 Definirea termenului de profilaxie:

◦ I. PROFILAXÍE, profilaxii, s.f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se

iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. Ramură a medicinei care
se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. - Din fr. prophylaxie.
Sursa : DEX '98
◦ II.PROFILAXÍE s.f. Ansamblu de măsuri medico-sanitare care se iau pentru
prevenirea bolilor contagioase. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și
aplicarea măsurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro -
înainte, phylaxis - protecție].

Profilaxia sau prevenția afecțiunilor dentare constă în:

1. consultul stomatologic periodic (o dată la 6 luni),
2. îndepărtarea plăcii bacteriene (a microbilor) de la nivelul dinților (detartraj cu
ultrasunete completat cu instrumentar manual si periaj profesional),
3. fluorizări periodice (aplicare de fluor la nivelul dinților),
4. tratamentul cariilor incipiente.

Etapele prevenției primare in redcerea frecventei apritiei si volutieibolilo cavității orale:

 Dispensarizarea grupurilor de indivizi dintr-o colectivitate dată
 Evaluarea și înregistrarea stării de igienă orală a fiecărui pacient
 Instituirea manoperelor de igienizare orală, cu control atent și corecții în situațiile date
◦ Din partea pacientului
◦ Din partea medicului

Obiectivele stomatologiei preventive

1. Să intervină cât mai rapid asupra ADM spre a preîntâmpina instalarea unor afecțiuni
dento-parodontale (rolul pedodonției și a ortodonției)
2. Reconsiderarea întregului arsenal de mijloace terapeutice de igienă orală:
 Instituite și menținute de către pacient, dar sub atenta
monitorizare din partea medicului stomatolog
 Inițiate și verificate periodic de către medicul curant

 Placa bacteriana reprezintă biofilmul (pelicula) depus pe suprafaţa dentară sau altă
suprafaţă dură a cavităţii bucale (restaurări protetice, obturaţii, implante, aparate
ortodontice) dar şi pe suprafeţele moi situate deasupra sau în şanţul gingival prin
intermediul mediului lichid reprezentat de salivă şi exsudatul gingival.
 . Biofilmul este constituit din bacterii înconjurate de o matrice compusă în principal
din polimeri bacterieni extracelulari de natură polizaharidică, precum şi din produşi
salivari şi ai lichidului şanţului gingival.
 Caracterul de biofilm este important şi adesea avantajos microorganismelor, putând
modifica proprietăţile bacteriilor existente şi facilitând comunicarea intercelulară prin
semnale biochimice.
 Structura biofilmelor este eterogenă, caracterizată printr-o diversitate genetică (alături
de bacterii putându-se întâlni şi fungi, protozoare), între bacterii dezvoltându-se
interacţiuni comunitare complexe, ele eliberând chiar substanţe chimice ce le apără de
agenţii antimicrobieni: substanţe chimice, antibiotice, elemente celulare sau umorale
ale sistemului imun gazdă.
 Starea de sănătate parodontală poate fi considerată ca o stare de echilibru în care nu s-
au produs distrucţii ireversibile la nivelul parodonţiului marginal.

1
 Studiile au arătat că biofilmul, respectiv placa bacteriana se depune şi la nivelul
mucoaselor; chiar şi la edentaţi au fost puse în evidenţă Aggregatibacter
actinomycetemcomitans şi Porphyromonas gingivalis.
 Placa bacteriana recent depusă are o aderenţă slabă de suprafaţa solidă, depozitele
timpurii putând fi uşor îndepărtate. Acumularea în timp a plăcii conduce la instalarea
inflamaţiei gingivale care determină creşterea ratei de formare a plăcii, datorită
creşterii exsudării compuşilor sanguini şi a celor din lichidul gingival. Aceasta este
urmată de apariţia rapidă a unei flore bacteriene complexe, cu dezvoltarea speciilor
gram-negative şi a potenţialului parodontopatic(Lindhe, 1998)

 Structura și compoziția plăcii bacteriene:

Diferă în funcţie de:
 timpul de la depunere (vârsta plăcii),
 aderenţa de suprafaţa dentară,
 localizare,
 preexistenta stării inflamatorii.

 În funcţie de poziţia faţă de marginea gingivală liberă se deosebesc:

◦ placa supragingivală, situată la nivelul sau deasupra marginii gingivale libere;
se mai numeşte şi placă marginală;
◦ placa subgingivală, situată sub marginea gingivală liberă, între dinte şi epiteliul
sulcular.
 Placa bacteriană este formată în principal din microorganisme: peste 400 specii
bacteriene diferite (1010/mg), specii de Mycoplasma, ciuperci, protozoare şi viruşi
(Carranza), alături de care există şi celule ce aparţin organismului gazdă, cum ar fi:
celule epiteliale, macrofage şi leucocite.
 Microorganismele se află într-o matrice extracelulară, care reprezintă 20 - 30% din
masa plăcii şi este formată din material organic şi anorganic derivat din salivă, din
lichidul şanţului gingival (exsudat seric) şi din produşi bacterieni.
 Constituenţii organici sunt reprezentaţi de polizaharide, proteine, glicoproteine şi
material lipidic.
 Glicoproteinele din salivă sunt un important component al peliculei, ele se depun
iniţial pe suprafaţa dentară curată, dar există incorporate şi în placa matură.
 Polizaharidele sunt produse de bacterii din sucroză şi sunt reprezentate de fructan
(levan) care asigură substratul energetic şi de glucan (reprezentat preponderent de
dextran care asigură substratul energetic care contribuie la formarea scheletului
matricei organice) (Lindhe, 1998).
 În componenţa matricei plăcii a fost identificată şi albumina, provenită probabil din
lichidul şanţului gingival (Carranza, 1996).
 Materialul lipidic este în proporţie redusă, în placa veche, şi provine din degradarea
membranelor bacteriene lizate şi ale celulelor gazdă şi posibil şi din detritusurile
alimentare. O parte a materialului lipidic se află în interiorul unor mici vezicule
extracelulare, care conţin endotoxinele polizaharidice ale bacteriilor gram-negative
(Lindhe, 1998).
 Principalii constituenţi anorganici ai plăcii bacteriene sunt calciul şi fosforul, în
cantitate mai mică se află şi alte minerale, cum arfi: sodiul, potasiul, fluorurile.
 Componentele anorganice din placa supragingivală provin în principal din salivă şi, pe
măsură ce creşte conţinutul mineral, masa plăcii devine calcificată, formând tartrul.
 Tartrul este frecvent întâlnit în zonele dentare din apropierea canalelor salivare
(suprafaţa linguală a dinţilor frontali mandibulari şi faţa vestibulară a primului molar

2
 maxilar), datorită concentraţiei crescute în minerale disponibile din salivă în aceste
regiuni.
 Componentele anorganice ale plăcii subgingivale provin din lichidul şanţului gingival,
care este un exsudat inflamator.
 Calcificarea plăcii subgingivale duce, de asemenea, ia formarea tartrului.
 Tartrul subgingival este de culoare verde-maro închis, reflectând prezenţa
componentelor distincte ale matricei subgingivale (ex. produşi sanguini asociaţi cu
hemoragia subgingivală), faţă de cea a tartrului supragingival.
 Componenta fluorurată a plăcii provine din surse externe, cum sunt pastele de dinţi
fluorurate sau apele de gură, fluorurile folosite terapeutic pentru remineralizarea
structurilor dentare şi pentru inhibarea creşterii multor microorganisme din placă.

 Matricea intercelulară formează un gel hidratat în care se află şi proliferează

bacteriile.
 Starea de gel este principala caracteristică a biofilmului, matricea conferind proprietăţi
speciale bacteriilor existente în biofilm, spre deosebire de bacteriile libere.
 Biofilmul are rol în aderarea selectivă a bacteriilor pe suprafaţa dentară şi funcţionează
ca o barieră, reţine substanţele produse de bacterii şi determină interacţiunea
metabolică între diferite bacterii. în plus, matricea protejează bacteriile rezidente de
substanţele potenţial dăunătoare, cum ar fi agenţii antimicrobieni, care nu pot difuza
prin matrice spre celulele bacteriene (Carranza, 1996).
 Diferenţele structurale dintre placa subgingivală şi cea supragingivală se datoresc
condiţiilor locale deosebite: prezenţa lichidului şanţului gingival (care conţine
elemente nutritive, dar şi factori de apărare antibacterieni), concentraţia de oxigen,
modificarea potenţialului redox, prezenţa pungilor parodontale.
 între placa subgingivală şi dinte se interpune un material organic electrono-dens,
numit cuticula, format probabil din resturi ale laminei bazale ce fixa iniţial epiteliul
joncţional de dinte, la care se adaugă componente din exsudatul gingival.
 S-a presupus că această cuticulă reprezintă un produs secretor al celulelor epiteliale
adiacente.
 Toate aceste considerente se bazează pe compoziţia chimică, însă localizarea în zona
subgingivală exclude contribuţia constituenţilor salivari la formarea cuticulei (Lindhe,
1998).
 Placa bacteriană asociată peretelui moale al pungii parodontale este net diferită de
placa asociată suprafeţei dentare, fiind mai puţin organizată.
 Matricea intermicrobiană lipseşte, iar printre microorganisme se află un număr mare
de spirochete şi bacterii flagelate mobile, coci şi bacili gram-negativi şi celule de
apărare.
 Partea exterioară a plăcii bacteriene din punga parodontală aderă uşor de peretele
moale al pungii.

Formarea plaii bacteriene:

 începe în spaţiile interproximale dintre premolari şi molari, după care se dezvoltă spre
feţele interproximale ale dinţilor anteriori şi pe feţele vestibulare ale molarilor şi
premolarilor.
 Placa bacteriană poate fi vizibilă pe suprafaţa dentară după 1 - 2 ore fără măsuri de
igienă orală şi realizează o acumulare maximă după circa 30 de zile (H.T. Dumitriu).

 Este de culoare albă, gri sau galbenă şi are un aspect globular.

3
 Deplasările ţesuturilor şi ale fragmentelor alimentare determină îndepărtarea mecanică
a plăcii, care este eficientă pe 2/3 coronare ale suprafeţei dentare, placa fiind în mod
tipic observabilă în 1/3 cervicală a suprafeţei dentare.

 Depozitele de placă se formează de asemenea preferenţial în zonele retentive cum sunt

fisurile, şanţurile şi gropiţele dentare, pe corpul de punte şi în jurul dinţilor în
malpoziţie.
 Localizarea şi rata formării plăcii diferă de la individ la individ, printre factorii
determinanţi fiind incluşi igiena orală, precum şi dieta, compoziţia şi fluxul salivar.
 Procesul de formare a plăcii poate fi divizat cronologic în trei faze:
 formarea peliculei pe suprafaţa dentară, respectiv colonizarea iniţială
bacteriană;
 colonizarea secundară;
 maturarea plăcii.

 Formarea peliculei reprezintă prima fază în formarea plăcii bacteriene.

◦ Toate suprafeţele cavităţii orale (tisulare, dentare, lucrări protetice, aparate
ortodontice) sunt acoperite de o peliculă glicoproteică (mucina), derivată din
componenţi salivari (albumină, lizozim, amilaze, IgA, proteine bogate în
pralină), ai lichidului şanţului gingival, detritusuri, produşi celulari bacterieni
şi tisulari.
 Componentele specifice ale peliculei de pe suprafeţe diferite variază.
 Pelicula se formează prin adsorbţia selectivă a macromoleculelor pe suprafeţe,
mecanismele implicate fiind forţele electrostatice, forţele van der Waals şi cele
hidrofobe.
 Cristalele de hidroxiapatită de pe suprafaţa dentară sunt încărcate negativ (predomină
grupările fosfat) şi interacţionează direct sau indirect cu molecule încărcate pozitiv din
salivă şi lichidul şanţului gingival.
 Biofilmul, odată depus, modifică energia liberă a suprafeţei, favorizând astfel
adeziunea bacteriană.
 Pe mucoase, datorită descuamării epiteliale, aderarea bacteriană este discontinuă, însă
pe suprafaţa dentară bacteriile se acumulează progresiv formând placa bacteriană
(Carranza, 1996).
 Pelicula funcţionează ca o barieră protectivă, permiţând lubrifierea suprafeţelor şi
prevenind deshidratarea tisulară.

 Formarea peliculei, bacteriile aderă la aceasta în interval de câteva ore.

 Aderarea bacteriană se poate realiza rapid în cazul bacteriilor ce posedă structuri
specifice (substanţe polimerice extracelulare şi fimbrii) şi într-un timp mai prelungit
pentru celelalte bacterii (Lindhe).
 Capacitatea de aderare este diferită pentru fiecare specie bacteriană şi este corelată cu
dimensiunea celulei (celulele mari sedimentează mai uşor decât cele mici), forma
celulei (bacilii sedimentează mai uşor decât cocii), sistemul enzimatic al peretelui
celular şi structura peretelui celular (suprafaţa rugoasă a peretelui favorizează
aderarea) (Mărgineanu).
 în acest proces sunt implicate mecanisme electrostatice, hidrofobe, dar şi structuri
bacteriene specifice prezente pe membrana celulei bacteriene, numite adezine.
 Printre adezinele identificate la speciile subgingivale se află fimbriile (structuri
proteice fibroase) şi proteinele asociate celular. Receptorii de pe suprafaţa tisulară de

4
 care se leagă adezinele sunt resturi de galactosil, acid sialic, proteine bogate în pralină
sau stearină, fibrinogen/fibronectină şi tipurile I şi IV de colagen (Lindhe, 1998).

Colnizarea secundara si maturarea placii:

 Au la bază procesul de coagregare prin care, la coloniile bacteriene fixate anterior, se
leagă specific alte specii bacteriene.
 La baza procesului de coagregare stau interacţiunile specifice între adezinele
bacteriene, la care se adaugă şi alte interacţiuni puţin specifice reprezentate de forţele
hidrofobe, electrostatice şi van der Waals.
 Pentru unele specii bacteriene un mijloc de legare este aglutinarea (Lindhe, 1998).
 Studiile in vivo şi in vitro au demonstrat că, în unele cazuri când speciile bacteriene nu
se leagă în mod direct, adeziunea poate fi mediată de constituenţi celulari (ex.
vezicule) ai unei a 3-a specii (Lindhe).
 Spre exemplu, Veillonella prezintă o slabă aderenţă in vivo şi in vitro, însă are
capacitatea de fixare pe Actinomyces viscosus (Mărgineanu).

 Masa bacteriană creşte datorită aderării altor specii bacteriene precum şi datorită
sintezei polimerilor extracelulari ce contribuie la formarea matricei.
 Pe măsura creşterii plăcii, difuziunea la nivelul peliculei se reduce (Lindhe, 1998).
 Totodată apare şi variaţia nivelului oxigenului, pe de o parte datorită consumului de
către bacteriile din stratul superficial, iar pe de altă parte datorită difuziunii scăzute la
nivelul biofilmului.
 Printre speciile ce colonizează secundar placa bacteriană se află specii gram-negative
ca:
 Veillonella,
 Prevotella intermedia,
 Prevotella loescheii,
 Capnocitophaga spp.,
 Fusobacterium nucleatum,
 Porphyromonas gingivalis.

 colonizarea terţiară. În această etapă, structura plăcii este complexă, iar între bacterii
se dezvoltă asociaţii specifice.
 La o săptămână de la acumularea plăcii, aderă şi alte specii bacteriene gram-negative:
◦ Porphyromonas gingivalis,
◦ Campylobacter rectus,
◦ Aggregatibacter actinomycetemcomitans,
◦ spirochete (Treponema sp.).
 Multiplicarea bacteriilor în spaţiul subgingival depinde atât de proprietăţile fizice ale
mediului cât şi de relaţiile ce se stabilesc între bacterii.
 Condiţiile mediului subgingival sunt restrictive dezvoltării bacteriilor în această zonă.
Şanţul gingival şi punga parodontală prezintă nişte condiţii fizice deosebite, cu
temperatura între 30° şi 38° C (în medie 35° C), pH de 7-8,5, cu un potenţial
oxidoreducător (Eh) ce variază de la 300 până la 310 mV la pH=7 (Lindhe) şi cu un
nivel al oxigenului variabil, ceea ce limitează dezvoltarea speciilor bacteriene.

 Relaţiile dintre speciile bacteriene pot fi favorabile, prin producerea unor factori de
creştere sau prin contribuirea la adeziunea altor specii:
◦ unele specii bacteriene creează condiţii de creştere pentru alte specii prin
modificarea parametrilor fizico-chimici (Eh, pH, temperatură);

5
 ◦
coloniile primitive aerobe (streptococi şi Actinomyces) folosesc oxigenul şi
coboară potenţialul oxido-reducător al mediului, ceea ce favorizează
dezvoltarea speciilor anaerobe;
◦ speciile subgingivale de asemenea produc factori de creştere specifici utilizaţi
de alte specii, printre care: lanţuri de acizi graşi şi poliamide, analogi de
Vitamina K, lactat, formiat sau hidrogen.
◦ aderarea bacteriană poate de asemenea fi influenţată de producerea enzimelor
extracelulare de către unele microorganisme fixate anterior care descoperă
situsurile nelegate, facilitând astfel colonizarea secundară.
 Cum prevenim acumularea plăcii bacteriene?
◦ Prin instituirea unor metode de igienizare personale și monitorizate de
către medicul dentist, sau asistentul de profilaxie

 Periajul complet cel puţin de două ori pe zi, pentru îndepărtarea plăcii bacteriene de pe
suprafaţa tuturor dinţilor.
 Folosirea zilnică a aţei dentare pentru îndepărtarea plăcii bacteriene dintre dinţi şi de la
joncţiunea mucogingivală interdentar, acolo unde nu ajunge periuţa de dinţi.
 Limitaţi consumul de alimente cu conţinut de zaharuri sau amidon, în special al
gustărilor lipicioase.
 Mergeţi la medicul dentist pentru controalele dentare de rutină şi periaj profesional.