REPRODUCEREA PLANTELOR

Reproducerea asexuată la angiosperme

Reproducerea asexuată la plante se referă la procesul prin care o plantă se
înmulțește fără a implica fertilizarea și combinația de materiale genetice de la două
plante diferite. În acest tip de reproducere, plantele produc descendente care sunt
clone genetice ale lor.

Există mai multe moduri prin care plantele pot realiza reproducerea asexuată. Iată
câteva exemple comune:

Propagarea vegetativă: Acesta este un proces în care o parte dintr-o plantă este
separată și apoi cultivată pentru a forma o nouă plantă. Aceasta poate implica
rădăcini, tulpini, frunze sau chiar bucati de tulpină. Exemple includ butașii,
diviziunea tufelor sau tăierea.
Bulbii și tuberculii: Unele plante produc structuri subterane, cum ar fi bulbii și
tuberculii, care conțin muguri dormanți. Aceste structuri pot fi separate de planta
mamă și replantate pentru a forma noi plante identice.

Rizomi: Rizomii sunt tulpini subterane care cresc în lateral și produc noi plante.
Rizomii pot fi tăiați și plantați pentru a obține plante noi.

Stoloni: Unele plante, cum ar fi zmeura sau căpșunul, produc stoloni, care sunt
tulpini lungi și flexibile care se extind pe sol. Acestea pot rădăcina în sol și forma
noi plante la capătul lor.

Bulbilli: Bulbillii sunt structuri asemănătoare mugurilor care se formează în

axilele frunzelor sau în inflorescențe. Acești bulbili se dezvoltă în plante noi atunci
când sunt separați de planta mamă.

Reproducerea asexuată la plante este un mecanism eficient de înmulțire, deoarece

permite plantelor să producă rapid și în număr mare noi plante cu caracteristici
identice. Acest lucru poate fi avantajos în anumite condiții de mediu sau în cazul
plantelor care prezintă trăsături dorite pe care doriți să le mențineți constante.

Reproducerea sexuată la angiosperme

Reproducerea sexuată la plante este procesul prin care plantele produc semințe prin
combinarea materialului genetic al două organisme părinte diferite. Acest proces
implică formarea gametelor (celule sexuale) și fertilizarea acestora pentru a forma
zigotul, care ulterior se dezvoltă într-o nouă plantă.
Există două mecanisme principale de reproducere sexuată la plante: autogamia și
allogamia.

Autogamia: Acesta este un proces în care plantele se auto-fertilizează, adică

polenul de pe stigmatul unei flori ajunge să fecundeze ovulul din aceeași floare sau
din alta de pe aceeași plantă. Acest lucru poate fi realizat prin diverse mecanisme
de auto-polenizare, cum ar fi de exemplu închiderea automată a florii sau
deplasarea polenului în interiorul aceleiași flori.

Alogamia: Acesta este un proces în care polenul de pe o floare ajunge să

fecundeze ovulul de pe o altă floare sau de pe o altă plantă. Acest tip de
reproducere sexuată permite combinarea materialului genetic între diferite plante,
ceea ce poate contribui la diversitatea genetică a populațiilor de plante. Allogamia
poate fi realizată prin intermediul agenților polenizatori, cum ar fi insectele, vântul
sau alte organisme.

Este important de menționat că există plante care pot avea și mecanisme de

reproducere asexuată, în care noua plantă este produsă fără a avea nevoie de
fertilizare sau combinație de material genetic. Reproducerea asexuată poate avea
loc prin rizomi, bulbii, butași, tuberculi sau alte structuri de propagare.

Reproducerea sexuată la plante joacă un rol esențial în conservarea diversității

genetice și în adaptarea plantelor la medii variabile. Acest proces permite
combinarea și recombinația materialului genetic, ceea ce poate duce la apariția de
noi caracteristici și adaptări favorabile supraviețuirii și reproducerii plantelor în
medii schimbătoare.
Structura florii

Sămânţa
Fructul

Elev : Ştefan Isabella – Andreea

Clasa a X-a A.