Curtea Penală Internațională (CPI)

Prezintă- Piruțchi Nicolae

1. Istoria Curții Penale Internațională(CPI)

Curtea Penală Internațională (CPI) , organ judiciar permanent

înființat prin Statutul Romei al Curții Penale Internaționale
(1998) pentru a urmări și judeca persoanele acuzate de
genocid ,crime de război și crime împotriva umanității. La 1
iulie 2002, după ce numărul necesar de țări (60) a ratificat
acordul, instanța a început ședințele. Are sediul în Olanda la
Haga . CPI a fost înființată ca o instanță de ultimă instanță
pentru urmărirea penală a celor mai atroce infracțiuni în
cazurile în care instanțele naționale nu acționează. spre
deosebire de Curtea Internațională de Justiție , care ascultă
disputele dintre state, CPI se ocupă de urmărirea penală a
persoanelor. Instanța de competență se extinde la
infracțiunile care au avut loc după 1 iulie 2002, care au fost
comise , fie într - un stat care a ratificat acordul sau de către un
resortisant al statului în cauză . Deși Statutul Romei a fost
lăudat pe scară largă (aproximativ 140 de țări au semnat
acordul până la data intrării sale în vigoare), puține țări din
Orientul Mijlociu sau Asia s-au alăturat. Mai mult, până în
2002, China , Rusia și Statele Unite au refuzat să participe, iar
Statele Unite au amenințat că își vor retrage trupele din forțele
de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite , cu
excepția cazului în care cetățenii săi (atât militari, cât și civili)
au fost scutiți de urmărirea penală de către CPI. Cu toate
acestea, în termen de cinci ani de la prima sa ședință, peste 100
de țări au ratificat tratatul. Toate țările membre sunt
reprezentate în Adunarea statelor părți, care supraveghează
activitățile CPI. Prima audiere a CPI, care a avut loc în 2006, a
fost de a decide dacă ar trebui aduse acuzații Thomas Lubanga ,
care a fost acuzat că a recrutat copii soldați în Republica
Democrată Congo . Procesul lui Lubanga, primul condus de
CPI, a început în ianuarie 2009, iar în martie 2012 instanța l-a
găsit vinovat și ulterior a impus o condamnare de 14 ani de
închisoare. În mai 2007, instanța a emis mandate de arestare
pentru un ministru guvernamental și un lider de miliție în
Sudan pentru rolurile lor în crimele de război și crimele
împotriva umanității comise de forțele sudaneze în Darfur . CPI
a emis un mandat similar în martie 2009 pentru președintele
sudanez. Omar Hassan Ahmad al-Bashir - prima dată când
instanța a solicitat arestarea unui șef de stat în ședință. Curtea
Penală Internațională dispune de o competență asupra faptelor
comise pe teritoriul statelor care sunt părți la Statutul de Ia
Roma sau a faptelor comise de cetățenii acestora pe teritoriul
altor state . In fine, CPI își poate exercita jurisdicția și asupra
unor situații la sesizarea Consiliului de Securitate ONU, caz în
care nu mai este necesară condiția ca statul pe teritoriul căruia a
fost săvârșită fapta sau a căror cetățenie o au făptașii să fie parte

2
la Statutul de la Roma. Din punct de vedere temporal, Curtea
este competentă să judece acele fapte comise după intrarea în
vigoare a statutului său, adică după 1 iulie 2002.Se poate astfel
afirma că jurisdicția CPI este una mult mai largă decât a oricărei
alte instanțe internaționale similare, având o vocație de a fi
exercitată la nivelul întregii comunități internaționale, mai ales
ținând cont și de rolul Consiliului de Securitate care poate
sesiza Curtea asupra unor fapte comise pe teritoriul unor state
care nici măcar nu sunt părți la Statutul de la Roma, cum s-a
întâmplat deja, de exemplu, în cazul lui Omar Al Bashir,
președintele Sudanului, și a lui Moamnłar Gaddafi,
președintele Libiei. La momentul actual, 120 de state au
acceptat jurisdicția CPI ratificând Statutul de la Roma și alte 32
au semnat Statutul dar nu l-au ratificat încă. Statele Unite ale
Americii au semnat în anul 2000 tratatul prin care este creată
CPI, dar mai apoi, în anul 2002, printr-o scrisoare adresată de
șeful Departamentului de Stat, au anunțat că nu doresc să
devină arte la Statutul de la Roma și nu consideră că îi poate fi
impusă vreo obligație izvorâtă din acesta în ceea ce privește
competența, CPI este îndreptățită să judece patru mari crime
internaționale: genocidul, crimele împotriva umanității crimele
de război și crima de agresiune IO In linii mari, incriminările
sunt similare sau reprezintă dezvoltări ale celor existente deja
în alte convenții internaționale, cum ar fi Convenția privind
Genocidul din 1948 sau Convențiile de la Geneva în privința
crimelor de război. In ceea ce privește crima de agresiune,

3
definită pentru uzul CPI în 2010, aceasta preia o seamă de
elemente din definiția mai veche a actului de agresiune inclusă
în Rezoluția Adunării Generale nr. 3314.

Exercițiul 2:

Curtea Penală Internațională are mai multe organe

componente. Acestea sunt Președintele. Grefa, Biroul
Procurorului și cele 3 componente jurisdicționale: Camera de
Judecată, Camera Preliminară si Camera de Apel. Camera
Preliminară are rolul de a stabili competența Curții într-o
anume cauză — fără caracter definitiv — și mai are și funcția de
a controla decizia procurorului de a porni sau nu urmărirea
penală împotriva persoanelor suspectate de comiterea unor
crime. Camera de judecată are ca principale scopuri acela de a
da hotărâri cu privire la vinovăția sau nevinovăția celor
acuzați, de a stabili pedeapsa aplicată și de a decide cu privire
la despăgubirile cuvenite victimelor. Camera de Apel judecă
recursurile contra deciziilor Camerei de Judecată formulate de
acuzat sau de procuror. Acesta din urmă are ca principal rol
acela de a primi sesizări venite din partea statelor ori a
particularilor sau de a se sesiza din oficiu, urmând ca mai apoi
să desfășoare investigații cu privire la temeinicia sesizărilor și,
dacă este cazul, să înceapă urmărirea penală. Activitatea
4
Biroului procurorului se realizează în mod independent.
Președintele Curții, ajutat de doi vice-președinți, are funcția de
a coordona activitățile instituției. este ales de statele pâl-i și are
un rol de reprezentare a Curții în relația cu alte state sau
organizații. Actualmente, funcția de președinte este ocupată de
dl. Song Sang-Hyun din Coreea de Sud.

Caracterul CPI, rolul său...

CPI nu dorește să se substituie instanțelor judecătorești

naționale, de aceea rolul său este acela de a interveni în acele
cazuri în care statele fie nu vor, fie nu pot 13 să aducă în fața
justiției persoane acuzate de grave încălcări ale normelor de
drept internațional ori au decis în mod abuziv ca o persoană
acuzată de asemenea fapte să nu fie judecată ori condamnată
14. In acest fël se acordă prioritate instanțelor naționale ale
statelor pe teritoriul cărora au fost comise faptele sau ai căror
cetățeni au săvârșit încălcări grave ale normelor de drept
internațional. O altă consecință a acestui raport dintre Curte și
jurisdicțiile naționale este exprimat și de articolul 20 care afirmă
principiul non bis in idem ce împiedică exercitarea competenței
Curții de a judeca persoane care au fost deja judecate pentru
aceeași faptă și au fost condamnate sau achitate, mai puțin în
cazurile când procesele desfășurate pe plan intern au avut ca
scop să protejeze pe cel acuzat de exercitarea jurisdicției Curții
Penale Internaționale sau nu au fost desfășurate în mod

5
independent, imparțial și în conformitate cu normele
recunoscute de dreptul internațional.

3.Modul de sesizare a Curții.

Activitatea CPI în problema Darfurului a fost prima situație în

care competența Curții a fost angajată în privința faptelor
săvârșite pe teritoriul unui stat care nu îi acceptă jurisdicția,
prin intermediul unei rezoluții a Consiliului de Securitate
ONU28 . Decizia a fost adoptată cu votul a I I state membre în
Consiliu, inclusiv România. și cu abținerea a patru membri:
SUA. China, Brazilia și Algeria.Reacțiile la această măsură au
fost diverse. Sudanul a considerat că astfel îi este încălcată
suveranitatea și că investigația Curții este un instrument folosit
pentru schimbarea regimului politic din țară 29. Totodată,
autoritățile de la Khartoum au încercat să împiedice
desfășurarea cercetărilor interzicând oficialilor sudanezi să
discute cu personalul CPI și nepermițând derularea activității
mai multor organizații umanitare suspectate de colaborarea cu
CP1 30 . Astfel de acțiuni au luat amploare o dată cu emiterea
în 2009 a unui mandat de arestare pe numele președintelui
Omar Al-Bashir. Statele Unite s-au abținut de la adoptarea
rezoluției 1593 dar nu și-au exercitat dreptul de veto, ceea ce a
echivalat cu un acord tacit fată de activitatea Curții în această
cauză. SUA nu au votat pentru adoptarea rezoluției deoarece
au considerat că textul ei nu coincide cu viziunea
Washingtonului asuprea protecției cetățenilor din state care nu
6
sunt parte la Statutul Curții față de jurisdicția er.3 1 In schimb,
Statele Unite au susținut eforturile internaționale pentru
oprirea atrocităților din Darfur. Deoarece rezoluția prin care a
fost sesizată Curtea a fost adoptată în baza Capitolului VII al
Cartei ONU, ceea ce îi oferă un caracter obligatoriu pentru
destinatari, se poate pune problema existenței unei obligații
pentru Sudan, ca membru al Națiunilor Unite, de a colabora cu
CPI și de a pune în aplicare Inandatul de arestare emis pe
numele celor acuzați, inclusiv în cazul lui Omar AlBashir.
Temeiul îl constituie articolul 48 din Cartă privind
obligativitatea rezoluțiilor adoptate în baza Capitolului VII și
art. 103 care afirmă preeminența obligațiilor izvorâte din Cartă.
O altă realizare importantă a Curții în cazurile investigate în
Darfur a fbst acuzarea unui șef de stat în exercițiu și emiterea
unui mandat de arestare pe numele său. Este vorba de cazul lui
Omar Al-Bashir, care este acuzat de CPI de genocid32 , crime
împotriva umanității și crime de război. Până la acest moment,
Omar Al-Bashir nu a fost adus în fața instanței și continuă să
îndeplinească funcția de președinte în Sudan.Investigațiile și
mai apoi mandatul de arestare au fost posibile deoarece
Statutul Curții Penale Internaționale prevede la art. 27 că
funcțiile oficiale deținute de cei acuzați, în special în ceea ce
privește șefii de stat și de guvern. nu reprezintă un obstacol în
calea exercitării competenței Curții. Acest element a fost
considerat un pas important în lupta împotriva impunității de
care se bucură înalții denunțări datorită imunității de care

7
beneficiază în fața instanțelor, imunități care în lipsa unor
prevederi de natura celor din Statutul de la Roma împiedică
tragerea la răspundere. Astfel, într-o decizie recentă a Curții
Internaționale de Justiție, Republica Congo contra Belgia 33, din
anul 2002,s-a decis că faptele autorităților din Belgia, care, prin
utilizarea unei legi interne ce autoriza jurisdicția universală în
cazuri de genocid, au început judecarea și au cerut extrădarea
ministrului de externe congolez, încalcă regulile drept
internațional privind imunitatea față de jurisdicția penală a
unui ministru de externe în exercițiu. Problema relației dintre
judecarea unor crime internaționale și imunitățile de jurisdicție
din dreptul internațional rămâne complexă, așa cum reiese și
din decizia CIJ - Italia contra Germania din februarie 2012 în
care Curtea de la Haga nu a acceptat 34 poziția Italiei care
considera că judecarea unor crime internaționale, cum ar fi
crima de agresiune. duce la înlăturarea imunităților, în acel caz
imunitatea de jurisdicție a statului german

Analiza:

Prin statutul ei, Curtea Penală Internațională are două

competențe: materială și personală. Competența materială
presupune posibilitatea Curții de a judeca și pedepsi
persoanele fizice vinovate de comiterea unor infracțiuni
deosebit de grave, care aduc atingere intereselor de ansamblu
ale comunității internaționale, respectiv:

8
 Crima de genocid definită drept "orice acte comise cu
intenția de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup
național, etnic, rasial sau religios prin: uciderea membrilor
grupului; atingerea gravă a integrității fizice și psihice a
membrilor grupului; supunerea intenționată a grupului la
condiții de existență care să conducă la distrugerea sa fizică
totală sau parțială; măsuri vizând împiedicarea nașterilor în
cadrul grupului; transferul forțat de copii de la un grup la
altul".

Crime contra umanității, care includ actele comise în cadrul

unui atac generalizat sau lansat sistematic asupra populației
civile: ucidere, exterminare, sclavaj, deportare sau transfer
forțat de populație, condamnarea la închisoare, sau alte forme
de privare gravă de libertate, tortură, viol, sclavie sexuală,
prostituție forțată, sarcină sau sterilizare forțată, sau orice altă
formă de violență sexuală de gravitate comparabilă,
persecutarea unui grup pentru motive de ordin politic, rasial,
național, etnic, cultural, religios sau bazat pe sex, sau în funcție
de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în dreptul
internațional, crimă de apartid și alte acte inumane cu un
caracter similar, cauzatoare de suferințe puternice și care aduc
atingere gravă integrității fizice sau mentale.

9
Crimele de război, în special cele care se înscriu în cadrul unui
plan sau al unei politici elaborate, potrivit Convențiilor de la
Geneva din 1949 privind dreptul umanitar și a altor convenții și
cutume internaționale: omuciderea intenționată; tortura sau
tratamentele inumane, inclusiv experiențele biologice;
provocarea cu intenție a unor suferințe puternice sau a unor
atingeri grave a integrității fizice; distrugerea și însușirea de
bunuri, nejustificată de necesități militare și executată pe o
scară largă, în mod ilicit; constrângerea unui prizonier de
război să servească interesele unei armate străine; privarea
intenționată a unui prizonier de război de dreptul la un proces
echitabil; deportarea sau arestarea ilegală; luarea de ostatici;
lansarea de atacuri deliberate împotriva populației civile și a
bunurilor acesteia; lansarea de atacuri deliberate împotriva
misiunilor umanitare și de menținere a păcii; lansarea unui
atac deliberat atunci când este evident că acesta va produce
pierderi de vieți și pagube materiale în rândul populației civile;
uciderea sau rănirea combatanților inamici după ce aceștia s-au
predat; portul unor însemne militare sau a uniformei inamice,
atunci când are drept urmare pierderea de vieți sau rănirea
gravă a adversarului; stabilirea de către puterea ocupantă a
unei părți din populația sa în teritoriul ocupat, precum și
transferul în interiorul acestui teritoriu sau în afara lui a unei
părți sau a totalității populației băștinașe; lansarea de atacuri
deliberate

10
Analiză și concluzie:

Dacă ar fi sa concluzionam și să ne amintim din cele spuse de

mai sus, acuma in zilele noastre, probabil crima de război și
crima contra umanității, mai des se petrec, pornind de la
Războiul Ruso-Ucrainean din zilele noastre, unde atât sunt
speriati oameni cât si uciși! Li se încalcă dreptul la libertate sunt
torturați distrugerea bunurilor pierderea vieții și pagubelor,
probabil asta se enumără prin faptele nefinisate a Curții Penale
Internaționale din pacate, am îmbinat aceste două sarcini 3 și 4,
deoarece au o legătură remarcabilă, În urma unei examinări
preliminare a situației, Khan a confirmat că există o bază
rezonabilă pentru „a crede că atât presupusele crime de război,
cât și crime împotriva umanității au fost comise în Ucraina”.
„Următorul pas este de a continua cu procesul de căutare și
obținere a autorizației de la Camera preliminară a Curții pentru
a deschide o anchetă”, a mai declarat procurorul Curții Penale
Internaționale.Lituania a cerut anterior CPI să deschidă o
anchetă cu privire la crimele de război comise de Rusia și
Belarus în Ucraina!

11
12