Un text este un ansamblu de enunțuri organizate într‐un întreg coerent, într‐o unitate logică.

De‐a
lungul unui text dominant narativ pot apărea și alte tipuri de secvențe: descriptive, dialogate sau
explicative, cu diverse roluri.
SECVENȚA
NARATIVĂ

 prezintă derularea unor întâmplări într‐o ordine logică și temporală;

 urmărește dezvoltarea unei intrigi într‐o înlănțuire de evenimente care au un
deznodământ.

 prezența unui narator: atotștiutor (o voce anonimă), implicat (personaj care participă la
acțiune) sau neimplicat (martor la eveniment);
 relatare la persoana a III‐a sau la persoana I.

 
SECVENȚA
DESCRIPTIVĂ

 prezintă trăsăturile unor persoane/personaje, obiecte, fenomene, peisaje etc., cu scopul de

fixa detaliile concrete care le caracterizează;
 conturează cadrul spațial și temporal al întâmplării.

 folosirea cuvintelor din câmpul lexical în care se încadrează tema descrierii;

 preponderența grupurilor nominale (substantiv + adjectiv);
 prezența verbelor la prezent sau la imperfect.

 
SECVENȚA
DIALOGATĂ

 reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care comunică unele cu celelalte;

 permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor acestora.

 prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.);
 prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele;
 marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin punctuație specifică.

SECVENȚA
EXPLICATIVĂ

 oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor/personajelor;

 oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente;
 răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“.
  prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca mai întâi, apoi, în cele din urmă, în
consecință, astfel, pentru că, deoarece, fiindcă etc.
 utilizarea unor procedee diverse care ușurează înțelegerea: definire, exemplificare,
comparare, reformulare etc.

Chiar în ziua următoare se găsi primul Bilet Auriu. Găsitorul era un băiat pe nume Augustus Gloop, şi
ediţia de seară a ziarului domnului Bucket avea, pe prima pagină, o fotografie mare cu el. Aceasta
înfăţişa un băiat de nouă ani, atât de gras, de parcă ar fi fost umflat cu pompa. Falduri uriaşe, fleşcăite,
de grăsime i se lăbărţau în toate părţile corpului, iar faţa băiatului semăna cu o minge monstruoasă de
aluat, cu două stafide micuţe şi pofticioase în loc de ochi, cu care cerceta lumea.