Hristos,

Prietenul clipelor de grea încercare

Crăciunul ar trebuii să ne ducă dincolo de toate celelalte lucruri materiale: mâncare,

băutură, distracții, unii dintre noi chiar uităm cu adevărat ce se sărbătorește de
Crăciun. Această sărbătoare trebuie să ne aducă în sufletul nostru iubire, prietenie și
mai multă grijă pentru aproapele nostru.
Toți știm foarte bine tradițiile românești de Crăciun cum ar fi: tăierea porcului, mersul
la colindat (care simbolizează vestirea Nașterii Domnului) dar cel mai important lucru
al Crăciunului este să fim aproape de familia și rudele noastre și să ne bucurăm
impreună de această sărbătoare minunată. Dar, pentru unii, mai ales copii, această
sărbătoare în loc de bucurie și dragoste le aduce în suflet tristețe, amărăciune și
suferință deoarece mulți dintre ei provin din familii defavorizate în care părinții nu le
pot oferi aproape nimic de Crăciun. Noi putem schimba acest destin al copiilor
transformându-l în cele mai frumoase clipe din viața lor.
Ajutându-ne aproapele intr-o oarecare măsură sau chiar maximul cât ne permitem,
negreșit la fel vom primi și noi însă nu ar tebui să ajutăm un copil nevoiaș pentru a
primi ceva în schimb. Eu mă consider un exemplu bun, astfel de fiecare dată când ajut
un copil mi se umple sufletul de fericire și doar atunci simt bucuria sărbătorilor.
Prin ajutorul oferit celor săraci ne exprimăm și dragostea față de Dumnezeu indirect.
Un mare părinte a spus odată: ''Când un om reușește să iubească în adevăratul înțeles
al cuvântului se îndumnezeiește și devine asemenea cu Dumnezeu.''
Copii cărora le-am făcut un bine își vor aminti de această sărbătoare cu mare bucurie,
luându-L astfel pe Hristos alături de ei, fiindu-le un prieten veșnic.
Noi trebuie să le explicăm copiilor că ajutorul primit este de la Dumnezeu iar noi
suntem doar niste simpli curieri, mesageri care transmit mai departe darurile, bucuriile
și binecuvântările Domnului către ''micii îngerași''.
Noi ar trebuii să luăm exemplul magilor care i-au adus pruncului Iisus cele mai de
valoare lucruri pe care le-au avut, nu s-au jenat a intra în grajdul vitelor și să se
închine lui Hristos. Tot așa nici noi nu ar trebuii să ne fie rușine să mergem să ajutăm
oamenii săraci, chiar și cu o vorbă bună deoarece părerile oamenilor sunt infime pe
lângă cea a Lui Dumnezeu.

Mintău Serafim
Clasa a X-a C