unui anumit regim termic:

a) plante megaterme, adaptate la o temperaturã medie anualã de peste

20oC
• rãspândire: sunt specifice formaþiilor vegetale din climatul ecuatorial
ºi subecuatorial
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
– semperviriscenþa sau sezonul de vegetaþie permanent;
– coexistenþa fenofazelor, chiar pe acelaºi arbore;
– aspectul exuberant al frunzelor, florilor sau fructelor la arborii din
pãdurile ecuatoriale;
– dimensiunile mari ale ierburilor de savanã (2 - 3 m în savana africanã);
– dezvoltarea suberului ca þesut izolator de protecþie etc.
• exemple: palmierii, curmalul, bananierul, arborele de cafea, de cauciuc,
de cacao, baobabul, eucaliptul, gramineele specifice savanelor –
genurile Imperata, Pennisetum, Alpha etc.

b) plante mezoterme, cu adaptãri la temperaturi medii anuale care variazã

între 15° ºi 20°C
• rãspândire: formaþii vegetale din climatul de tip subtropical sau
mediteraneean
• adaptãri:
- temperaturile medii anuale ridicate ºi absenþa lunilor cu temperaturi
negative se reflectã în activitatea biologicã a plantelor, numeroase specii
caracterizându-se prin semperviriscenþã sau semisemperviriscenþã.
• exemple: mãslin, leandru, castan, smochin, chiparos, roºcov, stejar
veºnic verde, stejar de plutã, stejar de kermes etc.;

c) plante microterme – includ grupa celor care rezistã la temperaturi medii

anuale cuprinse între 0° ºi 15°C.
• rãspândire: apar cu frecvenþã ridicatã în limitele climatului temperat
ºi subpolar
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
- se caracterizeazã printr-o activitate biologicã marcatã de o perioadã
de repaus în cadrul sezonului de vegetaþie (în medie, aceasta se situeazã
între lunile noiembrie - martie), pe parcursul cãreia se acumuleazã
umezeala în orizontul biologic activ al solului;
- principala formã de adaptare a speciilor microterme la potenþialul termic
nefavorabil al iernii o reprezintã pierderea aparatului foliar, deci
încetarea procesului de asimilaþie clorofilianã.
• exemple: molidul, bradul, fagul, scoruºul de munte etc.
65
 d) plante hechistoterme sau criofile adaptate la temperaturi medii anuale
scãzute, ≤ 0oC.
• rãspândire: în þinuturile polare ºi în etajul alpin
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
– acumularea în celule a zaharurilor ºi a sãrurilor;
– transformarea în timpul iernii a amidonului în glucide simple;
– secretarea unor pigmenþi diferiþi pentru iarnã ºivarã, astfel încât iarna,
culorile mai închise sã absoarbã mai bine cãldura;
– pierderea frunzelor în sezonul rece;
– nanismul, respectiv reducerea dimensiunilor organelor componente, în
scopul diminuãrii pierderii de energie (Betula nana, Salix repens, Salix
retusa etc.);
– creºterea sub formã de perniþe hemisferice, pentru menþinerea unui
microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, diferite specii
de briofite);
– formarea tulpinilor ºi a ramurilor în sol, la suprafaþã apãrând numai
frunzele ºi florile (Salix polaris);
– trecerea anotimpului nefavorabil sub diferite forme de rezistenþã
(seminþe, bulbi, rizomi etc.)
• exemple: murul arctic Rubus chamemorus, afinul Vaccinium myrtillus,
meriºorul Vaccinium vitis idaea, garofiþa de munte Dianthus
spiculifolius, guºa porumbelului alpin Silene acaulis, lichenul renului
Cladonia rangiferina, mesteacãnul pitic Betula nana, salcia piticã Salix
retusa etc.

4.1.7.3. Plantele indicatoare de umiditate includ:

a) plante hidrofile – legate nemijlocit de mediul acvatic

• rãspândire: formeazã vegetaþia lacurilor, bãlþilor, mlaºtinilor, râurilor
ºi fluviilor, apelor marine ºi oceanice.
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
- rãdãcini puternice, al cãror rol principal este de susþinere a plantei;
- rãdãcini subaeriene (pneumatofori), importante pentru respiraþie;
- tulpini lungi, flexibile, frunze submerse, plutitoare ºi emerse;
- de obicei, frunzele plutitoare au suprafaþã foliarã mare, stomate larg
deschise, au colorit verde intens ºi sunt glabre (lucioase, fãrã periºori).
- majoritatea speciilor hidrofile îºi disemineazã seminþele pasiv, prin
hidrocorie (de ex., castanele de baltã - Trapa natans).
• exemple:
- plante submerse (subacvatice): brãdiºul, broscariþa (Potamogeton
lucens), ciuma bãlþii (Elodea canadensis);

66
 - plutitoare: nufãrul alb (Nymphaea alba), nufãrul galben (Nuphar
luteum), dreþele (Nymphaea lotus termalis), marele nufãr de Amazon
(Victoria amazonica);
- parþial emerse - trestia de baltã (Phragmites communis), papura (Typha
angustifolia), sãgeata apei (Sagitaria sagittifolia), cu frunze submerse,
plutitoare ºi emerse, piciorul cocoºului de baltã (Ranunculus vulgaris).

Fig. 14. Vegetaþie hidrofilã ºi higrofila

Flora apelor curgãtoare lente: 1 - Rogoz; 2 - salcie; 3 - iris; Flora apelor repezi: 15 - pi-
4-; 5 - trestie; 6 -; 7 - myosotis (nu-mã-uita); 8 - rãbdarea ciorul cocoºului; 16 - broscã-
apei; 9 - lintiþa; 10 - rãchitanul; 11 - sp. nedeterm.; 12 - riþa; 17 - ciuma bãlþilor;
broscãriþa; 13 - sãgeata apei; 14 - otratelul de baltã 18- muºchiul Fontinalis,
19 - nufãrul galben; 20 - sp.
nedeterm.; 21 - salicarul; 22 -
rubanierul. Nu existã plante
plutitoare (flotante).

Sursa: „Encyclopedie Larousse de la Nature”, 1993)

b) Plante higrofile - indicã prezenþa solurilor cu exces de umiditate

• rãspândire: în lunci, malul lacurilor, terenurile mlãºtinoase de la baza
teraselor ºi a versanþilor, crovuri etc., arealele mlãºtinoase de tip
“muskeg“, din taiga, precum ºi în pãdurile ecuatoriale.
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
Principalele forme de adaptare a plantelor higrofile la condiþiile unui sol
ºi aer saturate în apã constau în:
– rãdãcini puþin ramificate, lipsite de periºori absorbanþi
– frunze, tulpini ºi rãdãcini strãbãtute de un sistem de spaþii intracelulare
ºi de lacune de aer, care uºureazã aeraþia rãdãcinii;
– absenþa reglãrii transpiraþiei la higrofitele din pãdurile tropicale umede,
stomatele acestora fiind deschise permanent; intensitatea transpiraþiei
este egalã cu evaporarea.
67
 • exemple:
- aceastã categorie include atât plante ierboase cât ºi plante lemnoase;
dintre speciile ierboase pot fi citate: izma broaºtei, ardeiul broaºtei,
rãchitanul, diferite specii de rogoz (genul Carex), pipirigul (Juncus
inflexus), begoniile (Begonia grandifolia), orezul etc.
- arborii higrofili cuprind specii ca: salcia albã (Salix alba), plopul alb
(Populus alba), aninul sau arinul alb (Alnus incana) ºi negru (Alnus
glutinosa), prezente în vegetaþia higrofilã a þãrii noastre; dintre speciile
exotice pot fi citate: chiparosul de baltã (Taxodium distichum), care
apare ca arbore aclimatizat la noi în þarã, pe marginea lacurilor de
agrement din parcuri, palmierul cãlãtorilor din Madagascar (Ravenala
madagascariensis), bananierul (Musa paradisea) - fig.15 etc.

Fig.15 a - Ravenala madagascariensis b - Musa paradisea (Sursa

(Sursa www.davesgarden.com) www. arbo30.jpg Musa paradisiaca)

c) Plante mezofile, reprezentate de acel grup de plante care, prin economia

apei ºi regimul umiditãþii, ocupã o poziþie intermediarã între plantele higrofile
ºi cele xerofile; unele dintre ele sunt mai apropiate de higrofite, altele de xerofite
sau psihrofite, iar altele sunt mezofite tipice.
• rãspândire: mai ales prin fâneþe, pajiºti ºi pãduri de rãºinoase ºi
foioase; mezofite tipice apar în regiunile agricole nordice
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
- sunt adaptate la condiþii ecologice de umiditate, regim termic ºi nutriþie
mineralã intermediarã;
68
- frunzele mezofitelor sunt în general mari, subþiri, flexibile ºi glabre,
cu þesuturile conducãtor, mecanic, palisadic ºi epidermic potrivit
dezvoltate;
- stomatele se aflã adesea pe faþa inferioarã a frunzei;
- deseori, la mezofitele arborescente, cu frunziº abundent, se pot
diferenþia frunze de umbrã, mai higromorfe ºi frunze expuse luminii,
cu adaptãri xeromorfe.
• exemple:
- aceastã categorie include:
Ø plante perene: timoftica de pajiºti (Phleum pratense) ºi trifoiul roºu
(Trifolium arvense);
Ø plante efemeroide: iarba câmpului (Agrostis alba), golomãþul (Dactylis
glomerata), târsa (Deschampsia caespitosa), pãiuºul (Festuca pratense,
F. rubra);
Ø plante ruderale de pe câmpuri etc.;

d) Plante xerofile, adaptate mediilor cu deficit de umiditate

• rãspândire: deºerturi, semideºerturi, stepe semiaride; plante cu caracter
xeromorf pot apãrea în cadrul unor asociaþii vegetale intrazonale legate
de prezenþa dunelor de nisip, plajelor, solurilor halomorfe etc.
• tipuri de xerofilism faþã de care plantele au primit diferite adaptãri:
- xerofilism climatic, determinat de lipsa precipitaþiilor;
- xerofilism edafic, determinat de incapacitatea solurilor de a reþine apa,
fie datoritã permeabilitãþii ridicate, fie datoritã unui drenaj lateral intens
(în condiþii de pantã accentuatã a reliefului);
- xerofilism fiziologic, datorat incapacitãþii plantelor de a absorbi apa în
cantitate suficientã, datoritã proprietãþilor fizico-chimice ale acesteia
(prea rece, prea acidã sau prea sãratã)
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
- diversitatea formelor de adaptare a plantelor xerofile la deficitul de
umiditate a permis individualizarea urmãtoarelor subcategorii:
Ø plante xerofile suculente, ale cãror tulpini funcþioneazã ca adevãrate
rezervoare de apã; suculentele pãstreazã foarte bine apa, o consumã
cu economie, astfel încât, în perioadele îndelungate de secetã excesivã
din deºerturi, asigurã necesarul de umiditate pentru animale; suculentele
tipice aparþin familiilor Cactaceae (specifice deºerturilor americane),
Amarilidaceae, Liliaceae, unele Euphorbiaceae; cactuºii ºi celelalte
suculente (agave, opunþii, aloe etc.) au tulpini groase, de forme diferite
(sferice, cilindrice, turtite), în formã de ºirag de mãrgele, în formã de
coloanã netedã sau cu muchii, acoperite cu o epidermã groasã,
69
 cutinizatã, sub care se gãsesc câteva straturi de celule sclerenchimatice;
ramurile, atunci când existã, au aceeaºi formã ca tulpina; frunzele sunt
transformate în þepi; stomatele sunt amplasate în mici adâncituri ale
tulpinilor; fasciculele conducãtoare ºi þesuturile mecanice sunt
dezvoltate foarte slab; întreaga tulpinã este umplutã cu un þesut purtãtor
de apã, format din celule mai mari sau mai mici; presiunea osmoticã a
sucului celular este micã, ceea ce face ca rãdãcinile cactuºilor (cu
extensiune lateralã, în orizontul superior al solului) sã poatã absorbi
numai apa atmosfericã dulce, înainte ca aceasta sã se infiltreze în sol;
cele mai multe suculente sunt plante de talie mare (cactusul candelabru,
Cereus giganteus, din Mexic, creºte pânã la 10 - 15 m înãlþime, florile
ating pânã la 22 cm în diametru, greutatea vie ajunge pânã la 40 - 50 kg,
iar apa, în proporþie de 95%) - fig. 16.

Fig.16. Cactuºi candelabru (Sursa: www.terragalleria.com)

Ø plante euxerofile (xerofite propriu-zise) - sunt specifice regiunilor

de stepã ºi pustiu; dupã aspectul general sunt total opuse suculentelor; sunt
plante de talie micã, uscãþive, aspre; în momentele de secetã maximã, ele pot
pierde peste 25% din apa pe care o conþin; dacã sunt rupte, tulpinile ºi ramurile
înfrunzite ale sclerofitelor nu se ofilesc timp îndelungat; rãdãcinile perene ale
sclerofitelor de deºert sunt bine protejate împotriva uscãrii, printr-o scoarþã
groasã, suberizatã; masa totalã a rãdãcinii la sclerofite depãºeºte substanþial
masa organelor supraterane; din aceastã categorie fac parte: diferite specii de
70
pelin (Artemisia glauca, A. campestris), lumânãrica (Verbascum thapeus), unele
specii de colilie (Stipa pennata, S. capillata) etc.
Ø plante hemixerofile sau freatofile - adaptate atât la xerofilismul
climatic, cât mai ales la cel edafic, aceste plante îºi dezvoltã rãdãcini foarte
lungi, de tip pivotant, pentru a obþine necesarul de apã direct din pânza freaticã;
la plantele freatofile, lungimea rãdãcinilor depãºeºte adesea cu mult lungimea
pãrþilor subaeriene ale plantei; aºa este cazul spinului cãmilei (Alhagi
pseudualhagi) din deºertul Sahara, a cãrui rãdãcinã poate atinge 15 - 20 m
lungime; pentru þara noastrã, dintre speciile hemixerofile, putem cita exemplul
salcâmului (Robinia pseudoacacia), specie arborescentã adaptatã la soluri
nisipoase.
Ø plante hidatofile - cresc în regiuni cu secetã excesivã (deºerturi
hiperaride), dar pot apãrea ºi în regiunile umede; sunt plante pentru care nu
solul furnizeazã necesarul de apã, ci aerul atmosferic; hidatofitele de deºert
prezintã hidatode (asemãnãtoare unor ghinduri), dispozitive capabile sã exudeze
mici cantitãþi de sare în timpul zilei; în timpul nopþii, când vaporii de apã din
atmosferã condenseazã, sarea atrage prin higroscopie umezeala necesarã pentru
nutriþia plantei; cele mai tipice hidatofile apar în deºerturile sãrate ale Egiptului:
Reaumuria hirtella, Cressa cretica, Frankenia pulverulenta; în deºerturile pero-
chiliene, apar singurele plante angiosperme de ceaþã propriu-zise: specii din
genul Tillandsia (fam. Bromeliaceae), capabile sã absoarbã direct micile picãturi
de condensare din ceaþã, cu ajutorul unor solzi speciali de pe frunze;
Ø plante psichrofile - sunt specifice latitudinilor nordice (boreale ºi
subpolare) ºi etajului montan înalt unde, deºi solul are suficientã umiditate,
din cauza temperaturilor coborâte, el poate fi considerat uscat; un caz particular
al psichrofitelor îl reprezintã plantele criofile, adaptate solurilor uscate de la
latitudini nordice ºi altitudini mari; numeroase psichrofite prezintã o organizare
xeromorfã tipicã: la conifere, xeromorfoza frunzelor corespunde condiþiilor
ecologice aspre din acest mediu, ea contribuind la micºorarea cantitãþii de apã
pierdutã prin frunze, în perioada în care accesul apei este redus; frunzele mici,
cu cuticulã groasã, cu epidermã cu pereþi groºi, cu inflorescenþe ceroase,
contribuie la reducerea evapotranspiraþiei; cele mai variate psichrofite
corespund tundrei arctice ºi etajului alpin; plantele din aceste medii trebuie sã
fie adaptate nu numai la seceta fiziologicã, ci ºi la temperaturile scãzute;
psichrofitele xeromorfe caracteristice tundrei sunt reprezentate de specii de
arbuºti semperviriscenþi, cu numeroase frunze tari, semi-ericoidale în lungime:
Loiseleuria procumbens, Phyllodoce taxifolia, Cassiope tetragena,
C. hypnoides; dintre psichrofitele întâlnite în etajul alpin din þara noastrã, putem
cita: þepoºica (Nardus stricta), plantã fãrã valoare economicã, evitatã de ovine
ºi a cãrei proliferare duce la degradarea pajiºtilor, pãiuºul alpin (Festuca supina,
F. ovina) etc.
71
 4.1.7.4. Plante indicatoare de troficitate a solului ( gradului de saturare
în baze - V)

În compoziþia solurilor, intrã sãruri minerale indispensabile plantelor

(macroelemente), precum: N, P, K, Ca, Mg, Fe, uºor accesibile, greu accesibile
sau inaccesibile. Capacitatea de asigurare activã a plantelor cu elemente nutritive
reprezintã o proprietate chimicã importantã a solurilor, denumitã troficitate.
Aceasta depinde de gradul de saturare în baze (notat cu V ºi exprimat procentual)
sau de gradul de saturare al sistemului adsorbtiv al solului în elemente nutritive.
Dupã gradul de saturare în baze (troficitate), solurile se clasificã în:
- soluri cu troficitate foarte scãzutã (V= 0-25%);
- soluri cu troficitate scãzutã (V = 25-50%)
- soluri cu troficitate mijlocie (V = 50-70%)
- soluri cu troficitate ridicatã (V = 70-85%)
- soluri cu troficitate foarte ridicatã (85-100%) – Angela Lupaºcu, 2001
Alãturi de macroelemente, microelementele (B, Cl, Co, Zn, Cu, Mn, I
etc.), deºi sunt necesare în cantitãþi mici ºi foarte mici, totuºi sunt indispensabile
pentru metabolismul organismelor vii; prin urmare, adesea pot interveni ca
factori limitativi în distribuþia organismelor vii.
În funcþie de preferinþã faþã de anumite valori ale gradului de saturare în
baze al solului, se diferenþiazã urmãtoarele categorii de plante:
a) plante oligotrofe (V = 5-55%) – muºchiul Sphagnum, Pinus silvestris
b) plante oligomezotrofe (V = 15-75%)
c) plante eurimezotrofe (V = 30-80%)
d) mezotrofe (V= 60-85%)
e) eutrofe (V= 75-100%) – Adonis vernalis, Aegopodium podagraria
f) megatrofe (V= 85-100%) – Arum maculatum, Echium rubrum
g) euritrofe (V= variabil) – Juncus articulatus, Triglochin palustre,
Galium palustre (Angela Lupaºcu, 2001)

4.1.7.5. Plante indicatoare de sãruri minerale conþinute în sol

În unele soluri, în timp ºi din diferite cauze (naturale sau antropice), se

pot acumula în exces anumite elemente chimice, a cãror concentraþie
favorizeazã dezvoltarea preferenþialã a unor categorii de plante cu exigenþe
sporite faþã de acestea: halofile, nitratofile, nitratofile, calcifile, zincofile,
magnezifile etc.
a)Plantele halofile (halofitele) – prefera soluri cu exces de sãruri solubile
de Na, ºi Mg, întâlnite în special în stepe ºi deserturi. J. Braun-Blanquet a
diferenþiat plantele halofile în trei categorii: halofite obligate (cresc numai pe
sãrãturi), halofite preferante (cresc în special pe sãrãturi, însã se pot dezvolta
ºi pe alte tipuri de soluri); halofite suportante (cresc pe alte tipuri de soluri,
însã se pot dezvolta ºi pe sãrãturi).
72
 4.1.7.6. Plante indicatoare de pH sau reacþie ionicã a solului

Reacþia chimicã a solurilor este determinatã de prezenþa ionilor de H+ în

soluþia solului. pH =7 corespunde concentraþiei obiºnuite a apei, consideratã
neutrã din punct de vedere chimic.
Din punct de vedere al reacþiei ionice, solurile se împart în mai multe
categorii: puternic pânã la slab acide (pH=3,6 – 5,00); moderat pânã la slab
acide (pH = 5,1 – 6,8); neutre (pH= 6,9 – 7,2); bazice (pH > 7,2).
a) plante acidofile sau oxifile, adaptate solurilor cu pH acid (5,8 – 6,5)
• rãspândire: cu precãdere pe soluri din categoria podzolurilor, în
regiunile de tundrã sau în etajul alpin montan, precum ºi în biotopul
mlaºtinilor de turbã oligotrofã.
• adaptãri fiziologice ºi morfologice:
- adaptãri caracteristice xerofilismului fiziologic: reducerea suprafeþei
foliare, dezvoltarea cuticulei, prezenþa pe frunze a unui strat protector
de periºori sau frunze coriacee, în scopul diminuãrii pierderilor de
apã.
- la unele plante de pe tinoave (micotrofe), este specificã simbioza cu
ciupercile de micorizã, în scopul procurãrii substanþelor nutritive (foarte
deficitare).
• exemple: târsa Deschampsia flexuosa, Vaccinium myrtillus, Vaccinium
vitis idaea, Silene acaulis, Dryas octopetala, roua cerului Drosera
rotundifolia, plantã carnivorã.

b) plante bazifile care preferã soluri alcaline cu pH > 7,2, bogate în

carbonaþi;
• rãspândire: sunt specifice zonelor de stepã ºi silvostepã
• exemple: dintre speciile lemnoase de la noi din þarã, putem cita ca
exemplu stejarul pufos (Quercus pubescens), iar dintre cele ierboase,
lucerna (Medicago falcata, M. sativa) etc.

c) plante neutrofile - sunt adaptate solurilor cu pH cuprins între 6,8 - 7,2.

Sunt întâlnite îndeosebi în pãdurile din zona silvostepei.
• exemple: ochiul ºarpelui (Echium rubrum), obsiga (Bromus ramosus)
etc.

4.1.7.5. Plante indicatoare de sãruri minerale conþinute în sol:

a) plante halofile - preferã solurile sãrãturoase, halomorfe;

• rãspândire: cele mai numeroase specii halofile apar în regiunile de
stepã ºi semideºerturi

73
 • adaptãri fiziologice ºi morfologice
- rãdãcinile acestora pot absorbi apã cu concentraþie ridicatã de NaCl
(5%);
- halofitele prezintã adaptãri la xerofilismul fiziologic, respectiv reducerea
gradului de absorbþie a apei ºi a procesului de evapotranspiraþie;
- în general, tulpinile plantelor halofile sunt groase ºi suculente;
• exemple:
- în deºerturile peruano-chiliene (Deºertul Costero) pe solurile
halomorfe, apar specii halofile, ca: Salicornia ambiqua, Batis maritima,
Paspalum vaginatum);
- în stepele semiaride, cum este cazul Bãrãganului românesc, pe plaje
etc. apar adesea brânca (Salicornia herbacea), sãrãriþa sau ghirinul
(Sueda maritima), chiurlanul (Salsola pestifer) etc.

b) plante nitratofile, întâlnite pe soluri bogate în nitraþi;

• rãspândire: frecvente în apropierea stânelor, drumurilor, gropilor de
gunoi, aºezãrilor umane, complexelor de creºtere a animalelor;
• adaptãri: în general, sunt reprezentate de plante ruderale (buruieni),
cu caracter exuberant;
• exemple: boz (Sambucus ebulus), mãcriºul calului (Rumex
conglomeratus), spanac porcesc (Chenopodium esculentum), urzicã
(Urtica dioica) etc.

c) plante calcifile
Plante calcifile – nu sunt neapãrat iubitoare de calciu în exces, ci prefera
mediul uºor alcalin, datorat prezentei carbonatului de calciu. Calcifitele tipice
sunt specifice stepei: Adonis vernalis, Salvia nutans, Festuca valesiaca,
Artemisia austriaca; flora stancariilor calcaroase include de asemenea specii
calcifile (Cypripedium calceolus, Rhododendron hirsutum, Achillea atrata,
Primula auricola etc.)
• rãspândire: pe soluri bogate în CACO3 sau pe stânci calcaroase;
• exemple: floarea de colþ (Leontopodium alpinum), garofiþa Pietrei
Craiului (Dianthus callizonus), salcia piticã (Salix retusa) etc.

d) plante care indicã o concentraþie ridicatã a altor substanþe minerale

în sol:
• plante silicifile, pentru care este importantã reacþia acidã a mediului:
Juncus trifidus, Calluna vulgaris.
• plante zincofile (Viola calaminaria, Minuartia verna, Armeria elongata
etc.);

74
 • plante magnezifile (Sedum serpentini, Asplenium adulterinum);
• plante indicatoare de beriliu (mesteacãnul Betula platyphylla, în SUA);
• plante silicifile (Juniperus sabinae) etc.

4.1.7.7. Plante indicatoare de structurã ºi texturã ale solurilor

a) plante psamofile ºi plante arenarii (arenicole).

Psamofitele se dezvoltã pe nisipuri mobile (plaje, dune etc.); exemple:
volburã de nisip Convolvulus persicus, rogozul de nisip Carex arenaria, care
au rãdãcini cu extensiune lateralã superficialã; orzul de nisip Elymus arenarius,
cu sistem radicular pivotant.
Plantele arenarii nu prezintã adaptãri strict legate de natura substratului;
majoritatea sunt xerofite, putând creºte pe nisipuri, soluri bine aerisite sau
nisipoase, chiar pe soluri argiloase (Secale silvestris, Ceratocarpus arenarius)
Angela Lupaºcu, 2001.

a) plante psamofile - sunt adaptate solurilor nisipoase;

• rãspândire: în domeniul stepelor, deºerturilor nisipoase, plajelor;
• adaptãri fiziologice ºi morfologice;
- au caracter xeromorf, ca urmare a xerofilismului edafic;
- prezintã adaptãri ºi faþã de mobilitatea substratului (în general sunt plante
camefite, au rãdãcini lungi, de tip pivotant, adesea fiind freatofile);
• exemple: garofiþa de nisip (Dianthus arenarius), varza de mare
(Crambe maritima), volbura de nisip (Convolvulus persicum), troscotul
de nisip sau viþelarul etc.

b) plante casmofile - formeazã în general flora stâncãriilor, dominatã de

licheni ºi briofite (aºa-numita florã saxicolã), dar ºi de unele cormofite; acestea
îºi introduc rãdãcinile prin fisurile rocilor, accelerând procesul de dezagregare.
c) plante litofile - se dezvoltã pe soluri neevoluate, alcãtuite din pietriºuri,
bolovãniºuri, grohotiºuri; sunt reprezentate în special prin specii talofite de
alge ºi licheni

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Categorii de plante ºi animale indicatoare de mediu specifice
domeniilor aride
2. Plante indicatoare de mediu din pãdurile tropicale umede
3. Plante ºi animale indicatoare de mediu specifice tundrei arctice
4. Indicaþi distribuþia teritorialã a principalelor comunitãþi vegetale
indicatoare de mediu, în cadrul Câmpiei Române.

75
 OBSERVAÞII PE TEREN
6. Identificaþi principalele specii de plante ºi asociaþii vegetale
indicatoare de mediu în cadrul orizontului local
7. Inventariaþi ºi exemplificaþi categoriile de plante indicatoare de mediu
existente în cadrul Grãdinii Botanice din Bucureºti

4.1.8. Spectrul biologic – rezultat al adaptãrii la mediu a speciilor

floristice. Categorii de bioforme 

Speciile care se comportã asemãnãtor faþã de un complex de factori dintr-

o staþiune poartã numele de bioforme. Unei bioforme îi aparþin specii din diferite
unitãþi taxonomice.
Termenul “bioform㔠a fost utilizat pentru prima datã de cãtre Warming;
acesta considera cã stabilirea bioformelor trebuie fãcutã pe baza unor caractere
de mare importanþã biologicã.
Gruparea speciilor în cadrul bioformelor porneºte de la criterii diferite.
Astfel, Alexander von Humboldt grupeazã plantele dupã criterii sistematice ºi
fizionomice, în: ierburi, rogozuri, conifere etc. Kerner (citat de Braun –
Blanquet) a grupat plantele þinând seama în special de aspect.
Sistemul lui Warming, care are la bazã criteriul ecologic, include douã
categorii principale de bioforme:
1) plante monocarpice
2) plante policarpice
2.1. plante fãrã sau cu slabe mijloace de migraþie;
2.1.1. plante care se înmulþesc exclusiv prin seminþe, rãdãcinã primarã
sau tuberculi de lungã duratã;
2.1.2. rãdãcina primarã dureazã 1 – 3 ani, înmulþirea posibilã ºi pe
cale vegetativã.

2.2. plante cu mari posibilitãþi de migrare:

2.2.1. stoloni suprapãmânteni;
2.2.2. stoloni subpãmânteni;
2.2.3. plante natante (hidrofite).

Sistemul lui Brockmann – Jerosch ºi E. Rubel include 4 tipuri de bazã:

1) lignosa (plante lemnoase);
2) prata (plante ierboase);
3) deserta (plante de deºerturi);
4) phytoplancton (plante de plancton).

76
 Împãrþirea în plante lemnoase ºi ierboase ºi a celor lemnoase în arbori,
arbuºti ºi semiarbuºti, a fost fãcutã încã din antichitate, de pãrintele botanicii,
Theophrastos.
Sistemul lui C. Raunkiaer, completat ºi amplificat de numeroºi
geobotaniºti (Ujvaroºi, Braun-Blanquet, Emberger ºi Sauvage etc.) este unul
dintre sistemele frecvent folosite în ecologie ºi fitocenologie. Criteriul de
diferenþiere a grupelor de plante în cadrul acestui sistem îl reprezintã modul de
adaptare a plantelor la perioadele nefavorabile sezonului de vegetaþie, respectiv
perioada de iarnã în zonele temperate ºi perioada de secetã în climatele cu un
sezon ploios ºi unul secetos.
Spectrul biologic sau al bioformelor, care are la bazã sistemul lui
Raunkiaer, cuprinde categoriile de elemente floristice dintr-un anumit teritoriu,
grupate în funcþie de poziþia meristemului (a organelor germinative) în raport
cu suprafaþa solului; poziþia meristemului variazã de la o bioformã la alta, în
cadrul diferitelor straturi vegetale, ºi de la o formaþie vegetalã la alta (fig.17,
18) Dupã modul de iernare a organelor de regenerare ºi înmulþire pe plantã,
Raunkiaer (citat de Anghel ºi colab., 1971) a stabilit 5 grupe principale:
a) Phanerophyta (P) (phaneros (gr.) = aflat la vedere - plante lemnoase
ai cãror muguri se aflã situaþi departe de sol, pe vârful ramurilor; aceastã grupã
include douã subunitãþi: Megaphanerophyta (MP), care cuprinde arborii ºi
Nanophanerophyta, care grupeazã arbuºtii.
Mugurii plantelor fanerofite din zona temperatã sunt protejaþi în timpul
iernii de înveliºuri protectoare, numite catafile.
b) Chamaephyta (Ch) (chanai = deasupra) - mugurii de regenerare se
situeazã în apropierea solului, fiind protejaþi iarna de stratul de zãpadã. Aceastã
grupa cuprinde în special plante din tundra arcticã ºi etajele subalpin ºi alpin
(Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea, Rhododendron kotschi etc.) precum ºi specii
cu tulpini târâtoare, ca: Thymus sp., Vinca minor etc.
c) Hemikryptophyta (H) (Reni = jumãtate; cripto = ascuns) - mugurii de
regenerare sunt situaþi pe tulpini subpãmântene sau pe rãdãcini aflate aproape
de suprafaþa solului; aceastã grupã include numeroase specii ierboase din
formaþiunile de pãdure sau de pajiºte (pelinul Artemisia vulgaris, sãpunariþa
Saponaria officinalis, coada ºoricelului Achillea millefolium, pãtlagina
Plantago major, golomãþul Dactylis glomerata etc.)
d) Kryptophyta (K) (cripto = ascuns) - include plante cu tulpini
subpãmântene, la care mugurii sunt situaþi la mare adâncime în sol, fiind
protejaþi atât contra gerului, cât ºi contra uscãciunii; tulpinile subterane pot fi
sub formã de:

77
 Fig. 17. Spectre biologice regionale: 1 - fanerofite; 2 - camefite; 3 - hemicriptofite;
4 - geofite; 5 - terofite; 6 - helogeofite (dupã Elhai, completat de I. Pop, 1977)

78
 Fig. 18. Tipuri de bioforme (dupã Walter, 1960): 1 - Phanerophyta; 2 a, b - Chamephyta,
3 a, b,c - Hemicryptophyta, 4 a, b - Kryptophyta, 5 - Terophyta

Tabel nr. 3 - Dinamica spaþialã a spectrului biologic (dupã Sennikov ºi Walter)

Zona P (%) Ch (%) H (%) K (%) Th (%)

tropicalã 61 6 12 5 16
aridã 9 14 19 8 50
mediteraneeanã (Italia) 12 6 29 11 42
temperatã (Danemarca)
Rusia (Kostroma) 77 34 50 52 22 19 18 18
arcticã (Spitzberg) 1 22 60 15 2

Tabel nr. 4 - Dinamica spectrului biologic pe formaþii vegetale (dupã Sennikov)

Tipul formaþiunii vegetale P (%) Ch (%) H (%) K (%) Th (%)

pãdure de conifere 24 26 32 17 1
pãdure de stejar 26 4 56 13 1
fâneaþ㠗 1 73 23 3

– rizomi (Anemone nemorosa);

– bulbi (Galanthus nivalis, Scilla bifolia);
– tuberculi (Equisetum arvense, Scirpus maritimus);
– bulbo-tuberculi (Colchicum autumnale);
– rãdãcini drajonate (Convolvulus arvensis).
Aceste tulpini subpãmântene funcþioneazã ca rezervoare de substanþe
nutritive, care asigurã existenþa plantei în perioadele nefavorabile.

79
 Criptofitele mai sunt cunoscute ºi sub numele de geofite, deºi denumirea
este oarecum improprie, deoarece acestea din urmã includ în afarã de geofitele
propriu-zise (de uscat) ºi hidrogeofitele (plante acvatice) ºi helogeofitele (plante
de mlaºtinã).
e) Therophyta (Th) (theros = varã; phyton = plantã) - include plante
anuale, ale cãror pãrþi vegetative se usucã complet în perioada nefavorabilã;
meristemul este conservat în seminþele care cad la suprafaþa solului sau ajung
în interiorul acestuia. Aceastã grupã include mai ales specii caracteristice
formaþiunilor vegetale deschise; multe terofite paraziteazã terenurile agricole,
fiind dintre cele mai rãspândite ºi dãunãtoare plante ruderale (Sinapis arvensis,
Setaria viridis etc.).
C. Raunkiaer a subliniat importanþa cunoaºterii spectrelor biologice care
aratã raportul dintre vegetaþie ºi factorii climatici.
Dinamica spaþialã a spectrelor biologice relevã faptul cã fanerofitele sunt
dominante în zona tropicalã umedã, terofitele în domeniile aride, iar hemi-
criptofitele în zona temperatã.

Rezultã cã spectrele biologice diferã nu numai în funcþie de climã, ci ºi

de la o formaþie vegetalã la alta.

4.2. Factorii biotici ºi influenþa lor asupra organismelor; relaþii

intraspecifice ºi relaþii interspecifice

Factorii biotici rezidã în totalitatea relaþiilor care se stabilesc atât între

indivizii unei anumite specii (relaþii intraspecifice), cât ºi între populaþii ce
aparþin unor specii diferite (relaþii interspecifice).

4.2.1. Tipologia relaþiilor intraspecifice

Relaþiile intraspecifice, rezultate ºi perfecþionate în decursul evoluþiei

speciei, au caracter de necesitate, aflându-se la baza integritãþii ºi activitãþii
normale a entitãþilor individuale ºi populaþionale ale unei specii. Din acest
punct de vedere, se disting douã tipuri de relaþii intraspecifice:
1. relaþii în interesul individului (de supravieþuire): de nutriþie, de apãrare
etc.;
2. relaþii în interesul populaþiei (perpetuarea speciei, apãrarea
descendenþilor, cãutarea habitatelor optime pentru existenþa speciei etc.)
Trebuie menþionat faptul cã nu întotdeauna relaþiile în interesul individului
sunt ºi în interesul populaþiei. Din aceastã perspectivã, se disting:
- relaþii de într-ajutorare („diviziunea muncii” în furnicare, cuiburi de
albine, aglomerare în cârduri, turme, colonii etc. pentru conservarea
cãldurii sau pentru apãrare);
80
 - relaþii de concurenþ㠖 competiþia intraspecificã (la plante, competiþie
pasivã pentru apã, luminã; la animale, competiþie direct㠖 interacþiune
directã între indivizi, bazatã pe intoleranþã individualã, uneori pe
canibalism – peºti care consumã propriul puiet, insecte adulte ce-ºi
mãnâncã propriile ouã sau larve etc.; competiþie indirectã: se manifestã
prin comportamentul ierarhizãrii, indivizii mai puþin înzestraþi fiind
excluºi).

4.2.2. Tipologia relaþiilor interspecifice

Relaþiile interspecifice reprezintã trãsãtura fundamentalã a oricãrei

biocenoze, care determinã o anumitã organizare a sistemului, orienteazã
acþiunea selecþiei, determinã ritmurile acesteia. Relaþiile îmbracã o varietate
de forme; unele pot fi relativ rigide, permanente ºi obligatorii, altele pot fi
flexibile, schimbându-se în cursul vieþii unui individ, cãpãtând sensuri ºi
semnificaþii diferite. Anumite legãturi pot fi esenþiale pentru menþinerea
biocenozei ca întreg, altele pot avea rol secundar, efemer ºi neesenþial.
Relaþiile interspecifice se stabilesc atât între reprezentanþi ai aceluiaºi
regn, cât ºi între specii din regnuri diferite.
Dupã efectul lor, relaþiile interspecifice se clasifica in:
a)neutralism: populaþiile speciilor studiate nu se deranjeazã, având
preferinþe diferite;
b)protocooperare: interacþiune pozitivã pentru ambele specii, însã
neobligatorie;
c)mutualism (simbioza): interacþiune pozitivã ºi obligatorie pentru ambele
specii
d)comensalism: interacþiune pozitivã ºi obligatorie pentru comensal,
indiferenþa pentru gazdã;
e)amensalism (antibioza): populaþia amensalã este inhibata în dezvoltarea
ei de produsele secretate de specia inhibitoare, aceasta din urmã nefiind afectatã
de amensal.
f) competiþia pentru hranã, resurse ale mediului, loc de habitat, în condiþiile
insuficienþei acestora: interacþiune negativã pentru ambele specii;
g)pradatorism ºi parazitism: interacþiuni pozitive pentru prãdãtor ºi parazit
ºi negative pentru pradã sau gazdã; acestea din urmã depind de speciile care le
limiteazã efectivul (numãrul), relaþia fiind obligatorie pentru existenþa
biocenozei.
Dupã apartenenþa la regn a speciilor, se disting:
1. relaþii fitogene (plantã–plantã) simbiozã: lianele, orhideele, bacteriile
fixatoare de azot, iedera; parazitism; anumite specii de licheni, vâscul, torþelul,
mana viþei de vie, tãciunele porumbului etc.;

81
 2. relaþii zoogene (animal–animal) mutualism: bivolul ºi coþofana,
crocodilul ºi pasãrea dentist, rechinul remorcã; parazitism: insectele parazite,
viermii paraziþi ºi gazdele acestora; comensalism: hienele, care se hrãnesc cu
resturile de la masa marilor felide.
3. relaþii biogene (plantã–animal) mutualism: relaþii de polenizare;
parazitism: relaþii între furnicile tãietoare de frunze ºi arborii afectaþi, relaþii
între ierbivore, frugivore, granivore, nectarivore ºi plantele consumate etc.,
plantele carnivore ºi reprezentanþii regnului animal cu care se hrãnesc etc.

Dupã funcþiile care stau la baza lor (care le genereazã), relaþiile

interspecifice se pot clasifica în:
1. relaþii legate de reproducere;
2. relaþii legate de rãspândirea indivizilor;
3. relaþii legate de protecþia speciilor;
4. relaþii legate de nutriþie sau trofice (comensalism – interacþiune
pozitivã ºi obligatorie pentru comensal, indiferentã pentru populaþia gazdã,
prãdãtorism ºi parazitism, competiþia - interacþiune negativã pentru ambele
specii).

1. Relaþii interspecifice legate de reproducere

Acestea se pot stabili atât între reprezentanþi ai aceluiaºi regn, cat ºi intre
indivizi din regnuri diferite.
Exemple:
a) competiþia între unele specii de pãsãri pentru locuri de cuibãrit (relaþii
zoogene);
b) unele forme de mutualism: relaþiile dintre plantele zoofile ºi animalele
polenizatoare (plante entomofile, polenizate de insecte, ale cãror flori au nuanþe
în special de albastru, violet ºi galben, mai bine percepute de insecte; plante
ornitofile, polenizate de pãsãri, cu flori de culoare roºie; plante mirmecofile,
polenizate de furnici; plante malacofile, polenizate de melci; plante
cheiropterofile, polenizate de lilieci);
c) unele forme de parazitism: nutriþia femelelor de þânþari cu sângele
unor vertebrate, pentru ca ouãle acestora sã se poatã matura; parazitismul de
cuib al speciilor de cuc (relaþii zoogene); numeroase insecte îºi depun pontele
pe anumite specii de plante sau animale, cu care se vor hrãni în faza de larvare;
d) deseori, reproducerea unei specii faunistice este legata de prezenþa în
biocenozã a anumitor specii floristice (relaþii biogene): liºiþa ºi corcodelul îºi
fac cuiburi în desiºurile de stuf sau papurã, pe apã; dacã asemenea desiºuri
lipsesc, pãsãrile nu se stabilesc; dacã dezvoltarea vegetaþiei întârzie, întârzie
ºi perioada de reproducere în locul dat. Unii peºti din delta ºi lunca Dunãrii
(crapul) îºi depun icrele pe vegetaþia acvaticã sau terestrã proaspãt inundatã,

82
cu ape puþin adânci (ouãle sunt ferite de împotmolire, apa este bine oxigenatã,
puietul eclozat gãseºte hranã abundentã).
1. Relaþii interspecifice legate de rãspândirea speciilor
În viaþa speciei, rãspândirea descendenþilor este legatã de reproducere ºi
este la fel de importantã ca ºi aceasta. ªi în acest caz, relaþiile care duc la
rãspândire pot îmbrãca diferite forme. Aici se pot încadra unele relaþii de
protocooperare. De ex: actiniile purtate de crabi se pot hrãni mai bine ºi se pot
rãspândi mai bine; unele cazuri de comensalism, când o specie serveºte drept
suport ºi în acelaºi timp, drept mijloc de rãspândire (bivolul ºi coþofana,
crocodilul ºi pasãrea dentist); unele cazuri de parazitism (viermii intestinali ai
vertebratelor, insectele parazite) – relaþii zoogene; transportul întâmplãtor al
unor seminþe, pãrþi de plante, fructe, ouã de animale sau chiar mici animale
agãþate de corpul pãsãrilor sau mamiferelor (relaþii biogene ºi zoogene).
În multe cazuri, rãspândirea duce la competiþia între specii, pentru eficienþa
cât mai mare a mijloacelor de supravieþuire, ceea ce contribuie la diversificarea
lor.

2. Relaþii interspecifice legate de protecþia speciilor

Aceste relaþii cuprind multiple aspecte care se încadreazã parþial în
parazitism, prãdãtorism, comensalism. În aceastã categorie sunt incluse relaþii
bilaterale (victimã - duºman) ºi relaþii multilaterale (de exemplu, asocierea
speciilor vulnerabile cu cele puternice).
Apãrarea împotriva diferiþilor duºmani genereazã o mare diversitate de
adaptãri, atât ale victimei cât ºi ale duºmanilor ei, reprezentând unul din factorii
de bazã ai selecþiei naturale. Apãrarea indivizilor în contextul relaþiilor bilaterale
poate îmbrãca douã forme:
a) apãrare individualã;
b) apãrare colectivã.
Apãrarea individualã include mijloace de apãrare pasivã ºi mijloace de
apãrare activã.

Mijloace de apãrare pasivã:

- înveliºurile tari, protectoare (carapacea broaºtelor þestoase, cochiliile
melcilor ºi ale moluºtelor bivalve);
- þepii sau spinii plantelor (la Euphorbiaceae, Aloe, Opunþii, Cactaceae,
Leguminoase – acacii, salcâm, gledicie) sau ai unor specii faunistice:
arici de mare, omizi pãroase, porc spinos, arici, echidnã)
- apãrarea prin substanþe chimice, fie toxice, fie gust sau miros
respingãtor: latexul amar, uneori toxic al euforbiaceelor (laptele cucului,

83
 de ex.); pelinul, nucul, urzicile cu peri urticanþi; furnicile care eliminã
acid formic; actiniile (celenterate marine) care eliminã actinogestinã,
lichid toxic ºi urticant; dihorul ºi sconcsul, care eliminã lichid cu miros
respingãtor.
- simularea morþii (la unele insecte, gasteropode);
- homocromia.

Mijloace de apãrare activã:

- fuga, viteza de zbor, de inot;
- autonomia (pãrãsirea cozii la ºopârle – guºter, de exemplu);
- îngroparea rapidã în nisip;
- mandibulele, dinþii, coarnele, copitele, ghearele.
Apãrarea colectivã este concretizatã prin agregare = aglomerarea localã
de indivizi cu rol important în nutriþie ºi în apãrare (cârduri de peºti, stoluri de
pãsãri, turmele ierbivorelor etc.)

Exemple de relaþii de protecþie multilaterale:

- desiºurile de plante ierboase, arbuºtii, arborii, care oferã adãposturi ºi
ascunziºuri excelente pentru animale (vezi biotopul arboricol al
pãdurilor tropicale);
- unele plante comestibile rezistã pãºunatului intensiv, dacã se aflã în
asociaþie cu plante þepoase, indezirabile;
- cele peste 1000 de specii de animale mirmecofile, care trãiesc în
interiorul furnicarelor;
- în interiorul spongierilor, în camera branhialã a racilor se adãpostesc
numeroase animale (viermi, larve, crustacee din plancton);
- unele pãsãri îºi construiesc cuiburile în apropierea viesparelor;
- numeroase specii de animale învaþã semnificaþia semnalelor de alarmã
emise de alte specii.

Niciun mijloc de apãrare, oricât ar fi de performant, nu este infailibil,

perfect, nu are valoare absolutã.

1. Relaþiile trofice
Reprezintã cea mai importantã legãturã între populaþiile unei biocenoze.
Forma acestor relaþii este variatã: comensalism, competiþie pentru hranã,
parazitism, pradatorism.
Conþinutul legãturilor trofice, indiferent de natura lor, este acelaºi: fiecare
populaþie devine o verigã în transferul ºi transformarea substanþelor ºi energiei
în biocenozã ºi ecosistem.
84
 4.3. Impactul activitãþii biocenozei asupra biotopului

Prin activitatea metabolicã ºi comportamentul complex, biocenozele

exercitã un impact mai redus sau mai intens asupra biotopului lor. Dinamica
formelor de viaþã în timp geologic relevã faptul cã organismele vii nu au fost
simpli spectatori ai schimbãrilor survenite la nivelul componentelor abiotice
ale mediului, ci au contribuit în mod sistematic la perfectarea acestora (sã ne
amintim, de exemplu, rolul primelor organisme fotosintetizante în procesul de
îmbibare cu oxigen a atmosferei primitive, precum ºi contribuþia resturilor
vegetale ºi animale la formarea orizontului organic care conferã fertilitate
solurilor).

4.3.1. Impactul biocenozei asupra condiþiilor climatice ale biotopului

În biocenozele terestre, înveliºul vegetal exercitã o influenþã considerabilã

asupra caracteristicilor elementelor climatice. În primul rând, pãdurile, dar ºi
pajiºtile naturale, secundare sau suprafeþele oxigenante urbane joacã rol de
barierã în calea razelor de soare cãtre sol, funcþionând ca un mecanism
homeostatic, menit sã menþinã o temperaturã mai constantã ºi o umiditate mai
ridicatã decât cea a teritoriilor lipsite de vegetaþie. În interiorul pãdurilor din
regiunile temperate, temperatura aerului în timpul verii este în general mai
scãzutã cu pânã la 1,9°C, iar iarna mai ridicatã cu pânã la 1,7°C, comparativ
cu cea a aerului din terenul deschis (Chiriþa C., 1981).
Kittredge, citat de S. Muja, 1994, aratã cã 5-20% din radiaþia solarã, în
funcþie de specii, de densitatea vegetaþiei forestiere ºi de anotimp este reflectatã
de coronament; pânã la sol, sub masiv, ajunge numai 2-5%.
Mãrind turbulenþa atmosfericã, pãdurea sporeºte capacitatea de dispersie
a curenþilor de aer (la vânturi de 3-4 m/s se atinge starea de calm atmosferic la
200 m în interiorul pãdurii); influenþeazã regimul ºi repartiþia precipitaþiilor;
menþine în timpul verii o umiditate relativã a aerului mai ridicatã în raport cu
terenul descoperit ºi anume:
– cu 9,35% în fãgete;
– 8,65% în molidiºuri;
– 7,85% în arborete de larice;
– 3,87% în arborete de pin (Resmeriþa, 1983).

4.3.2. Impactul biocenozelor forestiere asupra proceselor hidrologice

ºi geomorfologice actuale

Un rol foarte important al vegetaþiei forestiere, dar din pãcate trecut cu

vederea din ce în ce mai mult în ultimii ani, este cel hidrologic ºi antierozional.

85
Referitor la funcþia hidrologicã ºi antierozionalã, se poate afirma cã o pãdure,
în complexitatea ei ecosistemicã, reþine o cantitate de apã egalã cu aceea reþinutã
de un baraj. (Resmeriþa I., 1983). Scurgerea de suprafaþã a unei cantitãþi de
aproximativ 100 m3 de apã provenitã din precipitaþii este de numai 15 % în
pãdure, faþã de 80-90 % în teren deschis; un ha de teren împãdurit, cu sol de
0,5 m, cu porozitate medie de 50 % ºi umiditate de 28,3 % poate absorbi 1460
m3 de apã. (Dinu V., 1979). Prin urmare, menþinerea pãdurilor, în special pe
terenurile în pantã, diminueazã considerabil riscul producerii viiturilor ºi
alunecãrilor de teren. În acest context, se impune ca intervenþiile omului în
sistemul natural de o deosebitã complexitate munte-pãdure-apã sã nu
suprasolicite prin defriºãri pe suprafeþe întinse, prin dislocarea de proporþii a
speciilor forestiere etc., mecanismul de autoreglare al acestuia. Cea mai bunã
protecþie ºi stabilitate a solului o exercitã integral numai pãdurea bine închisã,
care asigurã:
– intercepþia înaintatã ºi filtrarea lentã a precipitaþiilor prin coronament;
– topirea lentã a zãpezilor;
– reducerea vitezei vântului;
– consolidarea terenului prin intermediul sistemului radicular ºi litierei;
– conservarea fertilitãþii solului;
În mediile în care înveliºul edafic este slab reprezentat sau chiar absent
(de exemplu, pe versanþii abrupþi, de tip hogback), sistemul radicular al plantelor
pãtrunde prin fisurile rocilor, accelerând procesul de dezagregare a acestora;
de asemenea, unele plante extrag selectiv anumite minerale care intrã în
compoziþia mineralogicã a rocilor, favorizând dezagregarea lor.

4.3.3. Impactul biocenozei asupra înveliºului edafic

În interiorul solului, activitatea biocenozei este deosebit de complexã; de

exemplu, fiecare mp din solul unei pãduri conþine miliarde de organisme
unicelulare, nevertebrate ºi vertebrate, precum ºi organele subterane ale speciilor
vegetale – rizosfera, constituitã din reþeaua complexã de rãdãcini care se
desfãºoarã la nivelul orizontului biologic activ al solului. Substanþele rezultate
din resturile organismelor vegetale ºi animale, prin descompunerea facilitatã
de microorganismele detritivore, combinate cu substanþele minerale provenite
din substratul anorganic duc la formarea humusului, care structureazã solul
ºi-i determinã fertilitatea.
Înveliºul vegetal are o influenþã deosebitã asupra condiþiilor de viaþã din
sol. În pãdure, acolo unde rãdãcinile arborilor ajung la mari adâncimi, apele
din precipitaþii, uºor acide, dizolvã treptat carbonaþii de calciu ºi de magneziu,
le antreneazã în profunzime, determinând acidifierea solului ºi decalcifierea
86
lui relativã. Astfel se formeazã podzolurile. Pe suprafeþele cu vegetaþie ierboasã,
în condiþiile unui climat relativ secetos, în stratul superficial al solului rãmân
mai mulþi carbonaþi, readuºi mai activ în acest strat, prin rãdãcinile ierburilor
situate la micã adâncime în sol. Astfel solurile se alcalinizeazã. (N. Botnariuc,
1976). Iatã deci, cã pe acelaºi tip de rocã, într-o aceeaºi zonã climaticã, se pot
forma soluri diferite, în funcþie de biocenozele care se instaleazã pe cale naturalã
sau prin intervenþie antropicã.

4.3.4. Impactul biocenozei asupra biotopului acvatic

În mediul acvatic, activitatea de fotosintezã a fitocenozelor are impact

asupra cantitãþii de oxigen dizolvat, contribuind la asigurarea condiþiilor de
existenþã optime pentru întreaga biocenozã. În aceeaºi mãsurã este influenþatã
cantitatea de dioxid de carbon dizolvat ºi deci, funcþionarea mecanismelor de
tamponare a pH-ului apei (N. Botnariuc, 1976).
Calitatea apelor marine ºi oceanice este datoratã în mare mãsurã
vieþuitoarelor acvatice care extrag selectiv ºi reþin în corpul lor diferite elemente:
P, Si, Zn, Cu, I, S, Fe etc., a cãror concentraþie o depãºeºte de sute de ori pe cea
din apa mãrii. Dintre cele mai activ concentrate elemente poate fi menþionat
calciul, folosit atât de alge, cât ºi de numeroase specii de nevertebrate (rizopode,
moluºte, echinoderme, corali, crustacee) ºi vertebrate. O mare parte a calciului
transportat de apele continentale în mãri ºi oceane este asimilat de organisme
ºi depus dupã moartea acestora în bazinele marine, sub forma sedimentelor de
carbonaþi de calciu.
O întrebare fireascã în acest context este urmãtoarea: este influenþatã
oare salinitatea apelor marine ºi oceanice de activitatea organismelor vii ?
Rãspunsul este da; spre deosebire de celelalte elemente chimice, sãrurile de
sodiu ºi îndeosebi clorura de sodiu (NaCl) nu intrã în preferinþele organismelor
marine ( nu este nici fixatã ºi nici concentratã de cãtre acestea); prin urmare,
proporþia acestor sãruri, aduse în mod constant de pe continente, creºte treptat
ºi continuu în apele oceanice (N. Botnariuc, 1976).
Depunerea pe patul albiilor ºi pe fundul cuvetelor lacustre sau marine a
resturilor vegetale ºi animale influenþeazã morfologia acestora, ritmul ºi sensul
evoluþiei lor, creând totodatã habitate favorabile pentru anumite specii
faunistice.

4.4. Factorul antropic ºi raporturile sale cu organismele vii

Comunitatea umana primitiva se integra perfect în cadrul biosferei, fãrã

a consuma resurse ºi a genera deºeuri în cantitãþi mai importante decât o specie
oarecare; activitãþile de subzistenta presupuneau preluarea din natura a
87
resurselor de hranã, prin cules, pescuit ºi vânãtoare, fãrã alterarea capitalului
natural al ecosistemelor. Acþiunea distructiva a societãþii omeneºti a început
odatã cu apariþia uneltelor ºi a focului ºi în special, a civilizaþiilor agricole,
responsabile de marile defriºãri realizate în timp istoric. Degradarea
ecosistemelor naturale s-a accelerat pe parcursul perioadelor anticã, medievalã
ºi la începutul perioadei moderne, ca urmare a creºterii rapide a populaþiei
planetei.
Începând din secolul al XVIII-lea, revoluþia tehnico-ºtiinþificã a marcat o
nouã etapã în evoluþia societãþii omeneºti; creºterea în progresie geometricã a
populaþiei Globului, concomitent cu dezvoltarea fãrã precedent a mijloacelor
de producþie, au condus la dizlocarea din mediul natural a unor imense suprafeþe
de teren, în scopul extinderii suprafeþelor cultivate agricol, exploatãrii materiilor
prime necesare dezvoltãrii industriei, extinderii reþelelor de aºezãri umane ºi
cãi de comunicaþii, dezvoltãrii activitãþilor de turism ºi agrement etc.
Presiunii umane crescânde asupra înveliºului vegetal primar i se opun
tendinþele de autoregenerare ºi de ocupare de cãtre vegetaþia originarã, a
suprafeþelor care nu ºi-au pierdut definitiv calitãþile potenþialului ecologic. De
exemplu, sub plantaþiile de plopi, amplasate adesea pe soluri aluviale fertile,
se observa frecvent grupãri vegetale arbustive, care se reinstaleazã spontan pe
parcursul câtorva ani. Dezvoltarea pe scarã largã a industriei ierbicidelor ºi
cercetãrile destinate împiedicãrii speciilor vegetale sãlbatice sã invadeze
culturile agricole atestã permanenta ºi amploarea puterii colonizatoare a
vegetaþiei spontane. În prezent, în conflictul dintre rezistenþa opusã de
componentele înveliºului biotic ºi presiunile din ce în ce mai intense ale
societãþii omeneºti, balanþa pare sã se încline întotdeauna în sensul distrugerii
vegetaþiei ºi lumii animale.
Impactul antropic asupra înveliºului biotic se manifesta multilateral:
prin activitãþile sale, conºtient sau inconºtient, omul îºi pune amprenta asupra
rãspândirii organismelor vii pe suprafaþa terestra, asupra dinamicii în timp ºi
spaþiu a arealelor biogeografice, ajungându-se uneori pana la extincþii locale,
regionale, continentale sau planetare ale anumitor specii.

Impactul societãþii omeneºti asupra rãspândirii organismelor

Plantele care însoþesc omul ºi activitãþile sale, localizându-se în apropierea
aºezãrilor umane, poarta numele de sinantrope (syn = împreunã, anthropos =
om) sau antropofile. În funcþie de epoca în care au fost rãspândite, acestea se
împart în doua categorii: arheofite ºi neofite.
Arheofitele au ocupat biotopurile din proximitatea aºezãrilor umane, încã
din timpul comunei primitive. În aceasta categorie pot fi incluse specii precum:
neghina, traista ciobanului, macul, brusturele, albãstritã, cunoscute în þara
noastrã încã din epoca pietrei (I. Pop, 1977).

88
 Neofitele sunt plante rãspândite recent, respectiv în ultimele doua secole
(pentru unele, se poate stabili chiar anul în care au fost semnalate pentru prima
data într-o regiune). Dintre acestea, pot fi citate: ciuma bãlþilor (Elodea
canadensis), plantã originarã din America de Nord ºi semnalatã în Anglia în
anul 1836; bãtrânisul (Erigeron canadensis), apãrut în Europa în sec. al
XVIII-lea; brahiactis (Brachyactis ciliata), cunoscutã în America de Nord ºi
în Asia, a fost semnalatã pentru prima datã în România, în anul 1967, în arealul
municipiului Iaºi (I. Pop, 1977).
Din categoria plantelor antropofile fac parte atât buruienile care populeazã
culturile de câmp, numite ºi segetale (segetes = semãnãturã, ogor), cat ºi cele
care cresc în grãdini, pe marginea drumurilor, în curþile caselor, printre ruine
etc., numite ruderale (rudera = ruine, moloz). Fãcând parte din categoria
plantelor nitratofile, antropofilele prefera aºezãrile umane, datorita condiþiilor
optime de dezvoltare, pe care acesta le creeazã involuntar, prin desþeleniri,
depozitarea necontrolata a deºeurilor ºi a dejecþiilor animale sau prin utilizarea
îngrãºãmintelor azotoase.
Ca ºi plantele, animalele pot fi rãspândite de om dintr-o regiune în alta,
atât voluntar (aclimatizarea unor specii în medii noi, diferite din punct de vedere
istorico-natural de cele originare: introducerea iepurelui comun Oryctolagus
cuniculus în Australia, aclimatizarea câinelui enot în Delta Dunãrii, introducerea
crapului chinezesc în ecosistemele acvatice din Europa etc.), cât ºi involuntar,
prin intermediul mijloacelor de transport (ºoarecii, gândacii de bucãtãrie,
ploºniþele etc., specii care în prezent sunt cosmopolite).
În timp istoric, cele mai importante cai de introducere a unor specii
noi, au fost:
a) Colonizarea europeanã (de exemplu, europenii au introdus în teritoriile
noi descoperite din America, Australia, Noua Zeelanda, Africa, numeroase
specii de pãsãri ºi mamifere, pentru a-si asigura resursele de vânat cu care erau
familiarizaþi);
b) Horticultura ºi agricultura (numeroase specii floristice au fost
transferate dintr-un continent intr-altul, ca plante ornamentale sau culturi
agricole. Exemple: freziile, muºcatele, asparagusul, gladiolele, originare din
Subregiunea Capului din Africa de Sud; porumbul, fasolea, pãtlãgelele roºii,
originare din America etc.);
c) Transportul, în general ºi cel maritim, în special, a permis extinderea
arealului unor specii de alge, moluºte, crustacee ºi chiar mamifere de mici
dimensiuni (de ex. ºobolanul negru Rattus rattus a fost adus din Asia de Sud-
Vest, de navele care transportau grâne, fiind responsabil de epidemia de ciuma
din secolele XIII – XIV).

89
 Speciile care apar în afara arealului natural, în medii mai puþin favorabile
dezvoltãrii lor, ca urmare a intervenþiei antropice, poarta denumirea de specii
exotice. În timp, unele dintre acestea se adapteazã atât de bine noilor condiþii,
încât cuceresc areale noi, îndepãrtând speciile native prin competiþia
interspecificã. În literatura de specialitate, acestea sunt denumite specii
invadatoare, cu impact negativ asupra biodiversitãþii teritoriilor în care au
fost introduse (speciile exotice invadatoare reprezintã o ameninþare pentru 49%
din speciile periclitate ale SUA, în special pentru pãsãri ºi plante – Wilcove
s.a., 1998, citat de Primack ºi colab., 2002).

Cauze antropice ale extincþiei speciilor

O specie poate fi consideratã extinctã, atunci când niciun reprezentant al
speciei respective nu mai poate fi întâlnit în vreun loc, pe suprafaþa terestrã.
Dacã indivizii speciei au rãmas în viaþã numai în captivitate sau în locuri
controlate de cãtre oameni, ea este consideratã extinctã în sãlbãticie (Primack
ºi colab., 2002) – dropia, zimbrul, bizonul etc. O specie este definitã ca extinctã
local, atunci când nu mai apare în sãlbãticie într-un areal pe care-l ocupa în
trecut. Unii cercetãtori definesc ca specii extincte ecologic pe cale reprezentate
de un numãr redus de indivizi, al cãror rol în cadrul biocenozei a devenit
nesemnificativ (diminuarea importanþei tigrului ca prãdãtor, datoritã efectivului
redus al acestei specii) – (Primack ºi colab., 2002).
În perioada contemporanã, la nivel planetar, biodiversitatea floristicã ºi
faunisticã evolueazã invers proporþional cu evoluþia numericã a populaþiei
Terrei. Aceastã realitate alarmantã este relevatã de faptul cã, prin diferite procese
tehnologice, peste 40% din producþia biologicã primarã a ecosistemelor terestre
este utilizatã ºi transformatã de cãtre oameni, în deºeuri.
Responsabile de dispariþia, dupã anul 1600, a cca. 85 de specii de mamifere
(2,1% din total) ºi 113 specii de pãsãri (1,3%) – Smith s.a., 1993; Heywood,
1995, citaþi de Primack ºi colab., 2002, sunt activitãþile umane legate de: distru-
gerea, fragmentarea ºi degradarea habitatelor, poluarea fizicã, chimicã ºi
biologicã, supraexploatarea, invazia speciilor exotice, rãspândirea bolilor.
Reducerea suprafeþelor forestiere este fenomenul cel mai vizibil din
perspectiva distrugerii, fragmentarii ºi degradãrii habitatelor naturale. În Europa,
ponderea suprafeþelor acoperite cu pãduri s-a redus considerabil, îndeosebi în
secolul al XIX-lea, ca urmare a exploziei demografice ºi a necesarului crescut
de material lemnos, care a marcat revoluþia industriala. În acest context, cea
mai mare parte a suprafeþelor ocupate cu pãduri mediteraneene, în special a
celor edificate de stejarul veºnic verde, a fost înlocuitã de vegetaþia secundarã
a tufãriºurilor mediteraneene.
90
 Intervenþia din ce în ce mai agresivã a societãþii omeneºti la nivelul
biosferei este responsabilã în mare mãsurã de dezastrele ecologice cu care se
confruntã în prezent mediul terestru: schimbãri climatice globale (aridizare
extensivã, manifestãri violente ale fenomenelor meteorologice de risc etc.),
accelerarea proceselor geomorfologice actuale (fig. 19), eroziunea fizicã ºi
chimicã a solurilor, epuizarea iminentã a resurselor de hranã ºi materii prime
etc. Pe termen mediu ºi lung, aceste crize ale mediilor naturale pot avea
repercusiuni dramatice asupra existentei ºi dezvoltãrii societãþii omeneºti.

Fig. 19. Alunecare de teren în Alpi, datoratã defriºãrilor (staga); culoar de avalanºa generat
de tãierea pãdurilor pe versant (dreapta) (Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

Aceste realitãþi, conºtientizate abia începând din secolul al XIX-lea,

determina oamenii de ºtiinþa sa identifice cãile prin care ritmul dispariþiei
speciilor floristice ºi faunistice precum ºi a ecosistemelor din care acestea fac
parte sa fie încetinit. La nivel internaþional, reglementarea problematicii lumii
vii ºi stabilirea strategiilor de protecþie ºi conservare a acesteia intra în
responsabilitatea Uniunii Internaþionale pentru Conservarea Naturii (UICN
sau IUCN), creatã în anul 1957.
Aspectele referitoare la protecþia ºi conservarea diversitãþii biologice
(biodiversitãþii4) vor fi abordate într-un capitol ulterior.

4 biodiversitate totalitatea formelor de viaþã vegetale ºi animale ºi ecosistemele din care

acestea fac parte, interacþionând unele cu altele ºi cu componentele abiotice ale mediului.

91
 CAPITOLUL V

AREALUL BIOGEOGRAFIC

5.1. Centrul biogenetic ºi formarea arealelor biogeografice

Þinând seama de cauzele care le condiþioneazã, de tipul materialului

genetic ºi de ritmul cu care se desfãºoarã procesul de apariþie, în naturã se
distinge ca tip principal de formare a speciilor procesul de speciaþie sau
speciogenezã (naºterea dintr-o specie preexistentã a unei alte specii, prin
dobândirea unor caractere noi). Acest proces se realizeazã prin segregare
(izolare) spaþialã, fiind legat de rãspândirea ºi adaptarea populaþiilor la condiþii
pedoclimatice ºi biotice particulare unui anumit mediu. Adaptarea populaþiilor
la condiþiile specifice unui mediu dat ºi izolarea lor faþã de celelalte grupuri de
populaþii duc la formarea treptatã a unor specii incipiente. Fenomenul se poate
observa foarte bine îndeosebi pe insule, pe masive muntoase izolate, conuri
vulcanice, în peºteri etc.
O specie oarecare ia naºtere într-un anumit punct de pe suprafaþa terestrã,
numit centru biogenetic al speciei respective (locul în care apãrut primul
reprezentant al speciei). Din centrul biogenetic, indivizii speciei tind sa se
rãspândeascã în teritoriu atât cât le permite valenþa ecologicã (capacitatea de
adaptare la schimbarea condiþiilor de mediu) ºi apariþia unor bariere naturale
sau antropice.
Arealul biogeografic al unei specii reprezintã suprafaþa sau teritoriul
ocupat la un moment dat de indivizii speciei respective. În mod teoretic, centrul
biogenetic al speciei ar trebui sa corespundã cu centrul arealului biogeografic,
deoarece tendinþa indivizilor este de a se rãspândi radiar spre periferie. În
realitate, deseori centrul biogenetic ocupã o poziþie excentricã (uneori fiind
situat în imediata vecinãtate a unei periferii a arealului), deoarece indivizii
speciei au întâlnit la micã distanþã faþã de acesta un obstacol pe care nu l-au
putut depãºi. Deoarece fiecãrei specii îi corespunde un centru biogenetic, nu
existã douã specii diferite ale cãror areale sã-ºi suprapunã limitele; fiecãrei
92
specii îi corespunde un areal propriu de rãspândire. Densitatea indivizilor în
cadrul unui areal nu este uniformã, înregistrând cele mai mari valori în locurile
cu maximã favorabilitate, corespunzãtoare nevoilor vitale ale indivizilor. Fãrã
îndoialã, centrul biogenetic înregistreazã condiþii de maximã favorabilitate
pentru existenþa indivizilor speciei. În prezent însã, la nivel mondial, activitãþile
antropice intense ºi cu largã rãspândire spaþialã au fãcut ca indivizii a numeroase
specii sa disparã din centrele biogenetice, astfel încât, identificarea acestora
este în prezent dificil de realizat.

5.2. Diseminarea organismelor ºi rolul sau în formarea arealelor

biogeografice

Un rol foarte important în formarea arealelor biogeografice revine

mijloacelor de diseminare sau rãspândire a indivizilor unei specii.
Diseminarea indivizilor unei specii poate fi:
1. Activã, realizatã prin propriile mijloace ale organismelor;
2. Pasivã, realizatã prin intermediul unor agenþi abiotici sau biotici ai
mediului

5.2.1. Diseminarea activã - autocoria

Este caracteristicã îndeosebi regnului animal, deoarece organismele

animale posedã mijloace de locomoþie mai mult sau mai puþin performante.
Cele mai avantajate sunt speciile caracterizate prin vitezã mare de zbor, alergare
sau înot. Recorduri în acest sens înregistreazã: porumbeii sãlbatici, care zboarã
cu 27km/h; rândunelele – 125 km/h; lãstunul mare – 180 km/h (pãsãri cu areal
de rãspândire extins din Europa pânã în Polinezia).
În cazul plantelor, autocoria presupune adaptãri ºi dispozitive mecanice
prin care acestea îºi împrãºtie seminþele, fenomen întâlnit la specii, precum:
slãbãnogul (Impatiens nolitangere), plesnitoarea (Ecbalium elaterium), unele
euforbiacee tropicale etc.

5.2.2. Tipuri de diseminare pasiv㠖 anemocoria, hidrocoria, zoocoria

ºi diseminarea realizatã de om

Diseminarea pasivã foloseºte ca intermediari agenþi din mediul abiotic ºi

biotic, precum: vântul, apa, diferite specii de animale, omul.

Diseminarea realizatã cu ajutorul vântului – anemocoria

Vântul transportã la mari distanþe sporii ciupercilor ºi ai ferigilor, seminþele
unor fanerogame: poroinicul (Orchis fusca), ºopârliþa albã (Parnasia palustris),
93
pe distanþe de mii de km. De asemenea, sunt transportate prin aer fructe ºi
seminþe prevãzute cu accesorii pentru zbor (puf – pãpãdia, plopul, scumpia,
curpenul etc., aripioare – tei, paraºute, umbreluþe, etc.). Uneori, plante întregi
uscate, pline cu seminþe, pot fi rostogolite la mari distanþe cu ajutorul vântului
(roza Ierichonului Anastatica hierochuntica, din Egipt ºi Israel; chiurlanul
Salsola kali din Bãrãgan). Vântul poate transporta ºi unele microorganisme
animale, la mii de km distanþã: pãiajeni, insecte, iar în timpul tornadelor ºi
uraganelor, chiar peºti ºi batracieni.

Diseminarea realizatã cu ajutorul apei – hidrocoria

Plantele care folosesc apa pentru diseminarea seminþelor prezintã
dispozitive pentru plutire ºi împotriva putrezirii. Exemple de adaptãri:
- seminþe protejate de un strat de cearã albã (la nufãr);
- coajã lemnoasã, durã, înveliº uleios (nuca de cocos, stânjeneii de baltã,
castanele de baltã);
- fructe care se deschid numai pe timp de ploaie (iarba de ºoaldinã Sedum
acre);
- viviparitatea (capacitatea seminþelor de a germina în interiorul fructului)
– la speciile din genul Rhizophora, în cadrul formaþiilor de mangrove;
Apa poate contribui la diseminarea unor specii de animale precum:
pinguinii transportaþi pe sloiuri plutitoare pânã în insulele Kerguellen ºi
Galapagos (la 500 km est faþã de coasta vesticã a Americii deSud), ouã de
reptile, insecte sau pãsãri, transportate la viituri pe bucãþile de sol înierbat rupt
din malurile râurilor etc.

Diseminarea prin intermediul animalelor - zoocoria

Pentru a putea fi diseminate cu ajutorul animalelor, plantele trebuie sã
prezinte adaptãri specifice, precum: prezenþa unor dispozitive de prindere a
seminþelor în blana animalelor: cleºtiºori (turiþa mare, achena de vâzdoagã,
scaieþii), puf (vinariþa), substanþe adezive (vâscul); capacitatea seminþelor de a
rezista la acþiunea sucului gastric din tubul digestiv al pãsãrilor frugivore ºi
granivore. Speciile faunistice care sunt transportate de cãtre animale sunt în
general parazite. Amintim aici: puricii, cãpuºele, pãduchii, ploºniþele, viermii
intestinali. De asemenea, în contextul relaþiei de mutualism, unele specii asigurã
diseminarea altora: peºtii transportaþi de rechinul remorcã, coþofanele purtate
de bivoli etc.

Omul – agent de diseminare

De-a lungul timpului, omul a contribuit la diseminarea speciilor vegetale
ºi animale, în contextul unor acþiuni voluntare sau involuntare. Astfel, în mod
conºtient, pot fi menþionate urmãtoarele acþiuni de diseminare:

94
 - introducerea unor plante de culturã (porumb, cartof, pãtlãgea roºie,
floarea soarelui) din America în Europa sau a unor plante decorative
(frezii, muºcate, asparagus) din Africa de Sud în Europa;
- colonizarea insectelor polenizatoare ºi a iepurelui de câmp în Australia;
- colonizarea câinelui enot în Delta Dunãrii
Pe de altã parte, o serie de plante ºi animale parazite au fost diseminate
involuntar de cãtre oameni, dintr-un continent în altul: (Gândacul de Colorado,
unele plante ruderale care însoþesc culturile de câmp etc.).

5.3. Caracteristici ale arealelor biogeografice

Arealul biogeografic reprezintã suprafaþa sau teritoriul ocupat de

reprezentanþii unui anumit rang taxonomic: specie, gen, familie etc.;
Din punct de vedere biogeografic, se poate vorbi de asemenea de arealul
unor formaþii vegetale: arealul pãdurilor boreale, arealul pajiºtilor alpine, arealul
pãdurilor tropicale umede etc.
Principalele caracteristici ale arealelor biogeografice sunt:centrul
biogenetic, mãrimea, forma, vechimea, densitatea indivizilor în cadrul
arealului.
Centrul biogenetic reprezintã locul de pe suprafaþa terestrã în care ia
naºtere o specie sau punctul iniþial al unui areal biogeografic, din care
reprezentanþii unei specii se rãspândesc prin intermediul diferitelor mijloace
de diseminare.
Mãrimea arealelor biogeografice este funcþie de mai mulþi factori, dintre
care, cei mai reprezentativi sunt:
1. valenþa ecologicã a speciilor, respectiv capacitatea de adaptare a
acestora la variabilitatea factorilor de mediu; de obicei, speciile
euribionte sau euritope au areale de rãspândire mai extinse decât cele
stenotope sau stenobionte; Exemple de specii euribionte: iarba cerului
Molinia coerulea, pãpãdia Taraxacum officinalis, papura Typha
latifolia, trestia de baltã Phragmites communis etc;
Exemple de specii stenobionte: Dianthus callizonus, Welwitschia
mirabilis, Syringa josikaea, speciile de corali sau madrepori etc.
2. mijloacele de diseminare; în cadrul regnului vegetal, speciile cu
diseminare pasivã (prin intermediul agenþilor de mediu ) sunt favorizate,
sub aspectul extinderii mai rapide a arealului de rãspândire, comparativ
cu cele care prezintã mijloace de diseminare activã;
3. capacitatea de înmulþire; speciile cu prolificitate ridicatã (de ex.
sporofitele, capabile sã producã milioane de spori/individ, termitele,
muºtele, insectele, în general, rozãtoarele etc.) prezintã bune premise
pentru extinderea rapidã a arealului de rãspândire;

95
 5. vechimea sau vârsta geologicã a speciilor; în prezent, speciile relicte
(paleozoice, mezozoice etc.) ocupã de obicei areale reduse ca
dimensiune, comparativ cu arealele corespunzãtoare speciilor recente,
postglaciare;
6. intervenþia antropicã; prin activitãþile sale, omul poate contribui
involuntar sau voluntar la extinderea arealului unor specii (este cazul
celor mai multe specii ruderale), poate fragmenta areale biogeografice
sau poate limita, pânã la extincþie totalã, extinderea teritorialã a
diferitelor specii vegetale ºi animale;
7. rangul sistematic; de obicei, rangurilor sistematice superioare (genuri,
familii, ordine) le corespund areale biogeografice de dimensiuni mari.

Dupã mãrime, arealele biogeografice se diferenþiazã în:

a) areale cosmopolite, cu dimensiuni care pot corespunde unei întregi
mase continentale, mai multor continente, unuia sau mai multor bazine
oceanice; sunt specifice mai ales rangurilor taxonomice superioare; dintre specii,
pot fi menþionate: pãpãdia (Taraxacum officinale), pãtlagina (Plantago major),
cucul (Cuculus canorus), ºoimul cãlãtor (Falco peregrinus), balena albastrã
(Balenoptera musculus) etc.
b) arealele endemice corespund unor specii unice, cu rãspândire limitatã
pe suprafaþa terestrã; dimensiunile acestor areale înregistreazã adesea câþiva
kilometri pãtraþi (lotusul caspic Melumbium caspicum din Delta Volgai)sau
chiar metri pãtraþi, aºa cum este cazul speciei Linaria minorcensis din insula
Menorca (Arhipelagul Balearelor); dimensiunile reduse ale arealelor endemice
sunt datorate în cea mai mare mãsurã vârstei geologice a speciilor:
- foarte vechi, cu origini în era primarã, secundarã sau terþiarã, când
aceste specii erau larg rãspândite, menþinându-se pânã în prezent prin procesul
de conservare, doar în acele habitate al cãror mediu a rãmas relativ neschimbat
(ferigile arborescente din I-lele Juan Fernandez, situate în apropierea þãrmului
chilian al Oceanului Pacific – fig. 24) gimnospermul „tumboa” Welwitschia
mirabilis (fig. 22)din deºertul Namib, arborele pagodelor Ginkgo biloba, din
China (fig. 21), arborele mamut Sequoia gigantaea (fig. 20) ºi arborele roºu
Sequoia sempervirens din pãdurile litorale pacifice nord-americane, nufãrul
termal Nymphaea lotus thermalis de pe lacul Peþea (Oradea); echidna ºi
ornitorincul (ordinul Monotrema) (fig. 25), ºopârla tuatara (Sphenodon
punctatum), ºopârla Moloch (Moloch horridus)- fig. 26 din regiunea australianã,
lemurienii ºi tenrecii din Madagascar, peºtele Latimeria chalumnae din Oceanul
Indian, peºtii dipnoi Neoceratodus forsteri din America de Sud, melcul de apã
Melanopsis parreyssi din lacul Peþea etc.); acest tip de areale, numite
paleoendemice, sunt prezente prin excelenþã în cadrul regiunii biogeografice
australiene, datã fiind evoluþia paleogeograficã a acesteia, din jurasic ºi pânã
în prezent;
96
 Fig. 20. Sequoia gigantea (Sursa: www.ablog.ro)

Fig. 21. Aparat foliar al arborelui pagodelor Ginkgo biloba

97
 Fig. 22. Tumboa (Welwitschia mirabilis)
(Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”)

Fig. 23. Garofiþa Pietrei Craiului Dianthus callizonus (Sursa: www.carpati.org)

98
 Fig. 24. Ferigi arborescente (Trisopteris elegans)

Fig. 25. Echidna ºi ornitorincul

(Sursa:www.abc.net.au; www.paduri-andreitapu.blogspot.com)

Fig. 26. ªopârla endemicã Moloch horridus (Sursa: www.bluechameleon.org)

99
 - recente (apãrute în pliocen sau cuaternar), care nu au avut timpul
material pentru a-ºi extinde arealul de rãspândire (specii neoendemice sau
endemice progresive); la apariþia lor a contribuit izolarea geograficã, pe de o
parte ºi adaptarea la anumite condiþii stricte de mediu, pe de altã parte (garofiþa
Pietrei Craiului, Dianthus callizonus, oiþele Anemone transsilvanica etc.).

Problema formãrii ºi evoluþiei plantelor endemice din România

În general, teritoriile cu cea mai mare favorabilitate pentru apariþia
plantelor endemice sunt:
- masivele montane înalte ºi izolate (Rodna, Retezat, Cozia etc.);
- regiunile geografice de contact, în care are loc interferenþa unor
influenþe climatice complexe, care acþioneazã sinergic asupra formei
plantelor, ducând la apariþia unor caractere noi, de adaptare (de ex.
Dobrogea, Banatul) – T. Opriº, 1963.
În biotopurile mai omogene (lacustru, termal, turbãrii, sãrãturi, pãduri de
stejar etc.) procesul de speciaþie este insesizabil ºi nu se pot semnala endemite
nete; în schimb, acestea apar în numãr mare pe stâncãriile din domeniul alpin
ºi din cel subalpin, în pajiºtile alpine ºi subalpine, în fãgete. Dupã Al. Beldie
(1967), în Carpaþii Româneºti îºi au habitatul 74 de specii ºi subspecii endemice,
cãrora li se adaugã 23 de specii ºi subspecii rãspândite în întreaga catenã
carpaticã. Sub aspectul endemicitãþii, þara noastrã este una dintre cele mai bogate
din Europa în specii endemice, fapt care se explicã prin:
- condiþii pedoclimatice foarte variate;
- prezenþa unei catene muntoase cu relief ºi substrat geologic foarte variate;
- poziþia þãrii la o adevãratã rãscruce fitogeograficã;
În afara speciilor ºi subspeciilor endemice, pe teritoriul României existã
numeroºi hibrizi endemici care aparþin genurilor Centaurea, Achillea,
Hieracium, Rosa, Quercus

Consideraþii asupra evoluþiei speciilor endemice (endemismelor sau

endemitelor*) din România
Existã pãreri conform cãrora, cele mai vechi endemite au putut apãrea
chiar din timpul pliocenului, când clima era caldã ºi uscatã:
- endemitele banatice (pe Valea Cernei, pe Domogled, în defileul Dunãrii,
la Vârciorova) ºi endemitele dobrogene, rezultat al întâlnirii elementelor
daco-balcanice cu cele mediteraneene, formate în acvitanian;

* Notiunile endemism ºi endemit sunt discutabile:exista specialiºti (Gh. Dihoru, de ex.) care
considerã cã termenul endemism se referã la potenþialul unor teritorii de a produce specii endemice
(endemismul insulelor, endemismul masivelor montane), în timp ce endemitele sunt speciile apãrute
ca urmare a endemismului unor teritorii.

100
 - endemitele din Munþii Apuseni, rezultat al întrepãtrunderii elementelor
est-siberiene cu cele daco-balcanice (Syringa josikaea);
- endemitele din unele enclave ale Carpaþilor (Rodna, Ceahlãu,
Postãvarul, Piatra Craiului, Retezat);
- endemitul relict tropical Nymphaea lotus thermalis, a cãrui
supravieþuire în timpul glaciaþiunilor este explicatã prin temperatura
ridicatã a apei din lacul termal Peþea (Câmpia de Vest).
Cea mai mare parte a endemitelor subalpine ºi alpine îºi are originea în
timpul pleistocenului; în jurul gheþarilor s-a format o florã de tundrã cu elemente
arcto-boreale, boreal-subarctice ºi alpine; dintre endemitele pleistocene pot fi
citate:
- speciile carpatice Viola declinata, Dianthus gelidus;
- specii din Câmpia Transilvaniei ºi din fâneþele relictare Cluj ºi Suat
(Salvia transsilvanica, de ex.).
Dintre endemitele postglaciare, pot fi citate cele apãrute în subboreal ºi
subatlantic:
- endemite din fãgetele carpatice (între 700 – 1200 m): Hepatica
transsilvanica, Ranunculus carpaticus;
- endemite de silvostepã: Phlomis moldavica.
De un interes deosebit pentru cercetãrile biogeografice se bucurã problema
apariþiei neoendemitelor (endemite neoformate). În literatura de specialitate
existã ipoteze conform cãrora, acestea ar fi putut rezulta pe mai multe cãi:
a) prin hibridizarea speciilor adventive cu cele indigene sau a celor
indigene între ele;
b) prin hibridizarea hibrizilor din primele generaþii cu alte specii locale
sau imigrate, rezultând astfel specii ºi subspecii endemice ale genurilor Rosa,
Rubus, Hieracium, Aconitum, Achillea, Centaurea;
c) printr-un proces îndelungat de aclimatizare; este cazul unor specii
imigrate sau indigene, modificate sub influenþa factorilor natural locali
(Dianthus Piatra Neamþului, Euphorbia dobrogensis, Linum borzeanum).
Principalele regiuni ºi enclave producãtoare de endemite din România
(dupã T. Opriº, 1963) sunt:
1. Regiunea bãnãþeanã (Rubus banaticus, Tulipa orientalis, Dianthus
kladovanus, Pinus nigra var. banatica, Minuartia cataractarum etc.);
2. Masivul Retezat (Trifolium retezaticum, Centaurea retezatensis,
Hieracium pojorâtense etc.);
3. Masivul Cozia: (Rosa coziae, Rosa argeºana);
4. Munþii Fãgãraº (Silene dinarica);
5. Munþii Piatra Craiului (Dianthus callizonus);
6. Munþii Bucegi (Saxifraga demissa);
7. Silvostepa Dunãrii de jos ºi a Moldovei de sud-est;
8. Masivul Mãcin (Centaurea jankae);

101
 9. Silvostepa Moldovei de nord-est (Phlomis moldavica);
10. Stepa dobrogeanã (Euphorbia dobrogensis, Melilotus arenarius, Linum
borzeanum);
11. Masivele Giumalãu ºi Rarãu (Aconitum romanicum);
12. Munþii Rodnei (Heracleum carpaticum, Polyschemone nivalis);
13. Câmpia Transilvaniei (Anemone transsilvanica, Salvia transsilvanica);
14. Munþii Apuseni (Syringa josikaea);
15. Pârâul ºi lacul Peþea (Nymphaea lotus thermalis);
16. Fãgetele carpatine (Hepatica transsilvanica, Ranunculus carpaticus).

Forma arealelor este datoratã:

1. evoluþiei paleogeografice a suprafeþei terestre;
2. prezenþei unor bariere de naturã fizico-geograficã, biologicã sau
antropicã, pe care indivizii unei specii nu le pot depãºi.
Dupã formã, se pot diferenþia:
a) areale disjunctive, cu caracter fragmentar sau insular; acestea au rezultat
în timp geologic sau în timp istoric, dintr-un areal iniþial continuu, datoritã
unor cauze ca: dinamica maselor continentale ºi oceanice, apariþia unor bariere
de naturã climaticã, orograficã, hidrologicã etc. sau a diferitelor tipuri de
amenajãri ale mediilor naturale, responsabile de despãduriri în masã, desþeleniri,
decopertãri, desecãri, poluãri etc.; exemple: speciile disjuncte Tapirus terrestris
(Amazonia) ºi Tapirus indicus (Asia de sud-est);
b) areale circumterestre, cu aspect de bandã ce înconjoarã globul terestru,
în limitele unui anumit tip de climat; poziþia geograficã ºi forma acestora
reprezintã rezultatul adaptãrii speciilor la un anumit potenþial termic; în cadrul
lor, pot fi individualizate: areale circumpolar boreale (corespund speciilor
localizate în tundra, în jurul Cercului Polar de Nord), circumtemperat boreale,
pantropicale sau circumtropicale (desfãºurate sub forma de banda în limitele
climatului intertropical – Cocos nuccifera), circumtemperat australe(fagul
austral Nothofagus cunninghami) - fig. 27.

Fig. 27. Nothofagus cunninghami (Sursa: www. bluetier.org)

102
 c)Arealele vicariante (vicariere (lat.) = înlocuire). Adesea, în habitate cu
aceleaºi particularitãþi, situate în regiuni apropiate, se întâlnesc specii înrudite,
care aparþin aceluiaºi gen sau chiar unor genuri înrudite din aceeaºi familie.
Acest fenomen poartã denumirea de vicariere sau vicariantã geograficã sau
chorologicã (vicarius (lat.) = locþiitor, înlocuitor, iar choros = rãspândire).
Ex: Fagus silvatica, rãspândit în vestul ºi centrul Europei, este înlocuit în sud-
estul ºi estul continentului de specia Fagus orientalis; specia Rhododendron
myrtifolium (kotschyi) din Carpaþi ºi munþii Peninsulei Balcanice este înlocuitã
în Alpi de Rhododendron hirsutum (Muica Cristina ºi colab., 2009); elefantul
african (Loxodonta africana) este înlocuit în India de elefantul indian Elephas
maximus; tapirul din selvasul amazonian (Tapirus terestris) este înlocuit în
India de Tapirus indicus.
În alte situaþii, vicarierea poate fi ecologica: specii strâns înrudite ocupã,
în aceeaºi regiune, habitate relativ similare, dar care totuºi, prezintã mici
deosebiri din punct de vedere al unui component al mediului. Speciile respective
se numesc vicariante. De exemplu, specia Rhododendron hirsutum, adaptatã
substratului calcaros al Alpilor are ca vicariantã ecologicã, pe roci silicioase,
specia Rhododendron ferrugineum (Muicã Cristina ºi colab., 2009).
Densitatea indivizilor în cadrul unui areal nu este uniformã. În general,
densitatea cea mai mare corespunde centrului biogenetic al speciei, întrucât
acesta prezintã maximã favorabilitate sub aspectul condiþiilor de habitat pentru
indivizii speciei respective. În anumite situaþii însã (de exemplu, dacã din motive
naturale sau antropice specia a dispãrut din teritoriul ce corespunde centrului
sãu biogenetic), indivizii speciei se pot concentra în proximitatea unei limite
cu rol de barierã în calea extinderii arealului de rãspândire.

5.4. Apartenenþa areal - geograficã a speciilor floristice din

România. (Spectrul fitogeografic al României)

Spectrul biogeografic cuprinde categoriile de elemente floristice ºi

faunistice dintr-un anumit teritoriu, grupate dupã apartenenþa lor areal –
geograficã ºi exprimate procentual.
Spectrul biogeografic actual al României este rezultatul pãtrunderilor ºi
transformãrilor înregistrate în flora ºi fauna þãrii noastre, ca rezultat al
modificãrii condiþiilor de mediu, începând de la sfârºitul terþiarului ºi pânã în
prezent.
Spectrul biogeografic se subdivide în: spectrul fitogeografic (categorii
de plante cu apartenenþa areal - geograficã diferitã) ºi spectrul zoogeografic
(categorii de animale cu apartenenþa areal - geograficã diferitã).

103
 Spectrul fitogeografic al României

În definirea structurii actuale a înveliºului vegetal al þãrii noastre, pot fi

distinse mai multe etape, suprapuse în cea mai mare parte perioadei cuaternare:
• cele mai vechi elemente floristice care se conservã în flora actuala
dateazã de la sfârºitul terþiarului, fiind cunoscute sub numele de relicte
terþiare, a cãror existenþã pe teritoriul României este destul de
controversatã; exemple: ghimpele (Ruscus aculeatus, R. hypoglossum)
- Defileul Dunãrii; dreþele (Nymphaea lotus thermalis - Lacul Peþea;
• alãturi de speciile relicte terþiare ºi de speciile de rãºinoase ºi foioase
pãstrate în refugiile glaciare, în timpul glaciaþiunilor au pãtruns
elemente arctice, arcto – boreale, alpine, caucaziene ºi altaice
(elemente arcto-alpine: Salix herbacea, Juncus trifidus; elemente
boreale: Picea abies, gãlbenele - Ligularia sibirica); dintre relictele
glaciare existente în cadrul înveliºului vegetal, pot fi menþionate:
arginþica (Dryas octopetala), zâmbrul (Pinus cembra) etc.;
• interglaciarele calde ºi uscate au permis pãtrunderea elementelor
continentale, de stepã;
• în borealul uscat ºi cald a continuat îmbogãþirea florei în elemente
stepice, continentale ºi pontice (elemente pontice-mediteraneene:
micsandra sãlbaticã Eryssimum odoratum Ehrh., gura lupului
Scutellaria altissima L.);
• în atlanticul cald ºi umed, s-a produs puternica pãtrundere a speciilor
mediteraneene ºi submediteraneene, alãturi de extinderea din
refugiile glaciare locale ºi revenirea din alte refugii apropiate, a
elementelor europene ºi central europene (elemente mediteraneene:
sadina Chrysopogon gryllus, Primula columnae Ten.; elemente
submediteraneene: pãiuºul Festuca xanthina R.S., inul galben Linum
uninerve, brânduºa galbenã Crocus moesiacus, iedera albã Daphne
blagayana);
• subatlanticul mai umed ºi mai rãcoros a favorizat pãtrunderea ºi
extinderea în continuare a elementelor central-europene ºi a
elementelor atlantice-oceanice (elemente atlantice – mediteraneene:
unghia ciutei Ceterach officinarum, ghimpele Ruscus aculeatus,
fluierãtoarea Tamus communis L.);
• acestor elemente alohtone, li se adauga aprox. 150 de specii endemice
- mãceºul de Cozia (Rosa coziae), murul de Banat (Rubus banaticus),
garofiþa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), clopoþeii de Cazane
(Campanula crassipes) etc. (citat R. Cãlinescu ºi colab., 1969).
Spectrul biogeografic are un caracter istoric, deci dinamic în timp, fiind
permanent susceptibil de modificãri.
104
 Modele ale spectrului fitogeografic al României 

Pentru teritoriul României, au fost realizate douã variante ale spectrului

fitogeografic, de cãtre Al. Borza (1960) ºi de cãtre Al. Beldie (1977 – 1979).
Dupã Al. Borza, flora actualã a României cuprinde 3339 de specii
spontane, 539 de hibrizi ºi 184 de specii subspontane, fiind formatã din elemente
diferite, care s-au adunat treptat, în timp îndelungat.
Acest numãr de specii, reprezintã aprox. 35% din flora Europei.

Spectrul fitogeografic realizat de Al. Borza (1960) cuprinde urmãtoarele

categorii de elemente:

1. eurasiatice ºi europene (europene, central europene, eurasiatice) – cca.

40%;
2. estice sau continentale (pontice, pontico-panonice, pontico-siberiene,
pontico-central asiatice, pontico mediteraneene, sarmatice) – cca. 20%;
3. nordice ºi alpine (arctice, subarctice, boreale, arctic-boreal-alpine,
altaice) – 14%;
4. sud-estice (ilirice, daco-ilirice, balcanice, moesice, daco-balcanice,
caucaziane, anatolice, taurice) – cca. 10%;
5. sudice (tropicale, mediteraneene, mediteraneean-atlantice,
submediteraneene) – 8%;
6. endemice (dacice) – 4%;
7. cosmopolite ºi adventive – 3%;
8. vestice (atlantice, subatlantice, atlantice-mediteraneene) – 1%;
Aceste categorii de elemente nu au o distribuþie uniformã pe teritoriul
þãrii deoarece:
• elementele europene ºi central-europene sunt frecvente în vestul þãrii,
în dealuri ºi în partea inferioarã a munþilor;
• elementele pontice formeazã mai ales flora stepei, a sãrãturilor ºi a
nisipurilor, fiind frecvente în estul Câmpiei Române, în Dobrogea,
apoi în Câmpia Transilvaniei ºi în Câmpia de Vest;
• elementele nordice sunt localizate în munþii înalþi, în special în etajul
alpin, precum ºi în mlaºtinile de turbã;
• elementele sud-vestice ocupã câmpiile ºi dealurile joase din partea de
sud ºi de vest a þãrii, pãtrunzând prin culoarul Mureºului ºi în interiorul
arcului carpatic;
• elementele sudice, mediteraneene, submediteraneene sunt legate de
staþiuni speciale mai calde ºi adãpostite, de versanþi, culmi ºi platouri
calcaroase ºi însorite din sudul ºi sud-vestul þãrii (Oltenia, Dobrogea,
Banat);
105
 • elementele cosmopolite ºi adventive sunt rãspândite larg, mai ales la
câmpie ºi în regiunile deluroase, fiind condiþionate de activitatea
societãþii omeneºti;
• elementele vestice se întâlnesc cu precãdere în jumãtatea de vest a
þãrii, fiind localizate în arealele cu precipitaþii mai bogate ºi temperaturi
moderate;
• endemitele au cea mai mare frecvenþã în masivele montane; spaþiul
carpatic reprezintã principala regiune endemogenã din þara noastrã, pe
locul al doilea, situându-se Dobrogea.

Al. Beldie distinge în flora cormofitelor din România 3350 de specii

(fãrã hibrizi), încadrate taxonomic în 49 de clase ºi 152 de familii (129 de
plante spontane ºi 23 de plante cultivate).
Acest numãr, raportat la suprafaþa þãrii ºi la diversitatea condiþiilor
geografice, atestã o florã relativ bogatã, comparativ cu alte teritorii cu condiþii
similare.
Din punct de vedere biogeografic, Al. Beldie încadreazã flora în 66
elemente floristice, incluse în 9 grupe de elemente:
1. eurasiatice ºi europene _ 29%;
2. continentale ºi pontice – 21%;
3. circumpolare ºi alpine – 14%;
4. sudice ºi sud-est europene – 18%;
5. mediteraneene – 6%;
6. endemice – 4%;
7. adventive – 2%;
8. cosmopolite – 3%;
9. atlantice – 3%.

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Care este principala regiune endemo-producãtoare ºi endemo-
conservatoare din România? Argumentaþi.
2. Daþi exemple de endemite carpatice

106
 PARTEA A II-A
MARI BIOMURI CONTINENTALE TERESTRE

107
108
 FORMAÞII VEGETALE SAU BIOMURI?

Studiul rãspândirii fiinþelor vii pe suprafaþa terestrã ºi analiza cauzalitãþii

acestei rãspândiri sunt net mai avansate în domeniul vegetal decât în cel animal;
de asemenea, mediul terestru uscat este mai bine cunoscut decât cel marin. În
cele ce urmeazã, vom prezenta sintetic caracteristicile marilor formaþii vegetale
sau biomuri continentale, suprapuse unor zone cu condiþii pedo-climatice
diferite.

Ca ºtiinþã de graniþã între biologie ºi geografie, biogeografia urmãreºte

sã stabileascã raporturile care existã între distribuþia geograficã a organismelor
vii, factorii abiotici ai mediului ºi, din ce în ce mai pregnant, ansamblul
activitãþilor umane.
Studiul arealelor de rãspândire a unitãþilor sistematice (specii, genuri,
familii) precum ºi modificãrile înregistrate de acestea de-a lungul timpului fac
obiectul de studiu al chorologiei, ramurã a biogeografiei. În acelaºi timp,
biogeografia studiazã comunitãþile de organisme, alcãtuite din grupe
taxonomice diferite. În acest context, atenþia se îndreaptã asupra biomurilor,
ca biocenoze la scarã planetarã, a cãror fizionomie este de fapt, cea a
principalelor formaþii vegetale: stepã, savanã, pãdure, tundrã etc.
Noþiunea de formaþie vegetalã a fost introdusã prima oarã în literatura
de specialitate, de cãtre germanul Grisebach, în 1838; acesta o defineºte ca “o
grupare de plante care prezintã un caracter fizionomic bine definit, cum ar fi o
prerie, o pãdure etc.“ Strâns legate de condiþiile climatice ºi geografice,
formaþiile vegetale caracterizeazã marile medii geografice ale Terrei ºi
reprezintã primele elemente ale analizei ecologice a acestora. Fãrã a cita în
particular denumirile plantelor, este posibil sã obþinem o fiºã de personalitate
a unui ansamblu vegetal, utilizând criterii precum: talia (înaltã sau scundã),
modelul arhitectural (monostratificarea sau pluristratificarea), densitatea
(deschisã sau închisã), întinderea spaþialã, aspectul (uniform sau mozaicat),
cantitatea de materie vie pe unitatea de suprafaþã (biomasa), regenerarea materiei
vegetale (productivitatea), ritmul de dezvoltare (cu frunze persistente sau
caduce).

109
 Pentru a permite o descriere mai riguroasã a marilor formaþii vegetale
terestre, denumite de asemenea ºi biomuri, denumirilor uzuale ale acestora:
pãduri, lande, prerii li s-au adãugat calificative fie geografice (boreal, ecuatorial,
tropical etc.), fie ecologice (oceanice, higrofile, xerofile, halofile etc.), fie
biologice (semperviriscente, caducifoliate, sclerofile etc.), fie taxonomice (stepa
cu Alfa, garriga cu cimbru, pãdurile de stejar etc.).
De asemenea, în funcþie de modelul arhitectural al formaþiilor vegetale
(caracterizat de prezenta sau absenta straturilor arboricol ºi arborescent),
respectiv de gradul de acoperire cu vegetaþie arboricolã a suprafeþei
topografice, la nivel planetar se disting doua mari categorii de formaþii
vegetale: închise, corespunzãtoare pãdurilor ºi deschise, corespunzãtoare
tundrei, stepei ºi formaþiilor vegetale de tip stepa, savanelor ºi formaþiilor
vegetale de tip savana, precum ºi domeniilor aride.

Fig. 28. Repartiþia biomurilor pe Glob (dupã D. Briggs, P. Smithson, T. Ball, 1989)

În cele ce urmeazã, vom caracteriza pe scurt principalele biomuri

continentale, insistând asupra localizãrii geografice ºi asupra formelor de
adaptare a organismelor la factorii de mediu.

110
 CAPITOLUL I

BIOMURI CONTINENTALE ÎNCHISE

1.1. Pãdurile ecuatoriale sau tropicale umede

În zona intertropicalã, se desfãºoarã unul dintre cele mai mari ansambluri

forestiere ale lumii, care poartã denumiri diferite, în funcþie de atributele asupra
cãrora cade accentul; astfel, existã un grup de termeni care insistã asupra
originalitãþii localizãrii sale, evocând apartenenþa acestui ecosistem forestier
la zona caldã ºi umedã: pãdure ecuatorialã, pãdure tropicalã sau pãdure
intertropicalã; deoarece acest vast domeniu corespunde în mare mãsurã
climatului cu pluviozitate ridicatã (peste 1500 mm/an), numeroºi autori insistã
asupra acestui aspect ecologic major, utilizând noþiunile de pãduri pluviale,
pãduri ombrofile sau higrofile, “rain forest“ sau “Regenwald“; în alte situaþii,
se accentueazã aspectul fizionomic: pãduri dense, pãduri veºnic verzi sau
sempervirente, “evergreen“ sau “immergrun“.

Localizare geograficã
• domeniul pãdurii dense ecuatoriale este scindat în trei mari mase
continentale: America, Africa ºi Indonezia.
• în Amazonia, poartã denumirea de “selvas“ sau “bosanes“ ºi formeazã
ansamblul cel mai vast, suprapus în parte pe bazinul Amazonului;
pãdurea amazonianã este întreruptã în nord de platoul Guyanelor, spre
vest extinzându-se pânã pe culmile andine (vestul Anzilor Columbieni
ºi Ecuadorieni); limitele sale sunt mult mai complexe spre sud ºi est,
unde coboarã pânã în regiunea Buenos Aires, dispãrând în nord-estul
Braziliei.
• în America Centralã, faþada continentalã a Mãrii Caraibelor, cât ºi
versanþii “în vânt“ ai Antilelor sunt acoperite de pãdurea densã tropicalã.
• în Africa, mai puþin întinsã, pãdurea tropicalã umedã cuprinde douã
masive distincte: o bandã occidentalã îngustã în Sierra Leone, Liberia,

111
 Cote d Ivoire ºi Ghana, în lungul Golfului Guineei ºi un important
masiv forestier centrat pe bazinului Congo-ului (Nigeria, Camerun,
Gabon ºi regiunea marilor lacuri est africane); elemente izolate apar ºi
pe flancul oriental al insulei Madagascar.
• în Asia de Sud-Est, domeniul pãdurii ecuatoriale este cel mai fragmentat
ºi decalat cãtre nord, sub efectul musonului; principalele masive
forestiere se gãsesc în M-þii Gaþii de Vest, în India, în sud-estul Sri -
Lankãi, pe versanþii himalayeni, pe coastele occidentalã ºi orientalã
ale peninsulei Indochina, în arhipelagul malayez, în Borneo, I-lele
Celebe, Noua Guinee ºi de asemenea în Filipine, pânã pe coasta de
nord-est a Australiei.

Fig. 29. Biomul ecuatorial sau tropical umed localizare geograficã

(Sursa: www.windows2universe.org)

Condiþii ecologice
• temperaturi medii anuale ridicate, constant peste 20°C (fig. 29);
• insolaþie intensã, evapotranspiraþie ridicatã; cele mai afectate sunt
frunzele din stratele superioare ale pãdurii, expuse direct razelor solare,
care se încãlzesc cu pânã la 10°C mai mult decât aerul din jur.
• precipitaþii medii anuale ce depãºesc 1500 - 1700 mm (fig. 29);
precizãm faptul cã, nu întotdeauna limita arealului pãdurii tropicale
umede se leagã absolut de cea a pluviozitãþii maxime; în limitarea
arealului a intervenit în timp istoric activitatea antropicã, aºa cum este
cazul câmpiei maritime a Guineei.
• microclimat mai uniform în interiorul pãdurii, cu variaþii termice
aproape inexistente, aer saturat permanent în vapori de apã, intensitate redusã
a luminii.
112
 • solurile, cu excepþia andosolurilor ºi a celor
aluvionare, au în general vârste foarte mari, uneori
terþiare; cele mai rãspândite sunt cele lateritice,
bogate în oxizi de fier, acide (pH – 4,5 - 5,5) ºi foarte
sãrace în substanþe nutritive (descompunerea rapidã
ºi mineralizarea litierei face ca substanþele nutritive
puse în libertate sã fie reabsorbite imediat de
rãdãcini, neexistând posibilitatea acumulãrii
acestora în sol).

Modelul arhitectural al pãdurii tropicale

umede este edificat de:
• stratul ierbaceu - cel mai slab dezvoltat,
indicator în aprecierea gradului de
artificializare a pãdurii;
• stratul arbustiv - este edificat de specii
ombrofile;
• stratul arborescent inferior - cuprinde specii
ombrofile de arbori cu creºtere lentã ºi cu
înãlþimi de 8 - 10 m; Fig. 30. Diagrame ombro-
• stratul arborescent mediu - edificat de arbori termice în pãdurile tropicale
cu înãlþimi între 10 ºi 30 m, reduºi ca numãr, umede din Congo, Brazilia ºi
cu coronament fusiform, în competiþia Noua Guinee (Sursa: Ency-
pentru luminã; clopedie „Larousse de la
• stratul arborescent superior - cuprinde arbori Nature”, 1993)
de peste 40 - 50 m înãlþime, cu trunchiuri al
cãror diametru poate depãºi adesea 2 m; aceºti arbori prezintã adaptãri
la solurile mlãºtinoase (rãdãcini cu rol de contraforturi, rãdãcini aeriene
etc.)

Spectrul bioformelor
• aproximativ 70% dintre speciile pãdurii tropicale umede sunt fanerofite;
acestora li se adaugã puþine camefite ºi geofite.

Diversitatea floristicã
• în mod obiºnuit, ecosistemul pãdurilor pluviale adãposteºte circa 40
de specii de arbori/ha, însã numãrul acestora poate ajunge chiar la
100; în Amazonia, îºi gãsesc locul de habitat peste 2500 de specii de
arbori de talie mare (în Franþa, de exemplu, numãrul acestora nu
depãºeºte 50).
• cele mai rãspândite familii, ai cãror reprezentanþi vegeteazã în pãdurile
dense tropicale sunt:
a) familia Palmae - cca. 1500 de specii, unele cu importanþã economicã
deosebitã: palmierul de vin (Mauritia vinifera), palmierul de fibre

113
 textile (Astrocaryon vulgare) - în
Amazonia, palmierul de ulei (Elaeis
guinensis) - în Africa, palmierul de
zahãr (Arenga saccharifera) - în Asia,
palmierul de cocos (Cocos nucifera) -
pantropical;
b) familia Euphorbiaceae - 4500 de
specii: arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis) din Amazonia (Fig.31)
c) familia Moraceae - include specii
din genul Ficus: Ficus elastica (Asia
tropicalã), smochinul indian (Ficus
bengalensis);
d) familia Myrtaceae - cuprinde circa
Fig. 31 Tehnica de recoltare a latexului 3000 de specii, cele mai numeroase în
produs de arborele de cauciuc (Hevea
continentul asiatic: arborele de cuiºoare
brasiliensis)
(Sursa: www.pflanzen-im-web.de)
(Caryophyllus aromaticus);
e) familia Meliacee - cuprinde specii
de arbori cu lemn preþios, ca de exemplu “mahonul indian“ sau “lemnul
de Singapore“ (Cuveracaea serrata);
f) familia Leguminoase - include specii de liane (rotangul - Calamus
extensus, în Asia, cu o lungime de peste 200 m, scara maimuþelor -
Bauhinia, în Amazonia), arbuºti ºi unii arbori cu lemn foarte preþios
(Compasia excelsa ºi Mora excelsa, în Asia);
g) familia Rubiaceae - este reprezentatã de numeroase specii ale genului
Coffea (din cele 35 de specii, 20 sunt vest-africane): Coffea liberica,
Coffea arabica etc.
h) familia Sterculiaceae - este reprezentatã în America de Sud prin
arborele de cacao (Theobroma cacao) – Fig.32, iar în Africa, de
arboraºul de cola (Cola nitida, C. acuminata);
i) familia Rutaceae - include cca. 900 de specii, majoritatea din genul
Citrus;
j) familia Lauraceae - este edificatã de aproximativ 1000 de specii, cele
mai multe întâlnite în Asia: arborele de camphor (Cinnamonum
camphora), arborele de scorþiºoarã Cinnamonum Zeylanicum) etc.

Forme particulare ale lumii vegetale

• lianele - folosesc arborii ca suport pentru lãstarul lor, care creºte repede
în înãlþime; pot atinge 200 m lungime ºi 15 -20 cm în diametru; lianele
tropicale deþin 90% din speciile existente în ecosistemele terestre
(fig.33)
• epifitele - au cea mai largã dezvoltare în America de Sud; îºi deplaseazã
însuºi locul de germinare pe ramurile superioare ale arborilor;
principalii reprezentanþi ai epifitelor sunt bromeliaceele ºi orhideele;
114
 Fig. 32 Arborele de cacao; detaliu: seminþe
(Sursa:www. menthor.6te.net ; www.chateaublanc.ro)

Fig. 33. Pentru a ajunge la lumina, lianele folosesc drept suport trunchiurile arborilor
(Sursa: Encyclopedie „Larousse de la nature”, 1993)

115
 • plantele parazite ºi saprofite, al cãror comportament este determinat
de intensitatea foarte redusã a luminii pe parterul pãdurii; dintre plantele
parazite, lipsite de clorofilã, pot fi citate: Rafflesia arnoldi din
Malayezia (a cãrei floare de culoare roºie, fixatã la partea inferioarã a
trunchiurilor arborilor, poate atinge 1m în diametru – fig.34), Tonningia
din Africa ºi Hydnora în Asia de Sud-Est.

Fig. 34. Rafflesia arnoldi (Sursa: www.saidaonline.com)

• plantele semiparazite au clorofilã ºi participã în parte la prepararea

substanþelor nutritive; în aceastã categorie intrã mai ales specii din
familia Loranthaceae.
Lumea animalã
• este variatã, organismele prezentând adaptãri morfologice ºi fiziologice;
în funcþie de biotopul pe care îl ocupã, acestea pot fi arboricole ºi
tericole;
• animalele arboricole prezintã urmãtoarele adaptãri:
– coadã prehensilã (maimuþele Americii de Sud: atelul - Ateles paniscus,
urlãtoarea - Alouatta seniculus, furnicarul arboricol Tamandua
tetradactyla etc.);
– gheare dezvoltate foarte mult – leneºii cu doua ºi trei degete ( Choloepus
didactylus, Bradypus tridactylus) din America de Sud (fig. 35, 36);
– degete opozabile (papagali din genul Ara (fig. 37 a): ara cu pieptul
galben, ara verde, ara kanga din Amazonia, brotãcelul Chiromantis
din Africa Occidentalã, maimuþe etc.);
– picioare sau degete prevãzute cu discuri adezive;
116
 Fig. 35. Choloepus didactylus Fig. 36. Bradypus tridactylus
(Sursa: www.zooland.ro)

Fig. 37 a. Papagali din genul Ara (Sursa: Fig. 37 b. Pasãre polenizatoare colibri
www.animalutul.ro) (de talia unei insecte) din pãdurea
ecuatorialã amazonianã (Sursa:
www.zooland.ro)

– paraºute (veveriþa cu pungã, ºopârla zburãtoare, câinele zburãtor sau

Kalongul, vulpea zburãtoare, makiul sau Kaguangul zburãtor - Asia,
broasca zburãtoare - Noua Guinee, veveriþa zburãtoare cu coadã cu
solzi - Africa etc.);
• animalele tericole au o diversitate mai redusã ºi prezintã adaptãri la
condiþiile ecologice specifice (luminozitate slabã, vegetaþie luxuriantã):
– talie micã (antilope mici - Okapia în Africa, rinoceri de talie micã etc.);
– crepusculare sau lucifuge (insecte, unele rozãtoare, reptile etc.);
– higrobionte (specii care trãiesc în apele marilor fluvii: caimanul, în
Amazon)
117
 Faciesuri
În funcþie de gradul de inundabilitate, pãdurile dense tropicale prezintã
faciesuri distincte; astfel, în cea mai tipicã dintre pãdurile ecuatoriale, selvas-
ul amazonian, se întâlnesc:
• varzeas sau pãduri permanent inundate, care în general însoþesc
cursurile de apã; largã de pânã la 200 km în lungul Amazonului, dincolo
de confluenþa cu Madeira, aceastã pãdure reprezintã doar 2% din
suprafaþa totalã a Amazoniei; cu o diversitate floristicã foarte mare,
varzea se dezvoltã pe aluviunile râurilor (rios) albe (blancos) sau negre
(negros); în acest mediu asfixiant, se dezvoltã foarte bine arborele de
cauciuc (Hevea brasiliensis) - fig. 31, palmierii (Pandanus sp.) ºi
lianele; frecvent apar arbori cu rãdãcini aeriene, supranumite “gambe
de câine“, aºa cum este cazul arborelui kapok sau “arborelui de brânzã“
(Ceiba pentandra); kapokierii sunt arbori de talie mare, al cãror trunchi
este susþinut la bazã de puternice contraforturi ºi al cãror lemn alb ºi
moale (asemanator brânzei) este folosit la confecþionarea butoaielor;
în Cote d’Ivoire, acest facies este cunoscut sub numele de poto-poto;
• igapo (pãdure temporar inundatã), ce corespunde zonelor mlãºtinoase,
în care sedimentarea organicã este preponderentã; în Guyana, unul
dintre cele mai spectaculoase faciesuri ale pãdurii inundabile este
numit㠓pinotier“, dupã numele palmierilor pinot (Euterpe oleracea),
care formeazã populaþii aproape pure, de arborete cu înãlþimi de
20 - 25 m;
• ete sau terra firme (pãdurea neinundabilã);
• ceja reprezintã faciesul pãdurii tropicale umede de altitudine,
desfãºuratã în sectorul andin ecuatorial (venezuelan, columbian ºi
ecuadorian); în Anzii venezueleni, apare sub forma unei benzi înguste,
desfãºuratã între aprox. 3100 – 3250 ºi 3600 m altitudine; vegetaþia
este dominatã de stratul arbustiv, edificat de specii adaptate la
temperaturi cuprinse între 5° ºi 7°C, a cãror înãlþime se reduce, pe
mãsurã ce creºte altitudinea; principalele specii arbustive aparþin
genurilor Ilex, Berberis ºi Polylepis (specia andinã pionier cea mai
comunã); speciile vegetale cu creºtere lentã sunt expuse cu regularitate
îngheþului, destul de slab, precum ºi unui deficit hidric ocazional,
întrucât se situeazã deasupra plafonului noros ºi primesc precipitaþii
mai reduse cantitativ (800 - 900 mm); factorul inhibitor decisiv în
dezvoltarea vegetaþiei pare a fi frecvenþa ninsorilor.
• pãdurea galerie reprezintã de fapt o prelungire a pãdurilor tropicale
umede, în lungul unor râuri ce traverseazã savana; apare mai bine
dezvoltatã în zona de izvoare a unor fluvii africane; se aseamãnã unor
118
 Fig. 38. Imagine din selvas (Sursa: www. geoclio.rimed.cu)

lunci largi, cu aceleaºi specii ca ºi pãdurea tropicalã umedã propriu-

zisã, mai slab dezvoltate ºi mai sãrãcãcioase, datoritã temperaturilor
mai ridicate ºi uscãciunii mai mari; în Guyana, în lungul fluviilor, în
special în sectoarele malurilor convexe de acumulare aluvionarã ale
meandrelor, pãdurea prezintã o succesiune de medii contrastante, de
la pãdurea densã de tip terra-firme, specificã interfluviilor, la pãdurile
ripariene; contrastul apare între arborii înalþi ºi vegetaþia mai scundã,
cu aspect de hãþiº, invadatã de resturi vegetale moarte ºi de liane; aceste
ecosisteme, calificate uneori ca pãduri galerii, poartã denumirea localã
de “pri-pri“; în pãdurile galerii, lipsesc animalele crepusculare specifice
parterului pãdurii dense ecuatoriale.

1.2. Pãdurile tropicale cu ritm sezonier

Localizare geograficã
• pe marginea pãdurilor ecuatoriale, în funcþie de continent, se dezvoltã
numeroase tipuri de pãduri, denumite generic “uscate“, atunci când
se vrea subliniat rolul ecologic al apei; adesea sunt denumite pãduri
luminoase, întrucât stratul vegetal arboricol este discontinuu; se
119
 utilizeazã de asemenea denumirea de pãduri mixte, pornindu-se de la
considerentul cã ele cuprind un amestec de specii cu frunze persistente
ºi specii cu frunze caduce, care apar de obicei în stratul arbustiv; sunt
pãduri spectaculoase, arborii care le edificã având adesea forme stranii,
contorsionate;
• sunt prezente în America de Sud, Africa, Asia de Sud-Est ºi în câteva
insule din arhipelagul Sondelor;

Condiþii ecologice
• se dezvoltã în condiþiile unui climat tropical cu douã sezoane: unul
ploios ºi altul uscat-secetos

Faciesuri
1. pãdurile musonice: întâlnite în Asia de Sud-Est ºi în anumite insule
din arhipelagul Sondelor; se dezvoltã în condiþiile unor precipitaþii abundente
(1500 mm/an), care cad în intervalul aprilie - septembrie; compoziþia floristicã
impune diferenþierea a trei subfaciesuri ale pãdurii musonice:
– pãdurile mixte - stratul arborilor cuprinde specii cu lemn preþios: lemnul
trandafiriu de India (Dalbergia latifolia), santalul est-indian
(Pterocarpus santalinus, P. indica), santalul alb (Santalum album),
abanosul (Diospyros melanoxylon) etc.; în stratul arborescent apar
bambuºi, palmieri pitici sempervirescenþi ºi arbustul Gardenia, folosit
ca plantã ornamentalã în climatul temperat;
– pãdurile de teck (fig. 39) - apar în Gaþii de Vest, partea centralã a
Indiei ºi în peninsula Indochina; stratul arborilor este dominat de teck
(Tectona grandis), supranumit ºi arborele de fier, datoritã lemnului
foarte tare; acesta îºi pierde frunzele mari în sezonul secetos;
– pãdurile de sal (fig. 40) - sunt specifice Indochinei ºi Malayeziei;
monospecificitatea acestora este datã de sal (Shorea robusta), arbore cu înãlþimi
de pânã la 35 m ºi circumferinþã ce poate atinge 2m; exigenþa diferitã faþã de
factorul umiditate (comparativ cu teck-ul, sal-ul este mai higrofil), face ca
pãdurile de sal sã se dezvolte mai aproape de þãrm, fiind expuse primele
musonului umed de varã.

2. pãdurile tropicale xerofile: apar în regiuni cu secetã prelungitã (4 - 8

luni/an) ºi precipitaþii mai reduse (500 - 700 mm/an); diferenþierile existente
de la un continent la altul permit individualizarea a douã subfaciesuri: pãduri
savane ºi tufãriºuri ghimpoase xerofile.
– pãdurile-savane sau savanele-parcuri - adevãrate ecotoane de tranziþie
de la pãdurile umede la savane, în condiþiile unui climat cu 3-4 luni de
120
 Fig. 39. Teck-ul (Tectona grandis) (Sursa: esacademic.com)

Fig. 40. Shorea robusta Detaliu: floare de sal

secetã/an ºi precipitaþii cuprinse între 1000-1500 mm/an, sunt edificate

de arbori de talie micã, noduroºi, diseminaþi printre ierburi; aceastã
discontinuitate a stratului arborescent favorizeazã dezvoltarea stratului
ierbaceu inferior, edificat de specii de graminee; în anotimpul secetos,
bine reprezentate sunt geofitele, care dispun de rezervoare de apã ºi
substanþe nutritive; lumea animalã a pãdurilor-savane cuprinde animale
specifice atât pãdurilor tropicale umede cât ºi savanelor.
121
 – tufãriºurile ghimpoase xerofile poartã denumiri diferite: în Africa -
brusã, în Etiopia - kola, iar în America de Sud - caatinga; în Africa,
speciile lemnoase sunt reprezentate de arbuºti xerofili din genurile
Acacia, Euphorbia, Parkinsonia ºi Prosopis;caatinga sud-americanã
se dezvoltã în condiþii de uscãciune mai severe (6-8 luni de secetã/an,
precipitaþii cuprinse între 400-900 mm/an); este întâlnitã în special în
Brazilia ºi Venezuela; sub denumirea de “caatinga“ (pãdure albã) sunt
incluse pãdurile xerofile scunde, savanele cu arbuºti, tufãriºurile ºi
pajiºtile cu mãrãciniºuri, care fac trecerea între pãdurile tropicale umede
ºi savanele cu arbuºti xerofili; sunt întâlnite în special în Brazilia ºi
Venezuela; modelul arhitectural al caatingãi cuprinde: un strat arboricol,
cu arbori din familia Bombaceelor, capabili sã reþinã apa pentru sezonul
secetos (arborele butoi, Cavanillesia arborea, de ex.), Leguminoaselor
cu genurile Mimosa, Acacia, Caesalpinia, Palmelor (palmierul de
cearã, Copernicia cerifera), Cactaceaelor (Cereus catingicola,
Opunþia, Melocactus etc.); un strat arbustiv, edificat de arbuºti þepoºi
din genurile Anona, Coccoloba, Capparis); un strat inferior, care alãturi
de cactuºi, include bromeliacee, euforbiacee ºi ierburi dure, utilizate
pentru pãºunatul bovinelor ºi caprelor; lumea animalã din caatinga
este asemãnãtoare celei din formaþiunile de tip savanã.

1.3. Pãdurile ºi tufãriºurile mediteraneene

Regiunea subtropicalã mediteraneeanã ocupã o suprafaþã relativ restrânsã,

situându-se între 30 ºi 45° latitudine nordicã, respectiv pe þãrmurile nordice ºi
sudice ale Mãrii Mediterane, Peninsula Italicã, þãrmurile vestice ºi sudice ale
Anatoliei, Peninsula Balcanicã.

Condiþii ecologice
- se dezvoltã în condiþiile unui climat cu ierni în general reci, umede ºi
veri calde, secetoase; intervalul prelungit cu deficit de umiditate din
sezonul estival pune în dificultate plantele ºi animalele mediteraneene
- temperaturile medii anuale variazã între 15 – 20°C; temperatura medie
a lunii ianuarie, pozitivã, este cuprinsã între 5 – 12°C, iar cea a lunii
iulie, variazã între 22 – 28°C;
- Cantitatea cea mai mare de precipitaþii cade iarna, valorile medii anuale
fiind cuprinse între 500 – 700 mm.
- Solurile pe care se dezvoltã vegetaþia mediteraneeanã sunt de tip terra
rosa, bogate în argile, dezvoltate pe calcare ºi solurile brune de pãdure
mediteraneene.
122
Fig. 41. Distribuþia teritorialã a vegetaþiei mediteraneene ºi a elementelor de tip mediteraneean
(Sursa: panda.org)

Adaptãri ale speciilor vegetale

Calificativele utilizate pentru pãdurile mediteraneene, respectiv sclerofile
(în care arborii sunt distanþaþi, majoritatea acestora aparþinând stratului
arborescent cu înãlþimi sub 7m), durisilvae (cu þesuturi mecanice dure ºi frunze
tari) sau xerofile, pun în evidenþã caracteristicile majore ale speciilor vegetale:
frunze mici, coriacee, adaptate unor condiþii ecologice marcate de secetã, mai
mult sau mai puþin severã, pe timpul verii.
Xerofilismul accentuat determinã adaptãri ale morfologiei ºi fiziologiei
plantelor, ca de exemplu:
- þesut mecanic dezvoltat;
- poziþia oblicã a frunzelor faþã de soare, astfel încât suprafaþa de reflexie
a razelor solare sã fie mai mare ºi în acelaºi timp, perioada de iradiere
sã fie mai scurtã;
- reducerea dimensiunilor aparatului foliar ºi apariþia þepilor, pentru a
diminua evapotranspiraþia;
- prezenþa frunzelor pieloase, glabre (lipsite de periºori), acoperite cu
un strat protector de cearã (mãslin, citrice, laur etc.);
- preluarea de cãtre tulpinã a funcþiilor frunzelor.
Faciesuri
În cadrul vegetaþiei mediteraneene pot fi identificate douã faciesuri
distincte: pãdurile mediteraneene – formaþie vegetalã primarã, al cãrei areal
este în prezent foarte fragmentat ºi tufãriºurile mediteraneene – formaþii vegetale
123
secundare, rezultate prin degradarea pãdurilor mediteraneene (distrugerea
stratului arboricol, prin activitãþi antropice); în fapt, acestea sunt edificate de
straturile arbustiv, subarbustiv ºi ierbaceu specifice pãdurilor mediteraneene.

1. Pãdurile mediteraneene

Compoziþia floristicã
Sunt alcãtuite din specii semperviriscente de foioase ºi conifere, pânã la
altitudini de 1400 m, ºi arbori cu frunze cãzãtoare, dominante fiind speciile de
quercinee.

a. Arborii semperviriscenþi tipici ai acestor pãduri sunt:

- stejarul veºnic verde sau stejarul de stâncã (Quercus ilex), al cãrui
areal se desfãºoarã în jurul Mãrii Mediterane, ajungând pânã în sudul
Franþei ºi Asia Micã; preferinþe ecologice: indiferent faþã de factorul
edafic ºi exigent faþã de luminã (heliofil);
- Stejarul de plutã (Q. suber) - fig. 42, care urcã mai puþin în altitudine;
preferinþe ecologice: terenuri silicioase ºi umede, fiind mai higrofil;
- Cvercineele Q. mirbeckii, în partea de NE a Marocului ºi Q. calliprinos,
în Israel;
- Conifere din genurile Pinus, Abies ºi Cedrus

Fig. 42. Stejarul de plutã Quercus suber (detaliu) (Sursa: meemelink.com)

124
 Preferinþe ecologice ale speciilor de conifere
- Pinul de Alep - Are un areal asemãnãtor cu cel al stejarului verde, fiind
exigent faþã de factorul termic; poate constitui pãduri secundare, atunci
când succede pãdurii de stejar verde, distrusã de foc; are un areal extins
din Spania, pânã în Grecia ºi din Maroc, pânã în Libia (Provincia
Cyrenaicã).
- Pinul maritim ( Pinus pinaster), mai acidofil decât pinul de Alep ºi,
prin repartiþie, mai occidental decât acesta, formeazã pãduri mai
luminoase, cu trunchiuri zvelte - ocupã þãrmurile occidentale ale Mãrii
Mediterane, fiind sensibil la frig; este calcifug, dar se adapteazã bine
terenurilor nisipoase;
- Pinul laricio apare în Munþii Corsicii ºi în provincia Calabria din Italia,
iar bradul Abies pinsapo apare în masivele muntoase din Sicilia, Grecia
ºi Turcia;
- Cedrul de liban (Cedrus libanotica) ºi cedrul de Atlas, cu largã
rãspândire în terþiar, au astãzi un areal discontinuu relict, fiind întâlnite
în Liban ºi sudul Turciei, ºi respectiv în Munþii Atlas.
- In spaþiul montan, pinul negru, cedrul ºi bradul, arbori de talie înaltã,
includ un mare numãr de specii ºi subspecii

Modelul arhitectural al pãdurilor semperviriscente

Stratul arborilor are densitate redusã, în cadrul sãu apãrând diseminate
specii arbustive ºi subarbustive, ca: fisticul (Pistacia terebenthus, P. lentiscus),
laurul (Laurus nobilis), cimbrul (Thymus sp.), stejarul de kermes (Q. coccifera),
cu cele mai coriacee ºi mai spinoase frunze;
Rosmarinul (Rosmarinus officinalis), arþarul de Montepellier, iarba neagrã
(Calluna vulgaris), ienupãrul (Juniperus oxycedrus). Pe solurile silicioase,
pãdurea de stejar verde prezintã un strat format din specii de ericacee (Erica
scoparia, E. Arborea, Lavandula stoechas).
În cadrul stratului arborescent apar specii de conifere mediteraneene, ca:
pinul de Alep (Pinus halpensis), pinul maritim (Pinus maritima), iar pe versanþii
mai însoriþi ºi pe suprafeþele cvasiorizontale, apar specii heliofile de pin: Pinus
pinea, Pinus pinaster, Pinus laricio.

b) Arborii cu frunze cãzãtoare sunt întâlniþi mai ales în zonele de tranziþie

spre climatul temperat (ecoton de tranziþie spre pãdurile temperate cu frunze
cãzãtoare); aceºtia sunt adesea asociaþi stejarilor cu frunze semperviriscente,
mai ales stejarului verde; în general, preferã versanþii mai umezi. Speciile de
quercinee caducifoliate apar atât pe þãrmul nordic al Mãrii Mediterane (Q.
cerris, Q. pubescens), cât ºi pe þãrmul sudic (Q. mirbeckii, în Maghreb); printre

125
stejãrete apar diseminate ºi alte specii termofile, ca de exemplu: mojdreanul
(Fraxinus ornus), cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Aceºti arbori aparþin speciilor
caracteristice zonei temperate propriu-zise (Quercus pubescens) sau, cel mai
adesea, speciilor proprii regiunilor submediteraneene: Q. lusitanica, întâlnit
pe þãrmul de vest al Marocului ºi în vestul Franþei; stejarul macedonian din
Balcani ºi din þãrile est-mediteraneene; acestora li se adaugã mojdreanul (în
Peninsula Balcanicã), castanul, platanul etc.

Producþia de biomasã vegetalã a pãdurilor mediteraneene este

remarcabilã, de ordinul a 250-350 t/ha, iar productivitatea, între 7- 10 t/ha/an.

2. Tufãriºurile mediteraneene - formaþii vegetale mediteraneene

secundare
Într-un context climatic marcat de puternice contraste (secetã vara, ploi
violente, vânturi puternice, îngheþ iarna, fenomene uneori fatale pentru speciile
vegetale), defriºãrile, incendiile, pãºunatul turmelor de capre ºi ovine au
exercitat presiuni importante asupra ecosistemele forestiere, deosebit de fragile;
în timp istoric, acestea au fost înlocuite pe mari suprafeþe de formaþii vegetale
secundare sau degradate, denumite generic tufiºuri sau tufãriºuri mediteraneene.
În funcþie de localizarea geograficã ºi compoziþia floristicã, acestea poartã
denumiri diferite de la o regiune la alta: maquis, garrigue, frigana, tomillares.
Maquis-ul (denumire corsicanã) – fig.43 este rãspândit în Corsica ºi pe
þãrmul nordic al Mediteranei, unde urcã pânã la 400 m altitudine; a rezultat
prin defriºãri succesive ºi pãºunat intensiv; se dezvoltã pe soluri bogate în
siliciu.
Compoziþia floristicã: laur (Ilex aquifolium), mãslin sãlbatic (Olea
laperrini), mirt (Mirthus sp.) ºi mai rar, stejar de plutã (Q. suber).
Garriga (fr.=Garrigue) reprezintã o formaþie de tufãriºuri secundare scunde,
situate pe roci calcaroase ºi marnoase, dezvoltate mai ales în sudul Franþei.
Specii dominante: stejarul de kermes (Q. coccifera), rosmarinul (Rosmarinus
officinalis); uneori, pe þãrmul mãrii, apare palmierul pitic (Chamerops humilis).
Frigana (denumire greceascã) este rãspânditã în Grecia, insula Creta,
þãrmul Asiei Mici, unde formeazã asociaþii de arbuºti cu þepi. Specii dominante:
dafinul, leandrul, mãslinul ºi plante spinoase, dominate de speciile Genista
acanthoclada ºi Poterium spinosum.
Tomilarele (sp.= tomillares) sunt asociaþii de arbuºti cu înãlþime mijlocie,
în cadrul cãrora dominã specii din familia Labiatae: rosmarin, levãnþicã
(Lavandula sp.), cimbru (Thymus sp.).
În prezent, în regiunea mediteraneeanã, arealul formaþiilor vegetale
primare ºi secundare este puternic fragmentat de extinderea plantelor de culturã,
în special citrice ºi mãslin.
126
 Fig. 43. Maquis în timpul fenofazei de înflorire
(Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

3. Formaþii vegetale de tip mediteraneean

Sunt formaþii de pãdure ºi tufãriºuri care, prin localizarea geograficã în

limitele climatului subtropical, prin modelul arhitectural ºi compoziþia floristicã,
prezintã similitudini cu cele situate în jurul Mãrii Mediterane. Practic, acestea
pot fi întâlnite în toate continentele.
În America de Nord, ocupã litoralul californian al regiunii San Diego, la
sud de Los Angeles, regiunea californianã Great Valley ºi contraforturile
Munþilor Sierra Nevada.
În Chile, acestea se întind de la nord la sud, pe 500 km (aliniamentul
Valparaiso – Conception.
În Africa de Sud, formeazã un mic triunghi în Regiunea Capului, cuprinsã
între Deºertul Namib, semideºertul Karoo ºi coasta orientalã umedã.
În sudul Australiei, existã douã areale care cuprind vegetaþie de tip
mediteraneean: Perth ºi Adelaide.
Formaþiile vegetale secundare, similare tufãriºurilor mediteraneene
propriu-zise, sunt reprezentate de:
Chapparal – întâlnit în þinuturile uscate din vestul SUA, formatã pe locul
pãdurilor cu frunze persistente; este de tipul maquis-ului; conþine arbuºti cu
creºtere lentã, ce depãºesc rar 2 m înãlþime; predominante sunt speciile: stejarul

127
verde american (Quercus agrifolia), stejarul mic (Quercus dumosa), graminee
(Bromus mollis ºi Avena fatua), precum ºi unele ericacee (plante xerofile cu
frunze ericoidale sau rãsucite);
Mattoral – este situat în partea centralã a statului Chile, între 23° ºi 38°
latitudine sudicã (cu excepþia cordilierei înalte); este edificat de stratul arbustiv,
în componenþa cãruia apar specii din genurile Boldo, Cryptocarya,
Crinodendron; acestea formeazã hãþiºuri cu densitate variabilã a arbuºtilor,
presãrate cu arbori xerofili ceva mai înalþi, ca de ex. Acacia cavena; tot aici,
pot fi întâlnite unele specii de cactuºi (cactusul chilian Cereus chilensis).
În Australia, vegetaþia corespunzãtoare maquis-ului corsican poartã
denumirea de malee; este o formaþie arbustivã cu înãlþimi de 2 – 4 m ºi densitate
variabilã a indivizilor vegetali; speciile caracteristice sunt reprezentate de acacii,
eucalipþi ºi alþi arbuºti xerofili.

1.4. Pãdurile nemorale ale emisferei nordice (pãdurile temperate

cu frunze cãzãtoare)

În emisfera nordicã, pãdurile de foioase cu frunze cãzãtoare sau nemorale

se desfãºoarã în domeniul climatului temperat continental, între 40° – 50°
latitudine.

Fig. 44. Biomul nemoral (Sursa: Sursa:zoologi.su.se)

128
 Condiþii ecologice
• climat rãcoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte
ºi moderate sub raport termic;
• anotimpurile de tranziþie, respectiv primãvara ºi toamna, joacã un rol
capital;
• perioadele marcante de secetã sunt inexistente;
• precipitaþiile sunt abundente (cca 500 mm/an) ºi repartizate uniform
pe parcursul anului;
• solurile sunt brune de pãdure, mai mult sau mai puþin levigate; în funcþie
de gradul de aciditate ºi de umiditate, ele corespund unor asociaþii
vegetale clar diferenþiate.

Fig. 45. Diagrame ombrotermice în pãdurile nemorale ale emisferei nordice (faciesul
american ºi chino-japonez) – dup㠄Encyclopedie Larousse de la Nature”, 1993

Modelul arhitectural
• se caracterizeazã prin predominarea stratului arborilor cu frunze late,
cu coronament dens ºi continuu vara ºi pierderea aparatului foliar, iarna
(neadaptare a frunzelor la temperaturi scãzute);
• straturile inferioare, respectiv cel arbustiv ºi cel subarbustiv, sunt mai
slab dezvoltate;
• condiþiile de luminã sunt determinante pentru capacitatea competitivã
a speciilor lemnoase; speciile fotofile se pot dezvolta rapid într-un
luminiº, în timp ce speciile ombrofile sau fotofobe cresc chiar în umbra
stratului arborilor celor mai înalþi; cu timpul, specia care suportã cel

129
 mai bine condiþiile de umbrire devine dominantã, în cazul în care
celelalte condiþii staþionale sunt favorabile (H. Walter, 1974);
• primãvara, stratul ierbaceu se dezvoltã luxuriant, fiind reprezentat în
principal de geofite vernale, din genurile Galanthus, Scilla, Ficaria,
Corydalis, Anemone etc.); acest strat, favorizat de radiaþia solarã ajunsã
aproape integral la sol, încãlzind stratul de litierã sub care se dezvoltã
rãdãcinile plantelor, pânã la 25 – 30°C, se reduce masiv, dupã ce arborii
îºi dezvoltã aparatul foliar;
• geofitele vernale pot fi considerate o grupã de plante capabilã sã umple
un vid sau o niºã ecologicã existentã în sezonul de vegetaþie al pãdurilor
de foioase.

Spectrul bioformelor
• este dominat de plantele fanerofite (stratul arborilor, cel arborescent ºi
cel arbustiv), camefite (stratul subarbustiv), hemicriptofite ºi geofite,
specifice stratului ierbaceu ºi muscinal.

Adaptãri ecologice ale speciilor floristice:

• forma coronamentului este funcþie de locul de creºtere: arborii izolaþi
au coroana în formã de cupolã sau de sferã, în timp ce, în cadrul
masivelor forestiere, dezvoltarea acesteia este limitatã;
• în funcþie de intensitatea luminii, frunzele prezintã caracteristici
anatomo-morfologice ºi fiziologice diferite: frunzele de luminã sunt
mai mici, mai groase, cu o reþea de nervuri mai densã ºi stomate mai
numeroase, comparativ cu cele de umbrã;
• indicele suprafeþei foliare (ISF*) depinde de valoarea aprovizionãrii
cu apã ºi cu substanþe minerale; el se micºoreazã în cazul unei
aprovizionãri insuficiente cu apã ºi substanþe minerale; la pãdurile pure
de stejar ISF = 5 (în anii umezi poate fi mai mare), iar în arboretele
amestecate de pe soluri reavene, ISF poate depãºi 8, pentru toate
speciile, inclusiv arbustive (H. Walter, 1974);
• singura formã de adaptare a speciilor vegetale împotriva temperaturilor
scãzute din timpul iernii o reprezintã cãlirea (modificãri fizico-chimice
în protoplasmã) proces fiziologic care se produce toamna; prin cãlire,
rezistenþa la frig a mugurilor arborilor poate creºte de la -5° C în toamnã,
pânã la -25°C ºi chiar -35°C iarna; prin cãlire, arborii care cresc la
latitudini medii sunt protejaþi împotriva vãtãmãrilor provocate de ger;
decãlirea se produce primãvara, odatã cu încãlzirea aerului.

* IFS = suprafaþa totalã a frunzelor unui arboret/suprafaþa de terem ocupatã

130
Faciesuri
• Europa de Vest ºi Centralã, estul Americii de Nord, estul Asiei;
• diferenþierile floristice existente între cele trei mari faciesuri ale pãdurii
temperate, localizate în Europa, China, America de Nord, se datoreazã
în mare mãsurã evoluþiei lor în timp geologic; spre exemplu, în
cuaternar, migraþia florei s-a putut realiza fãrã probleme majore pe
faþada orientalã asiaticã, în timp ce în Europa, obstacolul reprezentat
de Marea Mediteranã a perturbat replierea acestora.

1. Pãdurile nemorale europene

• În vestul ºi centrul Europei, se extind la nord de zona mediteraneeanã

(începând din nordul Pen. Iberice ºi pânã în sudul Scandinaviei), pânã
la cca. 58° lat. N, sub influenþa curentului cald al Golfului;
• în partea esticã a continentului, se prelungesc sub forma unei fâºii
înguste, limitatã la nord de pãdurea de conifere, iar în partea de sud,
de vegetaþia de stepã.

Modelul arhitectural ºi compoziþia floristicã

• stratul arborilor se caracterizeazã adesea prin uniformitate remarcabilã,

uneori chiar prin monospecificitate (fãgete, stejãrete etc.); fagul are
maximã dezvoltare în regiunea atlanticã, pe soluri bine drenate, dar ºi
în Europa Centralã; arealul fagului este limitat în partea de est de
izoterma de 2°C;
• stratul arbustiv este bine reprezentat, cuprinzând specii ca: alunul,
caprifoiul, lemnul râios (Evonymus verrucosa), murul (Rubus idaeus) etc.;
• în cadrul stratului subarborescent, prezenþa epifitelor este discretã
(curpen, iedera, caprifoi etc.);
• stratul ierbaceu este dominat de plante vernale heliofile (pãºtiþe,
anemone, viorele, brebenei etc.) ºi numeroase geofite sciofile;

Lumea animalã
• caracteristice sunt marea diversitate a speciilor ºi organizarea
funcþionalã precisã;
• lumea mamiferelor este repartizatã în biotopurile: arboricol (Sciurus
vulgaris, Felix silvestris) ºi tericol (Capreolus capreolus, Vulpes vulpes
etc); pãsãrile ocupã în mod egal diferitele straturi de vegetaþie;
• ca ºi flora, în timp istoric, fauna se confruntã cu fenomenul de reducere
a numãrului de specii, precum ºi a efectivelor de animale (cazul
zimbrului, ursului brun, lupului etc.)
131
 2. Pãdurile nemorale nord - americane

• ocupã mari ansambluri de relief cu dispu-

nere meridianã, care se succed de pe þãrmul
Atlanticului, pânã în regiunile de câmpie
ale fluviului Mississippi (Piedmont, Blue
Ridge, Great Valley, platoul Cumberland);
• prezintã unele asemãnãri cu pãdurile
nemorale europene, în special în ceea ce
priveºte caracteristicile sezonului de
vegetaþie;
• în raport cu poziþia geograficã, condiþiile
ecologice ºi compoziþia floristicã, de la
nord la sud, se individualizeazã trei sub-
faciesuri:
a) pãdurea mixtã laurenþianã;
b) pãdurea appalachianã;
c) pãdurea din SE SUA.

a) pãdurea mixtã laurenþianã:

• bordeazã regiunea Marilor Lacuri;
• se dezvoltã în condiþiile unui climat a cãrui
nuanþã oarecum excesiv continentalã, este
atenuatã de influenþa Marilor Lacuri ºi a
Oceanului Atlantic;
• speciile floristice care o edificã se com-
portã ca esenþe ombrofile, dezvoltate în
straturile inferioare ale pãdurii de conifere,
cu care vine în contact; ca atare, aceastã
formaþie vegetalã mai poartã denumirea de
pãdure de foioase tolerantã;
• Pe solurile slab productive, se dezvoltã
specii acidofile, ca: mesteacãnul, arþarul de
zahãr, stejarul, carpenul.

Fig.46. Specii arboricole ºi tericole în pãdurile

nemorale (de sus în jos: privighetoarea Erithacus
megarynchos, Sciurus vulgaris, Strix aluco, Tortrix
viridana, Lucanus cervus, Carabus sp., Phyllobius pyri,
Vulpes vulpes (dupã Encyclopedie „Larousse de la
Nature”, 1993)

132
 Fig. 47. Pãduri nemorale nord-americane
1. Pãdure mixtã conifere-foioase; 2. Pãdure de fag-arþar de zahãr; 3 - Pãdure de stejar-arbore
cu lalele; 4. Pãdure de stejar-arbore Carya; 5. Pãdure de stejar ºi pin; 2. Pãdure de pini;
7. Pãduri litorale (R. Braque, 1988)

b) pãdurea appalachianã
• se dezvoltã la sud de pãdurea mixtã laurenþianã, în condiþiile unui climat
omogen, cu precipitaþii medii anuale de 500 mm, repartizate uniform;
• se remarcã prin marea diversitate a spectrului floristic ºi prin aspectul
luxuriant;
• omogenitatea climatului rezidã în frecvenþa rãspândirii cosmopolite
la nivelul pãdurii appalachiene, a numeroase specii floristice: stejarul
negru (Quercus velutina), stejarul alb (Q. alba), copacul hickory (Carya
ovata, Carya cordiformis) etc.(specii endemice pentru continentul nord-
american);
• Înveliºul vegetal este dominat de foioase caducifoliate, precum: fagul
cu frunza latã (Fagus grandifolia), care apare diseminat printre celelalte
specii, arþarul Acer negundo, nucul negru (Juglans nigra, J. cinerea),
magnolii (Magnolia acuminata); arborele lalelelor Liriodendron
tulipifera (fig. 48);

133
 Fig. 48. Arborele lalelelor Liriodendron tulipifera (Sursa: www. en.academic.ru)

• cu caracter insular apar ºi specii ca stejarul roºu (Q. rubra) ºi castanul

(Castanea dentata);
• modelul arhitectural seamãnã cu cel al pãdurii europene, cu
predominarea unui numãr mai mare de specii sciofile în stratul ierbaceu
ºi muscinal;
• epifitele, care conferã luxurianþã pãdurii, au ca reprezentant principal
viþa sãlbaticã (Vitis riparia)

c) pãdurea din SE SUA:

• reprezintã o prelungire a pãdurilor appalachiene, extinzându-se pânã
în arealul Golfului Mexic;
• prezenþa lor este datoratã unui climat cu veri calde ºi umede, ierni
blânde (5 -10°C), cu rare perioade de frig;
• caracterul endemoconservator al acestei pãduri este pus în evidenþã de
prezenþa unor specii întâlnite numai aici:, Liquidambar sp., Styraciflua
sp., stejarul de Virginia Quercus borealis (semperviriscent), iar dintre
higrofile, chiparosul de baltã (Taxodium distichum). Acestora li se
adaugã specii de pini de nisip litoral (Pinus rigida. P. palustris).

Lumea animalã:
• majoritatea speciilor faunistice aparþine aceloraºi genuri ca ºi speciile
ce populeazã pãdurile europene;
• speciile endemice pentru America de Nord sunt: ursul baribal (Ursus
americanus), nurca americanã, cerbul wapiti, opossumul, râsul roºu,
cerbul de Virginia, veveriþa zburãtoare micã, ondatra.
134
1. Pãdurile nemorale asiatice
Ø sunt considerate cele mai exuberante ºi bogate dintre pãdurile zonei
temperate;
Ø straturile subarborescente, dominate de specii de orhidee ºi azalee,
conferã luxurianþã acestor pãduri, din pãcate, afectate cel mai de
timpuriu de cãtre civilizaþiile þãrãneºti;
Ø cuprind douã subfaciesuri:
a) pãdurile de foioase ale Chinei Orientale;
b) pãdurile din regiunea deluroasã a Chinei de Sud, insula Taiwan, sudul
Coreei ºi sudul Japoniei.

a) pãdurile de foioase ale Chinei Orientale;

Ø se dezvoltã în condiþiile unui climat blând, cu temperaturi medii anuale
de 14°C ºi precipitaþii ce variazã între 630 – 1500 mm/an;
Ø pe solurile brune, formate pe loess, cresc specii de foioase cu frunza
latã: stejari, frasini, nuci, iar dintre endemite, specii din genurile Celtis,
Catalpa, Diospyros, Albitzia etc.

b) pãdurile din regiunea deluroasã a Chinei de Sud, insula Taiwan, sudul

Coreei ºi sudul Japoniei:
Ø Corespund unui climat cu temperaturi pozitive pe tot parcursul anului
ºi precipitaþii abundente (1000 – 1500 mm/an), cu reflectare directã în
durata mare a sezonului de vegetaþie ºi marea diversitate floristicã;
Ø speciile temperate ca: arþarul, teiul, carpenul, stejarul se amestecã cu
specii tropicale din genurile Magnolia, Cinnamonum ºi chiar palmieri;
Ø endemicitatea este conferitã de prezenþa unor relicte mezozoice: Ginkgo
biloba, Metasequoia;
Ø uneori, printre speciile de foioase apar diseminate conifere din genurile
Pinus, Taxus ºi chiar specii caracteristice emisferei sudice (din genul
Podocarpus).
Lumea animalã
Ø cuprinde specii de mamifere ºi pãsãri endemice ca: ursul negru
himalayan, cerbul pãtat, câinele enot,cerbul de apã, raþa mandarin,
fazanul auriu.

1.5. Pãdurile boreale

Personalitatea pãdurilor boreale este pusã în evidenþã de trei superlative:

• alãturi de pãdurile tropicale umede, reprezintã biomul cu cea mai mare
extindere planetarã (6000 km lãþime în Eurasia, între Marea Norvegiei
ºi Marea Bering ºi 3500 km lãþime în America de Nord, unde poartã

135
 numele de pãdure transcontinentalã); ocupã 1/3 din suprafaþa
împãduritã a Globului;
• în cadrul formaþiilor forestiere ale Terrei, ocupã primul loc sub raportul
producþiei de masã lemnoasã;
• prezintã dispunerea perfectã în cadrul climatului boreal, formând o
vastã centurã în jurul Polului Nord.

Localizarea
• formeazã o zonã cvasicontinuã în Eurasia ºi America de Nord, între
limitele sudice ale tundrei ºi cele nordice ale pãdurilor nemorale sau,
pe alocuri, chiar ale stepei (aproximativ între 75°–45° lat. N).

Fig. 46. Localizarea geograficã a pãdurilor boreale (Sursa: www.rst.gsfc.nasa.gov)

Condiþii ecologice:
• se dezvoltã în condiþiile unui climat continental excesiv, cu geruri
puternice iarna, cu zãpezi de lungã duratã, cu veri relativ calde;
• precipitaþiile, predominante sub formã de zãpadã, variazã între 400 –
700 mm/an; ploile, distribuite relativ uniform pe parcursul anului,
înregistreazã un maxim în sezonul estival;
• durata sezonului de vegetaþie este scurtã (3 – 5 luni/an);
• la limita sudicã a pãdurii boreale (la contactul cu pãdurile nemorale),
intervalul cu temperaturi medii >10°C este <120 de zile (anotimpul
rece dureazã peste 6 luni);
• limita nordicã a pãdurii, spre Arctica, corespunde unei perioade cu
temperaturi medii zilnice>10°C, de numai 30 de zile (anotimpul rece
dureazã 8 luni);
• durata stratului de zãpadã variazã între 7-8 luni în Iakuþia ºi 5-6 luni în
nordul provinciei Quebec;
• solurile pe care se dezvoltã pãdurile boreale sunt slab productive:
podzolice, turboase ºi de mlaºtinã, scheletice; caracteristic este podzolul
136
 (zola, în limba rusã), cu humus acid de tip mor; importanþã deosebitã
prezintã ºi solurile hidromorfe, respectiv solurile gleice ºi turbãriile
acide.

Fig. 50. Diagrama ombrotermicã în taigaua siberianã (Sursa: Encyclopedie „Larousse de la

Nature”, 1993)

Modelul arhitectural ºi diversitatea floristicã:

• este dominat net de stratul arborilor, care pot atinge 30 – 35 m înãlþime;
• fiind veºnic verde, pãdurea asigurã umbrirea intensã ºi continuã a
terenului, astfel încât straturile inferioare de vegetaþie sunt rare sau
absente, cu excepþia unui strat muscinal, cu caracter discontinuu;
• biodiversitatea stratului arborilor este redusã, numãrul genurilor este
mic, iar speciile corespunzãtoare sunt puþin numeroase; în general,
pãdurile de conifere nord americane ºi cele asiatice prezintã o
biodiversitate mai mare (numeroase specii din genurile Pinus, Picea,
Abies), comparativ cu cele europene (dominate de Picea abies ºi Pinus
sylvestris):
• stratul arbuºtilor ºi subarbuºtilor aparþine genurilor Emperum, Ledum,
Vaccinium, cãrora li se adaugã seminþiºul coniferelor;
• stratul ierbaceu ºi muscinal include prin excelenþã plante ombrofile
Spectrul bioformelor
• este dominat de fanerofite (stratul arborilor, arborescent ºi arbustiv),
camefite (stratul subarbustiv ºi arbustiv ºi puþine hemicriptofite (pe
turbãrii).
Faciesuri
• localizarea geograficã ºi compoziþia floristicã permit individualizarea
a douã faciesuri:
137
 1. pãdurea borealã nord americanã;
2. pãdurea borealã eurasiaticã (taigaua).

1. pãdurea borealã nord americanã se învecineazã în partea de nord cu

biomul tundrei arctice; are o desfãºurare continua de la est cãtre vest, în nordul
Canadei ºi parþial al SUA, între peninsulele Labrador ºi Alaska; ocupã teritorii
în regiunea Marilor Lacuri ºi pe litoralul nord-atlantic (fig.46).
• conservã numeroase specii din genurile:
a) Pinus (Pinus banksiana, pe solurile poroase, pe material morenaic sau
ca specie pionier, pe arsuri, Pinus strobus ºi P. resinosa în jurul Marilor
Lacuri, Pinus taeda ºi P. rigida, pe litoralul estic;
b) Picea (larg rãspândit, din I. Newfoundland pânã la strâmtoarea Bering,
este Picea glauca; pe solurile sãrace, la limita superioarã a pãdurii,
spre Arctica, creºte molidul negru, Picea mariana (fig. 52); în Alaska,
predominã Picea sitchensis, P. nigra);
c) Abies (bradul de balsam, Abies balsamea (fig. 51), larg rãspândit în
Canada);
d) Larix (Larix laricina, L. americana, specii cu rezistenþã mai mare la
frig, frecvente la limita cu tundra);
• turbãriile ºi zonele mlãºtinoase cuprind specii hidrofile ºi higrofile
din genurile Potamogeton, Nuphar, Nymphaea;
• la limita sudicã a pãdurii, diseminate printre speciile de conifere, apar
unele specii de foioase: Betula papyriphera, Populus tremula, P.
balsamifera

Fig. 51. Bradul de balsam (Abies balsamea) (Sursa:www.esacademic.com)

138
 Fig. 52. Molidul negru Picea mariana (Sursa:www. esacademic.com)

2. pãdurea borealã eurasiaticã se extinde între Peninsula Scandinavia

ºi Peninsula Kamceatka, pe mai mult de 15 – 25° latitudine.
• sub aspectul compoziþiei floristice, tipicã este pãdurea ombrofilã de
molid, cu grad ridicat de monospecificitate, cunoscutã sub numele de
taiga, dezvoltatã pe soluri podzolice, cu un strat de humus brut
(orizontul A0, alcãtuit din masã organicã în care se întrepãtrund rizomii
ºi rãdãcinile arbuºtilor pitici ºi miceliile ciupercilor). – H. Walter, 1974.
• Modelul arhitectural al pãdurii de molid (Piceetum typicum), dominat
net de stratul arborilor, include în stratul ierbaceu ºi muscinal, afin
(Vaccinium myrtillus), meriºor (Vaccinium vitis-idaea), mãcriºul
iepurelui (Oxalis acetosella), în zona mai sudicã, Lycopodium
annotinum, Linnaea borealis, Listera cordata etc.; pe terenurile cu
apa freaticã apropiatã de suprafaþã, ce favorizeazã formarea tinoavelor,
stratul muscinal este dominat iniþial de genul Polytrichum ºi ulterior,
de genul Sphagnum;
• În staþiunile uscate, Pinus sylvestris ia locul molidului; sub pinete,
stratul ierbaceu ºi muscinal este edificat de iarba neagrã (Calluna
vulgaris), meriºor ºi licheni din genurile Cladonia ºi Cetraria;
• În staþiunile mai umede, favorabile pentru molid, care au fost incendiate,
pinul apare ca specie secundarã pionier, precedatã de arbori caducifoliaþi
139
 cu creºtere rapidã, cum sunt mesteacãnul ºi plopul tremurãtor (în nordul
Suediei, stadiul cu mesteacãn dureazã 150 de ani, iar stadiul cu pin,
500 de ani).- H. Walter, 1974.
• Biodiversitatea pãdurii boreale creºte în partea siberianã, nord-estul
Chinei ºi în Japonia; pe valea Amurului, coniferele sunt reprezentate
prin specii ca: Picea koraiensis, Abies sibirica, Pinus cembra (zâmbru),
Larix sibirica, L. dahurica; în extremitatea chino-japonezã, bradul
siberian este însoþit de conifere endemice, ca: Pinus jezoensis, Larix
leptolepis.

Adaptãri ecologice ale speciilor floristice boreale:

• semperviriscenþa;
• conformaþia diferitã a coronamentului: cu cât condiþiile sunt mai
extreme, cu atât coronamentul va avea un aspect mai ascuþit,
atenuîndu-se creºterea lãstarilor laterali, în favoarea celui terminal;
• la molid, rãdãcini superficiale cu extensiune lateralã, rezultat al
prezenþei pergelisolului, la adâncimi de 50 – 85 cm;
• indicele suprafeþei foliare (ISF = suprafaþa totalã a frunzelor unui
arboret/suprafaþa de teren ocupatã ) este relativ mare, deoarece pe lãstari
sunt cel puþin douã generaþii de ace (la pinetele din ecotonul de tranziþie
boreo-nemoral, indicele este de cca. 9-10, iar la molidiºurile din taiga,
peste 11.- (H. Walter, 1974).
• la molidul veºnic verde, instalarea pauzei temporare în asimilaþia
clorofilianã, dupã o noapte cu îngheþ ºi a repausului permanent, în
perioada rece propriu-zisã;
• valenþa ecologicã diferitã a speciilor rezidã în rãspândirea fiecãreia în
cadrul formaþiei vegetale

Lumea animalã
• pãdurea borealã reprezintã loc de refugiu, în perioada de iarnã, al unor
animale de tundrã: ren, elan; la limita sudicã, pãtrund ºi unele specii
din pãdurile de foioase sau chiar din stepã;
• caracteristicã este prezenþa unor genuri ºi chiar specii comune celor
douã faciesuri, canadian ºi eurasiatic ( Rangifer, Alces, Cervus, Ursus,
Felix etc.);
• în America de Nord sunt specifice: renul caribou (Rangifer caribou),
veveriþa americanã (Sciurus hudsonus), cerbul canadian (Cervus
canadensis), zibelina americanã (Martes americana); pentru pãdurea
litoralã pacificã este specific ursul grizzly (Ursus nelsoni);
• tipice pãdurilor boreale eurasiatice sunt specii ca: renii de pãdure
(Rangifer sibiricus, R. fennicus), elanul siberian (Cervus elaphus
sibiricus), în partea muntoasã a taigalei, ursul brun (Ursus arctos),

140
 hermelina (Mustela herminea), iar dintre pãsãri, cocoºul de munte
(Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), ciocãnitoarea cu trei
degete (Picoides tridactylus) etc.

1.6. Pãdurile litorale pacifice nord-americane

Un facies particular al pãdurilor de conifere din America de Nord, care,

în prezent, nu are corespondent în niciun alt continent, îl reprezintã pãdurile
litorale pacifice, denumite ºi pãduri de coastã sau pluviale, desfãºurate la
altitudini ce pornesc de la nivelul mãrii ºi pânã la 1500 m; au o extindere
meridianã, începând din sudul Alaskãi ºi pânã în California, pe o lungime de
3680 km ºi o lãþime care variazã de la câþiva km, pânã la 500 km; personalitatea
acestora, în raport cu celelalte pãduri de conifere, este datã de specificitatea
climatului oceanic foarte umed (1000 – 3000 mm precipitaþii/an, distribuite
neuniform: veri relativ uscate ºi rãcoroase, ierni blânde ºi mai umede, cu
influenþã asupra duratei mari a sezonului de vegetaþie); din punct de vedere
floristic, se caracterizeazã printr-o biodiversitate redusã, compensatã de un
grad ridicat de endemicitate, conferit de specii ca: Tsuga heterophylla, Thuja
plicata (fig.53), Pseudotsuga taxifolia, relictele terþiare Sequoia sempervirens
ºi S. Gigantea; local apare bradul (Abies grandis, A. nobilis, A. amabilis); în
cuaternar, astfel de pãduri se gãseau ºi pe þãrmul vestic al Europei, însã
glaciaþiunea a contribuit la distrugerea lor.

Fig. 53. Thuja plicata (Sursa: www.en.wikivisual.com)

141
 CAPITOLUL II

BIOMURI CONTINENTALE DESCHISE

2.1. Tundra arcticã

Localizare geograficã:
• tundra arcticã ocupã Islanda, sudul Groenlandei, nordul Peninsulei
Scandinave, nordul extrem al Rusiei, nord-estul Canadei (în special arhipelagul
arctic canadian) (fig. 54);
• trebuie menþionat faptul cã în Europa, zona arcticã nu atinge deplinã
dezvoltare decât în insulele ºi arhipelagurile cele mai nordice (Spitzberg, Franz-
Joseph, Novaia Zemlea etc.); partea continentalã inclusã acestei zone
corespunde nordului extrem al Norvegiei ºi al Rusiei;
• spre sud, tundra este limitatã sensibil de latitudinea Cercului Polar de
Nord, pe care o depãºeºte numai în favoarea Islandei, Dorsalei scandinave ºi a
Munþilor Kibiny, din Peninsula Kola;
• spre sud, tundra vine în contact cu silvotundra (ecoton de tranziþie
spre pãdurile de conifere), iar spre nord, se prelungeºte pânã la deºerturile
nivo-glaciare.

Fig. 54. Localizarea geograficã a tundrei arctice (Sursa: www.windows2universe.org)

142
 Condiþii ecologice:
• condiþiile vitale sunt foarte aspre;
• temperatura medie a lunii celei mai calde este de numai 5°C -10°C,
ceea ce aminteºte de etajul alpin al munþilor înalþi; spre deosebire de
aceºtia din urmã, chiar în perioada estivalã, insolaþia ºi aportul caloric
sunt puþin intense, funcþie de unghiul de incidenþã a razelor solare;
prin urmare, durata sezonului de vegetaþie se rezumã la 2 – 3 luni/an
(în partea de sud a tundrei, sezonul de vegetaþie începe în iunie ºi se
încheie în septembrie);
• precipitaþiile nu depãºesc 200 – 300 mm/an; cu toate acestea, datoritã
evapotranspiraþiei potenþiale foarte scãzute, climatul este umed;

Fig. 55. Numãrul mediu al zilelor cu îngheþ permanent (gri închis) ºi parþial (gri deschis) în
tundra arcticã (dupã Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

• înãlþimea stratului de zãpadã este de 19 – 50 cm, neregularitãþile

pozitive ale suprafeþei topografice fiind mãturate de zãpadã; astfel,
abraziunea prin zãpadã ºi gheaþã, ca factor mecanic, exercitã presiuni
importante asupra înveliºului vegetal;
• înveliºul edafic este constituit din podzoluri ºi soluri mlãºtinoase, slab
productive;
• datoritã grosimii reduse a înveliºului nival, solul, puþin protejat iarna
ºi slab încãlzit vara, rãmâne permanent îngheþat în profunzime
(pergelisol, permafrost sau merzlota);
143
 • în perioada de topire a zãpezii, apa se acumuleazã la suprafaþa solului
sau în orizonturile superioare ale acestuia, generând fenomenul de
înmlãºtinire (fig. 56, stânga);

Fig. 56. Peisaj de tundrã vara (stânga) ºi iarna (dreapta) - dupã Encyclopedie
„Larousse de la Nature”, 1993

Modelul arhitectural ºi compoziþia floristicã:

• modelul arhitectural al tundrei este edificat de cel mult trei straturi de
vegetaþie: stratul ierbaceu ºi/sau muscinal, stratul subarbustiv ºi stratul
arbustiv;
• neomogenitatea condiþiilor climatice ºi edafice se reflectã în caracterul
mozaicat al vegetaþiei:
- versanþii sudici, repezi, pietroºi, bine încãlziþi în timpul verii, se con-
stituie în biotopuri cu maximã favorabilitate pentru înveliºul vegetal,
dominat de plante cu flori viu colorate; aceste biotopuri adãpostesc
arbuºti pitici de mesteacãn (Betula nana), sãlcii (Salix lapponum, S.
glauca), ienupãr (Juniperus alpina);
- interfluviile plane, cu soluri poligonale generate de îngheþ, precum ºi
versanþii cu pante line, afectaþi de solifluxiune, au un grad redus de
acoperire cu vegetaþie;
- pe solurile uscate, condiþiile ecologice sunt favorabile dezvoltãrii
lichenilor, iar pe cele umede, briofitelor (muºchi).

Caracterul mozaicat al vegetaþiei permite individualizarea, de la sud spre

nord, a urmãtoarelor faciesuri (Angela Lupaºcu, 2001):
1. tundra cu arbuºti, dezvoltatã pe soluri umede ºi îngheþ puþin profund,
edificatã de tufãriºuri de mesteceni, arini ºi sãlcii pitice;
144
 2. tundra cu subarbuºti, edificatã de ericacee scunde, sãlcii ºi mesteceni
pitici, specii din genul Empetrum (vuietoare);
3. tundra mezofilã, cu ciperacee ºi graminee;
4. tundra xerofilã, pe terenuri ridicate, cu substrat calcaros, cu
biodiversitate foarte redusã;

Fig. 57. Imagine din tundra arcticã

5. tundra cu muºchi ºi licheni, spre nord;

6. tundra mezohigrofilã, în depresiunile umede din estul Canadei (cu
specii de Carex, Eriophorum, Polygonum);
7. tundra tip fell-field (câmp pustiu), cu argintica (Dryas octopetala) -
fig. 58 ºi rogozuri arctice, muºchi ºi licheni (în Canada);
8. tundra tip barren, caracterizatã prin uniformitate ºi monotonie
(fitocenoze cu Dryas ºi Saxifraga);
9. tundra pietroasã, cu licheni crustoºi, în insula Baffin.

Spectrul bioformelor:
• predominante sunt hemicriptofitele ºi camefitele;
• speciile anuale sunt puþine (Koeningia islandica, fam. Polygonaceae,
specii de Gentiana, Pedicularis, Montia lamprosperma);

Adaptãri ecologice ale speciilor floristice;

• ritm încetinit de creºtere;
• eºalonarea dezvoltãrii plantelor pe mai mulþi ani;
• posibilitatea realizãrii fotosintezei la temperaturi mai mici de 0°C;
145
 Fig. 58. Arealul actual al speciei hechistoterme Dryas octopetala (relict glaciar)
(Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993

• declanºarea rapidã a sezonului de vegetaþie, odatã cu topirea zãpezii

(mobilizarea rezervelor conþinute în organele subterane, înmugurirea
precoce);
• rezistenþa la ger a aparatului foliar;
• biomasa ºi productivitatea sunt foarte reduse;
• masa organelor subterane este predominantã (tabel nr. 5);
• viviparitatea caracterizeazã 1,5% dintre specii, cu precãdere graminee
ºi specii din genurile Polygonum, Stellaria, Cerastium etc.;
• majoritatea speciilor are rãdãcini groase, cu rol de rezervor de substanþe
nutritive;
146
 Tabel nr. 5. Masa organelor subterane (t/ha)

Tundra Tundra cu Silvotundra

Propriu-zisã Arbuºti pitici
Biomasa totalã 5 28 138
Frunze 1 3 9
Tulpini ºi ramuri 0,5 1,7 100
Organe subterane 3,5 23 29
Productivitate netã anualã 1 2,3 5,6
(dupã Rodin, citat de Walter, 1974 ºi dupã Wielgolaski)

• trãsãturi xeromorfe, datorate cu precãdere insuficienþei azotului, a cãrui

absorbþie este îngreunatã la temperaturi joase ale solului.

Lumea animalã
• tundra, cu precãdere cea siberianã, reprezintã una dintre puþinele
formaþii vegetale care conservã zoocenoze originare, neafectate de
intervenþia antropicã;
• în timpul sezonului hibernal, majoritatea vertebratelor se retrage în
silvotundrã ºi chiar la adãpostul pãdurilor boreale (vulpea polarã,
bufniþa de zãpadã, renii etc.);
• dintre mamifere, renul rãmâne în biotopul tundrei în timpul iernii,
numai atunci când sursele de hranã sunt accesibile (când existã
suprafeþe extinse lipsite de zãpadã);
• lemingii ºi cãþelul pãmântului petrec sezonul rece în tundrã, sub
protecþia stratului de zãpadã, fãrã a hiberna, hrãnindu-se cu mugurii
vegetativi ai ciperaceelor.

1. Stepa

Stepa, denumire de origine slavã (stepi, în limba rusã), defineºte un peisaj

edificat de ierburi din familia gramineelor, adaptate la secetã ºi situate la
latitudini temperate, cu un areal sub formã de bandã, extins pe direcþia vest-
est, între Dunãrea de jos ºi vestul Siberiei

2.2. Stepa eurasiaticã

• se desfãºoarã sub forma unei fâºii, dupã unii autori, extinsã din Câmpia
Panonicã, peste Câmpia Bãrãganului, pânã în Mongolia orientalã; dupã
alþii (Pop I., 1979), limita vesticã este consideratã Câmpia Bãrãganului
147
Fig. 59. Întinderea potenþialã a stepelor euro-siberiene - 1. stepa danubianã; 2 - 4. stepa ruso-
siberianã: 2 - silvostepa; 3 – stepa ierboasã propriu-zisã; 4 - stepa semiaridã (R. Braque, 1988)

(în lumina cercetãrilor mai recente, Câmpia Panonicã este încadratã în

domeniul silvostepei; pajiºtile stepizate care o edificã în prezent au în
cea mai mare parte caracter secundar, fiind rezultate în urma
defriºãrilor)

Condiþii ecologice:
• ierburile de stepã se dezvoltã în condiþiile unui climat continental
excesiv;
• temperaturile medii anuale variazã între 10-11°C în Bãrãgan, 9°C în
Ucraina ºi 0,5°C în Siberia;
• precipitaþiile medii anuale variazã între 300 – 600 mm/an;
• solurile specifice aparþin clasei molisolurilor; repartiþia tipurilor
genetice de sol este influenþatã de cantitatea de precipitaþii; în general,
predominã cernoziomurile ºi cernoziomurile cambice, în arealele cu
ariditate mai pronunþatã.

Spectrul bioformelor
Poziþia meristemului la plantele de stepã este condiþionatã de prezenþa
unor perioade îndelungate cu deficit de umiditate; prin urmare, cele mai multe
specii floristice sunt terofite; cu ponderi mai reduse, participã la edificarea
înveliºului vegetal criptofitele ºi hemicriptofitele.

Faciesuri:
a) pusta maghiarã (stepã secundarã);
b) bãrãganul românesc;
c) stepele vest-siberiene;
d) stepele mongolice.

148
Diversitatea floristicã
• compoziþia floristicã a pajiºtilor de stepã prezintã o variaþie sezonierã,
funcþie de temperaturã ºi umiditate a solului; astfel, primãvara, de la
sfârºitul lunii martie ºi pânã la începutul lunii iunie, umiditatea crescutã
a solurilor ºi temperaturile în creºtere permit dezvoltarea unui covor
vegetal bogat, edificat de plante vernale (specii din genurile Anemone
(pãºtiþe), Adonis (ruscuþe), Pulsatilla, Hyacinthus, Iris etc.; diversitatea
floristicã atinge apogeul la începutul lunii iunie când, alãturi de speciile
cu flori viu colorate (nu-mã-uita Myosotis sylvatica, Senecio
campestris, piciorul cocoºului Ranunculus polyanthemos, jalesul Salvia
pratensis) încep sã se dezvolte gramineele specifice stepei: colilia (Stipa
joannis), obsiga (Bromus riparius) spre sfârºitul lunii iunie, florile
albe de trifoi (Trifolium repens) ºi crizanteme (Chrysanthemum
leucanthemum) contrasteazã cu nuanþele de violet ºi roºu ale
campanulelor de stepã (Campanula sibirica, C. persicifolia), ºi ale
speciei ochiul ºarpelui (Echium rubrum) – H. Walter, 1974; din a doua
decadã a lunii iulie, plantele încep sã se usuce, fenomen care va culmina
în luna august, când stepa capãtã un aspect tern, uscat, pe care îl va
pãstra pânã la sfârºitul toamnei;
• în pustã ºi bãrãgan, vegetaþia este dominatã de specii de graminee, ca:
pãiuºul (Festuca sulcata), negara (Stipa capillata), obsiga (Bromus
secalinus), pãiuºul dulce (Andropogon ischaemum) ºi dicotiledonate:
capul ºarpelui (Echium rubrum), jaleºul (Salvia pratensis), laleaua
pestriþã (Fritillaria imperialis), bujorul de stepa (fig.57) etc.;

Fig. 60. Bujorul de stepa (Paeonia sp.)

149
 • în stepele vest siberiene se dezvoltã specii de graminee diferite faþã de
cele europene: Stipa rubens, Artemisia vulgaris (pelinul negru),
Avenastrum desertorum (ovãzciorul) º.a.;
• în stepele mongolice, vegetaþia este mult mai sãrãcãcioasã ºi cu
pronunþate caractere de xerofilism

Lumea animalã
• în stepele est-europeanã ºi vest-siberianã mamiferele sunt reprezentate
prin carnivore: lup, vulpe, dihor de stepã (Mustela eversmanni),
nevãstuicã (Mustela mustela) marmota de stepã (Marmotta bobak) ºi
rozãtoare: cârtiþã (Talpa europaea), orbete (Spalax leucodon), hârciog
(Cricetus cricetus), popândãu (Citellus citellus) etc.;
• în stepele mongolice apar specii ca: tarbaganul (Marmota sibirica),
mãgarul sãlbatic sau kiangul (Equus hemionus), antilopa saiga (Saiga
tatarica) din stepa Cazahstanului, antilopa cu guºã (Gazella guturosa);
• lumea pãsãrilor cuprinde rãpitoare: uliul pãsãrilor (Accipiter nisus),
uliul de stepã (Circus macrourus), ºoimul rândunelelor (Falco
subbuteo), precum ºi unele specii al cãror areal s-a redus considerabil
ca efect al impactului exercitat de activitãþile antropice: dropia mare
(Otis tarda), ciocârlia de stepã (Melanocorypha mongolica), spurcaciul
(Otis tetrax) etc.;
• Dintre reptile, poate fi citatã ºopârla de stepã Podarcis tauricus;

Fig. 61. ªopârla de stepã Podarcis tauricus (Sursa: www.naturephotos.dk)

150
 2.3. Preria nord-americanã

• ocupã partea centralã a S.U.A., unde se desfãºoarã pe direcþia nord-

sud, aproximativ între 55 – 32°lat. nordicã;
• termenul de prerie îºi are originea în latinescul pratum ºi defineºte un
teritoriu ocupat de ierburi dominate de graminee, extins în America de
Nord, la sud de paralela de 50° lat., pe platourile cuprinse între M-þii
Appalachi, în partea de est ºi M-þii Stâncoºi, în partea de vest.

Fig. 62. Preriile nord-americane

1. Preria înaltã propriu-zisã; 2. Preria joasã ºi mixtã; 3. Prerie nordicã cu Festuca; 4. Preria din
nord-vest; 5. deºert ºi semideºert cu Artemisia ºi Atriplex; 6. Arii cu vegetaþie halofilã, incluse
în 5 (dupã Cnapp, 1965, preluat din R. Braque, 1988)

Condiþii ecologice:
• condiþiile ecologice sunt influenþate de altitudinea reliefului, care creºte
treptat de la est spre vest, pânã la 1500 m;
• iernile sunt aspre (0° – (-5°C), iar verile excesiv de cãlduroase;
• temperaturile medii lunare care cresc de la nord spre sud ºi precipitaþiile
medii lunare care scad de la est spre vest se reflectã în compoziþia floristicã ºi
fizionomia de ansamblu a formaþiei vegetale;

151
 Faciesuri:
• Reducerea de la est spre vest a cantitãþii de precipitaþii determinã
individualizarea urmãtoarelor faciesuri:
a) preria cu ierburi înalte (tall grass-land), în est;
b) preria mixtã în centru;
c) preria cu ierburi scunde (short grass-land), în vest.

Diversitatea floristicã:
• biodiversitatea floristicã a preriei înalte este ridicatã; înveliºul vegetal
este edificat de specii de graminee (Andropogon scoparius, A. gerardii),
cu înãlþimi de pânã la 1 – 2 m;
• în preria mixtã (amestecatã), alãturi de gramineele înalte (Andropogon
scoparius, Stipa comata, Stipa pectinata) apar ºi graminee scunde,
endemice pentru prerie (iarba grama- Bouteloua gracilis, iarba
bizonilor- Buchloe dactyloides), care treptat devin dominante; pe
suprafeþele pãºunate intensiv, apare fenomenul de ruderalizare a
vegetaþiei, materializat prin dezvoltarea excesivã a speciei xerofile
suculente Opuntia polyacantha;
• în preria cu ierburi scunde, ariditatea crescutã favorizeazã apariþia
concreþiunilor calcaroase în profilul de sol, la o adâncime de 25 cm;
acestea afecteazã dezvoltarea în adâncime a sistemului radicular al
plantelor; speciile care vegeteazã aici (Artemisia frigida, Aristida
longiseta etc.) prezintã adaptãri la xerofilismul climatic;

Fig. 63. Aspect din preria cu ierburi înalte

152
Lumea animalã
• ca ºi stepele eurasiatice, în timp istoric, preria s-a confruntat cu
fenomenul de reducere a biodiversitãþii faunistice, pe de o parte, ca
rezultat al intervenþiei antropice asupra biotopurilor naturale ºi pe de
altã parte, ca efect al practicãrii necontrolate, adesea exterminatoare a
activitãþilor vânãtoreºti; între speciile dispãrute ºi periclitate pot fi citate:
bizonul (Bison bison), care de la un efectiv de peste 1,5 mil. exemplare
în secolul al XIX-lea, a ajuns în prezent la un numãr de sub 2000 de
indivizi, protejaþi în rezervaþii naturale; curcanul sãlbatic (Meleagris
gallopavo), cerbul mãgãresc ( Odocoileus hemionus), antilopa
americanã (Antilocapra americana) etc., specii periclitate.
• mamiferele reprezentative pentru prerie, multe dintre acestea cu caracter
endemic, cuprind specii de carnivore: cãþelul de prerie (Cynomis
socialis), coiotul (Canis latrans), vulpea de prerie (Vulpes velox),
dihorul (Mustela eversmanni) ºi rozãtoare: ºobolanul cu buzunare
(Geomys bursarius), iepurele de prerie (Lepus townsendii), popândãul
(Ictidomys franlini) etc.;
• alãturi de curcanul de prerie, specie emblematicã pentru continentul
nord american, lumea pãsãrilor cuprinde specii ca: gãinuºa de prerie
(Speotypo cunicularia), acvila de prerie etc.;
• herpetofauna (fauna de reptile) are ca reprezentant de temut, ºarpele
cu clopoþei (Crotalus confluentus)

2.4. Pampasul sud-american

• prin fizionomie ºi condiþii ecologice, pampasul argentinian ºi înaltul

veld sud african aparþin aceleeaºi categorii de formaþii vegetale,
edificate de ierburi cu caracter xerofil;
• ocupã o suprafaþã de peste 500 mii km2, desfãºuratã între 32 ºi 38°lat.
sudicã;
• ocupã câmpia aluvialã a fluviului Rio de la Plata ºi platourile
patagoneze, extinzându-se pânã la golful St. Jorge (litoralul Oceanului
Atlantic).

Condiþii ecologice:
• condiþiile climatice sunt relativ asemãnãtoare celor din preria nord-
americanã;
• influenþa oceanicã mãreºte umiditatea atmosfericã; precipitaþiile ating
1000 mm/an în partea de nord-est; în sud-vest, cantitatea acestora
ajunge la limita de uscãciune a formaþiei vegetale de pampas, respectiv
500 mm/an.

153
 • cantitãþile de precipitaþii relativ crescute sunt contrabalansate de
temperaturile mari (la Buenos Aires, temperatura medie anualã este
de 16,1°C) ºi de evapotranspiraþia potenþialã, de asemenea ridicatã;
• temperaturile sunt pozitive ºi în sezonul rece (8 – 12°C), în ciuda
vântului rece de sud-vest, denumit local pampero.

Fig. 64. Localizarea geografica a pampasului (Sursa: www. canids.org)

Fig. 65. Imagine din pampas (Sursa: www.calatorie-in-jurul-lumii.blogspot.com)

Faciesuri ºi compoziþie floristicã

• condiþiile ecologice (în special umiditatea) ºi diferenþierile floristice
permit individualizarea a douã faciesuri:
a) faciesul nord-estic, mai umed, dominat de asociaþia floristicã Stipa
neesiana (colilie)- Bothriochloa laguroides (bãrboasã), în componenþa
154
 cãreia existã circa 23 de specii de graminee ºi 46 de specii de
dicotiledonate (H. Walter, 1974); acolo unde pânza freaticã este mai
apropiatã de suprafaþã apar desiºuri de Paspalum quadrifarium; pe
solurile halomorfe (pH =8 – 9), cu nivel piezometric ridicat, desiºurile
de Paspalum sunt înlocuite cu pajiºti de Distichlis sp.;
b) Faciesul sud-vestic, uscat, odinioarã acoperit cu pajiºti de graminee
sub formã de mãnunchiuri, cu înãlþimi de peste 1m, în care se amestecã
frunzele bãtrâne, uscate, cu cele tinere; aceastã grupare vegetalã ineditã,
inexistentã în emisfera nordicã, poartã numele de tussock; speciile
dominante aparþin genurilor Stipa ºi Poa: Stipa neesiana, S.
brachycheta, S. tenuis, S. paposa, Poa lanigera, P. ligularis; valoarea
furajerã a acestora fiind redusã, se tinde înlocuirea lor treptatã cu
graminee europene. Aspectul monoton al stratului ierbaceu este
perturbat pe alocuri de prezenþa speciei lemnoase xerofile Prosopis
caldenia.
Lumea animalã cuprinde:
• pãsãri alergãtoare: nandul sau struþul de pampas Rhea americana;
• mamifere rozãtoare: viscaºa (Lagcstomus maximus), mara (Dolichotis
australis), tuco-tuco (Ctenomys magellanicus);
• mamifere ierbivore: cerbul de pampas (Odocoileus bezoarcticus);
• mamifere carnivore: pisica de pampas (Felis geoffroy), nevãstuici
marsupiale din genurile Didelphys, Monodelphys, Marmosa.

Fig. 66. Rozãtoare în pampasul argentinian (Sursa: www.iomguide.com)

155
 2.5. Savanele ºi formaþiile vegetale de tip savana

Sunt formaþii ierboase tropicale, alcãtuite majoritar din graminee perene

xerofile ºi megaterme, verzi în anotimpul ploios, cu arbori ºi arbuºti xerofili
diseminaþi printre acestea.
Formatia vegetala de savana tipica este întâlnitã în Africa, între 5 – 15°C
latitudine, bordând pãdurea tropicalã.
Prezintã un sezon ploios ºi unul secetos, cu ratã ridicatã a evapo-
transpiraþiei. Sezonul ploios este mai scurt ºi intensitatea ploii scade pe mãsurã
ce creºte latitudinea.
La latitudini ridicate, acolo unde savana este mai aridã, ierburile înalte
tropicale sunt înlocuite de ierburi scunde ºi tufãriºuri xerofile din ce în ce mai
dispersate.
Pe mãsurã ce latitudinea scade, iar umiditatea se accentueazã, arborii
diseminaþi printre ierburile din savanã devin din ce în ce mai denºi, fãcând
tranziþia spre pãdurile tropicale umede sau, în Asia, spre pãdurile musonice.
Ierburile de savanã sunt aspre ºi pot ajunge pânã la înãlþimi de 2 m. Pe
alocuri, apar ierburi mai scunde, fie datoritã pãºunatului, fie datoritã incendierii
controlate.

Fig. 67. Localizarea geograficã a savanei africane ºi a biomurilor de tip savanã

(Sursa: www.room42.wikispaces.com)

Oamenii de ºtiinþã au îndelungi dezbateri asupra originii ierburilor de

savanã. Întrebarea cel mai adesea formulatã este: ierburile de savanã reprezintã
o vegetaþie naturalã primara, de climax, corespunzãtoare zonei climatice
tropicale sau sunt mai mult rezultatul exploatãrii pãdurilor tropicale ºi musonice
de cãtre societatea umanã, timp de mai multe generaþii? Opiniile în acest sens
sunt împãrþite, existând atât argumente pro cât ºi contra pentru fiecare dintre
ipoteze.
Condiþii ecologice
La nivel planetar, se poate vorbi de savane propriu-zise, specifice
continentului african ºi formaþii vegetale de tip savanã, întâlnite în America de
Sud, Australia ºi sudul Asiei.
156
 Fig. 68. Diagrame ombrotermice în savana africanã (stânga) ºi în formaþiile de tip savana
din America de Sud (Sursa: Encyclopedia „Larousse de la Nature”, 1993)

Climatul savanelor este de tip tropical, cu douã sezoane; temperaturile

medii anuale variazã intre 18-24°C, iar precipitaþiile între 900-1000 mm/an.
Predomina solurile feruginoase ºi într-o mai micã mãsurã, se întâlnesc
soluri negre tropicale.

Caracteristici biogeografice
În Africa, savana ocupã teritorii întinse, arealul sãu interpunându-se
pãdurilor tropicale cu ritm sezonier ºi semideºerturilor; Arborii diseminaþi
printre ierburile cu înãlþimi variabile (1 – 2 – 3 m) prezintã caractere de
xerofilism, sunt heliofili ºi aparþin atât speciilor cu frunze persistente, cât ºi
speciilor semicaduce ºi caduce, contribuind la diversificarea peisajelor savanei
africane (fig. 69).
În funcþie de abundenþa ºi dominanþa unei anumite specii de arbori, în
peisajul mozaicat al savanei africane pot fi identificate patru tipuri principale

Fig. 69. Savana cu acacii (Sursa: www.google.ro)

157
de faciesuri: savana cu baobabi, savana cu acacii, savana cu palmieri ºi savana
cu euforbiacee arborescente.
a) Savana cu baobabi – baobabul (fig. 70) sau arborele de pâine al
maimuþelor (Adansonia digitata) apare diseminat printre graminee cu
înãlþimi între 1,5 – 3,5 m, ce includ elemente endemice, precum: iarba
elefanþilor (Pennisetum purpureum), iarba imperata (Imperata
cylindrica), cât ºi specii din genurile Andropogon (bãrboasa) ºi Panicum
(mei);

Fig. 70. Baobab (Sursa:www.dearkitty.blogsome.com)

b) Savana cu acacii are un caracter mai xerofil, fiind edificatã de ierburi

cu înãlþimi cuprinse între 1 – 1,5 m. Gramineele aparþin genurilor
Aristida ºi Panicum, iar speciile dominante de acacii sunt: Acacia
albida, Acacia arabica ºi Acacia giraffae.
c) Savana cu palmieri apare îndeosebi în partea de vest a Africii, speciile
de palmieri întâlniþi frecvent în acest facies aparþinând genurilor:
Hiphaene, Borassus (Borassus aethiopium, B. flabelliformis)
d) Savana cu euphorbiacee arborescente se caracterizeazã prin existenþa
reprezentanþilor stratului arboricol, cu înãlþimi de 5 – 8 m ºi a unor
specii arbustive din familia Euphorbiaceae, ce aparþin genurilor
Euphorbia ºi Hymenocardia.
158
Fig. 71. Diferite tipuri de savanã africanã (dupã Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

Lumea animalã
Biodiversitatea lumii animale specificã savanelor africane este ridicatã,
atât în ceea ce priveºte numãrul de specii, cât ºi abundenta pe specii. Clasele
de animale cu reprezentare remarcabilã în cadrul ecosistemului de savanã sunt:
Mammalia (rozãtoare ºi insectivore – pangolinii africani Manis gigantea, porcul
furnicar Orycteropus sp.; ierbivore - antilopele canna, niala, gnu, kudu, beisa,
zebrele, girafele, bivolul african Bubalus caffer, rinocerul cu douã coarne
Diceros bicornis, rinocerul alb Ceratorhinus simum, hipopotamul
Hippopotamus amphibius; carnivore – ghepardul Acinonyx jubatus; leul
Panthera leo; câinele hiena Lycaon pictus; pisica de tufiº Felis serval;); Aves:
159
(pãsãri de baltã: flamingo Phoenicopterus ruber, ibis Ibis ibis; pelicani; struþul
Struthio camelus); Reptilia (crocodilul de Nil Crocodylus niloticus); Insecta
(lãcuste pelerine, lãcuste cãlãtoare migratoare, cu efect devastator asupra
culturilor agricole, termite rãzboinice, ale cãror termitiere cu înãlþimi de pânã
la 6 m, pot fi distruse numai prin dinamitare).
În cadrul formaþiilor vegetale de tip savanã din America de Sud, întâlnite
cu deosebire mai ales pe platourile vestice (Matto Grosso), dar ºi pe teritoriul
Venezuelei ºi în Bolivia de est, predominã asociaþii de ierburi megaterme, sub
forma unui strat continuu, dominat de graminee. Perioada cu activitate biologicã
maximã a speciilor vegetale corespunde sezonului ploios.

Fig. 72. Aspectul savanei africane în sezonul secetos

Formaþiile de tip savanã din America de Sud poartã denumiri diferite,

funcþie de poziþia geograficã ºi modelul arhitectural. Principalele faciesuri sunt:
a) Campos, în Podiºul Braziliei, diferenþiat în campos limpos (câmp
luminat) ºi campos cerrados (câmp închis). Campos limpos include
ierburi xerofile, printre care se aflã diseminate puþine exemplare de
arbuºti scunzi; ierburile au înãlþimi de 30 – 50 cm, fiind edificate de
specii din genurile Paspalum, Panicum, Andropogon, Aristida
etc.Campos cerrados este edificat de ierburi mezofile, cu înãlþimi de
1 – 2 m, care apar în asociaþie cu numeroºi arbori (5 – 8 m înãlþime) ºi
arbuºti (specii de mimoze, cactusi etc.);
160
 b) Llanos, formaþie vegetalã dezvoltatã în Venezuela, formatã din
graminee, dicotiledonate ºi arbori izolaþi, din genurile (Rhopala,
Byrsonima, Copernicia);
c) Palmares ºi pantanes, întâlnite în Bolivia de Est ºi în statele interioare
ale Braziliei, cu specii de graminee ºi plante lemnoase, în general din
familia Palmae.
Lumea animalã din formaþiile de savanã sud-americane este mai puþin
variatã comparativ cu cea a savanei africane. Principalele grupe de animale
includ: ierbivore mari – cerbul sulitar cenuºiu Mazama nemorivaga, furnicarul
Myrmecophaga, tatuul Dasypus sp, porcul pecari; carnivore: vulpea de câmp
Dusycyon vetulus, tigrul yaguarete Felis onca, sconksul Mephilis mephilis;
pãsãri: nandu-ul (Rhea americana), seriema Cariama cristata, pãunul Crax
alector, potârnichea Cnypturellus soni, papagalul Ara spixi; reptile: ºarpele
cascabel sau cu clopoþei Crotalus sp., boa Torpidurus torquatus etc.

Formaþiile de savanã asiatice se întâlnesc în Peninsula India (Podiºul

Deccan), insula Sri Lanka ºi în Peninsula Indochina. Zoocenozele care
exploateazã potenþialul ecologic al acestei formaþii vegetale includ specii de:
ierbivore endemice, precum: Antilopa cervicapra, bivolul indian Bubalus
bubalia, rinocerul cu un corn Rhinocerus unicornis; carnivore: pantera, tigrul
bengalez, hiena; reptile: pitonul Python molurus, ºarpele cu ochelari sau cobra
Naja tripudians, gavialul Gavialis gangeticus.

Formaþiile de savana din Australia ocupa partea nordica ºi estica a

continentului. Gramineele includ specii din genurile Heteropogon, Astrebla ºi
Triodia, printre care apar diseminaþi arbori precum: Acacia harpophyla,
Casuarina equisetifolia, iarba copac Xanthorrhoea. Lumea animalã este
edificatã de numeroase specii de marsupiale ierbivore (cangurul gigant
Macropus gigantaeus) ºi carnivore, pãsãri alergãtoare (emu - Dromiceius sp.)
sau zburãtoare (vulturil Uroaetus audax).

2.6. Domeniile aride

Condiþii ecologice
Se caracterizeazã printr-un regim climatic care condiþioneazã celelalte
componente ale mediului, respectiv:
• precipitaþii foarte reduse cantitativ ºi cu caracter neregulat (la Guarara,
în Sahara – 35 mm în 3 ani; la Aden, în sudul Arabiei, în intervalul
1880 – 1928, cantitatea de precipitaþii a variat între 0-218 mm/an);
161
 • temperaturi variabile de la un continent la altul, în funcþie de latitudine
ºi altitudine (in Death Valley, temperaturile diurne înregistreazã în mod
frecvent +52,7 - +57,6°C; în Sahara, frecvent +47 - +50°C, uneori
chiar +72 - +78°C);
• umiditatea relativã scãzutã (sub 5%); în unele deserturi, ca de exemplu
Sahara mauritaniana sau Deºertul Nubiei, se face simþitã umiditatea
provenitã din rouã ºi din ceaþã (datoritã apropierii Mãrii Roºii), ceea
ce determinã adaptãri specifice ale plantelor, capabile sã-ºi procure
apa necesarã direct din atmosfera (bromeliaceele din genul Tillandsia);
• vânturile violente intensificã fenomenul de evapotranspiraþie (sirocco
în Sahara algerianã, khamesin în Arabia), cu impact negativ asupra
fiziologiei plantelor, reflectat în morfologia specificã a acestora.

Fig. 73. Diagrame ombrotermice în deserturile din Australia, America de Nord (Arizona)
ºi Africa (Sursa: Encyclopedia „Larousse de la Natura”, 1993)

162
 În deºerturi, nu se poate vorbi de înveliº edafic în adevãratul sens al
cuvântului. Tipurile de soluri sunt rezultatul interacþiunii factori climatici –
substrat litologic – relief. În absenþa unui înveliº biotic continuu, solurile
deºerturilor hiperaride sunt foarte sãrace în substanþe organice, cu orizonturi
compacte, datoritã acumulãrii de argilã, calcar sau gips; frecvenþa ridicatã au
solurile lutoase ºi halomorfe.

Tipologia deºerturilor de pe Terra

Nu existã un model unic de clasificare a deºerturilor, datã fiind
multitudinea de aspecte care le diferenþiazã la nivel global; criteriile tipice de
clasificare se referã la: cantitatea de precipitaþii, regimul termic ºi poziþia
geograficã.
În funcþie de cantitatea de precipitaþii ºi repartiþia anualã a acestora,
deºerturile pot fi incluse în urmãtoarele categorii:
1. Deºerturi cu precipitaþii în anotimpul rece, cu regim mediteraneean,
întâlnite în nordul Saharei ºi Arabiei, în Iran, Kara – Kum (Asia
Centrala), Karoo (Africa), estul deºertului Victoria (Australia), pe
þãrmul chilian, în dreptul paralelei de 30°lat. S, deºerturile Sonora ºi
Mojave (America de Nord).
2. Deºerturi cu precipitaþii în anotimpul cald, cu regim tropical: în sudul
Saharei, Somalia, desertul Thar din Pakistan, Kalahari, nordul
deºertului Victoria, nordul Mexicului;
3. Deºerturi cu precipitaþii în toate anotimpurile: depresiunea aralo-
caspicã, deºertul Gobi, desertul Namib, partea occidentalã a deºertului
Victoria, Patagonia;
4. Deºerturi cu precipitaþii întâmplãtoare sau extrem de rare: Sahara
Centralã, Arabia de Sud, Asia Centralã, þãrmul peruan etc.
În funcþie de regimul termic, se disting:
1. Deºerturi temperate (aralo-caspice, central-asiatice, desertul Colorado)
– caracterizate printr-un climat continental extrem;
2. Deºerturi subtropicale, cu ierni rãcoroase;
3. Deºerturi tropicale, cu temperaturi constant ridicate, cu amplitudine
diurnã de cca. 50°C
Dupã poziþia geograficã, deºerturile se clasificã în:
8. Deºerturi tropicale ºi subtropicale, situate între 40° latitudine nordicã
ºi sudicã; în emisfera nordicã, acestea ocupã suprafeþe extinse în Africa, Arabia,
Irak, Iran, Pakistan, nord-vestul Indiei, America de Nord (pe teritoriul statelor
Utah, Idaho, Oregon, Nevada, Arizona, California, Mexic); în emisfera sudicã,
se întâlnesc pe þãrmul vestic al Americii de Sud (deserturile peruano-chiliene,
reunite sub numele generic Atacama), în Africa de Sud ºi în Australia;
163
 9. Deºerturi din zona temperatã (Asia Centrala, Gobi, Tibet; sunt
dezvoltate pe un substrat mozaicat, argilos, pietros ºi nisipos (nisipuri fixate
cu ajutorul vegetaþiei freatofile ºi nisipuri miºcãtoare, dispuse sub forma de
barcane); sãrãturile au frecvenþa ridicatã;

Fig. 74. Repartiþia pe Glob a domeniilor aride

(dupã G. Lemee, 1967, citat de Angela Lupaºcu, 2001)

Particularitãþi biogeografice ale domeniilor aride

Modelul arhitectural ºi compoziþia floristicã

• În absenþa umiditãþii, înveliºul vegetal prezintã o discontinuitate
accentuatã, majoritatea speciilor floristice avându-ºi originea în
domeniile biogeografice învecinate (stepe, savane, formaþii arbustive
ºi chiar pãduri); modelul arhitectural al deºerturilor este dominat de
straturile ierbaceu, subarbustiv ºi arbustiv; abundenþa ºi dominanþa pe
specii ºi gradul de acoperire cu vegetaþie a suprafeþei topografice sunt
extrem de reduse, motiv pentru care, intensitatea proceselor de
modelare actualã (dezagregare, deflaþie, coraziune etc.) este ridicatã.
Spectrul bioformelor este dominat de:
• plante anuale terofite (efemere), ale cãror organe germinative sunt
protejate în seminþe pe parcursul perioadei de secetã ºi al cãror ciclu
biologic se suprapune anotimpului ploios;
• plante perene (efemeroide), ale cãror organe germinative (meristem)
sunt protejate de stratul superficial de sol, pe durata intervalului cu
deficit de umiditate; activitatea fiziologicã a acestora se suprapune
intervalului cu precipitaþii.
Adaptãri ecologice ale speciilor floristice
• datoritã cantitãþii reduse de precipitaþii, coroboratã, în cele mai multe
cazuri, cu permeabilitatea ridicatã a substratului ºi conþinutul ridicat
164
 de clorurã de sodiu, plantele de deºert suferã de xerofilism climatic si/
sau edafic ºi fiziologic;
• vegetaþia este dominatã de plante afile (fãrã frunze), cu frunze de
dimensiuni reduse, solziforme (genurile Ephedra, Anabasis,
Calligonum) sau cu aspect de þepi. Reprezentative în acest sens sunt
fitocenozele de cactee din America de Nord (cactusul candelabru
Cereus gigantaeus, cactusul uriaº Carnegia gigantaea, specii din
genurile Mamillaria, Opuntia, Agave (fig. 75), ºi cele edificate de specii
africane din genurile Euphorbia (fig.76) ºi Aloe, capabile sã-ºi
transforme tulpinile în adevãrate rezervoare de apa;
• unele specii vegetale valorifica scurtele perioade cu precipitaþii,
dezvoltându-si frunze cu caracter ericoidal (rãsucite), în scopul atenuãrii
evapotranspiraþiei (Zilla macrocarpa, drinul Aristida pungens, specii
de paius din genul Andropogon);

Fig. 75. Agave în deºerturile nord-americane (Sursa:ag.arizona.edu; smgrowers.com)

Fig. 76. Specii de euforbiacee africane (stânga: „Spinul lui Christos” - Euphorbia splendens)
(Sursa: www.home.howstuffworks.com;www.cactiguide.com)

165
 • în stratul arbustiv, existã specii al cãror aparat foliar se modificã în
funcþie de cantitatea de umiditate; astfel, pe timp de secetã, reprezentanþi din
genurile Smirnowia ºi Larrea (arbustul de creozot) îºi dezvoltã frunze de
dimensiuni reduse, iar în timpul ploilor, frunze cu suprafaþa foliarã mare;
• în absenþa straturilor vegetale superioare (arboricol ºi arborescent),
speciile vegetale din deºerturi sunt prin excelenþã heliofile.

Lumea animalã
• existenþa organismelor animale în domeniile aride este strict legatã de
posibilitãþile de procurare a apei ºi resurselor de hranã; discontinuitatea
înveliºului vegetal se reflectã direct asupra arealelor de rãspândire
caracteristice speciilor animale;
• pentru a rezista în condiþiile extreme din deserturi, speciile faunistice
si-au dezvoltat mecanisme de adaptare morfo-fiziologicã:
- procurarea indirectã a apei din plantele suculente (în America sau Africa
de Sud);
- capacitatea de retenþie a apei în þesuturi pentru perioade îndelungate
de timp (dromaderul african, cãmila cu douã cocoaºe din Desertul Gobi,
broaºtele balon din Australia);
- consum foarte redus de apã, aceasta fiind obþinutã din seminþele uscate
cu care se hrãnesc (antilopa mendos);
- reglarea regimului hidric prin oxidarea grãsimilor din organism, cu
eliberare de apã metabolicã;
- estivarea (în deºerturile calde) ºi hibernarea (în deºerturile temperate);
- polifagia (capacitatea de a consuma resurse de hranã de naturã foarte
diversã: vulpea de deºert Fenecus zerda);
- migraþia;
- viaþa nocturnã;

• compoziþia faunisticã a lumii deºerturilor include: reptile (în Africa:

ºarpele de nisip (Eryx sp.), cobra egipteana Naja Haje, broasca þestoasã
de deºert Testudo sulcata; în America de Nord: ºarpele cu clopoþei
sau crotalul; în Asia: ºopârle din genul Eremias, geconide; în Australia:
ºopârla moloch sau hatteria Moloch horridus, broaºtele balon
Chiroleptes plathycephallus); pãsãri (în Africa: dropia gulerata Otis
undula, gãinuºa de pustiu Pterocles orientalis, pitulicea de desert Sylvia
nana deserti; în America de Sud: struþul american sau pasarea nandu
Rhea pennata; în America de Nord: ciocãnitoarea agavelor, cucul
alergãtor; în Australia Saxicola moesta); mamifere (în Africa: iepurele
egiptean Lepus aegypticus, ºoarecele de nisip Jaculus jaculus, ºoarecele
166
 Fig. 77. Ziua ºi noaptea în deºerturile din Mexic
(1. ªorecarul jamaican Buteo jamaicensis; 2. Iepurele Jack Lepus capensis; 3.Yuca Yucca
elata; 4. Fouquieria splendens; 5. Cucul curier Geococcyx californianus; 6. Cactusul
candelabru „saguaro” Cereus giganteus; 7. ªopârla cornutã Phrynosoma cornatum; 8. Þestoasa
de deºert Gopheryus flavomarginatus; 9. Crotalul Crotalus atrox; 10. Skonksul Mephilis
mephilis; 11. Arahnid; 12. Opuntia imbricata; 13. Coiotul Canis latrans; 14. ªoarecele cangur
Dipodomys sp.; 15. Bufniþa de Virginia Bubo virginianus
Sursa : Encyclopedie Larousse de la Nature, 1993

sãritor Pedetes caffer; Gazella guturosa, G. dama, antilopa de desert

Adax nasomaculatus (fig.78), antilopa spada Oryx algazel, dromaderul
Camelus dromedarius; carnivore precum vulpea de deºert Fenecus
zerda, pisica de barcana Felix margarita, pisica cu picioare negre Felix
nigripes; în America de Sud: ºoarecele cu buzunare Ctenomys
magellanicus, câinele lui Magellan Canis magellanicus; în America
de Nord: ºobolanul cangur, ºoarecele cu buzunare, coiotul Canis
latrans, vulpea cu urechi lungi Vulpes macrotis, sconksul Mephitis; în
Australia: cârtiþa marsupiala Notoryctes typhlops, ºobolanul cangur
marsupial; în Asia: ºoarecele sãritor mic Dipus sagitta, hârciogul
167
 Fig. 78. Antilopa mendas Addax nasomaculatus
(Sursa: www.gwannon.com)

cenuºiu Cricetus migratorius, popândãul galben Cittelus fulvus, cãmila

cu douã cocoaºe Camelus bactrianus, antilopa cu guºã Gazella
guturosa etc.).

168
 PARTEA A III-A

ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE
CONSERVAÞIONISTÃ

169
170
 CAPITOLUL I

EXTINCÞIA SPECIILOR

Numãrul de specii care populeazã suprafaþa terestrã la un moment dat –

biodiversitatea planetar㠖 reflectã raportul dintre speciaþie ºi dispariþia speciilor.
Extincþia reprezintã dispariþia completã a unei specii floristice sau faunistice,
fãrã a mai rãmâne supravieþuitori care sã se reproducã. Extincþia este definitivã,
deoarece o specie odatã dispãrutã, compoziþia sa geneticã este pierdutã ºi nu
mai poate fi refãcutã pe cale naturalã. În aceastã situaþie, o resursã valoroasã ºi
potenþialul sãu viitor sunt definitiv pierdute pentru generaþiile prezente ºi
viitoare.

1.1. Extincþia naturalã

Existenþa temporalã a speciilor nu este infinita; dispariþia la un moment

dat este o parte foarte importantã, naturalã ºi inevitabilã a ciclului vieþii. De-a
lungul timpului geologic, au existat numeroase momente de extincþii, din motive
legate de evoluþia fireascã a unei specii (ca ºi indivizii, speciile cunosc în
evoluþia lor în timp geologic o fazã de tinereþe, urmatã de apogeul dezvoltãrii,
iar apoi de declin), schimbãrile de mediu la care anumite specii nu s-au putut
adapta sau din motive catastrofice (impact meteoritic de mare anvergurã,
scindarea maselor continentale însoþitã de vulcanism, glaciaþiuni etc.). Dovezi
ale existenþei unor specii astãzi dispãrute sunt pãstrate de indicatorii fosili din
rocile sedimentare. Acestea atestã numeroase momente de apariþii ºi dispariþii
ale speciilor floristice ºi faunistice ale Terrei. Pe termen lung, biodiversitatea
planetarã a rãmas relativ stabilã, întrucât dispariþia unor specii a fost în mare
mãsurã compensatã de apariþia unor specii noi.

Extincþiile în masã
Indicatorii fosili indicã faptul cã, din când în când, în trecut, ritmul
dispariþiei speciilor a cunoscut momente de accelerare semnificativã, urmate
de perioade mai calme din acest punct de vedere.

171
 Au existat cel puþin 5 astfel de dispariþii în masã, în timpul cãrora mai
mult de jumãtate (chiar pânã la 90%) din totalul speciilor existente a dispãrut
într-un interval de timp relativ scurt. Un exemplu sugestiv în acest sens este
cel al dispariþiei în masã a reptilelor uriaºe ºi a numeroase nevertebrate marine,
la sfârºitul erei mezozoice.
Pe termen scurt, dispariþiile în masã au un impact catastrofal asupra
biodiversitãþii. Impactul pe termen lung este însã limitat, deoarece dispariþia
în masã a unor specii a fost de obicei urmatã de faze de diversificare rapidã a
lumii vii. Speciile supravieþuitoare au evoluat în general rapid, favorizate de
niºele ecologice eliberate de speciile extincte. Dispariþia dinozaurilor, de
exemplu, a fost imediat urmatã de o diversificare a speciilor de mamifere.

1.2. Extincþia culturalã a speciilor

Chiar dacã dispariþia speciilor este un proces natural care s-a desfãºurat
de-a lungul erelor geologice, dispariþiile recente ale unor specii au drept cauzã
omul ºi activitãþile sale. Activitãþile umane care cauzeazã sau accelereazã
dispariþia speciilor în timp istoric, determinând reducerea biodiversitãþii terestre,
sunt numeroase: supraexploatarea speciilor (vânatul excesiv, colecþionãrile,
braconajul), distrugerea, fragmentarea ºi degradarea habitatelor,
agricultura mecanizatã ºi chimizatã, poluarea fizicã, chimicã, biologicã,
invazia speciilor exotice ºi rãspândirea bolilor.
De foarte multe ori, impactul uman ameninþã cu dispariþia mai mult
speciile care suportã un oarecare stress din partea mediului. Acesta a fost cazul
unei specii de fluturi pe cale de dispariþie din Munþii San Juan (sud-vestul
statului Colorado), al cãror numãr a scãzut semnificativ în anii 80,
ameninþându-le existenþa. Specia respectivã se confruntã deja cu diferite
probleme datorate: variabilitãþii genetice limitate a populaþiei locale (ce inhibã
adaptarea ºi selecþia naturalã), secetei persistente ºi colectãrii lor excesive de
cãtre oameni, astfel încât, fãrã mãsuri de conservare, populaþia sa a fost pe
punctul de a dispãrea.
Un alt exemplu elocvent este oferit de limitarea arealului ocupat de
bizon (Bison bison) în preria nord-americanã, prin vânat excesiv, în secolul al
XIX-lea (fig.79).
Vânatul excesiv este ºi cauza principalã a dispariþiei pinguinului uriaº,
Alca impennis, al cãrui areal se extindea acum câteva secole în domeniul tundrei
arctice, din nordul Canadei ºi pânã în Scandinavia; apreciat pentru puful ºi
aripile sale, incapabil sã zboare, lipsit de mijloace de apãrare, a fost masacrat
de pescari în secolele XVI-XVII; de asemenea, se pare cã locuitorii Insulei St.
Kilda (Ecosse) utilizau grãsimea sa drept analgezic; ultimul cuplu de pinguini
172
 Fig. 79. Restrângerea ºi fragmentarea arealului bizonului (nuanþa deschis㠖 areal la
începutul colonizãrii europene; petele mai închise – areal actual)
(Sursa: Encyclopedie „Larousse de la Nature”, 1993)

uriaºi a fost semnalat în 1844, în largul coastelor Islandei; aceastã specie a

dispãrut deci, cu mult timp înaintea poluãrii cu produse petroliere care va afecta
mai târziu pãsãrile marine). Supraexploatarea de cãtre oameni ameninþã circa
25% din speciile de vertebrate periclitate din SUA ºi aproape 50% din speciile
de mamifere aflate în pericol.(Wilcove s.a., 1998; Wilcove, 1999). Supra-
exploatarea resurselor a fost rapidã atunci când s-au dezvoltat pieþe dedicate
unor anumite specii (comerþul internaþional cu blãnuri a determinat reducerea
numãrului de exemplare ale speciilor de chinchilla Cinchilla sp.), lama vigonia
(Vicugnia vicugnia), vidra uriaºã (Pteronura brasiliensis) ºi felinelor sãlbatice
(Primack, Patroescu, Rozylowicz, Ioja, 2002).
Distrugerea, fragmentarea ºi degradarea habitatelor atrag dupã sine
restrângerea sau chiar extincþia speciilor care le populeazã (resursele de hranã
sunt distruse odatã cu habitatul, situaþie care forþeazã speciile sã migreze spre
noi medii, la care nu sunt adaptate. În acest context, speciile în cauzã sunt
defavorizate de selecþia naturalã).
Agricultura mecanizatã ºi chimizatã (utilizarea pesticidelor ºi a
fungicidelor) a provocat în unele cantoane din Elveþia, reducerea masivã ºi
chiar dispariþia unui numãr însemnat de specii de fluturi diurni (în ultimii 150
de ani, aceste specii au dispãrut în proporþie de cca. 49% din regiunea Bernei,
28% în cantonul Thurgovie, 11% în regiunea Seeland-Chasseral ºi 7% în
împrejurimile Genevei) – Encyclopedie Larousse de la Nature, 1993.
Poluarea fizicã, chimicã, biologicã poate afecta, de la caz la caz, în mai
micã sau mai mare mãsurã, speciile vegetale ºi animale, inclusiv mediile de

173
viaþã ale acestora; astfel, unele specii de licheni pot avea sensibilitãþi diferite
la emisiile atmosferice ale surselor industriale; acidifierea lacurilor din
Scandinavia, datoratã poluãrii atmosferice provenitã de la surse industriale
din þãri ale Europei ºi din America de Nord, a condus la dispariþia progresivã a
speciilor acvatice (moluºte, insecte, crustacee, peºti ºi amfibieni).
Speciile invadatoare sunt cele care, prin intermediul omului, cuceresc
areale de rãspândire noi. În perioada preindustrialã, oamenii au transportat
seminþele unor plante de culturã ºi diferite animale domestice, cu care au
colonizat noi teritorii. În perioada contemporanã, deliberat sau accidental,
speciile sunt transportate ºi mai intens, populând locuri care nu erau în arealul
de origine al acestora (Primack ºi colab., 2002). Introducerea de noi specii –
specii exotice (alien species) - poate genera o competiþie intensã, al cãrei rezultat
va fi dispariþia speciilor native. Speciile exotice invadatoare reprezintã o
ameninþare pentru 49% din speciile în pericol din SUA, în special pentru pãsãri
ºi plante. (Wilcove ºi alþii, 1998, citat de Primack ºi colab, 2002). În complexul
de ecosisteme al Marii Negre au pãtruns la sfârºitul secolului al XIX-lea mai
multe specii, precum: Balanus improvisus, B. Eburneus, Blackfordia virginica,
Mercierella enigmatica, Rapana thomasiana, Mya arenaria, Callinectes
sapidus, Doriadella obscura, Scapharca cornea, Mnemiopis leidyi ºi recent
(1990), alga brunã Desmarestia virdis (Gomoiu, 1998, citat de Primack ºi colab.,
2002).
Estimãrile ºtiinþifice sugereazã cã, în condiþiile exacerbãrii stress-ului
indus de activitãþile umane la nivelul înveliºului biotic, între 25 ºi 50% din
totalul speciilor existente în prezent ar putea dispãrea în timp istoric. Oamenii
de ºtiinþã se tem cã activitãþile umane ar putea fi responsabile de o nouã extincþie
în masã a speciilor, similarã celor care au marcat de mai multe ori istoria
geologicã a Pãmântului. Dacã aceasta se va întâmpla, consecinþele ar putea fi
catastrofale, deoarece, în prezent, schimbãrile de mediu sunt prea rapide, iar
timpul istoric este prea scurt pentru a putea permite specializãrii naturale rapide
sa ne salveze.

174
 CAPITOLUL II

ARGUMENTE ÎN FAVOAREA CONSERVÃRII

LUMII VII

Conservarea biodiversitãþii planetare trebuie abordatã ca nou domeniu

pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca rãspuns la crizele cu care se confruntã
astãzi lumea vie.
Conservarea biodiversitãþii vizeazã trei obiective:
• investigarea ºi descrierea diversitãþii lumii vii;
• înþelegerea efectelor activitãþilor umane asupra speciilor, comunitãþilor
ºi ecosistemelor;
• dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea ºi
restaurarea diversitãþii biologice.
Conservarea biodiversitãþii ca domeniu ºtiinþific a apãrut deoarece nici
una dintre disciplinele tradiþionale nu este destul de comprehensivã pentru a
putea descifra ºi reduce pericolele ce ameninþã organismele vii ºi mediile de
viaþã ale acestora. Ca domeniu de cercetare, conservarea biodiversitãþii/
diversitãþii biologice completeazã domeniile aplicative (agricultura, silvicultura,
managementul ariilor protejate, industria pescuitului etc.) care, deºi au început
sã punã un accent considerabil pe conservare, o abordeazã ca pe un aspect
subsidiar altor programe (Primack ºi colab., 2002).
Scopul final al conservãrii naturii este prevenirea dispariþiei speciilor ºi
astfel, pãstrarea diversitãþii genetice, cãile de atingere a acestui obiectiv, fiind
numeroase.
Conservarea naturii are douã implicaþii fundamentale:
1. conºtientizarea faptului cã oamenii trebuie sã lucreze mai degrabã în
interiorul ecosistemului ºi nu în afara lui;
2. acþiuni strategice, atât în interesul speciilor vegetale ºi animale, cât ºi
pentru ca oamenii sã se poatã bucura pe termen lung de acestea (Primack ºi
colab., 2002).
Începând din a doua jumãtate a secolului XX, conceptul conservãrii
globale a fost folosit, în general, pentru promovarea folosirii raþionale a tuturor
resurselor naturale (biotice ºi abiotice).
175
 Motivul fundamental pentru care formele de viaþã trebuie conservate este
acelaºi datoritã cãruia alpiniºtii îºi riscã viaþa escaladând cele mai înalte vârfuri
de pe Glob: fiindcã sunt acolo! Existã argumente de ordin etic, conform cãrora
omul nu are dreptul sã distrugã vieþuitoarele de pe Pãmânt, conºtient sau nu,
fãrã sã conteze dacã acestea aduc sau nu beneficii societãþii umane; simpla lor
existenþã trebuie sã justifice dreptul la continuarea existenþei. Existã încã multe
alte argumente în favoarea conservãrii lumii vii:
• Argumente de ordin economic ºi utilitar: resursele animale ºi vegetale
reprezintã baza materialã a vieþii omeneºti; variabilitatea geneticã a speciilor
vegetale ºi animale asigurã materialul genetic necesar pentru ameliorarea
speciilor cultivate ºi a celor crescute în complexe zootehnice sau în bazine
piscicole;
• Argumente morale sau etice: toate speciile au dreptul la viaþã, iar noi
suntem datori sã gestionãm durabil fondul genetic ºi ecofondul, astfel încât ºi
generaþiile viitoare sã se bucure de acestea;
• Argumente de ordin estetic: lumea plantelor ºi animalelor este plinã
de culoare ºi muzicã, fãcând din locul în care trãim, un unicat în galaxia noastrã;
• Argumente sistemice: înveliºul biotic reprezintã o componentã
fundamentalã a geosistemului planetar, o verigã de bazã în circuitul
biogeochimic, fãrã de care existenþa oamenilor nu ar fi posibilã.
Transformarea obiectivelor generale ale conservãrii în sarcini practice,
realizabile ºi efective nu este un lucru uºor ºi nu existã o abordare sau o metodã
garantatã, universal valabilã. Totul depinde de contextul în care se ia o decizie:
uneori pot fi adoptate soluþii relativ simple, alteori, se ajunge cu dificultate la
un compromis între mai multe obiective, care pot fi chiar în conflict unul cu
celãlalt. Conservarea trebuie privitã ca parte componentã a unei mult mai variate
agende a protecþiei mediului, în cadrul cãreia, protecþia speciilor este doar
unul – deºi semnificativ – dintre obiective.
Conservarea poate fi realizatã pe douã cai principale: „in situ” ºi „ex
situ”. Conservarea în situ presupune protecþia speciilor în interiorul habitatelor
naturale ale acestora. Conservarea ex situ se bazeazã pe mãsuri luate în cazul
speciilor ajunse la limita din punct de vedere al numãrului de indivizi; aceste
mãsuri urmãresc sã sprijine conservarea speciei în afara habitatului ei natural,
prin creºterea în captivitate ºi, concomitent, elaborarea programelor de
reintroducere a speciilor în sãlbãticie.

176
 CAPITOLUL III

STRATEGII DESTINATE PROTECÞIEI

ªI CONSERVÃRII LUMII VII

3.1. Strategii de conservare in situ

3.1.1.Arii naturale protejate clasificate de UICN

Ariile naturale protejate includ teritorii de uscat, acvatice ºi/sau

subterane, cu perimetru legal stabilit ºi având un regim special de ocrotire ºi
conservare, în care existã specii de plante ºi animale sãlbatice, elemente
peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta naturã, cu valoare
ecologicã, ºtiinþificã sau culturalã deosebitã. Comisia.....din cadrul UICN
(Uniunea Internaþionalã pentru Conservarea Naturii).
Comisia Parcurilor Naþionale ºi a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul
Uniunii Internaþionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), defineºte aria
protejatã ca o suprafaþã de teren sau acvaticã destinatã în mod special protecþiei
ºi conservãrii biodiversitãþii, resurselor naturale ºi culturale ºi gestionatã
conform unor legi ºi reglementãri juridice; fiecare þarã opteazã pentru categorii
diferite de arii protejate, în funcþie de potenþialul natural ºi cultural de care
aceasta dispune ºi de obiectivele urmãrite.
Acþiunile de creare a reþelei de arii naturale protejate este justificatã de
anumite tendinþe negative, manifestate în dinamica în timp istoric a
ecosistemelor naturale ºi antropizate, ca urmare a valorificãrii de cele mai
multe ori excesive ºi abuzive a acestora, respectiv:
- reducerea biodiversitãþii planetare (datoritã vânatului excesiv,
colecþionarilor, alterãrii sau distrugerii biotopurilor, agriculturii mecanizate ºi
chimizate, poluãrii fizice, chimice, biologice);
- perspectiva epuizãrii unor resurse naturale neregenerabile
Extinderea teritoriilor cu statut de arii naturale protejate urmãreºte:
177
 - conservarea integritãþii ºi diversitãþii capitalului natural ºi socio-cultural
al Terrei;
- asigurarea utilizãrii resurselor naturale intr-un mod echitabil ºi durabil
Iniþiativele de protecþie a naturii au pornit de la necesitatea salvãrii
speciilor floristice ºi faunistice rare sau ameninþate cu dispariþia, idee care s-a
extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importanþã naþionalã
sau internaþionalã, declarate parcuri sau rezervaþii. Primele parcuri au fost
înfiinþate din iniþiativã particularã, aºa cum a fost cazul în Germania, Franþa,
SUA, Elveþia. Aceste iniþiative sunt secondate de acþiunile în plan
guvernamental, începutul aparþinând SUA, unde, la 8 martie 1872, ia fiinþã
primul parc ocrotit de lege, Yelowstone.
Acþiunile din America de Nord au avut repercusiuni asupra Americii de
Sud unde, începând din 1872, sunt continuate preocupãrile lui Simon Bolivar
– pãrintele ocrotirii naturii în America de Sud. Punerea în practicã a proiectelor
se realizeazã începând din 1942, când, la Washington are loc Convenþia
Panamericanã pentru Protecþia Florei, Faunei ºi a Peisajelor din þãrile americane.
În acest climat, urmeazã înfiinþarea a noi organizaþii preocupate de domeniul
protecþiei naturii.
Ariile protejate pot fi create printr-o varietate de modalitãþi, douã dintre
cele mai obiºnuite mecanisme fiind: acþiunea guvernamentalã, adesea la nivel
naþional dar ºi regional ºi cumpãrarea de terenuri de cãtre persoane private sau
organizaþii implicate în activitãþi de conservare. Guvernele pot delimita terenuri
care sã fie folosite ca arii protejate ºi pot promulga legi care permit anumite
grade de utilizare economicã a resurselor ºi a habitatelor.
Un model care devine adesea foarte utilizat este acela al parteneriatelor
între guvernul unei þãri în curs de dezvoltare ºi organizaþiile conservaþioniste,
bãnci multinaþionale sau guverne ale unor þãri dezvoltate; în astfel de
parteneriate, organizaþiile conservaþioniste furnizeazã de obicei fondurile,
instruirea, experienþa ºtiinþificã ºi managerialã pentru asistarea þãrii în curs de
dezvoltare în crearea unor noi arii protejate. Ariile protejate pot fi create ºi de
cãtre societãþile tradiþionale care încearcã sã-ºi menþinã propriile culturi.
Indiferent de mecanismul prin care au fost create ariile protejate, odatã
ce perimetrul acestora a intrat în regim de protecþie, deciziile legate de utilizarea
publicã trebuie sã þinã cont de gradul maxim permis al intervenþiei antropice
(Manea Gabriela, 2004).
Obiectivele majore ale managementului ariilor protejate sunt:
- cercetare ºtiinþificã
- protecþia sãlbãticiei
- protecþia diversitãþii speciilor ºi a diversitãþii genetice
- protecþia unor resurse naturale ºi culturale specifice

178
 - turism
- recreere
- educaþie
- utilizare durabilã a resurselor ecosistemelor naturale ºi antropizate
- menþinerea caracteristicilor culturale ºi tradiþionale
UICN a dezvoltat un sistem de clasificare a ariilor protejate ce acoperã
un domeniu cuprins intre uz minimal ºi uz intensiv al habitatelor de cãtre
comunitatile umane (IUCN, 1994; Reagan, 1999, citat de Primack ºi colab.,
2002). Cele 6 categorii IUCN sunt:

I -1.a.Rezervaþii naturale stricte. Denumirea categoriei în România:

rezervaþie ºtiinþificã (Roºca Buhaiova).; aceste rezervaþii protejeazã speciile ºi
fenomenele naturale perturbate cât mai puþin cu putinþã, cu scopul de a avea
exemple reprezentative din punct de vedere al biodiversitãþii, destinate cercetãrii
ºtiinþifice, educaþiei ºi monitoringului mediului;
- 1.b. Arie naturalã sãlbaticã. Nu existã nicio arie protejatã încadratã în
aceasta categorie în România.
II - Parcuri naþionale Denumirea în România: parcuri naþionale (Retezat,
de la Vanoise, des Ecrins-Franþa, Stenshuvud -Suedia, Piatra Craiului, Cozia
etc.); sunt areale extinse cu peisaje naturale menþinute ca atare, pentru a oferi
protecþie unuia sau mai multor ecosisteme de interes ºtiinþific, educaþional sau
recreaþional. La cea de-a 10-a adunare generalã desfãºuratã în India la New
Delhi-1969, IUCN a definit parcul naþional astfel: o regiune terestrã sau acvaticã
relativ întinsã, care conþine eºantioane reprezentative de regiuni naturale
importante, panorame de importanþã naþionalã ºi internaþionalã sau animale ºi
plante, situri geomorfologice ºi habitate care prezintã un interes particular din
punct de vedere ºtiinþific, educativ ºi recreativ (Manea Gabriela, 2003, 2004).
III - Monumente naturale. Denumirea în România: monumente
naturale/ monumente ale naturii (Detunata Goalã, Râpa Roºie, Locul fosilifer
Aliman, Peºtera de la Movile, Piatra Teiului etc.); conþin unul sau mai multe
elemente naturale ºi/sau culturale care au valoare unicã, datoritã raritãþii sau
reprezentativitãþii, calitãþii estetice sau semnificaþiei culturale.
IV - Arii de gestionare a habitatelor/speciilor. Denumirea în România:
rezervaþie naturalã (Fânaþele Clujului-Copârºaie, Lacul Sf. Ana, Tinovul
Poiana Stampei, Tinovul Mohoº); constituie suprafeþe terestre ºi/sau marine
supuse unei intervenþii antropice active pentru a menþine habitatele ºi/sau pentru
a crea condiþii propice dezvoltãrii unor specii;
V - Peisaje terestre/marine protejate. Denumirea în România: parcuri
naturale (Porþile de Fier, Bucegi, Apuseni etc.); sunt suprafeþe terestre ºi/sau
marine, unde relaþia om-naturã stabilitã în timp a determinat apariþia unor peisaje

179
cu valori estetice, ecologice ºi culturale deosebite, cu diversitate biologica
mare (Primack ºi colab., 2002).

VI - Zone de exploatare extensivã a resurselor. Nu existã nicio arie

protejatã încadratã în aceastã categorie în România. Sunt suprafeþe ce conþin
predominant sisteme naturale nemodificate, realizate pentru protecþia pe termen
lung ºi menþinerea biodiversitãþii, asigurând totodatã dezvoltarea comunitãþilor
umane. Aceste areale sunt adesea întinse ºi pot include utilizãri tradiþionale ºi
moderne ale resurselor naturale (Primack ºi colab., 2002).

3.1.2. Categorii de arii protejate dependente de programe inter-

naþionale (MAB) ºi convenþii internaþionale

(Convenþia RAMSAR (Iran) asupra zonelor umede; Convenþia privind

patrimoniul cultural ºi naþional al lumii;Convenþia de importanþã regionalã
Carta Europeanã a Regiunilor Montane)

1. Rezervaþii ale biosferei - arii naturale protejate al cãror scop este

protecþia ºi conservarea unor zone de habitat natural ºi a diversitãþii biologice
specifice. Rezervaþiile biosferei se întind pe suprafeþe mari ºi cuprind un
complex de ecosisteme terestre ºi/sau acvatice, lacuri ºi cursuri de apã, zone
umede cu comunitãþi biocenotice floristice ºi faunistice unice, cu peisaje
armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradiþionala a teritoriului,
ecosisteme modificate sub influenþa omului ºi care pot fi readuse la starea
naturalã, comunitãþi umane a cãror existenþã este bazatã pe valorificarea
resurselor naturale pe principiul dezvoltãrii durabile ºi armonioase.
Existenþa rezervaþiilor biosferei este legatã de un program internaþional
laborios: „Omul ºi Biosfera” (MAB), lansat de UNESCO în 1972, la Stockholm,
odatã cu încheierea Programului Biologic Internaþional. Crearea rezervaþiilor
biosferei are la bazã convenþii internaþionale asupra habitatelor, precum:
• Convenþia RAMSAR (Iran) asupra zonelor umede;
• Convenþia privind patrimoniul cultural ºi naþional al lumii;
• Convenþia de importanþã regionalã Carta Europeanã a Regiunilor
Montane.
Combinând conservarea cu utilizarea durabilã a resurselor naturale,
rezervaþiile biosferei includ întreaga gamã de funcþii specifice ariilor protejate,
în cadrul unei reþele mondiale de schimb de informaþii. Crearea unei reþele
internaþionale de rezervaþii ale biosferei a fost propusã în cadrul Proiectului nr.
8 al Programului MAB, intitulat: „Criteriile ºi liniile directoare pentru alegerea
ºi construirea rezervaþiilor biosferei”. Acest proiect considerã conceptul de
180
rezervaþie a biosferei ca un mijloc de menþinere a bazei biologice, a existenþei
omului ºi a proceselor biologice la un nivel convenabil intereselor umane în
ansamblul biosferei. În contextul protecþiei ºi conservãrii mediului, rezervaþiile
biosferei trebuie sã reprezinte:
• Zone terestre sau costiere marine a cãror populaþie face parte integrantã
din acestea ºi a cãror gestiune vizeazã atingerea anumitor obiective, începând
cu protecþia completã ºi terminând cu o producþie intensivã, dar durabilã;
• Centre regionale care au funcþii de supraveghere continuã, de cercetare,
de educaþie ecologicã ºi informare asupra ecosistemelor naturale ºi amenajate;
• Spaþii în care guvernanþii, oamenii de ºtiinþã, administratorii ºi populaþia
localã coopereazã pentru elaborarea unui model de gestionare a terenurilor ºi a
apelor, permiþând satisfacerea nevoilor umane, conservând procesele naturale
ºi resursele biologice.
Rezervaþiile biosferei trebuie sã constituie o reþea mondialã de arii
protejate într-un mod permanent ºi eficient, reþea în cadrul cãreia sã fie
reprezentate toate biomurile, cu principalele lor diviziuni ºi subdiviziuni,
precum ºi zonele de tranziþie (ecotoni) dintre acestea.
Cele mai mari suprafeþe ocupate de rezervaþiile biosferei se aflã în Europa,
urmatã de America Centralã ºi de Sud.
Exemple: Tassili N Ajjer – Algeria;
- Bialowiezza – Polonia;
- Central-Amazon – Brazilia;
- NorthEast Greanland – Danemarca;
- Galapagos (Ecuador) – Archipielago de Colon;
- Camargue – Franþa;
- Kenya – Africa;
- Gobi – Mongolia;
- Delta Dunãrii;
- Baikalskii – Rusia.
Pentru o bunã funcþionare ºi gestionare a suprafeþei unei rezervaþii a
biosferei, UNESCO propune urmãtorul sistem de zonare:
a) zone naturale sau arii centrale amenajate astfel încât sã diminueze cât
mai mult impactul activitãþii umane; acestea vor fi menþinute ca rezervaþii
strict protejate, a cãror dinamicã va fi influenþatã exclusiv de factorii naturali
ai peisajului; în acest caz, omul va fi acceptat numai ca observator al structurilor
ºi proceselor naturale;
b) zone intermediare (tampon) amenajate în vederea activitãþilor de
cercetare ºi educaþie ecologicã ºi informare asupra ecosistemelor naturale ºi
amenajate, în care pot fi tolerate activitãþi tradiþionale controlate;
c) zone de recuperare sau restaurare, amenajate pentru a permite analiza
ºi recuperarea terenurilor ºi resurselor naturale, acolo unde transformãrile de
181
origine naturalã sau antropicã au depãºit capacitatea de toleranþã a mediului,
procesele biologice au fost întrerupte ºi/sau biodiversitatea a fost afectatã local;
d) zone culturale stabile, amenajate în vederea protecþiei ºi studierii
culturilor existente ºi a modului de utilizare a terenurilor, în armonie cu mediul
(zone de dezvoltare durabilã); populaþia localã îºi poate continua activitãþile
tradiþionale, limitându-se riguros introducerea de noi tehnologii (Manea
Gabriela 2003, 3004).

2. Zone umede de importanþã internaþionalã - Zonele umede de

importanþã internaþionalã sunt acele arii naturale protejate al cãror scop este
de a se asigura protecþia ºi conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologicã
specificã zonelor umede. Managementul acestor zone se realizeazã în scopul
conservãrii lor ºi al utilizãrii durabile a resurselor biologice pe care le genereazã,
în conformitate cu prevederile Convenþiei privind conservarea zonelor umede
de importanþã internaþionalã în special ca habitat al pãsãrilor acvatice.
(Ex: Balta Mica a Brãilei(2001), Lunca Mureºului, Complexul Piscicol
Dumbrãviþa ºi Lacul Techirghiol)

3. Situri ale patrimoniului natural universal - Siturile naturale ale

patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al cãror scop
este ocrotirea ºi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cãrora
existã elemente naturale a cãror valoare este recunoscutã ca fiind de importanþã
universalã. Mãrimea arealului lor este determinatã de cerinþele pentru asigurarea
integritãþii ºi conservãrii elementelor supuse acestui regim de protecþie. În
cuprinsul acestor zone pot exista comunitãþi umane ale cãror activitãþi sunt
orientate pentru o dezvoltare compatibilã cu cerinþele de ocrotire ºi conservare
a sitului natural. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural
universal se realizeazã în conformitate cu regulamentele ºi planurile proprii de
ocrotire ºi conservare, cu respectarea prevederilor Convenþiei privind protecþia
patrimoniului mondial cultural ºi natural, sub egida UNESCO.
(Ex. Peºtera Urºilor Perimetrul experimental Sabed; Rezervaþia Biosferei
Delta Dunãrii Rezervaþie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB „Omul ºi
Biosfera”), Zonã Umedã de Importanþã Internaþionalã (Secretariatul Convenþiei
Ramsar) ºi Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);

4. Geoparcurile Geoparcurile reprezintã un concept de arie protejata

susþinut de UNESCO, în parteneriat cu Reþeaua Europeana a Geoparcurilor;
sunt destinate protecþiei ºi conservãrii unui patrimoniu geologic ºi
geomorfologic caracterizat prin unicitate, raritate, valoare didactico-
ºtiinþificã, estetica etc. Managementul acestui tip de arie protejata are la

182
bazã parteneriatul administraþie localã comunitate localã, scopul fiind
acela al asigurãrii integritãþii obiectivelor pentru care teritoriului i s-a
acordat statutul de geoparc. Managementul geoparcurilor se realizeazã în
conformitate cu strategia de dezvoltare teritoriala din regiunea în care se
încadreazã ºi cu recomandãrile UNESCO ºi ale Cartei Reþelei Europene
a Geoparcurilor. (Muicã Cristina ºi colab., 2009).

3.1.3. Arii protejate incluse în reþeaua “Natura 2000”, datorate

procesului de integrare a României în UE

1. Arii speciale de conservare (SAC) - Ariile speciale de conservare

sunt acele arii naturale protejate al cãror scop este de a conserva, menþine ºi
acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de conservare favorabilã
habitatele naturale ºi/sau populaþiile speciilor pentru care situl este desemnat.
Managementul ariilor speciale de conservare necesitã planuri de
management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri
de management ºi mãsuri legale, administrative sau contractuale în scopul
evitãrii deteriorãrii habitatelor naturale ºi a habitatelor speciilor ca ºi perturbarea
speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect
legat sau necesar pentru gestiunea sitului dar susceptibil de a-l afecta într-un
mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului,
þinând cont de obiectivele de conservare a ariei. în ariile respective, Nu vor fi
acceptate planuri sau proiecte care afecteazã aria; orice activitate în aceste
zone se va face cu consultarea publicului. Ariile speciale de conservare sunt
desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21
mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei ºi faunei sãlbatice
ºi fac parte din reþeaua europeana NATURA 2000.

2. Arii de protecþie specialã avifaunisticã (SPA) - Ariile de protecþie

specialã avifaunisticã sunt acele arii naturale protejate al cãror scop este de a
conserva, menþine ºi acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de conservare
favorabilã habitatele specifice desemnate pentru protecþia speciilor de pãsãri
migratoare sãlbatice, mai ales a celor menþionate în anexele 3 ºi 4.
Managementul ariilor speciale de protecþie se realizeazã ca ºi pentru ariile
speciale de conservare.
Ariile speciale de protecþie sunt desemnate de stat în conformitate cu
prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea
pãsãrilor sãlbatice ºi fac parte din reþeaua europeanã NATURA 2000 dupã
recunoaºterea statutului lor de cãtre Comisia Europeanã.
Lacul Amara - arie de protecþie specialã avifaunisticã declaratã prin
H.G. nr.2151/2004; Lacul Fundata-arie de protecþie specialã avifaunisticã
183
declaratã prin H.G. nr.2151/2004; Lacul Strachina - arie de protecþie specialã
avifaunisticã declaratã prin H.G. nr.2151/2004; Aria de protecþie specialã
avifaunistica Bentul Mic, Bentul Mic Cotoi, Bentul Mare, care include ºi situl
arheologic Popina Borduºani unde sunt conservate resturi de cultura spirituala
ºi materiala geto-dacice - declaratã prin H.G. nr.2151/2004.

3.2. Strategii de conservare ex situ

3.2.1. Creºterea în captivitate ºi reintroducerea speciilor sãlbatice în

mediile lor naturale

Pentru speciile ameninþate cu dispariþia, exista puþine alternative viabile

la programele de creºtere în captivitate, care sunt create special pentru a se
încerca salvarea supravieþuitorilor, în vederea eliberãrii lor ulterioare în mediul
sãlbatic.
Grãdinile botanice. În lume existã peste 1600 de grãdini botanice, în
care vegeteazã cca. 4 mil. De plante, incluse în 80000 de specii, respective
30% din flora cunoscutã a Terrei. Cea mai mare grãdinã botanicã din lume
Royal Botanic Gardens Kew (Anglia) cultiva cca. 25000 de specii, din care
2700 sunt periclitate sau ameninþate cu dispariþia. (Primack ºi colab., 2002).
Numeroase grãdini botanice au fost înfiinþate iniþial cu scopul de a creste,
studia ºi expune plantele, ºi îndeosebi, speciile de plante exotice. În prezent,
din ce în ce mai des, grãdinile botanice devin locuri de pãstrare a speciilor
floristice pe cale de dispariþie, în cadrul cãrora, populaþii mici ale acestora pot
fi crescute ºi conservate într-o stare cât mai apropiata de cea întâlnitã în mediul
lor natural. Aceste populaþii pot fi deseori folosite în cadrul unor programe
destinate reintroducerii locale a speciilor în mediul din care au dispãrut (refacerii
arealului de rãspândire).
Grãdinile zoologice, împreuna cu universitãþile afiliate, departamentele
guvernamentale ºi organizaþiile conservaþioniste întreþin peste 700000 de
animale, incluse în cca. 3000 de specii de mamifere, pãsãri, reptile ºi amfibieni
(WCMC, 1992, citat de Primack ºi colab., 2002). Unul dintre scopurile actuale
ale celor mai multe grãdini zoologice consta în sprijinirea înmulþirii în
captivitate a speciilor rare ºi ameninþate cu dispariþia (ex. Leopardul zãpezilor
Panthera uncia, urangutanul Pongo pygmaeus).
Grãdinile zoologice au un rol similar în ceea ce priveºte lumea animalã.
Construite iniþial ca locuri în care animalele – cu precãdere cele exotice sau
inedite – sã fie crescute, studiate ºi expuse publicului, în prezent acestea încep
sã-ºi concentreze obiectivele ºi resursele în direcþia conservãrii speciilor aflate
în pericol. Aceeaºi situaþie este valabilã ºi pentru acvariile-bazine, ale cãror
obiective sunt orientate tot mai mult în direcþia conservãrii ºi educaþiei pentru
mediu.
184
 Acvariile. În scopul conservãrii speciilor acvatice ameninþate, ihtiologii,
biologii marini, experþii în recifi care lucreazã pentru acvariile publice, în
colaborare cu cercetãtorii mediului marin, reprezentanþi ai pescarilor ºi ONG-
urilor dezvoltã programe de conservare a biocenozelor acvatice. În prezent,
acvariile lumii gãzduiesc cca. 600000 de peºti, cea mai mare parte fiind
capturatã în mediul natural (Olney ºi Ellis, 1991, citaþi de Primack ºi colab.,
2002).
Rezervaþiile semincere sau bãncile de gene. O altã strategie folositã
în conservarea speciilor pe cale de dispariþie, constituind ultima alternativã,
este pãstrarea materialului genetic, în vederea unei posibile utilizãri
ulterioare. În acest mod, chiar dacã specia dispare complet, materialul ei
genetic poate fi conservat. Materialul genetic al unei specii poate îmbrãca
diferite forme: în cazul plantelor – seminþe, bulbi, rizomi, spori, culturi de
bacterii etc., iar în cazul animalelor – exemplare vii, spermatozoizi ºi
ovule congelate, embrioni congelaþi.
Materialul genetic este stocat în ideea oportunitãþilor de utilizare în
agricultura, medicinã sau în inginerie geneticã. De asemenea, materialul genetic
poate fi folosit în scopul repopulãrii habitatelor naturale din care speciile
respective au dispãrut.
Cu siguranþã, ritmul îngrijorãtor în care biodiversitatea planetarã se reduce
va impune extinderea la scarã din ce în ce mai mare a unor astfel de practici,
destinate conservãrii fondului genetic la nivel mondial.

3.3. Ariile protejate, planificarea ºi managementul ecologic

Adesea ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea
durabilã a unei naþiuni; ele pot juca un rol important în susþinerea bunãstãrii
economice ºi sociale a comunitãþilor umane. Acest lucru se va întâmpla dacã
ariile protejate vor fi incluse în sistemul mai larg de amenajare a teritoriului.
Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabilã prin:
- conservarea solului ºi apei în zone erodabile;
- regularizarea ºi purificarea apei, în special prin protejarea pãdurilor ºi a
zonelor umede;
- apãrarea oamenilor de dezastre naturale ca inundaþii sau furtuni
devastatoare;
- menþinerea vegetaþiei naturale pe soluri cu productivitate micã ºi în
zone sensibile;
- menþinerea resurselor genetice sãlbatice importante pentru medicinã,
pentru plante ºi pentru hrana animalelor;
- protejarea speciilor care sunt extrem de sensibile la intervenþia umanã;
185
 - asigurarea habitatelor critice pentru hrãnire, reproducere, creºtere ºi
odihnã a speciilor care sunt utilizate durabil;
- asigurarea de venituri ºi locuri de muncã prin turism.

3.4. Ariile protejate ºi dezvoltarea durabilã localã

Prezenþa unei arii protejate trebuie sã determine o politicã ce încurajeazã

creºterea economiei locale în mod durabil. Localnicii vor vedea valoarea ariei
protejate ca o sursã de venituri ºi locuri de muncã. Câteva dintre modalitãþile
de a realiza aceasta sunt:
- comercializarea produselor locale (vin, lichioruri, brânzã, miere, apã de
izvor, etc.) cu numele ariei protejate pe etichetã, aºa cum fac mãnãstirile de
multe secole;
- dezvoltarea abilitãþilor comerciale ale comunitãþilor locale astfel încât
ele sã poatã sã vinã în întâmpinarea nevoilor turiºtilor, în special pentru cazare
ºi masã;
- crearea unor ateliere meºteºugãreºti, deschiderea de puncte de vânzare
în interiorul sau exteriorul ariei protejate, astfel încât sã fie încurajatã practicarea
meseriilor tradiþionale ºi valorificarea artizanatului local;
- utilizarea calitãþilor peisajului ºi a împrejurimilor liniºtite pentru
înfiinþarea unor aºezãminte de sãnãtate ºi case de odihnã;
- încurajarea comunitãþilor locale în realizarea unor muzee ale vieþii rurale
ºi în gãsirea altor cãi de evidenþiere a relaþiei lor cu natura;
- dezvoltarea agroturismului legat cu vizitarea ariei protejate.
Pe de altã parte, este nevoie de o politicã de implicare a localnicilor în
planificarea ºi administrarea ariei protejate, ceea ce va conduce în final la un
management comun. Aceasta va da localnicilor sentimentul implicãrii ºi al
proprietãþii asupra ariei protejate.

3.5. Ariile protejate ºi amenajarea teritoriului

Deoarece denumirea de arie protejatã este o formã de folosire a terenului,

nevoile unei asemenea arii trebuie sã fie cuprinse în planurile de amenajare
a teritoriului. Prin adoptarea unor sisteme eficiente de planificare a utilizãrii
terenurilor, prin controlul construcþiilor, al clãdirilor, proiectelor, instalaþiilor
industriale, al agriculturii, silviculturii etc., se va întãri protecþia acordatã tuturor
resurselor naturale ºi culturale, deci ºi ariilor protejate. Planurile de amenajare
a teritoriului joacã un rol vital pentru ariile protejate. Ele trebuie sã fie orientate
spre viitor ºi sã acorde ariilor protejate o mare importanþã. Planificarea utilizãrii
terenurilor trebuie, între altele, sã fie fãcutã în interes public; sã fie deschisã
186
validãrii publice ºi comentariilor; sã promoveze interdependenþa ariilor protejate
ºi economiei localnicilor, astfel încât ambele pãrþi sã aibã de câºtigat

3.6. Ariile protejate ºi turismul durabil

Dar, dacã este planificat ºi administrat pentru a fi durabil, turismul poate

fi o forþã foarte pozitivã, aducând beneficii atât ariilor protejate cât ºi
comunitãþilor locale. Turismul va fi binevenit în perimetrul sau în proximitatea
ariilor protejate, dacã respectã caracterul special al ariei, astfel încât, pagubele
ºi poluarea sã fie minime. Principalele forme de turism agreat în cadrul ariilor
protejate sunt:
- turismul bazat pe aprecierea naturii
- turismul cultural ºi educaþional
- activitatea turisticã a grupurilor mici, liniºtite
- ecoturismul, în general
Turismul poate ajuta la justificarea înfiinþãrii ariilor protejate în regiunile
marginale, ºi poate duce la o înviorare a comunitãþilor locale din punct de
vedere economic ºi al culturilor tradiþionale.

3.7. Managementul ariilor protejate

Odatã ce a fost stabilitã baza legalã pentru ariile protejate, urmãtoarele

prioritãþi sunt planificarea ºi managementul eficient. Prin “management”
înþelegem: planificarea, relaþiile cu guvernul ºi cu comunitãþile locale,
aplicarea cercetãrilor, precum ºi sarcinile manageriale curente, cum ar
fi: menþinerea potecilor, asigurarea serviciilor pentru vizitatori, educaþia
ecologicã, monitorizarea, pregãtirea ºi perfecþionarea personalului etc.
Managementul eficient al ariilor protejate depinde în primul rând de
existenþa unor instituþii adecvate. Acest aspect este deseori punctul slab din
sistemul ariilor protejate, în special în cele mai recente. În ciuda diferenþelor,
sunt recomandate douã acþiuni principale pentru fiecare þarã : un plan pentru
sistemul naþional de arii protejate, care trebuie evaluat la intervale regulate ºi
un plan de management pentru fiecare arie protejatã, micã sau mare. Acestea
sunt instrumente vitale pentru asigurarea unui management eficient în orice
situaþie.
Administrarea unei arii protejate depinde de obiectivele stabilite pentru
acea arie. Aria este desemnatã protejãrii unei specii sau pentru încurajarea
succesiunii naturale? Este pentru a conserva un mod de viaþã sau pentru a
restaura vegetaþia? Sistemul categoriilor de management pentru arii protejate
publicat în Legea Ariilor Protejate 462/2001 poate ajuta la asigurarea claritãþii
în enunþarea obiectivelor potrivite pentru fiecare arie.
187
 3.8. Prevenirea eºecului ariilor protejate

Aceasta depinde de mãsura în care actorii implicaþi în gestiunea sociala a

teritoriilor cu statut de arii protejate reuºesc sã coopereze pentru monitorizarea
ºi gestionarea eficienta a resurselor existente în perimetrul acestora. Principalii
actori care pot contribui la evitarea eºecului ariilor protejate sunt:
• Fermierii ºi silvicultorii: ca administratori ai celor mai multe zone
rurale din Europa, fermierii ºi silvicultorii sunt parteneri vitali. Se pot face
mult mai multe pentru implicarea fermierilor în ariile protejate, în special fiindcã
fermierii au nevoie de resurse noi de venituri pentru a putea face faþã surplusului
agricol ºi silvicultorii ºi-ar putea administra pãdurile mai puþin intens , înfiinþând
arii protejate în locurile împãdurite importante.
• Organizaþiile de pescari: protecþia terenurilor pentru puiet ºi pentru
depunerea icrelor este esenþialã pentru menþinerea stocurilor de peºti comerciali
Pescãriile de apã dulce, care sunt foarte rãspândite în Europa Centralã ºi de
Est, pot fi o formã benignã din punct de vedere ecologic a vieþii în peisaje
protejate ºi sunt importante pentru pãsãrile de apã.
• Vânãtorii: în multe þãri, asociaþiile de vânãtorii administreazã zone
mari în condiþii naturale sau seminaturale ca rezervaþii de vânãtoare. Dar criteriul
trebuie sã fie durabilitatea. Iar vânãtoarea nu este potrivitã în ariile protejate,
unde conservarea naturii este un obiectiv primordial.
• Autoritãþile municipale: parcurile din oraºe sunt importante, câteodatã
ca arii protejate depline, dar întotdeauna pentru potenþialul lor educativ.
• Biserica: organizaþiile religioase ar trebui sã stabileascã o agendã moralã
pentru conservarea naturii. Ele deþin, de asemenea, mari suprafeþe de teren,
deseori cu obiective naturale majore, cum ar fi Mt. Athos ºi câteva din Insulele
Sporade din Grecia, unde ar putea fi necesarã protecþia.
• Industria ºi firmele locale: industria poate fi un partener important al
ariilor protejate: adoptând standarde înalte de protecþie a mediului ,permiþând
unei pãrþi a terenului lor sã devinã o rezervaþie naturalã localã ºi sprijinind
ONG-urile ºi grupurile comunitare în munca lor.
• Armata: în ciuda unei mari reduceri a prezenþei militarilor în Europa,
mai rãmâne mult teren în folosinþa armatei. O trãsãturã a acestui teren este cã
nu sunt multe schimbãri pe el ºi, de aceea, valorile naturale sunt înalte.
Autoritãþile militare ar trebui sã adopte politici de conservare pentru aceste
terenuri.
• ONG-urile: grupurile conservaþioniste pot juca mai multe roluri vitale
în sprijinul ariilor protejate: ca proprietari ºi ca manageri; ca organizatori al
efortului voluntar în administrarea lor; ca ºi constructori de capacitãþi în special

188
la nivel local; ºi ca avocaþi ai ariilor protejate. Guvernele ar trebui sã cearã
sfatul lor, sã întâmpine cu bucurie sprijinul lor ºi sã le trateze ca parteneri în
implementarea politicilor.
Aceasta este departe de a fi o listã completã: de exemplu, arhitecþii
peisajelor restaureazã ºi îngrijesc peisajele istorice; ºi arheologii ºi organismele
responsabile pentru patrimoniul antic protejeazã siturile care conþin deseori
habitate seminaturale valoroase (existã peste 13.000 de Monumente Antice
numai în Anglia).

189
190
 PARTEA A IV-A

ETAPE ªI METODE DE CERCETARE

ÎN BIOGEOGRAFIE

191
192
 motto: “Sistemul cunoºtinþelor geografice poate fi clãdit
pe baze proprii ºi are linii arhitecturale sigure... ºi liniile
acestea au rezultat pe încetul din însãºi acumularea ºi
elaborarea materialului geografic“. (S. Mehedinþi, 1930)

Biogeografia, ca ºtiinþã geograficã, foloseºte principii ºi metode de

cercetare geografice. Este una dintre disciplinele geografice analitice, având
ca obiect studiul explicativ al repartiþiei plantelor ºi animalelor la suprafaþa
pãmântului.
Biogeografia are preocupãri spaþiale (Geonemie), de interdependenþã
(Ecologie) ºi de evoluþie în timp a ariilor de repartiþie a formelor de viaþã
vegetale ºi animale, a unitãþilor sistematice (Epiontologie).
Prin natura obiectului sãu de studiu, biogeografia are cele mai strânse
raporturi cu botanica ºi zoologia sistematicã, cu biologia (evoluþionism,
filogenie), paleontologia ºi paleogeografia. Biogeografia nu se poate dispensa
de rezultatele definitive ale disciplinelor menþionate, pe care le foloseºte în
explicarea ariilor de repartiþie a fiinþelor vii, dupã cum nu se poate lipsi nici de
rezultatele geografiei fizice ºi chiar ale geografiei umane, cu atât mai mult cu
cât, impactul omului asupra biosferei s-a acutizat în ultimele decenii.
Prin urmare, cercetarea biogeograficã se bazeazã atât pe principii ºi metode
proprii obiectului sãu de studiu, cât ºi pe metodele generale utilizate în geografia
fizicã.
ªtiinþele geografice de sine stãtãtoare, cu o specializare proprie, sunt strâns
legate între ele, se condiþioneazã reciproc. Raportarea unui element natural la
complexul în care se încadreazã constituie o problemã de bazã a cercetãrii
fizico - geografice, fãrã de care, explicarea geneticã ºi evolutivã nu poate fi
realizatã.
Cele trei noþiuni care necesitã a fi explicate ºi pe care se bazeazã cercetarea
fizico - geograficã, în general ºi biogeograficã, în special, sunt: metoda,
metodica ºi metodologia.
Metoda reprezintã modul de cercetare a întregului teritorial, procedeele
practice folosite pentru lãrgirea sferei de cunoaºtere.
Metodica însumeazã principiile ºi metodele utilizate pentru realizarea
unui studiu fizico-geografic.
Metodologia este ºtiinþa al cãrei obiect de studiu îl reprezintã metodele
cercetãrii ºtiinþifice, în cazul de faþã, metodele de cercetare a înveliºului biotic.

193
194
 CAPITOLUL I

ETAPE DE CERCETARE

Orice studiu biogeografic presupune parcurgerea succesivã a trei etape

caracteristice cercetãrii geografice: etapa de documentare ºi informare; etapa
de teren; etapa de cabinet sau deliberativã
1. Etapa de documentare ºi informare îºi propune urmãtoarele obiective:
• delimitarea perimetrului de cercetare (unitate fizico-geograficã, unitate
de relief, bazin hidrografic, orizont local etc.), pe baza hãrþilor
topografice;
• consultarea informaþiilor bibliografice, a datelor statistice ºi a materia-
lelor cartografice referitoare la potenþialul ecologic5 din arealul de
studiu.
Documentarea constã în consultarea mai multor tipuri de lucrãri ºi
materiale grafice:
⇒cu caracter general - oferã informaþii asupra potenþialului natural al
perimetrului respectiv (Atlasul Naþional al României, Enciclopedia
geograficã a României, Geografia României, studii monografice
regionale etc.)
⇒cu caracter specific, tematic - lucrãri ºi materiale cartografice cu specific
biogeografic (Biogeografia României, Flora României, Fauna
României, Harta vegetaþiei României, Harta geobotanicã, Harta
pãdurilor etc.);
⇒planuri ºi amenajamente silvice - organizate în douã volume, primul
având caracter general, iar cel de-al doilea, fiind întocmit pe unitãþi de
producþie; din primul volum putem obþine informaþii asupra grupãrilor
vegetale forestiere ºi asupra lumii animale care le populeazã; din
volumul al doilea se desprind douã aspecte:

5 Potenþial ecologic = ansamblul factorilor abiotici ai mediului, care reprezintã suport ºi

resursa pentru organismele vii

195
 a) potenþialul natural al unor elemente restrânse ca suprafaþã în cadrul
domeniului forestier;
b) compoziþia floristicã a formaþiunilor vegetale, pe unitãþi de producþie
Din studiul acestor lucrãri reiese în ce mãsurã înveliºul biotic al teritoriului
respectiv a fost sau este valoros din punct de vedere economic, ce cantitate de
biomasã s-a extras, ce categorii de animale se folosesc pentru diverse ramuri
ale economiei, ce animale prezintã interes cinegetic sau sunt protejate ca
monumente ale naturii etc.
⇒imagini satelitare ºi aerofotograme;
• utilizarea unor metode grafice ºi numerice destinate aprecierii
potenþialului ecologic al unui teritoriu (spectrul biologic sau al
bioformelor, reprezentarea cartografica a arealelor biogeografice,
spectrul biogeografic, histofenograma, diagrama ombrotermicã,
diagrama bilanþului hidric lunar, climatograma, indicii ecometrici
climatici etc.);
• efectuarea schiþelor de hartã destinate localizãrii arealelor biogeografice
ale diferitelor specii floristice ºi faunistice, biotopurilor (harta
biotopurilor), principalelor grupãri vegetale (harta vegetaþiei),
domeniilor biogeografice (harta biogeograficã), pe baza consultãrii
materialului bibliografic ºi cartografic; în realizarea prezentãrilor
cartografice, vor fi respectate culorile ecologice; metodele cartografice
utilizate în realizarea acestor hãrþi pot fi: metoda fondului calitativ,
metoda arealului, a semnelor convenþionale sau a indicilor. Aceste
metode se pot folosi ºi combinat.
• trasarea pe hãrþile topografice ale teritoriului analizat, a unor profile
transecte succesive, cu ajutorul cãrora va fi parcursã pe teren, în etapa
urmãtoare, întreaga suprafaþã studiatã.

2. Etapa de teren se materializeazã prin deplasãrile succesive în spaþiul

analizat ºi constã în localizarea direct pe teren ºi investigarea întregului teritoriu.
Aceasta presupune:

• cartarea pe profile a categoriilor de ecosisteme, a grupãrilor vegetale

ºi lumii animale care le populeazã;
• alegerea pe profile a suprafeþelor de probã ºi întocmirea fiºelor
biogeografice în scopul evidenþierii:
⇒modelului arhitectural al formaþiilor vegetale (stratificãrii verticale)
⇒abundenþei ºi dominanþei speciilor ºi straturilor vegetale;
⇒compoziþiei floristice a straturilor de vegetaþie;
196
 ⇒potenþialului ecologic al teritoriului analizat;
⇒dinamicii formaþiei vegetale;
⇒gradului de antropizare a vegetaþiei etc.
• aprecieri asupra stãrii fenologice a plantelor, în momentul observaþiei;
• aprecieri asupra stãrii de sanogenezã a vegetaþiei;
• observaþii privind influenþa exercitatã de relief asupra evoluþiei
asociaþiilor vegetale (etajare, inversiuni, influenþa expunerii versanþilor,
rolul arealelor depresionare, gradul de declivitate, procesele
geomorfologice actuale etc.);
• observaþii ecologice asupra animalelor;
• identificarea formelor de presiune umanã cu impact asupra vegetaþiei;
• identificarea plantelor sau grupãrilor vegetale ºi a animalelor
indicatoare de mediu;
• identificarea speciilor indicatoare de biodiversitate (rare, endemice,
vulnerabile, etc.) ºi a celor valoroase din punct de vedere economic;
• obþinerea de imagini foto reprezentative pentru evaluarea stãrii
înveliºului biotic din perimetrul studiat etc.
În momentul efectuãrii cercetãrilor de teren, din arsenalul materialelor ºi
aparaturii folosite, se recomandã sã facã parte: hãrþile topografice, diferite hãrþi
tematice, carnetul de însemnãri, determinatoarele floristice, fiºele biogeografice,
aparatul de fotografiat, ruleta necesarã dimensionãrii suprafeþelor de probã,
altimetrul, GPS-ul, termometrul, lupa etc.

3. Etapa de cabinet sau deliberativã constã în prelucrarea informaþiilor

ºi a datelor statistice obþinute pe parcursul etapelor anterioare; corespunde
elaborãrii propriu-zise a studiului biogeografic; activitãþile destinate acestui
scop constau în:
• definitivarea schiþelor, hãrþilor tematice ºi a profilelor biogeografice;
• prelucrarea informaþiilor cuprinse în fiºele biogeografice, piramidele
de vegetaþie ºi formularea de concluzii;
• evaluarea presiunii umane asupra înveliºului biotic, prin diferite moduri
de utilizare agricolã a terenurilor, cât ºi prin aºezãri permanente,
temporare, turism neorganizat, cãi de comunicaþie, activitãþi cinegetice
etc;
• aprecieri asupra biodiversitãþii floristice ºi faunistice; întocmirea listei
plantelor ºi animalelor indicatoare de biodiversitate, a celor dispãrute,
vulnerabile ºi periclitate de activitatea umanã.
• prezentarea raportului dintre înveliºul biotic iniþial ºi cel actual.
197
 Întrucât asociaþiile floristice ºi faunistice au rol indicator în cadrul
peisajului, reflectând condiþiile de mediu, cunoaºterea particularitãþilor
vegetaþiei ºi lumii animale, pe de o parte ºi a raporturilor pe care acestea le
realizeazã cu condiþiile de mediu pe de altã parte, trebuie sã stea la baza oricãrui
studiu biogeografic.

198
 CAPITOLUL II

METODE UTILIZATE FRECVENT ÎN ELABORAREA

STUDIILOR CU CARACTER BIOGEOGRAFIC
TEHNICI DE APLICARE ªI INTERPRETARE
A REZULTATELOR

Metodele calitative pun în evidenta caracteristici ce vizeazã calitatea

grupãrilor vegetale ºi a lumii animale studiate: tipologie, diversitate floristicã,
stratificare a vegetaþiei, fenofaze, stare de sanogenezã, continuitate a înveliºului
vegetal, caracteristici ale litierei, forme de presiune umanã ºi artificializare a
vegetaþiei etc. Deosebit de importantã este evaluarea cantitativã a proceselor
ºi fenomenelor care se manifestã la nivelul înveliºului biotic. În general,
caracteristicile cantitative ale biocenozelor (biodiversitate, abundenþa,
dominantã) pun în evidenþã calitatea habitatelor pe care acestea le populeazã,
respectiv existenta unui echilibru ecologic stabil la nivelul ecosistemelor.
Cele mai utilizate metode de investigare a înveliºului biotic sunt:
1. Metoda observaþiei - constã în distingerea caracterelor esenþiale ale
fenomenelor biogeografice; interpretarea complexã a fenomenelor observate
se realizeazã cel mai sugestiv prin intermediul fiºelor biogeografice (care îmbinã
identificarea calitativã a caracteristicilor biogeografice cu aprecieri cantitative
ale acestora), schiþelor ºi profilelor biogeografice. Observaþiile pot fi directe,
pe teren sau indirecte (atunci când se sprijinã pe diferite mijloace, ca:
bibliografie, hãrþi, schiþe, blocdiagrame, aerofotograme, imagini satelitare etc.);
2. Metoda comparaþiei - presupune atât analize efectuate direct pe teren,
cât ºi în laborator. Aceastã metodã porneºte de la precizarea unor particularitãþi
exterioare ale fenomenelor, care permit raportarea componentelor între ele ºi,
mai ales, raportarea la întreg (spre exemplu, similitudinile floristice ºi faunistice
a douã regiuni geografice situate la distanþã apreciabila una faþã de cealaltã,
prin comparaþie, pot conduce la concluzii referitoare la dinamica lor în timp).
3. Metoda diagramelor: ciclograme, histograme (utilizate pentru aprecieri
cantitative referitoare la spectrul bioformelor ºi spectrul biogeografic,

199
dominantã pe specii sau straturi de vegetaþie, durata sezonului de vegetaþie
etc.), diagrama ombrotermicã, diagrama bilanþului hidric lunar, climograma
(utilizate pentru aprecierea potenþialului ecologic al unui teritoriu), cartograme
sau cartodiagrame, utilizate pentru a pune în evidenþã dinamica spaþialã sau
spatio-temporala a diferitelor grupãri vegetale, elemente fitogeografice ºi
zoogeografice, elemente floristice sau faunistice indicatoare de biodiversitate,
vulnerabile sau ameninþate cu dispariþia etc.;
4. Metodele numerice utilizate pentru aprecierea potenþialului ecologic
al unui teritoriu (indicii ecometrici climatici);
5. Metoda analitica, experimentalã - la baza ei se aflã aprecierea
cantitativã a unor particularitãþi, care genereazã apariþia unei noi calitãþi în
procesul dezvoltãrii înveliºului biotic; aceastã metodã presupune efectuarea
unor mãsurãtori repetate. Metoda experimentalã poate fi aplicatã cu succes în
stabilirea colmatãrii diferitelor bazine acvatice (lacuri de acumulare, în special),
cu implicaþii în dinamica pe termen scurt, mediu ºi lung a biocenozelor acvatice;
4. Metoda prognozei - reprezintã o metodã cantitativã de apreciere a
fenomenelor, care dã posibilitatea stabilirii direcþiei ºi timpului de apariþie a
unei noi calitãþi sau a unor etape evolutive. Spre exemplu, prin metoda prognozei
se poate aprecia timpul în care pe o suprafaþã defriºatã se va instala o vegetaþie
pionier cu mesteacãn ºi salcie cãpreascã ºi ulterior, cu pãdure de fag ºi conifere;
5. Metoda cartografica permite transpunerea pe suport cartografic (profile
biogeografice, hãrþi) a realitãþii obiective din teren, permiþând evidenþierea
raporturilor de determinare care existã între caracteristicile cantitative, dar ºi
calitative ale potenþialului ecologic ºi repartiþia teritorialã a biocenozelor;
6. Metodologia SIG care reuneºte, la un nivel superior de eficienþã ºi
aplicabilitate, mai multe metode de evidenþã statisticã ºi cuantificare. SIG
presupune parcurgerea a trei etape: constituirea bazei de date, prelucrarea
acestora ºi interpretarea rezultatelor, inclusiv reprezentarea lor cartograficã.
Baza de date, obþinutã în urma acumulãrii informaþiilor prin documentare
bibliograficã ºi direct pe teren, este necesar sã fie actualizatã în permanenþã,
astfel încât, modelele create cu ajutorul computerului sã nu deformeze realitatea
existentã pe teren. De fapt, metodologia SIG intrã în funcþiune abia în etapa
prelucrãrii informaþiilor ºi redãrii grafice a rezultatelor. Avantajele metodologiei
SIG rezidã în oportunitãþile de simulare a evoluþiei în perspectivã a înveliºului
biotic, în n variante, în corelaþie cu numãrul variabilelor luate în considerare.

2.1. Reprezentarea cartograficã a arealului unei specii

Reprezentarea cartograficã a arealului unei specii prezintã importanþã

practicã, deoarece pune în evidenþã:
200
 – mãrimea arealului de rãspândire;
– forma arealului (continuã, discontinuã, tentacularã, circularã, cu aspect
de bandã etc.);
– valenþa ecologicã a speciei (se poate distinge caracterul euribiont al
unei specii, dacã indivizii acesteia ocupã teritorii cu caracteristici
diferite din punct de vedere al factorilor de mediu sau, dimpotrivã,
caracterul stenobiont al speciei, dacã rãspândirea indivizilor este
condiþionatã de anumite valori de temperaturã, umiditate, luminã,
compoziþie chimicã, pH, structurã sau texturã a solurilor etc.);
– prezenþa unor obstacole de naturã fizicã sau de naturã climaticã, pe
care organismele nu le pot depãºi, concentrându-se în apropierea lor;
– dinamica în timp a rãspândirii unei specii, rezultatã din analiza unor
reprezentãri cartografice ale arealului acesteia, realizate la anumite
intervale de timp;
Reprezentarea cartograficã a arealului biogeografic poate constitui punct
de plecare în analiza cauzelor extinderii sau restrângerii ariei de rãspândire a
indivizilor unei specii.
Metodologia reprezentãrii cartografice a arealului unei specii, presupune:
1. documentarea în legãturã cu preferinþele ecologice ale speciei;
2. inventarierea, pe baza identificãrii realizate pe teren ºi a consultãrii
materialului bibliografic de specialitate (studii de florã ºi faunã), a
punctelor sau staþiunilor unde a fost semnalatã prezenþa a cel puþin
unui reprezentant al speciei respective;
3. înscrierea pe hartã a rãspândirii speciei, utilizându-se în acest scop,
metoda care sã sugereze cel mai bine caracteristicile arealului de
rãspândire:
• metoda punctelor sau a semnelor convenþionale, dacã staþiunile de
rãspândire se aflã la distanþe mari unele faþã de altele (fig. 80);
• metoda limitelor, care utilizeazã numai punctele periferice în care a
fost identificatã specia (aceastã metodã pune în evidenþã forma unui
areal, în cuprinsul cãruia indivizii speciei au o rãspândire relativ
continuã);
• metoda fondului calitativ, utilizatã ca ºi metoda limitelor, atunci când
densitatea staþiunilor de rãspândire este mare; arealul rezultat din unirea
punctelor periferice de rãspândire este haºurat sau colorat (fig. 80, 81).

Importanþa practicã a reprezentãrii cartografice a arealelor

biogeografice
Reprezentarea cartograficã a arealelor de rãspândire a elementelor
floristice ºi faunistice este necesarã atât în scop ºtiinþific ºi educativ, cât ºi
pentru a veni în sprijinul desfãºurãrii anumitor activitãþi economice.
201
202
Fig. 80. Reprezentarea cartograficã a arealelor biogeografice (realizatã de Iuliana Vijulie, 2008. Prelucrare dup㠄Atlasul RSR”, Institutul de
Geografie al Academiei R.S.R., Bucureºti, 1979)
 Fig. 81. Reprezentarea cartograficã a arealelor biogeografice
(realizatã de Iuliana Vijulie, 2008)

În acest sens, putem oferi exemplul unor categorii de areale biogeografice

de interes ºtiinþific ºi practic deosebit:
– arealele unor elemente floristice sau faunistice indicatoare de
biodiversitate (endemice, rare, foarte rare, noi pentru ºtiinþã etc.);
– arealele unor elemente fitogeografice ºi zoogeografice (cu apartenenþã
areal-geograficã diferitã);
– arealele unor elemente floristice ºi faunistice vulnerabile, periclitate
sau ameninþate cu dispariþia, în principal datoritã activitãþilor umane,
în vederea protecþiei ºi conservãrii lor;
– arealele unor elemente faunistice de interes cinegetic etc.;
– arealele speciilor floristice cu calitãþi farmaco-terapeutice;
– arealele speciilor vegetale cu valoare economicã deosebitã (arbori cu
lemn preþios, plante melifere etc.).

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Ce metodã de reprezentare este indicatã pentru cartografierea
elementelor floristice sau faunistice endemice?;
2. Daþi exemple de situaþii în care, pentru reprezentarea arealului de
rãspândire a unei specii, pe aceeaºi hartã, se pot utiliza atât metoda punctelor
cât ºi metoda fondului calitativ;
3. Daþi exemple de domenii de cercetare ºi activitãþi practice pentru care
reprezentãrile cartografice ale arealelor biogeografice prezintã importanþã deosebitã.
203
 TEME DE CONTROL
Pe baza documentãrii bibliografice, reprezentaþi cartografic arealele de
rãspândire în România, caracteristice speciilor: Abies alba, Pinus cembra,
Fagus sylvatica, Carpinus orientalis, Ouercus pedunculiflora.

2.2. Determinarea ºi reprezentarea graficã a spectrului fitogeografic

al unui teritoriu sau al unei formaþii vegetale

Pentru determinarea spectrului fitogeografic este necesarã parcurgerea

urmãtoarelor etape:
1. realizarea inventarului cât mai complet al speciilor floristice, pe baza
documentãrii bibliografice (cele mai indicate în acest sens sunt lucrãrile care
vizeazã flora teritoriului sau formaþiei vegetale respective) ºi a investigaþiilor
efectuate pe teren;
2. individualizarea categoriilor de elemente fitogeografice, prin însumarea
speciilor cu apartenenþã areal-geograficã comunã (eurasiatice, sudice,
continentale, vestice, endemice etc.);
3. calcularea ponderii fiecãrei categorii de elemente fitogeografice din
numãrul total al speciilor care vegeteazã în cadrul teritoriului sau formaþiei
vegetale considerate.
4. reprezentarea graficã a spectrului fitogeografic, de obicei prin metoda
ciclogramelor (fig.82)
1
5% 3%1% 2
6%
7% 3
42%
4
5
14% 6
7
22%
8
9

Fig. 82. Spectrul fitogeografic al Parcului Natural Portile de Fier: 1 - elemente eurasiatice
ºi europene ; 2 - elemente continentale ºi pontice ; 3 - elemente sudice ºi sud-est europene;
4 - elemente cosmopolite; 5 - elemente mediteraneene; 6 - elemente circumpolare;
7. elemente adventive; 8 - elemente endemice; 9 - elemente atlantice
(Sursa: Manea Gabriela, 2003, Naturalitate ºi antropizare în Parcul Natural Porþile de
Fier, Ed. Universitãþii din Bucureºti)

204
 TEME DE AUTOEVALUARE
1. Explicaþi importanþa determinãrii ºi reprezentãrii grafice a spectrului
fitogeografic al unui teritoriu;
2. Explicaþi distribuþia pe teritoriul României a elementelor fitogeografice
cu origine esticã sau continentalã a arealului de rãspândire;
3. Explicaþi motivul pentru care ponderea ridicatã într-un teritoriu a
elementelor cosmopolite ºi adventive poate fi consideratã un indicator de
artificializare a înveliºului vegetal primar.

TEME DE CONTROL
1. Pe baza documentãrii bibliografice, reprezentaþi grafic spectrul
fitogeografic al Pãdurii Comana ºi pe cel al Munþilor Carpaþi.

2.3. Determinarea ºi reprezentarea graficã a spectrului biologic

1. realizarea inventarului cât mai complet al speciilor floristice, pe baza

documentãrii bibliografice (cele mai indicate în acest sens sunt lucrãrile care
vizeazã flora teritoriului sau formaþiei vegetale respective) ºi a investigaþiilor
efectuate pe teren;
2. individualizarea categoriilor de bioforme, prin însumarea speciilor cu
aceeaºi poziþie a meristemului (fanerofite, camefite, hemicriptofite etc.);
3. calcularea ponderii fiecãrei categorii de bioforme din numãrul total al
speciilor care vegeteazã în cadrul formaþiei vegetale considerate;
4. reprezentarea graficã a spectrului biologic, de obicei prin metoda
ciclogramelor (fig. 17).

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Indicaþi categoriile de bioforme caracteristice etajului subalpin;
2. Identificaþi diferenþierile existente în spectrul bioformelor din cadrul
domeniilor biogeografice din România;
3. Explicaþi importanþa determinãrii ºi reprezentãrii grafice a spectrului
bioformelor.

2.4. Aprecieri asupra modelului arhitectural al formaþiilor vegetale,

cu ajutorul fiºelor biogeografice ºi al piramidelor de vegetaþie

Modelul arhitectural al unei formaþii vegetale este definit de stratificarea

pe verticalã a vegetaþiei; aceasta diferã de la o formaþie vegetalã la alta,
competiþia pentru luminã având un rol foarte important; modelul arhitectural
este bine pus în evidenþã în cadrul formaþiilor vegetale închise; dintre acestea,
205
cu un numãr mare de straturi, se detaºeazã pãdurile tropicale umede (în cadrul
cãrora arborii sunt dispuºi în trei straturi cu înãlþimi diferite) ºi pãdurile
nemorale; în pãdurile boreale, straturile inferioare sunt aproape inexistente,
datoritã umbririi intense.
Pe teren, pentru aprecierea modelului arhitectural al unei formaþii vegetale,
se folosesc fiºe biogeografice.
Fiºa biogeograficã reprezintã un model de evaluare a caracteristicilor
înveliºului vegetal ºi ale lumii animale (exploatare biotica), precum ºi a
potenþialului ecologic dintr-un anumit teritoriu.
Totalitatea operaþiunilor de obþinere din teren a datelor referitoare la
înveliºul vegetal, necesare întocmirii fiºelor biogeografice, poartã denumirea
de releveu floristic.
Releveul floristic poate fi considerat o privire de ansamblu asupra
vegetaþiei; oferã informaþii legate de diversitatea înveliºului vegetal, structura
acestuia, gradul de acoperire în suprafaþã etc.

Etapele întocmirii fiºei biogeografice:

a) alegerea suprafeþei de probã: pe baza hãrþii topografice, se vor stabili
trasee (profile transsecte) care vor fi parcurse pe teren; pe profile, se aleg puncte,
unde urmeazã sã se realizeze observaþii mai detaliate. Aceste puncte se constituie
în suprafeþe de proba (de lucru sau experimentale). Pentru fiecare suprafaþã de
probã se întocmeºte o fiºã biogeograficã.
În alegerea suprafeþei de probã, trebuie respectate câteva cerinþe:
- sã existe condiþii foarte stricte legate de uniformitatea formei de relief;
- sã fie respectate dimensiunile standard, care sã surprindã întreaga
diversitate a formaþiilor vegetale pe care dorim sã le analizãm. Aria minimã a
suprafeþei de probã diferã pentru formaþii vegetale distincte, astfel: pentru
formaþii de pajiºte, suprafaþa variazã între 1 – 5 mp, iar pentru formaþii forestiere,
între 100 – 500 mp.
- forma preferatã a suprafeþei de probã va fi cea de pãtrat sau dreptunghi;
se poate adopta ºi o altã formã, cu condiþia sã fie respectate criteriile de
dimensionare
b) realizarea inventarului cât mai complet al speciilor, utilizând în acest
scop determinatoarele floristice (sau atlasele de plante). Inventarul nu se
realizeazã la întâmplare, ci în ordinea straturilor vegetale, care edificã modelul
arhitectural; acestea primesc un numãr de cod, astfel:
206
 - 5 = stratul arborilor cu înãlþimi mai mari de 7 m;
- 4 = stratul arborescent, cu înãlþimi între 3,5 – 7 m;
- 3 = stratul arbustiv, cu înãlþimi între 1,5 – 3 m;
- 2 = stratul subarbustiv, cu înãlþimi între 0,5 – 1,5;
- 1 = stratul ierbaceu ºi muscinal, cu înãlþimi între 0 – 0,5 m;
- 0 = litiera, a cãrei grosime se exprimã în cm ºi care poate fi continuã
sau discontinuã.
Stratificarea e foarte clarã la formaþiile forestiere ºi mai puþin evidentã în
formaþiile larg deschise (stepã, silvostepã, pajiºte alpinã etc.).

c) aprecieri asupra trãsãturilor formaþiilor vegetale, din punct de vedere

al abundenþei ºi dominanþei pe specii vegetale ºi pe straturi de vegetaþie.
Abundenþa pe specii reprezintã gradul de prezenþã sau numãrul de indivizi
dintr-o specie, care apare în cadrul unui strat de vegetaþie (de exemplu, în
stratul arborescent, din totalul de 7 arbori, 5 aparþin speciei Quercus robur, iar
2, speciei Tilia cordata.
Dominanta pe specii este datã de ponderea deþinutã de reprezentanþii
unei specii în cadrul unui strat de vegetaþie.
Dominanþa pe strat reprezintã gradul de acoperire a suprafeþei de probã,
realizat de un anumit strat de vegetaþie.
În cercetãrile efectuate în formaþiile vegetale din þara noastrã, s-a folosit
în majoritatea cazurilor scara abundenþei-dominanþei a lui Braun-Blanquet.
Aceastã scarã cuprinde 6 trepte, fiecare treaptã primind un numãr de cod:
5 = acoperire între 75% - 100% din suprafaþa de probã;
4 = acoperire între 50% - 75%;
3 = acoperire între 25% - 50%;
2 = acoperire între 10% - 25%;
1 = acoperire între 1% - 10%;
+ sau p (prezent) = acoperire sub 1%.

Fiºa biogeograficã este structuratã în trei secþiuni distincte, care cuprind

informaþii referitoare la:
1. localizarea suprafeþei de probã;
2. modelul arhitectural, compoziþia floristicã, abundenþa - dominantã pe
specii, dominanþa pe strat, speciile faunistice, alte observaþii;
3. caracteristici ale potenþialului ecologic ºi ale activitãþii antropice.

207
 FIªA BIOGEOGRAFICÃ6

I. Localizarea suprafeþei de probã

Unitatea fizico-geograficã: Domeniul biogeografic: Nr. fiºei:

Unitatea de relief: Tipul de vegetaþie: Data:
Bazinul hidrografic: Ora:

II. Modelul arhitectural al formaþiei vegetale

Stratul/compoziþia Abundenþa/ Dominanþa Specii Observaþii

floristicã dominanþa pe strat faunistice
pe specii
5
4
3
2
1
0

III. Potenþialul ecologic

Altitudine (m)
Regim climatic general ºi particularitãþi microclimatice
P(mm)
T°C/an
T°C momentana
ETP(mm)
ETR (mm)
Altitudine (m)
Declivitate
Expunere
Forma de relief
Roca parentalã
Tipul genetic de sol

6 Maria Pãtroescu (1987),”Succesiunea zonelor ºi etajelor de vegetaþie din R.S. România”,

Sinteze geografice, vol. II, Tipografia Universitãþii din Bucureºti

208
Gradul de eroziune a solului
Procese geomorfologice actuale
Tipul de ecosistem
Activitãþi antropice
Gradul de artificializare
Dinamica de ansamblu a formaþiei vegetale

Piramida de vegetaþie
• este o construcþie graficã cu ajutorul cãreia se reprezintã modelul
arhitectural al unei formaþii vegetale, precum ºi gradul de acoperire în
suprafaþã (dominanþa) realizat de straturile de vegetaþie;
• pe axa verticalã se înscriu cele 5 straturi de vegetaþie;
• pe axa orizontalã se trec unitãþile de acoperire în suprafaþã;
• litiera se reprezintã în subsolul axei orizontale, cu linie continuã sau
discontinuã, în funcþie de caracterul sãu continuu sau discontinuu;
• tendinþele dinamice ale straturilor de vegetaþie (extindere, respectiv
restrângere) vor fi evidenþiate cu ajutorul sãgeþilor divergente sau
convergente.

Fig. 83. Piramida de vegetaþie (realizatã de Iuliana Vijulie, 2008)

209
 Importanþa practicã a piramidei de vegetaþie
• relevã stratificarea vegetaþiei (modelul arhitectural) ºi dominanþa pe
strat în cadrul unei formaþii vegetale;
• oferã informaþii asupra tipologiei formaþiei vegetale (închisã sau
deschisã), tendinþelor evolutive ale straturilor de vegetaþie, asupra
continuitãþii sau discontinuitãþii litierei, precum ºi asupra mãsurii în
care suprafaþa topograficã este protejatã în raport cu procesele de
modelare actualã.

TEME DE AUTOEVALUARE
1. Caracterizaþi modelul arhitectural al pãdurii tropicale umede;
2. Explicaþi diferenþierile existente între modelul arhitectural al pãdurilor
nemorale ºi cel al pãdurilor boreale;
3. Explicaþi importanþa practicã a înscrierii pe un aliniament de profil a
piramidelor de vegetaþie construite pentru fiecare suprafaþã de probã.

MODEL FIªA BIOGEOGRAFICÃ 1

I. Localizarea suprafeþei de probã

Unitatea fizico-geograficã: Domeniul biogeografic: Nr. fiºei: 3

Podiºul Getic
Unitatea de relief:
Piemontul Cotmeana
Bazinul hidrografic:
Vedea
ZONA NEMORALÃ
Tipul de vegetaþie: Data: 10 iunie 1994
Pãdure de cer ºi gârniþã
Ora: 14

II. Modelul arhitectural al formaþiei vegetale

Stratul/compoziþia Dominanta Dominanþa Specii Observaþii

floristicã pe specii pe strat faunistice
5 Gârniþa 5 Cãprior
(Q.frainetto), cer Mistreþ
(Q. cerris), 4 Mierla
ulm (Ulmus procera), 2
frasin (F. angustifolia) 1 4
4 cer (Q. cerris) 5 1 Pupãza
frasin (F. anustifolia) 1
3 Corn (Cornus mas) 4 1 Cojoaica
Sânger (C. sanguinea) 5
2 pãducel (Crataegus 4 1 Ciocãnitoare
monogyna) de stejar

210
 lemn câinesc (Ligustrum vulgare) 3 3
porumbar (Prunus spinosa) 4
1 dreþe (Lysimachia numularia) 3
firuþa (Poa pratensis) 3
rogoz (Carex divulsa) 4
mãrgica (Melica uniflora) 2
obsiga (Bromus sp.) 2
0 Discontinuã

III. Potenþialul ecologic

Altitudine (m): 246; Declivitate: 15°; Expunere: însoritã esticã; Regim climatic general ºi
particularitãþi microclimatice: P(mm): 600; T°C/an: 10,4°C; continentalism relativ accentuat,
veri secetoase, cu temperaturi ridicate; ETP(mm): 683 mm; T°C momentanã: 23,7°C; ETR(mm):
526 mm; Forma de relief: versant; Roca parentalã: depozite luto-argiloase; Tipul genetic
de sol: luvisol albic vertic; Gradul de eroziune a solului: eroziune neapreciabilã; Procese
geomorfologice actuale: slabã eroziune în suprafaþã; Activitãþi antropice: extragere selectivã
de masã lemnoasã; Tipul de ecosistem: forestier; Dinamica de ansamblu a formaþiei vegetale:
areal staþionar; datoritã suprapãºunatului pajiºtilor din jur, seminþiºul de cer ºi gârniþã nu se
poate extinde; la lizierã, arborii au peste 25 m înãlþime.

MODEL FIªA BIOGEOGRAFICÃ 2

I. Localizarea suprafeþei de probã

Unitatea fizico- Domeniul biogeografic: Nr. fiºei: 3

geograficã: ETAJUL NEMORAL
Carpaþii Meridionali
Unitatea de relief: Tipul de vegetaþie: Data: 19 iunie 1994
Masivul Iezer Pãdure de fag
Bazinul hidrografic: Ora: 10
Râul Târgului

II. Modelul arhitectural al formaþiei vegetale

Stratul/compoziþia Dominanta Dominanþa Specii Observaþii

floristicã pe specii pe strat faunistice
5 fag (Fagus silvatica) 5 5
paltin de munte +
(Acer pseudoplatanus) Cãprior

211
 4 fag 4 2 veveriþã
ulm de munte (ulmus montana) 2
3 mistreþ
2 fag 2 1
1 firuþa de pãdure (Poa nemoralis) 3
pãiuºul (Festuca silvatica) 5 2
feriga (Driopteris filis mas) 4
0 discontinuã

III. Potenþialul ecologic

Altitudine (m): 900; Declivitate:10°; Expunere: însoritã esticã; Regim climatic general ºi
particularitãþi microclimatice: climã montanã, ierni reci, veri rãcoroase ºi relativ umede
P (mm): 83; T°C: 7,2°C; ETP (mm): 599 mm; T°C momentanã: 16,7°; ETR (mm):589 mm.
Forma de relief: culme montanã; Roca parentalã: ºisturi cristaline; Tipul genetic de sol:
brun acid; Gradul de eroziune a solului: eroziune neapreciabilã; Activitãþi antropice: pãdure
afectatã de amenajarea ºoselei de pe malul lacului de la Râuºor; Tipul de ecosistem: forestier;
Dinamica de ansamblu a formaþiei vegetale: progresivã, spre partea superioarã a versantului;
abundenþa seminþiºului de fag din pajiºtea montanã alãturatã, indicã tendinþa de refacere a
arealului iniþial al pãdurii

2.5. Noþiuni de fenologie; determinarea duratei sezonului de

vegetaþie cu ajutorul histofenogramei

Termenul de fenologie a fost introdus în literaturã la mijlocul secolului al

XIX-lea, de cãtre botanistul CH. Morrens.
Din punct de vedere etimologic, termenul “fenologie“ provine din
cuvintele greceºti “phainestai“ (apariþie) + logos (ºtiinþã).
Ramurã a biologiei, fenologia are ca obiect de studiu fenomenele periodice
din viaþa plantelor ºi animalelor ºi legãtura acestora cu factorii de mediu; aceste
fenomene periodice sunt cunoscute în fenologie sub denumirea de fenofaze
sau faze fenologice. Fenofaza reprezintã o etapã din ciclul vital al speciilor
sau comunitãþilor de plante ºi animale, însoþitã de modificãri sezoniere ºi
evolutive.
Principalele fenofaze care se succed pe parcursul sezonului de vegetaþie
al plantelor spontane sunt: înmugurirea, înfrunzirea, înflorirea, fructificarea,
coacerea, diseminarea seminþelor, pierderea parþialã ºi totalã a aparatului foliar.
La plantele agricole anuale, datele fenologice se referã la: semãnat, rãsãrit,
înflorit, fructificat, recoltat etc. Din punct de vedere fenologic, la plantele de
culturã existã o mai mare uniformitate în parcurgerea fenofazelor, ca rezultat
212
al ameliorãrii, materialul fiind mai omogen. În agriculturã se pot obþine
informaþii valoroase referitoare la fenologia plantelor, în experienþele cu soiuri,
care sunt înregistrate în carnetele de observaþii: data semãnatului, perioada de
înflorire (început, maxim, sfârºit) etc.
În cazul pãsãrilor, observaþiile fenologice vizeazã perioada de reîntoarcere
a unor specii din þãrile calde, construirea cuiburilor, depunerea pontelor,
eclozarea, plecarea pãsãrilor cãlãtoare etc.; pentru mamifere, aceste date se
referã la perioada de reproducere, estivare, hibernare etc.
Întrucât fenologia are ca obiect de cercetare materialul biologic, pe care-
l studiazã în strânsã corelaþie cu factorii de mediu, cercetãrile fenologice au
strânsã legãturã cu cele ecologice ºi bioclimatologice.
Datele fenologice pot fi apreciate nu numai calitativ ci ºi cantitativ,
putându-se realiza chiar ºi o regionare a unui teritoriu, în funcþie de dinamica
spaþialã a duratei fenofazelor sau a întregului sezon de vegetaþie. Datele
referitoare la desfãºurarea fenofazelor se înscriu pe hãrþile fenologice cu izofene;
acestea sunt linii care unesc puncte, în care fenofaza se produce la aceeaºi
datã. Importanþa practicã a hãrþilor fenologice rezidã în faptul cã, pe baza lor,
se pot stabili arealele favorabile sau nefavorabile pentru dezvoltarea unor specii.
Interpretarea ecologicã a hãrþilor fenologice face obiectul de studiu al
fenoecologiei. Dintre factorii ecologici, o influenþã deosebitã asupra desfãºurãrii
fenofazelor o exercitã cei climatici ºi, în special, temperatura. Legãtura dintre
desfãºurarea fenofazelor ºi temperaturã reiese evident dacã se comparã izofenele
cu izotermele.
Sezonul de vegetaþie reprezintã intervalul de timp în care plantele au
nevoie de cãldurã ºi luminã pentru a realiza procesul de asimilaþie clorofilianã,
având aparat foliar aflat în diferite stadii de dezvoltare. Pe parcursul sezonului
de vegetaþie, se succed mai multe fenofaze: înmugurirea, înfrunzirea, înflorirea,
fructificarea, coacerea, diseminarea seminþelor, pierderea aparatului foliar.
Dupã Aliohin (1951), importanþã deosebitã prezintã raportul dintre
fenofazele vegetative ºi cele generative. Astfel, în funcþie de raportul înflorire
- fazele vegetative, se pot diferenþia urmãtoarele categorii:
a) proante - plante la care înflorirea se produce la începutul perioadei de
vegetaþie, primãvara foarte timpuriu (cireº, mãr, zarzãr, porumbar, cais, alun
etc.);
b) mezante - plante la care înflorirea are loc la mijlocul perioadei de
vegetaþie; este o categorie cãreia îi aparþin cele mai multe dintre specii;
c) metante - plante la care înflorirea se produce la sfârºitul perioadei de
vegetaþie; în aceastã categorie intrã mai puþine specii (brânduºa de toamnã, de
exemplu).

213
 Histofenograma. Metoda graficã de determinare a duratei sezonului
de vegetaþie

Durata sezonului de vegetaþie ºi a fenofazelor sale diferã de la o specie la

alta ºi scade invers proporþional cu altitudinea ºi latitudinea.
Histofenograma este metoda graficã, cu ajutorul cãreia putem determina
durata medie a sezonului de vegetaþie într-un anumit teritoriu (în arealul unei
staþii meteorologice); ea reprezintã o analizã a succesiunii valorilor medii lunare
anuale sau multianuale ale temperaturii aerului, care direct ºi indirect
influenþeazã comportamentul plantelor ºi, prin urmare, biodiversitatea unui
teritoriu.

Mod de lucru:
1. se construieºte un sistem de axe rectangulare; pe abscisã se reprezintã
lunile anului (1mm - 1 zi), iar pe ordonatã, temperaturile medii lunare
(1 cm - 1oC);
2. se construieºte curba termicã;
3. se traseazã praguri termice paralele cu axa timpului, din 5 în 5 grade,
începând cu pragul de 5oC (lunile situate sub acest din urmã prag se aflã în
afara sezonului de vegetaþie);
4. din punctele de intersecþie ale pragului de 5°C cu curba termicã, se
coboarã perpendiculare pe axa timpului ºi se determinã datele medii de început
ºi sfârºit ale sezonului de vegetaþie; numãrul de zile rezultat între cele douã
date de trecere prin pragul de 5°C, reprezintã durata medie a sezonului de
vegetaþie, la staþia meteorologicã ale cãrei date de temperaturã au fost folosite;
5. deoarece între pragurile de 5 ºi 10°C, lunile sunt cuprinse parþial în
sezonul de vegetaþie, durata efectivã a sezonului de vegetaþie se apreciazã între
datele medii de trecere prin pragul de 10°C;
6. între datele de trecere prin douã praguri consecutive se determinã durata
fiecãrei fenofaze de la începutul ºi sfârºitul sezonului de vegetaþie;
7. în intervalul în care temperaturile cresc dinspre pragul de 5°C spre
pragul superior (de 20°C) se desfãºoarã fenofaze de la începutul sezonului de
vegetaþie (înmugurire, înfrunzire, înflorire, fructificare); pentru unele plante,
între pragurile de 5 - 10°C au loc înmugurirea ºi înfrunzirea, iar pentru cele
hechistoterme, se desfãºoarã întregul sezon de vegetaþie; între pragurile de
10 - 15°C, pentru unele plante se desfãºoarã fenofaza de înflorire, iar pentru
altele, cea de fructificare; între pragurile de 15 - 20°C, pentru plantele mai
termofile, se desfãºoarã fenofaza de coacere ºi maturizare a seminþelor.
8. partea superioarã a graficului, când temperaturile au atins amplitudinea
maximã, corespunde perioadei cu activitate biologicã maximã (aparatul foliar
este dezvoltat la maximum, evapotranspiraþia este de asemenea maximã).
9. În intervalul în care temperaturile descresc cãtre pragurile de 15 ºi
10°C se desfãºoarã fenofaze de la sfârºitul sezonului de vegetaþie; între pragurile
214
de 20 - 15 - 10°C au loc fenofaza de diseminare a seminþelor ºi pierdere a
aparatului foliar (în special pentru plantele mai termofile); între 10 ºi 5°C
fenofazele nu aparþin decât plantelor microterme ºi celor hechistoterme,
specifice regiunilor reci (diseminarea ºi pierderea aparatului foliar).

Importanþa practicã a histofenogramei

• oferã informaþii asupra duratei medii a sezonului de vegetaþie ºi a
fenofazelor acestuia, în arealul unei staþii meteorologice;
• histofenogramele anuale relevã variabilitatea de la un an la altul a
duratei sezonului de vegetaþie ºi a fenofazelor;
• analiza histofenogramelor atestã faptul cã durata sezonului de vegetaþie
scade cu latitudinea ºi altitudinea, iar durata fenofazelor prezintã
modificãri legate de distribuþia altitudinalã a înveliºului vegetal;
• prezenþa tuturor pragurilor termice ºi extensiunea mare a intervalului
cu temperaturi de peste 20°C explicã existenþa într-un anumit teritoriu
a unor elemente floristice cu exigenþe termice diferite ºi apariþia
frecventã a elementelor termofile;
• inexistenþa pragurilor superioare de 15 - 20°C atestã condiþii termice
nefavorabile dezvoltãrii elementelor termofile ºi explicã frecvenþa mare
a celor microterme ºi hechistoterme;
• histofenograma oferã informaþii asupra posibilitãþii introducerii unor
specii floristice în cadrul suprafeþelor oxigenante urbane sau a unor
plante de culturã în agroecosisteme.

Fig. 84. Histofenograma (realizata de Iuliana Vijulie, 2007)

215
 TEME DE AUTOEVALUARE
Comparaþi durata sezonului de vegetaþie ºi a fenofazelor acestuia în
arealul staþiilor meteorologice: Vf. Omu (2509 m), Parâng (1585 ), Gheorghieni
(815); Huºi (102 m alt.), Arad (101 m alt.), Craiova (105 m alt.); Caransebeº
(201), Târgu Jiu (210), Roman (207)

2.6. Metode numerice de apreciere a caracteristicilor potenþialului

ecologic al unui teritoriu

Factorii ecologici care îºi pun amprenta asupra vegetaþiei unui teritoriu
pot fi foarte variaþi; cel mai adesea se poate vorbi de o ierarhie a factorilor
ecologici, influenþa unora (fãrã a fi exclusivã) fiind preponderentã (factori
limitativi), ceilalþi jucând un rol secundar; de obicei, factorul aºa zis limitativ
se situeazã foarte aproape de valoarea sa criticã (inferioarã sau superioarã); ca
atare, acþiunea sa asupra înveliºului biotic este preponderentã, însã nu exclusivã.
Spre exemplu, în Alpi, ierarhia factorilor ecologici plaseazã pe primul loc
temperatura, al cãrei gradient altitudinal determinã existenþa etajelor de
vegetaþie; pe locul al doilea se situeazã umiditatea în funcþie de care, în cadrul
fiecãrui etaj se poate distinge un peisaj de tip umed, care dominã versanþii cu
expunere nordicã ºi unul de tip uscat; alcãtuirea petrograficã ºi înveliºul edafic
se pot situa în categoria factorilor terþiari.
În naturã, factorii interacþioneazã, acþiunea într-un sens a unuia fiind
compensatã de acþiunea de sens contrar a celuilalt. Aceste relaþii,care îºi pun
amprenta asupra exploatãrii biotice a unui teritoriu, pot fi surprinse într-o
manierã simplificatã prin intermediul utilizãrii metodelor numerice ºi grafice
de analizã a potenþialului ecologic: indici ºi diagrame
Potenþialul ecologic al unui teritoriu ºi, în special, favorabilitatea
condiþiilor climatice pentru dezvoltarea unor grupãri vegetale este reflectatã
de valorile principalilor indici ecometrici climatici7: tetraterma Mayr (TV-VIII),
indicele pluviotermic (Ipt,), suma precipitaþiilor din perioada de acumulare a
umezelii în orizontul biologic activ al solului (XI-III), suma precipitaþiilor din
perioada cu activitate biologicã maximã (VII-VIII), indicele de ariditate de
Martonne (Iar), indicele Thornthwaite, indicele compensaþiei hidrice (Ich),
indicele Gams (IG), suma precipitaþiilor din lunile cu temperaturi ≥10°C, factorul
de ploaie Lang; reprezentativi îndeosebi pentru studiile asupra peisajului
mediteraneean, dar ºi termonemoral (Ozenda, 1994) sau submediteraneean

7
Maria Pãtroescu (1987) – Indici ecometrici climatici ºi raportul lor cu înveliºul biotic în
spaþiul Subcarpaþilor dintre Râmnicu Sãrat ºi Buzãu, Analele Univ. Buc., pag. 80; On the dinamic
of some ecometric indicators in the territory of Romania, Anal. Univ. Buc.,1988, Bucureºti, 1988.

216
sunt: indicele de estivalitate, indicele Giacobbe sau de ariditate estivalã, indicele
xerotermic (Gaussen-Bagnouls), coeficientul pluviotermic Emberger (Q) ºi
indicele de termicitate Rivas-Martinez (It)
Indicii ecometrici se calculeazã conform unor formule matematice care
coreleazã douã sau mai multe elemente climatice; valorile acestor indici ajutã
la delimitarea arealului unei specii sau grupãri vegetale, dacã se cunosc
exigenþele climatice ale acestora sau explicã existenþa unor formaþii vegetale
zonal sau altitudinal.

1. Tetraterma Mayr – aºa cum aratã denumirea indicelui, acesta implicã

patru medii termice, corespunzãtoare lunilor cu activitate biologicã maximã
TV-VIII =( tV + tVI + tVII + tVIII)/4
Valorile indicelui diferã mult, în funcþie de altitudine, latitudine ºi
longitudine; valorile ridicate relevã favorabilitatea potenþialului termic pentru
dezvoltarea speciilor termofile

2. Indicele de ariditate de Martonne – se calculeazã la nivelul unui an

sau pentru lunile din sezonul de vegetaþie.
Iarde Martonne anual = P/T+10,
unde P = precipitaþii anuale, T = temperaturi medii anuale
Valorile Iar pot explica prezenþa într-un teritoriu a grupãrilor vegetale
corespunzãtoare unui anumit domeniu biogeografic. Astfel, de Martonne
considerã cã:
- valori ale Iar <20 unitãþi pun în evidenþã un areal cu deficit de umiditate,
favorabil dezvoltãrii grupãrilor vegetale specifice stepei;
- valorile cuprinse între 20 – 25 unitãþi caracterizeazã silvostepa;
- valorile de 25 -30 unitãþi corespund zonei nemorale;
Indicele de ariditate de Martonne (valori anuale ºi ale lunii iulie) pentru
Franþa continentalã ºi regiunile limitrofe (Ozenda, 1994) evidenþiazã urmã-
toarele aspecte:
- indicele de ariditate anual caracterizeazã prin valori ridicate regiunile
montane ºi înregistreazã valori reduse în partea occidentalã a
domeniului mediteraneean francez ºi în centrul Bazinului parizian ºi
al Bazinului aquitanian; secetã accentuatã apare de asemenea, în Pirineii
orientali;
- valorile indicelui de arididate al lunii iulie sunt mai reduse în ansamblul
teritoriului, deoarece este vorba despre o lunã caldã ºi, în majoritatea
regiunilor, relativ sãracã în precipitaþii; în aceste condiþii, regiunea

217
 mediteraneeanã apare mai secetoasã decât Bazinul parizian; Alpii
meridionali sunt caracterizaþi printr-o ariditate mai pronunþatã decât
Alpii septentrionali;
- distribuþia indicelui de ariditate în timpul lunii iulie evidenþiazã mai
clar caracterul umed sau xerofil al vegetaþiei diferitelor regiuni, fapt
de la sine înþeles, întrucât este vorba despre perioada cu activitate
biologicã maximã; cu alte cuvinte, din punct de vedere biogeografic,
indicele de ariditate al lunii iulie prezintã o valoare explicativã
superioarã celui anual.

3. Indicele Thornthwaite relevã existenþa sau absenþa deficitului de

umiditate în teritoriul analizat
IThornthwaite= P/ETP,
unde ETP = evapotranspiraþie potenþialã
4. Indicele Gams este dat de raportul între precipitaþiile medii anuale ºi
altitudinea punctului în care s-au efectuat mãsurãtorile.
IG= P/alt
Acest indice se calculeazã în scopul evaluãrii favorabilitãþii potenþialului
pluviometric pentru dezvoltarea fagului. Valoarea 1 a IG reprezintã optimul de
dezvoltare pentru fãgete; cu cât valorile sunt mai mari sau mai mici decât
unitatea, cu atât favorabilitatea descreºte.
5. Indicele pluviotermic, calculat pentru valori medii anuale sau
multianuale, vernale ºi estivale poate explica frecvenþa ridicatã într-un teritoriu
a elementelor floristice xerofile
Ipt an = P/ÓT ≥ 10°C,
Este un indice reprezentativ pentru regiunile secetoase, în cazul cãrora
factorul ecologic limitativ îl reprezintã de obicei disproporþia între cantitatea
de precipitaþii, pe de o parte ºi temperatura sau evapotranspiraþia pe care aceasta
o determinã, pe de altã parte.
6. Indicele compensaþiei hidrice este dat de raportul între suma
excedentelor (ÓÄP+) ºi suma deficitelor (ÓÄP-) de umiditate
Ich= ÓÄP+/ ÓÄP-,
unde ÄP = P – ETP
Valoarea obþinutã indicã în ce mãsurã deficitul de umiditate din sol poate
fi compensat prin precipitaþii; cu cât suma deficitelor este mai mare, cu atât
favorabilitatea pentru dezvoltarea speciilor xerofile este mai mare.
218
 7. O serie de indici precum: suma precipitaþiilor din lunile cuprinse în
sezonul de vegetaþie (ÓP T≥ 10°C), suma precipitaþiilor din lunile cu
evapotranspiraþie maximã (ÓPVI –VIII), suma precipitaþiilor din lunile de
acumulare a umezelii în orizontul biologic activ al solului (ÓPXI –III) se
folosesc în aprecierea favorabilitãþii potenþialului hidric pentru dezvoltarea
înveliºului forestier.

8. Factorul de ploaie Lang se calculeazã pentru valori anuale sau lunare,

însã numai pentru lunile din sezonul de vegetaþie. Acest indice are la bazã
raþionamentul conform cãruia, umiditatea unui teritoriu variazã direct
proporþional cu pluviozitatea totalã anualã, adicã P, ºi invers proporþional cu
temperatura medie anualã, t.
FL= P/t
Legat de dinamica acestui indice, Koppen (citat de Ozenda, 1994) remarcã
faptul cã limita între vegetaþia arborescentã ºi vegetaþia stepicã corespunde
sensibil momentului în care acest indice scade sub valoarea de 10 unitãþi, în
timp ce trecerea de la stepã cãtre vegetaþia de deºert este marcatã de valori ce
scad sub 5 unitãþi.

9. Indicele de estivalitate Gaussen reprezintã raportul între pluviozitatea

sezonului estival ºi precipitaþiile totale anuale; el poate depãºi 0,50 unitãþi în
climatul continental, dar este întotdeauna mai mic de 0,20 unitãþi în climatul
tipic mediteraneean ºi apropiat de 0, în cazuri extreme.
IeG= P(VI+VII+VIII)/P

TEMA DE AUTOEVALUARE
1. Explicaþi particularitãþile biogeografice ale Câmpiei Bucureºtiului prin
prisma valorii indicilor ecometrici climatici.

2.7. Metode grafice de apreciere a potenþialului ecologic al unui

teritoriu

Cunoaºterea distribuþiei sezoniere a factorilor ecologici principali,

respectiv temperatura ºi precipitaþiile, prezintã un interes deosebit. Din
nefericire, coloanele de date meteorologice oferã în mãsurã redusã o imagine
clarã asupra dinamicii acestor factori ºi de asemenea, posibilitãþi reduse de a
compara caracteristicile ecologice ale diferitelor staþiuni. În aceastã situaþie,
alãturi de calculul indicilor ecometrici, se apeleazã frecvent la utilizarea unor
metode grafice reprezentative; dintre acestea, cel mai frecvent utilizate sunt:
diagrama ombrotermicã Gaussen (sau în scarã dublã), diagrama ombro-
termicã Walter – Lieth, climograma ºi diagrama bilanþului hidric lunar.

219
 3. diagrama ombrotermicã, introdusã de Gaussen în 1954, constã în
compararea lunarã a raportului între precipitaþii ºi temperaturã, în scopul
identificãrii intervalului cu deficit de umiditate;
Mod de reprezentare: construirea diagramei se bazeazã pe un sistem
rectangular, format din douã axe verticale ºi o axã orizontalã;
• pe axa orizontalã se trec lunile anului (scara: 1 lunã = 1 cm);
• pe axa verticalã din partea stângã se trec temperaturile medii lunare
(1 cm = 5°C);
• pe axa verticalã din partea dreaptã se înscriu precipitaþiile medii lunare,
scara fiind dublã faþã de cea a temperaturilor (1cm = 10 mm);
• se construiesc cele douã curbe: cea termicã, cu culoare roºie ºi cea
ombricã, cu albastru;
• intervalul cu deficit de umiditate se mãsoarã între lunile în care curba
termicã se situeazã deasupra celei ombrice; cel mai adesea, acesta
coincide cu perioada estivalã (fig. 85).

Fig. 85. Diagrama ombrotermica la staþia meteorologicã Viºeul de Sus

(realizatã de Laura Tarla, 2007)

220
Fig. 86. Diagrame ombrotermice la staþiile meteorologice Sulina ºi Mangalia
(realizatã de Laura Tarla, 2007)

221
 Walter a perfecþionat aceastã reprezentare, introducând noi elemente,
detaliate în fig. 87; astfel, sezoanele nefavorabile datorate frigului sunt
reprezentate în lungul abscisei printr-un dreptunghi alungit, divizat în casete
ce corespund celor 12 luni; casetele sunt reprezentate cu negru, atunci când
media minimelor lunare este mai micã de 0°C ºi haºuratã oblic, atunci când
aceasta este superioarã valorii de 0°C; numãrul mediu de zile fãrã îngheþ
(indicator important în special pentru regiunile nordice ºi montane) este adãugat
în cifre; s-a considerat de asemenea utilã reprezentarea în anumite cazuri a
unei curbe secundare a precipitaþiilor, trasatã la scara 3 mm = 1°C care defineºte,
atunci când se situeazã sub curba termicã, o perioadã de secetã relativã
(semiuscatã); spre exemplu, pentru þãrile tropicale, aceastã perioadã permite
delimitarea domeniilor forestiere de cele ale silvostepelor.

Fig. 87. Legenda standard a diagramei ombrotermice Walter – Lieth

a) staþiunea;
b) altitudinea (m);
c) numãrul de ani de observaþii (prima cifrã pentru temperaturã ºi a doua
pentru precipitaþii);
d) temperatura medie anualã (1 cm = 10°C);
e) media anualã a precipitaþiilor (1 cm = 20 mm);
f) media temperaturilor minime zilnice din luna cea mai rece;
g) temperatura minimã absolutã;
h) media temperaturilor maxime zilnice din luna cea mai caldã (nu apare
în figurã);
i) temperatura maximã absolutã (nu apare în figurã);
j) amplitudinea medie zilnicã (nu apare în figurã);
k) curba temperaturilor medii lunare (termicã);
l) curba precipitaþiilor medii lunare (ombricã);
m) intervalul cu deficit de umiditate;
222
 n) perioada umedã;
o) precipitaþiile medii ale lunilor care depãºesc 100 mm (cu negru; scarã
redusã cu 1/10);
p) curba precipitaþiilor reprezentate la scara 10°C = 30 mm, pentru
identificarea perioadei semiuscate (nu apare în figura de mai sus);
q) numãrul de luni cu o temperaturã medie mai micã de 0°C;
r) numãrul de luni cu un minim absolut mai mic de 0°C;
s) durata medie, în zile, a intervalului fãrã îngheþ.

3. diagrama bilanþului hidric lunar poate fi consideratã cheie de control

a diagramei ombrotermice; alãturi de temperaturi ºi precipitaþii medii lunare,
pe grafic apar reprezentate valorile evapotranspiraþiei reale ºi potenþiale, la o
scarã egalã cu cea a precipitaþiilor (fig.82); aceastã diagramã se construieºte în
scopul identificãrii intervalelor reale ºi potenþiale cu deficit de umiditate; atunci
când curbele ETP ºi ETR depãºesc curba precipitaþiilor (ombricã) se vorbeºte
de un interval potenþial, respectiv real, cu deficit de umiditate; deseori, cele
douã intervale se suprapun.

Fig. 88. Diagrama bilanþului hidric lunar la staþia meteorologicã Sulina

(realizatã de Laura Târlã, 2007)

223
 Fig. 89. Diagrama bilanþului hidric lunar la staþia meteorologicã Viºeu de Sus
(realizatã de Laura Târlã, 2007)

2.8. Profilul biogeografic

Reprezintã o secþiune realizatã în cadrul înveliºului vegetal, rezultatã în

urma intersectãrii acestuia cu un plan vertical.
Pentru realizarea lui pot fi utilizate trei metode:
1. hãrþile superpozabile (la aceeaºi scarã);
2. fiºele biogeografice;
3. cartarea direct pe teren;
224
 Metoda hãrþilor superpozabile presupune parcurgerea urmãtoarelor
etape:
a) construirea profilului morfologic, pe baza hãrþii hipsometrice sau
topografice (pe hãrþile la scãri mici, 1: 200000, 1: 1000000 va fi redatã
succesiunea altitudinilor formelor majore de relief; pe hãrþile la scãri
mari, 1:25000 sau pe planuri, pot fi surprinse ºi formele de microrelief:
crovuri, movile, dune, halde etc.);
b) reprezentarea sub linia profilului morfologic a succesiunii tipurilor
genetice de soluri, prin metoda benzilor colorate, utilizând informaþiile
din harta solurilor, la aceeaºi scarã cu harta hipsometricã sau
transformatã la scara hãrþii hipsometrice;
c) reprezentarea deasupra liniei profilului morfologic, prin metoda
semnelor convenþionale, a grupãrilor vegetale care se succed pe
aliniamentul de profil; semnele convenþionale vor fi trasate cu culori
ecologice: portocaliu – stepa, galben – silvostepa, maro – zona pãdurilor
de foioase, verde – etajul pãdurilor de foioase, albastru – etajul
coniferelor, gri deschis ºi închis – etajele subalpin ºi alpin;
d) în baza profilului, prin metoda benzilor colorate, vor fi reprezentate:
domeniile biogeografice ºi categoriile de ecosisteme; ariile protejate
traversate de profil; dinamica valorilor unor indici de apreciere a
potenþialului ecologic al teritoriului (tetraterma Mayr, indicele de
ariditate de Martonne, indicele pluviotermic, indicele compensaþiei
hidrice, indicele Gams etc.); dinamica duratei medii a sezonului de
vegetaþie etc.

Pentru realizarea profilului biogeografic, pot fi utilizate de asemenea fiºe

biogeografice; acestea furnizeazã informaþii referitoare la altitudinile
suprafeþelor de probã ºi compoziþia floristicã a formaþiilor vegetale care se
succed pe aliniamentul de profil. Metoda fiºelor biogeografice prezintã un
anumit grad de relativitate; este cu atât mai relevantã ºi conformã cu realitatea,
cu cât frecvenþa suprafeþelor de probã pe un anumit aliniament este mai mare.
Pe teren, construirea profilului biogeografic trebuie precedatã de stabilirea
traseului acestuia, pe baza consultãrii hãrþilor topografice de detaliu.
Pentru construirea profilului morfologic, este necesarã determinarea
altitudinii reliefului, în puncte a cãror frecvenþã va fi stabilitã în funcþie de
gradul de accidentare a reliefului.
De obicei, profilul biogeografic realizat direct pe teren însoþeºte ca detaliu
profilele construite prin metoda hãrþilor superpozabile, care acoperã distanþe
mai mari dar, în acelaºi timp, prezintã un grad mai ridicat de generalitate.
225
226
8 Maria Pãtroescu (1987), ”Succesiunea zonelor ºi etajelor de vegetaþie din R.S. România”, Sinteze geografice, vol. II, Tipografia Universitãþii
din Bucureºti
 Importanþa profilului biogeografic
1. relevã relaþiile de cauzalitate existente între caracteristicile reliefului,
înveliºul edafic ºi vegetaþie;
2. relevã clar succesiunea tipurilor de vegetaþie ºi a domeniilor
biogeografice pe un anumit aliniament, în funcþie de schimbãrile
comportate de potenþialul ecologic (exprimate în acest caz prin unitãþile
de relief, tipurile genetice de soluri ºi valorile unor indici ecometrici
climatici);
3. permite obþinerea unor informaþii referitoare la dinamica duratei
sezonului de vegetaþie de-a lungul aliniamentului de profil;
4. redã succesiunea principalelor categorii de ecosisteme;
5. relevã omogenitatea sau heterogenitatea ecosistemelor, demonstrând
variabilitatea în timp ºi spaþiu a potenþialului ecologic (ecosisteme
terestre, acvatice, antropice – agroecosisteme, ecosisteme rurale, urbane
etc.);
6. relevã stadiile de antropizare a domeniilor biogeografice (prin activitãþi
agricole, prin înlocuirea vegetaþiei iniþiale cu pajiºti secundare, prin
defriºãri, prin suprapãºunat etc.).

TEMÃ DE CONTROL
Utilizând metoda hãrþilor superpozabile, realizaþi un profil biogeografic
care sã intersecteze majoritatea domeniilor biogeografice din România;
explicaþi distribuþia formaþiilor vegetale ºi a categoriilor de ecosisteme
traversate de aliniamentul de profil

TEMÃ DE LUCRU PE TEREN

Pe baza observaþiilor directe pe teren, realizaþi un profil biogeografic în
pãdurea Comana, din cadrul Parcului Natural Comana.

227
228
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

1. Anghel Gh., Rãvãruþ M., Turcu Gh. (1971) – Geobotanica, Ed. “Ceres“, Bucureºti
2. Apostolache-Stoiocescu Zoe, Neacºu P. (1982) – Dicþionar de ecologie, Ed. ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, Bucureºti
3. Bãnãrescu P, Boºcaiu N. (1973) – Biogeografie. Perspectivã geneticã ºi istoricã, Ed.
ªtiinþificã, Bucureºti
4. Beldie Al. (1967) – Endemismele ºi elementele dacice din flora Carpaþilor Româneºti,
Comunicãri de botanicã, la a V-a Consfãtuire de Geobotanicã, Bucureºti
5. Beldie Al., Chiriþã C. (1967) – Flora indicatoare din pãdurile noastre, Ed. Agro-Silvicã,
Bucureºti
6. Berca M. (2000) – Ecologie generalã ºi protecþia mediului, Ed. Ceres, Bucureºti
7. Blondel J. (1995) –Biogeographie-Approche ecologique et evolutive, Collection Ecologie
nr. 27, Masson Editeurs, Paris, France
8. Bogoescu C., Dabija Al. (1979) – Atlas zoologic, Editura Didacticã si Pedagogicã,
Bucureºti
9. Boscaiu N., Coldea Gh, Horeanu cl. (1994) – Lista roºie a plantelor vasculare dispãrute,
periclitate, vulnerabile si rare din flora României, Revista « Ocrotirea naturii », nr. 1,
1994.
10. Botnariuc N. (1973) – Concepþia ºi metoda sistemicã în biologia actualã. În : “Revista
de filosofie”, nr. 10, Bucureºti
11. Botnariuc N. (1976) – Concepþia ºi metoda sistemicã în biologia generalã, Editura
Academiei R.S.R.
12. Botnariuc N., Vãdineanu A. (1982) – Ecologie, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti
13. Botnariuc N. (1989) – Genofondul ºi problemele ocrotirii lui, Ed. ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti
14. Botnariuc N., 1989, Genofondul ºi problemele ocrotirii lui, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti
15. Braque R. (1988) – Biogeographie des continents. Masson, Paris
16. Cãlinescu R. ºi colab. (1969) – Biogeografia României, Ed. ªtiintificã, Bucureºti

229
17. Cãlinescu R., Bunescu Alexandra, Nardin Pãtroescu Maria (1972) – Biogeografia,
Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti
18. Coldea Gh. (1991) – Documents Phytosociologiques. Prodrome des associations
vegetales des Carpates du Sud-Est (Carpates Roumaines), Camerino, Universita degli
Studi
19. Crãciun Luana Leonora, Crãciun T.(1989) – Dicþionar de biologie, Ed. Albatross,
Bucureºti
20. Cunningham W.P., Woodworth Saigo Barbara(1995 – Environmental Science - a
global concern (third edition), WCB Wm.C. Brown Publishers, ICBN 0-697-15894-
2(Paper); 0-697-15893-4(Casebound)
21. Dihoru G., Parvu. C, 1987, Plante endemice în flora României, Editura Ceres, Bucureºti
22. Dorobanþu Cornelia, 1980, Apariþia ºi evoluþia vieþii, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedica, Bucureºti
23. Duvigneaud P. (1980)- La synthese ecologique. Dion, Paris
24. Lemee G., 1967, Precis de biogeographie, Masson&Editeurs, Paris
25. Lupaºcu Angela (2001) – Biogeografie, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti
26. Lupaºcu Angela, 2004, Biogeografie cu elemente de ocrotirea ºi conservarea
biodiversitãþii, Editura Terra Nostra, Iaºi
27. Lupei N. (1977) – Biosfera, Ed. Albatros, Bucureºti
28. Manea Gabriela, Tiºcovschi Adrian (2004) – Indicatori ºi indici de apreciere a
potenþialului bioclimatic al Defileului Dunãrii, Comunicãri de Geografie, vol. VIII, Ed.
Universitãþii din Bucureºti
29. Manea Gabriela (2003) – Naturalitate ºi antropizare in Parcul Natural Porþile de Fier,
Editura Universitãþii din Bucureºti
30. Manea Gabriela (2005) – Zone si arii protejate si valorificarea lor în turism, Ed.
CREDIS, Bucureºti
31. Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. (1992) – Rezervaþii ºi monumente ale naturii
din România, Ed. “Scaiul”, Bucureºti
32. Mohan Gh. (1996) – Bioterminologie ilustratã, vol. I, Casa de Editurã ºi comerþ
« Scaiul », Bucureºti
33. Muicã Cristina, Sencovici Mihaela, Dumitraºcu C, 2004, Biogeografie. Îndrumãtor
pentru lucrãri de laborator ºi practica de teren, Edititura Transversal, Târgoviºte
34. Muica Cristina, Buza Mircea, Sencovici Mihaela, 2009, Biogeografie compendiu,
Editura Universitarã, ISBN: 973-749-746-8, Bucureºti
35. Nardin Pãtroescu Maria (1996) – Subcarpaþii dintre Râmnicu Sãrat ºi Buzãu. Potenþial
ecologic ºi exploatare biologicã, Ed. Carro, Bucureºti
36. Odum E. P. (1975) – Ecology, Ed. Holt, Rinehart and Winsten, London
37. Ozenda P. (1964) – Biogeographie vegetale, Edition Dion, Paris
38. Ozenda P. (1986) – La cartographie ecologique et ses applications. Paris, Masson
39. Ozenda P. (1994) – Vegetation du continent europeen, Delachaux et Niestle S.A., Paris

230
40. Park Ch. (1997) – The Environment – principles and applications, Routledge, London
and New York, ISBN 0-415-12199
41. Pãtroescu Maria (1987) – Indici ecometrici climatici ºi raportul lor cu înveliºul biotic
în spaþiul Subcarpaþilor dintre Râmnicu Sãrat ºi Buzãu, Analele Univ. Bucureºti, Seria
Geografie
42. Pãtroescu Maria (1987) Succesiunea zonelor ºi etajelor de vegetaþie din R..S. România,
Sinteze geografice. Lucrãri practice, Tipogr. Univ. Bucureºti
43. Pârvu C. (1983) – Plante ºi animale ocrotite în România, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti
44. Pârvu C. (1999) – Ecologie generalã, Ed. Tehnicã, Bucureºti
45. Piºota I. (1999) – Biogeografia, Edition du Goeland, Bucureºti
46. Piºota I., 2002, Biogeografie, Editura Universitãþii din Bucureºti
47. Pop I. (1973, 1979) – Biogeografie ecologicã, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, vol. I-II
48. Pop I., Lungu Lucia, Hodiºan I., Cristurean I.,Mititelu D., Mihai Gh. (1983) –
Botanicã sistematicã, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti
49. Popovici Lucia, Moruzi Constanta (1973, 2002) – Atlas botanic, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti
50. Primack R., Patroescu Maria, Rozylowicz L., Ioja C. (2002) – Conservarea diversitþii
biologice, Editura Tehnica, Bucureºti
51. Rãvãruþ M., Turenschi E. (1972) – Curs de taxonomie ºi geobotanicã, Ed. Instit. Agr.
“Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi
52. Resmeriþã I. (1983) – Conservarea dinamicã a naturii, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti
53. Stugren B.(1988) – Ocrotirea naturii. Tradiþii, actualitate, perspective, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca
54. Stugren B. (1994) – Ecologie teoreticã, Casa de Editura SARMIS, Cluj-Napoca
55. Toniuc N., Oltean M., Romanca G., Zamfir Manuela (1992) – List of Protected Areas
în Romania (1932 – 1991), în „Ocrotirea naturii ºi mediul înconjurãtor” (36)-1, Ed.
Academiei, Bucureºti
56. Tuhkanen S. (1980) – Climatic parameters and indices in plant geography. Acta
Phytogeographica Suecica, 67.
57. Vintila Gabriela (1994) – Conservarea biodiversitãþii – premisa a menþinerii vieþii pe
Terra, Geographica Timisiensis, vol. III, Timiºoara
58. Walter H., Lieth (1960) – Klimadiagramme Weltatlas. Fisher, Jena.
59. Walter H. , 1974, Vegetaþia Pãmântului, Editura ªtiinþificã, Bucureºti
*** (1982) – Enciclopedia geograficã a României, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti
*** (1993) – Encyclopedie „Larousse de la Nature. La planete de la vie”, ediþia 1993
*** (1952-1972) – Flora R.S.R., Editura Academiei R.S.R., Bucureºti
*** (1983) – Geografia fizicã a României, vol. I, Editura Academiei R.S. R.
www.albamont.ro/fisiere/curs_management.doc

231