Departamentul III Ştiinţe Funcţionale,

Disciplina de Fiziologie

Fiziologia
aparatului respirator

Cursul 3
Difuziunea gazelor prin membrana
alveolo-capilară şi la nivel tisular.
Transportul sanguin al gazelor respiratorii
2019-2020
 Cuprins

1. Difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilară

1.1. Unitatea respiratorie (acinul pulmonar)
1.2. Membrana alveolo-capilară
1.3. Factorii determinanți ai difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară
1.4. Transferul de O2 prin membrana alveolo-capilară
1.5. Transferul de CO2 prin membrana alveolo-capilară

2.Transportul sangin al gazelor respiratorii

2.1. Funcţia respiratorie a sângelui pentru O2
2.2. Funcţia respiratorie a sângelui pentru CO2

3.Difuziunea gazelor la nivel tisular

3.1. Difuziunea O2 la nivel tisular
3.2. Difuziunea CO2 la nivel tisular
 Obiective
1. Descrierea factorilor de care depinde difuziunea gazelor la nivelul
membranei alveolo-capilare
2. Descrierea schimbului gazos pentru oxigen la nivelul membranei
alveolo-capilare
3. Descrierea schimbului gazos pentru CO2 la nivelul membranei
alveolo-capilare
4. Cunoaşterea formelor de transport sangvin a O2 şi discutarea
importanţei fiziologice a formei dizolvată fizic în plasmă
5. Descrierea fixării şi eliberării O2 de pe molecula de hemoglobină
6. Identificarea reacţiilor de la nivelul plămânilor şi a ţesuturilor
periferice în cursul transportului O2
7. Descrierea curbei de disociere a oxihemoglobinei şi factorii care
influenţează afinitatea hemoglobinei pentru O2
 Obiective

8. Definirea P50 şi a importanţei în aprecierea modificărilor de afinitate

ale hemoglobinei pentru O2
9. Descrierea parametrilor sanguini ai homeostaziei O2 (PO2, SatHbO2%)
10. Descrierea formelor de transport sanguin a CO2
11. Descrierea importanţei fenomenului migraţiei ionilor de clor şi a
anhidrazei carbonice eritrocitare în transportul CO2
12. Descrierea curbei de fixare – disociere a CO2
13. Descrierea parametrilor sanguini ai homeostaziei CO2 (PCO2, HCO3, pH)
14. Descrierea proceselor de difuziune a gazelor respiratorii la nivel tisular
Transportul şi difuziunea gazelor respiratorii
 1. Difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilară

1.1.Unitatea respiratorie (acinul pulmonar)

• Formată din bronhiolele respiratorii (3
generații) + ductele alveolare (3 gene-
rații) + sacii alveolari (1 generație) și
alveolele pulmonare aferente (≥3-4
alveole/sac)
• Alveole300milioane/plămân, Ø=0,2 mm
• Pereţii alveolari sunt extrem de subţiri +
înveliți în rețea de capilare interconectate
 "foaie de sânge care curge"  Se
asigură contactul intim între aerul
alveolar și sângele din capilare
• Schimburile de gaze dintre aerul alveolar
şi sânge au loc prin membrana alveolo-
capilară (MAC)
1.1. Unitatea respiratorie
 1.2. Membrana alveolo-capilară (MAC)

• Membrana alveolo-capilară (MAC) = totalitatea structurilor pe care le

traversează gazele respiratorii dinspre alveole spre eritrocit şi invers
• Componentele MAC:
1.Surfactantul - căptuşeşte fața
internă a alveolei și are rol de a
reduce Tensiunea superficială
2.Epiteliul alveolar = c. epiteliale
plate
3.Membrana bazală alveolară
4.Țesutul pulmonar cu fibre
elastice = interstiţiul pulmonar
foarte subţire
5.Membrana bazală capilară,
fuzionată cu cea alveolară pe
mai multe porțiuni
6.Endoteliul capilar
7.Membrana eritocitului
 1.3.Factorii determinanți ai difuziunii gazelor prin MAC

• Difuziunea O2 şi CO2 la nivelul

MAC se realizează până la
echilibrarea concentraţiei între
cele 2 compartimente (alveolă
şi capilar)
• Factorii care determină
difuziunea gazelor prin MAC:
1) Caracteristicile MAC
2) Coeficientul de difuziune al
gazului prin MAC
3) Presiunea parţială a gazelor
și gradientul de presiune:
4) Timpul de pasaj
 1.3.Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC

1) Caracteristicile MAC = adaptate pt a asigura

optim schimburile gazoase:
1. Suprafață  = 40-100 m2  Rata de
difuziune este d.p. cu suprafața
2. Grosime  <1m  Rata de difuziune
este i.p. cu grosimea membranei
3. Ø Capilar pulmonar (5 μm) < Ø Eritocit (7
μm)
 Eritrocitele trebuie să îşi modifice
forma pentru a-l putea străbate
 Membrana eritrocitară atinge peretele
capilar
 O2 şi CO2 nu trebuie să treacă printr-
un strat gros de plasmă pentru a difuza
  Rata de difuziune
 1.3.Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC

Modificarea caracteristicilor MAC care afectează schimburile gazoase:

a)Suprafaţa MAC:
• Cauze:
̶ Îndepărtarea unui lob/plămân (lobectomie/pneumectomie)
̶ Emfizemul pulmonar = distrugerea pereţilor alveolari prin
distrugerea fibrelor elastice pulmonare
• Suprafaţa MAC la ⅓ - ¼ din normal  schimburile gazoase sunt
afectate chiar şi în repaus
b)Grosimea MAC:
• Cauze:
̶ Edem la nivelul spaţiului interstiţial  gazele trebuie să difuzeze
şi prin acest fluid  pe o distanţă mai mare
̶ Fibroză pulmonară = îngroșarea MAC
• Rata de difuziune prin membrană este i.p. cu grosimea membranei
• Grosimea MAC mai mult de 2-3x afectare severă a schimburilor
 1.3.Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC

2) Coeficientul de difuziune al gazului prin MAC:

• Difuziunea O2 şi CO2 la nivelul MAC se realizează până la echilibrarea
concentraţiei în cele 2 compartimente (alveolă şi capilar)
• Gazele respiratorii sunt foarte solubile în lipide  difuzează cu
uşurinţă prin membranele celulare
 Coeficientul de difuziune depinde de solubilitatea gazului în
membrană
• Coeficientul de difuziune al gazelor respiratorii (la 37C) este:
−  pentru CO2 (de 20 x) = 0,6 ml gaz/ml  CO2 difuzează de 20x
mai rapid decât O2
−  pentru O2 = 0,03 ml gaz/ml
Obs: O2 difuzează de 2x mai rapid decât N2
 1.3.Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC
3) Presiune parţială a gazelor respi-
ratorii și gradientul de presiune
• P = diferenţa dintre presiunea
parţială a gazului în aerul
alveolar şi cea din sângele din
capilarele pulmonare
• Dacă Pgazului în alveole > Pgazului în
sange (ex. O2)  difuziune netă a
gazului din alveole în sânge
• Dacă Pgazului în sange > Pgazului în
Presiunea PO2 PCO2
alveole (ex. CO2)  difuziune netă parţială (mmHg) (mmHg)
a gazului din sânge în alveole
Aer alveolar 100 40
4) Timpul de circulaţie a sângelui în
Sânge venos 40 47
sectorul pulmonar
• în repaus: 0,7 sec Sânge arterial 100 40
• în efort: 0,3 sec Palveolo-capilar 60 7
 1.3.Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC

Hematoza = procesul prin care sângele venos se transformă în sânge arterial la MAC
 1.3.Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC
• Difuziunea gazelor prin MAC are loc pe baza gradientului de presiune
parţială  gazul trece de la P la P, până la egalizarea presiunilor:
• Pentru O2: PO2= 60 mmHg  O2 trece din
– Alveolar: PO2 = 100 mmHg  alveole în sânge până la atingerea
– Sânge venos: PO2=40 mmHg echilibrului (100 mmHg)

În sângele arterializat, care pleacă
de la plămâni: PO2 = 100 mmHg

PCO2= 7 mmHg, dar datorită

• Pentru CO2: coeficientului de solubilitate 
– Alveolar: PCO2 = 40 mmHg  CO2 trece rapid din sânge în alve-
– Sânge venos: PCO2=47mmHg ole până la atingerea echilibrului
(40 mmHg)

În sângele arterializat care pleacă
de la plămâni: PCO2 = 40 mmHg
 1.4. Transferul O2 prin MAC

• Difuziunea O2 are loc din aerul alveolar

 spre sângele din capilarele
pulmonare
• Saturarea sângelui capilar cu O2 se face
rapid  Timpul de difuziune O2 (0,3 s)
este mai mic decât Timpul de circulaţie
a sângelui în sectorul pulmonar (0,7 s)
• Oxigenarea sângelui (OxiHb%) = 97,5%
• Cauzele saturației OxiHb < 100%:
1. Inegalitatea aerării alveolelor (în zonele cu raport V/Q suboptimal)
2. Contaminarea sângelui oxigenat din venele pulmonare cu cel venos
din venele bronşice
3. Trecerea sângelui venos coronarian prin venele thebesiene direct
în ventriculul stâng
 1.5. Transferul CO2 prin MAC

• Difuziunea CO2 se realizează din sângele venos capilar spre 

aerul alveolar
• Se face cu o viteză de 20 ori mai mare ca a O2  se poate
considera că are loc instantaneu
• Deşi PCO2 este redus (7 mmHg), schimbul gazos este facilitat de
solubilitatea mare a CO2
• Timpul de contact al sângelui din capilarele pulmonare cu zona de
schimb gazos este de 0,7 sec în repaus; deşi în efort scade la 0,3
sec, este suficient pentru egalizarea presiunilor parţiale
 1. Difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilară

Caracteristici Unităţi de O2 CO2

măsură
Coeficient de ml gaz/ml lichid 0,024 0,56
solubilitate (0,03) (0,6)
Timpul de difuziune secunde 0,3 instantaneu
 1. Difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilară

Afecţiuni care reduc capacitatea de difuziune pulmonară

Difuziunea gazelor respiratorii
2. Transportul sanguin al gazelor respiratorii
 2.1. Funcţia respiratorie a sângelui pentru oxigen

2.1.1. Formele de transport ale O2 în sânge

În sânge O2 este transportat sub 2 forme:
1. Forma dizolvată fizic
− Cantitatea de O2 dizolvată în sânge, per unitatea de volum este
d.p. cu presiunea parţială a O2 (PO2)
−  1% din cantitatea de O2 transportată de sânge
− În condiţii normale, O2 dizolvat are o importanţă deosebită
deoarece reprezintă partea difuzibilă care determină presiunea
parţială a O2 din sânge, sensul şi mărimea difuziunii lui
2. Forma combinată cu hemoglobina
−  99% din cantitatea de O2 transportată de sângele arterial
2.1.1. Formele de transport ale O2 în sânge
 2.1.1. Formele de transport ale O2 în sânge

Fixarea O2 pe hemoglobină
• Hemoglobina este o feroproteină cu o
structură tetramerică
• Globina - este formată din 4 lanţuri
polipeptidice:
– 1 pereche de lanţuri  + 1 pereche de
lanţuri de tip  sau  sau  sau ε
– La adult = HbA1 (22) + HbA2 (22)
– La făt şi la nou-născut - HbF (22)
• Hemul
– Nucleu tetrapirolic + Fe2+ legat de
atomii de azot prin 4 valenţe
– Prin a 5-a valenţă, Fe2+ este legat de
globină
– A 6-a rămâne disponibilă pentru
legarea cu oxigenul
 2.1.1. Formele de transport ale O2 în sânge

• Reacţia Hb cu O2 are loc rapid (0,01 s)

• Fiecare dintre cei 4 atomi de Fe2+ ai
grupărilor hem fixează câte o moleculă
de O2
– Fără intervenţia vreunui mecanism
enzimatic
– Fără modificarea valenţei Fe2+  o
reacţie de oxigenare (nu de
reducere, deoarece aceasta se face
cu modificarea valenţei la Fe3+)
 2.1.1. Formele de transport ale O2 în sânge
• Fixarea şi eliberarea O2 de pe molecula de Hb - au loc următoarele
reacţii:
La nivelul plămânilor La nivelul ţesuturilor
fixarea O2 pe Hb eliberarea O2 cu reconstituirea punţilor saline
eliberarea CO2 din carbHb: fixarea CO2 cu formarea carbamaţilor:
O2 + HbCO2  HbO2 + CO2 CO2 + HbO2  HbCO2 + O2
eliberarea protonilor (H+): captarea de către Hb a protonilor:
O2 + HHb  HbO2 + H+ H+ + HbO2  HHb + O2
eliberarea 2,3 DPG: fixarea 2,3 DPG:
O2 + HbDPG  HbO2 + DPG DPG + HbO2  HbDPG + O2
 2.1. Funcţia respiratorie a sângelui pentru oxigen
• Capacitatea de oxigenare a sângelui
– Volumul maxim de O2 ce poate fi fixat de 1g Hb = 1,34 ml O2
– Concentraţia medie a Hb în sânge = 15 g/dl
15 x 1,34 = 20 ml O2/dl (200 ml/litru)  de 70X O2 dizolvat fizic
– Factorii care influenţează capacitatea de oxigenare a sângelui:
- Respiraţia - asigură PO2 alveolar de 100 mmHg
- Factori care reglează concentraţia Hb: Fe, B12, eritropoietina
• Saturaţia cu O2 a sângelui (HbO2%)
– Raportul între cantit. de HbO2 actuală şi cantitatea maximă de O2
ce poate fi legată
– VN HbO2%: 97,5% în sângele arterial, 75% în sângele venos
• Diferenţa arteriovenoasă
– Diferenţa între cantitatea totală de O2 (solvit şi combinat cu Hb)
din sângele arterial şi venos
– În repaus 5 ml/dl, în efort 15 ml/dl
 2.1.2. Parametrii sanguini ai homeostaziei O2

Parametri Sânge arterial Sânge venos Diferenţa a-v

PO2 mmHg 100 40 60

HbO2 % 97,5 75 22,5

Vol O2/dl 20 15 5
 2.1.3. Curba de disociere/fixare a oxigenului pe Hb

− Reprezintă relaţia între PO2 şi co- a b

eficientul de saturaţie al Hb în O2
− Se înscrie sub forma unei curbe
sigmoide, au aspect de “S italic”,
având:
a. o pantă abruptă, la valori
scăzute ale PO2 (<80 mmHg), ca
în țesuturi;
b. o pantă în platou, la valori
crescute ale PO2 (80-100
mmHg), ca în plămân
− Explicație: atât fixarea cât şi
eliberarea de O2 de pe Hb nu se
face simultan pentru toţi cei 4
atomi de fier ai Hb, ci succesiv, în
trepte
 2.1.3. Curba de disociere/fixare a oxigenului pe Hb
Semnificaţie funcţională:
• În porţiunea inferioară, abruptă a curbei,
care corespunde cu PO2 scăzut (ca la
țesuturi):
− Afinitatea Hb pt O2 este cu atît mai a b
redusă cu cât valorile PO2 scad
 Permite eliberarea O2 de pe Hb spre
ţesuturi, chiar la modificări mici de PO2
• În porţiunea superioară “în platou” a
curbei, care corespunde cu PO2 crescut (ca
în plămân):
− Afinitatea Hb pt O2 se menține crescută
chiar dacă valorile PO2 scad
 Permite menținerea saturației HbO2
100%, chiar dacă scade PO2 sub 100
mmHg, pană la valoarea de 80 mmHg
 2.1.3. Curba de disociere/fixare a oxigenului pe Hb

• Afinitatea între O2 şi Hb se exprimă

prin valoarea lui P50
• P50 = PO2 la care saturaţia în O2 a Hb
este de 50%
• P50 = 26,6 mmHg la pH = 7,4 şi
temperatură de 37oC
• P50 permite a compara curbele de
disociere a HbO2 în condiţii diferite
sau pt tipuri de hemoglobină diferite
− P50  Curbă deplasată la dreapta
 Afinitatea Hb pt O2 =
 Cedarea O2 de pe Hb = 
− P50  Curbă deplasată la stânga
 Afinitatea Hb pt O2 =
P50
 Cedarea O2 de pe Hb = 
2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

A. Mutarea curbei la dreapta B. Mutarea curbei la stânga

(țesuturi active) (țesuturi inactive)

Hb A
 2.1.3. Curba de disociere a HbO2

• Trei proprietăţi fiziologice importante caracterizează legătura

chimică între Hb şi O2:
– Hb se combină reversibil cu O2
– Fixarea sau disocierea oxigenului molecular se realizează rapid,
într-un timp foarte scurt (milisecunde)
– Forma curbei de echilibru a HbO2 este o sigmoidă, ceea ce
reflectă interacţiunea moleculară dintre cele 4 grupări hem
• Molecula de Hb poate să fixeze sau să elibereze în afară de O2 şi
CO2 şi alţi liganzi cum ar fi:
– Monoxidul de carbon (CO), oxidul nitric
! (NO) , H+
– Fiecare ligand se comportă ca un efector
alosteric, contribuind la stabilizarea formei
deoxi a moleculei de Hb, reducând afinita-
tea ei pentru O2 sau pentru alţi liganzi
 2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

1. pH sau [H+]
• Creşterea acidităţii  determină 
afinitatății Hb pt O2 (efect Bohr) şi
 capacitatea de legare a CO2
• Efectul Bohr favorizează disocierea
HbO2 la nivel tisular, unde [H+] este
crescută datorită acumulării
cataboliţilor acizi, şi tamponează H+
prin fixarea lor pe Hb
– În acidoză: creşte P50
– În alcaloză: scade P50
 2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

2. Dioxidul de carbon
• Induce un efect Bohr: pe măsură ce sângele trece prin ţesuturi, CO2
difuzează din țesut în sânge   PCO2   formarea H2CO3, care prin
disociere şi scăderea pH-ului va favoriza eliberarea O2
• Afinitatea pentru O2 este influenţată de CO2:
– Prin gradul acidităţii
– Prin formarea de HbCO2
• La nivelul plămânilor, ca urmare a difuziu-
nii CO2 din sângele venos în alveole, PCO2
scade, pH-ul sanguin creşte, capacitatea
de fixare a O2 pe Hb creşte, iar curba se
deplasează spre stânga (P50 scade)
• La nivel tisular, ca urmare a proceselor metabolice PCO2 creşte, iar
curba se deplasează spre dreapta (P50 creşte)
 2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

3. Temperatura
• La nivelul plămânilor temperatura 
 este favorizată fixarea O2
 afinitatea Hb pt. O2
 curba se deplasează la stânga
 P50 scade
• La nivelul ţesuturilor temperatura 
  cantitatea de O2 eliberată
  afinitatea Hb pentru O2
 curba se deplasează la dreapta
 P50 creşte
• În ţesuturile metabolic active creşterea
temperaturii între 37 şi 41oC determină
modificarea P50 de la 26 la 32 mmHg,
cu favorizarea disocierii HbO2
 2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

4. 2,3-difosfogliceratul (2,3 DPG)

= metabolit rezultat al glicolizei
intraeritrocitare pe calea şuntului
Rapaport
•  [DPG] intraeritrocitar  deviază curba
de disociere spre dreapta  eliberarea
unei cantităţi crescute de O2
– Factori care activează glicoliza 
cresc DPG: hormonii tiroidieni, STH,
hormonii androgeni
•  [DPG] intraeritrocitar  deviază curba
de disociere spre stânga
– Factori care scad glicoliza  scad
DPG: acidoza
 2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

5. Tipul de Hb
• HbF
– Afinitate crescută pentru O2 
favorizează transferul de O2 de la
mamă la făt, unde PO2 este
scăzută
– Cauza: HbF = 22, lanţurile 
leagă mai slab 2,3-DPG decât
lanţurile β globinice
• HbA
– Afinitate mai mică pentru O2
 2.1.4. Factorii ce influenţează afinitatea Hb pentru O2

• În timpul efortului fizic:

– Curba de disociere se deplasează spre dreapta   eliberarea
O2 la ţesuturile active:
- Muşchii activi eliberează CO2 + acizi  H+
- Temperatura  cu 2-3 °C
 2.2. Funcţia respiratorie a sângelui pentru CO2

2.2.1. Formele de transport ale CO2 în sânge

1. Forma dizolvată fizic în plasmă a CO2
= 5% din CO2 transportat
= 2,5 ml/dl în sângele arterial (PCO2 = 40 mmHg)
= 2,98 ml/dl în sângele venos (PCO2 = 47 mmHg)
– Importanţă: reprezintă partea difuzibilă ce determină sensul şi
mărimea difuziunii, fixarea sub formă de carbamat sau de HCO 3-,
cât şi eliberarea din aceşti compuşi
 2.2.1. Formele de transport ale CO2 în sânge

2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi hemoglobina = 4,5%

• CO2 se poate fixa de grupările aminice ale proteinelor plasmatice
sau ale Hb, cu formarea carbamaţilor
• Controlul formării şi eliberării CO2 de pe Hb – prin gradul de
oxigenare al hemoglobinei (efect Haldane):
– Fixarea O2 tinde să elibereze CO2
– Desaturarea Hb (deoxigenarea) creşte formarea de carbamaţi
• Acest efect asigură transportul cuplat al CO2 şi O2 :
– La ţesuturi: eliberarea O2 de pe Hb favorizeaza formarea
HbCO2
– La plămâni: eliberarea CO2 din HbCO2 favorizează fixarea O2
 2.2.1. Formele de transport ale CO2 în sânge

3. CO2 transportat sub formă de bicarbonat = 90%

• Din CO2 solvit, o cantitate mică (0,15 ml/dl) se hidratează
spontan în plasmă, transformându-se în H2CO3, care apoi
disociază:
CO2 + H2O  H2CO3  HCO3- + H+
– Reacţia durează mai multe secunde în lichidul interstiţial,
plasmă
– Reacţie accelerată (sec) în eritrocite datorită prezenţei AC 
depinde de PCO2
• La ţesuturi: PCO2 = 47 mmHg  reacţia se desfăşoară spre
dreapta
• În plămâni: PCO2 = 40 mmHg  reacţia se desfăşoară spre stânga,
asigurând eliberarea CO2, care difuzează apoi în alveole
 2.2.1. Formele de transport ale CO2 în sânge
• Fenomenul de membrană Hamburger
– Cea mai mare parte a CO2 pătrunde în eritrocite şi formează
H2CO3 prin hidratare rapidă, care va disocia rapid în ioni
– Ionii HCO3- difuzează din hematii în plasmă în schimbul ionilor de
Cl-, membrana eritrocitară fiind permeabilă pentru aceşti ioni
– Procesul este descris şi ca fenomenul migraţiei ionilor de Cl-
2.2.1. Formele de transport ale CO2 în sânge
 2.2.2. Parametri sanguini ai homeostaziei CO2

Sânge Sânge venos Diferenţa

arterial amestecat veno-
arterială
PCO2 mmH 40 46 6
g
CO2 dizolvat ml/dl 2,5 2,9 0,4
Carbamat ml/dl 2,4 3,8 1,4
HCO3- ml/dl 43,3 45,5 2,2
TOTAL ml/dl 48,2 52,2 4,0
 2.2.3. Curba de disociere/fixare a CO2 pe Hb

• Influenţată de:
– PCO2
– Saturaţia în O2 a Hb
• Nu atinge platou: creşterea
progresivă a PCO2  creşte şi
cantitatea de CO2 dizolvată în
plasmă
• Nu există punct de saturaţie totală
 2.2.3. Curba de disociere/fixare a CO2 pe Hb

• Sângele arterial are o curbă de

fixare-disociere a CO2 ceva mai
deprimată decât a sângelui venos
 eritrocitele cu HbO2 pot fixa o
cantitate mai mică de CO2
• La ţesuturi: fixarea CO2 se face
mai uşor datorită PO2  şi a pH-
ului mai acid
• La plămâni: cedarea CO2 este
datorată PO2  şi pH mai alcalin
Transportul şi difuziunea gazelor respiratorii
 3. Difuziunea gazelor la nivel tisular

• Schimburile gazoase la nivel tisular asigură:

– aportul de O2 necesar metabolismului celular
– eliminarea CO2 rezultat din procesele metabolice

• Respiraţia tisulară cuprinde două procese funcţionale:

1. Procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii determinate de
gradientul de presiune parţială din sectoarele capilar, interstiţial şi
celular
2. Respiraţia celulară – reacţii chimice oxido-reducătoare cuplate cu
fosforilări oxidative eliberatoare de energie

• Schimburile gazoase la nivel tisular se desfăşoară prin peretele

capilar, lichidul interstiţial şi membrana celulară
 3.1. Difuziunea O2 la nivel tisular

• Este determinată de diferenţele de presiune parţială :

– În sângele capilarului arterial: PO2 = 95 mmHg
– În lichidul interstiţial: PO2 = 40 mmHg P
– La nivel intracelular: PO2 = 23 mmHg (5 - 40)
– La nivelul crestelor mitocondriale: PO2 = 1 mmHg
 difuziunea rapidă din capilare spre celule
• Rata difuziunii O2 depinde de:
– Viteza de transport a O2 din sânge spre ţesuturi
– Timpul de tranzit
– Mărimea suprafeţei traversate de oxigen prin
difuziune, care creşte cu numărul de capilare perfuzate
– Intensitatea proceselor metabolice celulare ce utilizează O 2
 3.1. Difuziunea O2 la nivel tisular

• Ecuaţia de difuziune care se aplică la

ţesuturile periferice:

VO2 = D x A x (PO2 [c] - PO2 [t]) / L2

– PO2 [c] = presiunea parţială a O2 în

capilar;
– PO2 [t] = presiunea parţială a O2 în
ţesut;
– L = distanţa între capilar şi mitocondrie
 3.1. Difuziunea O2 la nivel tisular

• Exemplu:
– La nivelul VS, unde distanţa între două capilare vecine  25 m,
moleculele trebuie să străbată prin difuziune 13 m  de 10 x
mai mare decât MAC  timp de difuziune 
– Distanţa între capilarele din cortexul cerebral  36 m
– Distanţa între capilarele din muşchiul scheletic  80 m
Calea cea mai eficientă de a îmbunătăţi alimentarea cu O 2 a
ţesuturilor =  distanţei de difuziune prin recrutarea capilare
– În efortul fizic, când aportul de O2 trebuie să crească în muşchii
scheletici  numărul capilarelor deschise  de aprox. 3x
– Cantitatea de O2 extrasă din sânge diferă în funcţie de tipul de
ţesut: maximă în miocard, unde apare cea mai mare diferenţă
arterio-venoasă
 3.2. Difuziunea CO2 la nivel tisular

• Presiunea CO2 rezultat din metabolismul celular prezintă:

– PCO2 celular şi interstiţial = 45 - 46 mmHg
– PCO2 sânge arterial = 40 mmHg
 Deşi P = 5-6 mmHg, difuziunea CO2 se face
foarte rapid, datorită marii sale solubilităţi

• PCO2 este determinată de intensitatea procese-

lor tisulare şi de fluxul sanguin
– ex.: în cazul unui debit sanguin scăzut, procese metabolice
intense vor induce creşterea PCO2
 Întrebări cu răspunsuri multiple

1. Difuziunea oxigenului prin membrana alveolo-capilară este asigurată

de:
A. Coeficientul de solubilitate mai mare decât al CO2
B. Caracteristicile membranei alveolo-capilare (suprafață mare, grosime
mică)
C. Gradientul de presiune de aproximativ 60 mmHg
D. Timpul de pasaj al sângelui prin capilarele pulmonare de minim 0,3
secunde
E. Inspir, deoarece în expir bronhiolele sunt colabate
 Întrebări cu răspunsuri multiple

2. Curba de disociere a CO2 are următoarele caracteristici:

A. Este influențată de PCO2 și de saturația hemoglobinei cu oxigen
B. Are forma de ”S italic”
C. Nu prezintă un punct de saturație totală
D. Este mai deprimată în sângele arterial comparative cu sângele venos
E. Atinge un platou
 Întrebări cu răspunsuri multiple

3. Difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilară:

A. Asigură creșterea PO2 de la 40 mmHg în vena pulmonară, la 100
mmHg în artera pulmonară
B. Asigură scăderea PCO2 de la 47 mmHg în artera pulmonară la 40
mmHg în vena pulmonară
C. Asigură procesul de hematoză
D. Este crescută dacă grosimea membranei alveolo-capilare este
crescută
E. Este mai redusă pentru CO2 deoarece gradientul de presiune pentru
CO2 este de numai 7 mmHg