Proiect pentru obţinerea certificatului de calificare

profesională nivel 3

Profesor coordonator: Elev:

Cls. a XII-a

1
 MARCA ÎN STRATEGIA DE VÂNZĂRI A
ÎNTREPRINDERII

Prof. coordonator: Elev:

Teia Manole Constantin Denisa-Ana
Cls. a XII-a G

2
 MARCA, ÎN STRATEGIA DE VÂNZĂRI A ÎNTREPRINDERII

ARGUMENT

CAPITOLUL 1: Prezentarea societăţii comerciale SC.CONFECŢII SRL în

parteneriat cu LEVIS.co
1.1. Scurt istoric al SC.CONFECŢII SRL în parteneriat cu LEVIS.CO
1.2. Contract de societate al firmei SC.CONFECŢII SRL în parteneriat cu
LEVIS.CO
1.3. Organigrama SC.CONFECŢII SRL în parteneriat cu LEVIS.CO

CAPITOLUL 2: Înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţii

2.1. Contablitatea imoblizărilor corporale – aspecte teoretice
2.2. Înregistrare cumpărare, vânzare electronică (factura)
2.3. Bilanţul iniţial, Registrul Jurnal, T-uri, Balanţa

CAPITOLUL 3: Marca – variabila strategică pentru responsabilul de marketing

în cadrul firmei SC.CONFECŢII SRL în parteneriat cu LEVIS.CO
3.1. Micromediul, macromediul, analiza SWOT a firmei
3.2. Mixul de marketing (prezentare, analiză)
3.3. Analiza mărcii firmei LEVIS CO
3.4. Strategia de marcă folosită de firma LEVIS CO

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT
3
 Motivul pentru care am ales această temă este acela că marca LEVIS a parcurs un drum
glorios prin istorie, drum care i-a marcat şi pe părinţii mei. Blugii de brand Levis sunt unici prin
calitate, confort şi fashion. Haina preferată a adolescentului în zilele noastre este perechea de blugi.
Levis a debutat acum 120 de ani, fiind un adevărat inovator prin capsele aplicate pe blugi.
Prin urmare, nu numai că blugii au avut un aspect original, dar şi un gust dulce autentic.
Sunt sigură că acest proiect este de asemenea inedit. Vă invit să pătrundem împreună în
atmosfera secolului al XIX-lea, o perioadă înfloritoare pentru Levi Strauss.

4
 CAPITOLUL 1
PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE SC.CONFECŢII SRL ÎN
PARTENERIAT CU LEVIS.co

1.1. Scurt istoric al SC.CONFECŢII SRL în parteneriat cu LEVIS.CO

SC. CONFECŢII SRL

Scurt istoric
Societatea SC.CONFECŢII SRL a luat fiinţă în data de 12.08.2004. Numărul şi data înregistrării la
Registrul Comerţului este. J40/13075/2004. Încă de la început s-a declarat ca societate comercială
plătitoare de TVA, având CODUL UNIC de înregistrare RO16674718.
În prezent îşi desfăşoară activitatea de producţie şi vânzare în Bucureşti şi în alte 6 puncte de lucru ,
îndeplinind cu succes obiectivele stabilite de patronat.
Zona 1: Bucureşti
Zona 2: Constanţa
Zona 3: Suceava
Zona 4: Buzău
Zona 5: Braşov
Zona 6: Sibiu.

1.2. Contract de societate al firmei SC.CONFECŢII SRL în parteneriat cu

LEVIS.CO
1. Modul de constituire şi funcţionare a entităţii economice; etapele constituirii, modul de
funcţionare şi dizolvare/lichidare.
Societatea SC.CONFECŢII SRL a luat fiinţă în data de 12.02.2001. Numărul şi data înregistrării la
Registrul Comerţului este J40/13075/2004. Încă de la început s-a declarat ca societate comercială
plătitoare de TVA, având CODUL UNIC de înregistrare RO16674718.
Actul constitutiv al societăţii SC.CONFECŢII SRL cuprinde:
a) FORMA JURIDICĂ:
Forma juridică a societăţii este de Societate cu Răspundere Limitată.
b) DENUMIREA SOCIETĂŢII :
Numele dat este: Confecţii
c) SEDIUL SOCIAL :
Sediul social se stabileşte în Bucureşti, Sector 2, Şos. Pantelimon nr.3-15
d) DURATA SOCIETĂŢII:
Durata de funcţionare a societăţii este nelimitată în timp, cu începere de la data înmatriculării
acesteia la Registrul Comerţului.
e) OBIECTUL SOCIETĂŢII:
Activitatea principală a societăţii va fi:
Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
f) CAPITALUL SOCIAL :
Capitalul subscris şi vărsat este de 500 RON.
Capitalul social se împarte în 10 părţi sociale egale, în valoare nominală de 50 RON fiecare,
deţinute în totalitate de asociatul unic.
g) ADMINISTRAREA ŞI PREZENTAREA:
Societatea este administrată, pe durată nelimitată, de o persoană fizică, cetăţean român.
BENEFICII ŞI PIERDERI :
Asociatul unic încasează în totalitate beneficiile şi suportă în totalitate eventualele pierderi.
h) FORŢA DE MUNCĂ:

5
 Societatea va putea angaja personal cu contract de muncă, cu repectarea prevederilor Codului
Muncii şi regimului de asigurări sociale. Are în prezent 20 de salariaţi cu contract de muncă pe
perioadă nedeterminată şi 2 salariaţi cu contract de muncă suspendat.
i) DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA:
Societatea se dizolvă: prin voinţa asociatului unic, imposibilitatea realizării obiectului de
activitate, faliment sau micşorarea capitalului sub limita legală.

2. Contabilitatea, în cadrul SC.Confecţii SRL, se ţine în compartiment distinct, cu personal

angajat cu pregătire de specilalitate.
Organizarea şi ţinerea contabilităţii revine Directorului Economic, care coordonează activitatea
economică în cadrul societăţii şi dispune de lichidităţile firmei.

Deoarece Societatea Comercială “Confecţii” şi-a dorit extinderea pe piaţă, s-a încheiat un
contract de parteneriat cu firma LEVIS.CO, unde SC.CONFECTII SRL preia marca sub autorizatie.
Contract de parteneriat
SC Confecţii SRL cu sediul social în Bucureşti, Sector 2, Şos. Pantelimon, Nr. 3-15,
înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului (ONRC) sub nr.J40/13075 din 2004 cod fiscal nr.
RO16674718, reprezentată de Zaharia Mihai cu funcţia de Director General
şi
LEVIS CO cu sediul în Prahova, având certificat de înmatriculare nr. J40/13080 C.F.
RO16674720 reprezentată de Andrei Mureşan având funcţia de Director General
a intervenit prezentul contract de colaborare, cu următoarele date:
DESCRIERE OBIECT
Contract de colaborare
a) Obiectul prezentului îl constituie preluarea mărcii LEVIS CO de către SC.CONFECŢII SRL sub
autorizaţie.
b) Alt obiect al prezentului contract de colaborare este DURATA contractului de colaborare: 5 ani
Prezentul contract de colaborare se încheie pe o durată de 5 ani şi intră în vigoare de la data semnării
acestuia.
OBLIGATIILE PĂRŢILOR într-un Contract de colaborare
Beneficiarul (SC.CONFECŢII SRL) se obligă să plătească o taxă din venituri către LEVIS.CO,
stabilită în prealabil.

ÎNCETAREA COLABORĂRII; LITIGII

Colaborarea încetează prin ajungerea la termen.
Modificările aduse prezentului Contract vor fi consemnate în scris şi vor fi semnate de către ambele
părţi.
Litigiile contractului de colaborare vor fi soluţionate pe cale amiabilă; în cazul în care acest lucru nu
este posibil vor fi soluţionate de către instanţele de judecată competente.

Acest contract a fost făcut datorită faptului că brandul firmei LEVIS CO va ajuta SC. CONFECŢII
SRL să-şi extindă gama de produse oferite şi calitatea lor.

6
 ISTORIC LEVIS
Îţi aminteşti de perioada adolescenţei când, dacă nu aveai o pereche de jeanşi, nu puteai face
parte din cel mai popular grup al liceului? De-a lungul timpului, blugul, poate cel mai comod obiect
vestimentar, a fost folosit şi pentru o apariţie sport, şi pentru una casual, sau, poate, chiar, pentru
business. Însă cred că niciodată nu ai stat să te gândeşti care este istoria acestui obiect vestimentar,
cine l-a descoperit şi pentru ce a fost folosit în primă instanţă.
Anul de "naştere" al jeanşilor este înregistrat ca fiind 1873, când Jacob Davis si Levi Strauss,
doi imigranţi, au creat din denim, aţă şi puţin metal, unul dintre cele mai populare elemente
vestimentare din toate timpurile.
La început au fost folosiţi ca şi "Waist Overalls " - "pantaloni de muncă", acesta fiind şi primul
nume al lor. Mai târziu, prin anii '60, acesti pantaloni au fost botezaţi blugi (jeans) de generaţia Baby-
Boom.

Primii paşi
Istoria începe aşa: În anul 1853, Levi Strauss vine la San Francisco, la vârsta de 24 de ani,
pentru a se asocia cu fratele său în afacerea pe care acesta o începuse. El deţinea un magazin în care
vindea postavuri.
În momentul în care a început isteria goanei după aur, Levi a părăsit New York-ul şi s-a stabilit
în California. Aici a deschis un magazin în care se comercializau ustensile pentru mineri, iar, pe lângă
acestea, a decis într-o bună zi să aducă şi un balot de pânză tare.
Iniţial, a intenţionat să o vândă celor care confecţionau corturi şi coviltire, însă, la sfatul unui
cunoscut, a decis să confecţioneze pantaloni pentru bărbaţi. Aceştia erau foarte potriviţi pentru minerii
care lucrau în minele de aur. Desigur, aceşti pantaloni au fost un succes, Levi având profituri
considerabile de pe urma lor.
Însă nu toate lucrurile erau roz. La un moment dat, unul dintre clienţii lui, Jacob Davis, i-a
cerut lui Levis să găsească o soluţie pentru buzunare mult mai rezistente, deoarece se rupeau foarte
repede.
De aici i-a venit creatorului ideea acelor capse aplicate pe buzunare, semn distinctiv al blugilor
din toate timpurile. Dacă acum aceste aplicaţii servesc design-ului şi nu se numesc jeanşi dacă nu le au
puse pe buzunare, la început, rolul lor era unul practic, acela de a întări cusătura buzunarului.
De teamă să nu fure cineva ideea acestor capse, Jacob s-a hotărât să înregistreze invenţia la
Serviciul American de Invenţii şi Mărci. Îi lipseau însă acei 68 $ de care avea nevoie pentru a fi gata
toate formalităţile. Era clar că avea nevoie de un partener de afaceri şi primul la care s-a gândit a fost
Levi.
Propunerea lui a fost acceptată pe loc de creatorul pantalonilor minune şi, astfel, pe 20 mai
1873, au primit Certificatul de inventator cu numărul 139.121, aceasta fiind considerată a fi adevarata
zi de "naştere" a blugilor.
După înregistrarea acestei invenţii, Levi l-a angajat pe Jacob să supervizeze producţia, în timp
ce el se ocupa de deschiderea altor fabrici de producţie.
Timp de aproape 20 de ani, această companie multinaţională a fost singura care a avut dreptul
să creeze acest gen de pantaloni. Totul până când invenţia a devenit publică.
În anii '50, liceenii căutau o modalitate de a se revolta împotriva adulţilor, o modalitate de a
demonstra că sunt liberi. Au găsit o formă inedită, aceea de a interzice adulţilor să poarte blugi. Zece
ani mai târziu, jeanşii au devenit un simbol al egalităţii, un soi de uniformă. În anii '70, odată cu
dezvoltarea show-biz-ului, blugii au devenit una dintre cele mai la modă vestimentaii.

7
 1.3. Organigrama S.C. CONFECŢII SRL în parteneriat cu LEVIS. CO.

Administrator Zaharia Mihai h

Asistent
Bunea Oana
Director de producţie
Radu Mihai
Asistent
Coca Mihaela

Supervisor calitate
Dobre Mădălina Supervisor Supervisor
Marin Iulia Coman Elena

Administrator vânzări
Roşca Marean
Asistent Manager vânzări zona 4
Păun Gabriela Buzău: Sandu Gabriel

Manager vânzări zona 1

Bucureşti: Dan Gabi Manager vânzări zona 3
Suceava: Mantea Alina

Manager vânzări zona 2

Constanţa: Minu Eliu
Manager vânzări zona 5
Manager vânzări zona 6 Braşov: Petre Alexandra
Sibiu Contabil sef: Marin Cristian

Contabil 1 Contabil 2
Codruţ Ionuţ Serpil Andreea

8
 CAPITOLUL 2
ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAŢII
Organizarea şi ţinerea contabilităţii. Organigrama (organizatorică şi funcţională) a unităţii la
care se efectuează practica; diagrama de relaţii a compartimentului financiar-contabil cu celelalte
compartimente ale unităţii.
Contabilitatea, în cadrul SC CONFECŢII SRL, se ţine în compartiment distinct, cu personal
angajat cu pregătire de specilalitate.
Organizarea şi ţinerea contabilităţii revine Directorului Economic, care coordonează activitatea
economică în cadrul societăţii şi dispune de lichidităţile firmei.
Compartimentul contabilitate asigură şi răspunde de evidenţa şi cunoaşterea situaţiei
patrimoniului, a modului de realizare a indicatorilor prevăzuţi în plan şi modul în care se gospodaresc
fondurile materiale şi băneşti puse la dispoziţia societăţii comerciale, având următoarele atribuţii:
✓ asigură şi răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor
patrimoniale;
✓ răspunde de efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile:
➢ contabilitatea operaţiunilor de capital (modificări ale capitalului social, diferenţe de reevaluare,
rezerve, rezultate);
➢ contabilitatea imobilizărilor corporale, necorporale şi financiare (evidenţa terenurilor,
înregistrarea permanentă a existeţei şi miscării mijloacelor fixe, precum şi calculul amortizării
acestora, pe gestiuni, centre şi pe grupe, efectuarea plăţilor pentru achiziţii de mijloace fixe, evidenţa
mijloacelor fixe date sau primite cu chirie);
➢ contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie (evidenţa permanentă a intrărilor şi
ieşirilor de materii prime, materiale, ambalaje pe analitici şi gestiuni de la nivelul societăţii, precum şi
a celor aflate la terţi, evidenţa obiectelor de inventar în depozit şi în folosinţă, pe gestiuni şi pe oameni,
calculul uzurii acestora, evidenţa mărfurilor vândute prin magazinele proprii, calculul producţiei în
curs de execuţie, întocmirea balanţelor sintetice şi analitice la toate conturile de stocuri, urmărind
concordanţa dintre acestea);
➢ contabilitatea furnizorilor interni şi externi (înregistrarea cronologică a facturilor pentru
aprovizionări de bunuri, lucrări executate şi servicii prestate şi corelarea acestora cu notele de intrare-
recepţie, urmărirea efectuării corecte a plăţilor, evidenţa plăţilor în avans la furnizori şi regularizarea
acestora în momentul sosirii facturilor, întocmirea balanţei în lei şi în valută pe furnizorii interni şi
externi);
➢ contabilitatea creditorilor (evidenţa sumelor datorate de unitate unor terţe persoane fizice sau
juridice şi restituirea lor în timp);
➢ contabilitatea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatul exerciţiului (evidenţa lunară pe analitici şi felul
de activitate: exploatare financiară, pe total societate şi pe centre, calcul contabilitate internă de
gestiune pe fiecare centru de profit.
✓ asigură respectarea cu stricteţe a prevederilor legale privind integrarea proprietăţii
societăţii, şi ia toate măsurile legale împreună cu compartimentul juridic pentru reîntregirea avutului
societăţii, în cazul în care a fost păgubit;
✓ organizează şi efectuează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale şi
urmăreşte valorificarea inventarierii;
✓ intocmeşte lunar balanţa de verificare pentru conturile sintetice urmărind concordanţa cu
balanţele analitice şi depune raportările contabile conform normelor metodologice aprobate de
Ministerul Finantelor Publice;
✓ întocmeşte situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari, declaraţiile privind
datoriile către bugetul de stat şi decontul TVA, bilanţurile semestriale şi anuale cu anexele respective;
✓ răspunde de întocmirea şi păstrarea documentelor contabile, conform legii contabilităţii,
opozabile în justiţie:
a) registrul jurnal
b) registrul inventar
c) cartea mare
9
 ✓ răspunde de întocmirea lunară a jurnalului de cumpărări în vederea evidenţierii
TVA-ului deductibil;
✓ stabileşte lunar profitul la nivel de societate şi pe centre de profit;
✓ participă şi răspunde de perfecţionarea sistemului informatic al contabilităţii, de
conservarea informaţiilor aferente, aplică măsuri de simplificare şi raţionalizare a lucrărilor de
evidenţă contabilă prin folosirea tehnicii de calcul existente;
✓ asigură evidenţa furnizorilor interni şi externi şi urmăreşte plata corectă a acestora;
✓ asigură evidenţa corectă a creditorilor şi ia măsuri pentru lichidarea acestora într-un
timp cât mai scurt;
✓ stabileşte bugetele de venituri şi cheltuieli pe centre şi la nivel de societate şi
planurile de finanţare a activităţilor economice desfăşurate în societate;
✓ răspunde de îndeplinirea bugetului de venituri şi cheltuieli, a planurilor de finanţare
pentru activităţile curente şi de investiţii pe ansamblul societăţii, a obligaţiilor financiare faţă de stat,
de creşterea rentabilităţii şi folosirii eficiente a mijloacelor materiale si băneşti, precum şi de
respectarea disciplinei financiare.

2.1 Contabilitatea imobilizărilor corporale-aspecte teoretice

Definiţii şi structuri privind imobilizările
Standardul internaţional I.A.S.1 denumit “Prezentarea situaţiilor financiare” defineşte activele
imobilizate ca fiind toate acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente.
Reglementările contabile din România definesc activele imobilizate ca fiind acele active ale
unei entităţi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele
imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să serveasca pe o perioadă îndelungată în
activitatea entităţii şi care nu se consumă după prima lor utilizare şi, ca atare, nu sunt destinate
comercializării.
În raport de comportamentul lor economic şi de structurile lor materiale, activele imobilizate se
grupează în:
1. imobilizări corporale
2. imobilizări necorporale
3. imobilizări financiare
Imobilizările corporale sunt definite de I.A.S.16 ca elemente tangibile care sunt deţinute de o
unitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestare de servicii pentru a fi închiriate terţilor
sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de
gestiune.
Aceste imobilizări mai sunt cunoste sub denumirea de active corporale, active tangibile sau
imobilizări fizice. Aceste denumiri tind să fie înlocuite prin cea acceptată de S.I., cea de imobilizări
corporale.

Imobilizările corporale
Imobilizările corporale reprezintă bunuri care au o structură materială asupra cărora agenţii
economici exercită un drept real, fiind elemente de patrimoniu care definesc capacitatea tehnică de
producţie şi comercializare, crează venituri în concordanţă cu obiectul de activitate al acestora. În
categoria acestora intră mijloacele fixe şi terenurile. Contabilitatea lor se ţine cu grupa 21 “Imobilizări
corporale”.
Definirea mijloacelor fixe este cuprinsă în art. 53 din Regulamentul aplicării Legii contabilităţii
nr. 82/1991: “Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare
şi îndeplineşte cumulativ urmatoarele condiţii:
- are o valoare de inventar mai mare decât limita stabilită de lege;
- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.”
Mijloacele fixe se pot clasifica după mai multe criterii, fiecare avându-şi raţiunile sale:
Din punct de vedere al domeniului în care se utilizează, mijloacele fixe se clasifică în: mijloace
fixe de producţie, care participă direct sau indirect la procesul de producţie sau exploatare, mijloace
fixe de comercializare utilizate pentru scopuri sociale.
10
 a) După apartenenţa lor, mijloacele fixe se împart în mijloace fixe patrimoniale şi mijloace fixe
în folosinţă temporară: închiriere, locaţie de gestiune, concesiune pentru care evidenţa se
organizează separat de cele proprii;
b) După structură, respectiv natura şi particularităţile tehnico – constructive, mijloacele fixe
amortizabile se grupează în trei grupe principale:
1. Construcţii;
2. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
3. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale.

2.2 - 2.3 Înregistrarea, Bilanţul iniţial, Registrul Jurnal, T-uri, Balanţa

Situaţia patrimoniului prezentată prin bilanţul de deschidere la 01.01.2010 se
prezintă astfel :
ACTIV -suma- PASIV -suma-
Cheltuieli de constituire 500 Capital social 35000
Alte imobile necorporale 1000 Rezerve 15000
Terenuri 5000 Fonduri(112) 8000
Clădiri 25000 Subvenţii pentru investiţii 5500
Maşini, utilaje,instalaţii 10000 Diferenţe din reevaluare 3000
Mijloace de transport 30000 Rezultatul reportat (profit) 5500
Imobilizări corporale în curs de 5000 Provizioane reglementate 1500
execuţie
Materii prime 3000 Provizioane pt. riscuri şi cheltuieli 3000
Materiale consumabile 1000 Împrumuturi pe termen lung 10000
Obiecte de inventar 1500 Furnizori 5000
Mărfuri 2500 Datorii salariale 15000
Produse finite 3000 C.A.S. 12500
Clienţi 15000 Contr. pers. la asigurările sociale 1500
Debitori diverşi 1000 Fond şomaj – întreprindere 2500
Titluri de plasament (503) 5000 Fond şomaj – personal 500
Casa în lei 500 Impozit pe salarii 5000
Disponibilităţi la bancă 48000 Impozit pe profit 19000
Avansuri de trezorerie 500 T.V.A. de plata 7000
Acreditive 1500 Venituri constatate în avans 5500
Cheltuieli constatate în avans 1000
TOTAL ACTIV 160000 TOTAL PASIV 160000

În cursul exerciţiului financiar 2010 au avut loc următoarele operaţii :

1) Societatea decide majorarea capitalului social prin emisiunea a 15000 de acţiuni noi la valoarea
nominală de 1000 lei/acţiune, valoarea de emisiune fiind de 0,1250 lei/acţiune.
456 = % 1875
1011 1500
1041 375
2) Într-o primă etapă acţionarii varsă jumatate din valoarea acţiunilor subscrisă, aportul acestora fiind
format din:
a) un utilaj evaluat la nivelul sumei de 500 lei
b) un numerar depus în contul de disponibil bancar în sumă de 437,5 lei
% =456 937,5
2131 500
5121 437,5
Regularizarea conturilor de capital:
1011 = 1012 750

11
3) Societatea majorează capitalul social cu 500 lei reprezentând încorporarea în masa acestuia a
următoarelor elemente:
a) rezultatul raportat 150 lei
b) diferenţe din reevaluare 100 lei
Pentru această majorare societatea emite 5000 de acţiuni noi la V.N. de 1 leu.
% = 1012 250

1171 150
105 100
4) Societatea decide diminuarea capitalului social prin rambursarea sumei de 300 lei către asociaţi,
contravaloare ce va fi rambursată prin contul de disponibil bancar.
(a) înregistrarea diminuării
1012 = 456 300
(b) plata contravalorii acesteia către asociaţi
456 = 5121 300
5) Societatea răscumpără de la bursă 2000 de acţiuni proprii la un preţ de răscumparare de 1150
lei/acţiune.(val. nom. este de 1000 lei/acţiune).
505 = 5121 1150 x 2000 = 230
6) Se anulează acţiunile proprii cumpărate anterior de la bursă.
% = 505 230
1012 200
671 30
7) Se înregistrează amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente exercitiului în curs
după cum urmează :
a) cheltuieli de constituire 10 lei
b) clădiri 50 lei
c) maşini, utilaje, instalaţii 400 lei
d) mijloace de transport 100 lei
6811 = % 560
2801 10
2812 50
2813 400
2813 100
8) Societatea se aprovizionează cu următoarele tipuri de stocuri:
a) materii prime 500 lei
b) materiale consumabile 300 lei
c) mărfuri 750 lei
d) obiecte de inventar 300 lei T.V.A. 24%
% = 401 2294
301 500
3021 300
371 750
303 300
4426 444
9) Se încasează prin contul curent contravaloarea creanţelor faţă de clienţi.
5121 = 411 1500
10) Din procesul de producţie se obţin produse finite la un cost de producţie de 2500 lei.
345 = 711 2500
11) Societatea vinde mărfuri la un preţ de vânzare fără TVA de 900 lei, TVA=24%, costul de
achiziţie al mărfurilor vândute 650 lei.
(a) vânzarea mărfurilor
4111 =% 1116
707 900
4427 216
12
 (b) scoaterea din evidenţă sau descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute
607 = 371 650
12) Societatea achită datoriile faţă de bugetul de stat şi alte instituţii publice prin contul de
disponibil bancar.
% = 5121 48000
4311 12500
4312 1500
4371 2500
4372 500
444 5000
4411 19000
4423 7000

13) Se ridică banii de la bancă în vederea plăţii salariilor nete.

5311 = 5121 1500
14) Se plătesc salariile nete
421 = 5311 1500
15) Se încasează contravaloarea creanţei faţă de clienţi.
5121 = 411 1098
16) Se încasează prin casierie contravaloarea creanţei faţă de debitori diverşi.
5311 = 461 100
17) Societatea vinde produse finite la un preţ de vânzare de 3000 lei, TVA 24%, costul de
producţie aferent fiind de 2450 lei.
(a) vânzarea
4111 = % 3720
701 3000
4427 720
(b) scoaterea din evidenţă
711 = 345 2450
(c) încasarea creanţei
5121 = 4111 3660
18) Se încasază prin contul curent dobânda aferentă exerciţiului în curs în valoare de 250 lei.
5121 = 766 250
19) Se înregistrează uzura obiectelor de inventar 210 lei.
602 = 303 210
20) Se varsă şi restul de capital social provenit din emisiunea anterioară de acţiuni noi (op. 1) sub
formă de numerar vărsat de disponibil bancar.
5121 = 456 937,5
Regularizarea conturilor de capital:
1011 = 1012 750
21) Societatea achiziţionează un utilaj la un cost de achiziţie de 1500 lei, cheltuielile de transport şi
punere în funcţiune fiind de 200 lei, TVA 24%, DNF 5 ani.
% = 404 2108
2131 1700
4426 408
22) Se plăteşte o penalitate ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale în valoare de 50 lei prin
contul de disponibil bancar.
6581 = 5121 50
23) Societatea primeşte cu titlu gratuit un mijloc de transport la nivelul sumei de 500 lei, apreciidu-
se DNF la 5 ani.
2133 = 7582 500
24) Se înregistrează rambursarea cotei părţi de împrumut pe termen lung formată din: - rata anuală
100;
- dobânda anuală 25.
13
 Acestea se efectuează prin contul de disponibil bancar.
% = 5121 125
1621 100
666 25
25) La sfârşitul exerciţiului financiar are loc reevaluarea activelor imobilizate corporal prin
majorarea valorilor contabile după cum urmează:
- clădiri cu 1000 lei;
- utilaje cu 500 lei;
- mijloace de transport cu 300 lei.
% = 105 1800
212 1000
2131 500
2133 300
26) Se inregistreaza avansul salarial aferent exercitiului in curs in valoare de 1000 lei.
(a) ridicarea banilor de la banca
581 = 5121
 5311 = 5121 1000
5311= 581

(b) plata avansului

425 = 5311 1000
27) Se înregistrează cheltuielile cu salariile aferente exerciţiului în curs în valoare de 3000 lei.
641 = 421 3000
28) Se înregistrează CAS=20.8% şi fond şomaj=0.5% aparţinând societăţii.
6451 = 4311 624
6452 = 4371 15
29) Se înregistrează reţinerile salariale după cum urmează:
- CAS angajat 10.5%
- fond şomaj 0.5%
- impozit pe salarii 16%
- salarii neridicate 100
- reţineri datorate terţilor 50.
421 = % 1907
4312 315
4372 15
444 427
426 100
427 50
425 1000
30) Din procesul de producţie se obţin produse finite la un cost de producţie de 5000 lei.
345 = 711 5000
31) Ulterior acestea sunt vândute integral la un preţ de vânzare de 7000 lei , TVA=24% .
(a) vânzarea produselor
4111 % 8680
=
701 7000
4427 1680
(b) descărcarea gestiunii
711 = 345 5000
32) Se regularizează conturile de TVA.
4426
444 852
4427 = % 408 2616
R4D42 RC 852
8652 TSC 852 14
TSD 852
 4423 1764  se plateste la buget
33) Se închid conturile de venituri.
% = 121 11200
701 10000
711 50
707 900
766 250
34) Se închid conturile de cheltuieli.
121 = % 5425
6451 750
6452 150
641 3000
602 210
6711 50
666 20
607 650
6811 560
6728 30
35) Determinarea rezultatului contabil al exerciţiului.
11200 – 5425 = 5775 lei
36) Calculul şi înregistrarea rezervelor legale.(5% x RC)
5% x 5775 = 288,75 lei
37) Determinarea rezultatului fiscal al exerciţiului.(RC-RL)
5775 – 288,75 = 5486,25 lei
38) Calculul şi înregistrarea impozitului pe profit.(25% x RF)
25% x 5486,25 = 2084,775
691 = 441 2084,775
- concomitent se închide 691
121 = 691 2084,775
39) Determinarea rezultatului net al exerciţiului.(RC-RL-IP)
5775 – 288,75 – 2084,775 = 3401,475
40) Calculul şi înregistrarea repartizărilor din profitul net după cum urmează :
- 15% alte rezerve
- 10% alte fonduri
- 30% dividende cuvenite acţionarilor
- 15% fond de participare a salariaţilor la profit
- 30% din profit se reportează.
121 = % 3401,475
106 510,221
118 340,149
457 1020,422
112 510,221
107 1020,422

Registrul Jurnal
1. Serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a
modificării elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii.
2. Se întocmeşte de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa
unităţii.
Numerotarea filelor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în
ordinea completării lor.

1
 Se întocmeşte zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără ştersături şi spaţii
libere, a documentelor în care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii.
În cazul în care unitatea foloseşte jurnale auxiliare, totalul lunar al fiecăruia se poate trece în
registrul-jurnal.
în condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată
a datelor, fiecare operaţiune economico-financiară se va înregistra prin articole contabile, în mod
cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. în această situaţie,
Registrul-jurnal se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor. Registrul-jurnal
va fi şnuruit, parafat şi înregistrat în evidenţa unităţii în luna următoare celei în care numărul de file
editate este 100, sau anual, dacă numărul filelor editate este sub 100, pentru un exerciţiu financiar.
În cazul în care o unitate are subunităţi dispersate teritorial, care conduc contabilitatea până la
balanţa de verificare, Registrul-jurnal se va conduce de către subunităţi, cu conditia înregistrării
acestuia la nivelul subunităţii.
Situaţia patrimoniului prezentată prin bilanţul de închidere exerciţiu financiar pe
2010 se prezintă astfel:

ACTIV -suma- PASIV -suma-

Cheltuieli de constituire 490 Capital social 36250
Alte imobile necorporale 1000 Rezerve 23000
Terenuri 5000 Fonduri(112) 375
Clădiri 25950 Subvenţii pentru investiţii 0
Maşini, utilaje, instalatii 12700 Diferenţe din reevaluare 4700
Mijloace de transport 30300 Rezultatul reportat (profit) 9940
Imobilizări corporale în curs de 5000 Provizioane reglementate 5500
execuţie
Materii prime 3500 Provizioane pt. riscuri şi cheltuieli 3000
Materiale consumabile 1300 Împrumuturi pe termen lung 9900
Obiecte de inventar 1590 Furnizori 9402
Mărfuri 1484 Datorii salariale 14593
Produse finite 3050 C.A.S. 624
Clienţi 22258 Contr. pers. la asigurările sociale 315
Debitori diverşi 900 Fond şomaj – întreprindere 15
Titluri de plasament (505) 5000 Fond şomaj – personal 15
Casa în lei 600 Impozit pe salarii 427
Disponibil la bancă 4678 Impozit pe profit 1046
Avansuri de trezorerie 500 T.V.A. de plată 1764
Acreditive 1500 Venituri constatate în avans 5500
Cheltuieli în avans 1000 Alte provizioane 1500
TVA neexigibil 216 Drepturi de personal neridicate 100
Reţineri din salarii pentru terţi 50
TOTAL ACTIV 128016 TOTAL PASIV 128016

1
 CAPITOLUL 3
MARCA-VARIABILĂ STRATEGICĂ PENTRU RESPONSABILUL DE
MARKETING

Marca este "un nume, un termen, un semn, un simbol, desen sau o combinaţie a acestora, care
este utilizată pentru a identifica bunurile sau serviciile unui ofertant sau ale unui grup de ofertanţi
pentru a le diferenţia de cele ale concurenţilor" (Peter D. Bennett, Dictionary of Marketing Terms
Chicago: American Marketing Association 1988).
Astăzi, marca, constatăm că este element constitutiv acorporal al produsului, ce conferă
acestuia identitate, datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte şi datorită componentelor sale: ( J. N.
Kepferer, G. Laurent - "La sensibilité aux marques" - Paris, 1981, Fondation "Jour de France")

3.1. Micromediul, macromediul, analiza SWOT a firmei

Micromediul unei firme
Micromediul firmei cuprinde un ansamblu de factori externi care afectează în mod direct
întreprinderea şi asupra cărora se poate exercita un anume control. Influenţând deciziile, strategiile, şi
tacticile de marketig, schimbările din acest mediu au o deosebită semnificaţie pentru marketeri.
Componenţii principali ai micromediului sunt: furnizorii, clienţii, intermediarii, concurenţii şi
alţi deţinători de interese (indivizi sau grupuri ce au anumite interese într-o întreprindere).
a) Furnizorii sunt organizaţiile şi indivizii care oferă firmei imputurile (materii şi materiale,
utilaje, echipament tehnologic, energie, ambalaje, etichete, servicii, forţă de muncă, resurse financiare,
informaţii etc) necesare fabricării produselor proprii. În relaţiile cu furnizorii, firma trebuie să aibă în
vedere şi un anumit risc cu fiecare în parte, care poate să apară dacă:
-furnizorul deţine patentul asupra produsului care constituie imputul esenţial pentru firmă;
-produsul ce constituie imputul esenţial nu este substituibil;
-în cazul firmelor de comercializare (magazin, supermarket etc), clienţii solicită în mod expres
produse realizate, numai de o anumită firmă;
-schimbarea furnizorului este prea costisitoare;
-furnizorul este mai puternic decât cumpărătorul; o firmă mică, care se aprovizionează de la un
mare furnizor este în dezavantaj (firmele mari oferă, de regulă, produse de mai slabă calitate, la preţuri
dezavantajoase firmelor care au comenzi mici) etc.
Specialiştii în marketing ai firmei trebuie să monitorizeze activitatea furnizorilor, deoarece
problemele acestora, nerezolvate la timp, pot produce grave perturbări în producţia proprie şi implicit
la creşterea costurilor produselor sale cu consecinţe dramatice în planul profitabilităţii. În aceste
condiţii, proprii clienţi pot trece la firmele concurente.
b) Clienţii -; ce alcătuiesc cercul agenţilor economici (firme şi instituţii) şi al persoanelor
individuale cărora le sunt adresate produsele (serviciile) întreprinderii -; constituie cea mai importantă
componentă a micromediului. Componenţii clientelei unei firme, grupaţi după natura lor în grupuri
omogene, pot forma: pieţele de consum (formate din consumatorii privaţi), pieţele industriale (formate
din utilizatori), pieţele de distribuţie (formate din intermediarii care cumpără pentru a revinde), pieţele
guvernamentale (formate din cumpărători -; organisme publice) şi pieţele internaţionale (formate din
cumpărători externi).
Sarcina compartimentului de marketing dintr-o firmă este de a maximiza cererea pentru
produsele (serviciile) pe care le oferă clienţilor, să ştie să menţină clienţii existenţi şi să atragă noi
clienţi din rândul non-consumatorilor relativi şi ai concurenţei. Pentru a realiza aceste obiective,
specialiştii în marketing trebuie să cunoască: Caracteristicile clienţilor: unde trăiesc, stilul de viaţă,
vârsta, nivelul educaţiei, ocupaţia, veniturile etc. Toate aceste caracteristici formează profilul
clientului, care trebuie comparat cu profilul pieţii pentru a identifica produsele firmei care plac mai
mult anumitor tipuri de clienţi. Pe această bază se decid caracteristicile noilor produse, preţurile şi
mesajele promoţionale cele mai potrivite pentru piaţa ţintă. Ce nevoi îşi satisfac clienţii cu produsul

1
respectiv şi care sunt avantajele obţinute de pe urma lui, comparativ cu alte produse care satisfac
aceleai necesităţi. Ce criterii folosesc cumpărătorii pentru a alege între diferite produse (calitate, preţ,
amplasarea magazinului etc.).
Importanţa produsului pentru anumite categorii de utilizatori sau consumatori (dacă produsul
este indispensabil pentru o firmă, acel client este gata să plăteasca preţuri mai mari, existând
oportunitatea unei afaceri avantajoase).
c) Intermediarii.
Aceştia sunt agenţi economici implicaţi în promovarea, distribuirea şi vânzarea produselor unei
firme către consumatorii finali, respectiv comercianţii de gross şi detail, dar şi alte categorii, mai puţin
importante, ca: brokeri, jobberi, curieri, comisionari etc, societăţi de transport, de asigurări sau agenţii
de publicitate, de sondare sau de consultanţă de marketing.
Sunt trei tipuri de intermediari care se pot implica în eforturile de marketing ale unei
companii:
a) Agenţiile prestatoare de servicii de marketing (sondare, consultanţă, publicitate). Ele ajută
firmele să-şi identifice consumatorii şi să comunice cu ei, să cunoască pieţele şi mediul concurenţial.
b) Concurenţii. Aceştia sunt firme similare care urmăresc să satisfacă aceleaşi nevoi ale
clienţilor, fiind percepute de consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor.
Concurenţii unei firme pot aparţine, fiecare, uneia din cele patru categorii.
• Concurenţii direcţi, cuprind firmele care oferă acelaşi tip de produse sau servicii
pentru a satisface aceleaşi nevoi.
• Concurenţii indirecţi, sunt firmele care oferă consumatorilor un produs similar dar cu
caracteristici diferite, satisfacând alte nevoi sau preferinţe
• Nou veniţii, sunt firmele care deja vând unui anumit grup de consumatori şi se decid
să- şi extindă gama de produse pe care le oferă sau firmele producătoare care
achiziţionează şi o reţea de distribuţie.
• Fabricantul de hartie,
c) Deţinătorii de interese. Profesorul Kotler îi delimitează astfel:
- lumea financiară (acţionari, societăţi de investiţii, bănci etc);
- mediile de comunicare în masă (grupuri de presă, posturi de radio, canale de
televiziune etc);
- grupuri de interese (mişcările pentru protecţia consumatorilor, ecologiştii, asociaţii ale
producătorilor etc);
- administraţia publică;
- marele public (purtătorul opiniei publice);
- personalul propriu al firmei.
Specialiştii în marketing trebuie să monitorizeze cu atenţie media şi miscările pentru protecţia
consumatorilor: media, pentru că cititorii sunt mai înclinaţi să creadă în acurateţea informaţiilor din
comentariul editorial al unui ziar decât în reclamele comerciale sau materialele promoţionale ale
firmei. Cel mai vizibil impact al presei este pe Broadway, unde o cronică nefavorabilă poate duce la
sistarea jucării unei piese pe scenă; mişcările pentru protecţia consumatorilor, pentru că au ca principal
obiectiv identificarea practicilor negative ale firmelor şi aducerea lor la cunoştinţa consumatorilor.
De asemenea, ele testează o mare varietate de produse şi publică clasamente ale calităţii şi utilităţii lor
etc.

Macromediul întreprinderii

Macromediul întreprinderii reprezintă ansamblul factorilor (variabilelor) ce constituie climatul

general în care acesta îşi desfăşoară activitatea. Există patru categorii de astfel de factori, care
influenţează modul în care întreprinderile îşi abordează activităţile de marketing. În literatură, ei sunt
cunoscuţi sub denumirea de factorii STEP:
• factorii socio–culturali, care se referă la modelele de comportament ale consumatorilor pe o
anumită piaţă;
• factorii tehnologici, care vizează amplificarea potenţialului economic al societăţii;

1
 • factorii economici, care se concretizează într-un sistem de fenomene (variabile) economice şi
modalităţi de alocare a resurselor în societate;
• factorii politico–juridici, care se referă la mijloacele de control menite să apere interesele
indivizilor şi societăţii în ansamblu.
Factorii socio–culturali
Examinând statisticile şi tipologia indivizilor dintr-o societate, trendurile şi modificarea
structurii populaţiei, se pot face anticipări asupra comportării consumatorilor de pe o anumită piaţă,
numai în măsura în care, desigur, nevoile, dorinţele şi preferinţele acestora sunt corelate cu
caracteristicile demografice ale acestora: vârsta, sexul, starea civilă, ocupaţia şi rasa. Modificările
demografice pot privi:
- distribuţia pe grupe de vârstă a populaţiei. În România, de exemplu: scăderea ratei natalităţii
în ultimii ani este responsabilă pentru declinul pieţii produselor destinate copiilor; creşterea grupului
de vârstă cuprins între 15 – 25 ani a contribuit la o substanţială expansiune a pieţei casetelor audio şi a
CD-urilor etc.;
- minorităţile naţionale. În ţara noastră, de pildă, populaţia minoritară a romilor este în continuă
creştere. Vizarea acestui segment a devenit din ce în ce mai importantă, acolo unde diferenţele etnice
afectează nevoile cumpărătorului. Producătorii de muzică au creat produse speciale, care s-au dovedit
foarte profitabile;
- familia medie (menajul mediu). Creşterea ratei divorţurilor, căsătoria la vârste tot mai
înaintate şi o rată scăzută a natalităţii au dus la reducerea dimensiunii medii a familiei şi, implicit, la
creşterea numărului acestora. Pentru specialiştii în marketing, de un interes deosebit se bucură familiile
cu venituri mari şi obligaţii financiare reduse, dispuse să facă cheltuieli însemnate pentru bunuri de lux
şi durabile şi servicii de calitate. Ele reprezintă o ţintă importantă pentru producătorii hi-fi, operatorii
de turism şi restaurante, casele de modă, etc.
Factorii tehnologici
Pentru specialiştii în marketing, noile tehnologii sunt importante din următoarele motive:
- crează noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;
- pot identifica şi satisface nevoi latente;
- modifică modelele cererii.
Tehnologiile viitorului prevestesc reîntoarcerea la o economie de tip casnic, mulţi oameni
urmând să devină producători independenţi de „bunuri informatice” şi mai puţin de mărfuri clasice. În
aceste condiţii, piaţa transporturilor de călători, piaţa mobilei pentru birouri, piaţa produselor de
catering se vor reduce dramatic. Tehnologiile viitorului:
- pot modifica natura concurenţei;
- pot ajuta la descoperirea de noi consumatori;
Factorii economici
În ansamblul lor, factorii economici formează mediul economic. Acesta reprezintă baza de
susţinere a puterii de cumpărare a purtătorilor cererii, fiind ei utilizatori sau consumatori finali. Pentru
caracterizarea mediului economic se pot avea în vedere: nivelul PIB-ului, structura pe ramuri a
economiei naţionale, nivelul de dezvoltare al fiecărei ramuri, gradul de ocupare a forţei de muncă,
situaţia financiar – valutară a ţării, fiscalitatea, inflaţia, evoluţia preţurilor, evoluţia economiilor
populaţiei şi solicitărilor de credite, ratele dobânzilor, evoluţia şi distribuţia veniturilor pe diferite
categorii sociale, etc.
Influenţa factorilor de mediu economic se oglindeşte direct sau indirect în evoluţia pieţii, mai
concret în evoluţia nivelului şi structurii ofertei de mărfuri, în evoluţia mărimii şi structurii cererii, în
mişcarea preţurilor şi nivelului concurenţei. Aceste variabile economice, pe care specialiştii în
marketing trebuie să le urmărească cu atenţie, analizate în corelaţie cu factorii demografici şi culturali
pot oferi elementele necesare pentru o corectă evaluare şi chiar anticipare a potenţialului de piaţă pe
care poate conta întreprinderea.

1
Factorii politico-juridici
Factorii economici evidenţiaţi mai sus îşi au sorgintea în iniţiativele politice menite să
îmbunătăţească performanţele economiei şi bunăstarea oamenilor, însă influenţa guvernului este
resimţită şi prin legislaţia introdusă.
Legislaţia care supraveghează afacerile, urmăreşte, în general, trei obiective:
- protejarea consumatorilor;
- protejarea concurenţei;
- protejarea societăţii.
Legislaţia privind protecţia consumatorilor are ca scop împiedicarea întreprinderilor să profite
de pe urma acestora. În esenţă, această legislaţie are în vedere:
- asigurarea unui standard minimal acceptat al produselor şi serviciilor;
- controlarea modalităţilor de vânzare şi a informaţiilor oferite cumpărătorului despre
produsele oferite;
- evitarea inducerii în eroare a cumpărătorului în ceea ce priveşte preţul;
- condamnarea practicilor necinstite.

ANALIZA SWOT

În economia modernă, firmele reprezintă „forţa motrice” a progresului, a dezvoltării, sunt cele
ce asigură necesarul de supravieţuire a societăţii.
Metoda de analiză a mediului, a competitivităţii şi a firmei pe care o prezint în continuare, este
analiza SWOT.

ANALIZA SWOT – prezentare teoretica

Analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnica manageriala utilizata pentru
intelegerea pozitiei strategice a unei intreprinderi/organizatii. Analiza SWOT incepe cu scrierea unei
liste cu puncte curente: puncte de forta dar si puncte de slabiciune, privind starea unei
intreprinderi/organizatii.
SWOT reprezinta acronimul pentru cuvintele englezesti „Strengthts” (Forte, Puncte forte),
„Weaknesses” (Slabiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunitati, Sanse) si „Threats”
(Amenintari). Primele doua privesc firma si reflecta situatia acesteia, iar urmatoarele doua privesc
mediul si oglindesc impactul acestuia asupra activitatii firmei.

Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta le poseda
la un nivel superior in comparatie cu alte firme, indeosebi concurente, ceea ce ii asigura un anumit
avantaj in fata lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezinta activitati pe care firma le realizeaza mai
bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le poseda si care depasesc pe cele ale altor firme.
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia ariile sale de vulnerabilitate, zonele de
resurse sarace, si alte „valori negative” sau ‚conditionari negative’ care ii determina un nivel de
performante inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezinta activitati pe care firma nu
le realizeaza la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le
poseda.
„Oportunitatile” reprezinta factori de mediu externi pozitivi pentru firma, altfel spus sanse
oferite de mediu, firmei, pentru a-si stabili o noua strategie sau a-si reconsidera strategia existenta in
scopul exploatarii profitabile a oportunitatilor aparute. „Oportunitati” exista pentru fiecare firma si
trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesara fructificarii lor sau pot fi create,
indeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activitatilor de cercetare-dezvoltare, adica a unor
inovari de anvergura care pot genera chiar noi industrii sau domenii aditionale pentru productia si
comercializarea de bunuri si servicii.
„Amenintarile” sunt factori de mediu externi negativi pentru firma, cu alte cuvinte situatii sau
evenimente care pot afecta nefavorabil, in masura semnificativa, capacitatea firmei de a-si realiza
integral obiectivele stabilite, determinand reducerea performantelor ei economico-financiare. Ca si in
cazul oportunitatilor, „amenintari” de diverse naturi si cauze pandesc permanent firma, anticiparea sau
2
sesizarea lor la timp permitand firmei sa-si reconsidere planurile strategice astfel incat sa le evite sau
sa le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci cand o amenintare iminenta este sesizata la timp, prin
masuri adecvate ea poate fi transformata in oportunitate.

ANALIZA SWOT a firmei LEVIS.CO

PUNCTE TARI: PUNCTE SLABE:

 Materiale de calitate superioara  Gama de modele nu destul de larga

 Pastrarea liniei clasice  Magazinele din zona Suceava nu au vanzare
 Linia colectiei se adreseaza atat tinerilor,cat  Pretul este perceput ca prea mare de catre o
si adultilor parte din cumparatori
 Raportul dintre pret si calitate este bun
 Reteaua de magazine este in expansiune
 Echipa tânara de designeri
 Actiuni de promovare la locul vânzarii

OPORTUNITĂŢI: AMENINŢĂRI:

 Cererea crescânda a produselor de marca  Orientarea clientelei spre alte marci

straina
 Dezvoltarea turismului aduce posibilitatea
deschiderii de noi magazine in zone
turistice - litoralul romanesc, zone montane
 Orientarea clientelei spre marci - este
necesara întarirea imaginii de marca
 Puterea de cumparare scade deoarece
clientela se orienteaza spre produse mai
ieftine
 Aparitia în segment de noi firme cu preturi
mai mici
 Insuficienta spatiilor de expunere
 Incompatibilitatea obiectivelor marcii cu
cele ale magazinelor partenere
 Modificarea legislatiei din domeniul
promovarii - cresterea taxei de publicitate

Capitolul. 3.2-3.3. Mixul de marketing ( prezentare, analiză)

Analiza mărcii firmei LEVIS CO

Mixul de marketing principal instrument al tacticii de marketing

2
 Optiunea strategica de marketing, concretizata în decizia echipei manageriale exprima “a face
ceea ce trebuie” dar pentru a face cel mai bine ceea ce trebuie este nevoie si de implementarea acesteia,
adica de “a face cum trebuie”, pentru a îndeplini obiectivele propuse.

Implementarea strategiei de marketing este un proces dificil, ce se realizeaza printr-un complex

de actiuni practice, ce reflecta viziunea organizatiei cu privire la modalitatile concrete de atingere a
obiectivelor stabilite, concentrata în notiunea de mix de marketing.

Conceptul de marketing – mix

El reuneste proprietatile caracteristice ale organizatiei, elementele pe care aceasta le poate folosi pentru
a influenta cererea pentru produsul sau în general, vânzarile în mod special, si anume: produsul însusi,
nivelul pretului, activitatea promotionala si distributia sau plasarea produsului. Acest set de variabile
controlabile de catre organizatie, cunoscut si sub numele de cei 4P are rolul de a detalia strategiile de
marketing si de a influenta piata în vederea asigurarii eficientei maxime.

ANALIZA SWOT/PRODUS

PUNCTE TARI: PUNCTE SLABE:

 Materiale de calitate superioara  Gama de modele nu destul de larga

 Pastrarea liniei clasice

Linia colectiei se adreseaza segmentului tintit

OPORTUNITĂŢI: AMENINŢĂRI:

 Cererea crescânda a produselor de marca  Orientarea clientelor spre marci

straina
 Scaderea puterii de cumparare, -
 Orientarea clientelor spre produse de marci orientare spre produse mai ieftine

2
ANALIZA SWOT/PREŢ

PUNCTE TARI
 Raport calitate/pret bun
 Mentinerea unui nivel al pretului care PUNCTE SLABE
permite o selectie a clientelei
 Pret perceput ca prea mare de catre o
 Politici de promovare prin pret parte din cumparatori

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

 Noi furnizori la preturi mai mici  Aparitia în segment de noi firme cu preturi
mai mici

ANALIZA SWOT/DISTRIBUŢIE

PUNCTE TARI: PUNCTE SLABE:

 Retea de magazine in expansiune  Numar redus de magazine care desfac

numai produse de marca LEVIS

OPORTUNITAŢI: AMENINŢĂRI:

 Dezvoltarea turismului posibilitatea  Incompatibilitatea obiectivelor marcii cu

deschiderii de noi magazine in zone cele ale magazinelor partenere
turistice - litoralul romanesc, zone
montane  Insuficienta spatiilor de expunere

2
ANALIZA SWOT/PROMOVARE

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 Actiuni de promovare la locul vânzarii
 Insuficienta cunoastere a marcii
 Echipa tânara de designeri
 Lansari de magazine fara mediatizare

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
 Modificarea legislatiei din domeniul
 Orientarea clientelei spre marci - este promovarii - cresterea taxei de
necesara întarirea imaginii de marca publicitate

Capitolul 3.4. Strategii de marcă folosită de firma LEVIS CO

Marca de blugi Levi's a lansat o strategie de marketing pentru homosexuali

Articol publicat în data de 2007-08-03

Marca de blugi Levi's a lansat o strategie de marketing pentru homosexuali care contine si un
spot difuzat de postul TV Logo adresat homosexualilor, informeaza luni Adage.com.

Spotul reprezinta adaptarea unei reclame care infatiseaza atractia dintre un barbat, care poarta
blugi Levi's, si o femeie. In varianta ce ruleaza deja pe postul Logo, locul femeii este luat tot de un
barbat.

"Levi's a fost intotdeauna o companie inovatoare. Cred ca a te adresa consumatorilor

homosexuali este o miscare de marketing inteleapta. Avem cercetari care arata ca audienta nostra are o
mai mare afinitate pentru brandurile care se promoveaza pe postul nostru, intrucat Logo a luat o
decizie constienta de a se adresa acestei categorii", a declarat presedintele postului Logo, Brian
Graden.

Cat Power, noua imagine pentru marca Levi’s

Cantareata americana rock’n’roll, Cat Power, este desemnata sa reprezinte noua colectie
speciala denim de la LEVI’s Strauss Europa.

2
 Aceasta a lucrat cu fotograful Katja Rahlwes si stilista de origine londoneza,Saeah
Richardson,pentru a creea cel mai inspirat look vintage al anilor ’70.

Levi Strauss vinde blugi în rate

Levi Strauss vine cu o strategie de marketing adaptată pieţii din India – posibilitatea de a
cumpăra o pereche de jeans (cu preţuri de la 1.599 rupii, respectiv 33 USD) în trei rate. Oferta a fost
lansată după ce s-a constatat că cine cumpără în rate este dispus să plătească cu 50% mai mult.

„Levi este un brand foarte apreciat în India. O mare parte a clienţilor noştri ar vrea să poată
cumpăra produse Levi mai des decât în prezent”, crede directorul diviziei din India, Shumone
Chatterjee.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

- Ovidiu Nicolescu, Management, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

- Yvan Allare, Management strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
- Coneliu Russu, Management strategic, Editura ALL BECK, Bucureşti, 1999.
- Vasile Balaure, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2000.