Proiectarea Si Tehnologia Articol Marochinarie DS

Digitally signed by
Library TUM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Proiectarea şi tehnologia articolelor

de marochinărie
Partea II
Indicaţii metodice privind efectuarea
lucrărilor de laborator
ΔL
1 1
2 2
ΔL b ΔB11 2 b
l L
l
ΔB
2
l b 2
b
B 
Chişinău
2015
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA INDUSTRIE UŞOARĂ

CATEDRA MODELAREA ŞI TEHNOLOGIA
CONFECŢIILOR DIN PIELE
Proiectarea şi tehnologia articolelor

de marochinărie
Partea II
Indicaţii metodice privind efectuarea
lucrărilor de laborator
Chişinău
Editura "Tehnica-UTM"
2015
1
CZU 675.011/.013(076.5)
P 94
Indicaţiile metodice la disciplina Proiectarea şi tehnologia
articolelor de marochinărie sunt alcătuite din două părţi distincte. În
prima parte sunt incluse lucrările de laborator nr. 1-8 ce se referă la
proiectarea articolelor de marochinărie, iar în partea a doua – lucrările de
laborator nr. 1-7 ce se referă la tehnologia articolelor de marochinărie.
Lucrarea este destinată studenţilor ce-şi fac studiile la ciclul I (studii
superioare de licenţă) cu frecvenţă la zi şi cu frecvenţă redusă la
specialităţile: 542.1 Ingineria produselor textile şi din piele cu opţiunea
Modelarea şi tehnologia confecţiilor din piele şi 521.8. Inginerie şi
management în industria uşoară.
Elaborare: conf., dr. ing. Marina Malcoci

Redactor responsabil: conf., dr. ing. Marina Malcoci
Redactor: Eugenia Balan
Recenzent: conf., dr. Valentina Bulgaru
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Proiectarea şi tehnologia articolelor de marochinărie: Indicaţii
metodice privind efectuarea lucrărilor de laborator / Univ. Tehn. a
Moldovei, Fac. Industrie Uşoară, Catedra Modelarea şi Tehnologia
Confecţiilor din Piele; elab.: Marina Malcoci; red. resp.: Marina
Malcoci. – Chişinău: Tehnica-UTM, 2015. – ISBN 978-9975-45-349-3.
Partea a 2-a. – 2015. - 76 p. – Bibliogr. la sfârşitul temelor. – 60 ex.
ISBN 978-9975-45-350-9.
675.011/.013(076.5)
P 94
Redactor: Eugenia BALAN
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 11.02.15 Formatul 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 60 ex.
Coli de tipar 5,0 Comanda nr. 09
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
ISBN 978-9975-45-350-9. UTM, 2015
2
Lucrarea de laborator nr. 1
TEMA: Analiza variantelor constructiv-tehnologice ale

modelelor
Scopul lucrării: a forma abilităţi de elaborare a matricei

posibilelor variante constructiv-tehnologice ale modelelor pentru
diverse tipuri de articole de marochinărie.
Ordinea desfăşurării lucrării:

1. Studentul va analiza variantele constructiv-tehnologice ale
genţii.
mănuşilor.
curelelor.
Instrumente şi materiale necesare: literatura de specialitate,

reviste, rechizite, produse de marochinărie – mostre.
Noţiuni generale
Variantele constructiv-tehnologice ale modelului se dau sub
formă grafică (figura 1.1). Acestea sunt structurate dintr-un anumit
număr de niveluri. De exemplu: natura materiei prime, sezon (în
cazul mănuşilor), destinaţia produsului, structura produsului, sexul
purtătorului, modul de detaliere a tiparului de bază a reperelor
exterioare, modul de detaliere a tiparului de bază a reperelor
interioare, modul de detaliere a tiparului de bază a reperelor
intermediare, modul de prezentare a interiorului, tipul căptuşelii,
gradul de rigidizare a produsului, categoria produsului, metoda de
asamblare, sistemul de închidere, modul de confecţionare, modul de
prelucrare a marginilor reperelor, modul de ornamentare a
produsului etc. [1-6].
În figura 1.1, prima cifră reprezintă numărul nivelului, iar a doua
cifră numărul variantei constructiv-tehnologice posibile. Prin
3
săgeată se indică o variantă constructiv-tehnologică a modelului
genţii destinate femeilor.
Geantă
Nivelul 1. Tipuri de materiale pentru

feț 1.1.
e Piele 1.2. Materiale 1.3. Înlocuitori 1.4. Combinaţii
naturală textile de piele de materiale
Nivelul 2. Modul de asamblare a feț elor
2.1. 2.2. 2.3. 2.4 2.5.
Coasere Împletire Nituire Sudare Combinat
Nivelul 3. Sistemul de închidere
3.1. Cu 3.2. Cu 3.3. 3.4. Cu 3.5. Fără 3.6.
fermoar şiret Cu ramă sistem de Combinat
clapă închidere
Nivelul 4. Modul de confecț ionare
4.1. Combinat 4.2. Pe dos 4.3. Pe faţă
Nivelul 5. Categoria produselor
5.1. Marochinărie 5.2. Marochinărie 5.3. Marochinărie
grea mică uşoară
Nivelul 6. Ornamentarea produselor
6.1. 6.2. 6.3. 6.4. 6.5.Combi- 6.6. Combi-
Acce- Apli- Cusături Impri- naţii de nat
sorii caţii decorative mare culori
Nivelul 7. Prelucrarea marginii reperelor
7.1. 7.2. 7.3. 7.4. 7.5. Dan- 7.6.
Simplă Paspoala- Împleti- Îndoită telată şi Combina-
vopsită tă tă perforaţii ţii
Figura 1.1. Variante constructiv-tehnologice ale genţii
În cazul exemplului analizat, aceste niveluri se prezintă în felul

următor:
Nivelul 1: natura materiei prime destinată ansamblului superior;
de exemplu, piele naturală, materiale textile, înlocuitori de piele,
4
combinaţii de materiale (piele naturală şi înlocuitori de piele, piele
naturală şi blană sintetică etc.).
Nivelul 2: modul de asamblare a ansamblului superior; de
exemplu, coasere, împletire, nituire, sudare, combinaţii (coasere şi
nituire, coasere şi împletire etc.).
Nivelul 3: tipul sistemului de închidere; de exemplu, fermoar,
clapă, ramă, şiret, fără sistem de închidere, combinaţii (clapă şi
fermoar, clapă şi şiret etc.).
Nivelul 4: după modul de confecţionare; de exemplu, pe faţă, pe
dos, combinat (pe faţă şi pe dos).
Nivelul 5: după categoria produselor; de exemplu, marochinărie
uşoară, marochinărie grea şi mică marochinărie.
Nivelul 6: modul de ornamentare a produsului; de exemplu,
accesorii, aplicaţii, cusături decorative, imprimare, combinaţii de
culori, combinat (combinaţii de culori şi accesorii etc.).
Nivelul 7: modul de prelucrare a marginii reperelor; de exemplu,
simplă vopsită, paspoalată, împletită, îndoiată, dantelată şi
perforaţii, combinaţii (simplă vopsită şi margine îndoiată,
paspoalată şi margine simplă vopsită etc.).
Conţinutul şi forma raportului

Raportul va fi prezentat pe coli formatul A4 şi va cuprinde:
1. Tema, scopul lucrării şi notificările referitoare la temă.
2. Rezultatele studiului vor fi prezentate în formă grafică.
3. Concluziile trase în urma efectuării lucrării de laborator.
4. Bibliografia (se indică sursele utilizate la efectuarea lucrării
de laborator).
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor

1. Prezentaţi nivelurile posibile pentru variantele constructiv-
tehnologice ale curelei.
tehnologice ale mănuşii.
tehnologice ale genţii.
5
Bibliografie
1. Harnagea F. Proiectarea şi tehnologia articolelor de

marochinărie. Iaşi: Ed. Cermi, 2000.
2. Harnagea F. Tehnologia articolelor de marochinărie. Iaşi: Ed.
Performantica, 2002.
3. Зыбин Ю. П. и др. Конструирование изделий из кожи.
Москва: Изд. Легкая и пищевая промышленность, 1982.
4. Ключникова В. и др. Практикум по конструированию
изделий из кожи. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1985.
5. Раяцкас В.Л, Нестеров В.П. Технология изделий из кожи.
Часть 2. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1988.
6. Чумакова М., Шаповалова Н. Технология и
конструирование кожгалантерейных изделий. Москва: Изд.
Легпромбытиздат, 1991.
6
TEMA: Calculul normelor de consum al materialelor de bază
Scopul lucrării: însuşirea metodei de calcul al normei de

consum al materialelor de bază.

1. Se efectuează aşezări teoretice şi practice ale reperelor unui
produs de marochinărie.
2. Se calculează norma de consum pentru piei finite şi înlocuitori
de piele.
3. Aşezările şi calculele efectuate se anexează la lucrare.
Instrumente şi materiale necesare: set de şabloane, calculator,

hârtie milimetrică, cântar electronic.
Noţiuni generale
Materialele de bază utilizate la confecţionarea articolelor de

marochinărie sunt: pielea finită, înlocuitorii de piele flexibili şi
materialele textile.
Pielea finită utilizată pentru obţinerea reperelor articolelor de
marochinărie nu poate fi folosită integral. Pierderile de materiale la
croire sunt inevitabile. Ele trebuie să fie cât mai mici şi pot fi
valorificate prin mai multe căi. Deşeurile care pot apărea la croire se
pot grupa în mai multe categorii: deşeuri normale, deşeuri
marginale, deşeuri între tipare, deşeuri prin punţi, deşeuri de calitate
[1-3; 5-11].
Deşeurile normale sunt deşeurile care se formează între reperele
de acelaşi fel şi de aceeaşi mărime datorită configuraţiei curbe a
contururilor.
Deşeurile marginale sunt deşeurile care se formează pe marginea
materialului datorită necoincidenţei conturului materialului cu cel al
reperului.
7
Deşeurile între tipar se produc între reperele de forme şi
dimensiuni diferite.
Deşeurile prin punţi se datoresc faptului că prin tehnologia de
croire, reperele nu pot fi aşezate tangenţial, precum şi datorită
grosimii mai mari a materialului sau a stivei.
Datorită faptului că pielea finită prezintă defecte pe suprafaţa ei,
acestea au fost denumite deşeuri de calitate, defectele fiind obţinute
în timpul vieţii animalului, în momentul jupuirii animalului,
transportării şi depozitării pieilor sau sunt cauzate de o conservare
necorespunzătoare. La croire se va urmări ca defectele materialului
să fie dispuse pe intervalele dintre repere. Când aceasta nu este
posibil, unele defecte pot fi incluse pe suprafaţa unor repere în
zonele mai puţin vizibile. Deşeurile de calitate se vor lua în
considerare în etapa finală a calculului normei de consum prin
intermediul indicelui de calitate al pielii.
Pentru determinarea consumului de piele finită se efectuează
aşezări teoretice ale reperelor. Aşezările teoretice ale reperelor
efectuate la scara 1:1 se vor prezenta în lucrare. La aşezarea
reperelor pe suprafaţa materilalelor (piele finită, înlocuitori de piele,
materiale textile etc.) se va ţine seama de regula de bază a croirii, şi
anume: direcţia de minimă alungire a materialului să coincidă cu
direcţia de maximă solicitare a reperelor. În industria de
marochinărie se cunosc cinci variante de combinare a reperelor la
aşezare [1-3; 5-11]:
1. Aşezarea reperelor într-o singură direcţie (fig. 2.1) - toate
reperele de pe toate rândurile sunt orientate într-o singură direcţie.
2. Aşezarea unui rând de repere într-o direcţie, iar al doilea rând
în altă direcţie (fig. 2.2).
3. Aşezarea reperelor sub un unghi de 40-60°, 90°, 180° (fig.
2.3).
4. Aşezarea reperelor în grup sau în cuib (fig. 2.4).
5. Aşezarea combinată.
Figura 2.1. Aşezarea reperelor într-o singură direcţie
8
Figura 2.2. Aşezarea unui rând de repere într-o direcţie, iar al
doilea rând în altă direcţie
a) b)
Figura 2.3. Aşezarea reperelor sub unghi:
a) unghi de 90°; b) unghi de 60°
Figura 2.4. Aşezarea reperelor în grup sau în cuib
Indiferent de varianta de combinare a reperelor la aşezare,

şabloanele sunt plasate unul faţă de altul la tangenţa maximă a
conturilor aşa cum s-a menţionat în exemplele anterioare (fig. 2.1-
2.4).
9
După ce reperele au fost aşezate, se construieşte paralelogramul
ABCD, astfel încât vârfurile acestuia să reprezinte patru puncte
identice a patru repere aşezate în aceeaşi poziţie, câte două pe
rânduri diferite (fig. 2.5) [3]. Pentru a economisi materialele, se
recomandă să se încerce câteva variante de aşezare, alegându-se ca
variantă optimă cea care corespunde celui mai mic paralelogram.
B C
A D
Figura 2.5. Construcţia paralelogramului ABCD
Relaţiile necesare calculului normei de consum pentru piei finite

se dă în tabelul 2.1 [1-3; 5-11].
Tabelul 2.1. Calculul normei de consum pentru pieile finite

Nr. Denumirea Simbolul Unitatea Relaţia de
crt. parametrului de măsură calcul
1 2 3 4 5
1 Deşeurile dn % Dn
100
normale As
100 - FA
2 Deşeurile Dn dm2 Ap - As
normale
10
Continuarea tabelului 2.1
1 2 3 4 5
3 Aria reperelor As dm2 -
din set
4 Aria paralelo- Ap dm2 -
gramului
dt+dm % 1
5 Deşeuri între C
4 fa
tipare şi 2
marginale Dt+Dm dm
6 Constantă C - 39
7 Factorul de fa - Apielii
arie Ar
8 Aria medie a Ar dm2 As
reperelor ns
9 Aria pielii Apielii dm2 200 - 250
10 Numărul de ns - -
repere din set
11 Deşeuri prin dp % Dp
punte 100
As
Dp dm2 Ps p
2
12 Perimetrul Ps dm2 -
setului
13 Lăţimea p dm 0,005 ÷ 0,02
punţii
14 Factorul de FA % n s Ar
aşezare 100
Ap
15 Aria reperului Ar dm2 -
16 Randamentul U % 100 - ∑dT
de utilizare
11
1 2 3 4 5
17 Deşeurile totale dT % dn+dt+dm+dp
18 Norma de Nc dm2 100 As

Ic
consum U
- 0,97 pentru calitatea I

19 Indicele de Ic 1,00 - calitatea II
calitate a pielii 1,03 - calitatea III
1,10 - calitatea IV
20 Factorul de FA % Ar
100
aşezare mediu Ap
În prezent se cunosc următoarele metode de calcul al suprafeţei

şabloanelor, şi anume (anexa 1) [4]:
- metoda geometrică;
- metoda gravimetrică sau prin cântărire;
- metoda prin planimetrare;
- metoda combinată;
- metode automate.
În industria de marochinărie, croirea reperelor se clasifică în
funcţie de configuraţia reperelor astfel [5; 6]:
- croire simplă;
- croire medie;
- croire complexă.
În tabelul 2.2 sunt date valorile factorului de aşezare mediu
necesare pentru a determina gradul de complexitate a croirii [5; 6].
12
Tabelul 2.2. Determinarea gradului de complexitate a croirii
Tipurile de Factorul de aşezare
Denumirea produselor
croire mediu, F A , în %
1 2 3
Poşete, sacoşe, mape, 98-100
Croire
portacte, portobiecte,
simplă
ghiozdane
Curele 100
Serviete, rucsacuri, mănuşi 96-97
Croire Genţi pentru sport, mingi, 96-97
medie huse
Geamantane 97
Genţi 92
Croire
Genţi de voiaj 94
complexă
Cordoane, serviete 95
De regulă, materialele textile, înlocuitorii de piele, cartonul,

spuma poliuretanică, materialele peliculogene etc. se croiesc în
mai multe straturi. Pentru determinarea consumului de înlocuitori
de piele, materiale textile etc. se efectuează aşezări practice ale
reperelor. Aşezările practice ale reperelor efectuate la scara 1:1 se
vor prezenta în lucrare. La aşezarea reperelor, între conturul
acestora se lasă o distanţă minimă de 2 mm, ceea ce reprezintă
pierderile prin punţi.
În industria de marochinărie, norma de consum la înlocuitorii de
piele, materiale textile etc. se poate calcula prin mai multe metode,
şi anume:
Metoda individuală - aşezări pentru fiecare reper în parte şi se
calculează numărul de repere ce pot fi croite pe lăţimea, respectiv
pe lungimea materialului, apoi se calculează norma de consum,
randamentul de utilizare.
Relaţiile necesare calculului normei de consum pentru
înlocuitorii de piele se dau în tabelul 2.3, figura 2.6 şi 2.7 [1-2; 5].
13
Tabelul 2.3. Relaţiile de calculul pentru determinarea normei de
consum a înlocuitorilor de piele
Denumirea Sim- Unitatea Relaţia de calcul

parametrului bolul de măsură
Numărul de repere nL repere L (l L1 )
aşezate pe lungime 1*
l l
Numărul de repere nB repere B (b B1 )
aşezate pe lăţime 1*
b b
Lungimea, respectiv L mm 1000 10000
lăţimea materialului B 1500 2000
Lungimea, respectiv l, b mm -
lăţimea reperului
Deşeurile marginale ∆L2 mm
pe direcţia lungimii
şi lăţimii la termina- ∆B2
rea croirii
Deşeul marginal la ∆L1 mm 5
începutul croirii, egal ∆B1 5
pe cele două direcţii
Randamentul de nB nL Ar
utilizare U % 100
B L
B L
Norma de consum Nc dm2
nL nB
Aria reperului Ar dm2 -
Notă. Semnul „+” din relaţii se aplică când se identifică o

distanţare a reperelor, iar semnul „-” când se atestă o
întrepătrundere a reperelor.
Simbolul a reprezintă restul obţinut în urma calculului
numărului de repere aşezate pe lungimea/lăţimea materialului.
Deşeurile marginale pe direcţia lungimii şi lăţimii la terminarea
croirii trebuie să fie mai mici decât lungimea, respectiv lăţimea unui
reper.
14
1 ΔL
1 1
1 ΔL
22 b ΔB
11
l  L
l
2
b ΔB
2
2

B
Figura 2.6. Aşezări practice ale reperelor pe înlocuitorii de piele
unde se atestă o întrepătrundere a reperelor pe lăţime şi o
distanţare pe lungimea materialului
1
ΔL 1
ΔL22 b ΔB11 2 b
l 
L
l
ΔB2
l b 2
b
B
 
Figura 2.7. Aşezări practice ale reperelor pe înlocuitorii de piele

unde se atestă o distanţare a reperelor pe lungimea şi lăţimea
materialului
15
Metoda grupată - aşezarea tuturor reperelor pe o anumită
suprafaţă (fig. 2.8). Se calculează randamentul de utilizare, apoi
norma de consum.
4 5
1 1
5
4
5 6 6 6
1 1
4 5
4 5
1 5 1
 4
3 5 7 8
3 6 6 6 7
2 3 5 7 8
3 7
3 5 7 8
3 7
7 8
3 5 7
2 7 8
3
7 8
2 2 2 2 7
3 3 7 8
3 3 7
Figura 2.8. Aşezarea tuturor reperelor pe suprafaţa

materialului
Randamentul de utilizare se calculează prin relaţia:
Ar As nset
U 100 100[%],
L B L B nstrat
unde: L, B - lungimea, respectiv lăţimea materialului, în mm;

Ar - aria reperului, dm2;
As – aria reperelor din set care compune produsul, dm2;
nset - numărul de seturi;
nstrat – numărul de straturi de materiale în stivă.
Norma de consum se calculează prin relaţia:
As
Nc 100[dm 2 ],
U
unde: U - randamentul de utilizare, în %;
As – aria reperelor din set care compune produsul, dm2.
16

2. Rezultatele studiului vor fi prezentate în formă tabelară
(tabelele 2.4-2.6).
3. La lucrare se vor anexa variantele de aşezare utilizate pentru
calculul normelor de consum.
3. Concluziile trase în urma efectuării lucrării de laborator şi
analizei rezultatelor obţinute.
de laborator).
Tabelul 2.4. Calculul factorului de aşezare
Denumi- Aria Numărul Aria Perime-

rea suprafeţei reperelor suprafeţei trul unui
reperelor unui reper, similare reperelor reper
Ar, dm2 din set, similare din Pr, dm
ns set, As, dm2
1 2 3 4 5
Perimetrul Aria paralelo- Factorul Factorul Tipul de

reperelor gramului de aşezare, de croire
similare Ap, dm2 FA, % aşezare
din set, Ps, mediu,
dm2 FA , %
6 7 8 9 10
17
Tabelul 2.5. Calculul normei de consum a pieilor finite
Denumirea Dn, dn, Dp, dp, Ar Apielii,

reperelor dm2 % dm2 % dm2
1 2 3 4 5 6 7
fa dt+dm, Dt+Dm, ∑dT, U, Nc,

% dm2 % % dm2
8 9 10 11 12 13
Tabelul 2.6. Calculul normei de consum a înlocuitorilor de piele
Nr.
Denumi-
de Ar, As, B, b, b, B2,
rea n
repe- dm2 dm2 mm mm mm B mm
reperelor
re
1 2 3 4 5 6 7 8 9
L, l, l, nL L2, U, Nc, Nc,

mm mm mm mm % dm2/ dm2/
reper produs
10 11 12 13 14 15 16 17
18
1. Enumeraţi deşeurile ce apar în timpul croirii reperelor din
piele finită.
2. Daţi definiţia deşeurilor marginale.
3. Daţi definiţia deşeurilor normale.
4. Daţi definiţia deşeurilor între tipar.
5. Daţi definiţia deşeurilor prin punţi.
6. Daţi definiţia deşeurilor datorită calităţii.
7. Enumeraţi variantele de combinare a reperelor la aşezarea
acestora pe material.
8. Descrieţi metodele de calcul al suprafeţei şabloanelor.
9. Enumeraţi tipurile de croire a reperelor.
10. Cum se calculează norma de consum a pieilor finite?
11. Cum se calculează norma de consum a înlocuitorilor de
piele?
12. Cum se calculează randamentul de utilizare a pieilor finite?
13. Cum se calculează randamentul de utilizare a înlocuitorilor
de piele?
19
Bibliografie

2. Mălureanu G., Cociu V. Bazele tehnologiei produselor din piele
şi înlocuitori. Iaşi: Partea I. Ed. I.P.I., 1991.
3. Mălureanu G., Mihai A. Bazele proiectării încălţămintei. Iaşi:
Ed. Performantică, 2003.
4. Mitu S., Pintilie E., Mitu M. Bazele tehnologiei confecţiilor
textile. Îndrumar de lucrări practice. Iaşi: Ed. Performantica,
2003.
5. Volocariu R.S., Mărcuş L. Îndrumar pentru lucrări practice la
disciplina Procese de fabricaţie în industria confecţiilor din
piele. Iaşi: Partea I. Ed. Pim, 2007.
6. Николаева Ж.Б. Технология кожгалантерейного и шорного
производства. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1988.
7. Николаева Ж.Б и др. Кожгалантерейная промышленность:
Справочник. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1985.
9. Фукин В.А., Калита А.Н. Технология изделий из кожи. Часть
1. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1988.
11. Шагапова И.М. Технология раскроя материалов на детали
обуви. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1988.
12. http://www.haff.com/digitalplanimeter_e.htm (accesat la data
de 22.12.2014).
13. http://en.wikipedia.org/wiki/Planimeter (accesat la data de
22.12.2014).
20
TEMA: Calculul normelor de consum al materialelor

auxiliare
Scopul lucrării: însuşirea metodei de calcul al normei de
consum al materialelor auxiliare.
1. Pe suprafaţa şabloanelor se reprezintă cusăturile necesare şi

porţiunea ce trebuie unsă cu adeziv.
2. Se calculează norma de consum al materialelor auxiliare
(aţă, adeziv şi accesorii pentru un produs de marochinărie).
Instrumente şi materiale necesare: şabloane, calculator, hârtie
milimetrică.
Noţiuni generale
Materialele auxiliare sunt: aţa, adezivii şi accesoriile.
Pentru efectuarea calculului necesarului de aţă se porneşte de la
precizarea tipului/rilor de cusătură utilizată la asamblarea reperelor
şi a lungimii acestuia, cunoscând că există relaţii de calcul care
permit determinarea lungimii de aţă consumată (tab. 3.1) [1; 2; 4-6].
La confecţionarea produselor de marochinărie se utilizează cel mai
des următoarele tipuri de cusături: simplă cu două aţe, zigzag, lanţ
cu o aţă, lanţ cu două aţe.
Tabelul 3.1. Relaţiile de calcul al normei de consum al aţei

Denumirea Simbol Unitatea Relaţia de calcul
cusăturii şi a de
parametrilor măsură
1 2 3 4
Cusătura simplă cu două aţe (cod 301)
Lungimea aţei pe 1 cm
un cm de cusătură
21
1 2 3 4
Desimea cusăturii n paşi/ -
cm
Suma grosimii cm ...
i i 1 2 n
pachetului de
materiale îmbinate
Coeficient cu - 0,85 - 0,95
valoare subunitară
Cusătura zigzag (cod 304)
Lungimea l cm 1
aţei pe un cm de 2n a 2 2n
n2 i
cusătură
Amplitudinea a cm 0,3
şirurilor de
împunsături
Cusătură lanţ cu o aţă (cod 101)
Lungimea aţei pe l cm
un cm de cusătură
Cusătură lanţ cu două aţe (cod 401)

Lungimea aţei pe l cm
un cm de cusătură
Calculul normei de consum pentru aţă
Norma de consum Nc cm l Li ns
calculată
Lungimea Li cm -
cusăturii „i”
Numărul de cusă- ns - -
turi „i” similare în
produse
Norma de consum N c' cm 1,1 N c
cu pierderi
tehnologice
22
Necesarul de adeziv se stabileşte pentru toate tipurile de îmbinări
prin lipire, utilizate la confecţionarea produselor de marochinărie,
provizorii sau definitive şi în variante diferite, după cum urmează:
- lipirea pe toată suprafaţa (mâner, bază, clapă, căptuşeala
intermediară etc.);
- lipirea discontinuă, cu depunerea adezivului în benzi egal
distanţate sau în puncte (căptuşeala interioară);
- lipirea cu depunerea adezivului în bandă de lăţime constantă
(îndoirea marginilor reperelor, suprapunerea reperelor etc.).
În funcţie de caracterul îmbinării, pentru cele provizorii se
utilizează soluţia de cauciuc natural şi soluţia de cauciuc sintetic
policloroprenic. Iar pentru îmbinări definitive se folosesc soluţiile
adezive (adezivi policloroprenici şi poliuretanici), emulsii adezive şi
termoadezive [3].
Soluţiile adezive reprezintă amestecuri omogene de polimeri
naturali sau sintetici cu solvenţi, în care macromoleculele sunt
dispersate până la molecule individuale în funcţie de concentraţia în
polimer [3].
Emulsiile adezive sunt amestecuri omogene lichide în
componenţa cărora intră polimeri insolubili în lichidul de bază cu
rol de mediu de dispersie, emulgatori sau dispersanţi, apa fiind
mediul de dispersie în cazul polimerilor adezivi [3].
Termoadezivii sunt aduşi în stare fluidă sub acţiunea
temperaturii, curg şi se etalează pe suprafaţa suporturilor, aderând la
acestea, după care, prin răcire, dau pelicule adezive rezistente [3].
Solvenţii sunt necesari pentru a asigura trecerea polimerilor în
soluţie şi menţinerea acesteia la o vâscozitate care uşurează
aplicarea ei. De exemplu, solvenţii specifici pentru adezivii
poliuretanici sunt metil-etil-cetona, acetona, iar acetatul de etil şi
toluenul pot fi utilizaţi ca diluanţi pentru a împiedica evaporarea
prea rapidă şi pentru a creşte rezistenţa la temperaturi scăzute [3]. În
cazul cauciucului natural, solventul specific este benzina.
Factorii care influenţează consumul de adezivi sunt
următorii [3]:
- tipul adezivului;
- concentraţia adezivului;
23
- natura solventului;
- volatilitatea şi densitatea adezivului;
- grosimea peliculei adezive;
- aria suprafeţei pe care se face depunerea adezivului.
Relaţiile utilizate pentru calculul necesarului de adeziv se dau în
tabelul 3.2 [3; 4].
Tabelul 3.2. Relaţiile de calcul al normei
de consum al adezivului
Denumirea Simbolul Unitatea Relaţia de
parametrului de măsură calcul
1 2 3 4
Norma de consum Nc g/reper M su M solv

calculată g/produs
N c' M su/ /
M solv
Masa substanţei M su g/reper Vsu su

uscate ' g/produs M su ns
M su
Volumul subtanţei Vsu cm3 A p

uscate
Aria suprafeţei A cm2 -
reperului, porţiunea
unsă
Grosimea peliculei p
cm -
uscate
Masa specifică a su
g/cm3 -
substanţei uscate
M solv g/reper Vsolv solv
Masa solventului ' g/produs M solv n s
M solv
24
1 2 3 4
Volumul solventului Vsolv cm3
Densitatea solventului solv

g/cm3 -
Concentraţia c % -
adezivului
Numărul de repere ns repere -
similare
Norma de consum cu N c'' g/produs 1,1 N c'
pierderi tehnologice
Valorile constante necesare calculului se dau în tabelul 3.3 [3; 4].
Tabelul 3.3. Valori constante
Denumirea Denumirea soluţiei, peliculei, Valorile
parametrului solventului parametrilor
1 2 3
Masa specifică Soluţie de cauciuc natural 1,3 g/cm3
a substanţei Soluţie de cauciuc sintetic 1,5 g/cm3
uscate, su policloroprenic
Latex, aracet 1,1 g/cm3
Grosimea Lipire definitivă 0,15 cm
peliculei, p Lipire provizorie 0,10 cm
Densitatea Benzină 0,879 g/cm3
solventului, Amestec solvenţi: benzină + 0,870 g/cm3
solv
acetat + etil + toluen (în
proporţie de 2/1/3)
Acetonă 0,796 g/cm3
Toluen 0,870 g/cm3
Acetat de etil 0,900 g/cm3
25
1 2 3
Concentraţia Soluţie de cauciuc natural (12±1) %
adezivului, c Soluţie de cauciuc sintetic (22-26) %
policloropenic
Soluţie de adeziv (17±2 )%
poliuretanic
Latex (60±2) %
Aracet (50±2) %
La calculul necesarului de elemente de prindere, accesorii se
pleacă de la stabilirea tipului acestora (anexa 2), ulterior se adaugă
un surplus pentru pierderile tehnologice, cum ar fi [6]:
- butoni, inele, vârf metalic, capse, picioruşe de protecţie - 2 %;
- catarame, nasturi, cursor – 1%;
- diverse accesorii pentru închiderea produselor, mânere, curele –
0,5 %.
Relaţiile de calcul al lungimii elementelor de prindere şi al
normei de consum se dau în tabelul 3.4 [4-6].
Tabelul 3.4. Relaţiile de calcul al lungimii elementelor de
prindere şi al normei de consum
Denumirea parametrilor Sim- Unitatea Relaţia de calcul
bolul de măsură
Lungimea elementu- lep mm ∑σi + Snit
lui de prindere
Grosimea materia- σi mm σ1 + σ2 +.... + σn
lelor din îmbinare
Surplusul pentru nituire Snit mm 1,5-2
Norma de consum cu Nc buc/
pierderi tehnologice prod
Numărul de elemente nep buc -
de prindere pentru un
produs
26
2. Şabloanele care au pe suprafaţa sa reprezentate cusăturile
calculate şi porţiunea ce trebuie unsă cu adeziv.
(tabelele 3.5-3.7). Valorile obţinute în urma calculelor se vor
compara cu datele din tabelul 3.8.
4. Concluziile trase în urma efectuării lucrării de laborator şi
analizei rezultatelor obţinute.
de laborator).
Tabelul 3.5. Determinarea lungimii cusăturii şi normei
de consum al aţei
Simbolul Denumi- Tipul Desimea Suma grosimii
operaţiei rea cusătu- cusăturii, pachetului de
operaţiei rii n, materiale îmbi-
paşi/cm nate, i , cm
1 2 3 4 5
Lungi- Lungimea Numărul de Norma Norma de

mea aţei pe un cusături de consum cu
cusătu- cm de similare în consum pierderi
rii, Li, cusătură, pereche, ns calculată, tehnologice, N c' ,
cm l, cm Nc, cm cm
6 7 8 9 10
27
Tabelul 3.6 .Calculul volumului solventului şi normei
de consum al adezivului
Simbolul Denumirea Natura Denumirea A,
operaţiei operaţiei adezivului solventului cm2
1 2 3 4 5
δp, Vsu, ρsu, Msu, ns ρsolv,

cm cm3 g/cm3 g g/dm3
6 7 8 9 10 11

c, Vsolv, Msolv, Norma de Norma de consum cu
% cm3 g consum pierderi tehnologice,
calculată, Nc, N'c, g/produs
g/reper
12 13 14 15 16
Tabelul 3.7. Calculul lungimii elementelor de prindere şi normei de

consum al elementelor de prindere
Simbolul Denumirea Denumirea Grosimea

operaţiei operaţiei elementului de materialelor din
prindere îmbinare, σi , mm
1 2 3 4
28
Surplusul Lungimea Numărul de Norma de consum

pentru elementului elemente de cu pierderi
nituire, Snit, de prindere, prindere tehnologice, Nc,
mm lep, pentru un buc/prod
mm produs, nep,
buc
5 6 7 8
Tabelul 3.8 .Norma de consum al materialelor auxiliare pentru

produsele de marochinărie
Denumirea Norma de consum calculată pentru un produs
materialelor geantă geantă pentru geamantan
auxiliare voiaj
1 2 3 4
Soluţie de 60 g 60 g 5g
cauciuc natural
Aţă 63 m 103 m 224 m
Set mâner - 1 buc 1 buc
Picioruşe de - 4 buc 4 buc
protecţie
Fermoar 157 cm 340 cm 654 cm
Cursor 6 buc 9 buc 17 buc
Inele 2 buc 2 buc 2 buc
Carabine - 2 buc -
Butoni de 2 buc 6 buc 2 buc
fixare
Placă pentru - 1 buc -
cureaua de
umăr
29
1. Prezentaţi materialele auxiliare pentru articolele de

marochinărie.
2. Cum se calculează norma de consum al aţei?
3. Cum se calculează norma de consum al adezivului?
4. Enumeraţi factorii care influenţează consumul de adezivi.
5. Cum se calculează norma de consum al elementelor de
prindere?
Bibliografie
1. Cociu V., Mălureanu G. Bazele tehnologiei produselor din piele

şi înlocuitori. Iaşi: Partea II. Ed. IPI, 1993.
3. Harnagea F., Mihai A. Adezivi şi tehnologii de lipire în industria
de încălţăminte. Iaşi: Ed. Performantica, 2005.
4. Volocariu R.S., Mărcuş L. Îndrumar pentru lucrări practice la
disciplina Procese de fabricaţie în industria confecţiilor din
piele. Partea I. Iaşi: Ed. Pim, 2007.
7. http://www.pethardware.com/ru/zaklepki-holniteny/ Zaklepka-
dvustoronnyaya-306/ (accesat la 28.10.13)
8. http://shiemorazom.com.ua/1/20?product_id=147(accesat la
28.10.13)
9. http://shiemorazom.com.ua/1/16?product_id=2210(accesat la
28.10.13)
30
TEMA: Studiul operaţiilor de prelucrare a reperelor
Scopul lucrării: însuşirea operaţiilor de prelucrare, a

parametrilor tehnologici şi modul de efectuare a acestora.
1. Studentul va analiza operaţiile de prelucrare a reperelor

produselor de marochinărie.
2. Se selectează 5 operaţii de prelucrare a reperelor, care apoi
se efectueză.

reviste, diverse materiale (de exemplu, piele finită, înlocuitor de
piele, material textil, şiret, paspoal flexibil şi rigid, aţă de grosime
diferită etc.), foarfece, preducele, cuţite, adeziv, accesorii etc.
Noţiuni generale
În prezent se cunosc un număr mare de operaţii de prelucrare,

acestea utilizând-se pentru a realiza produse cât mai interesante şi
cu un aspect estetic plăcut (anexa 3). Operaţiile de prelucrare sunt
[1-15]: egalizarea, subţierea, şlefuirea, dantelarea, perforarea,
vopsirea marginii, îndoirea marginii, paspoalarea, imprimarea,
gofrarea, cojirea, reliefarea, efectuarea cusăturilor decorative,
gravarea, arderea marginii, efectuarea aplicaţiilor, brodarea,
trasarea, împletirea etc.
În lucrare se prezintă modul de realizare a următoarelor operaţii
de prelucrare:
- împletire;
- trasare;
- efectuare a aplicaţiilor;
- gofrare;
- perforare.
31
1. Operaţia de împletire
1.1. Operaţia de împletire pentru înfrumuseţarea reperelor
Prin această operaţie se obţin următoarele repere: curele de umăr,
mânere, brăţare, cordoane etc.
Lăţimea fâşiilor de piele
necesare este de 3-5 mm.
Capetele fâşiilor se recomandă
a fi fixate pe o bucată de lemn
cu cuie (fig. 4.1, a), după care
se trece la împletirea acestora.
O altă soluţie este ca capetele
a) b) să fie prinse prin coasere de o
fâşie de piele (fig. 4.1, b). În
Figura 4.1. Modalităţi de fixare
a capetelor fâşiilor timpul împletirii fâşiilor se
urmăreşte ca acestea să nu se
răsucească, iar porţiunile asamblate să nu fie vizibile. După
împletire, produsul sau semifabricantul se bate cu ciocanul, se
umezeşte şi se întinde pentru uscare pe o plăcuţă din lemn, fixându-l
în cuie. Operaţia de împletire se poate efectua în diverse moduri,
obţinându-se produse originale şi interesante (fig. 4.2 şi 4.3) [11].
Figura 4.2. Modalităţi de împletire a fâşiilor
32
Figura 4.3. Modalităţi de împletire a fâşiilor
1.2. Operaţia de împletire pentru asamblarea reperelor

Pentru a realiza această operaţie, marginile reperelor trebuie să
fie perforate. Perforarea marginilor reperelor se poate face manual
(preducele, dispozitive de perforare etc.) sau mecanic (maşini de
perforat, prese etc.). După perforare, colţurile reperelor se rotunjesc
puţin, ceea ce uşurează împletirea şi are loc o repartizare uniformă a
fâşiei de împletire în jurul colţului. De regulă, distanţa de la
marginea reperului până la centrul orificiului este de 5 mm. Prima
gaură se face în colţul reperului, iar celelalte la o distanţă egală una
de alta.
În industria de marochinărie se utilizează mai multe tipuri de
împletituri, dar cel mai des sunt folosite împletirea simplă;
împletirea veneţiană; împletirea literei V; împletirea încrucişată;
împletirea înnodată (fig. 4.4) [2; 5; 8].
Împletirea simplă. La împletirea simplă lungimea fâşiei de
împletire trebuie să fie de 3 ori mai mare decât lungimea marginii
reperului supus împletirii, iar lăţimea fâşiei cuprinsă între 2,5-4 mm.
Fâşia se introduce în primul orificiu, lăsând un capăt aproximativ de
20 mm lungime, care trebuie introdus între repere pentru fixare.
Împletirea începe de la stânga la dreapta. În orificiul din mijlocul
colţului, fâşia se introduce de 2 ori, asigurând un aspect plăcut al
produsului.
33
a) b)
c) d)
e) f)
Figura 4.4. Tipuri de împletire:

a) şi b) este împletirea încrucişată; c) - împletirea simplă;
d) şi f) - împletirea înnodată; e) - împletirea veneţiană
Împletirea veneţiană. Aceasta acoperă în întregime marginea

reperelor. Pentru împletire se foloseşte o fâşie cu lăţimea de 5-8
mm, fiind asemănătoare cu împletirea simplă.
Împletirea literei V. Lungimea fâşiei trebuie să fie de 6 ori mai
mare decât lungimea marginii ce urmează a fi prelucrată. La
împletirea literei V, fâşia se introduce de 2 ori prin acelaşi orificiu.
Ca şi la împletirea veneţiană, marginea reperelor se acoperă în
totalitate.
Împletirea încrucişată. Fâşia trece prin fiecare al doilea
orificiu şi ajungând la sfârşitul rândului, se întoarce înapoi trecând
prin orificiile libere.
Împletirea înnodată. Fâşia trebuie să fie de 5-6 ori mai mare
decât lungimea marginii, iar lăţimea de 2,5-3,5 mm. Fâşia de
împletire se introduce în primul orificiu, lăsând aproximativ 20
mm. Capătul scurt se ţine cu degetul de la mâna stângă, iar capătul
lung se trece pe sub el, formând un nod. Apoi capătul lung se
introduce în al doilea orificiu după care se trece pe sub fâşie,
obţinându-se alt nod.
34
În zona colţurilor, fâşia de împletire se trece de 2 ori.
Uneori este necesar ca fâşia de împletire să se treacă de 2 ori şi
prin ultimul orificiu. Când fâşia ajunge la primul orificiu, capătul ei
se trece prin buclă. Ambele capete se introduc în orificiu şi se
fixează.
2. Trasarea reperelor
Pentru efectuarea acesteia se utilizează fâşii din piele sau din
înlocuitori de piele şi o suprafaţă pe care se efectuează tăieturi sau
perforaţii. Mai întâi se efectuează perforaţiile sau tăieturile, apoi
trasarea prin orificii a fâşiilor (fig. 4.5) [3; 11].
Figura 4.5. Modalităţi de trasare
Fâşia de piele poate să aibă rezistenţă medie, deoarece aceasta

are mai mult un rol decorativ. Se recomandă ca fâşia să nu fie prea
35
tensionată, creându-se un aspect estetic mai plăcut. Capetele fâşiei
se vor fixa cu adeziv sau prin coasere.
Operaţia de trasare se realizează pe reperele neasamblate.
Atunci când trasarea se efectuează pe toată suprafaţa reperului
capetele, se vor fixa prin coasere în momentul asamblării reperelor.
3. Efectuarea şi fixarea aplicaţiilor pe repere
Reperele decorative se fixează prin lipire, urmată de coaserea
manuală sau mecanică sau prin prindere cu ajutorul butonilor (fig.
4.6) [11]. În cazul tablourilor, reperele doar se lipesc.
Figura 4.6. Exemple de aplicaţii şi modul de fixare a acestora
4. Gofrarea reperelor
Gofrare înseamnă a forma rânduri de cute paralele şi ondulate
pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc.; a aplica pe un material un
desen imprimat în relief. Se utilizează pe larg la diversificarea
produselor de marochinărie, şi anume: poşete, curele, cutii, bijuterii,
tablouri etc.
Operaţia de gofrare se efectuează cu piele foarte subţire şi care
este destinată confecţionării mănuşilor. Adezivul utilizat serveşte
pentru îmbinările definitive, care se depune în două straturi pentru a
obţine o rezistenţă ridicată. Nu se recomandă la această operaţie a
36
folosi adezivul pentru îmbinări provizorii, deoarece nu este rezistent
şi cu timpul are loc o dezlipire a reperelor.
În figura 4.7 se dă un exemplu de produs la confecţionarea
căruia s-a aplicat operaţia de gofrare [13].
Figura 4.7. Exemplu de gofrare
5. Perforarea reperelor
Operaţia de perforare permite folosirea unor piei cu defecte,
porţiunile defecte fiind îndepărtate la perforarea reperelor. Aceasta
se poate face atât manual, cât şi mecanic. Manual se face cu ajutorul
preducelelor sau cleştelor-preducele. Mecanic - cu maşina de
perforat şi dantelat (de ex., MB10 C A, MB SK, SAGITTA, Italia)
sau cu ştanţele, ce utilizează cuţite sau matriţe (de ex., ştanţe uşoare:
S 108, S 120, ATOM; ştanţe grele: S320, S325 ATOM; maşini
automate de croit cu laser: RF-30, RF-50, RF-100, Richpeace;
maşini automate de croit cu cuţit: FLASHCUT 3010, ATOM). În
figura 4.8 se dau câteva exemple de repere perforate [11].
Figura 4.8. Exemple de perforaţii

37

(tabelul 4.1).
4. Mostrele de materiale prelucrate/ produsele de marochinărie.
de laborator).
Tabelul 4.1. Studiul operaţiilor de prelucrare a marginilor
reperelor [1-15]
Denumirea Aspectul Etapele de Exemple de produse
operaţiei de reperelor realizare a ce prezintă operaţia
prelucrare prelucrate operaţiei de de prelucrare
prelucrare analizată
1 2 3 4

1. Care este scopul operaţiilor de prelucrare a reperelor.
2. Enumeraţi ce operaţii de prelucrare a reperelor cunoaşteţi.
3. Analizaţi modul de realizare a operaţiilor de prelucrare
prezentate în lucrare.
4. Analizaţi problemele care apar la realizarea operaţiilor de
prelucrare.
38
Bibliografie

2. Андрианова Т. Н. Художественная обработка кожи. Питер:
Изд. Питер Принт, 2004.
3. Голубинцева Е. Подарки из кожи. Украшение и аксессуары.

Москва: Изд. Эксмо, 2002.
4. Жолобчук В. Колесова А. Пошив изделий из кожи и ткани.
Аксессуары. Москва: Изд. Аcт-Сталкер, 2007.
5. Жукова О. Кожа – в умелых руках. Сборник. Москва: Изд.
Знание, 1997.
6. Журавлева И. Ткани. Обработка. Уход. Окраска.
Аппликация. Батик. Москва: Изд. Эксмо, 2005.
7. Кулик И. Выжигание по ткани. Ростов-на-дону: Изд.
Феникс, 2003.
8. Кюльв Э.П. и др. Технология художественных изделий из
кожи. Москва: Изд. Легкая и пищевая промышленность,
1982.
9. Литвина О. Оригинальные модели из кожи и драпа,
обвязанные крючком. Москва: Изд. Эксмо, 2009.
10. Луковски И. Изделия из кожи. Москва: Изд.
11. Пушкина В. Кожа. Практическое руководство. Москва:
Изд. Эксмо, 2003.
12. Селиванова Т. Изделия из кожи: панно, сувениры,
украшения. Москва: Изд. Дом МСП, 2000.
13. Филиппова С. Изделия из кожи. Москва: Изд. АСТ-
Сталкер, 2003.
14. Чекризова Е. Кожа. Техника. Приемы. Изделия. Москва:
Изд. Аст-Пресс, 2004.
15. Чибрикова О. Декоративные фантазии из кожи для дома.
Москва: Изд. Эксмо, 2006.
39
TEMA: Elaborarea schemei generale şi desfăşurate a

procesului tehnologic
Scopul lucrării: formarea deprinderilor practice privind
elaborarea schemei generale şi desfăşurate a procesului tehnologic.

1. Se elaborează fişa de model pentru geantă, curea şi mănuşi.
2. Se elaborează schema generală şi schema desfăşurată a
genţii, a mănuşilor şi a curelelor.

reviste, rechizite, produse.
Noţiuni generale
Schema generală a procesului tehnologic conţine operaţiile de
bază ale acestuia şi, de regulă, se elaborează pentru atelierul de
prelucrare–asamblare–finisare [1-8]. La eleborarea schemei
generale se folosesc următoarele simboluri: cerc, dreptunghi cu o
singură zonă şi dreptunghi cu trei zone (fig. 5.1).
- denumirea
- produsul finit ansamblului
1 2 /nodului
3
Figura 5.1. Simbolurile utilizate la elaborarea schemei generale şi
desfăşurate a procesului tehnologic:
1 - numărul operaţiei din cadrul procesului; 2 - denumirea reperelor;
3 - numărul de repere în set
În figura 5.2 se dă un exemplu de schemă generală a procesului

tehnologic pentru geantă. Geanta este alcătuită din partea anterioară,
partea posterioară, bază, burduf, fâşia fermoarului şi mânere (schiţa
modelului este dată în figura 6.1 din lucrarea 6).
40
5 Susţinător
de mâner 2
3 Susţinător
de mâner 2
6 Paspoal 1 4 PA 1
10 Fâşia fer-
moarului 2 1 PP 1
9 Bd 2
7 Bz 1 2 Paspoal 1
8 Căptuşeala
interm. Bz 1 Ansamblul exterior şi intermediar
13 Căptuşeala 14 Căptuşeala
PA 1 PP 1
Bz 1 Bd 2
16 Fermoar 1 17 Întăritură
de fermoar 1
15 C. fâşiei
fermoarului 2 Ansamblul interior
18 Inele 4 19 Mâner 2
Produ-
sul
Figura 5.2. Schema generală a procesului tehnologic pentru geantă
Schema desfăşurată a procesului tehnologic conţine pe lângă

operaţiile de bază şi prelucrările necesare la confecţionarea
produsului. La eleborarea schemei desfăşurate se folosesc aceleaşi
simboluri ca şi la elaborarea schemei generale a procesului
tehnologic (fig. 5.2) [6-8].
În figura 5.3 este dată schema desfăşurată a procesului
tehnologic pentru geantă.
41
5 Susţinător
de mâner 2
Vopsirea marginii
6 Paspoal 1 4 PA 1 3 Susţinător
de mâner 2
Egalizarea reperelor Vopsirea marginii
Subţierea reperelor
1 PP 1
9 Bd 2
10 Fâşia fer-
moarului 2 2 Paspoal 1
7 Bz 1 Îndoirea marginii
bazei
Ungere cu adeziv,
montarea căptuşelii
intermediare pe Bz
8 Căptuşeala Ansamblul exterior şi intermediar

interm. Bz 1
PA 1 PP 1
Bz 1 Bd 2
16 Fermoar 1 17 Întăritură
de fermoar 1
15 C. fâşia Introducerea
fermoarului 2 cursorului
Ansamblul interior
18 Inele 4 19 Mâner 2
Produ-
sul
Figura 5.3. Schema desfăşurată a procesului tehnologic pentru geantă
42

3. Fişele de model la modelele analizate şi schemele generală şi
desfăşurată ale procesului tehnologic.
de laborator).
1. Ce simboluri se utilizează la elaborarea schemelor generale şi

desfăşurate a proceselor tehnologice?
2. Prin ce se deosebeşte schema generală de cea desfăşurată?
Bibliografie
1. Harnagea F. Proiectarea şi tehnologia articolelor de

marochinărie. Iaşi: Ed. Cermi, 2000.
3. Зыбин Ю. П. и др. Конструирование изделий из кожи.
Москва: Изд. Легкая и пищевая промышленность, 1982.
4. Ключникова В. и др. Практикум по конструированию
изделий из кожи. Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1985.
6. Чумакова М., Шаповалова Н. Технология и конструирование
кожгалантерейных изделий. Москва: Изд.
7. Шагапова И.М. Технология сборки заготовок верха обуви.
Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1989.
43
TEMA: Elaborarea hărţii tehnologice
Scopul lucrării: însuşirea modului de elaborare a hărţilor

tehnologice.
1. Fiecare student analizează produsele selectate şi alege

vederea principală şi scara de reprezentare a acestora.
2. Se elaborează harta tehnologică pentru geantă.
3. Se elaborează harta tehnologică pentru mănuşi.
4. Se elaborează harta tehnologică pentru curele.

reviste, rechizite, produse de marochinărie (curea, geantă şi
mănuşi).
Noţiuni generale
Harta tehnologică conţine vederile produsului analizat, cât şi

secţiunile acestuia, aranjate în jurul produsului [3].
Se numeşte vedere, reprezentarea părţilor vizibile ale suprafeţei
produsului orientat spre observator. Denumirea vederii este stabilită
în funcţie de planul de proiecţie [4; 5]:
- vedere din faţă (frontală) – principală;
- vedere de sus (orizontală);
- vedere din stânga;
- vedere din dreapta;
- vedere de jos;
- vedere din spate.
Vederea principală trebuie să reflecte cât mai multe detalii
despre formă, modul de detaliere a reperelor, modul de ornamentare
a produsului etc. şi dimensiune pentru o reprezentare cât mai clară
într-un număr minim de proiecţii.
44
În industria de marochinărie, în funcţie de sortiment se alege
numărul de vederi ale acestuia într-o hartă tehnologică, de exemplu:
a) geantă, valize, poşete, rucsacuri, serviete etc. pot fi incluse:
vederea din faţă, vederea de sus, vederea din stânga, vederea din
dreapta, vederea de jos, vederea din spate;
b) mănuşi - vederea din faţă şi vederea din spate;
c) curea - vederea din faţă şi vederea din spate.
Datorită numărului mare de vederi pentru genţi, valize, poşete,
serviete etc., autorul propune o poziţionare a produsului ca în figura
6.1. În cazul dat, partea anterioară a produsului şi partea posterioară
sunt identice. La fel, şi partea stângă cu partea dreaptă.
Prin secţiune se subânţelege reprezentarea unui obiect după ce a
fost secţionat imaginar cu unul sau mai multe plane convenţionale şi
s-a îndepărtat partea ce se află între planul de secţiune şi observator
[4; 5].
Traseul de secţionare se indică printr-o linie întreruptă, iar
poziţia observatorului prin săgeţi însoţite de litere majuscule (fig.
6.1). Litera se va scrie pe partea exterioară a săgeţilor pe orizontală.
Secţiunea se va nota cu aceaşi literă pe ambele săgeţi. Pentru
secţiunile identice se păstrează aceeaşi literă.
Harta tehnologică pentru un produs de marochinărie se reprezintă
la o anumită scară. La alegerea scării se ţine cont de dimensiunile
obiectului, complexitatea lui, dimensiunile formatului utilizat (A4,
A3, A2, A1, A0).
În cazul când produsele analizate au dimensiuni mari, se va
utiliza scara de micşorare (de exemplu, 1:2; 1:2,5; 1:4; 1:5; 1:10
etc.), iar când acestea au dimensiuni mici, se va utiliza scara reală
(1:1) sau scara de mărire (de exemplu, 2:1; 2,5:1; 4:1; 5:1; 10:1 etc.)
[4-6].
Un exemplu de hartă tehnologică pentru geantă se dă în figura
6.1.
45
A-A(1:2) B-B(1:2,5) C-C (1:2) D-D(1:2)
B
D
B
D E E
C
F F
C F F
E-E(1:2)
C
F F
A
A F-F(1:2)
A
A A
A Scara 1:10
UTM 542.1 001 HT

Litera Masa Scara
Mod Coală Nr. document Semnat Data
Geantă pentru femei
.Elaborat
Verificat
Coală Coli
Conduc Piele naturală etc. UTM FIU

Consult
ător MTCP-101
ant
Aprobat
Figura 6.1. Exemplu de hartă tehnologică pentru geantă
46
2. Rezultatele studiului vor fi prezentate în formă grafică pe
coli A4 sau A3 în funcţie de dimensiunile produsului.
de laborator).

1. Ce conţine o hartă tehnologică?
2. Cerinţele faţă de vederea principală.
3. Cum se reprezintă grafic secţiunile şi în ce poziţii sunt acestea
oportune?
Bibliografie
1. Cociu V., Mălureanu G. Bazele tehnologiei produselor din piele şi

înlocuitori. Partea II. Iaşi: Ed. IPI, 1993.
3. Mitu S., Mitu M. Bazele tehnologiei confecţiilor textile. Vol. I. Iaşi:
Ed. Gh. Asachi, 1998.
4. Ştirbul I., Ruban A. Geometrie descriptivă. Îndrumar metodic
privind executarea lucrărilor grafice. Chişinău: Ed. UTM, 2007.
5. Pleşcan T. Grafică inginerească. Chişinău: Ed. Tehnică, 1996.
6. Короев Ю. И. Черчение для строителей. Москва: Изд. Высшая
школа, 2001.
10. Чумакова М., Шаповалова Н. Технология и конструирование
кожгалантерейных изделий. Москва: Изд. Легпромбытиздат,
1991.
47
TEMA: Elaborarea procesului tehnologic de confecţionare a

produselor de marochinărie
Scopul lucrării: însuşirea succesiunii operaţiilor, parametrilor

tehnologici şi a utilajului necesar confecţionării curelelor, mănuşilor
şi a genţilor.
1. Studentul va analiza tehnologiile existente pe plan mondial şi

va propune soluţii de utilizare a acestora pentru confecţionarea
modelelor selectate.
2. Se elaborează procesul tehnologic pentru mănuşi şi se adoptă
utilajele necesare.
3. Se elaborează procesul tehnologic pentru curele şi se adoptă
utilajele necesare.
4. Se elaborează procesul tehnologic pentru geantă şi se adoptă
utilajele necesare.

actele normative în vigoare, reviste, produse, rechizite.
Noţiuni generale
Pe plan mondial se constată existenţa a trei stadii ale nivelului de

dezvoltare a tehnologiilor de fabricaţie, şi anume [5]:
- tehnologia meşteşugărească, artizanală;
- tehnologii mecanizate (parţial sau total);
- tehnologii avansate: automatizată (parţial sau total);
robotizată; cibernetizată.
În prezent sunt remarcate următoarele realizări [1-5; 8-17]:
- automatizarea activităţilor de proiectare constructiv-
tehnologică a produselor de marochinărie;
48
- stivuirea automată a materialelor;
- croirea automată a reperelor;
- efectuarea automată a operaţiilor de îmbinare prin coasere;
- prelucrarea automată a marginilor reperelor;
- fixarea automată a accesoriilor pe reper sau produs.
O mare parte din întreprinderi au sesizat rolul hotărâtor al
calculatoarelor, folosindu-le pentru a elabora colecţii de modele, la
proiectarea constructivă, la proiectarea tehnologică, în contabilitate,
la normarea muncii etc. Cu ajutorul calculatoarelor s-a reuşit a se
reduce timpul necesar elaborării colecţiilor de modele, proceselor
tehnologice, calculului consumului de materiale etc. Dar existenţa
unui calculator nu este suficientă, fiind nevoie de programe speciale
cum ar fi: Classi CAD, firma KASPA, Cehia; Lectra System (2D şi
3D), Franţa; ASSOLI, Rusia; Investronica, Spania; Gemini CAD
Systems, România; GRAŢIA, Rusia etc.
Folosirea sistemelor automatizate în domeniul sectorului
producţiei de marochinărie are următoarele avantaje:
- reducerea timpului necesar conceperii şi proiectării
produselor noi;
- eliminarea costurilor ridicate pentru realizarea mostrelor;
- utilizarea raţională a materiilor prime prin posibilitatea de
selectare a variantei optime de încadrare;
- creşterea productivităţii muncii;
- crearea unei baze de date ce conţine modele şi tipare;
- efectuarea calculelor inginereşti necesare pentru
confecţionarea produselor;
- elaborarea procesului tehnologic în timp redus etc.
Performanţele sistemelor de tipul CAD, elaborate de mari
companii recunoscute deja pe piaţă, sunt remarcabile, permiţând
automatizarea celor mai multe etape ale proiectării şi pregătirii
fabricaţiei. Acestea sunt deosebit de scumpe, astfel utilizarea lor
devinind rentabilă doar în cadrul activităţii sistemelor integrate de
producţie, sisteme ce se pot organiza doar la nivelul marilor
întreprinderi care îşi pot permite un asemenea efort financiar.
Rezultă, deci, că pentru întreprinderile mici şi mijlocii singura
posibilitate de a beneficia de aceste facilităţi este de a recurge la
49
efectuarea unor activităţi asistate de calculator, pe care le implică
proiectarea produselor de marochinărie, pe baza unei metodologii ce
poate fi utilizată în orice societate comercială cu tehnica de
calcul obişnuită din dotarea proprie cum ar fi calculatorul
combatibil IBM-PC. Având în memoria calculatorului informaţia
despre modelele deja confecţionate, orice inginer poate elabora cu
uşurinţă şi în timp redus procesul tehnologic pentru un nou model.
Aplicarea PC sporeşte productivitatea muncii, calitatea deciziilor
adoptate etc.
Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor prin care
materia primă, reperele şi semifabricatele se transformă în produse
finite [1-20]. Trebuie menţionat că procesul tehnologic este
structurat secvenţial din operaţii care nu se execută la întâmplare, ci
se intercondiţionează. Procesele tehnologice pentru articolele de
marochinărie sunt de o mare diversitate, determinată de mai mulţi
factori cum ar fi: structura produsului, gradul de complexitate a
modelului, natura materialelor de bază, tehnologia existentă,
utilajele din dotare.
Un proces tehnologic se poate prezenta astfel: în formă de text;
în formă tabelară şi în formă grafică. La elaborarea procesului de
confecţionare sub formă de text operaţiile se scriu una după alta,
urmărind o ordine logică.
Procesul de confecţionare în formă tabelară permite crearea
băncilor de date şi elaborarea rapidă a proceselor tehnologice de
confecţionare a noilor modele etc.
La elaborarea proceselor în formă grafică intervine gândirea
logică a inginerului, ce duce la înţelegerea rapidă a problemei şi la
posibilităţile de urmare a măsurilor care se iau. Această metodă
oferă: însuşirea succesiunii operaţiilor fără efort suplimentar,
stabilirea locului de întâlnire a elementelor pentru a forma un
ansamblu.
Un proces tehnologic cuprinde mai multe grupe distincte de
operaţii: de croire a reperelor; de prelucrare; de asamblare; de
finisare. În industria de marochinărie, operaţiile se desfăşoară în
două ateliere, şi anume [1-20]:
50
1) atelierul de croire;
2) atelierul de pregătire–asamblare–finisare.
Procesul tehnologic de croire cuprinde algoritmul de divizare a
suprafeţelor plane în componente primare ale produsului [5].
Procesul tehnologic de prelucrare–asamblare–finisare cuprinde
algoritmul de integrare succesivă sau paralelă a componentelor
primare în structura tridimensională a produsului şi respectiv de
asigurare a condiţiilor de transformare a produsului din obiect al
muncii în produs finit [5].
Ca operaţii de prelucrare se disting:
- de egalizare;
- de subţiere;
- de însemnare;
- de dantelare;
- de perforare;
- de trasare;
- de vopsire a marginii;
- de îndoire a marginii;
- de imprimare etc.
După prelucrare, reperele articolelor de marochinărie se
asamblează prin coasere, lipire, sudare, nituire, împletire şi
combinaţii.
Finisarea produselor de marochinărie reprezintă ansamblul de
operaţii care au drept scop crearea unui aspect plăcut al produsului,
dar şi de declanşare a dorinţei consumatorului de a procura acest
produs.
Operaţiile de finisare sunt:
- curăţirea produsului;
- lustruirea produsului;
- ceruirea marginii produsului;
- vopsirea produsului etc.
Pentru a elabora un proces tehnologic, se porneşte de la analiza
modelului şi se identifică reperele componente ale fiecărui
ansamblu în parte. Numerotarea operaţiilor se face cu trei cifre
dintre care prima reprezintă numărul atelierului în care se
efectuează operaţia respectivă (1 şi 2), iar următoarele două cifre
51
corespund numărului de ordine al operaţiei din cadrul procesului
tehnologic elaborat pentru atelierul respectiv [5].
Proiectarea procesului tehnologic are la bază stabilirea ordinii
logice a executării operaţiilor de croire, prelucrare, asamblare şi
finisare care să asigure continuitatea întregului proces şi exploatarea
optimă a utilajelor şi a forţei de muncă.
Important este ca la elaborarea procesului tehnologic să se
urmărească obţinerea unei productivităţi ridicate, a unui consum
redus de materiale, a unor costuri reduse de producţie, cu asigurarea
calităţii produsului finit.

(tabelul 7.1).
de laborator).
1. Definiţi procesul tehnologic pentru un produs de marochinărie.

2. Din câte ateliere este alcătuit un proces tehnologic în industria
de marochinărie?
3. Cum se poate reprezenta un proces tehnologic?
5. Cum se numerotează operaţiile dintr-un proces tehnologic?
6. Enumeraţi stadiile de dezvoltare a tehnologiilor de
fabricaţie.
7. Enumeraţi câteva realizări remarcate în prezent pe plan
mondial.
8. Expuneţi particularităţile procesului tehnologic la mănuşi.
9. Expuneţi particularităţile procesului tehnologic la curele.
10. Expuneţi particularităţile procesului tehnologic la genţi.
52
Tabelul 7.1. Procesul tehnologic [1-20]
Sim- Denumirea Felul exe- Denumirea

bolul operaţiei cutării utilajului, firma
ope- operaţiei constructoare, marca
raţiei M, m şi ţara
1 2 3 4
Atelierul 1. Croire repere flexibile şi rigide
101 Primirea materia- M Bandă transportoare
lelor şi lansarea închisă în plan
materialelor în vertical, cu comandă
fluxul tehnologic de la dispecer, ritm
liber, КЗЛ-О, Rusia
102 Croirea reperelor M Maşină automată de
exterioare: partea croit piei finite,
anterioară, partea firma COMELZ,
posterioare, bur- CM44CN, Italia
duf, bază, clapă
... ... ... ...
10 Total ∑M- 8 -
∑m- 2
Atelierul 2. Prelucrare–asamblare–finisare
201 Primirea reperelor M Bandă transportoa-
şi lansarea re, închisă în plan
acestora în fluxul orizontal, cu coman-
tehnologic dă de la dispecer,
ritm liber, КСП-1-
КГ, Rusia
202 Egalizarea M Maşină de egalizat,
reperelor firma Ellegi,
exterioare GL 42 SE, Italia
... ... ... ...
31 Total ∑M- 29 -
∑m- 2
53
Materiale auxilare Reprezentarea Cerinţe faţă de
grafică a îmbinării, executarea operaţiei
cusăturii, prelucrării
5 6 7
Atelierul 1. Croire repere flexibile şi rigide
Documentaţia Se verifică ca
tehnică a mode- materialele primite să
lului, instrumente corespundă cu
de măsurat, cretă, documentaţia tehnică a
creion de însemnat modelului
Foarfecă, cuţit, Reperele croite trebuie
şabloane să aibă margine
uniformă, pe suprafaţa
reperelor nu se admit
defecte, reperele se
croiesc din crupon
... ... ...
- - -
Atelierul 2. Prelucrare–asamblare–finisare
Documentaţia Se verifică ca reperele
tehnică a primite să corespundă cu
modelului, documentaţia tehnică a
modelul-etalon modelului
Grosimetru, Grosimea reperelor

şabloane trebuie să fie uniformă
1,2
pe toată suprafaţa,
grosimea finală este
de 1,2 mm
... ... ...
- - -
Notă. M - operaţia mecanică; m – operaţia manuală.
54
Bibliografie
1. Cociu V., Mălureanu G. Bazele tehnologiei produselor din piele

şi înlocuitori. Partea II. Iaşi: Ed. IPI, 1993.
Performantica, 2002
3. Mălureanu G., Cociu V. Bazele tehnologiei produselor din piele
şi înlocuitori. Partea I. Iaşi: Ed. I.P.I., 1991.
4. Volocariu R.S. Articole de piele cu diverse destinaţii. Procese
tehnologice. Iaşi: Ed. Gh. Asachi, 2001.
5. Volocariu R.S. Procese de fabricaţie în industria produselor din
piele şi înlocuitori. Iaşi: Ed. Gh. Asachi, 1999.
6. SR ISO 4915 – 81. Materiale textile. Tipuri de cusături.
Clasificare şi terminologie.
7. SR ISO 4916 – 99. Materiale textile. Tipuri de îmbinări.
Clasificare şi terminologie.
8. Авдеева Л., Полухин В. Направление развития швейных
процессов перчаточного производства. Москва, 1985.
9. Гуменный Н., Рыбальченко В. Материалы для обуви и
кожгалантерейных изделий. Справочник. Киев: Изд,
Tехника, 1982.
10. Кошель И. В. Оборудование и механизация
кожгалантерейного и шорно-седельного производства.
Москва: Изд. Легпромбытиздат, 1986.
11. Краснов Б. Материаловедение обувного и
кожгалантерейного производство. Москва: Изд.
12. Кршка Я., Туречек И, Цврк К. Пособие по перчаточной
промышлености. Москва: Изд. Легкая и пищевая
промышленость, 1984.
55
14. Николаева Ж.Б и др. Кожгалантерейная
промышленность: Справочник. Москва: Изд.
15. Пушкин С. и др. Оборудование обувного,
кожгалантерейного и мехового производств. Ростов-на-
Дону: Изд. Феникс, 2002.
16. Резванова Л.Н. и др. Технология кожгалантерейных и
шорно-седельных изделий. Ростов-на-Дону: Изд. Феникс,
2008.
17. Типовая технология изготовления сумок женских из кожи
натуральной и искусственной. Москва, 1967.
18. Типовая технология изготовления мелких
кожгалантерейных изделий. Москва, 1982.
20. ГОСТ 12807-2003. Изделия швейные. Классификация
стежков, строчек и швов.
56
ANEXE
Anexa 1
Metodele de calcul al suprafeţei reperelor
1. Metoda geometrică (fig.1.1, A)

Se procedează în felul următor [4]:
- se desenează, la scară, fiecare şablon. Pe suprafaţa acestuia se
delinitează suprafeţe geometrice cunoscute (pătrat, dreptunghi,
triunghi, cerc etc.);
- dacă se consideră suprafaţa şablonului S, acesta rezultă din
suma:
S = S1 + S2 +S3+...+Sn sau S=S1.
S2
S1 S1 S1
S1 S2
S1 S3 S1 S2 S3
S2
Figura 1.1, A. Împărţirea suprafeţei reperelor în figuri geometrice
2. Metoda prin cântărire

În acest caz se procedează astfel [4]:
- Se construieşte setul de şabloane, respectându-se restricţiile
privind masa materialului (carton, piele naturală, blană naturală,
înlocuitori de piele, material textil etc.), grăsimea şi conţinutul de
umiditate al acestuia.
57
- Se consideră o figură geometrică cunoscută (pătrat, dreptunghi,
cerc etc.) marcată pe materialul din care se realizează şabloanele, de
suprafaţa s şi masa g.
- Se stabileşte masa şablonului a cărui suprafaţă nu este
cunoscută şi are masa g.
- Se determină suprafaţa S prin relaţiea:
s G
S ,
g
unde: S - suprafaţa şablonului; s – suprafaţa figurii geometrice a
materialului; G – masa şablonului; g – masa figurii geometrice a
materialului.
3. Metoda prin planimetrare

Suprafaţa şabloanelor se poate determina şi cu ajutorul
planimetrului. Pentru aflarea suprafeţei şablonului se parcurg
următoarele etape [3]:
1. Aşezarea pe masa de lucru a şablonului, acesta trebuie să fie
perfect neted pentru a nu influenţa precizia de măsurare.
2. Planimetrul se plasează cu polul spre exteriorul şablonului,
la o distanţă care să permită urmărirea întregului contur al
şablonului cu vârful de copiere, astfel încât în poziţia iniţială braţele
planimetrului să descrie un unghi de 90º, iar vârful de urmărire să se
afle în centrul de masă al şablonului (fig. 1.2 A şi 1.3 A) [12; 13].
La măsurarea şabloanelor care au formă alungită (cureluşa de
închidere, limba de închidere, bază, susţinător de mâner, susţinător
de cataramă etc.), planimetrul se plasează în poziţie iniţială în raport
cu reperul, astfel încât tija de copiere să se afle sub un unghi de 45º
faţă de axa longitudională a reperului, iar tija polară sub un unghi
de 90º faţă de tija de copiere.
3. Punctul de pornire a planimetrului trebuie stabilit printr-o
măsurare de probă în locul de pe conturul şablonului unde, la
deplasarea tijei de copiere, tamburul nu se roteşte sau se roteşte
foarte încet.
Aria şablonului se va determina ca media a trei măsurători
individuale.
58
3 2
1
1
2
Figura 1.2, A. Exemple de planimetre polare:

1 - tijă de copiere; 2 - tijă polară; 3 – dispozitiv de contorizare
59
2
3
1
Figura 1.3, A. Exemplu de planimetru digital:

1 - tijă de copiere; 2 - tijă polară; 3 – dispozitiv de contorizare
4. Metoda combinată
În unele cazuri se poate utiliza metoda geometrică împreună cu metoda
prin cântărire sau planimetrare.
Alegerea metodei este influenţată de conturul şabloanelor. Pentru
suprafeţele conturate de curbe neregulate, se recomandă metoda prin
planimetrare, iar pentru porţiunile constituite din suprafeţe
corespunzătoare unor figuri geometrice cunoscute se aplică metoda
geometrică [4].
5. Metode automate
Datorită progresului tehnic şi extinderii sistemelor electronice de calcul
în industria de marochinărie, astăzi putem calcula suprafaţa reperelor mult
mai uşor, rapid şi cu o precizie mare.
În acest scop se pot utiliza sisteme specializate cum ar fi Investronica,
Lectra System, Classi CAD, OptiTex etc. dar şi nespecializate (de
exemplu, Auto CAD etc.).
6. Metoda pătratului
Etapele ce se parcurg sunt:
1. Trasarea pe hârtie milimetrică a conturului şablonului.
2. Delimitarea zonelor ce corespund unui pătrat pe hârtia
milimetrică, celelalte zone fiind numărate. Aria şablonului se află prin
însumarea tuturor pătrăţelelor. Pătratul este egal cu 1 cm2 şi conţine 100
de pătrăţele mici egale cu 100 mm2.
60
Anexa 2
Accesorii utilizate la confecţionarea articolelor de marochinărie
2.1. Accesorii pentru închiderea şi deschiderea produselor
Catarame
Închizătoare de tip „broască”
Închizătoare cu cifru
61
Închizătoare cu cheiţă Lăcăţică
Închizătoare buton magnetic
Închizătoare de tip „clips” Închizătoare de tip „rotativ”
Capse
62
Rame de închidere–deschidere a produselor
Închizătoare flexibilă pentru produsele de mică marochinărie
Buton de închidere–deschidere Cui pentru închidere–deschidere
63
Fermoar Cursor Întăritură de fermoar
Trăgător
Închizătoare pentru genţi de voiaj Balamale
2.2. Accesorii pentru fixarea reperelor
Butoni de fixare
64
Cui de fixare Şurub de fixare
Pafta metalică
2.3. Accesorii pentru susţinerea anumitor repere
Susţinători de mânere şi curele de umăr
65
Placă pentru cureaua de umăr
Semiinel Inele
Inel pentru reglarea lungimii curelei
Carabină Inel-carabină
2.4. Accesorii pentru ornamentarea produselor
Ornamente
66
Ornamente
2.5. Accesorii pentru ţinerea produselor în mână sau pe umăr
Curea de umăr
Mânere
67
Mânere
Şină metalică
2.6. Accesorii pentru protejarea produselor sau a unor repere
Picioruşe de protecţie
68
Vârfuri
Colţare
2.7. Accesorii pentru uşurarea transportării produselor de

marochinărie
Cărucior cu mâner reglabil Mâner reglabil
69
2.8. Accesorii pentru menţinerea formei produsului
Rame
2.9. Forma accesoriilor în secţiune [6]
70
2.10. Definirea accesoriilor utilizate la confecţionarea articolelor
de marochinărie
1. Balamalele se folosesc pentru a fixa capacul la unele produse

de marochinarie ca geamantanele, cutiile pentru bijuterii, trusele
cosmetice etc.
2. Butonii de fixare sunt necesari pentru îmbinarea repelelor,
întărirea unei îmbinari, dar au şi un rol de ornamentare a produsului.
3. Butonii de închidere şi deschidere sunt folosiţi la închiderea
şi deschiderea produselor de mică marochinarie, a mănuşilor şi a
buzunarelor exterioare sau interioare din componenţa genţilor,
poşetelor, portmoneelor etc.
4. Capsele se folosesc pentru întărirea perforaţiilor la produsele
de marochinarie închise prin intermediul şiretului sau şnurului, cum
ar fi rucsacurile, sacii de antenament, husele, poşetele. În prezent
servesc şi ca susţinător de mâner sau curea de umăr, având şi rol
decorativ.
5. Carabinele şi inelul-carabină sunt montate de cureaua de
umăr, chei sau de diverse obiecte cu rol decorativ şi sunt folosite
pentru ataşarea sau detaşarea acestora la un produs de marochinărie.
În prezent, în componenţa portcheilor sunt incluse una sau mai
multe carabine fixate pe o placă metalică care se montează la
produs.
6. Cataramele sunt utilizate la închiderea şi deschiderea
curelelor, cordoanelor, curelelor de ceas, cureluşelor de închidere
din componenţa produselor de marochinărie (de ex., genţi de voiaj,
genţi, geamantane, mănuşi, poşete etc.).
7. Căruciorul cu mâner reglabil este folosit la confecţionarea
următoarelor produse: genţi de voiaj, geamantane, ghiozdane, genţi
pentru cumpărături, fiind destinat pentru comoditatea transportării
obiectelor personale, cumpărăturilor etc.
71
8. Colţarele sunt folosite în scopul protejării colţurilor la poşete,
coperţi de cărţi, mape, genţi, geamantane etc.
9. Cuiele de fixare se utilizează la fixarea reperelor din
componenţa unui produs de marochinărie (poşetă, geantă,
geamantane etc.).
10. Cuiele pentru închidere şi deschidere utilizate, de regulă,
la închiderea şi deschiderea curelelor şi cordoanelor.
11. Cureaua de umăr servesc la purtarea pe umăr a produselor
de marochinărie, de exemplu, a poşetelor.
12. Cursorul este necesar pentru închiderea şi deschiderea
fermoarului.
13. Fermoarele sunt folosite la închiderea şi deschiderea
următoarelor produse de marochinărie: genţi, poşete, mape, truse
cosmetice, sacoşe, genţi de voiaj, geamantane etc., dar şi pentru
închiderea şi deschiderea buzunarelor din componenţa acestora.
14. Inelele pentru reglarea lungimii curelei sunt utilizate când
produsul are în componenţa sa curea reglabilă. Acesta permite
modificarea lungimii curelei la necesitate sau la dorinţa
consumatorului, în funcţie de înălţimea corpului uman.
15. Inelele sunt necesare pentru a face legătura dintre
susţinătorul de mâner şi mâner, dar şi cu susţinătorul de curea de
umăr cu cureaua de umăr.
16. Închizătoarele de tip „broască”, cu cifru, cu cheiţă,
buton magnetic, tip „clips”, tip „rotativ” se utilizează la închiderea
şi deschiderea următoarelor produse de marochinărie: serviete,
poşete, mape, geamantane, genţi de voiaj, ghiozdane etc.
17. Întăritura de fermoar se fixează la un capăt al fermoarului
şi nu permite să iasă cursorul din fermoar.
18. Lăcăţica se utilizează la închiderea şi deschiderea
produselor de marochinărie (genţi de voiaj, geamantane etc.), fiind
72
necesare pentru a fixa două cursoare în apropiere ce nu permite
intrarea altor persoane în produs. Acestea pot avea şi rol decorativ.
19. Mânerele sunt folosite la confecţionarea următoarelor
produse: sacoşe, poşete, genţi, geamantane etc. şi servesc pentru a
purta în mână produsele de marochinărie.
20. Mânerele reglabile sunt folosite la confecţionarea
următoarelor produse: genţi de voiaj, geamantane, ghiozdane.
21. Ornamentele sunt accesorii cate se adugă la produs pentru
a-l înfrumuseţa.
22. Pafta metalică este utilă pentru a se introduce cureaua,
limba de închidere sau cureluşa de închidere, având rol de
menţinere a acestora într-o poziţie fixă.
23. Picioruşele de protecţie se fixează la baza produsului,
deoarece aceasta este supusă frecării şi lovirii cu diferite suprafeţe
cu care vine în contact în timpul utilizării produsului, acestea fiind
confecţionate din metal sau material plastic dur.
Picioruşele de protecţie sunt ataşate la produsele de marochinărie
ca genţile de voiaj, geamantane, genţi.
24. Placa pentru cureaua de umăr este reperul glisant pe
cureaua de umăr în vederea protejării umărului.
25. Rama este scheletul unui produs de marochinărie, ce
determină forma articolului, acestea fiind utilizate la următoarele
produse: genţi de voiaj, valize-diplomat, porttelefon mobil, genţi
pentru diverse obiecte (instrumente muzicale, laptoopuri etc.).
26. Ramele de închidere–deschidere sunt utilizate la închiderea
şi deschiderea produselor de marochinărie (portmonee, poşete,
genţi, serviete etc.). Acestea pot fi metalice sau din material plastic
de diverse forme şi diferite tipuri constructive.
Ramele pentru închiderea şi deschiderea produselor de
marochinărie se montează, de regulă, în partea superioară a
73
produsului pe partea anterioară, respectiv, pe partea posterioară, iar
uneori şi pe burduf.
27. Semiinelele sunt necesare pentru a face legătura dintre
susţinătorul de mâner cu mânerul, dar şi a susţinătorului de curea de
umăr cu cureaua de umăr.
28. Susţinătorul de curea de umăr se folosesc pentru fixarea
curelelor de umăr la unele produse de marochinărie cum ar fi: genţi,
poşete, serviete, genţi de voiaj etc.
29. Susţinătorul de mâner se foloseşte pentru fixarea mânerelor
la unele produse de marochinărie, cum ar fi: genţi, poşete, serviete,
genţi de voiaj, geamantane, gheozdane etc.
30. Şina metalică serveşte pentru a mări rezistenţa mânerului la
produsele de marochinărie, de exemplu a servietelor, poşetelor,
mapelor.
31. Şurubul de fixare se utilizează la fixarea reperelor din
componenţa unui produs de marochinărie (curea, genţi etc.).
32. Trăgătorul se fixează de cursor pentru a uşura închiderea şi
deschiderea fermoarului.
33. Vârfurile sunt utilizate pentru protejarea vârfului curelei,
cordonului, cureluşei de închidere sau limbii de închidere la poşete,
genţi de voiaj, geamantane, serviete etc.
74
Anexa 3
Exemple de produse de marochinărie
1. Porttelefon mobil/ portochelari [11]
2. Mănuşi [11]
75
3. Geantă purtată la brâu, copertă de carte [3]
4. Cordoane [11]
5. Portmonee [3]
76
CUPRINS

Analiza variantelor constructiv-tehnologice ale modelelor.....3

Calculul normelor de consum al materialelor de bază............7
Calculul normelor de consum al materialelor auxiliare..........21
Studiul operaţiilor de prelucrare a reperelor...........................31
Elaborarea schemei generale şi desfăşurate a procesului
tehnologic...............................................................................40

Elaborarea hărţii tehnologice..................................................44
Elaborarea procesului tehnologic de confecţionare
a produselor de marochinărie................................................48
ANEXE.................................................................................57
Anexa 1. Metodele de calcul a suprafeţei reperelor..............57
Anexa 2. Accesorii utilizate la confecţionarea
produselor de marochinărie...................................................61
Anexa 3. Exemple de produse de marochinărie....................75
77

Proiectarea Si Tehnologia Articol Marochinarie DS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Si Tehnologia Articol Marochinarie DS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Digitally signed by

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Proiectarea şi tehnologia articolelor

FACULTATEA INDUSTRIE UŞOARĂ

Proiectarea şi tehnologia articolelor

Elaborare: conf., dr. ing. Marina Malcoci

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

ISBN 978-9975-45-350-9. UTM, 2015

TEMA: Analiza variantelor constructiv-tehnologice ale

Scopul lucrării: a forma abilităţi de elaborare a matricei

Ordinea desfăşurării lucrării:

Instrumente şi materiale necesare: literatura de specialitate,

Nivelul 1. Tipuri de materiale pentru

Figura 1.1. Variante constructiv-tehnologice ale genţii

În cazul exemplului analizat, aceste niveluri se prezintă în felul

Conţinutul şi forma raportului

Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor

1. Harnagea F. Proiectarea şi tehnologia articolelor de

TEMA: Calculul normelor de consum al materialelor de bază

Scopul lucrării: însuşirea metodei de calcul al normei de

Ordinea desfăşurării lucrării:

Instrumente şi materiale necesare: set de şabloane, calculator,

Materialele de bază utilizate la confecţionarea articolelor de

Figura 2.1. Aşezarea reperelor într-o singură direcţie

Figura 2.4. Aşezarea reperelor în grup sau în cuib

Indiferent de varianta de combinare a reperelor la aşezare,

Figura 2.5. Construcţia paralelogramului ABCD

Relaţiile necesare calculului normei de consum pentru piei finite

Tabelul 2.1. Calculul normei de consum pentru pieile finite

17 Deşeurile totale dT % dn+dt+dm+dp

18 Norma de Nc dm2 100 As

- 0,97 pentru calitatea I

În prezent se cunosc următoarele metode de calcul al suprafeţei

De regulă, materialele textile, înlocuitorii de piele, cartonul,

Denumirea Sim- Unitatea Relaţia de calcul

Notă. Semnul „+” din relaţii se aplică când se identifică o

Figura 2.7. Aşezări practice ale reperelor pe înlocuitorii de piele

Figura 2.8. Aşezarea tuturor reperelor pe suprafaţa

Randamentul de utilizare se calculează prin relaţia:

unde: L, B - lungimea, respectiv lăţimea materialului, în mm;

Raportul va fi prezentat pe coli formatul A4 şi va cuprinde:

Tabelul 2.4. Calculul factorului de aşezare

Denumi- Aria Numărul Aria Perime-

Continuarea tabelului 2.4

Perimetrul Aria paralelo- Factorul Factorul Tipul de

Denumirea Dn, dn, Dp, dp, Ar Apielii,

Continuarea tabelului 2.5

fa dt+dm, Dt+Dm, ∑dT, U, Nc,

Tabelul 2.6. Calculul normei de consum a înlocuitorilor de piele

Continuarea tabelului 2.6

L, l, l, nL L2, U, Nc, Nc,

1. Harnagea F. Tehnologia articolelor de marochinărie. Iaşi: Ed.

TEMA: Calculul normelor de consum al materialelor

1. Pe suprafaţa şabloanelor se reprezintă cusăturile necesare şi

Tabelul 3.1. Relaţiile de calcul al normei de consum al aţei

Cusătură lanţ cu două aţe (cod 401)

Norma de consum Nc g/reper M su M solv

Masa substanţei M su g/reper Vsu su

Volumul subtanţei Vsu cm3 A p

Volumul solventului Vsolv cm3

Densitatea solventului solv

Continuarea tabelului 3.5

Lungi- Lungimea Numărul de Norma Norma de