Lucrarea nr.

Ţesuturile conjunctive. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.

Coloraţii:

HE
Tricromă
AT/ AA
Orceină
Impregnare argentică

16
Lucrarea nr. 4. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE.
Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.

 Definiţie: Ţesuturile conjunctive au origine comună (mezenchimul - ectomezenchimul

embrionar), dar cu funcţii variate. Acest grup de ţesuturi are în structură celule şi
matrice extracelulară, alcătuită din componente celulo-dependente (fibrele conjunctive
şi substanţa fundamentală).
 Caractere generale: Ţesuturile conjunctive se caracterizează prin polimorfism celular
şi aparentă dezordine celular-fibrilară.
 Componente:
 Celule conjunctive fixe şi mobile, distanţate unele de altele.
 Fibre conjunctive: colagene, de reticulină, elastice şi oxitalanice.
 Substanţă fundamentală (cromofobă sau slab cromofilă).
 Lichid interstiţial (cromofob).
CELULELE CONJUNCTIVE
Celulele conjunctive fixe
Au mobilitate limitată, fiind rezidenţi permanenţi ai ţesutului conjunctiv.
Celulele conjunctive fixe: celula mezenchimală, reticulară, fibroblastul, fibrocitul,
miofibroblastul, mastocitul, celula adipoasă albă şi brună, pericitul şi macrofagul.

Celula mezenchimală
Localizare: pe lamele de embrion între
primordiile de organe sau la periferia
secţiunii.
Formă stelată, cu prelungiri fine,
ramificate
Nucleu mare, eucromatic, polinucleolat.
Citoplasmă slab bazofilă sau cromofobă.

Celula reticulară
Localizată în srtoma organelor
hematolimfoformatoare.
Formă stelată, prelungiri lungi,
ramificate.
Nucleu central,eucromatic, nucleolat.
Citoplasma slab bazofilă.

17
 Fibroblastul
Localizat în toate ţesuturile
conjunctive, în contact cu fibrele.
Forma alungită sau stelată, cu
prelungiri groase; din profil are
formă efilată, alungită.
Nucleu oval, eucromatic, nucleolat.
Citoplasma slab bazofilă.

Fibrocitul
Localizat în toate ţesuturile
conjunctive, mulat pe fibre.
Formă alungită, puţine prelungiri
scurte.
Nucleu heterocromatic, ovalar sau
aplatizat (din profil).
Citoplasma slab acidofilă

Mastocitul
Localizat în ţesutul conjunctiv
perivascular, între fibrele musculare etc.
Nucleu oval, central, haterocromatic.
Citoplasma conţine granulaţii specifice
care NU se văd la HE.
Metode de evidenţiere pentru granulaţii:
AT (orto/metacromazie), AA, AAS,
PAS (inconstant+).

Miofibroblastul are formă asemănătoare cu fibroblastul de care nu poate fi deosebit în coloraţiile

morfologice. Se identifică imunohistochimic cu anticorpi antiactină muşchi neted.

18
Adipocitul alb (unilocular)
Formează ţesutul adipos alb şi se găseşte
izolat (în grupuri mici) în ţesutul
conjunctiv lax şi seroase.
Formă sferică sau poliedrică.
Nucleu heterocromatic, la periferia
celulei.
Citoplasma -inel acidofil fin la periferie.
Centrul celulei este ocupat de o picătură
lipidică cromofobă în coloraţii uzuale.

Adipocitul brun (multilocular)

Localizare: embrion, făt; la adult sunt
limitate la axilă, perirenal, regiunea
cervicală.
Formă poliedrică.
Nucleu rotund, dispus central sau uşor
excentric.
Citoplasma acidofilă, conţine numeroase
globule lipidice, de diferite dimensiuni,
cromofobe în coloraţiile morfologice.

Pericitul
Localizat în MB a capilarelor şi
venulelor postcapilare.
Formă stelată, cu prelungiri lungi.
Nucleu oval, uşor turtit.
Citoplasma acidofilă.
Evidenţiere: imunohistochimic cu
anticorp antiactină muşchi neted.

Macrofagul
Formă neregulată, cu prelungiri scurte,
sau rotund-ovalar.
Nucleu ovalar, heterocromatic, central
sau excentric.
Citoplasma slab acidofilă, poate conţine
material fagocitat.

Caracterele morfologice ale macrofagelor variază în raport cu momentul funcţional (repaus sau
fagocitoză). Totalitatea macrofagelor formează sistemul monocitomacrofagic, care cuprinde: macrofagul
conjunctiv, osteoclastul, celulele cu praf din plămân, celula Kupfer din ficat, microglia din SNC

19
Celulele conjunctive mobile
Sunt celule migrate din sânge în ţesuturile conjunctive ca răspuns la stimuli specifici: monocitul,
limfocitul, plasmocitul, granulocitele.

Plasmocitul
Formă ovalară.
Nucleu ovalar, excentric, heterocromatic, cu
cromatina dispusă în blocuri triunghiulare
pe membrana nucleară.
Citoplasma bazofilă cu excepţia unei zone
perinucleare, unde este cromofobă.

FIBRELE CONJUNCTIVE
Sunt produsul de secreţie al celulelor –NU AU NUCLEI.

Fibrele colagene
Localizare: în ţesuturile conjunctive, în
cantităţi, şi cu orientări variabile.
Morfologie: fibre groase, polifibrilare, lungi,
sinuoase, neramificate, neanastomozate,
organizate în fascicole de grosimi variabile
Evidenţiere: HE –roz; tricromă Gömöri –
verde, tricromă Masson –albastru, van Gieson
–roşu.

Fibrele de reticulină
Localizare: organe hematolimfoformatoare,
rinichi, ficat, plămâni, glande endocrine.
Morfologie: subţiri, monofibrilare, cu grosime
variabilă în lungul aceleiaşi fibre şi de la o
fibră la alta; sunt ramificate şi anastomozate,
formând reţele.
Evidenţiere: impregnare argentică –negru.

Granulocitele –neutrofil, acidofil şi bazofil-, limfocitul şi monocitul, vor fi studiate la capitolul “Sânge”

20
Fibrele elastice
Localizare: piele, ligamente, plămân, vase.
Morfologie: monofibrilare, sinuoase, cu
grosime variabilă de la o fibră la alta, dar
constantă în lungul aceleaşi fibre. Fibrele
se ramifică şi se anastomozează, formând
reţele sau lamele.
Evidenţiere: orceină: brun-vişiniu;
rezorcin-fuxină: roşu; aldehid-fuxină:
negru.

21
Lucrarea nr. 5.

Tipuri de ţesut conjunctiv. Ţesutul mezenchimal. Ţesutul conjunctiv lax. Ţesuturi conjunctive
dense dezordonate şi ordonate. Ţesutul adipos. Ţesutul conjunctiv reticular.

Coloraţii:

HE
Tricromă
Impregnare argentică

22
 Lucrarea nr. 5. TIPURI DE ŢESUT CONJUNCTIV

Ţesuturile conjunctive pot fi clasificate pe criterii funcţionale, după raportul dintre celule- fibre -şi
substanţa fundamentală, şi după gradul de organizare al celulelor şi al componentelor extracelulare.
 Ţesuturile conjunctive embrionare: ţesutul mezenchimal, ţesutul conjunctiv mucos.
 Ţesuturile conjunctive propriu zise: ţesutul conjunctiv lax, ţesutul conjunctiv dens (ordonat şi
dezordonat), ţesutul adipos (alb şi brun).
 Ţesuturile conjunctive specializate: cartilaginos, osos, sânge, ţesutul mieloid, limfoid, reticular
şi elastic.

Ţesutul mezenchimal
Criterii de recunoaştere: reţea
tridimensională de celule mezenchimale,
în ochiurile căreia se găseşte substanţă
fundamentală (SF) amorfă slab bazofilă
sau cromofobă. Nu are fibre.
Localizare: embrion, între primordiile de
organe.

Ţesutul conjunctiv lax

Criterii de recunoaştere: dezordine celular-
fibrilară; prezintă toate tipurile de celule
fixe şi mobile, SF bogată şi rare fibre
colagene subţiri.
Localizare: derm papilar, stroma organelor
parenchimatoase, lamina propria a
mucoasei organelor cavitare şi tubulare.

23

Fibrele oxitalanice sunt o varietate de fibre elastice, localizate în gingie, periodont, tendoane, şi care se pot
evidenţia numai după o prealabilă tratare a secţiunilor cu acid peracetic.
Ţesuturi conjunctive dense
Criterii de recunoaştere: varietatăţi de ţesut conjunctiv în care predomină fibrele de colagen, cu
puţine celule (fibroblaste, fibrocite) şi puţină SF.
În funcţie de aranjamentul fibrelor, se clasifică în: ţesut conjunctiv dens dezordonat şi ţesut
conjunctiv dens ordonat.

Ţesutul conjunctiv dens dezordonat

Criterii de recunoaştere: fascicule groase
de fibre colagene orientate în diferite
direcţii, puţine fibroblaste -cite, SF
redusă cantitativ.
Localizare: dermul reticular,
submucoasa organelor cavitare sau
tubulare, stroma unor organe
parenchimatoase.

Ţesutul conjunctiv dens ordonat

Criterii de recunoaştere: fibre dispuse
ordonat şi orientat pentru a forma
structuri fasciculare sau lamelare, puţine
celule aplatizate şi puţină SF.
Localizare: tendoane, ligamente, cornee.

Tendonul
Ţesut conjunctiv dens ordonat
fascicular şi ţesut conjunctiv lax
(endotenonium, peritenonium,
epitenonium).
În secţiune longitudinală: fascicole
paralele de fibre colagene groase, între
care se găsesc în SF redusă, tenocite
(fibrocite) aplatizate, grupate câte 2
(bigeminism).

24
Tendonul
În secţiune transversală: arii acidofile
omogene de formă rotundă sau
poligonală, între care se observă nucleii
hipercromi, de formă stelată, ai
tenocitelor.
Un grup de fascicole, împreună cu
tenocitele şi SF dintre ele, este separat de
fascicolele învecinate prin
endotenonium.

Ţesutul conjunctiv dens lamelar

Fibrele colagene sunt dispuse ordonat, în
lamele paralele sau concentrice.
Între lamele se găsesc puţine fibroblaste
aplatizate şi SF.
Localizare: teaca conjunctivă a nervului,
a foliculului pilos, capsula corpusculilor
senzitivi, stroma corneană.

Ţesutul adipos
Criterii de recunoaştere: ţesut conjunctiv
cu predominanţă de celule adipoase,
puţine celule mobile, puţine fibre, SF
redusă.
Ţesutul adipos alb
Aspect dantelat datorită predominanţei
de adipocite uniloculare. Între celule –
numeroase vase.
Localizare: subcutanat –unde este septat
prin trabeculi conjunctivi în lobuli-, în
jurul unor organe –ochi, rinichi.

25
Ţesutul adipos brun
Ţesut adipos caracterizat prin
predominanţa de adipocite brune.
Este lobulat prin septuri conjunctive.
Între celule – numeroase vase sanguine
şi pot apare adipocite albe.
Localizare: axilar, cervical, perirenal.

Ţesutul reticular
Criterii de recunoaştere: reţea
tridimensională celulo-fibrilară (celule
şi fibre reticulare), în ochiurile căreia
se găseşte o SF bogată.
Localizare: stroma organelor
hematolimfoformatoare (cu excepţia
timusului)

26
Lucrarea nr. 6.

Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros. Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene.

Coloraţii
HE
Tricromă
Orceină
Alizarină
Albastru Evans

27
Lucrarea nr. 6.

Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros.

Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene.
ŢESUTUL CARTILAGINOS
Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit din celule specifice (condroblaste, condrocite) şi o
matrice extracelulară.
Criterii generale de recunoaştere: mase compacte de ţesut, în care, celulele specifice
(condrocitele) sunt dispuse izolat sau în grupuri izogene, în lacune săpate în matricea extracelulară.
Componentele cartilajului: celule specifice (condroblaste, condrocite, condroclaste), matrice
extracelulară, pericondru.
Clasificare: În funcţie de structura histologică: cartilaj hialin, elastic, fibros

Condroblastele
Formă lenticulară sau ovalară, nucleu
mare, eucromatic, nucleolat, citoplasmă
slab bazofilă.
Localizare: la periferia cartilajului, parţial
incluse în matricea cartilaginoasă.
Condrocitele
Formă ovalară sau angulară, nucleu rotund,
hipercrom, excentric, citoplasmă slab
bazofilă sau acidofilă.
Localizare: fiecare celulă este cantonată
într-o lacună săpată în matrice, şi se dispun
izolat, sau în grupuri izogene.

Grupuri izogene: grupuri de condrocite cu

genitor comun.
În funcţie de dispoziţia celulelor, pot fi:
-axiale- celulele sunt dispuse de-a lungul
unui ax (cartilajul de creştere).
-coronare- celulele sunt dispuse de-a
lungul unor axe radiare (cartilaj hialin
matur).

28
Matricea extracelulară
Compusă din fibre (colagene, elastice) şi
SF (glicoproteine şi proteoglicani).
Matricea este uşor acidofilă,
metacromatică şi alcianofilă.
Intensitatea cromatică este mai mare în
jurul celulelor (matricea teritorială) şi mai
slabă în zonele dintre celule (matrice
interteritorială).

Pericondrul
Delimitează cartilajul la periferie.
Are două zone:
-extern- ţesut conjunctiv dens dezordonat
-intern- pericondrul condrogen- conţine
numeroase condroblaste.
Din pericondru se pot desprinde canale
vasculare- canale cartilaginoase.

Cartilajul hialin
Criterii de recunoaştere: matrice amorfă,
relativ bogată, în care se găsesc grupuri
izogene mari (3-5-7) de condrocite. La
periferie prezintă pericondru.
Localizare: schelet primitiv, cartilajele de
creştere, sept nazal, cartilaje laringiene
mari, inele traheale şi bronhice, cartilaje
costale, cartilajele articulare.

29
 Cartilajul elastic
Criterii de recunoaştere: numeroase
condrocite relativ mari, aranjate în grupe
izogene mici; matrice redusă cantitativ,
bogată în fibre elastice care formează o
reţea densă pericelulară. La periferie
prezintă pericondru.
Localizare: pavilionul urechii, tuba
auditivă, epiglota, cartilajele laringiene
mici.

Cartilajul fibros
Criterii de recunoaştere: insule de ţesut
cartilaginos (condrocite izolate sau în
grupuri izogene mici, matrice teritorială),
separate prin ţesut conjunctiv dens
dezordonat. Nu prezintă pericondru.
Localizare: disc intervertebral, simfiza
pubiană, articulaţia temporo-mandibulară
şi sterno-claviculară, la inserţia
tendoanelor mari de os.

ŢESUTUL OSOS
Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit dintr-o matrice extracelulară intens mineralizată şi
celule specifice, isolate în lacune săpate în matrice.
Criterii generale de recunoaştere: matrice extracelulară organizată în lamele, în/ între care, în
lacune izolate, se găsesc celulele specifice.
Componente: celule osoase (osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite, osteoclaste) şi matrice
extracelulară organizată în lamele. Lamelele osoase împreună cu osteocitele aferente, formează
unităţile morfofuncţionale ale ţesutului osos.
Clasificare: după dispoziţia lamelelor osoase, se disting două tipuri de ţesut osos: compact şi
spongios.

30
Ţesut osos compact
Criterii de recunoaştere: lamelele
osoase sunt fie paralele între ele şi
cu suprafeţele libere ale osului (ţesut
osos circumferenţial), fie dispuse
concentric în jurul unui canal (ţesut
osos haversian- osteon).
Osteoanele sunt unite prin lamele
arcuate necentrate de canale –
sisteme interstiţiale)
Localizare: compacta oaselor scurte
şi late, diafiza oaselor lungi.

Ţesut osos spongios (trabecular)

Criterii de recunoaştere: lamelele
osoase se întretaie formând trabeculi
de grosimi variabile, care
delimitează cavităţi pline cu măduvă
osoasă.
Localizare: formează zona centrală a
oaselor scurte şi late, şi epifizele
oaselor lungi.

31
Lucrarea nr.7.

Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea endomembranoasă şi endocondrală. Creşterea oaselor în

lungime.

Coloraţii:
HE
Tricromă

32
 Lucrarea nr. 7. Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea
endomembranoasă şi endocondrală. Creşterea oaselor în lungime.

Celulele ţesutului osos

- Osteoprogenitoare: sunt localizate pe suprafeţele
osoase. Au formă ovoidală sau aplatizată, nucleu
eucromatic, nucleolat, citoplasmă bazofilă.
- Osteoblastele: sunt dispuse în strat continuu pe
suprafaţa matricei osoase. Au formă poliedrică sau
cuboidală, nucleu eucromatic, nucleolat, citoplasmă
intens bazofilă.
- Osteocitele: celule cu prelungiri, nucleu rotund sau
ovalar fără nucleol, citoplasma slab bazofilă sau
acidofilă. Corpul celular este cantonat în lacune
matriceale, iar prelungirile- în canaliculi osoşi care
comunică cu canaliculii lacunelor învecinate.
- Osteoclastele: sunt localizate pe suprafaţa lamelelor
osoase, în depresiuni lacunare. Sunt celule gigante,
multinucleate (10- 60 nuclei) şi au citoplasmă acidofilă.

Osul ca organ
-Periostul: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu o zonă
internă bogat celulară (celule osteoprogenitoare,
osteoblaste). Acoperă suprafaţa externă a oaselor, cu
excepţia suprafeţelor articulare.
-Ţesut osos compact circumferenţial (compacta
externă şi internă)
-Ţesut osos compact haversian (diafiza oaselor lungi).
Canalele Havers, paralele între ele şi cu axul lung al
osului, sunt interconectate şi comunică cu periostul şi
cu canalul medular central, prin canale oblice,
neînconjurate de lamele osoase.
--Endost- ţesut conjunctiv bogat în celule
osteoprogenitoare, care tapetează toate cavităţile
osoase.
-În centrul diafizei oaselor lungi- canal medular
central, iar în centrul oaselor scurte şi late- ţesut osos
spongios.

33
Osteogeneza
-Procesul de formare şi diferenţiere a ţesutului osos din
ţesut mezenchimal (osificare intramembranoasă) sau
cartilaginos (osificare endocondrală).
Osificarea intramembranoasă (oasele cutiei craniene,
maxilă). Etape:
- apariţia de nuclee de condensare celulară în ţesutul
mezenchimal.
- diferenţierea celulelor mezenchimale în celule
osteoprogenitoare → osteoblaste care sintetizează
matrice preosoasă (spiculi). Pe măsură ce matricea se
acumulează, celulele rămase incluse în matrice se
transformă în osteocite.
- unirea spiculilor cu formarea de trabeculi pe suprafaţa
cărora se dispun osteoblastele
- mezenchimul restant – de la periferie- se transformă în
periost.

Osificare endocondrală (oase lungi şi scurte)

Se realizează pe modelul de cartilaj hialin al viitorului
os.
Etape:
- formarea modelului de cartilaj hialin
-formarea (prin osificare intramembranoasă) a osului
periostal. Pericondrul se transformă în periost.
- degenerarea condrocitelor şi calcificarea matricei
cartilaginoase în centrul diafizei.
- invadarea cartilajului calcificat de către un mugure
osteogenic (ţesut conjunctiv tânăr cu celule
osteoprogenitoare) şi apariţia centrului de osificare
primar (diafizar).
- celulele osteoprogenitoare→osteoblaste care
sintetizează matrice preosoasă, cu apariţia primelor
trabecule de os primar.
- ţesutul osos din centrul diafizei este rezorbit de
osteoclaste: apare canalul medular.
- formarea centrelor secundare –epifizare- de osificare.
- ţesutul cartilaginos rămâne cantonat la joncţiunea
diafizo- epifizară (cartilajul de creştere) şi pe suprafeţele
articulare.

34
Creşterea oaselor în lungime
Se realizează pe seama cartilajului de creştere
metafizar, în care se disting, dinspre epifiză spre
diafiză, următoarele zone:
- zona cartilajului de rezervă – cartilaj hialin;
- zona cartzilajului hiperplazic – grupe izogene
axiale mari, paralele între ele şi cu axul lung al
diafizei;
- zona cartilajului hipertrofic – condrocite
hipertrofiate, matrice redusă la septe fine
intercelulare;
- zona cartilajului degenerat – condrocitele
degenerate lasă lacune goale; calcificarea septurilor
matriceale;
- frontul de înaintare vasculară;
- zona de osificare – formarea osului imatur;
- zona ţesutului osos matur.

35