Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gr. Nr.2
Test nr. 15
Subiectul II
2.1. In literatura juridică s-a arătat că, în cadrul său, adaptareapedepselor este î
nfăptuită de către legiuitor, în însuşi momentulelaborării legii penale, prin stabilire
a felului şi limitelorpedepselor, precum şi a măsurii în care acestea pot
fi modificatesub influenţa cauzelor de agravare sau de atenuare.
Îndividualizarea legală se realizează de către legiuitor în faza de elaborare a l
egii şi se materializează în:
- stabilirea cadrului general al pedepselor,
a naturii şi a limitelorgenerale ale fiecărei pedepse în concordanţă cu principiilesta
bilirii sancţiunilor penale,
-stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune,
- stabilirea cadrului şi a mijloacelor legale în care
se vor realizacelelalte forme de individualizare, prin prevederea efectelor cele
au stările şi circumstanţele de atenuare sau de gravare asupralimitelor speciale ale
pedepsei.
2.2. Individualizarea administrativă se realizează la locul de deţinere,
de către administraţia penitenciarului, în funcţie de
sex. vârstă, conduită, antecedente, starea de sănătate, duratapedepsei, starea de reci
divă, periculozitatea conduitei, receptivitatea la acţiunile socio-educative.
De asemenea, încadrul acestei individualizări administrative
se decid stabilirearegimului de executare şi posibilitatea trecerii de
la un regim la altul în timpul executării. Sediul materiei este Legea nr.
254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative
de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesuluipenal.
Individualizarea administrativă nu se rezumă doar la regimul de executare, ci
priveşte şi durata executării efective a pedepsei, care poate fi modificată la
propunerea organelor administrative, prin acordarea graţierii ori a liberării
condiţionate. Individualizarea administrativă a pedepselor constituie operaţiunea
efectuată de organele administrative de executare a sancţiunilor de drept penal şi
care se realizează prin adaptarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate în raport cu conduita condamnaţilor, cu antecedentele lor penale, cu
vârsta, sexul, locul de executare etc., potrivit prevederilor Legii nr. 254/2013
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în timpul procesului penal.
2.3. Importanța argumentării aplicării unei pedepse penale în cazurile penale
cu implicarea minorilor sau tinerilor este justificată de facilitățile acordate de legea
penală acestor subiecți ai răspunderii penale la toate etapele procesului penal, iar
aplicarea unei pedepse privative de libertate în cazul acestora este justificată numai
dacă se apreciază că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă pentru
corectarea minorului.
Avantajele motivării pedepsei penale vizează următoarele aspecte:
– Actul de justiție devine clar/comprehensibil, accesibil și previzibil;
– Se asigură un proces echitabil cu respectarea principiilor fundamentale ale
dreptului penal;
– Se evidențiază clar necesitatea aplicării pedepselor privative sau neprivative
de libertate;
– Se accentuează tendințele politicii penale naționale prin prisma categoriilor
de pedepse aplicate de instanțele de judecată naționale;
– Se urmărește realizarea scopurilor pedepsei penale.
Pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât şi a altor persoane. Pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să
atingă scopurile sus-menționate, legea penală stabileşte anumite criterii de
individualizare a pedepsei.
Criteriile de individualizare a pedepsei sunt cerințele de care instanța de
judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii şi aplicării pedepsei.