Reproducerea la plante

Reproducerea reprezintă un proces de multiplicare al organismelor, și este deci caracteristică

și plantelor. Plantele se pot multiplica prin reproducere asexuată, reproducere sexuată sau
reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior. Indiferent de tipul de
reproducere, stadiul de la care se pornește poartă numele de germene. Reproducerea sexuată
se face cu ajutorul germenilor sexuați, iar reproducerea asexuată se face cu ajutorul
germenilor asexuați. Germenii sexuați poartă numele de zigoți. Germenii asexuați pot fi de
două feluri specializați și nespecializați. Germenii specializați asexuați pot fi spori sau
zoospori. Germenii asexuați nespecializați pot fi: bulbi, rizomi, tuberculi, sau fragmente de
organe vegetative.
Au fost descrise la plante, folosindu-se drept criteriu circulația informației genetice de la
ascendenți la descendenți trei sisteme de reproducere.
1. Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucișată
2.Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare
3.Sistemul de reproducere uniparentală fără fertilizare.
Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucișată[modificare | modificare sursă]
Această formă de reproducere este o reproducere sexuată. Ea implică participarea la actul
reproducerii a doi genitori diferiți genetic și fecundație. Rezultă un descendent ce primește
două fluxuri informaționale. Acest sistem este cea mai importantă sursă de variabilitate
intraspeifică (care are loc în interiorul unei specii). Tipul este întâlnit la plantele inferioare și
la cele superioare ce posedă flori unisexuate sau hermafrodite.
Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare
În acest tip de reproducere sexuată participă o singură plantă genitoare hermafrodită sau
unisexuată monoică și autofecundarea. Descendenții primesc un singur flux informațional.
Acest sistem oferă avantajul că planta se poate reproduce și se pot asigura menținerea și
multiplicarea genotipurilor bine adaptate.
Sistemul de reproducere uniparentală fără fertilizare
Este un sistem de reproducere asexuată, în care nu are loc procesul de fecundare. Se implică
în acest caz o singură plantă genitoare. Descendenții primesc în acest caz un singur flux
informațional.
Sistemul se întâlnește sub două forme:
a) apomixie vegetativă
b) agamospermie
Concluzii
Cele trei sisteme de reproducere au fiecare dintre ele avantaje și dezavantaje. Ele nu sunt
complet delimitate. Astfel în cadrul unei specii pot să existe împreună două sau trei sisteme de
reproducere. Într-un anumit moment poate să domine unul dintre aceste sisteme în funcție de
condițiile concrete de mediu.
Scopul final al reproducerii este supraviețuirea speciei.