Regnum Plantae este o categorie sistematică care cuprinde organismele pluricelulare

fotosintetizante, adaptate primar la viața terestră. Acest regn se împarte în

briofite (mușchi), pteridofite (ferigi), spermatofite (gimnosperme și angiosperme).
Conform modificărilor și noilor clasificări taxonomice, Regnul Plante include și
Alge (Verzi, Roșii, Glaucophyte), dar în Sistemul unor țări, acestea fac parte din
Regnul Protista.

Plantă este și nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă
decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin
prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și,
în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și
frunze.
Organisme fotosintetizante
Plantele sunt organisme în marea majoritate a cazurilor autotrofe, care își
pregătesc singure hrana din substanțe minerale, apă și dioxid de carbon în procesul
de fotosinteză folosind drept sursă de energie, lumina solară.

Organisme adaptate primar la viața terestră

Avantajele vieții terestre în comparație cu viața în mediul acvatic
Lumina abundentă. Lumina este un factor esențial pentru desfășurarea procesului de
fotosinteză, proces indispensabil vieții plantelor. În mediul acvatic, factorul
lumină este puternic restricționat de: a) turbiditatea apei; b) adâncimea apei.
dioxidul de carbon din atmosferă este suficient și nu mai este un factor restrictiv
asupra fotosintezei, cum se întâmplă adeseori în apă.
Mediul terestru nu era ocupat de forme de viață competitive pentru plante.
Adaptări ale plantelor la mediul de viață terestru
Apariția țesuturilor conducătoare.
Prezența cuticulei.
Prezența stomatelor.
Apariția semințelor.
Secundar unele plante s-au adapta la mediul de viață acvatic (plante hidrofite).

Reproducerea
Reproducerea reprezintă un proces de multiplicare al organismelor, și este deci
caracteristică și plantelor. Plantele se pot multiplica prin reproducere asexuată,
reproducere sexuată sau reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior.
Indiferent de tipul de reproducere, stadiul de la care se pornește poartă numele de
germene. Reproducerea sexuată se face cu ajutorul germenilor sexuați, iar
reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuați. Germenii sexuați
poartă numele de zigoți. Germenii asexuați pot fi de două feluri specializați și
nespecializați. Germenii specializați asexuați pot fi spori sau zoospori. Germenii
asexuați nespecializați pot fi: bulbi, rizomi, tuberculi, sau fragmente de organe
vegetative.

Au fost descrise la plante, folosindu-se drept criteriu circulația informației

genetice de la ascendenți la descendenți trei sisteme de reproducere.

1. Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucișată

2.Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare

3.Sistemul de reproducere uniparentală fără fertilizare.Sistemul de reproducere

biparentală prin fertilizare încrucișată
Această formă de reproducere este o reproducere sexuată. Ea implică participarea la
actul reproducerii a doi genitori diferiți genetic și fecundație. Rezultă un
descendent ce primește două fluxuri informaționale. Acest sistem este cea mai
importantă sursă de variabilitate intraspeifică (care are loc în interiorul unei
specii). Tipul este întâlnit la plantele inferioare și la cele superioare ce posedă
flori unisexuate sau hermafrodite.
Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare
În acest tip de reproducere sexuată participă o singură plantă genitoare
hermafrodită sau unisexuată monoică și autofecundarea. Descendenții primesc un
singur flux informațional. Acest sistem oferă avantajul că planta se poate
reproduce și se pot asigura menținerea și multiplicarea genotipurilor bine
adaptate.

Sistemul de reproducere uniparentală fără fertilizare.

Este un sistem de reproducere asexuată, în care nu are loc procesul de fecundare.
Se implică în acest caz o singură plantă genitoare. Descendenții primesc în acest
caz un singur flux informațional.

Sistemul se întâlnește sub două forme:

a) apomixie vegetativă

b) agamospermie

Concluzii
Cele trei sisteme de reproducere au fiecare dintre ele avantaje și dezavantaje. Ele
nu sunt complet delimitate. Astfel în cadrul unei specii pot să existe împreună
două sau trei sisteme de reproducere. Într-un anumit moment poate să domine unul
dintre aceste sisteme în funcție de condițiile concrete de mediu.

Scopul final al reproducerii este supraviețuirea speciei.