Departamentul III Ştiinţe Funcţionale

Disciplina de Fiziologie

Fiziologia
aparatului respirator
Cursul 2
Fiziologia ventilaţiei pulmonare.
Raportul ventilaţie/perfuzie

2019-2020
 Cuprins

1. Debite (fluxuri) ventilatorii

1.1. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) (FEV1)
1.2. Fluxuri expiratorii forţate
1.3. Interpretarea testelor ventilatorii
1.4. Ventilația de repaus (VRepaus)
1.5. Ventilaţia maximă (VMax)
1.6. Rezerva ventilatorie (RV)
2. Ventilaţia alveolară
3. Raportul ventilaţie/perfuzie
3.1 Distribuţia regională a aerului inspirat
3.2 Distribuţia regională a sângelui în circulația pulmonară
 Obiective

1. Evaluarea performanţei pompei pulmonare pe baza debitelor ventilatorii:

VEMS, debitele expiratorii forţate instantanee, ventilaţia de repaus, şi
ventilaţia maximă
2. Cunoașterea caracteristicilor principalelor disfuncţii ventilatorii
(restrictivă, obstructivă, mixtă)
3. Definirea ventilaţiei alveolare, cunoașterea valorii normale şi a metodelor
de evaluare
4. Descrierea diferenţelor între compoziţia aerului inspirat, expirat şi alveolar
5. Definirea componentelor spaţiului mort fiziologic (spaţiu mort anatomic şi
spaţiu mort alveolar)
6. Definirea raportului ventilaţie/perfuzie (V/Q)
7. Aprecierea distribuţiei regionale a fluxului sanguin pulmonar în
ortostatism
8. Descrierea mecanismelor locale de reglare a distribuţiei regionale a
aerului inspirat şi a fluxului sanguin
 1. Debitele (Fluxurile) ventilatorii

• Performanţa pompei pulmonare se evaluează pe baza debitelor

realizate pe unitatea de timp, dependente de mărimea, viteza şi
frecvenţa fluxului de aer, măsurat spirografic sau pneumotahografic

• Volumele/Debitele ventilatorii includ:

– Volumul expirator maxim în prima secundă (VEMS sau FEV1)
– Fluxurile expiratorii forţate (FEF)
– Ventilaţia de repaus (VRepaus)
– Ventilaţia maximă (VMax)
 1.1. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS, FEV1)

• VEMS (FEV1) = Volumul de aer expulzat din plămâni în prima

secundă a expirului maximal forţat, după un inspir maximal
• Determinare: direct, prin spirometrie forţată = efectuarea unui expir
maximal forţat, după un inspir maximal
• VEMS (FEV1 ) = 4/5 din CV
• Se exprimă în litri (corectat BTPS)
• Valori normale: VEMS ≥80% din valoarea
ideală corespunzătoare vârstei, taliei şi
sexului (la F este 90% din valoarea M)
• Patologic: VEMS < 80% din ideal
• Factorii de care depinde VEMS:
1. Forța de contracție a mușchilor respi-
ratori  VEMS este efort-dependent
2. Elasticitatea pulmonară
3. Permeabilitatea bronșică
 1.1. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS, FEV1)

• Rol VEMS:
1. VEMS este un parametru de apreciere a funcției ventilatorii
• VEMS < 80% din ideal  evidențiază severitatea unei DV
• Obs: VEMS este în limite normale în obstrucțiile din căile distale
2. Calculul IPB (indice de permeabilitate bronșică)
IPB = VEMS/CV X 100
• IPB este un parametru de apreciere a funcției ventilatorii
• Valori normale: IPB ≥ limita inferioară corespunzătoare vârstei
(între 20-29 ani, limita inferioară a IPB este de 75%)
• Valoarea scăzută a IPB semnifică:
 DV obstructivă (astm, emfizem, bronşita cronică)
 DV mixtă (BPOC)
3. Calculul VMax indirect = VEMS x 30
1.1. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS, FEV1)

Final Expir Final Expir

 1.2. Fluxuri expiratorii forţate
1. Fluxul expirator forţat maxim instantaneu de vârf (PEF, FEFmax)
• PEF (peak expiratory flow) = fluxul maxim
atins în cursul expirului maximal forţat
• Corespunde vârfului curbei expiratorii
• Este un parametru efort-dependent
• Valori normale: PEFbărbaţi= 9,5-10 l/s
PEFfemei = 7-8 l/s
• Rol PEF:
1. Prezența vârfului pe curba flux-volum
(PEF)  certifică corectitudinea efec-
tuării expirului forțat
2. PEF scade în toate tipurile de DV
3. PEF-metria efectuată dimineața și sea-
ra permite calcularea PEFmonitori-
zarea variabilității fluxului de aer 
PEF>15% = hiperrectivitate bronșică
 1.2. Fluxuri expiratorii forţate

2. Fluxuri expiratorii forţate instanta-

nee (FEF25%, FEF50%, FEF75%)
• Se măsoară pe curba flux-volum
• Sunt fluxuri de aer instantanee în
momentul când s-a eliminat:
– 25% din CVF
– 50% din CVF
– 75% din CVF
• Sunt efort-independente
• Depind doar de proprietăţile vâsco-
elastice ale plămânului respectiv de:
a) rezistenţa la flux a căilor aeriene
b) reculul elastic pulmonar
• Patologic: valori scăzute în sindromul
obstructiv distal
 1.2. Fluxuri expiratorii forţate
3. Fluxul expirator forţat mediu între
25% şi 75% din CVF (FEF25%-75%)
• Fluxul mediu în jumătatea mijlocie a
CVF (FEF = forced mid expiratory flow)
• Se măsoară pe curba flux-volum
• Este efort-independent
• Depinde doar de proprietăţile vâsco-
elastice ale plămânului, respective de:
a) rezistenţa la flux a căilor aeriene
b) reculul elastic pulmonar
• Val. normale: FEF25%-75% ≥65% din ideal
• Patologic: FEF25%-75% <65%  caracte-
rizează Sindromul obstructiv distal
(obstrucția căilor distale, în astm sau
emfizem pulmonar, în care VEMS-ul
este normal)
 1.3. Interpretarea testelor ventilatorii
• CV, VEMS, IPB, VMax = parametrii ventilatorii de rutină
• Gradul de severitate  în funcţie de scăderea VEMS-ului*:
Gradul de severitate* % din VEMSi
Uşoară 70-80%
Moderată 60-69%
Moderat-severă 50-59%
Severă 35-49%
Foarte severă <35% *Ghid ATS/ERS

Parametru DISFUNCŢIE DISFUNCŢIE DISFUNCŢIE

VENTILATORIE VENTILATORIE VENTILATORIE
OBSTRUCTIVĂ RESTRICTIVĂ MIXTĂ
Ex. bronşită cronică, Ex. pneumonie, Ex. BPOC
astm rezecţie pulmonară
CVF N  
VEMS   
IPB%  N 
 1.3. Interpretarea testelor ventilatorii

Parametru Sindrom Disfuncţie ventilatorie Disfuncţie Disfuncţie

ventilometric obstructiv obstructivă ventilatorie ventilatorie
distal (DVO) restrictivă mixtă
(SOD) (DVR) (DVM)
CVF N N (DVO cu hiper-  
inflatie)/
 (DVO cu “aer captiv”)
VEMS N   

IPB% N  N 

PEF% N   

FEF25-75%   N 
 1.4. Ventilaţia de repaus (VRepaus)

• VRepaus = Volumul de aer respirat pe un minut în condiţii bazale

• Calcul: se determină spirografic volumul curent (VT) şi frecvenţa
respiratorie (f)  VRepaus = VT x f
• În repaus: - VT = 500 ml VRepaus = 6-8 l/min
- frecvenţa respiraţiei = 12-18/min
• Important: VRepaus asigură necesarul de oxigen al organismului în
condiții de repaus (VO2 = 250-300 ml/min)
– Normal: Raportul VRepaus /VO2 = 6000ml/300ml = 20  În condiții
normale, pentru a livra organismului 1 ml de O2 sunt necesari 20
ml de aer
– Patologic: Raportul VRepaus /VO2 > 28  pentru a livra organismu-
lui necesarul de O2 în condiții de repaus trebuie să se ventileze o
cantitate mai mare de aer  Tahipnee
 Cauza: afecțiune pulmonară sau cardiacă
 1.5. Ventilaţia maximă (VMax)
• VMax = Valoarea maximă până la care poate creşte ventilaţia pe minut
• Calcul: VMax = VT’ x f’
– VT’ crește până la 1/3 din CV VMax = 100-150 l/min
– Frecvenţa max = 80-90 resp/min
• Determinarea directă a VMax:
înregistrare spirografică a respira-
ției maximale forțate a subiectului
pt 15-20sec (manevră dificilă)
• Determinare indirectă a VMax : pe baza VEMS-ului (metodă mai facilă)
– Dacă fiecare ciclu ventilator durează 2 secunde (1 sec inspir şi 1 sec
expir)  Pe minut sunt posibile 30 de respiraţii cu amplitudinea
VEMS-ului  VMax indir = VEMS  30
– Valori normale VMax indir ≥80% din valoarea ideală
– Patologic: VMax indirindicator al severității afecțiunilor respiratorii
(VMax indir <35%  se contraindică intervențiile chirurgicale)
 1.6. Rezerva ventilatorie

• Cunoscând ventilaţia de repaus (VRepaus) şi ventilaţia maximă (VMax) se

poate calcula rezerva ventilatorie (RV):
VMax – VRepaus
RV = VMax  100

• Pe baza rezervei ventilatorii se poate aprecia cât la sută din ventilaţie

se utilizează în repaus şi implicit care este capacitatea de creştere a
ventilaţiei în cursul efortului, în vedera asigurării unor schimburi
gazoase mai mari
• Valoarea normală: RV 90%  posibilitatea de creştere a ventilaţiei
de 10 - 15 ori faţă de nivelul de repaus (de la 6-8 l/min la 100 l/min)
• Patologic: în afecțiunile pulmonare se reduce RV
 2. Ventilaţia alveolară (VA)

• VA = volumul de aer proaspăt care intră în alveole într-un 1 minut și

care participă la schimburile gazoase la nivelul membranei alveolo-
capilare
• Procesul de primenire a aerului alveolar se face încontinuu 
modificările compoziţiei aerului determinate de schimbul cu sângele
din capilarele pulmonare sunt corectate rapid prin ventilaţie
• Modificările volumelor de aer în timpul ciclului respirator: în cursul
fiecărui inspir, volumul curent (VT = 0,5 l) se adaugă la volumul de
aer existent în plămâni la sfârșitul expirului (CRF = 2,5 l)  volumul
aerului alveolar de  1,2 ori
• Raportul de expansiune al plămânilor = 1,2
– Calcul: din relaţia (CRF + VT) / CRF
– Unde: CRF = 2,5 litri
VT = 0,5 litri
 2. Ventilaţia alveolară (VA)
• Compoziția aerului inspirat/alveolar/
expirat este diferită:
1. Aerul atmosferic (PO2=160 mmHg,
PCO2= 0,2 mmHg, umidifiere = 60%)
2. În căile respiratorii devine aer inspirat =
condiționat (curățat, încălzit la 370C şi
saturat cu vapori de apă  100%)
3. În alveole se amestecă cu aerul din
alveole (CRF)  aer alveolar cu compo-
ziție constantă (PO2 = 100mmHg,
PCO2=40mmHg, umidifiat 100%)
4. Aerul expirat are compoziţie diferită =
amestec neomogen de aer alveolar +
aer din căile respiratorii (inițial doar aer
din căile respiratorii, apoi mixt și la
finalul expirului forțat aer alveolar)
 2. Ventilaţia alveolară (VA)

0,2
• Componentele aerului inspirat:
1. Ventilația alveolară  aerul care participă la schimburi
2. Spațiul mort funcțional (Spațiul mort anatomic + Spațiul mort
alveolar)  aerul care nu participă la schimburi
 2. Ventilaţia alveolară (VA)

• Spaţiul mort fiziologic (spaţiu mort funcţi-

onal) = teritoriul respirator total care NU
participă la schimburile gazoase
• Componente:
1) Spaţiul mort anatomic
– volumul de aer inspirat care rămâne
în căile respiratorii şi nu participă la
schimburile gazoase
–  25 % din VT = 125 ml
– la sfârşitul expirului normal, căile respi-
ratorii conţin aer alveolar cu PO2=100
mmHg şi PCO2=40 mmHg  acest aer
ajunge primul în alveole la următorul
inspir
 2. Ventilaţia alveolară (VA)

2. Spaţiul mort alveolar:

– Volumul de aer din porţiunea centrală
a alveolelor + alveolele hipoventilate +
alveolele hipoperfuzate (ventilate dar
irigate insuficient)  Nu participă la
schimburile gazoase
– Spațiul mort alveolar crește:
• la frecvenţe respiratorii mari  nu se
mai realizează în alveole amestecul de
aer corespunzător  nu rămâne
suficient timp pt efectuarea
schimburilor gazoase (minim 0,3 sec)
• în toate afecţiunile care scad schim-
burile gazoase alveolare
 2. Ventilaţia alveolară (VA)

• Concluzie: Ventilaţia alveolară (VA) = fracțiunea din ventilaţie care

participă la schimburile gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare
• Ventilaţia de repaus (VRepaus) însumează ventilaţia alveolară (VA) şi
ventilaţia spaţiului mort (VD):
VRepaus = VA + VD
• Volum curent (VT) = VolSpațiu mort + VolAlveolar
 VolAlveolar = VT - VolSpațiu mort
• Ventilaţia alveolară se calculează ca:
VA = VolAlveolar x frecvența respirației = (VT - VolSpațiu mort ) x f
• Factorii care influențează VA:
a) VA: -Creșterea amplitudinii respirației (VT)
- f (pană la un moment dat, după care Spațiul mortalveolar)
b) VA: VolSpațiu mort
 2. Ventilaţia alveolară (VA)

• Valoarea normală: VA = 4 l/min (2 l/min pt fiecare plămân)

• În condiții de repaus:
– din Ventilația de repaus (6 l/min) ajung să participe la schimburi
doar 4 l/min (VA, notat cu V), restul de 2 l/min fiind ventilaţia
spaţiului mort
– Cantitatea de sânge care ajunge în plămân (Q): Q = 5 l/min
– Raportul Ventilație/Perfuzie: V/Q = 4/5 = 0,8  ideal pentru
schimburile alveolo-capilare
• Eficienţa ventilaţiei
– se poate aprecia prin timpul de amestec intrapulmonar al heliului
(timpul de mixică He), care reprezintă timpul necesar pentru
diluarea uniformă a He în toate spaţiile alveolare.
– valoarea normală a timpului de mixică este < 3 minute
 3. Raportul ventilaţie/perfuzie
• În repaus, la adultul normal:
– Ventilaţia pulmonară = 6 l/min, din care Ventilaţia alveolară (V) este
doar de 4 l/min (restul de 2 l/min este ventilaţia spaţiului mort)
– Cantitatea de sânge pulmonar (Q) = DC = 5 l/min

Raportul optim ventilaţie/perfuzie (V/Q) = 4/5 = 0,8
– Raportul V/Q exprimă condiţia optimă pentru realizarea schimbului
de gaze la nivel alveolar
–  sau  Raportului V/Q  afectează schimburile
– Raportul V/Q nu este identic in toate zonele pulmonare, pt că venti-
lația şi perfuzia diferitelor zone sunt diferite, chiar în condiții normale
– Distribuţia regională a aerului depinde de gradul de expansiune a
alveolelor, care depinde de:
1. proprietăţile mecanice ale sistemului bronho-pulmonar
2. gradientul de presiune pleurală (factorul principal, dependent de
acțiunea gravitației)
 3. Raportul ventilaţie/perfuzie
3.1 Distribuţia regională a aerului inspirat
1. În condiții bazale:
G
• La sfârșitul expirului, în plămâni se găsește - 10 cm H2O
CRF
CRF care este distribuită inegal - cea mai
mare parte în zona apicală deoarece: Sfârșit expir

– Ppl este mai negativă apical decât bazal CRF

datorită acțiunii gravitației  alveolele - 2,5 cmH2O

din zona apicală sunt mai destinse Volum pulmonar = CRF

– Palv = 0 cmH2O atât la baze, cât şi la vârf Sfârșit inspir

• În timpul inspirului: aerul inspirat (VT) CRF

trece predominent în zona cu alveolele cel VT

mai puțin destinse  spre baze

 Concluzie: alveolele de la nivelul bazelor
pulmonare sunt mai bine ventilate decât cele CRF

ale vârfurilor pulmonare (de 3x) VT

Volum pulmonar = CPT

 3.1 Distribuţia regională a aerului inspirat

2. La sfârșitul expirului maximal forțat, în - 4 cm H2O

plamâni rămâne volumul pulmonar
minim = VR, repartizat diferit:
– în regiunea bazelor pulmonare Ppl
creşte  devine mai mare decât
presiunea atmosferică (Ppl pozitivă) +3,5 cm H2O

 închiderea bronșiolelor de la
acest nivel Sfârșit expir
maximal
 Concluzie: teritoriile apicale conțin VR

mai mult aer decât cele bazale

VR
 3.1 Distribuţia regională a aerului inspirat

3. La sfârșitul inspirului forțat, în plămâni

se găsește cel mai mare volum
pulmonar  CPT:
– alveolele din toate teritoriile pulmo-
nare sunt dilatate maximal
 Concluzie: ventilaţia este uniformă,
independent de gradientul Ppl
CPT

CPT
3.1 Distribuţia regională a aerului inspirat
 3.2. Distribuţia regională a fluxului sanguin pulmonar

• În ortostatism: distribuţia fluxului

sanguin pulmonar este neuniformă
datorită gravitației
• Rezistenţa capilarelor pulmonare
depinde de gradientul de presiune
transmurală:
Ptransmurală = Pcapilare pulmonare - Palveolară
• În poziţie respiratorie de repaus, nu
există flux de aer, iar glota este deschisă
Palv = Patm = 0
• În timpul unei respiraţii normale, Palv se
modifică (+/-) doar cu 1-2 mmHg
 3.2. Distribuţia regională a fluxului sanguin pulmonar

• În ortostatism: datorită acți-

unii gravitației, fluxul sanguin
scade aproape linear de la
baze spre apex, unde ajunge
la cea mai redusă valoare:
• Zona 1 (apex): flux minim
Palv  Pa > Pv
• Zona 2 (medie): flux mediu
Pa > Palv > Pv
• Zona 3 (baze): flux maxim
Arteriala Venoasa

(10x ca la apex)
Pa > Pv > Palv
• În clinostatism tot plămânul
face parte din zona 3
 3.2. Distribuţia regională a fluxului sanguin pulmonar

• Zona 1 (apexul pulmonar): gravitaţia defa-

vorizează circulația arterială spre apex
̶ PalvPa>Pvfluxul sanguin depinde de Pa
̶ În condiții normale: valoarea Pa asigură
perfuzia în zona 1, dar la un flux 
̶ Patologic: - dacă Pa (hemoragie) sau
- dacă Palv (respiraţie forţată)
 Pa<Palv  capilarele pulmonare vor fi
comprimate sub acțiunea Palv  închi-
derea capilarelor   fluxul sanguin
local  zona 1 va fi ventilată, dar nu şi V = 3x
perfuzată  nu pot avea loc schimburile Q = 10x

gazoase  devine spaţiu mort fiziologic

 3.2. Distribuţia regională a fluxului sanguin pulmonar

• Zona 2 (medie) - gravitaţia are efect mic

asupra circulației sanguine
̶ Pa > Palv > Pv  fluxul sanguin depinde
de diferenţa dintre Pa şi Palv, și nu de
diferenţa de presiune arterio-venoasă
(ca în cazul circulaţiei sistemice)
̶ Capilarele nu vor fi comprimate
• Zona 3 (bazală) - gravitaţia favorizează
circulația sanguină
̶ Pa > Pv > Palv  fluxul sanguin depin-
de de diferenţa de presiune arterio- V = 3x
Q = 10x
venoasă
̶ Cele mai multe capilare deschise
̶ Flux sanguin = maxim (10x ca la apex)
 2. Reglarea circulaţiei pulmonare
1. Factorii chimici locali (O2, CO2, pH) - rol principal:
• Modificarea PO2 și PCO2 din aer, nu din sânge:
 PO2 alveolar (hipoventilație)  VC RVP
 mecanism de adaptare a circulației san-
guine la ventilație
 PCO2 alveolar  VC RVP
• pH  VC și mai mare
2. Factorii umorali VC:
• Catecolamine, Angiotensina II
• Subst biologic active: histamina, serotonina
• Substanţe sintetizate local: ET, Tx
3. Reglarea nervoasă a circulaţiei pulmonare
• SNVS: VC ( fluxul sanguin pulmonar cu 30%)
• SNVP: VD (rol fiziologic insuficient precizat)
• Sistemul NANC: eliberează mediatori VC şi VD
 3. Raportul ventilaţie/perfuzie

• Raport ventilaţie/perfuzie ideal = 0,8

• În teritoriile cu alveole:
– normal ventilate și hipoirigate (VQ)
 raport V/Q > 0,8 (Apex)
– normal ventilate și neirigate (Q = 0)
 raport V/Q =  (situație extremă)
– normal ventilate şi irigate
 raport V/Q = 0,8 (zona medie)
– hipoventilate și normal irigate (VQ)
 raport V/Q < 0,8 (Baze)
– neventilate (V = 0) dar bine irigate
 raport V/Q = 0 (situație extremă)
 3. Raportul ventilaţie/perfuzie

În ortostatism, datorită acțiunii gravitației:

• La nivelul apexului (Zona 1)
– Ventilaţia este mai mare ca perfuzia
(zonă hiperventilată)  V/Q (>0,8)
– față de baze: atât ventilaţia cât şi per-
fuzia sunt mai reduse
• În zona mediopulmonară (Zona 2):
̶ V/Q = 0,8 (ideal)
• La nivelul bazelor (Zona 3):
– Ventilaţia este mai mică decât perfuzia
Ventilația
• Ppl mai puțin negativă
(zonă hipoventilată)
• P transmurală
V/Q (<0,8)
V = 3x
– față de• apex: ventilaţia
Alveole puțin destinse este de 3x mai Q = 10x
( Complianța)
mare și• perfuzia
Ventilația de
(V 10x
de 3x)mai mare
3. Raportul ventilaţie/perfuzie
V/Q (>0,8)

V = 3x
Q = 10x

V/Q (<0,8)
 Mecanisme locale de reglare a raportului V/Q

a) Apical (zona hiperventilată, cu deficit

de perfuzie  V/Q)
• Caracteristici
– este spațiu mort alveolar
– fiind zona hiperventilată: PCO2
alveolar (Hipocapnia alveolară)
• Reglator: PCO2  determină bronho-
constricţie  reducerea ventilaţiei:
 Aerul va fi dirijat din zona hipoirigată
spre o zonă bine irigată, unde pot
avea loc schimburile
 Apical se ajustează raportul V/Q,
care ajunge 0,8  pot avea loc
schimburile gazoase în condiții
optimizate
 Mecanisme locale de reglare a raportului V/Q

b) Bazal (zona hipoventilată, cu exces de

perfuzie  V/Q)
• Caracteristici
– este spațiu mort alveolar
– fiind zona hipoventilată: PO2 alve-
olar (Hipoxie alveolară)
• Reglator PO2 alveolar  determină
vasoconstricţie hipoxică
 Sângele din regiunea hipoventilată
va fi dirijat spre regiuni bine
ventilate, unde pot avea loc
schimburile
 Bazal se ajustează raportul V/Q la
0,8  pot avea loc schimburile
gazoase în condiții optimizate
 Mecanisme locale de reglare a raportului V/Q

• Concluzie: Fără mecanisme de reglare, zo-

nele 1 și 3 ar fi zone de spațiu mort alveo-
lar și schimburile corecte s-ar face numai
la nivelul zonei 2  ar scădea OxiHb%
• Prin reglare, se reface raportul V/Q = 0,8
în cea mai mare parte a plamânului:
– Spațiul mort alveolar la 2-3%  can-
titatea de sânge neoxigenat
– Zona din plămâni în care se fac schim-
buri gazoase eficiente Ventilația al-
veolară  OxiHb=97,5%-98%
 PO2 = 100 mmHg
 PCO2 = 40 mmHg
 Întrebări cu răspunsuri multiple

1. VEMS este un parametru ventilometric caracterizat prin:

A. Reprezintă volumul de aer expirat într-un minut
B. Este un parametru efort-independent (nu depinde de forța
musculară)
C. Reprezintă volumul de aer expirat în prima secundă a unui expir
forțat, care urmează unui inspir maxim
D. Reprezintă 4/5 din capacitatea vitală
E. Scade doar în disfuncțiile ventilatorii restrictive
 Întrebări cu răspunsuri multiple

2.*Volumul de aer care participă la schimburile respiratorii între sânge şi

capilare la nivelul membranei alveolo-capilare este:
A. Doar aerul din centrul alveolei
B. Ventilaţia alveolară
C. Capacitatea reziduală funcţională
D. Volumul curent
E. Capacitatea vitală
 Întrebări cu răspunsuri multiple

3. Raportul ventilaţie/perfuzie (V/Q):

A. În alveolele normal ventilate, dar hipoperfuzate, V/Q este mai
mare decât 0,8
B. În alveolele hipoventilate, dar normal perfuzate, V/Q este mai mic
decât 0,8
C. În alveolele normal ventilate şi perfuzate, V/Q este egal cu 0,8
D. În alveolele neventilate, dar normal perfuzate, V/Q este mai mare
decât 0,8
E. În alveolele normal ventilate, dar neperfuzate, V/Q este egal cu
0,8