Regnul Plantae este o categorie sistematică care cuprinde organismele pluricelulare fotosintetizante, adaptate primar la viața terestră.

Acest regn se împarte în briofite (mușchi), pteridofite (ferigi), spermatofite (gimnosperme și angiosperme). Conform modificărilor și noilor
clasificări taxonomice, regnul plantelor include și alge (verzi, roșii, Glaucophyta), dar în sistemul unor țări, acestea fac parte din regnul
Protista.
Plantă este și nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini,
caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin
alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze.

Caracterele generale ale organismelor ce sunt încadrate în

Regnul Plantae[modificare | modificare sursă]
Organisme pluricelulare[modificare | modificare sursă]
Toate organismele încadrate în Regnul Plantae au corpul format din mai multe celule diferențiate între ele.

Organisme fotosintetizante[modificare | modificare sursă]

Plantele sunt organisme în marea majoritate a cazurilor autotrofe, care își pregătesc singure hrana din substanțe minerale, apă și dioxid de
carbon în procesul de fotosinteză folosind drept sursă de energie, lumina solară.

Organisme adaptate primar la viața terestră[modificare | modificare sursă]

Avantajele vieții terestre în comparație cu viața în mediul acvatic [modificare | modificare sursă]

 Lumina abundentă. Lumina este un factor esențial pentru desfășurarea procesului de fotosinteză, proces indispensabil vieții plantelor.
În mediul acvatic, factorul lumină este puternic restricționat de: a) turbiditatea apei; b) adâncimea apei.

 dioxidul de carbon din atmosferă este suficient și nu mai este un factor restrictiv asupra fotosintezei, cum se întâmplă adeseori în apă.

 Mediul terestru nu era ocupat de forme de viață competitive pentru plante.

Adaptări ale plantelor la mediul de viață terestru [modificare | modificare sursă]

 Apariția țesuturilor conducătoare.

 Prezența cuticulei.
 Prezența stomatelor.
 Apariția semințelor.

Secundar unele plante s-au adapta la mediul de viață acvatic (plante hidrofite).

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Reproducerea reprezintă un proces de multiplicare al organismelor, și este deci caracteristică și plantelor. Plantele se pot multiplica
prin reproducere asexuată, reproducere sexuată sau reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior. Indiferent de tipul de
reproducere, stadiul de la care se pornește poartă numele de germene. Reproducerea sexuată se face cu ajutorul germenilor sexuați, iar
reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuați. Germenii sexuați poartă numele de zigoți. Germenii asexuați pot fi de două
feluri specializați și nespecializați. Germenii specializați asexuați pot fi spori sau zoospori. Germenii asexuați nespecializați pot
fi: bulbi, rizomi, tuberculi, sau fragmente de organe vegetative.
Au fost descrise la plante, folosindu-se drept criteriu circulația informației genetice de la ascendenți la descendenți trei sisteme de
reproducere.
1. Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare încrucișată
2.Sistemul de reproducere uniparentală prin autofecundare
3.Sistemul de reproducere uniparentală fără fertilizare.

Sistemul de reproducere biparentală prin fertilizare

încrucișată[modificare | modificare sursă]
Această formă de reproducere este o reproducere sexuată. Ea implică participarea la actul reproducerii a doi genitori diferiți genetic și
fecundație. Rezultă un descendent ce primește două fluxuri informaționale. Acest sistem este cea mai importantă sursă de variabilitate
intraspeifică (care are loc în interiorul unei specii). Tipul este întâlnit la plantele inferioare și la cele superioare ce
posedă flori unisexuate sau hermafrodite.

Sistemul de reproducere uniparentală prin

autofecundare[modificare | modificare sursă]
În acest tip de reproducere sexuată participă o singură plantă genitoare hermafrodită sau unisexuată monoică și autofecundarea.
Descendenții primesc un singur flux informațional. Acest sistem oferă avantajul că planta se poate reproduce și se pot asigura menținerea și
multiplicarea genotipurilor bine adaptate.