Efectele discriminării preţurilor de către un monopol reglementat asupra

bunăstării

I.Introducere

Discriminarea preţurilor sau diferenţierea acestora apare atunci când vânzarea unor bunuri
identice sau servicii se face la preţuri diferite, deşi avem de a face cu acelaşi producător. Pe o
piaţă fictivă cu informaţii perfecte, bunuri perfect substituibile şi pe care nu există costuri de
tranzacţionare sau interdicţia revânzării, în vederea eliminării oportunităţilor de arbitraj,
discriminarea preţurilor caracterizează doar pieţele de tip monopol sau oligopol, unde puterea în
piaţă poate fi exercitată prin preţ.

Efectele discriminării preţurilor asupra bunăstării societăţii sunt ambigue,însă producţia

poate fi extinsă atunci când diferenţierea preţurilor este eficientă, sau poate înregistra un declin
atunci când este orientată către consumatori care îşi permit să plătească un preţ mai mare,în
defavoarea extinderii şi vânzării acesteia către consumatorul obişnuit. Chiar şi în cazul unui
output nemodificat, discriminarea preţurilor generează ineficienţă, întrucât output-ul este alocat
necorespunzător între consumatori.

II. Tipuri de discriminare a preţurilor(clasificare introdusă de economistul Arthur Cecil

Pigou)

Discriminarea de primul grad implică faptul că monopolul este capabil să-şi segmenteze
piaţa în aşa fel încât pentru fiecare unitate succesivă de producţie vândută acesta încasează preţul
maxim pe care este dispus consumatorul sa-l plătească pentru aceea unitate de produs, astfel
respectivul monopol putând extrage întregul surplus al consumatorului. Acest tip de piaţă nu
există de obicei în realitate, întrucât presupune faptul că producătorul poate determina cu
exactitate preţul maxim pe care este dispus să-l plătească consumatorul, indiferent de
elasticitatea sa în funcţie de preţ.

Discriminarea de gradul al II-lea presupune diferenţierea preţului în funcţie de

cantitatea, vândută, astfel că o cantintate mai mare de bunuri este valabilă la preţuri unitare mai
mici, o practică des întâlnită la clienţii de talie mare, care vor să beneficieze de discount-uri
cantitative. Practicile de discount-uri permit deosebirea clienţilor în funcţie de preferinţele
acestora, iar acest lucru permite monopolului să stabilească preţuri diferite, astfel captând într-o
mai mare parte surplusul pieţei.

Diferenţierea clienţilor poate ţine şi de aspecte calitative, un exemplu pertinent fiind

companiile aeriene, care oferă mai multe clase de călătorie în funcţie de preferinţele călătorilor.

Discriminarea de gradul al III-lea presupune variaţia preţului în funcţie de criterii cum ar fi

zona geografică, segmentul de consumator sau în cazuri extreme chiar identitatea consumatorului
, ca referenţial pentru disponibilitatea de a plăti un anumit preţ. Monopolul cunoaşte foarte bine
clasele de consumatori putând practica un preţ mai scăzut pentru cei cu constrângeri de buget,
astfel putând capta mai mult din surplus pieţei. Eficienţa acestui tip de discriminare este
discutabilă întrucât anumite segmente ale pieţei pot fi ignorate, reducându-se astfel bunăstarea.

III.Studiu privind efectele discriminării de gradul al III-lea, de către un monopol

reglementat asupra bunăstării unei societăţi.

Există mai multe tipuri de constrângeri asupra preţului practicat de monopoluri şi anume:

 1.Constrângerea se aplică unui indice de preţuri de tip Laspeyres calculat pe

baza unor ponderi proporţionale cu cantităţile cerute la preţuri uniforme.
p∗x ( p 0)
L = p 0∗x ( po )
¿
¿
 2.Constrângerea se aplică încasărilor medii, prin încasare medie înţelegând
raportul dintre încasarea totală şi output-ul total, care este echivalentă cu un
indice de tip Paasche , în care ponderile din indice sunt proporţionale cu
cantităţile curente cerute. Aceast modalitate are o mai mare relevanţă pratică,
deoarece statul nu trebuie să cunoască cererea la preţuri uniforme(x(p0))
p∗x ( p)
P=
p 0∗x ( p)
 3. Constrângerea încasărilor medii astfel încât monopolul înregistrează acelaşi
profit ca în cazul în care ar practica preţuri uniforme.

Presupunem că exista n pieţe, unde n ≥ 2.

Notaţii: preţul produsului i – pi , p=(p1,…,pn)-vectorul de preţuri, ν(p)-surplusul agregat al
consumatorului, funcţia indirectă de utilitate V(p,y)= ν(p)+y, unde y este Π(p)+ alte venituri
exogene, funcţia bazată pe utilitate a bunăstării sociale W(p)= ν(p)+ Π(p), xi(p) este cererea
pentru produsul i la preţul p, dν(p)- vectorul de cerere, obţinut prin diferenţierea ν(p), X=∑xi
cantitatea totală cerută încasarea totala R(p)=∑ pi*xi(p), costul de producţie C(X) care depinde
doar de output-ul total(costul marginal este presupus a fi acelaşi pe toate pieţele) şi wi(p)
ponderea cantităţii cerute din produsul i când preţul este p , în totalul cantităţii cerute,unde i=1,n

Când discriminarea preţurilor este interzisă, vectorul de preţuri este uniform

p0=(p0,p0,....p0), iar când aceasta este permisă preţurile diferă în interiorul vectorului , iar
constrângerea preţului se referă la un indice de preţuri, care să fie mai mic decât un nivel critic
p0.

Constrângerea 1- ∑ pi * wi(p0) ≤ p0 sau p * x(p0)≤ p0 * x(p0) , folosirea unui indice de preţuri

care nu include ponderi discriminatorii în funcţie de cantitatea cerută.

Libertatea de a discrimina prin preţ este benefică monopolului în acest caz, deoarece la
practicarea unui preţ unui preţ p=p0 firma poate obţine un profit la fel de mare ca şi când
discriminarea preţului ar fi interzisă, mai mult consumatorii luaţi la nivel agregat obţin aceeaşi
utilitate daca se satisface inegalitatea, ca şi când preţurile ar fi fost p0.

Constrângerea 2 ∑ p*wi(p) ≤ p0 sau p*x(p) ≤p0*x(p)

În comparaţie cu cazul precedent consumatorii vor pierde utilitate printr-o discriminare a

preţului, însă efectul total asupra bunăstării este ambiguu. Sub o constrângere asupra încasării
medii, discriminarea preţurilor creşte profitul monopolului , dar reduce surplusul consumatorului
şi efectul asupra bunăstării poate fi negativ sau pozitiv. Incertitudinea consecinţelor acestei
constrângeri asupra bunăstării apare datorită confruntării a două efecte opuse. Discriminarea
preţurilor este dăunătoare în funcţie de output care este suboptim distribuit între consumatori, iar
output-ul trebuie să crească pentru ca discriminarea preţurilor să mărească bunăstarea. Atunci
când un monopol este nereglementat, efectul discriminării preţurilor asupra creşterii output-ului
este incert. Unul dintre principalele scopuri ale literaturii de specialitate a fost să găsească
condiţii(concavitatea cererilor) , astfel încât efectul asupra output-ului să fie pozitiv.
În cazul acestei constrângeri,efectul asupra output-ului total este intotdeauna pozitiv, întrucât
preţul non-discriminant p0 depăşeşte costul marginal, iar funcţia de cost este convexă(are
minim). Modificarea bunăstării societăţii nu este mai mică decât modificarea pozitivă a profitului
monopolului , întrucât acesta se va folosi de posibilitatea de a discrimina prin preţ pentru a-si
mări profitul.

Dacă firma are un cost marginal c, iar preţul uniform p0 este destul de apropiat de c, atunci
creşterea bunăstării este mai mare în cazul preţurilor uniforme p0, decât în cazul discriminării
prin preţ, şi aplicării constrângerii asupra încasării medii.

Constrângerea 3 R/X ≤ Π(p0)

Întrucât monopolul câştigă vizibil din libertatea de a practica discriminarea prin preţ se
argumentează faptul că restricţia asupra încasării medii să fie înăsprită astfel încât monopolul să
înregistreze un profit egal cu cel din situaţia în care i-a fost interzisă discriminarea prin
preţ.Această situaţie nu se pliază in realitate, dar menţinerea unui profit constant este o ipoteză
firească. Efectul acestei constrângeri este de a încuraja o supraofertă pentru produsele cu preţul
mai mic decât preţul mediu şi o ofertă insuficientă, pentru produsele cu preţuri mai mari.

Comparând bunăstarea în cazul practicării discriminării sub această constrângere cu cel în

care preţurile sunt uniforme, se observă doar o deteriorare a bunăstării consumatorului, întrucât
profiturile monopolului sunt egale în ambele cazuri.

În cazul unui singur bun echitabil, scăzând preţul aproape de costul marginal, efectul
discriminării prin preţ în condiţiile înăspririi constrângerii asupra încasării medii(nr.2) este
întotdeauna benefic pentru bunăstare, însă per total poate fi diminuat de utilităţile marginale
inegale. În situaţia în care monopolul produce mai multe bunuri, aplicarea constrângerii poate
conduce la un preţ sub costul marginal, caz în care discriminarea prin preţ nu mai este dorită de
către monopol.

IV.Concluzii

Discriminarea prin preţ s-a dovedit a fi bună atât pentru consumator cât şi pentru monopol
în cazul în care este constrâns printr-un indice de preţuri cu ponderi proporţionale cu cantităţile
cerute la preţuri uniforme .
 În cazul constrângerii asupra încasarii medii, care necesită cunoaşterea unui număr redus
de informaţii şi o relevanţă practică mai mare(este folosită în reglementarea preţului unor utilităţi
în Anglia) discriminarea prin preţ este benefică pentru firmă, dar afectează consumatorii. Output-
ul total este mai mare, ceea ce este bine pentru bunăstare,dar utilităţile marginale inegale conduc
la incertitudinea efectului cumulat asupra bunăstării, deşi intotdeauna o diferenţiere mică prin
preţ este întotdeauna ceva de dorit.

Daca se înăspreşte constrângerea asupra încasării medii, datorită libertăţii monopolului de

discriminare a preţului, efectul asupră bunăstării râmâne ambiguu, înăsprirea putând chiar reduce
bunăstarea, deşi discriminarea prin preţ nu este dorită în aceste circumstanţe.

V. Bibliografie

1. Moşteanu Tatiana,coordonator, „Preţuri şi concurenţă”,Editura Didactică şi

Pedagogică,Bucureşti 2000.

2.Mark Amstrong and John Vickers, „Welfare effects of Price Discrimination by a regulated
monopolist,The Rand Jounal of Economics,1991, vol. 22, no.4, pp. 571-580.