Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termogazodinamica (Text)
Termogazodinamica (Text)
TERMOGAZODINAMICA
iu
nc
Termogazodinamica este o ramură a termodinamicii tehnice care studiază
a
procesele combinate de curgere, transfer de căldură şi lucru mecanic din sistemele
deschise. Parametrii de stare utilizaţi frecvent în termogazodinamcă sunt viteza w,
St
an
u
nerii şi înţelegerea mai uşoară a fenomenelor, studiul curgerii va avea un caracter
ci
monodimensional. Tratarea monodimensională a mişcării reprezintă o simplificare
in
sistemele deschise.
D
Din punct de vedere al variaţiei temporale, curgerea unui fluid poate fi staţio-
u
in
nară (permanentă), dacă parametrii de stare ai curgerii sunt constanţi în timp, sau
ci
an
volum de control, parametrii de stare ai fluidului aflat în curgere staţionară pot va-
ria de la un punct al mişcării la altul, dar în fiecare din aceste puncte ei rămân con-
D
stanţi în timp.
St
particulelor fluide.
D
u
la suprafeţele pereţilor cu care vin în con-
ci
Fig. 8.1 Experimentul lui Newton tact. Din acest motiv, viteza fluidului este
an
egală în direcţie, mărime şi sens cu viteza
frontierelor solide ale curgerii. În cazul experimentului lui Newton, viteza fluidului
pe placa inferioară, la y=0 este w=0, în timp ce pe placa superioară, la y=h, valoa-
St
rea acesteia este w=w0. Presiunea fiind constantă în toată masa fluidului, distribuţia
de viteze a curgerii este liniară:
u
in
y
ci
w = w0 (8.1)
or
h
an
Ff w0
iu
=µ
c
(8.2)
S h
in
an
dependenţa w=w(y) nu mai este liniară, relaţia (8.2) poate fi generalizată sub forma:
D
u
∂w
in
Ff
ci
=µ (8.3)
S ∂y
or
an
mai general de natura, temperatura şi presiunea fluidului. Dacă acesta poate fi asi-
St
milat cu un gaz perfect, atunci influenţa presiunii asupra viscozităţii dinamice devi-
ne neglijabilă, astfel că, pentru un fluid dat, µ=µ(T). Figura 8.2 prezintă variaţia
in
1 + C TN
µ(T ) = µ(TN )
T
(8.4)
1+ C T TN
unde TN=273,15 K este temperatura stării normale, iar C [K] reprezintă o constantă
care depinde de natura gazului. În tabelul 8.1 sunt prezentate valorile viscozităţii
dinamice la temperatura stării normale şi ale constantei C pentru câteva din gazele
Capitolul 8. Termogazodinamica 229
4.000E-05
aer CO
2
Visco zit at ea d in amica [ Ns/ m2 ]
CH4 H2
3.200E-05
2.400E-05
iu
1.600E-05
a nc
8.000E-06
St
u
in
0.000E+ 00
ci
-100 0 100 200 300 400 500
or
t [ C]
an
Fig. 8.2 Variaţia viscozităţii dinamice cu temperatura pentru câteva gaze perfecte
D
St
uzuale. În cazul unor calcule mai puţin exacte, variaţia viscozităţii dinamice cu
u
ci
temperatura poate fi aproximată prin relaţia:
in
an
St
Pentru cele mai multe gaze simple, incluzând aici şi aerul, n=0,7 dacă T<1500oC.
D
ci
determină cu relaţia:
or
an
St
M am
∑r M i i
µ am (T ) = = i
(8.6)
∑
i
ri M i µ i (T ) ∑
i
ri M i µ i (T )
în care ri, Mi şi µi(T) reprezintă în ordine participaţia volumică, masa molară res-
pectiv viscozitatea dinamică a componentului i aflat în amestec.
iu
Atunci când agentul termodinamic nu se mai încadrează în modelul gazului
nc
perfect, variaţia viscozităţii dinamice cu presiunea devine sensibilă şi poate fi luată
în considerare printr-o relaţie de tipul:
a
µ( p ,T ) = µ( p 0 ,T ) exp[β( p − p 0 )] (8.7)
St
ci
or
u
zează natura fluidului, cea mai importantă este viscozitatea dinamică, µ. Dacă for-
ci
ma frontierelor curgerii este cunoscută, atunci geometria sistemului poate fi defi-
in
an
nită printr-o singură dimensiune L, în timp ce condiţiile iniţiale ale mişcării sunt
determinate doar prin viteza fluidului w dintr-o secţiune dată.
or
St
u
mai multe mărimi caracteristice sunt diferite. Această teorie arată că două curgeri
in
ci
sunt similare din punct de vedere mecanic şi termic dacă respectă egalitatea unor
criterii de similitudine, dintre care cel mai important este numărul Reynolds. Din
or
an
punct de vedere fizic, criteriul Reynolds este proporţional cu raportul dintre forţele
de inerţie şi forţele de frecare viscoasă din curgere. Într-adevăr, dacă a este accele-
D
St
raţia unei particule fluide, atunci a~w/τ0, unde τ0=L/w reprezintă un timp caracte-
ristic al mişcării, astfel că forţele de inerţie sunt proporţionale cu ρaL3= =ρw2L2.
Conform legii lui Newton, forţa de frecare viscoasă din interiorul fluidului este
in
ρw 2 L2 ρwL
Re = =
D
(8.8)
µwL µ
Valorile mici ale criteriului Reynolds corespund curgerilor laminare, dominate de
forţele de frecare viscoasă. Valorile mari acestuia se obţin atunci când forţele iner-
ţiale sunt net superioare celor de frecare, acest caz fiind caracteristic curgerilor tur-
bulente. Rezultă de aici că există o valoare a criteriului Reynolds, numită critică şi
Capitolul 8. Termogazodinamica 231
iu
mirea de ecuaţii de conservare, deoarece exprimă sub formă matematică anumite
principii generale de conservare ale unor mărimi caracteristice curgerii fluidelor. O
nc
parte din aceste ecuaţii au fost deja deduse în capitolul 3. Înainte de prezentarea lor
sistematică, sunt necesare câteva precizări suplimentare referitoare la starea de
a
echilibru a sistemului deschis şi la variaţia mărimilor de stare pe direcţia perpendi-
St
an
Datorită procesului de curgere, sistemul deschis din figura 8.3 nu se află nici-
St
u
odată în starea de echilibru termodinamic. Într-adevăr, parametrii de stare ai fluidu-
lui variază în interiorul sistemului chiar dacă curgerea este staţionară, astfel încât
ci
condiţiile de echilibru găsite în capitolul 7 nu pot fi respectate. Cum ecuaţia termi-
in
an
că şi ecuaţiile calorice de stare sunt valabile doar pentru stări de echilibru ale siste-
or
ci
apar în curgere, se poate face ipoteza că echilibrul termodinamic este realizat la ni-
or
orice moment de timp τ, parametrii termici de stare sunt constanţi în fiecare volum
D
dV, dar pot varia în timp sau spaţiu. Cu alte cuvinte, pentru un volum de control
St
in
or
D
iu
u = u (T , ρ ) ; h = h(T , p ) ; s = s (T , p ) (8.10)
nc
În aceste condiţii, în fiecare volum elementar echilibrul termodinamic este
atins, ceea ce înseamnă că ecuaţiile termice şi calorice de stare devin aplicabile în
a
fiecare punct al curgerii. De exemplu, dacă fluidul se comportă ca un gaz perfect,
St
atunci:
p(τ , x , y , z ) = ρ(τ , x , y , z )RT (τ , x , y , z ) (8.11)
u
in
dT (τ, x , y , z ) dp(τ, x , y , z )
an
ds (τ, x , y , z ) = c p −R (8.13)
T (τ, x , y , z ) p(τ, x , y , z )
D
St
an
(8.14)
St
V
D
u
S (τ) = ∫∫∫ ρ s(τ, x , y , z )dV (8.15)
in
ci
V
or
an
mentar ar putea afecta condiţiile de existenţă ale echilibrului local. Scara temporală
St
a acestor variaţii este însă cu câteva ordine de mărime mai mică decât scara tempo-
rală a curgerii, fiindcă perturbaţiile produse de modificările în timp ale parametrilor
in
de stare sunt disipate rapid prin ciocnirile intermoleculare, iar frecvenţa lor este net
superioară frecvenţei de variaţie a mărimilor curgerii. În aceste condiţii, cu excep-
or
ţia unor fenomene caracterizate prin apariţia unor gradienţi foarte mari ai mărimi-
lor de stare, cum ar fi exploziile sau undele de şoc, conceptul echilibrului local îşi
D
plă curgere interioară a fluidelor viscoase, aceea prin conducte sau canale, nu este
monodimensională. Depinzând de regimul de curgere, laminar sau turbulent, distri-
buţia vitezei pe direcţia perpendiculară mişcării nu este uniformă, în principal dato-
rită proprietăţii fluidelor viscoase de a adera la frontierele solide ale curgerii. În
figura 8.4 sunt prezentate distribuţiile vitezei într-o secţiune de curgere circulară.
În regim laminar variaţia vitezei în secţiune este întotdeauna parabolică, în timp ce
în regim turbulent, datorită transferului de masă şi impuls care apare între straturile
iu
de fluid, distribuţia este mult aplatisată.
nc
În acest capitol vor fi studiate doar curgerile monodimensionale interioare.
Pentru ca un astfel de studiu să fie posibil, distribuţia de viteze dintr-o secţiune a
a
curgerii w(x,y,z) trebuie înlocuită cu o viteză medie, care se determină cu relaţia:
St
wm ( x ) = w(x , y , z )dA
∫
1
(8.16)
A
u
in
A
ci
Există numeroase situaţii când, alături de viteză, şi temperatura fluidului este
or
St
Tm ( x ) =
1 u
∫ w(x , y , z )T (x , y , z )dA (8.17)
ci
wm A
A
in
an
St
u
8.3.3 Ecuaţia de conservare a masei
in
ci
dM
= m 1 − m 2 (8.18)
St
dτ
unde:
m 1 = A1ρ1 w1 ; m 2 = A2 ρ 2 w2
in
(8.19)
or
D
reprezintă debitul masic introdus, respectiv evacuat din sistem. Cele două debite
constituie măsura fluxurilor de masă care traversează în ambele sensuri frontiera
sistemului termodinamic. Din acest motiv, ecuaţia de conservare a masei, cunos-
cută şi sub denumirea de ecuaţia de continuitate, evidenţiază faptul că variaţia în
timp a masei sistemului este determinată de fluxurile de masă schimbate de sistem
cu medul ambiant.
Dacă curgerea este staţionară, derivata masei în raport cu timpul este nulă, iar
iu
relaţia (8.18) se reduce la:
a nc m 1 = m 2 = m = const . (8.20)
Se poate observa că în regim permanent debitul masic vehiculat de sistem este con-
stant în fiecare secţiune a curgerii.
St
dm = m 2 − m 1 = d( Aρw)
ci
(8.21)
or
an
dm dA dρ dw
= + +
St
m A ρ w
u (8.22)
ci
Ecuaţia (8.22) descrie cazul cel mai general al miscării staţionare. Dacă aportul
in
an
suplimentar de masă este absent, membrul stâng al ecuaţiei se anulează, iar prin
or
ci
mişcare. În mecanică, variaţia impulsului unui corp aflat în mişcare este determi-
or
dI (τ)
∑
= (m w)1 − (m w)2 +
D
F (8.23)
dτ
O categorie aparte în anasamblul forţelor exterioare o constituie forţele de presiune
care acţionează în secţiunile de intrare şi de evacuare ale sistemului, astfel că:
∑ ∑ ∑ ∑
F= Fp + Fext = p1 A1 n1 − p 2 A2 n 2 + Fext (8.24)
Capitolul 8. Termogazodinamica 235
unde n reprezintă vectorul normalei la cele două suprafeţe. Din relaţiile (8.23) şi
(8.24) se deduce imediat că:
dI (τ)
∑
= (m w + pAn )1 − (m w + pAn )2 + Fext (8.25)
dτ
Relaţia (8.25) reprezintă forma clasică a ecuaţiei de conservare a impulsului.
iu
În cazul unei curgeri monodimensionale, proiecţia ecuaţiei vectoriale (8.25)
pe direcţia de mişcare conduce la relaţia scalară:
dI x (τ)
nc
= ( pA + m w)1 − ( pA + m w)2 + ∑F (8.26)
a
dτ
x ,ext
St
Trebuie remarcat faptul că fluxul impulsului într-o secţiune oarecare a curgerii este
format din doi termenii, unul datorat forţelor de presiune, celălalt generat de schim-
u
in
port cu timpul este nulă, iar debitul de fluid vehiculat este constant. În aceste
an
u (8.27)
ci
Relaţia (8.27) arată că, în regim staţionar, variaţia impulsului între cele două secţi-
in
an
uni extreme ale curgerii interioare monodimensionale este egală cu suma proiecţiei
forţelor exterioare pe direcţia de mişcare. Se poate observa că, în cazul curgerii
or
u
nulă, iar forţele de frecare pot fi neglijate, ecuaţia anterioară se reduce la:
in
ci
an
(8.29)
St
Trebuie subliniat faptul că ecuaţiile (8.27)-(8.29) sunt cele mai des utilizate expri-
mări matematice ale teoremei conservării impulsului, însă ele sunt valabile numai
in
iu
(h 2 ) ( )
+ 12 w22 − h1 + 12 w12 = q12 − l t ,12 (8.31)
nc
evidenţiind faptul că variaţia entalpiei frânate a fluidului, h*=h+w2/2, între cele do-
uă secţiuni extreme ale curgerii se datorează interacţiunilor energetice care apar în-
a
tre sistemul termodinamic şi mediul său ambiant. Pentru un proces elementar, ecu-
St
ci
unde δqext şi δlt,ext reprezintă căldura elementară respectiv lucrul mecanic tehnic
or
care apar în curgere, fluidul dezvoltă lucrul mecanic suplimentar δlfr, care este tran-
D
sformat integral prin efect Joule în căldura de frecare δqfr. În mod evident:
St
δq fr = δl fr
u
ci
(8.33)
astfel că ecuaţia (8.32) devine:
in
an
(8.34)
St
u
corespunde lucrului mecanic total dezvoltat de fluidul aflat în curgerea staţionară.
in
ci
an
St
Relaţia (8.37) arată că într-un proces reversibil, lucrul mecanic tehnic poate fi obţi-
nut prin variaţia presiunii şi/sau a vitezei de curgere a fluidului. Dacă viteza rămâne
iu
constantă, sau dacă variaţia sa este neglijabilă în raport cu variaţia presiunii, atunci
nc
relaţia (8.37) devine identică cu ecuaţia (3.18), în a cărei deducere a fost neglijată
energia cinetică a fluidului în procesele de admisie şi evacuare.
a
Un alt caz particular remarcabil al ecuaţiei (8.36) se referă la curgerea fluidu-
lui incompresibil. În absenţa frecării şi a lucrului mecanic tehnic, relaţia respectivă
St
ci
a cărei integrare, în ipoteza ρ=const., conduce la cunoscuta ecuaţie a lui Bernoulli:
or
an
St
u
Din acest motiv relaţia (8.36) mai este cunoscută în termogazodinamică şi sub
ci
denumirea de ecuaţia generalizată a lui Bernoulli.
in
an
reprezintă cel mai ilustrativ exemplu de perturbaţie. Din acest motiv, viteza de pro-
u
pagare a perturbaţiei mai este cunoscută şi sub denumirea de viteza sunetului.
in
ci
iu
tatea ρ+dρ, cealaltă aflată în repaos la presiunea p şi densitatea ρ. Viteza de depla-
sare a undei A-A reprezintă viteza propagare a perturbaţiei în mediul din interiorul
nc
cilindrului, sau, aşa cum mai este denumită, viteza sunetului.
Se consideră un volum de control elementar ataşat de unda de presiune A-A.
a
Acest volum se deplasează odată cu perturbaţia produsă prin deplasarea pistonului.
St
Pentru a-l face nemişcat, se aplică gazului din cilindru o viteză egală dar de sens
contrar cu viteza de propagare a perturbaţiei. Viteza gazului la intrarea în sistem es-
te w1=a, presiunea are valoarea p1=p, iar densitatea ρ1=ρ, în timp ce în secţiunea de
u
in
ieşire w2=a-dc, p2=p+dp, iar ρ2=ρ+dρ. Pentru sistemul considerat, ecuaţia de conti-
ci
or
dρ ρ1 + dw w1 = 0
D
(8.40)
St
dp + ρ1 w1dw = 0 u (8.41)
ci
Cum dw=w2-w1=-dc, ecuaţiile anterioare sunt echivalente cu:
in
an
dρ ρ = dc a (8.42)
or
dp = ρadc
St
(8.43)
de unde eliminând dc se obţine:
D
u
a 2 = dp dρ (8.44)
in
ci
an
rior devine izentropic. În aceste condiţii, expresia anterioară este echivalentă cu:
D
a= (∂p ∂ρ )s
St
(8.45)
sau altfel spus, a vitezei sunetului şi este valabilă indiferent de natura agentu-
lui termodinamic.
or
obţine că:
ds = c p dT T − R dp p = 0 (8.46)
de unde rezultă că la s= const.:
c p dT T = R dp p (8.47)
Capitolul 8. Termogazodinamica 239
iu
Fiind valabilă doar pentru procesele izentropice, egalitatea anterioară poate fi re-
scrisă sub forma:
a nc
(∂p ∂ρ)s = k p ρ = kRT (8.50)
a = k p ρ = kRT (8.51)
u
in
viteza sunetului este a=340,2 m/s, dar la temperatura t=750oC valoarea acesteia
D
an
ratura T1. Starea frânată, 1*, este starea obţinută prin frânarea izentropică a fluidului
or
de la viteza w=w1 la viteza w=0. Conform relaţiei (3.44) entalpia fluidului în starea
St
u
h1* = h1 + 12 w12 (8.52)
in
ci
În figura 8.6 cele două stări sunt reprezentate grafic în diagrama h-s. Din de-
or
an
finiţie şi din relaţia (8.52), rezultă că starea frânată se găseşte pe verticala stării
statice (la s=const.), iar distanţa dintre ele este
D
w12
T1* = T1 + (8.53)
2c p
iar din ecuaţia izentropei se determină relaţia Fig. 8.6 Reprezentarea stării
de calcul a presiunii frânate: critice şi frânate în diagrama h-s
240 Termodinamică Tehnică
( )
k
p1* = p1 T1* T1 k −1 (8.54)
Starea critică este starea obţinută prin accelerarea izentropică a fluidului de la w=
=w1, până la wcr=acr. Creşterea pe cale izentropică a vitezei de curgere determină,
conform ecuaţiei (8.31), scăderea temperaturii fluidului şi concomitent a vitezei su-
netului, care în starea critică a fost notată cu acr. În figura 8.6 starea critică este
iu
reprezentată în diagrama h-s alături de starea statică şi de starea frânată a fluidului.
Din ecuaţia conservării energiei (8.31), se obţine imediat că:
a nc
h1* = h1 + 12 w12 = hcr + 12 wcr2 (8.55)
de unde rezultă că în coordonate h-s distanţa între starea critică şi starea frânată
St
În ipoteza gazului ideal, viteza critică poate fi exprimată prin relaţia (8.51),
an
astfel încât:
D
u
unde Tcr reprezintă temperatura gazului aflat în starea critică. Folosind ecuaţiile
ci
(4.37) şi (4.48), din relaţiile (8.56) şi (8.57) se obţine în final expresia temperaturii
in
an
critice:
or
2
Tcr = T1* (8.58)
St
k +1
D
u
În aceste condiţii, relaţia de calcul a vitezei critice (8.57) poate fi pusă sub forma:
in
ci
2k
wcr = RT *
or
(8.59)
an
k +1
D
În fine, presiunea critică se determină din ecuaţia izentropei care uneşte starea criti-
St
p cr = p1 (8.60)
k + 1
or
w
M= (8.61)
a
Curgerea este subsonică dacă M<1, sonică pentru M=1 şi supersonică dacă M>1.
Numărul lui Ceaplâghin este definit de raportul dintre viteza de curgere a flu-
idului şi viteza critică:
iu
w w
λ= = (8.62)
wcr a cr
nc
Spre deosebire de numărul Mach, care face raportarea vitezei de curgere la viteza
sunetului corespunzătoare stării curente a gazului, numărul lui Ceaplâghin foloseşte
a
pentru adimensionalizare viteza stării critice. Cele două mărimi sunt egale doar în
St
cazul curgerilor sonice, pentru care M=λ=1. Dacă temperatura frânată a gazului es-
te constantă, atunci acr prezintă aceeaşi valoare în tot câmpul curgerii, în timp ce
u
in
În cazul gazului ideal, legătura dintre cele două mărimi poate fi stabilită
D
plecând de la ecuaţia (8.53) care, cu ajutorul relaţiilor (4.37), (8.61) (8.59) şi (8.62)
St
an
T* =T + = T 1 + M (8.63)
2 kR 2
or
k − 1 w2 k −1 2
u
T =T* − = T * 1 − λ (8.64)
in
k +1
ci
2 kR
or
Egalând expresiile temperaturilor statice obţinute din cele două relaţii, se obţine în
an
final că:
D
M2
St
λ2 = (8.65)
2 k −1 2
+ M
k +1 k +1
in
Din punct de vedere teoretic, M∈[0, ∞). Prin trecerea la limită a relaţiei anterioare
or
k +1
λ max = (8.66)
k −1
Datorită proprietăţilor sale, numărul lui Ceaplâghin este utilizat cu precădere
în cazul curgerilor adiabate interioare, în timp ce numărul Mach se foloseşte de
obicei pentru curgerile exterioare sau pentru curgerile interioare neadiabate.
242 Termodinamică Tehnică
iu
clasic în acest sens. Viteza mică a mişcării şi lungimea relativ redusă a conductei
determină variaţii reduse ale presiunii gazului, ceea ce reprezintă o particularitate
nc
suplimentară a curgerii. Mărimile caracteristice utilizate pentru definirea criteriului
Reynolds sunt diametrul D şi viteza medie w, aceasta din urmă fiind calculată cu
a
relaţia (8.16). În consecinţă:
St
ρwD 4m
Re = = (8.67)
µ πDµ
u
in
ultima egalitate rezultând din definiţia a debitului masic. Experimental s-a constatat
ci
că valoarea critică a criteriului Reynolds la curgerea prin conducte este ReC ≅2300.
or
an
Trebuie precizat însă faptul că această valoare marchează doar începutul procesului
D
u
ale unei curgeri turbulente la numere Reynolds ceva mai mari.
ci
8.7.1 Ecuaţiile curgerii
in
an
St
dA dw
D
+ =0 (8.68)
u
A w
in
V = Aw = const .
an
(8.69)
Ecuaţia (8.69) arată că într-o curgere incompresibilă staţionară debitul volumic este
D
St
constant. Mai mult, dacă secţiunea conductei nu se modifică, relaţia respectivă evi-
denţiază faptul că viteza w este constantă, indiferent de valoarea forţelor de frecare
din curgere.
in
tematică a principului întâi (3.26a), aplicat unei particule fluide aflate în mişcare,
capătă forma:
D
du = δq fr (8.70)
Conducta fiind scurtă, iar viteza fluidului relativ mică, u1>>lfr, astfel încât, cu o
foarte bună aproximaţie, se poate considera că:
T ≅ T1 ≅ T2 = const . (8.72)
iu
În absenţa schimbului de lucru mecanic tehnic (δlt,ext=0), ecuaţia generalizată
a lui Bernoulli (8.36) devine:
a nc
dp + ρwdw + ρδl fr = 0 (8.73)
Densitatea fiind constantă, ecuaţia anterioară poate fi uşor integrată între două sec-
St
( u )
p 2 − p1 + 12 ρ w22 − w12 + ρl fr = 0
in
(8.74)
ci
or
∆p fr = l fr v = ρl fr
D
(8.75)
St
u
Folosind definiţia anterioară, relaţia (8.74) poate fi pusă sub forma:
ci
p1 + 12 ρw12 = p 2 + 12 ρw22 + ∆p fr (8.76)
in
an
care este cunoscută sub denumirea de ecuaţia lui Bernoulli pentru curgerea cu fre-
or
p * = p + 12 ρw 2
u
(8.77)
in
ci
an
∆p fr = p1* − p 2* (8.78)
D
St
Relaţia (8.78) arată că, în cazul curgerii incompresibile prin conducte, forţele de
frecare determină o pierdere a presiunii frânate a fluidului.
in
l ρw 2
∆p lin = ξ (8.80)
D 2
unde ξ reprezintă coeficientul pierderilor liniare de presiune, numit şi coeficientul
lui Darcy, l este lungimea conductei, iar w reprezintă viteza medie de curgere,
calculată cu relaţia (8.16). Coeficientul lui Darcy depinde în general de valoarea
criteriului Reynolds al curgerii şi de rugozitatea absolută a suprafeţei interioare a
iu
conductei, ε. Variaţia ξ=ξ(Re, ε/D) a fost determinată pe cale experimentală şi este
prezentată în figura 8.7. nc
În cazul regimului laminar, rugozitatea absolută ε nu influenţează valoarea
a
coeficientului ξ, care se poate calcula cu relaţia:
St
64
ξ= (8.81)
Re
u
in
ε/D sub care coeficientul pierderilor liniare de presiune depinde doar de criteriul
an
Reynolds. În acest caz conducta este considerată netedă din punct de vedere hidra-
D
ulic, iar coeficientul lui Darcy se poate determina, în funcţie de valoarea criteriului
St
an
(8.82)
Re 0,25
or
0 ,3964
St
u
1
( )
in
(8.84)
ξ
or
an
presiune. Cea de-a treia relaţie, aparţinând lui Prandtl şi Karman este mai generală,
dar conţine coeficientul lui Darcy în ambii membrii, astfel că valoarea lui ξ poate fi
in
nimă corespunzătoare conductei hidraulic netede, raportul ε/D îşi manifestă influ-
enţa asupra coeficientului ξ. În această situaţie, din figura 8.7 rezultă că la aceleaşi
D
valori ale lui Re şi D, cu cât conducta este mai rugoasă, cu atât coeficientul pierde-
rii liniare de presiune este mai mare. Se poate observa însă că peste o anumită va-
loare a criteriului Reynolds, ξ depinde doar de calitatea suprafeţei conductei. În
astfel de situaţii, coeficientul lui Darcy poate fi determinat analitic cu ajutorul rela-
ţiei lui Nikuradze:
D
D or
or in
Capitolul 8. Termogazodinamica
in St
D St a nc
or
D in an iu
or ci
in St
an u
St ci
an u
ci
u
245
246 Termodinamică Tehnică
= 1,14 + 2lg(D ε )
1
(8.85)
ξ
Valorile rugozităţii absolute, ε, depind de materialul şi tehnologia de fabricaţie a
conductei.
Pierderile de presiune datoare variaţilor bruşte ale direcţiei de curgere sau
iu
secţiunii de trecere sunt de natură locală şi se determină cu relaţia generală:
ρw 2
a nc ∆p loc = ζ
2
(8.86)
cale experimentală. În tabelul 8.2 sunt prezentate valorile lui ζ pentru câteva cazuri
ci
or
u
Pentru o conductă circulară fără variaţii de secţiune (dA=0), ecuaţia (8.68)
ci
arată că viteza medie a fluidului este constantă. Exprimând pierderile liniare de
presiune cu relaţia (8.80), ecuaţia lui Bernoulli (8.76) devine:
in
an
l ρw 2
or
p1 = p 2 + ξ (8.87)
St
D 2
D
ci
1
w= (8.88)
ρ
or
ξl D
an
Folosind această relaţie, debitului masic vehiculat prin conductă poate fi calculat cu
D
St
ξl D 4 ξl
or
p
ρ= 1 (8.89)
RT1
O relaţie ceva mai riguroasă, se obţine utilizând pentru calculul densităţii media
presiunilor dintre secţiunile extreme ale curgerii:
Capitolul 8. Termogazodinamica 247
ζ = (1 − A1 A2 )
2
Creştere bruscă
iu
a secţiunii
∆p loc = 12 ζρw12
a nc ζ = K (1 − A 1 A2 )
2
a secţiunii
8 < α < 35 o
u K = 3,5tg (α 2)
in
ci
or
ζ = (1 − A 2 A1 )
2
Reducere bruscă
an
a secţiunii
D
∆p loc = 12 ζρw22
St
u
ci
ζ ′ = 1 + 0,707(1 − A2 A1 )
1
−
Diafragmă în conductă 2
in
an
de secţiune constantă
ζ = ζ ′ 2 ( A1 A2 − 1)
2
or
St
u
in
ci
ζ =1
an
D
St
Cot brusc α 30 45 60 90
la unghiul α
ζ 0,2 0,3 0,7 1,3
in
p1 + p 2
ρ= (8.90)
2RT1
În acest ultim caz, ecuaţia debitului (8.88) devine:
m =
π 1 (p2
1 )
− p 22 5
D (8.91)
iu
4 ξl RT1
nc
Relaţia anterioară face legătura între debitul de gaz vehiculat printr-o conductă
cilindrică de diametru D şi lungime l şi variaţia presiunii datorată în exclusivitate
a
forţelor de frecare viscoasă. Ea poate fi utilizată pentru dimensionarea reţelelor de
St
prin modificarea secţiunii de trecere şi/sau a valorii ori sensului interacţiunilor ter-
D
u
ecuaţiile fundamentale ale termogazodinamicii (8.22), (8.31) şi (8.36), scrise în for-
mă diferenţială:
ci
dm dA dρ dw
in
an
= + + (8.92)
m A ρ w
or
dp
+ wdw + δl t ,ex + δl fr = 0
u
(8.94)
ρ
in
ci
an
dp dρ dT
D
= + ; dh = c p dT (8.95a,b)
ρ
St
p T
Cele cinci ecuaţii considerate sunt suficiente pentru eliminarea mărimilor de stare
in
dρ dp dT
= − (8.96)
ρ
D
p T
Expresia raportului dp/p se obţine din ecuaţia generalizată a lui Bernoulli (8.94) şi
din ecuaţia termică de stare a gazului perfect, rezultând:
(
dp k − wdw − δl t ,ex − δl fr ) dw k k
= = − kM 2 − 2 δl t ,ex − 2 δl fr (8.98)
p kRT w a a
iar expresia raportului dT/T, din ecuaţia energiei (8.85) şi ecuaţia calorică a ental-
iu
piei gazului perfect (8.95b), de unde se obţine:
dT
T
=
1
c pT
a nc
(− wdw + δqex − δlt ,ex ) = −(k − 1)M 2 dw + k −2 1 δqex − k −2 1 δlt ,ex (8.99)
w a a
St
Folosind relaţiile (8.98) şi (8.99), ecuaţia (8.97) poate fi pusă sub forma:
(M ) dw dA dm k − 1 u 1 k
in
2
−1 = − − δq ex − δl t ,ex − 2 δl fr (8.100)
ci
2 2
w A m a a a
or
an
an
ţiunii de trecere oferită fluidului. Din punct de vedere fizic, el este definit prin rela-
ţiile:
or
St
dm = 0 ; δq ex = 0 ; δl t = 0 (8.101)
D
u
care arată că procesul se desfăşoară fără aport suplimentar de masă, adiabatic şi fă-
in
an
h * = h + 12 w 2 = const . (8.103)
D
(M 2
−1 ) dw
w
=
dA
A
(8.104)
250 Termodinamică Tehnică
iu
curgerea rămâne subsonică, deoarece în caz contrar termenul (M2-1)dw/w devine
nc
pozitiv, în timp ce dA/A rămâne negativ. În plus, din ecuaţia (8.103) se observă că
accelerarea se realizează prin scăderea entalpiei gazului, motiv pentru care tempe-
a
ratura acestuia şi implicit viteza sunetului se micşorează.
2. Pentru curgerea subsonică, frânarea gazului (dw<0) presupune ca termenul
St
lungul ajutajului.
3. Dacă curgerea este iniţial supersonică (M>1), factorul (M2-1) este pozitiv.
an
St
u
ci
in
an
or
St
D
u
in
ci
or
an
D
St
in
or
D
Fig. 8.8 Variaţia vitezei fluidului şi a vitezei sunetului în curgerea prin ajutajul geometric
Capitolul 8. Termogazodinamica 251
iu
terea temperaturii gazului presupune mărirea vitezei sunetului care se apropie în
nc
acest fel viteza de curgere. Procesul se poate desfăşura atât timp cât curgerea ră-
mâne supersonică, deoarece în caz contrar semnul factorului (M2-1)dw/w se modi-
a
fică, iar ecuaţia (8.103) nu mai este satisfăcută.
Variaţia calitativă a principalilor parametrii de stare în cele patru cazuri
St
analizate este prezentată în figura 8.8. Din cele patru diagrame se poate observa
comportarea contradictorie a celor două tipuri de ajutaje în curgerea subsonică şi
u
in
an
D
u
fluidul aflat în curgere subsonică doar până la viteza sunetului. Cu alte cuvinte, în
ci
secţiunea de ieşire din ajutaj fluidul poate atinge cel mult starea critică, pentru care:
in
an
k
2 2 k −1 *
Tcr = p cr =
or
T1* ; p1
k +1 k + 1
St
D
ajutaj este p0>pcr. În acest caz, curgerea este în permanenţă subsonică, iar în
ci
secţiunea de evacuare presiunea fluidului are valoarea p2=p0. Diagrama h-s a des-
or
an
St
in
or
D
pei s1=const. cu izobara p2=p0=const. Cum ecuaţia energiei (8.103) arată că destin-
derea se desfăşoară suplimentar la h*=const., rezultă imediat că starea 2* coincide
cu starea 1*. Această proprietate caracterizează toate curgerile izentropice din ajuta-
jul geometric şi se datorează neglijării lucrului mecanic de frecare.
Mărimile de stare în secţiunea de evacuare pot fi exprimate în funcţie de
parametrii frînaţia ai curgerii şi de raportul de destindere, β2=p2/p1*, superior ca va-
iu
loare raportului critic βcr=pcr/p1*:
k
a nc
p1
p2 2 k −1
β2 = * > * =
p cr
p1 k + 1
= β cr (8.105)
Astfel, viteza w2 se determină din ecuaţia (8.103), de unde obţine succesiv că:
St
T
( ) ( u ) 2k
RT1* 1 − 2*
in
an
k −1
( )
k −1
St
an
k −1
or
2k
w2 = RT1 1 − β 2 k
*
St
(8.108)
k −1
D
u
in
an
p
ρ2 = 2 (8.109)
D
RT2
St
p1* p 2 T1*
m = A2 ρ 2 w2 = A2 w2 (8.110)
RT1* p1* T2
or
2k k
2 k +1
p1*
m = A2 β 2 − β 2k (8.111)
RT1* k − 1
Capitolul 8. Termogazodinamica 253
iu
2−k 1
2 k
k
β 2 − β 2k = 0 nc
conduce la soluţia:
a
St
k
2 k −1 Fig. 8.9 Variaţia debitului funcţie de
β 2 = β cr = (8.112)
k + 1 raportul de destindere în ajutaj.
u
in
cazul destinderii critice a fluidului. Expresia acestuia se obţine din relaţiile (8.111)
an
1
2 k −1 2k
St
p1* u
m max = A2 (8.113)
* k + 1 k +1
ci
RT1
in
an
vitezei critice în secţiunea de evacuare, debitul începe să scadă. Nu trebuie uitat în-
St
ceea ce înseamnă că porţiunea de grafic din figura 8.9 cuprinsă în intervalul (0, βcr)
u
nu prezintă nici o semnificaţie fizică. Explicaţia acestui fenomen are la bază meca-
in
ci
viteza sunetului. Dacă în secţiunea de ieşire viteza gazului este inferioară vitezei
D
metrilor de stare ai curgerii, astfel încât presiunea p2 devine egală cu p0. Din mo-
mentul în care în secţiunea de evacuare a fost atins regimul sonic, perturbaţia nu
mai poate intra în ajutaj, deoarece în secţiunea respectivă viteza sa este egală, dar
in
incluzând aici şi debitul de fluid vehiculat, rămân nemodificaţi, chiar dacă presiu-
nea din avalul ajutajului continuă să scadă. Fenomenul descris anterior este cunos-
D
iu
8.9.3 Ajutajul convergent divergent.
k
St
Fig. 8.10 Diagrama h-s a
p2 2 k −1
p cr
β2 = * < * = = β cr (8.115) destinderii critice în ajutajul
p1 p1 k + 1 convergent
u
in
jului realizează destinderea fluidului până la presiunea critică, iar partea divergentă
D
u
în secţiunea de ieşire regimul de mişcare este supersonic. În figura 8.11 este repre-
ci
zentat grafic, în coordonate h-s, procesul de destindere supracritică a gazului în
in
an
iar cei din secţiunea de evacuare rezultă din expresiile (8.107)-(8.109). Datorită
D
u
apariţiei regimului critic în secţiunea minimă a curgerii, debitul de fluid vehiculat
in
ci
an
D
St
in
or
D
p1* 2k k
2 k +1
m = m max = Acr β cr − β crk (8.116)
RT1* k − 1
iar valoarea sa nu poate fi modificată decât prin variaţia secţiunii critice sau a para-
metrilor frânaţi ai curgerii.
Pentru β2 fixat, ecuaţia de continuitate scrisă între secţiunea critică şi secţiu-
iu
nea de evacuare conduce la egalitatea:
a nc2 k +1 2
Acr β crk − β crk = A2 β 2k − β 2 k
k +1
(8.117)
St
care poate fi utilizată după caz, fie pentru calculul ariei A2, fie pentru determinarea
raportului de destindere β2.
u
in
al doilea pentru sisteme deschise (5.70), entropia gazului la ieşirea din ajutaj este
St
u
mai mare decât entropia iniţială, astfel că starea finală a destinderii ireversibile 2,
ci
situată tot pe izobara p2=p0, este deplasată spre dreapta faţă de starea finală a des-
tinderii izentropice 2t. Figura 8.12 prezintă diagrama h-s a destinderii reale a flui-
in
an
dului în ajutaj.
or
ci
w2
ϕ= <1 (8.118)
or
w2 ,t
an
iu
Analiza destinderii reale în ajutajul geometric arată că frecarea micşorează viteza şi
nc
presiunea frânată a gazului la ieşirea din ajutaj şi conduce la scăderea debitului de
fluid vehiculat, comparativ cu cazul destinderii teoretice. Coeficienţii care surprind
a
aceste aspecte nu sunt însă independenţi. Este suficientă cunoaşterea unuia dintre
St
ci
w22 ϕw22,t
or
T2 = T2* − = T2 −
*
(8.121)
an
2c p 2c p
D
u
ci
T*
k −1
T2*
= 1 + ϕ 2 1 1 − β 2 k,t
in
(8.122)
an
T2 T2
or
unde β2,t= p2/p1*. Din ecuaţia energiei (8.103) rezultă că T1*=T2*, astfel că relaţia
St
u
k −1
in
T2 2 k
ci
= 1 − ϕ 1 − β (8.123)
T2* 2 ,t
or
an
St
k k
p2 T k −1 k −1 k −1
= 2* = 1 − ϕ 1 − β 2 k,t
2
(8.124)
in
p 2* T1
or
k
−
p 2* p 2*
p2 k −1
k −1
2 k
σ= = = β 1 − ϕ 1 − β (8.125)
p1* p 2 p1*
2 ,t
2 ,t
În ceea ce priveşte coeficientul de debit, exprimând densitatea cu ajutorul
ecuaţiei de stare a gazului perfect se găseşte că:
Capitolul 8. Termogazodinamica 257
w2 T2 ,t T2 T *
α= = ϕ *,t 1 (8.126)
w2 ,t T2 T1 T2
Cum T1*=T2*, utilizând pentru raportul T2/T2* relaţia (8.123) rezultă în final că:
−1
k −1 k −1
iu
α= ϕβ 2 k,t 1 − ϕ 2 1 − β 2 k,t (8.127)
nc
Cunoscând coeficientul pierderii de viteză ϕ şi raportul destinderii teoretice
a
β2,t=p2/p1*, coeficientul pierderii presiunii frânate şi coeficientul de debit rezultă din
St
ci
or
lui Mach sau numărului lui Ceaplâghin, legătura dintre parametrii statici şi parame-
St
an
k −1 2
T * = T 1 + M (8.128)
or
2
St
k −1 2
Θ(M ) = 1 +
u
M (8.129)
in
2
ci
an
starea statică şi starea frânată se află pe aceeaşi izentropă, rezultă imediat că:
D
k
St
k − 1 2 k −1 k
p = p 1 +
*
M = p Θ(M ) k −1 (8.130)
2
in
k
k
k − 1 2 k −1
Π (M ) = Θ(M ) k −1 = 1 + M (8.131)
D
2
Folosind cele două funcţii termogazodinamice, legătura dintre parametrii statici şi
parametrii frânaţi ai curgerii poate fi exprimată prin:
T * = TΘ(M ) ; p * = pΠ (M ) (8.132a,b)
258 Termodinamică Tehnică
iu
bilă numărul λ este de forma:
a nc
Θ(λ ) = 1 −
k −1 2
λ
k +1
(8.134)
Din ecuaţia izentropei se găseşte relaţia de legătură între presiunea statică şi presiu-
St
k
p = p Θ(λ )
*
k −1 = p 1 − λ (8.135)
ci
k +1
or
an
Π (λ ) = Θ(λ )
k
u
k
k − 1 2 k −1
ci
k −1 = 1 − λ (8.136)
k +1
in
an
T = T * Θ(λ ) ; p = p * Π (λ ) (8.137a,b)
u
in
ci
m
D
m max
p* 1
λΘ(λ ) k −1
or
2k
m = A (8.139)
RT * k +1
D
Folosind pentru m max relaţia (8.113), definiţia (8.138) devine echivalentă cu:
1 1
2Θ(λ ) k −1 2 k − 1 2 k −1
q(λ ) = λ = λ 1 − λ
k + 1
(8.140)
k +1 k +1
Capitolul 8. Termogazodinamica 259
ceea ce permite exprimarea debitului care trece printr-o secţiune oarecare a curgerii
interioare în funcţie de parametrii frânaţi ai gazului şi de numărul lui Ceaplâghin:
1
p* 2 k −1 2k p*
m = m max q(λ ) = A q(λ ) = A f (k , R ) q(λ ) (8.141)
RT * k + 1 k +1 T*
iu
unde f(k,R) este o funcţie a cărei valoare depinde doar de natura fluidului:
nc
f (k , R ) =
1
2 k −1 2 k
(8.142)
k + 1 R k +1
a
St
rii 2 pot fi calculate în funcţie de parametrii stării 1*. Dacă se ia în considerare fre-
ci
or
carea, sau dacă curgerea este neadiabată, atunci stările 1* şi 2* sunt diferite, astfel
an
an
St
dA = 0 ; δl t = 0 ; dm = 0 ; δl f = 0 (8.143)
D
u
in
ultima din ele exprimând matematic neglijarea fenomenelor de frecare din curgere.
ci
an
(1 − M ) dww = k − 1 δq
2
(8.144)
D
a2
St
Din relaţia anterioară se poate observa că într-o curgere iniţial subsonică, pentru
care (1-M2)>1, creşterea vitezei fluidului,
in
iu
unde mărimile fără indice identifică starea curentă a curgerii.
nc
Din ecuaţia (8.146) se poate obţine variaţia presiunii gazului în funcţie de nu-
mărul Mach al curgerii. Astfel, prin împărţirea ambilor termeni cu aria secţiunii de
a
trecere se găseşte că:
( ) ( )
St
ρ1 p1 ρ1 + w12 = ρ p ρ + w 2 (8.147)
ci
kw12
or
2
ρ1 RT1 1 + = ρRT 1 + kw
an
(8.148)
kRT1 kRT
D
St
u
de unde, ţinând cont de expresia de calcul a vitezei sunetului (8.51) şi de definiţia
ci
numărului Mach (8.61) se găseşte că:
in
an
p 1 + kM 12
= (8.149)
p1 1 + kM 2
or
St
u
se pleacă de la ecuaţia de continuitate (8.145) care, prin intermediul ecuaţiei de sta-
in
an
T p w
= (8.150)
T1 p1 w1
D
St
= 2
(8.151)
T1 p1 M 1 kRT1
or
de unde, ţinând cont şi de relaţia (8.149) se deduce în final expresia variaţiei tem-
D
Dacă M1<1 şi p1 sunt fixate, curgerea în ajutajul termic poate fi accelerată da-
torită aportului de căldură doar până la M=1. În aceste condiţii, din expresia
(8.149) se observă că presiunea statică este continuu descrescătoare în lungul ajuta-
jului, iar din relaţia (8.152) rezultă că variaţia temperaturii statice a gazului este
dată de funcţia:
M2
φ(M ) =
iu
(8.153)
(
1 + kM 2
2
)
curgerii:
a nc
al cărui maxim se obţine prin anularea derivatei sale în raport cu numărul Mach al
dφ
( 2
) ( )
St
2
= 1 + kM 2 − 2kM 2 1 + kM 2 = 0 (8.154)
dM
Soluţia ecuaţiei anterioare este: u
in
M2 =1 k
ci
(8.155)
or
an
T (1 + kM 12 )
2 u
ci
= (8.156)
T1 max kM 12
in
an
St
u
ecuaţia energiei:
in
ci
h * − h1* = q (8.157)
or
an
St
dului. Atunci când M>k1/2 variaţia energiei cinetice devine superioară căldurii pri-
mite, astfel că o parte a accelerării gazului este realizată prin micşorarea entalpiei
statice şi implicit a temperaturii acestuia.
in
p * Π (M ) p Π (M ) 1 + kM 2
= = (8.158)
p1* Π (M 1 ) p1 Π (M 1 ) 1 + kM 12
T * Θ(M ) T Θ(M ) M 2 1 + kM 12
= = (8.159)
T1* Θ(M 1 ) T1 Θ(M 1 ) M 12 1 + kM 2
262 Termodinamică Tehnică
iu
T*
nc
=
1 (
1 + kM 12 ) (8.159)
1 max 2(k + 1) M 1 Θ(M 1 )
T* 2
a
valorile extreme fiind obţinute pentru M=1.
St
Concluzia cea mai importantă care se desprinde din studiul ajutajului termic
constă în faptul că încălzirea unui gaz aflat în curgere staţionară printr-o conductă
u
in
de secţiune constantă implică o scădere a presiunii frânate, cu atât mai mare cu cât
ci
aportul de căldură este mai intens, iar viteza iniţială a gazului este mai mică.
or
an
u
debitul de fluid vehiculat. Din punct de vedere fizic, el este definit de relaţiile:
ci
dA = 0 ; dq = 0 ; δl t = 0 ; δl f = 0 (8.160)
in
an
St
(1 − M ) dww = dmm
D
2
(8.161)
u
in
ci
fluidul poate fi accelerat până la starea critică prin creşterea debitului vehiculat,
an
după care procesul poate fi continuat numai prin inversarea sensului interacţiunii
D
dA = 0 ; dm = 0 ; δq = 0 ; δl f = 0 (8.162)
(1 − M ) dww =
2 1
δl t (8.163)
a2
iu
Din relaţia (8.163) se observă că în curgerea subsonică fluidul poate fi accelerat
până la starea critică dacă produce lucru mecanic în urma destinderii într-o turbină,
nc
după care procesul poate continua numai prin aportul lucrului mecanic, realizat
prin intermediul unui compresor. Aceast caz este ilustrat de figura 8.15.
a
St
dA = 0 ; dm = 0 ; δq = 0 ; δl t = 0 (8.164)
St
an
k
2
δl f (8.165)
a2
or
St
Această relaţie arată că în curgerea subsonică, δlf >0 accelerează mişcarea cel mult
D
până la viteza sunetului, în timp ce în regim supersonic, δlf >0 provoacă decele-
u
rarea fluidului, până la atingerea regimului critic. Cum lucrul mecanic de frecare
in
ci
este întotdeauna pozitiv, regimul sonic nu poate fi depăşit într-o astfel de curgere.
or
>x, iar noul debit poate fi vehiculat. În cazul curgerii supersonice fenomenul este
asemănător, însă mărirea valorii xlim se realizează pe seama creşterii vitezei din sec-
ţiunea de intrare şi implicit a debitului vehiculat.
Pentru determinarea vitezei de curgere într-o secţiune oarecare a conductei,
lucrul mecanic de frecare este exprimat prin relaţia:
w 2 dx
iu
δl fr = ξ (8.166)
2 D
nc
unde ξ reprezintă coeficientul lui Darcy, iar D este diametrul conductei. Aşa cum
rezultă din figura 8.7, la viteze mari numărul Re este suficient de ridicat pentru a
a
putea considera că ξ depinde doar de calitatea suprafeţei conductei. Din relaţiile
St
2 − 1 = ξ (8.167)
M w 2 D
ci
or
Mărimea dw poate fi exprimată în funcţie de numărul Mach sau numărul lui Cea-
an
u
Utilizarea criteriului lui Ceaplâghin este mult mai avantajoasă deoarece în curgerea
ci
adiabată, viteza critică rămâne constantă, ceea ce face ca dw=dλ. Din relaţia (8.65)
in
an
se obţine că:
k +1 1
or
1
−1= 2 − 1 (8.168)
St
λ
2
M 2
D
ci
1 dλ k dx
2 − 1 = ξ (8.169)
or
an
λ λ k +1 D
D
λ2 λ2 − 2ln λ = k + 1 ξ D
− (8.170)
1 1
or
p1* p * (x )
A q(λ 1 ) = A q[λ(x )] (8.172)
T1* T*
iu
= (8.173)
p1* q[λ(x )]
nc
În aceste condiţii, presiunea statică p(x) rezultă din expresia (8.137b):
a
p(x ) = p * (x )Π[λ(x )] = σ(x ) p1* Π[λ(x )] (8.174)
St
Expresia lungimii limită a conductei se obţine din relaţia (8.170) prin parti-
cularizarea λ(xlim)=1, de unde rezultă: u
in
ci
k + 1 D 1
or
xlim = + λ −
an
2 ln 1 (8.175)
2k ξ λ 12 1
D
St
Se poate observa că, pentru un diametru fixat, lungimea limită este cu atât mai
u
mare cu cât viteza gazului în secţiunea de intrare este mai mică.
ci
in
an
Aplicaţii
or
St
ci
mm H2O. Să se determine:
1. Debitul de aer vehiculat.
or
an
St
intrare, dacă distanţa dintre ele este l=50 m, iar conducta este netedă hidraulic.
Se dau R=287 J/kg.K
in
Soluţie
or
p 2 ⋅ 10 5
ρ= = = 2,19 kg m 3
RT 287(45 + 273)
În cazul curgerii incompresibile presiunea frânată a gazului este dată de relaţia (8.77),
de unde rezultă:
266 Termodinamică Tehnică
w=
(
2 p* − p
=
)2 ⋅ 50 ⋅ 9,8
= 21,15 m s
ρ 2,19
Debitul de aer vehiculat rezultă din expresia:
πD 2 π ⋅ 0,12
m = ρw = 2,19 ⋅ 21,15 = 0,36 kg s
iu
4 4
2. Viscozitatea dinamică a aerului la temperatura t=45oC se obţine din relaţia
nc
(8.4). Folosind datele din tabelul 8.1 se obţine că:
a
1 + C TN T 1 + 122 273 318
µ(T ) = µ(T N ) = 17,22 ⋅ 10 −6 = 19,43 ⋅ 10 −6
St
u
Pentru determinarea regimului de curgere se calculează numărul Reynolds, a cărui defi-
in
an
4 m 4 ⋅ 0,36
Re = = = 2,36 ⋅ 10 5
D
−6
πDµ π ⋅ 0,1 ⋅ 19,43 ⋅ 10
St
u
Se poate observa că Re>ReC=2300, astfel că mişcarea aerului prin conductă se
ci
desfăşoară în regim turbulent.
in
an
0,3964 0,3964
D
ci
an
l ρw 2 50 2,19 ⋅ 21,15 2
D
D 2 0,1 2
cazul creşterii bruşte a secţiunii unei conducte prin care circulă un gaz presupus in-
or
compresibil.
D
Soluţie
Se consideră o conductă de secţiune A1, care se deschide într-o altă conductă de
secţiune A2>A1, ca în figura A8.1. Pentru a identifica expresia pierderii locale de presi-
une se utilizează ecuaţia de continuitate (8.69), ecuaţia de transfer a impulsului (8.27) şi
ecuaţia lui Bernoulli (8.76):
Capitolul 8. Termogazodinamica 267
A1 w 1 = A 2 w 2
( p 2 A 2 + m w 2 ) − ( p1 A1 + m w 1 ) = Fx ,ext
ρw 12 ρw 2
p1 + = p 2 + 2 + ∆p 12
2 2
unde Fx,ext este forţa exterioară care menţine în
echilibru conducta considerată. Admiţând că în
iu
Fig. A8.1 Determinarea coeficientului
secţiunea intermediară 1′-1′, situată în imediata pierderii locale de presiune în cazul variaţiei
nc
vecinătate a evazării conductei, presiunea este
constantă pe direcţia transversală a curgerii şi
a bruşte a secţiunii de trecere
egală cu presiunea p1, forţa exterioară care trebuie aplicată pentru a menţine în echili-
St
( p 2 A 2 + m w 2 ) − ( p1 A1 + m w 1 ) = p1 ( A 2 − A1 )
an
D
u
ci
Debitul masic de fluid exprimat în secţiunea de evacuare din conductă este dat de rela-
in
an
ţia:
m = A 2 ρw 2
or
St
ρw 2 (w 2 − w 1 ) = p 1 − p 2
u
in
ci
Pierderea de presiune datorată variaţiei bruşte de secţiune se obţine din ecuaţia lui
Bernoulli. Exprimând variaţia presiunii statice cu relaţia anterioară se obţine că:
or
an
( ) (
∆p = p 1 − p 2 + 21 ρ w 12 − w 22 = ρw 2 (w 2 − w 1 ) + 21 ρ w 12 − w 22 )
D
St
w 2 = A1 w 1 A 2
de unde rezultă că:
1
2 ζρw 12 = 21 ρw 12 (1 − A1 A 2 )2
Din relaţia anterioară se obţine imediat expresia coeficientului pierderii locale de presi-
268 Termodinamică Tehnică
iu
A8.3 Un tronson de distribuţie al unui amestec combustibil ce are compoziţia:
nc
rCH4=0,85, rCO2=0,05 şi rH2=0,1 este format din două conducte cilindrice cu diametrele
D1=150 mm şi D2=100 mm. Pe ambele tronsoane ale conductei, având lungimile
a
l1=150 m şi l2=25 m, rugozitatea absolută are valoarea ε=0,25 mm. Ştiind că presiunea
St
an
Soluţie
D
u
tul de gaz vehiculat, exprimat în uni-
tăţi SI are valoarea:
ci
1400
in
an
m = = 0,389 kg s
3600
or
amestecului de gaze
iar presiunea absolută a gazului în
D
an
p1 M CH 4 p 1
St
ρ CH 4 = = = 0,78 kg m 3
R CH 4 T1 R CH 4 T1
in
p1 M CO 2 p 1
ρ CO 2 = = = 2,145 kg m 3
R CO 2 T1 R CO 2 T1
or
p1 M H2 p1
D
ρ H2 = = = 0,0975 kg m 3
R H 2 T1 R H 2 T1
Folosind mărimile din tabelul 8.1, viscozităţile dinamice ale componentelor la tempera-
tura t=25oC se calculează cu relaţia (8.4), de unde rezultă:
1 + 198 273 298
µ CH 4 = 10,38 ⋅ 10 −6 = 1,124 ⋅ 10 −5 N.s m 2
1 + 198 298 273
1 + 250 273 298
µ CO 2 = 13,78 ⋅ 10 −6 = 1,50 ⋅ 10 −5 N.s m 2
iu
1 + 250 298 273
µ H 2 = 8,69 ⋅ 10 −6
a nc1 + 75 273
1 + 75 298
298
273
= 9,246 ⋅ 10 −6 N.s m 2
∑r M i i
(0,85 ⋅ 16 + 0,05 ⋅ 44 + 0,1 ⋅ 2 ) ⋅ 10 −5
u
in
µ am = i
= = 1,161 ⋅ 10 −5 N.s m 2
∑r M µ
ci
i i i
0,85 ⋅ 16 1,124 + 0,05 ⋅ 44 1,5 + 0,1 ⋅ 2 0,924
or
i
an
an
4 m ε
Re 1 = = 2,84 ⋅ 10 5 ; = 1,67 ⋅ 10 −3
πD1µ D1
or
St
u
curgere a gazului prin primul tronson al conductei rezultă din ecuaţia debitului masic:
in
ci
m 4 m 4 ⋅ 0,389
w1 = = = = 28,22 m s
or
an
4 m ε
Re 2 = = 4 ,26 ⋅ 10 5 ; = 2,5 ⋅ 10 −3
D
πD 2 µ D2
astfel că, din diagrama lui Moody rezultă ξ2=0,023. Viteza de curgere a gazului este:
m 4 m 4 ⋅ 0,389
w2 = = = = 63,5 m s
ρA 2 πD 2 ρ π ⋅ 0,10 2 ⋅ 0,78
2
270 Termodinamică Tehnică
iu
ρw 22 ρw 22
(∆p loc )12 = ζ nc = (1 − A 2 A1 )2 = 310,6 N m 2
2 2
a
În aceste condiţii pierderea de presiune la trecerea gazului prin tronsonul de dis-
tribuţie este:
St
(∆p )12 = (∆p lin )1 + (∆p loc )12 + (∆p lin )2 = 6522,2 + 310,6 + 9041,7 = 15874 ,5 N m2
u
in
an
ale amestecului de gaze prin conductă. Din acelaşi motiv, (∆plin)1<(∆plin)2, deşi l1 este
D
Bernoulli:
u
ci
( )
p 2 = p 1 + 21 ρ w 12 − w 22 − (∆p )12 =
in
an
= 1,21 ⋅ 10 5 +
0,78
( )
28,22 2 − 63,5 2 − 15874 ,5 = 1,038 ⋅ 10 5 N m 2
or
2
St
u
metrică.
in
ci
A8.4 Un debit de aer m = 0,5 kg/s având presiunea frânată p1*=1,88 bar şi T1*=
or
an
=350 K este destins adiabatic reversibil într-un ajutaj geometric până la p2=p0=1,013
bar. Să se determine tipul ajutajului, parametrii de stare şi ariile secţiunilor caracteris-
D
St
Soluţie
or
k 1, 4
2 k −1 * 2 0 ,4
p cr = p1 = 1,8 = 0,95 bar
k + 1 1 + 1,4
Se poate observa că:
p cr < p 2
Capitolul 8. Termogazodinamica 271
iu
p1 1,8
p2 1,013 ⋅ 10 5
St
ρ2 = = = 1,19 kg m 3
RT 2 287 ⋅ 296,98
Viteza w2 a gazului se obţine din relaţia (8.106): u
in
ci
or
2k T 2 ⋅ 1,4 296,98
RT1* 1 − 2* =
an
St
an
ρ 2 w 2 1,19 ⋅ 326,37
or
w 12
D
*
T1 = T1 −
u
2c p
in
ci
an
100 2
St
T1 = 350 − = 345,02 K
2 ⋅ 1004 ,5
Din ecuaţia adiabatei care uneşte stările 1 şi 1* rezultă presiunea statică a gazului la in-
in
trarea în ajutaj:
or
k 1, 4
T k −1 345,02 0 ,4
p 1 = p 1* 1* = 1,8 = 1,71 bar
D
350
T1
Densitatea gazului se determină din ecuaţia de stare a gazului perfect:
p1 1,71 ⋅ 10 5
ρ1 = = = 1,73 kg m 3
RT1 287 ⋅ 345,02
272 Termodinamică Tehnică
iu
A8.5 Un debit de gaze de ardere, m = 25 kg/s, având în secţiunea de intrare p1=
nc
=5 bar, T1 =500 K şi M1=0,20 este destins într-un ajutaj geometric până la presiunea
p2=p0=0,85 bar. În ipoteza destinderii izentropice, să se calculeze parametrii de stare ai
a
curgerii în secţiunile caracteristice ale ajutajului şi să se determine ariile acestor secţi-
St
uni.
Se dau: k=1,33, R=292 J/kg.K
u
in
ci
Soluţie
or
St
k −1 2
T1* = T1Θ(M 1 ) = T1 1 +
1,33 − 1 2
M 1 = 500 1 +
u
0,2 = 503,3 K
ci
2 2
in
an
k 1, 33
k − 1 2 k −1 1,33 − 1 2 0 ,33
p 1* = p 1 Π (M 1 ) = p 1 1 + M = 5 1 + 0,2 = 5,13 bar
or
2 2
St
u
stare a gazului perfect:
in
ci
p* 5,13 ⋅ 10 5
ρ* = 1 * = = 3,49 kg m 3
or
an
p cr > p 2
astfel că pentru realizarea destinderii trebuie utilizat un ajutaj convergent-divergent.
Dimensionarea acestuia presupune determinarea ariilor corespunzătoare secţiunilor de
intrare, critice, şi de evacuare ale ajutajului. Schema de principiu a ajutajului şi diagra-
ma h-s a destinderii sunt prezentate în figura 8.11.
Capitolul 8. Termogazodinamica 273
iu
a 1 = kRT1 = 1,33 ⋅ 292 ⋅ 500 = 440,65 m s
nc
Din definiţia (8.61) rezultă acum viteza de curgere:
a
w 1 = M 1 a 1 = 0,2 ⋅ 440,65 = 88,13 m s
St
A1 = = = 0,0829 m 2
ρ 1 w 1 3,42 ⋅ 88,13
ci
or
D1 = 4 A1 π = 4 ⋅ 0,0829 π = 0,325 m
St
u
Se poate observa însă că ρ1 ≅ ρ1*, astfel că pentru viteze de curgere îndeplinind condi-
ci
ţia M<0,2, calculul secţiunii de trecere poate fi efectuat cu ajutorul densităţii frânate a
in
an
gazului.
În starea critică, temperatura se calculează cu relaţia (8.58):
or
St
2 2
D
ci
an
p cr 2,77 ⋅ 10 5
ρ cr = = = 2,20 kg m 3
D
Cunoscând parametrii critici ai curgerii izentropice, aria critică poate fi determinată din
ecuaţia debitului:
D
m 25
Acr = = = 0,0277 m 2
ρ cr w cr 2,20 ⋅ 409,62
ceea ce conduce la un diametru al secţiunii critice de:
D cr = 4 Acr π = 4 ⋅ 0,0277 π = 0,188 m
274 Termodinamică Tehnică
iu
p2 0,85 ⋅ 10 5
ρ2 = = = 0,903 kg m 3
a nc
RT 2 292 ⋅ 322,21
iar viteza de curgere a gazelor de ardere se calculează cu expresia (8.106)
St
2k T 2 ⋅ 1,33 322,21
w2 = RT1* 1 − 2* =
⋅ 292 ⋅ 503,3 1 − = 652,9 m s
k −1 T1 0,33 u 503,3
in
ci
În aceste condiţii, aria secţiunii de evacuare are valoarea:
or
an
m 25
A2 = = = 0,0424 m 2
D
ρ 2 w 2 0,903 ⋅ 652,9
St
D 2 = 4 A 2 π = 4 ⋅ 0,0424 π = 0,232 m
an
or
că a2=353,47 m/s. Comparând valorile din cele trei secţiuni caracteristice, se poate
D
ci
A8.6 Un debit de aer, m = 5 kg/s, având p1=6,52 bar, T1= 520 K şi p1*=7 bar
or
an
este încălzit într-un ajutaj termic cu fluxul de căldură Q 12 = 3250 kW, apoi este destins
ireversibil într-un ajutaj geometric, pentru care coeficientul pierderii de viteză are
D
Soluţie:
În figura 8.3 este prezentată schema de principiu a celor două ajutaje. Pentru
început trebuie determinaţi toţi parametrii de stare ai fluidului la intrarea în ajutajul
termic. Din relaţia (8.131) rezultă că:
Capitolul 8. Termogazodinamica 275
k −1 0 ,4
k −1 p* k 7 1,4
Θ(M 1 ) = [Π (M 1 )] = 1
k = = 1,0205
p1 6,52
de unde se deduce imediat valoarea numărului Mach al
curgerii la intrarea în ajutajul termic:
iu
2
M1 = [Θ(M 1 ) − 1] = 2 (1,0205 − 1) = 0,32
k −1 0,4
nc
Temperatura T1* se obţine din relaţia:
a
T1* = T1 Θ( M 1 ) = 520 ⋅ 1,0205 = 530,66 K
St
( )
ci
m c p T 2* − T1* = Q 12
or
an
T 2* = T1* + 12 = 530,66 +
m c p 5 ⋅ 1,004
= 1178,07 K uajutajului termic şi geometric
ci
Raportul temperaturilor frânate la curgerea prin ajutajul termic este dat de expresia
in
an
2
St
T 2* M 22 1 + kM 12 Θ (M 2 )
=
D
T1* M 12 1 + kM 22 Θ (M )
u
1
in
ci
( )
an
M 22 Θ(M 2 ) T 2* M 12 Θ M 12
=
(1 + ) (1 + kM )
D
2
kM 22 T1* 2 2
St
T 2* M 12 Θ M 12 2 2
T1* 2 2
1
2 2
D
iu
1 + kM 12 1 + 1,4 ⋅ 0,32 2
p 2 = p1
a nc
1 + kM 22
= 6,52 ⋅
1 + 1,4 ⋅ 0,63 2
= 4 ,79 bar ;
2 2
T2 M 2 1 + kM 12 M2 p
= T1 ⋅ 22 = T1 2 2 = 1088,82 K
T1 M 1 1 + kM 22 M 12 p 1
u
in
ci
În aceste condiţii, coeficientul pierderii presiunii frânate are valoarea:
or
an
1, 4
(
p Π (M 2 ) 4 ,79 1 + 0,2 ⋅ 0,63 2
p 2* )
D
0 ,4
σ 12 = * = 2 = ⋅ = 0,894
p 1 Π (M 1 ) 6,52 1, 4
p1
( )
St
1 + 0,2 ⋅ 0,32 2 u 0 ,4
ci
iar presiunea frânată a gazului la ieşirea din ajutajul termic este:
in
an
St
m = A 2 ρ 2 w 2
u
in
ci
p2 4 ,79 ⋅ 10 5
D
ρ2 = = = 1,53 kg m 3
St
RT 2 287 ⋅ 1088,82
Viteza de curgere poate fi uşor calculată deoarece în secţiunea respectivă se cunoaşte
in
iu
de destindere. În consecinţă:
Tcr =
2
k +1
T 2* =
2
2 ,4
nc
1178,07 = 981,73 K
a
St
că decât presiunea critică teoretică. Notând cu 2t′ starea aflată la intersecţia izobarei
ci
pcr,2=const. cu izentropa s1=const. şi considerând că ϕ este constant în lungul ajutajului,
or
an
atunci:
D
w 628,05
w ′2 ,t = cr = = 654 ,22 m s
St
ϕ 0,96 u
ci
Temperatura stării teoretice 2t′ se obţine din ecuaţia energiei:
in
an
w ′22,t
T 2′,t = T 2* − = 965,03 K
or
2c p
St
D
k
( )
ci
1, 4
p 2′ ,t = p cr , 2 = p 2* T 2′,t T 2* k −1 = 6,26(965,03 1178,07 ) 0.4 = 3,11 b ar
or
an
k
St
2 k −1 *
p cr , 2 t = p 2 = 3,31 bar
k + 1
in
m 5
Acr , 2 = = = 7,21 ⋅ 10 −3 m 2
ρ cr , 2 w cr , 2 1,104 ⋅ 628,05
Viteza gazului în secţiunea de evacuare din ajutaj se obţine cu ajutorul relaţiilor
(8.108) şi (8.118), de unde rezultă:
k −1
2k
( )
iu
w3 = ϕ RT 2* 1 − p 3 p 2* k
=
k −1
= 0,96
2 ⋅ 1,4
a nc 0 ,4
287 ⋅ 1178,07 1 − (1,013 6,26 ) 1,4 = 941,04 m s
1,4 − 1
St
Temperatura gazului la ieşirea din ajutaj poate fi exprimată prin intermediul relaţiei
(8.123), care cu notaţiile specifice problemei capătă forma:
u
in
k −1
ci
(
T3 = T 2* 1 − ϕ 2 1 − p 3 p 2* )
or
k
an
D
0 ,4
u
ci
T3 = 1178,071 − 0,96 2 1 − (1,013 6,26 ) 1,4 = 737,26 K
in
an
St
p3 1,013 ⋅ 10 5
D
ρ3 = = = 0,479 kg m 3
u
RT3 287 ⋅ 737,26
in
ci
an
m 5
A3 = = = 0,0111 m 2
D
ρ 3 w 3 0,479 ⋅ 941,04
St
k
−
p k −1 k −1
( )
or
σ 23 = 3* 1 − ϕ 2 1 − p 3 p 2* k
= 0,834
p 2
D
Comparând valorile coeficienţilor σ12 şi σ23 se poate observa că, în cazul de faţă, pier-
derile de presiune din ajutajul geometric sunt superioare celor corespunzătoare ajuta-
jului termic