(răsună muzică veselă.

(intră un băiat şi o fată în scenă îmbrăcaţi nostim.)

Ea: – Iar noi?

El: - Da-a...

Ea: - Zi ceva...

El: – Începe tu.

Ea: - Eu am început data trecută.

El: - Da mie mi-i ruşine...

Ea: - Şi mie tot.

El: – Ei şi pentru că suntem copii exemplari în astă seară ne-am pregătit

foarte bine.

Ea: – Chiar?

El: - Hai să vedem.

(răsună muzica.)

Prezentator 1 (el): - Se apropie primăvara şi iarăşi miroase a proaspăt, e

perioada noilor începuturi. Această perioadă a sfîrşitului de iarnă începe cu
cuvîntul DRAGOSTE!

Ambii prezentatori: Bună seara, tuturor!

Prezentator 2 (ea): - Dragostea şi frumosul va salva omenirea.

Prezentator 1: - Dragostea este credinţa, ea este religia fericirii terestre spune

A. de Musset.

Prezentator 2: - Dragostea este o poezie în acţiune. H. de Balzac

Prezentator 1: - Acolo unde domneşte iubirea şi imposibilul poate fi atins.

(proverb indian).

Prezentator 2: - Dragostea este lumina acestei lumi. Ea o străbate şi o

umple… E. de Goucourt.
Prezentator 1: - Dragostea e cea mai mare podoabă a vieţii. Ea face natura
să înflorească, să scînteieze în mii de culori; să cînte melodii, ce înaripează.

Prezentator 2: - Suntem în perioada cînd se sărbătoreşte Ziua lui Dragobete,

numit şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, ce ne
aduce iubirea în casă şi în suflet.

Prezentator 1: - Pe 24 februarie se iubeşte. Se iubeşte în stilul dulce

românesc, în cel mai curat şi mai intens mod. Este zi de primăvară, iar
natura revine la viaţă, păsările presoară bucurie, florile anotimpului ne încîntă
simţurile, voia bună e la ea acasă, pe plaiurile mioritice.

Prezentator 2: - E obiceiul de demult al fetelor şi băieţilor români, care, în

ziua lui Dragobete se primeneau în haine curate de sărbătoare şi porneau cu
voie bună înspre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămîioasă, pe care le
aşezau la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. Înspre ora
prînzului, fetele porneau în goană înspre sat, fuga fiecare atrăgînd după sine
cite un băiat, şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea. De îşi prindea
aleasa, ecsta îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliza
legămîntul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici şi celebra zicală:
„Dragobetele sărută fetele.„

Prezentator 1: - Un alt obicei al fetelor era de a strînge omătul netopit, apa

de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avînd efecte magice asupra
lor atunci cînd o foloseau, întrucît deveneau mai frumoase şi mai
drăgostoase.

Prezentator 2: - Prilej de bucurie şi bunăstare, Dragobetele reprezintă una

dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Românii
care cunosc legenda lui Dragobete o celebrează pe 24 februarie a fiecărei
primăveri. Nu uitaţi nici voi că iubirea este la ea acasă!

(Cîntec: “Dragostea rămîne”- interpretează Baran Galina).

Prezentator 1: - Dragobetele este sărbătoarea iubirii, ziua în care toţi

îndrăgostiţii uită de toate problemele şi ocupaţiile sale şi îşi dedică toată
ziua persoanei iubite.

Prezentator 2: - Dragostea este un sentiment ce trăieşte permanent în noi,

indiferent de vîrstă. Deci noi am hotărît nu numai să vorbim şi să explicăm
ce reprezintă acest sentiment, dar să arătăm concret etapele dragostei
adevărate la diferite vîrste.
 Sceneta “Prima noastră dragoste.”

(apar în scenă un moşneag şi o babă.)

Baba – Astăzi 24 februarie este ziua Dragobetelui, zi dedicată dragostei….

Mai ţii minte de prima noastră dragoste?...

Moşneagul – Da!... de la grădiniţă…

(răsună muzica.)

(În scenă apar 4 fete şi un băieţel ce se joacă cu jucării. Atmosferă de

grădiniţă.)

(Băieţelul îi fură unei fetiţe păpuşa şi ea plînge. La un moment dat apare

“Cupidon” şi-i îndrăgosteşte pe cei doi.)

Baba – Da!... şi apoi la şcoală, ce timpuri…

Moşneagul – Da!... îmi amintesc acele timpuri…

(răsună iar muzica)

(Se aranjează băncile unei clase, apar elevii şi se aşează. Este gălăgie. Un
băiat din spate trage de cosiţa unei fete. Fata se supără şi începe să
plîngă. Apare „Cupidon” şi iarăşi îi îndrăgosteşte.)

Baba – Apoi pe băncile universităţii, iară împreună am fost!...

Moşneagul – Da!...

(Din nou răsună muzica.)

(Apar în scenă trei băieţi vorbind ceva între ei.Apoi mai apar şi trei fete
discutînd ţinînd în mînă mape cu cărţi.Întîmplător un băiat îi dă jos cartea
unei fete. Aici apare “Cupidon” şi-i îndrăgosteşte.Iese din scenă ţinîndu-se
de mînă.)

Baba – Doamne, îmi amintesc şi acuma primele zile după nuntă, cum am
format o nouă familie, dar tu?

Moşneagul – Da!...

Baba – Frumoase timpuri au mai fost pe atunci!!...

(Şi din nou răsună muzica.)

(Apare soţia şi văicărîndu-se aşteaptă soţul. Apare soţul beat clătinîndu-se.
Ea-l ceartă unde el vrea s-o sărute.Apare „Cupidon” şi-i îndrăgosteşte. La
soţ apare o floare.Ies împreună fericiţi din scenă.)

(Iese toată echipa de actori şi se închină.)

Prezentator 2: - Ce fel de sărbătoare a dragostei fără de mici încercări.

Urmează un concurs de rapiditate şi de prezentarea sensibilă a

sentimentelor în scris.

Avem nevoie de trei participanţi, vă rugăm mai mult curaj.

Concursul constă în exprimarea sentimentelor de dragoste prin complimente

scrise pe o foaie.Cine mai multe complimente va scri într-un timp limitat,
acela-i cîştigătorul.Deci, aveţi la dispoziţie 30 secunde.3, 2, 1, START.

(urmează înmînarea premiilor.)

Prezentator 1: - Dragobetele - o sărbătoare şi o tradiţie de a trimite unul

altuia felicitări flori mici şi cadouri.

Prezentator 2: – Un prilej de a oferi complimente unul altuia pentru cei

îndrăgostiţi.

Prezentator 1: - Să urmărim în continuare o întîlnire a doi tineri îndrăgostiţi

doar prin poze.

Scenata „Prima întîlnire”

(În scenă apare o domnişoară îmbrăcată în halat de baie. Apare băiatul cu

o floare în mînă. Ţine o fotografie în mînă şi priveşte în jur să recunoască
fata de pe foto.)

El: - O-o-o iat-o!...Îmi pare că nu-i aceea... Nu-u-u, capul nu-i aşa... Şi faţa-i
oleacă mai pătrată...Şi părul cela nu-i aşa frumos, ne ţo se leagă... Da...,
buzele alea nu-s mari şi frumoase…

(Fata se scoală.)

El: - Şi lui asta, în halatu ista cu floricele am pus cinci cu plus pe

„Odnoklasniki” . Am cheltuit 50 de lei de pe cont.

(Răsună muzica. Fata dezbracă halatul.)

El: - O-o-o-o... Aşa mai zic...

Ea: - Văleu, ce picioare cracanate are?

El: - Iau ce picioare are de capră, ă-ă-ă căprioară...

Ea: - 3, 2, 1, 0 cubice la pres.

El: - Ha-ha. Iau cei slabă parcă-i hrănită cu strujeni. Buna ziua. Na-a. (oferă
floarea.)

Ea: - Mersi, poneal. Credeam că eşti mai cultural?

El: - Auzi, cilivilizat-o, îmi pare mie ori ai zis ceva?

Ea: - Nu, vorbeam şi eu cu vîntul.

El: - A-a-a, da, se prea poate.

Ea: - Da, hai să trecem la partea mai oficială. Cum spuneai că te numeşti,
„Ghiţă” sau mai ai vreun nume oficial?

El: - Nu. Colegii îmi spun „Luceafărul”, iar tu poţi să-mi spui şi simplu
Anatol.

Ea: - Bine, frumosule.

El: - Iar tu, „Papina radosti, mamina sciastie”.

Ea: - Şi mă numesc Liliana.

El: - Frumos, frumos. Şi, spuneai, că eşti la chimie eminentă?

Ea: - A-a-a, şi din cîte am înţeles tu la română, ai putea să mă descrii în

cîteva versuri?

El: - Ba da, s-ar putea... A-a-a da. Ai love you atît de tare, Încît ai bolit că
mor. Eu te iubesc atît de tare, O mai beby, te ador.

Ea: - Vai de mine m-ai şocat cu talentul tău.

El: - Ba da, după cum se pare suntem o pereche minunată, hai la o plimbare.

Ea: - Să mergem. (se pornesc. Băiatul o trage de fustă.)

Gata deseară te pun în ciornîi spisoc!

Cîntec: „Doi ochi căprui” - interpretează Balan Anastasia şi Gîrlea Laura.

Prezentator 1: - Dragostea- un sentiment sublim care nu are limite.

Prezentator 2: - Să urmărim în continuare o secvenţă a doi tineri de la o

întîlnire, cu ce va sfîrşi ea.

Sceneta: “O serenadă la geam.”

(În scenă apare un băiat dansînd şi imitînd o serenadă. Ajunge la uşă şi

apasă de sonerie.În timpul acesta în scenă este amenajată o cortină
improvizată din cearşaf. De după cortină apare o fată (soţia), certîndu-şi
soţul că a venit tîrziu acasă. După aceia se dau după cortină şi deodată
sunt aruncate haine peste cortină.Aici muzica răsună.

Peste un timp iese băiatul şi dansează fericit. Apoi trece înapoi şi iarăşi
sunt aruncate haine peste cortină.

Şi iarăşi urmează aceiaşi poveste.Pînă la sfîrşit să se dea cortina jos unde

acolo soţul ajută soţia să spele rufele.)

Prezentator 1: - Vă propun un joc distractiv.Avem nevoie de 3 băieţi.Vă

rugăm sala, să fiţi mai activi.

Jocul constă în fixarea acestui stilou în garafa care o aveţi jos, lîngă voi. Nu
aveţi dreptul să puneţi mîna pe aţă sau să luaţi stiloul ori garafa în
mînă.Cine pune primul stiloul în garafă, acela-i cîştigătorul. Deci sunteţi
gata?... Atunci, START.

(Urmează înmînarea premiilor.)

Prezentator 1: - Uneori sentimentul iubirii poate lua naştere într-un moment

la care nici nu te-ai aşteptat, în împrejurări uneori chiar nostime.

Prezentator 2: - Aşa este. Deci, urmează o înflorire a sentimentului iubirii la

un moment nu cel mai potrivit.

Sceneta „Banana”.

(O fată iese în scenă, se aşează pe scaun să mănînce o banană. Din spate

apare un băiat şi o distrage pe la spate, însă ea să nu observe, şi muşcă
din banana desfăcută. Scena continuă pînă fata rămînîndu-i ceva din
banană, simţind că ceva se întîmplă pleacă din scenă, lăsînd banana pe
scaun. Băiatul se aşează bucuros să o termine de mîncat. Deodată apare
fata cu un teu în mînă şi alungă băiatul.El speriindu-se, fuge dar se
reîntoarce fiindcă ia plăcut fata.Se parfumează bine şi încearcă să o atragă
parfumînd înspre ea. Ea simte mirosul şi se apropie de băiat luîndu-i
parfumul, dar totuşi sentimentul de dragoste îi face să plece împreună din
scenă.)

Cîntec: „Toată vara” –interpretează Bezărău Ana.

Prezentator 2: - La noi oamenii nu sunt lenoşi, pur şi simplu sunt

păstrători de energie...

Prezentator 1: - La noi femeile nu sunt geloase...

Prezentator 2: - Pur şi simplu bărbaţii nu sunt fideli.

Prezentator 1: - Să privim o scenă de gelozie în familie.

Sceneta „Tata nu-i acasă.”

(În scenă apare mama cu fiul.)

Mama: - Cătălin, sună-l pe tattu şi vezi cînd vine acasă?

Fiul: - Acuş, mămică.

(Băiatul ia telefonul şi-i sună tatălui, dar repede se întoarce înapoi.)

Mama: - L-ai sunat?

Fiul: - Da, mămică, dar răspunde o chioche şi nu vrea să deie la telefon...

(Între timp apare bărbatul acasă.)

Bărbatul: - Pentru ce, femeie, pentru ce??...

Mama: - Cătălin, ia lămureşte-i, ci-o spus femeia ceea...

Fiul: - La momentul dat abonatul nu este disponibil sau are telefonul închis.

Prezentator 2: - Şi ca să ne fie şi mai vesel urmează iarăşi un joc

distractiv.Invit aici trei participanţi, care-s cei mai isteţi?

Jocul constă în iscusinţă şi abilitate.Vi se va lega la piciorul drept un balon.

Dansînd pe cerc şi ţinîndu-vă de mînă va trebui să spargeţi balonul
adversarului cu celălalt picior liber, adică stîngul, însă ferindu-vă să nu vi-l
spargă pe al vostru. Cine rămîne cu balonul întreg la urmă acela-i
cîştigătorul. Sunteţi gata? Atunci muzica.

(cîştigătorilor se înmînează premiile.)

Urmează un dans modern - interpretează elevele claselor a IX-a.

Prezentator 1: - Oricine iubeşte o floare

E aproape de-un sacru mister

Oriunde se-opreşte-n cărare

Să asculte un glas de izvoare

E aproape, aproape de cer...

Prezentator 2: - Oricine iubeşte seninul,

Cînd soarele urcă-n eter,

Oricine-şi înalţă suspinul,

Cînd licăre-n mare rubinul

E aproape, aproape de cer...

Dar cine-a primit îndurarea

Din rănile blîndului Miel,

Acela e frate cu floarea,

Cu rîul, cu munţii, cu marea,

Şi-oriunde îl duce cărarea

Tot cerul, tot cerul în el.

Cîntec: - „Doamne, ce frumoasă este viaţa.”

Prezentator 1: - Să ne arătăm dragostea pe tot parcursul vieţii oricărui om.

Pentru că iubind, ve-ţi fi iubiţi şi fiind iubiţi, viaţa va avea un sens. Astfel
fericirea, nu va dispărea din vieţile noastre.

Prezentator 2: - Să fiţi iubitori cu toţii: părinţi, prieteni, rude, străini de pe

stradă şi chiar oamenii care vă par răi de la început. Şi făcîndu-le altora
după cum aţi vrea să vi se facă şi vouă, veţi fi fericiţi!

Ambii prezentatori: - SĂ FIŢI FERICIŢI!!!